Eoigrafie

7/25/2019 Eoigrafie

http://slidepdf.com/reader/full/eoigrafie 1/41

Epigrafie, genealogie, istorie. Noi contribuţii

«Epigraphy, Genealogy and History. New Contributions»

by Ştefan Gorovei

Source:

Studies and Sources of Medieval History (Studii şi Materiale de Istorie Medie (SMIM)), issue: XXXI /2013, pages: 145-184, on www.ceeol.com.

http://www.ceeol.com/



7/25/2019 Eoigrafie


„Studii ]i Materiale de Istorie Medie”, vol. XXXI, 2013, p. 145-183

ISTORIE SOCIAL• I PRACTICI JURIDICE

EPIGRAFIE, GENEALOGIE, ISTORIE.

Noi contribu•ii

•TEFAN S. GOROVEI*

[email protected]

1. Inscrip•ia funerar! de la Bode"ti**.

În culegerea sa de inscrip!ii "i însemn#ri tip#rit# acum aproape130 de ani, Episcopul Melchisedec a reprodus inscrip!ia unei lespezifunerare din biserica satului Bode"ti (jude!ul Neam!), cu urm#toareacuprindere1:

S]i kamená s]tvori i ukrasipaná Toader] i brat] ego Zosimá,òt‘u svoemu pan P]tr Rakovi’ vel

logofet i kn{gin{ ego Il{na ipr{stavis{ v ms@’a sepri. k@e, v] dniVasilïe voevoda, v] l{t #zr@nq.

* prof. univ. dr., Universitatea „Alexandru I. Cuza”, Ia"i.** Acest text reune"te trei comunic#ri (I, IV "i VI din ciclul Epigrafie,

genealogie, istorie), citite în "edin!e ale Filialei Ia"i a Comisiei de Heraldic#, Genealogie"i Sigilografie a Academiei Române la 15 iunie 2004 (cf. Buletinul Institutului Român

de Genealogie •i Heraldic „Sever Zotta”, VI, 2004, 1 – 6, p. 13), 16 septembrie 2008(cf. ibidem, X, 2008, 7 –9, p. 12 "i 13 – rezumatul) "i, respectiv, 17 ianuarie 2012 (cf.ibidem, XIV, 2012, 1 –3, p. 10 "i 11 – rezumatul). Preg#tindu-le pentru publicare, le-am p#strat întru totul individualitatea "i construc!ia ini!ial#, efectuând doar minimeactualiz#ri (a"ezate între paranteze drepte) "i „acomod#ri” la situa!ia prezent#. Toate

volumele citate din colec!iile DIR ( Documente privind istoria României) "i DRH( Documenta Romaniae Historica) fac parte din seria A. Moldova.1 Episcopul Melchisedec, Noti!e istorice •i arheologice adunate de pe la 48 de

monastiri •i biserici antice din Moldova, Bucure"ti, 1885, p. 295.

7/25/2019 Eoigrafie


146 $tefan S. Gorovei

În traducere:

Aceast piatr a fcut -o •i a

înfrumu se!at -o pan Toader •i fratele su

Zosim, tatlui su pan Ptru Racovi! mare

logoft •i cneaghina lui Ileana •i s-a svâr•it

în luna septembrie 25, în zilele lui Vasilie

voievod, în anul 7159.

Informa!iile din aceast# inscrip!ie au fost preluate de cei care s-auocupat de familia Racovi!# "i de înainta"ii ei numi!i Cehan. „Pe la 1590– 1630 – avea s scrie Generalul M. Racovi!-Cehan

2 – [...] Petre [Cehan],

c#s#torit cu Ileana, ajunge vornic "i mare logof#t, l#sând "ase fii "i o fiic#,anume: Toader, Zosin, Andrei, Constantin, Apostol, Zlata "i Racovi!#”,cel din urm# fiind viitorul mare logof#t din 1653–1654 "i 1658– 1664,ascendentul Racovi!e"tilor, mort la 15 decembrie 1664 "i îngropat în

biserica M#n#stirii Dobrov#!3.Îns# aceast# identificare a fost acceptat# f#r# s# se observe un "ir

întreg de inadverten!e. Astfel, pe de o parte, Petre Cehan nu a fost nicimare vornic, nici mare logof#t4, iar pe de alt# parte, nici Ceh#ne"tii, nicisuccesorii lor, Racovi!e"tii, nu au avut niciodat# nimic de-a face cu satulnem!ean Bode"ti. Tat#l lui Racovi!# Cehan nu s-a numit Petre Racovi•,ci Petre Cehan: cu acest nume •i cu titlul de pârclab e atestat la 10aprilie 1628, împreun cu fraii si Iona•co Cehan mare pitar, BlanCehan •i Mrica, toi fiind fiii lui Cehan btrânul5; fr s poarte vreun

2 General M. Racovi-Cehan, Familia Racovi•-Cehan. Genealogie !i istoric,Bucure•ti, 1942, p. 9. V. •i idem, Familia Racovi•-Cehan. Fi!e nominale !i fotografii,Bucure•ti, 1942, p. 97 (fraii lui Racovi Cehan: Apostol, Constantin, Andrei, Toader , Zosin •i Zlata).

3 Inscripia lespezii funerare (azi la Dobrov), care d aceast dat, la N. Iorga, Inscrip•ii din bisericile României, adunate, adnotate •i publicate de ~, II, Bucure•ti,1908, p. 207 – 208, nr. 591. Pentru acest boier – Nicolae Stoicescu, Dic• ionar al marilor

dregtori din "ara Româneasc !i Moldova. Sec. XIV– XVI , Editura EnciclopedicRomân, Bucure•ti, 1971, p. 430.

4 Cf. idem, Lista marilor dregtori ai Moldovei (sec. XIV– XVII), în AIIAI,

VIII, 1971, p. 402 (marii logofei), 404– 405 (marii vornici).5 DRH, XIX (1626 –1628), vol. întocmit de Haralambie Chirc, EdituraAcademiei, Bucure•ti, 1969, p. 463, nr. 338. Între rudele lor, urma•ii lui Stan Horja •i ailui Tetul, se afl •i Nastasia C•r•im•neasa cu sora ei Drgua, fiicele Antimiei; evident,

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu!ii 147

titlu, prime•te porunc domneasc pentru alegerea unor hotare la 10august 16286, pentru ca la 28 noiembrie 1630 s se constate c era dejamort, fiul su Racovi fiindu-i mo•tenitor legiuit7. Cunoscând acesteamnunte, trebuie s acceptm c ar fi cam nefireasc a•ezarea pietreifunerare la 1650 pentru cineva trecut la cele ve•nice între 1628 •i 1630. Însfâr•it, nici un document nu indic, între fraii logoftului RacoviCehan, vreun Toader sau vreun Zosim.

Toate acestea arat c – de•i a fcut autoritate vreme de peste unsecol, iar informaiile respective au fost integrate istoriei (atât celei asatului Bode•ti8, cât •i celei a familiei Cehan-Racovi) – lectura dat de

Episcopul Melchisedec este eronat. Identificarea •i îndreptarea acesteierori •i fundamentarea documentar a acestei coreciuni constituie scopul

principal al prezentei comunicri. *

Fiecare dintre argumentele negative aduse pân aici ar fi, desigur,u•or de respins la prima vedere. O eroare la titlu sau o eroare la nume semai pot întâlni. Îngroparea în biserica unui sat strin de stpânirilefamiliale ar putea fi •i ea explicat prin moartea accidental, în zon, a

personajului, dup cum nici a•ezarea pietrei funerare dup trecerea unuirstimp mai lung n-ar fi ceva cu totul nefiresc. Îns nu sunt numai acesteargumente negative, care determin înlturarea vechii lecturi, ci •i o serie

nu este Nastasia, soia agi Caraiman, fiica lui Ion Prjescu vame•ul •i fosta soie a luiCârstea Buhu•, ci omonima.

6 Ibidem, p. 535, nr. 389.7 CDM, II, Direcia General a Arhivelor Statului, Bucure•ti, 1959, p. 136,

nr. 609. [DRH, XX (1629 – 1631), vol. întocmit de I. Capro•u, C. Burac, EdituraAcademiei, Bucure•ti, 2011, p. 403, nr. 389]

8 Constantin D. Gheorghiu, Dic•ionar geografic al jude•ului Neam•u (la anul

1890), Bucure•ti, 1895, nu spune nimic despre aceast piatr sub vocea Bode!ti (v. p.69), dar în descrierea judeului arat (p. 266, Locuri istorice) c la Bode!tii-Precistei seafl „o biseric zidit de familia Racovi la 1650”" Fire•te, situaia este absolut identicîn Marele Dic•ionar Geografic, alctuit •i prelucrat dup dicionarele pariale pe judeede George Ioan Lahovari, General C. I. Brtianu •i Grigore G. Tocilescu, I, Bucure•ti,1898, p. 491 (satul Bode•tii-Precistei) •i IV, Bucure•ti, 1901, p. 467 (judeul Neam,

Locuri istorice: în acel sat se afl „o biseric zidit de familia Racovi la 1650”).Informaia a trecut •i la O.G. Lecca, Dic•ionar istoric, arheologic !i geografic al

României, Bucure•ti, 1937, p. 74: „Biserica de la Petru Racovi mare logoft, pe la1650”.

7/25/2019 Eoigrafie


148 #tefan S. Gorovei

de argumente pozitive, care sprijin noua lectur, propus în cele ceurmeaz. Primul semnal de alarm îl dau numele celor doi fii care pun

piatra: Toader •i Zosim. Dac aceste nume sunt necunoscute între urma•ii btrânului Cehan – includerea lor în monografia familiei Racoviîntemeindu-se tocmai pe lectura pietrei de la Bode•ti – în schimb, pentruoricine este oarecum familiarizat cu prosopografia veacului al XVII-lea,ele conduc spre o alt mare familie a Moldovei medievale.

Zosim este un nume care se întâlne•te, în aceast epoc, numai lafamilia Ba!ot•: purttorul su este un personaj pitoresc, menionat de Ion

Neculce într-un frumos pasaj din descrierea celei de-a doua domnii a luiDumitra•co vod Cantacuzino (ianuarie 1684 – iunie 1685). Întrucât

hatmanul Alexandru Buhu• nu acceptase s revin în ar, noul domn aîncredinat htmnia cuiva care era socotit nepotrivit pentru o asemeneadregtorie. Iat cuvintele lui Neculce: „Iar Dumitra•co-vod [...] au cutatîn pizm •-au ales un boiaru caré era mai srac •i mai prost, anumé ZosenBa•ot. Mcar c era de niiam vechiu, dar nu era harnic de acéia boerie laceli vremi, nici iel n-ave acéia nedejdé, nice în gând nu gândie. A•ea frvesté din târgu l-au luat •i l-au dus la curte de l-au înbrcat cu cftan, del-au pus hatman”9. Pentru acest personaj, Dimitrie Cantemir are cuvinte •imai batjocoritoare, menite s-l pun în lumin mai bun pe propriul su

printe: „sarcina de hatman i-a dat-o [Dumitra•co vod Cantacuzino] unuioarecare ins mi•el •i lene•, pe nume Zosim”, un om „care de când senscuse nu fusese niciodat la oaste •i nici habar nu avea ce este o lupt”,„Zosim, om nevolnic •i de nimic”10.

Zosim Ba•ot era fiul lui P•tra!co Ba•ot – primul mare logoftal lui Vasile vod Lupu, din aprilie 1634 pân în aprilie 1636 – •i avea unfrate numit Toader Ba•ot. Identificarea prosopografic este perfect: pe

piatra de la Bode•ti avem un Toader •i un Zosim ca fii ai unui „Ptru”

9 Ion Neculce, Opere. Letopise•ul "rii Moldovei !i O sam de cuvinte, ediiecritic •i studiu introductiv de Gabriel $trempel, Editura Minerva, Bucure•ti, 1982, p. 290 (v. •i variantele din aparatul critic).

10 Dimitrie Cantemir, Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis,

Moldaviae principis [= Opere complete, VI, 1], cuvânt înainte de acad. Virgil Cândea,

studiu introductiv de Andrei Pippidi, edi•ie critic, traducere i anexe de Dan Sluanschii Ilie Câmpeanu, note i comentarii de Andrei Pippidi, indici de Ilie Câmpeanu,Editura Academiei, Bucureti, 1996, p. 105 i 215, în lunga cuvântare pe care Constantinvod ar fi rostit-o în ceasul mor•ii.

7/25/2019 Eoigrafie



care a fost mare logoft, în timp ce documentele ne vorbesc despreToader Baot i Zosim Baot, fiii lui Ptraco Baot, fost mare logoft. Numele „Ptru” provine din lectura pan P]tr Rakovi’ vel

logofet ; îns aceasta poate fi o lectur eronat, pentru pan P]tra;koBa;ot] vel logofet , cu unele litere în ligaturi. Asupra acestui detaliunu se poate decide decât fie prin cercetarea pietrei la fa•a locului (i, dupcâte sunt informat, ea exist înc în biserica satului Bodeti), fie având înfa• o bun fotografie a ei.

Dac despre un „Ptru Racovi•” s-ar fi putut spune c a fost,eventual, îngropat întâmpl•tor la Bodeti, din cauza mor•ii sale prinvecint•i, în schimb Ptraco Baot apar•inea unei familii care stpâneachiar acolo, la Bodeti. Mica istorie a acestor legturi dintre oameni i

locuri îngduie i corectarea unor afirma•ii mai vechi, ale lui Gh.Ghibnescu, tot de natur genealogic.

„Baotetii în Bodeti – scria Ghibnescu în 1929 – stau în strânslegtur cu neamul lui Ciolpan”11. Nu tiu dac legtura dintre acestedou neamuri a fost în adevr aa cum a bnuit -o neobositul scormonitorde documente vechi, adic dac o Ciolpneas a devenit so•ia unuiBaot, aducându-i ca zestre o jumtate din Bodeti pe Cracu idruindu-i doi fii, Toader i Anton Baot12. "tirile documentare încep la1580, când se arat c Gheorghi•, fiul lui Ciolpan, a zlogit lui Baot•

fost pivnicer satul Bodeti pe Cracu, vânzându-i-l apoi pentru 700 dezlo•i13. Pare a fi vorba de satul întreg, îns din actele ulterioare se vede cCiolpnetii nu dispuneau decât de o jumtate de sat, pentru care s-a

pornit o „pricin” tipic: Drgan Ciolpan, fratele lui Gheorghi•, acontestat temeinicia vânzrii i a cerut s i se acorde dreptul de arscumpra satul, întorcând lui Baot banii pe care îi dduse fratelui su;dar, la termen, Drgan Ciolpan nu a adus banii, aa încât Baot „s-aîndreptat i i-a pus ferie” înaintea domnului14. Schimbându-se domnul,Drgan Ciolpan s-a adresat lui Petru vod "chiopul cu aceeai dolean•,ob•inând din nou (9 octombrie 1585) dreptul de a rscumpra Bodetii,„pentru c i se cuvine, fiindc-i este lui motenire, mai curând decât lui

11 Gh. Ghibnescu, Surete i izvoade, XXIII (Baotetii i Pomârla), Iai, 1929,

p. 5 (sublinierea autorului).12 Ibidem, p. 6 – 9.13 DIR , XVI/3, Editura Academiei, Bucureti, 1951, p. 130, nr. 163. 14 Ibidem, p. 187, nr. 240.

7/25/2019 Eoigrafie



Baot”15

. "i din nou Drgan Ciolpan nu s-a prezentat cu banii latermenul sorocit. De data aceasta, hotrârea domneasc a czut definitiv,în mai pu•in de dou sptmâni: la 22 octombrie 1585, Petru vod a întritBodetii lui Toader Baot pivnicer, cu o clauz pe care nu o putemdescifra: „Iar Toader Baot s •ie doi copii ai lui Gherghi•”16.Personajul cu acest nume nu este altul decât Gheorghi• Ciolpan, fratelelui Drgan, astfel încât s-ar crede c el murise între timp i c orfanii siau fost da•i spre îngrijire lui Baot. Îns la 29 iunie 1586, acestGheorghi• diac – fiul lui Ciolpan i nepotul lui "andru pârclabul – esteartat ca vânzând lui Toader Baot fost pivnicer, pentru 1000 de zlo•ittreti, câte o jumtate din satele Dnceti i Bodeti de pe Cracu, „din

privilegiul de cumprtur ce a avut bunicul lui, "andru pârclab, de la

"tefan voievod cel Btrân”17. Pentru aceste cumprturi, Toader Baot a primit i o confirmare în form solemn, pe pergament, la 28 ianuarie159018. Hrisovul cu aceast dat a fost, îns, într it cu pecete abia în1597, când Ieremia vod Movil a emis un act similar, cu men•iunea cacela din 1590 rmsese „nepecetluit, pentru c s-a întâmplat s iasatunci din •ar Petru voievod i n-a apucat s-l pecetluiasc”19; ca urmare,ambele pergamente sunt unite i azi prin pecetea lui Ieremia Movil.

Dup moartea lui Toader Baot, îns, pricina se redeschide:„btrânul Drgan cu feciorii si i nepotul su de frate Ptraco Ciolpandiacul, fiul lui Gheorghi• Ciolpan i al Agahiei îi Ciolpneas, plecardin nou cu pâr la divan contra celor trei feciori ai lui Toader Baot:

Miron Baot•, Gheorghe Baot• i Iuraco Baot•”20. La 18 martie 1603,

îns, Ieremia vod Movil a judecat aceast pâr i a gsit-o neîntemeiati nelegal, întrucât ocinile reclamate de Ciolpneti fuseser vândute deei to•i, cu pre•ul cerut, i „de 17 ani sunt uricite”, fr s se mai fi

15 Ibidem, p. 293, nr. 356.16 Ibidem, p. 294, nr. 358.17 Ibidem, p. 328 –329, nr. 398. La 1839, satul Dnceti, devenit silite, era

inclus în Bodeti: Tezaurul toponimic al României. Moldova, I. Repertoriul istoric al

unit•"ilor administrativ-teritoriale 1772 – 1988, Partea I. A. Unit•i simple (Localit•i imoii), coordonator Drago Moldovanu, Editura Academiei, Bucureti, 1991, p. 105(Bodetii Precistei) i 340 (Dnceti).

18 DIR , cit., p. 450 – 451, nr. 545.19

Ibidem, XVI/4, Editura Academiei, Bucureti, 1952, p. 168, nr. 225.Men•iunea e ciudat, întrucât actul lui Petru "chiopul, din 1590, poart data de28 ianuarie, iar domnul a ieit din •ar abia în vara anului urmtor $

20 Gh. Ghibnescu, op. cit., p. 9.

7/25/2019 Eoigrafie


7/25/2019 Eoigrafie



Iuraco, Ifrosina. Au fcut 5 chilii i [au dat] 10 boi i 10 vaci i o cru•cu 4 cai”25. Dar, în aceast înirare, nu avem patru copii alturi de cei doi prin•i ai lor $ În adevr, în partea de început a pomelnicului BisericanilorBaotetii sunt trecu•i la rândul boierilor dup cum urmeaz: „GheorghieBaot, Nastasia i copiii lor” i „Iuraco Baot, Efrosina”26. E clar cînsemnarea de la 11 octombrie trebuie citit în lumina acesteia.Încurctura fcut de Ghibnescu rmâne inexplicabil, cu atât mai multcu cât el a reprodus i inscrip•ia de pe piatra funerar a Eufrosinei, so•iahatmanului Iuraco Baot27, despre care va fi vorba de îndat. Ar fi f ost oextraordinar coinciden• ca aceleai nume s fie purtate i de fiicele, ide nurorile lui Toader Baot...

Pe de alt parte, Gh. Ghibnescu a interpretat informa•ia

genealogic a documentului din 1603 – „Miron i Gheorghe i Iuraco,fiii lui Toader Baot fost pivnicer” – în sens literal, fr s observe cnici un alt document nu vorbete despre vreun Miron Baot; în schimb,mai multe documente vorbesc despre un Miron fiul lui Gligorie

postelnicul28, sau Miron aprodul29 sau Miron clucerul30, stpânind laBodeti; el a acceptat, de altminteri, pe acest Miron ca ginere al luiToader Baot, so• al fiicei acestuia, Mrica, i socru al lui TomaCantacuzino31. Între Miron „Baot” i Miron clucerul trebuie s se pundefinitiv semnul egalit•ii: sunt una i aceeai persoan.

25 Elena Lin•a, Pomelnicul de la Bisericani, în RSL, XIV, 1967, p. 441.

26 Ibidem, p. 438.27 Gh. Ghibnescu, op. cit., p. 12, nota 2.28 DIR , XVII/4, Editura Academiei, Bucureti, 1956, p. 136, nr. 176 (1617

aprilie 8: Aftimia sau Efimia, fiica lui Miron clucer, nepoata lui Gligorie postelnic pentrustpânirea la Vereti pe Cracu); DIR , XVII/3, Bucureti, 1954, p. 102, nr. 165 (1612septembrie 30: Eftimia, fata lui Miron, nepoata lui Gligorie i a Sorei, pentru vie înDealul Mândru; document foarte interesant, cu referin•e genealogice greu de descifrat).V. i DIR , XVII/1, p. 161, nr. 230 (1604 iunie 17: Miron, fiul postelnicului, cumpr laBodeti i Dnceti; între martori se afl i Baot aprod). Identitatea lui Grigorie postelnicul – membru episodic al sfatului domnesc în 1597 – 1600 – nu este înc stabilit: presupunerea c el era un Ciolpan nu se verific.

29 DIR , XVII/1, p. 223, nr. 308 (1605 aprilie 2: Miron aprodul cumpr pr•i înBodeti i Dnceti pe Cracu; la aceeai vreme exista i Baot• aprodul – v. nota precedent – dovad în plus a deosebirii dintre cele dou personaje).

30

DIR , XVII/2, Editura Academiei, Bucureti, 1953, p. 173, nr. 225(1608/1609: cneaghina Mrica a rposatului Miron clucer, pentru Vereti pe Cracu);ibidem, XVII/4, p. 136, nr. 176 (cf. supra, nota 28).

31 Gh. Ghibnescu, op. cit., p. 10 – 13.

7/25/2019 Eoigrafie



Astfel, casa lui Toader Baot pivnicerul rmâne numai cu treicopii: doi bie•i (Gheorghe i Iuraco) i o fat (Mrica, so•ia lui Mironclucerul). Ramura aceasta se stinge de îndat, în linie brbteasc, darcontinu prin femei: pe de o parte, este – pân în zilele noastre – bogata

posteritate a lui Gheorghe Baot prin fiica sa Maria, cstorit cu postelnicul Ionaco Prjescu (m. 1638)32; pe de alt parte, îns, liniaMrici cluceroaia se stinge i ea repede, întrucât fiica e i, Eftimia,mritat cu Toma Cantacuzino, va avea cinci copii mor•i to•i de mici. Cât

privete pe cei doi fii, carierele lor sunt cunoscute33; pot aduce doarcâteva precizri relative la so•ia unuia dintre ei.

Eufrosina, so•ia hatmanului Iuraco Baot, a murit la 30octombrie 1649 i a fost îngropat în biserica din satul numit azi Vleni;

pe mormântul ei, piatra a fost pus de sora ei, Dumitra, so•ia unuiPtraco34, în legtur cu care N. Iorga se întreba dac nu ar putea fi so•ialogoftului Ptraco Baot35. Dou decenii mai înainte, în septembrie1628, aceast Dumitra îngropase, tot acolo, pe fiul ei numit Nicolae 36.Îns ceea ce se numete, în toat literatura de specialitate, „biserica dinVleni” (Roman), este, de fapt, cea ridicat în 1519 de postelnicul Cozma"arpe „la curtea sa din "chiai” – "cheia, pe Valea Alb, în vechiul •inut al

32 I. C. Miclescu-Prjescu, Obâria unei familii din Moldova, în RIR , X, 1940, p. 198 (extras p. 26) i spi•a. So•ia lui Gheorghe Baot, Nastasia (fr nume de familiela N. Stoicescu, Dic"ionar al marilor dreg•tori din #ara Româneasc• i Moldova. Sec.

XIV – XVI , cit., p. 345), era fiica sulgerului Lupu Bal i a Mgdlinei, fata Drgu•ei;aceast alian• matrimonial rezult din coroborarea unui document din 1630 septembrie29 – care vorbete despre Baot i „giupâneasa dumisale Nastasiia, fata Mgdlinei,nepoata Drgu•ei” („Miron Costin. Revist de cercetri i mrturii istorice”, III, 1915,4, p. 50) – cu altul, din 1668 mai 20, care arat c Mgdlina, fata Drgu•ei, fusese so•iasulgerului Lupu Bal (CDM, III, Bucureti, 1968, p. 347, nr. 1619). [Documentul din1630 a fost reeditat în DRH, XX, cit. supra, nota 7, p. 374 –375, nr. 359; fr indicareaedi•iei anterioare].

33 N. Stoicescu, op. cit., p. 344 – 345.34 Inscrip•ia a fost publicat, incomplet i cu erori, de Episcopul Melchisedec,

Noti"e istorice i arheologice adunate de pe la 48 de monastiri i biserici antice din

Moldova, cit. ( supra, nota 1), p. 131, apoi de N. Iorga, Inscrip"ii din bisericile României,adunate, adnotate i publicate de ~, I, Bucureti, 1905, p. 18, nr. 49.

35 N. Iorga, op. cit., p. 19: „S nu fie o piatr pus de so•ia lui Ptraco [Baot]

so•iei lui Iuraco ?”. Dar aceasta nu poate fi nici mcar o ipotez: nici una dintre so•iilelui Ptraco Baot nu s-a numit Dumitra !36 Episcopul Melchisedec, op. cit., p. 131 – 132 (incomplet i cu erori); N. Iorga,

op. cit., p. 19, nr. 50.

7/25/2019 Eoigrafie



Neam•ului37

– aa încât prezen•a, acolo, a celor dou morminte (desprecare nu tiu dac mai exist astzi) trebuie explicat prin aplicarea, învreun fel, a dreptului de ctitorire. "i, în adevr, vedem func•ionândaceast explica•ie, dac unim, într -o mic cercetare genealogic,informa•iile izvoarelor epigrafice (pietrele funerare) cu informa•iileizvoarelor diplomatice. P•traco i so•ia sa Dumitra, din inscrip•iile de laVleni ("chei), pot fi identifica•i în spi•a neamului Ciolpan 38: P•traco

Ciolpan – cruia la 1616 i se între"te, între alte ocine, "i o jumtate dinsatul #chei39 – era str•nepotul în linie dreapt•, prin femei, al ctitorului,

postelnicul Cozma arpe40. So$ia sa, Dumitra, i-a supravie$uit "i ea apare,la 1645, cu fiicele Teodosia "i Eufrosina, vânzând la Alcidar pe Nistru,ocin mo"tenit de la so$ul ei41. Numele fiicei Eufrosina îl evoc pe acela

al surorii Eufrosina.Coroborarea "i interpretarea acestor informa$ii conduc la concluzii

sigure. Dup ce hatmanul Iura"co Ba"ot a trecut la cele ve"nice, în163642, jupâneasa lui, Eufrosina – apar$inând unui neam pe care nu l-amidentificat – s-a lsat, probabil, în grija surorii sale Dumitra, so$ia luiPtra"co Ciolpan, vie$uind la #chei; acolo a "i murit, în 1649, "i a"a aajuns s fie îngropat în ctitoria lui Cozma #arpe, prin dreptul de care

putea s uzeze sora ei, mritat cu strnepotul ctitorului. Este o concluziecare va trebui verificat, în msura datelor disponibile, "i în alte cazuri.

37 Alexandru I. Gon$a, Documente privind istoria României, A. Moldova,

veacurile XIV – XVII (1384 – 1625). Indicele numelor de locuri, întocmit de ~, edi$ie

îngrijit "i prefa$ de I. Capro"u, Editura Academiei, Bucure"ti, 1990, p. 247. 38 Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Rare!. Studiu prosopografic,Editura Universit$ii „Alexandru I. Cuza”, Ia"i, 2002, p. 341.

39 DIR , XVII/4, Editura Academiei, Bucure"ti, 1956, p. 65, nr. 90. 40 Fiu al lui Drgan Ciolpan "i al Nastasiei, fiica lui Glvan vistiernicul "i al

Mariei, fiica lui Cozma #arpe (Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 339 –341 "i anexele33 "i 34 din p. 521– 522). V., de pild, "i documentul din 1616 noiembrie 25, citat în nota precedent: Ptra"co Ciolpan între strnepo$ii lui Cozma #arpe mare postelnic.

41 L. T. Boga, Documente basarabene, XIV, Chi"inu, 1931, p. 15– 16, nr. VII(„Dumitra, cneaghina lui Ptra"co Ciolpan "i cu fiicele ei, Efrosina "i Tudosia”); v. "i p. 17, nr . VIII (1650 iunie 9: „Dumitra, giupneasa lui Ciolpan jicniceariul "i […] feateleei, Frsina "i Tdosea”). La 1616, satul Alcidar fusese împr$it în patru pr$i, un sfertrevenind lui Ptra"co Ciolpan, împreun cu jumtate din #chei (Vleni) "i altele(documentul citat supra, nota 39). [Documentul din 1645 iulie 29 nu a fost cuprins în

DRH, XXVIII (1645 – 1646), vol. întocmit de Petronel Zahariuc, Marius Chelcu, SilviuVcaru, Ctlina Chelcu, Editura Academiei, Bucure"ti, 2006]. 42 Dup 5 iunie "i înainte de 29 octombrie (DRH, XXIII, cit., p. 489 – 491,

nr. 427 "i p. 596, nr. 547.

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu%ii 155

Exist un foarte interesant document, ie"it din cancelaria luiVasile vod Lupu la 20 decembrie 164243, cu o întreag istorie a certurilorcare s-au stârnit între Toma Cantacuzino "i rudele so$iei sale Eftimia,dup moartea acesteia. Jupâneasa murise pe la 163844, dup o convie$uirede dou decenii; rudele ei de pe Ba"ote"ti, „strnepo$ii lui Ba"ot celui

btrân”, reclamau acum mo"tenirea ei, zicând c „sâmtu ei mai aproapesemân$ie "i s vine lor partea Eftimiei stolnicesei”. Între aceste rudecolaterale – purttori de nume vechi, precum Udrea Gânsc, Marmure,Maje – sunt "i „Toader "i Zosim, fâciorii lui Ptra"co logoftul”, nimeni

al"ii decât cei ale c#ror nume apar !i pe lespedea funerar# din biserica de

la Bode!ti.Când Toma Cantacuzino "i-a ales ca so$ie o fat din neamul

Ba"ote"tilor (Eftimia, fiica Mrici, nepoata lui Toader Ba"ot) „au fostacéea cas – spune documentul – la câtva scdére agiuns”; în adevr,tatl fetei, Miron clucerul, murise în primii ani ai veacului al XVII-lea45,lsând so$ia vduv tânr "i copila orfan. Intrând în aceast cas(familie), Toma „nevoit-au cu osteneala sa "i au grijit, de-au fcut case "i

pivni$e de piatr, "i mori, "i hle"teu "i alte tocmiale multe au fcut, câtetrebuiescu la casa boiereasc, dup cum e obiceiul $râi noastre, aMoldovei”. Documentul nu nume"te satul în care stolnicul TomaCantacuzino „au fcut din paji"te cur$i cu pivni$e de piatr”, îns pârâtulînsu"i a însemnat pe act: „Ispisoc de pâr ce am avut de nepo$iiBa"ote"tilor pentru Bode"tii”. De altminteri, pârâtul a fost "i cel cucâ"tigul, întrucât judecata domneasc a respins preten$iile reclaman$ilor – „nepo$ii Ba"ote"tilor” – cu un argument relativ la ordinea succesoral "icare înc "i astzi este valabil în justi$ie. Eftimia avusese cu TomaCantacuzino cinci copii, care i-au supravie$uit (to$i sau mcar unii), "i,

prin urmare, ace"ti copii au fost primii si mo"tenitori. Dup moartea ei, prin 1637 – 1638, a murit (pe la 1638 –1640) "i btrâna ei mam, Mrica, îngrijit „cu cinste” de fostul ei ginere. „#i dup moartea btrânei aumurit "i cuconii”, probabil în intervalul 1640–1642. Aceast ordine a

43 DRH, XXVI (1641 –1642), vol. întocmit de I. Capro"u, Editura Academiei,Bucure"ti, 2003, p. 512– 513, nr. 634.

44 DRH, XXIV (1637 –1638), vol. întocmit de C. Cihodaru "i I. Capro"u,

Bucure"ti, Editura Academiei, 1998, p. 274– 275, nr. 283: 1638 martie 18, la judecata pentru pr$i din Porce"ti apar numai Toma mare stolnic "i vduva vistierniculuiGheorghe Ba"ot.

45 Între 1605 "i 1608/1609 – cf. supra, notele 29 "i 30.

7/25/2019 Eoigrafie


156 &tefan S. Gorovei

deceselor a fcut ca averea adus ca zestre de Eftimia (partea din Bode"ti)s treac întâi la copiii ei, iar dup moartea acestora – nemaifiind în via$ bunica lor – unicul mo"tenitor legitim s rmân Toma Cantacuzino.

Mi se pare neîndoielnic faptul c to$i ace"ti urma"i ai pivniceruluiToader Ba"ot – nepoata Mrica, strnepoata Eftimiia "i cei cinci copii aiacesteia – au fost îngropa$i în biserica de la Bode"ti. Pietrele lor s -audistrus; azi, alturi de cea care a fost citit "i de la care a pornit cercetareade fa$, se mai afl doar una, despre care se spune c este "tears; eaapar$ine, desigur, uneia dintre cele "apte persoane men$ionate mai sus.

Numele celor cinci copii mor$i în vârst fraged nu pare s se afle îndocumente; îns în pomelnicul Mnstirii Bisericani, unde TomaCantacuzino este înscris de dou ori, cu prima lui so$ie "i alturi de socrii

Miron "i Mrica, numele lor sunt urmate, de fiecare dat, de un grupidentic: Dumitra!co, Andronic, Gligorie "i Maria

46. Presupun c avemaici numele a patru dintre cei cinci copii, iar presupunerea aceasta se

poate îndrept$i prin observa$ia c primele dou nume $in de datinaonomastic a Cantacuzinilor: Andronic se numise chiar tatl lui TomaCantacuzino, iar un frate al aceluia fusese un Dimitrie (bunicul luiDumitra"co vod Cantacuzino). Gligorie preia numele tatlui lui Miron,iar Maria – pe acela al fiicei acestuia din urm. O cercetare mai atent a

pomelnicului Bisericanilor ar putea aduce lmuriri mai bogate47.

46 Elena Lin$a, Pomelnicul de la Bisericani, cit. ( supra, nota 25), p. 444 "i 445. 47 Astfel, observ c atât familia lui Toma, cât "i aceea a lui Iordache

Cantacuzino – amândoi cu primele lor so$ii "i cu prin$ii acestora (Miron "i MricaBa"ot, respectiv Costea Bucioc "i Candachia „#oldan”) – sunt precedate de o Izmaragda (Elena Lin$a, op. cit., p. 438, 444, 445, 447). Prezen$a acestui nume la pomenirea ambilor fra$i poate s conduc la concluzia c este vorba de o sor a lor sauchiar de mama lor, dac Irina (Ralli) s-a putut clugri ca Izmaragda. NumeleSmaranda (cu variantele Smaragda, Zmaranda, Zmaragda, Izmaragda) e absolut rarisimîn onomastica moldoveneasc tradi$ional: indicele numelor de persoane pentru DIR nuînregistreaz nici una dintre aceste forme pân la 1625. Totu"i, el era folosit. Astfel, oSm#ragda apare la 1632, ca fiic a lui Mavric (sau Stavri ?) grecul; surorile ei se numeauCuconi$a (= Cocona '), Tudosca "i Mgdlina – DRH, XXI (1632 – 1633), vol. întocmitde C. Cihodaru, I. Capro"u "i L. #imanschi, Editura Academiei, Bucure"ti, 1971, p. 7, nr.7 (numele altei surori e deteriorat în act: s-a mai putut citi grupul de litere „.....roi$a”,greu de inserat în vreun nume). Catastiful mo"iilor lui Dumitra"co #tefan, din 1627,

men$ioneaz – pentru primii ani ai veacului XVII – o Izmaranda ca nepoat de sor amarelui vornic Condrea Bucium (m. 1592): ea "i surorile ei, Mrica "i Antimia, auvândut lui Dumitra"co #tefan trei pr$i dintr -un sfert din satul Buciule"ti, al strmo"ilorlor din familia Bucium (DRH, XIX, cit., p. 244, nr. 186).

7/25/2019 Eoigrafie



Dup acest periplu, care a inclus "i o posibil, minuscul,contribu$ie la genealogia Cantacuzinilor (dac observa$ia pe marginea pomelnicului nu se va mai fi fcut cândva), revin la Ba"ote"tii cu piatra demormânt.

Parte în Bode"ti avusese "i Anton Ba"ot, fratele pivniceruluiToader; ea a trecut fiului su, Ptra"co, „om în$elept "i cuminte”, cum îlcaracterizeaz #tefan vod Tom"a la 162148. A avut "i el un rol înevenimentele politice din 1633, ca "i vrul su primar Iura"co hatmanul,care a fcut închisoare la Istanbul49. A primit marea vornicie a *rii deSus, apoi – de la Vasile vod, în primvara lui 1634 – marea logofe$ie, pecare îns nu a pstrat-o decât doi ani, pân în aprilie 1636, când îi succedeGavrila" Mateia"50. În pre$iosul su Dic"ionar al marilor dreg#tori,

Nicolae Stoicescu adaug precizarea c Ptra"co Ba"ot mai apare îndocumente ca fost logoft în intervalul ianuarie 1640 – 11 ianuarie 1644"i c a murit în anii 1644– 164551. Pe de alt parte, avem lespedea de laBode"ti, pe care este însemnat data de 25 septembrie 1650 (7159). Este onepotrivire prea mare, ca s nu fie îndrept$it bnuiala unei confuzii.

Am încercat, prin urmar e, s caut atestrile lui Ptra"co Ba"ot îndocumente ulterioare ie"irii lui din marea logofe$ie.

Ultima prezen$ sigur a lui Ptra"co Ba"ot în formulacorobora$iei este din 14 aprilie 163652; dou zile mai târziu, Gavrila"Mateia" este atestat în func$ie53. O lun mai târziu, la 21 mai, un actdomnesc (contrasemnat de Gavrila" Mateia" mare logoft) men$ioneazun „zapis de mrturie” între ai crui emiten$i se afl "i „Ptra"co Ba"otmare logoft”54; distan$a mic de la ie"irea din func$ie face ca aceastcitare s fie neconcludent. Aceea"i este situa$ia altui act domnesc, din26 septembrie 1636, în care este invocat tot „un zapis de mrturie” de lamai mul$i boieri, între care „Petra"co Ba"ot() ce au fost logoft”55.

48 DIR , XVII/5, Editura Academiei, Bucur e"ti, 1957, p. 75, nr. 98.49 Miron Costin, Opere, edi$ie critic cu un studiu introductiv, note, comentarii,

variante, indice "i glosar de P. P. Panaitescu, ESPLA, Bucure"ti, 1958, p. 96 "i 104. 50 N. Stoicescu, Lista marilor dreg#tori ai Moldovei (sec. XIV– XVII), cit.

( supra, nota 4), p. 40251 Idem, Dic"ionar al marilor dreg#tori din $ara Româneasc# !i Moldova, cit.

( supra, nota 3), p. 344.52

DRH, XXIII, cit. ( supra, nota 24), p. 462, nr. 399.53 Ibidem, p. 464, nr. 402.54 Ibidem, p. 488, nr. 425.55 Ibidem, p. 575, nr. 524.

7/25/2019 Eoigrafie


158 &tefan S. Gorovei

Neconcludent este "i men$ionarea boierului nostru ca hotarnic, la4 aprilie 1637: „pe unde au ales "i au hotrât, cu stâlpii, Patra"cu Ba"otlogoft”56; din contra, chiar, men$ionarea unei asemenea activit$i pareraportabil mai degrab perioadei când Ba"ot a de$inut efectivdregtoria, "tiut fiind c alegerea hotarelor era una dintre atribu$iilemarelui logoft57. Urmtoarea men$iune, din 18 februarie 1638, este "imai limpede în sens negativ: Vasile vod Lupu citeaz un zapis demrturie, emis de mai mul$i boieri, între care "i Ptra"co Ba"ot logoft;nedatat, dup obicei, zapisul e, îns, perfect databil, pentru c fusese dat – spune Vasile vod – „"i de la însu"i domnia mea, când am fost mare

sp•tar ”58, adic în intervalul septembrie 1626 – septembrie 1627 59.

Putem, deci, spune c, pentru intervalul 21 mai 1636 – 18

februarie 1638 nu avem cunoscut nici o atestare cert "i indubitabil a luiPtra"co Ba"ot ca fiind în via$. Pe de alt parte, la 20 decembrie 1642,el era cu toat certitudinea mort, de vreme ce – cum am artat anterior – f iii si, Toader "i Zosim, erau atunci între cei care pârau pe fosta lor rud,Toma Cantacuzino.

Îns pentru rstimpul cuprins între 18 februarie 1638 "i 20decembrie 1642 – ca limite extreme – avem câteva acte care îl arat pePtra"co Ba"ot în via"#. Astfel, în ianuarie 1640, prime"te o întrire

pentru ocine cumprate la Ciohoreni60. Documentul este original, înseditorii au semnalat c data este contraf•cut•: „Cifra unit$ilor, corectat,

pe loc rzuit, "i îngro"at”61.

56 DRH, XXIV, cit. ( supra, nota 44), nr. 52, p. 48.57 Grigore Ureche, Letopise"ul $#rii Moldovei, edi$ie îngrijit, studiu

introductiv, indice "i glosar de P.P. Panaitescu, edi$ia a II-a revzut, ESPLA, Bucure"ti,1958, p. 76 (interpola$ie atribuit lui Misail Clugrul: „giudectoriu "i alestoriu deocine”); Miron Costin, op. cit., p. 238 (Poema polon: „De dânsul $in hotrniciileora"elor "i satelor”).

58 DRH, cit., p. 228, nr. 246.59 N. Stoicescu, op. cit., p. 377. Mai sunt men$iona$i Dumitra"co #tefan logoft

(despre care "tim c a murit în noiembrie 1630 – cf. Nistor Ciocan, Date noi despre

logof#tul Dumitra!co %tefan !i satul Buciule!ti, în AIIAI, XXIII, 1986, 2, p. 791), Nicoar hatmanul, Gheanghea vornicul, Buhu" logoftul. Dregtoriile nu corespundcelor care vor fi fost în act, a"a încât rmâne numai prezen$a lui Dumitra"co #tefan "idregtoria lui Lupu marele sptar '

60

DRH, XXV (1639 – 1640), vol. întocmit de Nistor Ciocan, Dumitru Agache,Georgeta Ignat "i Marius Chelcu, Editura Academiei, Bucure"ti, 2003, p. 276-277, nr.282.

61 Ibidem, p. 277, nota 3.

7/25/2019 Eoigrafie



Al doilea act, datat numai Suceava, v#leatul 7149, adic înintervalul 1 septembrie 1640 – 31 august 1641, are un caracter mai particular. Este zapisul prin care un grup de rude ale Eftimiei, so$iadecedat a lui Toma Cantacuzino, vând acestuia pr$i din sateleLogofeteni pe Ba"eu (Dorohoi, 1/5), Lopatin$i (Hotin, 1/5 din 1/2),Ver"e"ti (Neam$, 1/5), Murguce"ti (Neam$, 1/5), tot 1/5 din patru flci devie la Cotnari, în Dealul Asinului, "i înc alte crame "i vii tot la Cotnari,în Dealul Mândrului – toate acestea în calitatea lor de mo"tenitori aiEftimiei, ca urma"i ai lui Gligorie postelnicul "i ai so$iei sale Sora, buniciiEftimiei; martori la vânzare au fost Grigore Ureche mare sptar, „Ptra"coBa"ot ce au fost logoft” "i mai mul$i boieri fr însemntate 62. Nunumai c actul este original, dar este "i dublat de întrirea domneasc, a

crei datare topic "i cronologic este aceea"i: Suceava, v#leatul 714963.În sfâr"it, al treilea act este un scurt rezumat, "i el datat tot numai

cu vleatul – 7149 – dup o mrturie a marilor boieri pentru pr$ile dinCoge"ti cumprate de „Ptra"co Ba"ot vel log(o)f()t de la nepo$ii luiMarmure”64. Nu avem nici un motiv a pune la îndoial cumprtura

propriu-zis, de la „nepo$ii lui Marmure”, de vreme ce "tim, dintr -undocument invocat anterior, c ace"ti Marmure fceau parte, totodat, "idintre „strnepo$ii lui Ba"ot celui btrân”; îns forma de pstrare aactului impune toate rezervele "i împiedic citarea acestei mrturii pentrua sus$ine c la data actului Ptra"co Ba"ot mai era în via$.

Astfel, dintre documentele care îl men$ioneaz pe Ptra"co Ba"otcu aparen$a c ar fi fost în via$ în rstimpul mai 1636 – decembrie 1642,

cele din anii 1636 –1638 sunt neconcludente, întrucât se refer – cert saufoarte posibil – la fapte anterioare datelor acelor documente; actul dinianuarie 1640 are data contraf•cut•, iar micul rezumat din 7149 esteinsuficient pentru a constitui o prob. Nu rmâne decât unul singur,anume cel datat Suceava, 7149, întrit de actul domnesc cu aceea"i datare:Suceava, 7149.

62 Ibidem, p. 436, nr. 437.63 Ibidem, p. 437 –438, nr. 438. În traducere, datarea topic este „la Ia"i” (p.

438), îns în textul slav se cite"te u Sucav({), v] m({)st({) (p. 437). Men•ionarea

faptului c! documentul a fost scris „la Suceava, în ora•” este înc! o dovad! a deosebiriicare se f!cea între cetate "i ora", fiecare cu curtea sa – cf. #tefan S. Gorovei, Cetatea de

scaun a Sucevei. O ipotez!, în AP, IV, 2008, 2, p. 15 – 24.64 DRH, cit., p. 440, nr. 443.

7/25/2019 Eoigrafie



Dar aceste dou! acte prezint! unele ciud!•enii, de"i ambele suntoriginale, iar editorii nu au semnalat vreo b!nuial!. Cu toate acestea, iat!ce poate s! scoat! la iveal! o analiz! mai sever!.

Mai întâi – data. Dac! datarea unui zapis de m!rturie doar cu locul"i v!leatul este acceptabil!, în schimb datarea în acela"i chip a unui actdomnesc – "i înc! unul scris de un pisar experimentat, cum era Bor!leanul

– pare stranie.În al doilea rând – locul de emitere. În intervalul 1 septembrie

1640 – 31 august 1641, se mai cunosc doar dou! acte domne"ti emise laSuceava, "i acelea dateaz! din 28 iunie 164165; pân! la 19 iunie "i apoi dela 8 iulie înainte, Vasile vod! se afl! la Ia"i66. Nu vreau s! duc spiritulcritic prea departe, dar trebuie s! observ c! nici unul din cele dou! acte

din 28 iunie 1641 nu s-a p!strat în original. În fine, în al treilea rând, este însu"i contextul la care se refer!

zapisul "i înt!rirea domneasc! datate doar Suceava, 7149. Am spus dejac! p!r•ile vândute prin acest act lui Toma Cantacuzino reprezint! câte ocincime din diverse propriet!•i. Pentru vânzarea celorlalte patru cincimi,m!rturiile marilor boieri, f!cute dup! forma obi"nuit!, sunt datate Ia•i,

11 martie 164067 (iar înt!ririle domne"ti aferente sunt datate Ia•i,

19 martie 164068). Doar pentru cincimea din urm! exist! numai un zapis

de vânzare cu men•iunea martorilor. Cele patru grupuri de vânz!tori sedeclar! str!nepo•ii Crimc!i din Suceava "i veri ai r!posatei Eftimiia;vânz!toarele din actul discutat sunt dou! femei, M!rica M!noaea "iAgahia, fetele Todosiei Oncioae, nepoate – f!r! îndoial! colaterale – ale

lui Gligorie postelnicul. În mod normal, "i aceste vânz!toare ar fi trebuits! fie urma"ele aceluia"i Crimca din Suceava.

Toate aceste nepotriviri, asupra c!rora nu pot acum insista maimult, arunc! o îndoial! cu privire la actul în care se citeaz! m!rturia luiP!tra"co Ba"ot!.

65 DRH, XXVI, cit. ( supra, nota 43), p. 149 –150, nr. 154 "i p. 150-151, nr. 155.În lista rezumatelor, mai figureaz! un document ca fiind emis la Suceava (p. XXVI, nr.57), îns! este o eroare: din textul actului (p. 48-49) se vede c! a fost emis la Ia"i.

66 Ibidem, p. 145 –146, nr. 148 "i p.158, nr. 167. E posibil, îns!, c! domnul "icurtea se întorseser! mai devreme la Ia"i, de vreme ce înc! la 1 iulie câ•iva dintre boieriisfatului – Grigore Ureche mare sp!tar, Dumitru Buhu" vistiernic, Toma Cantacuzino

mare stolnic, B!lan mare comis, Grama mare jicnicer, Ghica mare "etrar – "i unii boieride rang mai mic dau acolo un zapis de m!rturie (ibidem, p. 154, nr. 159).67 Ibidem, nr. 311, 312, 313 "i 314. 68 Ibidem, nr. 317, 318, 319 "i 320, toate scrise de Iona"co Mânjea.

7/25/2019 Eoigrafie



Cercetarea documentelor nu ajut!, dup! cum se vede, la stabilireadatei când a murit P!tra"co Ba"ot!. Dac! pe piatra funerar! st! scris, cu

adev!rat , a"a cum s-a citit în secolul al XIX-lea, 25 septembrie 7159(1650), atunci ar trebui s! accept!m c! aceasta nu este data mor•iilogof!tului, ci poate a so•iei sale Ileana, sau c! ea marcheaz! a"ezarealespezii pe mormânt. Îns! dac! data a fost citit! gre"it, atunci s-ar putea

presupune c! v!leatul este fie 7149 (#zrmq), fie 7144 (#zrmd); iar acestdin urm! v!leat ar putea s! însemne anul 1636 numai dac! a fost gre"itcitit! "i luna, ca s! se poat! sc!dea 5508 "i nu 5509 (cum trebuie procedatîn cazul lunii septembrie) !

Ajun"i în acest punct, ne putem întreba dac! forma sepri – subcare Episcopul Melchisedec a dat luna "i care a fost interpretat! ca fiind

septembrie – nu este cumva o lectur! gre"it! în loc de april (cu literafinal! suprascris!, deasupra rândului, "i deci mai greu lizibil!, dac! nuchiar "tears! cu totul). În acest caz, v!leatul ar putea fi corectat din #zrnq (7159), în #zrmd, adic! 7144, ceea ce, împreun! cu corectarea lunii, arconduce la data aprilie 1636 , care coincide cu dispari"ia lui P!tra•co

Ba•ot! din documente. În acest caz, s-ar putea admite c! vrednicul boier ac!zut bolnav la 14 sau la 15 aprilie 1636, iar zece zile mai târziu a murit.Îmi e greu s! cred c! "i data de zi a fost citit! gre"it, întrucât 25 se scrieke, iar 15 se scrie invers, cu unit!•ile întâi "i apoi cifra zecilor, eï , ceea ceface improbabil! (de"i nu imposibil! &) o lectur! gre"it!.

Examinarea pietrei de la Bode"ti va aduce, sper, toate l!muririlenecesare – dac! ea mai este în stare bun!. Îns! ceea ce este sigur r!mâneîndreptarea numelui celui al c!rui mormânt se afl! (ori s-a aflat) acolo: nuP!tru Racovi•!, ci P•traco Baot•. #i consecin•a: nu au existat un

Toader Racovi"! •i un Zosim Racovi"!, ci numai un Toader Ba"ot! "i unZosim Ba"ot!. În ceea ce prive"te data din inscrip•ie, dac! este vorba decea a mor•ii logof!tului, ea ar putea fi 25 aprilie 1636.

Sper c! am putut înf!•i"a o nou! dovad! despre importan•aepigrafiei pentru cercetarea genealogic! (remarcat! "i în alte •!ri69) "i

pentru istoria noastr! în general. #i alteori am insistat asupra acestor

69 Cf., de pild!, Jan Szymczak, Epigrafika w s#u$bie genealogii. O pocz%tkach

Wspinsków z B&dkowa (Epigrafia în serviciul genealogiei. Geneza familiei Wspinski dinB'dkow), în „Annales Universitatis Mariae Curie-Sk*odowska”, Sectio F. Historia,vol.XLV, 1990 (= Discernere vera ac falsa, volum omagial pentru Józef Szyma+ski),Lublin, 1992, p. 303 – 313.

7/25/2019 Eoigrafie



probleme, fie la modul teoretic70

, fie în chip practic, atunci când, pornindde la inscrip•ia unei lespezi funerare, am putut reface un fragment deistorie social!, cu implica•ii culturale71; „Arhiva Genealogic!” a publicatchiar un lung studiu privind înmormânt!rile, mormintele "i pietrelefunerare de la M!n!stirea Probota72.

Sper, de asemenea, c! am pus suficient în lumin! folosul pe care îl poate aduce "i coroborarea informa•iilor extrase din izvoarele epigraficecu acelea ale izvoarelor diplomatice, dar "i cu alte categorii speciale deizvoare, cum sunt pomelnicele73.

În sfâr"it, a" dori s! atrag aten•ia "i asupra necesit!•ii de a se stabili"i publica itinerariile lui Vasile vod! Lupu, lucrare cu ajutorul c!reia toateverific!rile (ca acelea în care m-am înfundat în comunicarea de fa•!) ar fi

mult mai u"oare. Dup! Petru Rare"74 "i #tefan cel Mare75, domnia lui

70 #tefan S. Gorovei, Epigrafie •i genealogie, în AG, III (VIII), 1996, 1 – 2, p. 253 – 254.

71 Idem, Neamul cronicarului Dub!u •i Antile•tii, în AG, IV (IX), 1997, 1 – 2, p. 7 –18. Se pare c!, ulterior, piatra funerar! a lui Ghelafie Dub!u a fost iremediabildeteriorat!.

72 Voica Maria Pu"ca"u, Lespezile funerare de la m!n!stirea Probota, I "i II, înAG, II (VII), 1995, 1 – 2, p. 147 –157 "i, r espectiv, III (VIII), 1996, 1 – 2, p. 255 – 268.[Pentru inscrip•iile acestor lespezi funerare, v. "i #tefan S. Gorovei, Contribu"ii

prosopografice •i epigrafice, în SMIM, XXVIII, 2010, p. 71 – 98 (Vasilca „Stroici” de la

Probota p. 78 –86 "i Inscrip"iile funerar e de la Probota, p. 86 – 96)].73 Este "i cazul unei pietre funerare de la M!n!stirea Sucevi•a, a c!rei inscrip•ie

(datat! 1765 martie 1) a putut fi întregit! datorit! informa•iilor dintr -un pomelnic:Dimitrie Dan, Inscrip"ia de pe piatra mormântal! a Silione•tilor din M!n!stirea

Sucevi"a, în AG, II, 1913, p. 68 –69. Inscrip•ia a fost publicat! de Eugen A. Kozak, Die

Inschriften aus der Bukovina. Epigraphische Beiträge zur Quellenkunde der Landes-

und Kirchengeschichte, I. Teil, Steininschriften, Viena, 1903, p. 177 – 178, nr. X; pasajuldin pomelnicul de la Sucevi•a se afl! "i la Olimpia Mitric, Cartea româneasc!

manuscris! din nordul Moldovei, Editura Atos, Bucure"ti, 1998, p. 294. Pentru Silione"ti – Mircea Ciubotaru, Petroliana Zar!, Comuna Horle•ti. Cadre istorice, sociale •i

culturale, Editura Performantica, Ia"i, 1999, p. 30– 3474 Maria Magdalena Székely, Itinerarii domne•ti: Petru Rare•, în AIIX,

XXVIII, 1991, p. 285 – 299. 75 Liviu Pilat, Itinerariile lui 'tefan cel Mare, în 'tefan cel Mare •i Sfânt. Atlet

al credin"ei cre•tine, carte tip!rit! cu binecuvântarea Înalt Prea Sfin•itului Pimen,Arhiepiscop al Sucevei "i R!d!u•ilor, Sânta M!n!stire Putna, 2004, p. 481– 498.

[Ulterior: Mihai-Bogdan Atanasiu, Itinerariile Movile•tilor , în Movile•tii. Istorie •i spiritualitate româneasc!, II. Ieremia Movil!. Domnul. Familia. Epoca, carte tip!rit! cu binecuvântarea Înalt Prea Sfin•itului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei "i R!d!u•ilor, SfântaM!n!stire Sucevi•a, 2006, p. 315– 365].

7/25/2019 Eoigrafie



Vasile Lupu ofer! cel mai bogat material pentru o asemenea lucrare,indispensabil "i nepre•uit instrument de lucru.[P. S. La Bode"ti am putut ajunge abia în toamna

anului 2007, cu ajutorul P. C. Arhimandrit Melchisedec,stare•ul Sfintei M!n!stiri Putna "i împreun! cu un om allocurilor, p!rintele profesor Constantin Cojocaru. Am g!sit,în biseric!, cele dou! pietre despre a c!ror supravie•uire "tiamînc! din 2004, dar, spre marea noastr! surpriz!, extrem denepl!cut!, ambele fuseser! cândva acoperite cu câte o „"ap!”de ciment alb; la cea alipit! peretelui nordic, se mai distingcapete de litere sc!pate de sub aceast! „"ap!”. Astfel, cel pu•in deocamdat!, examinarea propus! nu se poate realiza "i,evident, nici despre fotografiere nu poate fi vorba…]

2. Inscrip!ia funerar• de la Dobreni (M•c•teti) Comunicarea de fa•! este prilejuit! de o întâmplare dintre acelea

care întâmpin! din când în când pe cercet!torul trecutului nostru.Adunând material pentru o lucrare privind istoria monahismului dinMoldova, p!rintele ieromonah Marcu Petcu a ajuns s! cerceteze, laBiblioteca Academiei Române, volumele în care sunt adunater!spunsurile la chestionarul r!spândit de Alexandru Odobescu pe totîntinsul vechii Românii, la 1871. Între alte lucruri foarte interesante g!siteîn aceste manuscrise, care au prilejuit deja o expunere despre prezen•a lui#tefan cel Mare în mentalul colectiv al veacului al XIX-lea76, se afl! "itranscrierile unor inscrip•ii; una dintre ele este înso•it! de precizarea c!,sub piatra care o purta, s-ar afla îngropat! o fiic! a lui #tefan cel Mare „cutoat! dota ei”. Iat! relatarea semnat! de înv!•!torul Dariu (?) de la "coalarural! din comuna Dobrenii, plasa Piatra, jude•ul Neam•:

„Spre deplinirea celor con•inute în chestionarul Dlui Ministru [al]Cultelor, relativ la monumentele antice sau alte reminiscen•e istoriceating!toare de gloria str!bunilor no"tri, se r!spunde urm!toarele:

Iiu. Pe teritoriul acestei comune, "i anume în partea despre sud, înmarginea nordic! a unei p!duri, se afl! o beseric! de lemn cu hramul S.tiiVoevozi (8 noembriu), în lungime de 11 m 15 (f!r! antret) "i l!•imea de6 m 46. Aceasta e suprafa•a besericei actuale (IIa): cea primitiv!, care afost tot de lemn, era cu mult mai spa•ioas!, dup! cum se probeaz! din

spusele b!trânilor. Ea poart! numele de «beserica de la M•sc•teti»,76 La Colocviile Putnei, V (2 – 5 septembrie 2007): Ieromonah Marcu Petcu,

'tefan cel Mare într -o viziune poporan! la 1871– 1873, în AP, IV, 2008, 1, p. 229 – 254.

7/25/2019 Eoigrafie



numele unui mare sat care la anul 1803 s-a ruinat cu totul de c!tr!D. #tefan Catargiu, proprietariul mo"iei Dobrenii: de la cel sat "i -a luatnumele atât biserica, care numai ea singur! mai exist! pe acel loc, cât "i

p!durea citat! mai sus. La aceast! biseric! se afl! 2 pietre a"ezate ca pe morminte,

aproa pe una de alta, care amândou! se coprindeau, dup! cum se spune, îninteriorul besericei primitive, în partea stâng!, aproape de u"a cea mare ceconduce înl!untru; îns! acum, una dintre aceste pietre, cu o suprafa•! de1 m 92 lung[imea] "i 0 m 14 grosimea, se afl! parte sub paretele nordic al

besericei actuale "i parte afar!; iar cealalt!, ce are o întindere de 1 m 41lung., 0 m 55 lat. "i 0 m 17 grosimea, "i care este spre sud de la cea dintâi,se afl! "i acum în interiorul besericei "i are o inscrip•iune ale c!rei litere

fiind convexe (s!pate afar!) "i totodat! de o antichitate însemnat!, suntimposibile a se transcrie corect; cu toate acestea, dup! mai mult!aten•iune, s-au copiat aproximativ dup! cum urmeaz!” (v. mai jos). „Subaceast! piatr!, spun b!trânii c! este o fiie a lui #tefan cel Mare cu toat!dota ei "i c! biserica e fondat! chiar de ... cea actual! de locuitorii satuluiruinat. Nemaiputând afla alte probe scrise "i în cele ... nefiind nici ocontrazicere, se crede a fi dup! cum s-a zis”77

Informa•ia din r!spunsul înv!•!torului de la Dobreni nu este cutotul necunoscut! în istoriografia noastr!. Înc! dinainte de 1900, se „"tia”c! „o biseric! fondat! de #tefan cel Mare” exista în satul M!"c!te"ti 78.

Nicolae Stoicescu, în al s!u Repertoriu bibliogra fic al localit!"ilor •i

monumentelor medievale din Moldova, a notat existen•a unei inscrip•ii laDobreni, citând „chestionarele Odobescu”79. Referindu-se la aceea"isurs!, pr. Al. St!nciulescu-Bârda a men•ionat biserica din Dobreni:

77 Ms. rom. 228, f. 405 r – v. Cele dou! întreruperi marcheaz! cuvinteneinteligibile.

78 Constantin D. Gheorghiu, Dic"ionar geografic al jude"ului Neam"u, cit.(cf. supra, nota 8), p. 224; informa•ia este reluat la descrierea general a jude•ului Neam• (p. 266, Locuri istorice) !i apoi a fost preluat de Marele Dic•ionar geografic al

României, IV, 1901, p. 298 (M!cte!ti, comuna Dobreni, formând „un trup cu satulC!ria”) !i 467 (jude•ul Neam•ul, Locuri istorice).

79

N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localit!•ilor "i monumentelormedievale din Moldova, Direc•ia Patrimoniului Cultural Na•ional, Bucure!ti, 1974, p. 252 !i nota 29 de la p. 279 „Vezi descrierea !i inscrip•ia la Acad. R. S. România, ms.rom. 228, f. 293, 405”.

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu"ii 165

„Ctitor #tefan cel Mare. Aici se afl mormântul uneia dintre fiicelectitorului”80.Din pcate, nimeni nu a încercat s vad ce con•ine cu adevrat

inscrip•ia pietrei de la Dobreni. Iat, mai întâi, ce am putut deslu!i în transcrierea înv•torului

nem•ean de acum aproape un veac !i jumtate:

& Zde s]vr];i (_) raba Bjíüplí Todoska stolnicasa prestavis...v] di ïòn Geòie S1...fa vòevò vl{t #zrxs .... sep qï 2.

La nota 1, se explic: „Lipsesc câteva litere, fiind rumpt col•ul pietrei”, iar la nota 2 – „Vreo trei litere nu s-au putut transcrie, fiind tocite(!terse)”.

Se vede c înv•torul Dariu (?) a copiat aceast inscrip•ie cât !icum s-a priceput el mai bine, îns ligaturile foarte dese (!i poate mai pu•inobi!nuite) au condus la imposibilitatea unei lecturi com plete. Numele„roabei lui Dumnezeu” pe al crei mormânt s-a pus aceast piatr pare ase citi clar: Todosca stolniceasa (nu deslu!esc sensul literelor plí care

preced acest nume); ea „a rposat în zilele lui Ion Gheorghie #tefanvoievod” !i urmeaz data mor•ii, care a fost transcris sub forma #zr@xs,luna septembrie 19. Anul este, evident, imposibil: slova-cifr s (200) nuare ce cuta la sfâr!itul vleatului, iar restul slovelor -cifre dau anul 7160,

care înseamn 1651, când îns domnea înc Vasile vod Lu pu. Litera s nuare nici un sens, nici legat de ceea ce precede (cifrele anului), dar nici deceea ce urmeaz (cuvânt care trebuia s fie m{sè’a ). De aceea, cred c – •inând seama !i de forma literei – acest s trebuie putea fi, mai degrab, une sau un y. Atunci, vleatul ar fi #zr@xe (7165) sau #zr@xy (7166), ceea ce,

pentru luna septembrie, înseamn anul 1656 sau 1657, când în adevrdomnea Gheorghe vod #tefan.

Cutând între personajele vremii, a trebuit s constat c de!iTodosca a apar•inut, fr nici o îndoial, unui neam boieresc, identificareaei este grozav de dificil, dac nu imposibil. Primul gând a mers ctre

80 Pr. Al. Stnciulescu-Bârda, L!ca"uri de cult "i a"ez!ri str!vechi de pe

p!mântul Moldovei, în MMS, LXIV, 1988, 2, p. 111 !i nota 58.

7/25/2019 Eoigrafie



marii stolnici81

care au trit în anii ’50 ai veacului al XVII-lea !iîntâmplarea face ca doi dintre ei s fi avut ca so•ii pe câte o Todosca. Celdintâi este P•traco Ciogolea, mare stolnic în 1650 –1653, care !i-a

pierdut via•a în primvara anului 1653; nemen•ionarea so•ului Todosci îninscrip•ia funerar putea fi un bun argument pentru identificare; unargument la fel de bun putea fi !i faptul c ea îns!i î!i spunea chiar a!a,Todosca stolniceasa (cum se putea citi în pecetea ei pus pe un act din8 aprilie 165582). Îns aceast Todosca, fiica pârclabului Gheorghe Jora,a trit !i dup 1655– 165683, bucurându-se de înc o cstorie sau chiardou (cu aga Sculi84 si cu un Drgu•escu, cstorie atestat la 166785). Celde-al doilea personaj este Stamatie Hiotul, stolnic (al doilea) în 1648,fost stolnic în 1649, mare stolnic în 1657 –1658, cstorit la 1648 cu

Tudosca Boul, vara primar a Saftei (viitoarea doamn), care i-a !icununat, dimpreun cu so•ul ei, marele sptar Gheorghe #tefan86; pentruaceast identificare, argumentul important putea fi faptul c familia Boulavea mai multe propriet•i în •inutul Neam•ului. Îns, din pcate, undocument din 20 aprilie 1664 arat c la acea dat Todosca era înc învia•, primind (împreun cu so•ul ei, acum mare postelnic), o danie din

partea fratelui su, Iacob Boul fost arma!87. Prin urmare, !i aceastidentificare trebuie prsit.

81 Cf. N. Stoicescu, Lista marilor dr eg!tori ai Moldovei (sec. XIV– XVII), cit.( supra, nota 4), p. 421 –422 (marii stolnici). V. !i Petronel Zahariuc, #ara Moldovei în

vremea lui Gheorghe $tefan voievod (1653– 1658), Editura Universit•ii „Alexandru I.Cuza”, Ia!i, 2003, p. 437– 439.

82 Vasile Pârvan, Un vechi monument de limb! literar! româneasc! (1904), înidem, Studii de istorie medieval! "i modern!, edi•ie îngrijit, note !i indici de Lucian Nastas, cuvânt înainte !i studiu introductiv de Al. Zub, Editura #tiin•ific !iEnciclopedic, Bucure!ti, 1990, p. 248. Actul este men•ionat !i de Petronel Zahariuc,op. cit., Ia!i, 2003, p. 451, nota 533.

83 În 1658, la 8 aprilie, vindea o parte de sat sulgerului Todera!co Jora, fratelesu (Petronel Zahariuc, op. cit., p. 447, nota 494).

84 N. Stoicescu, Dic•ionar al marilor dreg!tori din #ara Româneasc! "i

Moldova, cit. ( supra, nota 3), p. 411 (Gheorghe Jora); v !i p. 375–376 (Ptra!coCiogolea, nota 2).

85 V. Pârvan, op. cit., p. 249. #i dup trei cstorii, ea î!i spunea tot Todosca

stolniceasa, cum arat o mrturie dat de ea în 1670, în legtur cu o danie pe care o

fcuse cumtrului ei, Zota sulgerul, !i fiicei acestuia: Gh. Ghibnescu, Surete "i izvoade,XXII, Ia!i, 1929, p. 23– 24, nr. 25.86 N. Stoicescu, op. cit., p. 406 – 407; Petronel Zahariuc, op. cit., p. 438 – 439.87 CDM, III, cit. ( supra, nota 32), p. 234, nr. 1053.

7/25/2019 Eoigrafie



A trebuit, astfel, s cobor la stolnicii de treapta a doua men•iona•iîn documentele acestor ani: un Irimia Iona!co, un Ptra!co !i un ToaderBa!ot88. Dintre ace!tia, singurul despre care se pot aduna câtevainforma•ii este cel de-al treilea. Toader Baot•, biv stolnic la 1655, esteunul dintre fiii marelui logoft Ptra!co Ba!ot, mort în 1636 !i îngropat – dup cum sper a fi dovedit în prima parte a acestui text* – în biserica dela Bode!ti (Neam•). Or, cum voi arta mai încolo, Bode!tii, Dobrenii !iM!cte!tii sunt sate apropiate, apar•inând, o vreme, aceleia!i comune.

Numele so•iei lui Toader Ba!ot nu-mi este cunoscut, înc, dindocumente. Era – aceasta o pot afirma cu toat certitudinea – o fiic a luiDumitra!co #oldan marele vornic !i a so•iei sale, Safta Caraiman. Dacs-ar fi numit Tudosca, ar însemna c a primit la botez numele mtu!ii sale

materne, Tudosca Pisoschi. Nu pot formula, îns, aceast ipotez, dindou motive: întâi, pentru c nu pot dovedi c aceste dou sate, Dobrenii!i M!cte!tii, ar fi fcut parte dintre stpânirile Ba!ote!tilor, iar între celeale so•iei lui Toader Ba!ot, cu certitudine nu s-au aflat89; în al doilearând, pentru c nu pot lmuri o eventual omonimie.

#i anume. În pomelnicul românesc al Bisericanilor, dup ce se poveste!te

despre zidirea pridvorului bisericii, a pivni•ei !i a trapezei la 1636– 1637(7145) de ctre fra•ii Toma !i Iordache Cantacuzino cu so•iile lor, seadaug: „#i iar!, tot întru aceia vreme, un Todera! Ba!ot s-auîndemnat !i el s se fac ctitor [...], !i au fcut cinci chilii de lemn durate,ceale despre apus”90. În pomelnicul slav, sunt trecu•i, pentru pomenire la11 octombrie, „Toader Ba!ot, Anghelina, Gheorghie, Nastasia, Iura!co,Ifrosina” cu precizarea c ace!tia „au fcut cinci chilii !i [au dat] 10 boi !i

88 P. Zahariuc, op. cit., p. 439.* Îndreptrile propuse pentru inscrip•ia pietrei de la Bode!ti au fost receptate !i

reproduse (cu mici erori) de d-l Lucian-Valeriu, care a asistat la comunicarea mea:Lucian-Valeriu Lefter, Neamul Cehan- Racovi•!. Observa•ii pe marginea unei vechi spi•e

genealogice, în „Op•iuni istoriografice”, VII, 2006, 1, p. 99, nota 15. 89 La 1 iunie 1655, „fra•ii” (= cumna•ii) Gheorghi• #eptelici, Vasile #oldan

vistiernic !i Toader Ba!ot fost stolnic !i-au împr•it satele; din acest document,cunoa!tem dou exemplare, cel cu partea lui Ba!ot (N. Iorga, Studii "i documente cu

privire la istoria românilor , XVI, Bucure!ti, 1909, p. 417–418 (original; dup o copie,ibidem, VII, Bucure!ti, 1904, p. 336) !i cel cu partea lui Vasile #oldan, transcris în

Condica mo!iilor Ro!iori !i Pope!ti – Dumitru Zaharia, Emilia Chiriacescu, CorneliuCrmidaru, Colec•ia de documente de la Arhivele Statului Bac!u, Direc•ia General aArhivelor Statului, Bucure!ti, 1976, p. 257– 258, nr. 1282.

90 N. Iorga, op. cit., XVI, p. 239; sublinierea mea.

7/25/2019 Eoigrafie



10 vaci !i o cru• cu patru cai”91

; o lun mai târziu, la 12 noiembrie, esteînscris pomenirea pentru „Toader, Anghelina, Iura!co hetman, Ifrosina”,care „au fcut cinci chilii !i [au dat] 10 boi !i 10 vaci” 92. Aceste douconsemnri identific persoanele ca apar•inând, toate, familiei Ba!ot; darIura!co Ba!ot (m. 1636; a fost hatman numai în 1632– 1633, ceea cedateaz men•iunea din pomelnic) !i fratele su Gheorghe Ba!ot (m. post1632 mai 25) erau fiii pivnicerului Toader Ba!ot; ca urmare, devineinevitabil întrebarea: cine sunt Toader Baot• i Anghelina, care

preced numele celor doi fra!i ? Interpretând logic secven•a respectivdin pomelnic, Gh. Ghibnescu a tras concluzia c ar fi vorba de prin•iicelor doi !i, ca atare, a înscris-o pe Anghelina ca so•ie a pivniceruluiToader Ba!ot !i mam a lui Iura!co !i a lui Gheorghe Ba!ot93. De

altminteri, !i documentul din 5 iunie 1636 spune rspicat c GheorgheBa!ot fost vistiernic, Iura!co Ba!ot fost hatman !i sora lor Mrica(numit !i „Mrica cluceroaia”) erau „fiii lui Toader Ba!ot pivnicerul !iai cneaghinei sale, Anghelina”94.

Pe de alt parte, îns, versiunea româneasc a pomelniculuiatribuie – cum am artat mai sus – ridicarea celor cinci chilii unui ToaderBa!ot din veacul al XVII-lea, succedând, cronologic, zidirii pridvoruluiîn 1636 – 1637, sugerând, astfel, identificarea acestuia cu stolnicul de la1655; aceast identificare, îns, ar da stolnicesei lui Toader Ba!otnumele Anghelina !i nu Tudosca % Într -un asemenea caz (care mi se paremai pu•in probabil), ea ar purta tot numele unei mtu!i materne,Anghelina #oldan, cstorit cu Constantin Stârcea, pârclabul de Hotin.

În sfâr!it, dup o informa•ie pus recent în circula•ie, so•iastolnicului Toader Ba!ot, fiica lui Dumitra!co #oldan, se numeaTofana

95; ea ar fi preluat, a!adar, tot numele unei mtu!i, anume Tofana

91 Elena Lin•a, Pomelnicul de la Bisericani, cit. ( supra, nota 25), p. 441.92 Ibidem, p. 442. Într-o interpretare strict, ar rezulta, din aceste consemnri, c

Toader Ba!ot a fcut chiliile, hatmanul Iura!co a dat boii !i vacile, iar Gheorghe Ba!ota dat cru•a !i caii.

93 Gh. Ghibnescu, Surete "i izvoade, XXIII, cit. ( supra, nota 11), p. 8, 10, 19.94 Cf. supra, nota 24.95 Familiile boiere"ti din Moldova "i #ara Româneasc!. Enciclopedie istoric!,

genealogic! "i biografic!, coordonator !i coautor Mihai Dim. Sturdza, I, Editura

Simetria, Bucure!ti, 2004, p. 372. Pentru aceast cstorie, trimiterea (p. 642, nota 3)este „Fi!ele Tanoviceanu”. Spi•a red corect familia pivnicerului Toader Ba!ot (treicopii), dar prezint inadverten•e la posteritatea fratelui acestuia, Anton Ba!ot,identificat ca „monah Zosim”; ar fi avut trei fii, doi numi•i Toader (dintre care unul

7/25/2019 Eoigrafie



#oldan (m. 1665), so•ia marelui logoft Racovi• (Iftodie, Meftodie)Cehan. Dac Tofana este stolniceasa lui Toader Ba!ot, înseamn c eaeste !i mama vistiernicului Nicolae Ba!ot, devenit monahul Nicodim, decare s-a ocupat, nu de mult, într-o comunicare prezentat în acela!i cadru,d-l Mihai Gh. Mîrza96.

O confuzie între numele Tofana !i Todosca se poate, desigur, presupune destul de u!or într -un text, îns în transcrierea inscrip•iei de laDobreni se cite!te foarte clar numele Todosca.

Dac pe aceast cale, a genealogiei Ba!ote!tilor, se pare c nuajungem la nici un rezultat, poate cercetarea curgerii propriet•ii ar puteas ne ajute ?

La 1871, piatra se afla în satul Dobreni, dar înv•torul Dariu (?)

preciza c biserica în care era adpostit fusese adus din satul vecinM!cte!ti97, desfiin•at la 1803 de proprietarul su, #tefan Catargiu. S-aaflat piatra respectiv în biserica din M!cte!ti, sau •ine de vechiul „sit”de la Dobreni ?% Iat o întrebare la care nu mai putem a!tepta un rspuns,obligându-ne s aruncm o privire în istoria ambelor sate.

La 1772 –1773, satele Dobreni !i M!cte!ti din ocolul Pietreiapar•ineau stolnicului #tefan Catargiu98; la 1774, erau deja socotiteîmpreun99. Stpânirea stolnicului #tefan Catargiu asupra acestor sate nu

stolnic, iar cellalt fr titlu, numit de C!ciule"ti, probabil îns de C!ciula•i) !i pePtra!co Ba!ot logoftul: „Ptra!cu Zosim † 1630 Ctitor biserica de la Bode!ti [...]Mare logoft 1634–1636”. Acesta ar fi tatl stolnicului Toader de la 1655, care, din

cstoria cu Tofana Dumitra!co #oldan, ar fi avut pe Zosim Ba!ot !i pe Anisia #eptilici. Nu cunosc nici un document în care logoftului Ptra!co Ba!ot s i se spun (!i) Zosim:acest nume l-a purtat unul dintre fiii s•i, hatmanul, ai c•rui urmai se vor numi i Zosim(P•traco Zosim etc.).

96 Cf. Mihai Gh. Mîrza, De la vistierie la c•lug•rie. Viaa i familiavistiernicului Nicolae Baot•, în „Op!iuni istoriografice”, VII, 2006, 1, p. 103– 123.Autorul a men!inut formula lui Gh. Ghib•nescu, acceptând (p. 107) cei ase copii ai luiP•traco Baot•.

97 Dup• informa!iile p•strate la D.M.I., biserica din M•c•teti a fost recl•dit• la1832 de B•laa Catargiu: N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localit•ilor imonumentelor medievale din Moldova, cit. ( supra, nota 79), p. 556. B•laa Ca targiu,n•scut• Sturdza, era so!ia celui de-al treilea "tefan Catargiu, fiul banului omonim – Gh.Ghib•nescu, Surete i izvoade, IX (Documente basarabene din arhiva Catargiu de laCobâle), Iai, 1914, arborele genealogic de la sfârit.

98

Recens•mintele populaiei Moldovei din anii 1772–1773 i 1774 (= Moldovaîn epoca feudalismului, VII), 1, alc•tuirea, cuvântul introductiv i comentariile de P. G.Dmitriev, sub redac!ia lui P. V. Sovetov, Editura „"tiin!a”, Chiin•u, 1975, p. 3 i 8.

99 Ibidem, 2, p. 58.

7/25/2019 Eoigrafie



venea, îns•, din patrimoniul familiei Catargiu: ele nu se afl• în izvodulmoiilor bunicului s•u, postelnicul Apostol Catargiu (cumnatul lui "tefanvod• Petriceicu), datând din 1749100; este, deci, posibil c• aceste dou•sate au intrat în st•pânirea Catargietilor fie prin cump•rare, fie ca zestre;cel dintâi Catargiu st•pân acolo este sau stolnicul de la 1772–1773 (icare a murit înainte de 1816, ca mare ban101), sau tat•l s•u, clucerul "tefanCatargiu de la 1749. Înainte de recens•mintele ruseti din veacul alXVIII-lea, este un document din 1662, prin care Istratie vod• Dabija aînt•rit lui "tefan Boul satul M•c•teti de la Neam!, „care sat au fostdreptu domnescu de ocolul târgului Pietrei”, iar Constantin vod• Movil• îld•ruise lui Boul (probabil tat•lui s•u, marele vistiernic Toader Boul);ulterior, satul a fost cump•rat de Lupul Coci în zilele lui "tefan vod•

Toma, ajungând apoi la unul dintre fiii lui Gavril hatmanul, fratele luiLupul, anume Radu sp•tarul102. Acest Radu a avut i el dreg•toria destolnic, în anii 1659 –1660, în domnia lui "tefan, fiul lui Vasile Lupu. S-ar

putea face ipoteza c• pe piatr• v•leatul ar fi 7168 sau 7169, ca s•corespund• cu numele unui "tefan voievod, îns• o c•s•torie a acestui

personaj nu este cunoscut•. În ceea ce privete satul Dobreni, el pare s• fi r•mas mult• vreme

împ•r!it între r•zeii descenden!i ai primului st•pân din vremea luiAlexandru cel Bun, între care i-au f•cut un loc i boierii Cocri103.

Monumentalul Tezaur toponimic al României ne înf•!ieaz• ositua!ie care ar putea s• ofere o cheie pentru luminarea acestei enigme. În1929, satul M•c•teti (fost în ocolul Pietrei), contopit cu Dobrenii (deasemenea din ocolul Pietrei)104 f•ceau parte împreun• din aceeai comun•Bodeti, ca i satul Bodetii (Precistei)105 unde se afl• mormântul lui

100 Gh. Ghib•nescu, op. cit., p. 221 – 235, nr. XCVIII.101 Ibidem, p. 367.102 Aurel V. Sava, Documente privitoare la târgul i inutul L•punei, Funda!ia

„Regele Carol I”, Bucureti, 1937, p. 90, nr. 66. 103 Cf. Iuliu Tuducescu, P•h•rnicelul Ioni• Cocris, boier maz âl moldovan din

sec. XVIII (c.1710 – 1782), în Lui Ion Bianu amintire din partea fotilor i actualilor funcionari ai Academiei Române la împlinirea a aizeci de ani , Bucureti, 1916, p. 167.La 1742, „Ioni!• Cocris, feciorul lui "tefan Cocri din Dobreni ot Neam!”, se judec• pentru vecini ( Documente privind relaiile agrare în veacul al XVIII -lea, II. Moldova,

<vol. alc•tuit de> Vasile Mihordea, redactor responsabil, Ioana Constantinescu, CorneliuIstrati, Editura Academiei, Bucureti, 1966, p. 230, nr. 182).104 Tezaurul toponimic al României, cit. ( supra, nota 17), p. 358 i 707. 105 Ibidem, p. 105.

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu$ii 171

P•traco Baot•. Aceasta sugereaz• o mare apropiere, ceea ce, caîntotdeauna, duce cu gândul i la posibilitatea unor st•pâniri comune, fiei fragmentare, dup• cum se f•ceau c•s•toriile sau veneau motenirile. Mise pare, în acest sens, deosebit de sugestiv faptul c• tirile documentare

pentru perioada mai veche sunt, pentru ambele sate, neateptat de firave:ori se vor fi pierdut documentele, ori satele au r•mas f•r• întrerupere în

patrimoniul urmailor vechilor st•pâni, ceea ce le-a scos de sub inciden!aconsemn•rilor vreunor schimb•ri de st•pânire.

Cu aceste observa!ii, m• opresc aici, n•d•jduind c• cineva, dintrecercet•torii fie ai veacului al XVII-lea, fie ai satelor nem!ene, va puteacândva s• stabileasc• f•r• dubiu identitatea stolnicesei Todosca de laM•c•teti (Dobreni).

3. O pisanie „inedit•” la M•n•stirea Bisericani De curând, în cursul discu!iilor dintr -un seminar, mi-a fost

semnalat• descoperirea unei pisanii inedite la M•n•stirea Bisericani. Cuminscrip!iile de la Bisericani au stat i în aten!ia mea (în leg•tur• culespedea funerar• a unor Cantacuzini, azi disp•rut•106), semnalarea m-ainteresat în chip deosebit, aa c• am mers la „sursa” care mi-a fostindicat•. Aa am g•sit, pe site-ul www.medievistica.ro, textul intitulat

Pisanie inedit• la m•n•stirea Bisericani, din vremea lui Moise Movil•,semnat de d-l Vitalie Josanu. Din acest text, citez p•r!ile necesare pentrudiscu!ia pe care o propun.

„… au fost identificate dou• inscrip!ii i o baz• de coloan• cusoclu, expuse f•r• nici o m•sur• special• de protec!ie. Inscrip!iile,

judecând într-o prim• faz• dup• form• i câteva slove descifrate,reprezint• dou• pisanii slavone, una p•strat• integral – cea mai veche, cuultimul rând afectat dar care poate fi reconstituit – , cea de a doua fiindrupt• la jum•tate, într -o stare de conservare precar• i dificil de descifrat”.

De la stare!ul m•n•stirii, autorul a aflat c• „aceste izvoareepigrafice au fost r ecuperate la insisten!a sa din molozul îngr•m•dit înv•g•una deschis• pe fa!ada de nord a bisericii, cu ocazia lucr•rilor dereabilitare a obiectivului din perioada post 1990 […]. Lectura inscrip!iei

106 Comunicarea din 6 mai 2008, Epigrafie, genealogie, istorie (III), cf.

Buletinul Institutului Român de Genealogie i Heraldic• „Sever Zotta”, X, 2008, 4 – 6, p. 12 i 14 (rezumatul). O versiune redus•: Epigrafie, genealogie, istorie, în Izvoare

istorice, art•, cultur• i societate. În memoria lui Constantin B•lan (1928– 2005), vol.coordonat de Constantin Rezachevici, Editura „Speteanu”, Bucureti, 2010, p. 249– 259.

7/25/2019 Eoigrafie



p•strat• integral a dezv•luit urm•torul mesaj”: traducer ea: Cu vrereaTat•lui, cu ajutorul Fiului i cu s•vârirea Sfântului / Duh, smeritul robal lui Dumnezeu, pan Dumitraco Buhu i cneaghinea sa Ileana / i pan

Dumitraco !oldan i cneaghinea sa Safta au ridicat / acest mormânt

[sublinierea mea] în numele Sfintei Vestiri / a Domnului, în zilele lui

Mois• voievod, în anul 1631, luna … 1 zile.„De remarcat aici faptul c• pan Dumitraco Buhu nu este doar

ctitor al unui turn din cadrul m•n•stirii, ci i a [sic %] bisericii principaleîntr-o etap• de refacere total•. Este vorba aici despre o ctitorie, cudestina!ia de necropol•, a dou• familii boiere"ti înrudite [subliniereamea]. Aceasta ar rezulta din utilizarea termenului de […] &gropni!•& i arduce la concluzia c• biserica anterioar• ad•postea mormintele acestor

boieri [sublinierea mea]. Desemnarea unei biserici cu termenul de«gropni!•» constituie un caz insolit pentru ctitoriile din Moldova i dinacest motiv, admis cu reticen!•. Este practic singura situa!ie oarecumconfunz• [sic %] dar se prezint• aici i fotografia executat• dup• izvorulepigrafic invitând la decriptare i al!i cunosc•tori în domeniu.

Ultimul rând al pisaniei a prezentat mai multe dificult•!i delecturare [sic %], inscrip!ia fiind spart• marginal, îns• reconstituirea a fost

posibil• dup• hastele p•strate par!ial i dup• unele slove întregi. Ceva maimulte dificult•!i au fost întâmpinate la citirea v•leatului i a lunii, acesteaaflându-se în sectorul cel mai afectat. Datarea propus•, anume leatul 7139= 1631 a fost ales [sic %] dup• anul de zidire a turnului de la M•n•stireaBisericani, atribuit lui Dumitraco Buhu i dup• numele voievodului

pomenit în pisanie”.

Pisania comunicat• de d-l Josanu îmi pare a fi un documentepigrafic excep!ional prin felul cum este realizat•. Lapicidul a dis pus deun spa!iu mic, aa încât a fost silit s• „adune” literele într -un chip pu!inobinuit, nu numai prin ligaturi, ci i prin aezarea lor pe dou• rândurisuprapuse, trebuind citite când de jos în sus, când de sus în jos % "i,firete, câte o slov• se mai afl• i deasupra rândurilor %

Trebuie, desigur, s• fim recunosc•tori celui care a socotitimportant• piatra de la Bisericani i nu a întârziat s• o semnaleze, precumi site-ului care a ad•postit aceast• semnalare. Îns• recunotin!a nu ne

poate împiedica de a face cuvenitele îndrept•ri, nu spre a coborî muncavreunui cercet•tor, ci pentru a corecta ceea ce este de corectat i mai cuseam• pentru a pune mai bine în valoare informa!iile i conexiunile pe

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu$ii 173

care acestea le pot indica, trecând astfel din domeniul simplului exerci!iude erudi!ie în materie de epigrafie la istoria general•, unde ele,informa!iile, pot aduce lumin• în chestiuni cufundate pân• acum înîntuneric sau în umbr•.

Mai întâi, se pune întrebarea: cât de inedit• este aceast• pisanie ? E dre pt c• piatra în sine i textul slav al inscrip!iei ies acum, pentru întâiaoar•, sub ochii cercet•torului. Dar despre existen!a pisaniei, ca i despreprincipalele elemente ale con!inutului ei, se tie de foarte mult• vremei e de mirare c• autorul articolului nu a folosit, în textul s•u, informa!iileexistente. D-sa putea ajunge la ele pe dou• c•i, între care, cercetându-le,se vede uor c• trebuie s• existe un punct de intersec!ie (sau o originecomun•). Nu mi-am propus s• identific acel punct, dar de la sine el a ieit

în eviden!•. D-l Josanu ar fi putut lua cunotin!• despre pisania „inedit•”

apelând la un instrument de lucru comun, atât de comun, chiar banal,încât cercet•torii îl uit• de obicei: Marele Dicionar Geografic al

României. Cum îns• acesta a fost precedat de dicionarele judeene, alec•ror informaii au trecut, de obicei, în întregime în forma compilat• subnumele doar a trei „autori” (George Ioan Lahovari, generalul Constantin I.Br•tianu i profesorul Grigore G. Tocilescu), trebuie s• apel•m i la sursa

primar•. În cazul de fa•, este vorba de Constantin D. Gheorghiu, care, în Dic•ionarul geografic al jude•ului Neam•u (la anul 1890), tip•rit în 1895,a dat aceast• informaie: „La 7140 (1632), Dumitraco, Ileana i SaftaBuhu au f•cut zid împrejur i clisernia, afar• de turnuri, prin osârdiaegumenului Partenie”107. Informaia a fost preluat•, tale-quale, dar cu oeroare de transcriere (Sofia, în loc de Safta !), în primul volum al Marelui

Dic•ionar Geografic al României, din 1898108. Pe urma acestuia, diaconul profesor Ioan Ivan scria în 1970: „Ast•zi se g•sesc, rezemate de peretele bisericii, dou• lespezi cu inscripii care vorbesc despre unele construciide la Bisericani. Una amintete de un Dumitracu care în 1632 a f•cut zidîmprejur i clisiarni• afar• de turnuri”109. S-ar putea deduce, de aici, c• în1970 piatra în discuie era la vedere.

107 Constantin D. Gheorghiu, Dic•ionarul geografic al jude•ului Neam•u, cit.( supra, nota 8), p. 45.

108

Marele Dic•ionar Geografic al României, I, Bucureti, 1898, p. 408. 109 Diac. prof. Ioan Ivan, Biserica fostei M!n!stiri Bisericani, în MMS, XLVI,1970, 11 –12, p. 700 (trimiând la Marele Dic•ionar Geografic al României, I, 1898, p. 409).

7/25/2019 Eoigrafie


174 !tefan S. Gorovei

Din p•cate, Constantin D. Gheorghiu nu a indicat sursa din care a preluat tirea despre pisania pe care o dateaz• în 7140/1632 (voi reveniasupra acestei dat•ri); îns• o anumit• formulare din textul s•u – trecut• în

Marele Dic•ionar Geografic i apoi la Ioan Ivan: „au f•cut zid împrejur[…] afar• de turnuri” – identific• aceast• surs• ca fiind pomelniculromânesc al Bisericanilor, pe care Grigore G. Tocilescu pare a-l fi g•sit lafaa locului cu prilejul inspeciei f•cute acolo în martie 1885: „mai cufolos se poate consulta – scria el – pomelnicul m•n•stirei, în care se afl• o«Ar•tare pentru m•n•stirea Bisericanii, de cine a început a se zidi i pe cevr éme i de cine s-a ispr•vit i pe ce vréme»”110. Fraza din urm•, despre„ar•tare”, ne conduce direct la pomelnicul-cronic• de la începutulveacului al XIX-lea, editat de N. Iorga în 1909111, la care apelul ar fi fost

obligatoriu. Într-un context asupra c•ruia voi reveni mai încolo, se spuneaici: „doi boiari: Dumitraco Buhu i cocoana lui, Ileana, i Dumitraco"oldan i cocoana lui, Safta; acetia au f•cut zidiul împrejur, afar• deturnuri, dup• cum adevereaz• scrisoarea ce iaste pe o piiatr•, întru caresânt scri amândoi boiari aceta. Aijderea i în pomelnicul cel sârbesci-am g•sit scri pe amândoi la un loc, i arat• c• ei au f•cut ogradaîmprejur i pivnia cea de desupt cliserni• i clisérnia”112.

În adev•r, în vechiul pomelnic scris în limba slavon• se afl• pomenirile amintite. În „Duminica de l•sata secului de brânz•”, se f•cea pomenire pentru Dumitru Buhu", Ileana "i copiii lor, Ioan, Cristea,

Nastasia, Ilea, Maria "i copiii lor ”, care „au f•cut gr•ni• i pivni• iclisearni•”. În Duminica Mironosielor, era aezat• pomenirea pentru

Dumitru #oldan, Safta "i copiii lor, P!tra"co, Antimia, Ioan, Nastasia "icopiii lor ” care, de asemenea, „au f•cut gr•ni• i pivni• i clisearni•”113.

110 Grigore G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva m!n!stiri, schituri "ibiserici din •ar!, prezentate Ministerului Cultelor "i al Înv!•!mântului Public , extras din„Analele Academiei Române”, seria II, tomul VIII, seciunea II, Memorii "i noti•e,Bucureti, 1887, p. 87.

111 N. Iorga, Studii "i documente cu privire la istoria românilor , XVI, cit.( supra, nota 89), p. 233 –249. Titlul pomelnicului, aidoma cu „ar•tarea” lui Tocilescu, la p. 234.

112 Ibidem, p. 238 – 239.113 Elena Lina, Pomelnicul de la Bisericani, cit. ( supra, nota 25), p. 447. În

ambele cazuri, numele care urmeaz• dup• „titulari”, introduse cu formula „copiii lor”, nu

sunt, totui, ale copiilor acestora, ci ale p•rinilor: în primul caz – Cristea Buhu cu Nastasia Pr•jescu (dar i al doilea so al acesteia, Ioan Caraiman, care probabil l-acrescut pe Dumitru Buhu) i Ilea Bucioc (B•cioc) cu Maria; în al doilea caz – P•traco"oldan cu Antimia i Ioan Caraiman cu Nastasia. V. i mai departe, în text. Semnalez

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu#ii 175

În textul slav, se afl• cuvintele gr]ni’ó, pivni’ó i klisèrni’ó114

.Pe primul, editoarea pomelnicului l-a tradus prin „zid de împrejmuire”115; pomelnicul românesc d•, precum s-a v•zut, formula ograda împrejur .

Este evident c• autorul din 1812 sau antecesorul s•u a avut subochi pomelnicul slavonesc, din care a luat informaia de baz•,completând-o cu preciz•rile pe care le putea face numai în calitatea sa devieuitor în Bisericani i, deci, de cunosc•tor de visu al lucrurilormenionate în pomelnic. De aceea el poate spune c• pivnia era sub

clisiarni•.Textul slav, dimpreun• cu t•lm•cirea româneasc• îmbog•it• de

oameni care cunoteau lucrurile la faa locului, ne l•muresc cu privire laconstrucia ridicat• de boierii Dumitraco Buhu i Dumitraco "oldan,

pentru care s-a s•pat pisania socotit• acum ined it!. Nu a fost o „o ctitorie,cu destinaia de necropol•, a dou• familii boiereti înrudite”, ci zidul care

închidea incinta m!n!stirii. Concluzia eronat• a autorului este urmareaneînelegerii cuvântului gr]nï’i pe care l-a g•sit în rândul al patrulea al

pisaniei (eroare care putea fi evitat• prin consultarea celor dou• pomelnice); ca urmare, d-sa a crezut c• o liter• lipsete pentru a aveacuvântul corect, aa încât în gr]nï’i a introdus un nevinovat – b – ,

pentru a ajunge la doritul gr](b)nï’i, adic• gr opni•!, interpretat de d-saca necropol!, loc de înmormânt!ri. Acest termen exist• în tezaurul decuvinte slave vehiculate în spaiul nostru, dar nu pare a fi fost des folosit.L-am g•sit, deocamdat•, într -o singur• inscripie, cu adev•rat funerar•, ianume în aceea s•pat• pe arcul care acoper• mormântul episcopuluiEfrem la M•n•stirea Moldovia: grobáni’a 116.

De altminteri, îns•i ideea c• dou• familii, chiar i foarteîndeaproape înrudite, i-ar fi unit forele ca s• fac• împreun• o biseric•menit• a fi necropol! comun!, mi se pare nefireasc•. La vremea aceea,

aici o nepotrivire în informaiile documentare privind pe soia lui Ilea Bucioc: ea estenumit• în pomelnic Maria, dar un document din 1622 mai 6 îi d• numele Lupa

(„Dumitraco Buhu i cneaghina lui Ileana, fiica Lupei, nepoata lui Toader Veveri•vornic”) – DIR , XVII/5, cit. ( supra, nota 48), p. 130, nr. 180. Ar putea fi, desigur, unnume dublu (Maria, zis• Lupa). În genealogia familiei Veveri• sunt i alte neclarit•i.Unele l•muriri s-ar putea desprinde din documentul de la 12 mai 1622, cunoscutdeocamdat• doar prin rezumatul publicat în CDM, II, cit. ( supra, nota 7), p. 33, nr. 91.

114

Ibidem, p. 435.115 Ibidem, p. 447.116 Eugen A. Kozak, Die Inschriften aus der Bukovina. Epigraphische Beiträge

zur Quellenkunde der Landes- und Kirchengeschichte, cit. ( supra, nota 73), p. 189.

7/25/2019 Eoigrafie


176 !tefan S. Gorovei

fiecare îi preg•tea locul s•u de odihn• venic•, în biserica motenit• de lavreun înainta sau într -una tocmai ridicat• în incinta curii proprii. Nualtul este cazul celor doi boieri din inscripia de la Bisericani: nici unuldintre ei nu i-a avut acolo mormântul. Dumitraco Buhu a murit la15 martie 1647 i a fost îngropat în biserica din satul s•u Criveti 117, iarDumitraco "oldan, mort între mai 1640 i mai 1641118, va fi fost înhumatîn biserica de la "old•neti sau în cea de la Dulceti, unde la 1887 se maiaflau pietrele care acoperiser• mormintele mai multor membri ai familieisale, între care i cel al soiei Safta119.

Odat• l•murit• natura construciei datorate acestor boieri – zid

împrejmuitor , iar nu vreo „biseric• anterioar•” menit• s• lead•posteasc• mormintele – îmi r•mâne s• analizez data pisaniei (i,

implicit, a construciei), leg•turile personajelor i, la urm•, s• încerc areconstitui contextul în care s-a produs intervenia acestora la Bisericani.

Data pisaniei. D-l Josanu traduce pisania punând, direct, anul1631; în transcrierea slav•, d-sa d• v•leatul 7139 echivalându-l cu A.D.1631, ceea ce este oarecum incorect, întrucât v•leatul 7139 înseamn•intervalul cuprins între 1 septembrie 1630 !i 31 august 1631, când, înadev•r, în Moldova domnea Moise vod• Movil• (aprilie 1630 – decembrie 1631), al c•rui nume autorul l-a citit pe piatr•.

Aici, lectura propus• de d-l Josanu se afl• în divergen• cu aceeadat• de Constantin D. Gheorghiu în dicionarul s•u i preluat• de Marele

Dic•ionar Geografic. Nu tiu din ce surs• a preluat vechiul autor al Dic•ionarului jude•ului Neam• v•leatul 7140: pomelnicul românesc, încare se red• în rezumat coninutul pisaniei, nu indic• data acesteia, ceeace înseamn• c• piatra era deteriorat• înc• din secolul al XVIII-lea. Este,deci, posibil c• Gheorghiu a descifrat el însui data pe piatr•. Era capabils• fac• acest lucru, de vreme ce a dat transcrierea întreag• a lespeziiCantacuzinilor, de care m-am ocupat alt• dat•120.

117 Melchisedec, Noti•e istorice "i arheologice adunate de pe la 48 monastiri "ibiserici antice din Moldova, cit. ( supra, nota 1), p. 129. La vremea aceea, piatra erascoas• din biseric•; nu tiu dac• mai exist•.

118 N. Stoicescu, Dic•ionar al marilor dreg!tori din $ara Româneasc! "i Moldova, cit. ( supra, nota 3), p. 448.

119 Miron Costin, Opere complete, ed. V. A. Urechi•, II, Bucureti, 1888,

p. 594. 120 În studiul citat ( supra, nota 106), am menionat Dic•ionarul lui Constantin D.Gheorghiu, f•r• s• fi putut avea acces direct la el. Fac aici precizarea bibliografic•necesar•: în acel Dic•ionar , inscripia se afl• la p. 45– 46.

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu#ii 177

Este, îns•, evident c• 7139 nu poate fi confundat cu 7140, pentrusimplul fapt c• primul v•leat are patru cifre (#zrlq), iar al doilea numaitrei (#zrm). Se afl•, deci, pe aceast• piatr• v•leatul 7140, cum a datConstantin D. Gheorghiu, sau 7139, cum d• d-l Vitalie Josanu ?! Trebuies• observ c•, în transcrierea slav• a pisaniei, autorul din zilele noastre d•un v•leat din trei cifre, îns• este unul care nu se potrivete de loc cu

personajele i nici, cum se va vedea imediat, cu contextul: zrq, 7109,1600/1601. D-l Josanu „întregete” 7139, prin ad•ugarea cifrei zecilor, iarat• c• a optat pentru acest v•leat orientându-se „dup• anul de zidire aturnului de la M•n•stirea Bisericani, atribuit lui Dumitraco Buhu idup• numele voievodului pomenit în pisanie”.

Nu tiu care turn de la Bisericani este socotit de autor ca fiind

„atribuit lui Dumitraco Buhu”. B•nuiesc c• este o confuzie (înc• una $),autorul gândindu-se, probabil, la turnul cel mare, dinspre sud, despre carese tie c• fusese ridicat de un Dumitraco, îns• e vorba de Dumitraco"tefan i soia sa Maria, în v•leatul 7139121. Din documente, rezult• c•Dumitraco "tefan a murit „ante 1631 ian. 21”122; piatra – azi disp•rut• – care i-a acoperit mormântul în biserica ctitorit• de el la Buciuleti avea„anul 7139 luna noiembrie”123. Întrucât Dumitraco "tefan a murit în atreia lun• a v•leatului 7139 – adic• în noiembrie 1630 –, rezult• c• turnulcel mare din latura sudic• a incintei de la Bisericani a fost, foarte

probabil, ridicat în septembrie – noiembrie 1630 (sau, cel puin, atunci afost început). Este, deci, inoperant• propunerea de restituire a datei din

piatra descoperit• recent la Bisericani în funcie de data turnului celuimare.

Aadar: este 7139 sau 7140 ?$Dac• este 7139, trebuie avut în vedere intervalul 1 septembrie

1630 – 31 august 1631; dac• este 7140, trebuie avut în vedere intervalul1 septembrie 1631 – 31 august 1632. În primul caz, nu poate fi vorbadecât de Moise vod• Movil• (aprilie 1630 – decembrie 1631); în al doileacaz, acestuia i se al•tur• Alexandru vod• Ilia (decembrie 1631 – aprilie1633). Admiând c• numele lui Moise vod• a fost citit corect, în primulcaz pisania este databil• în întregul v•leat 7139, adic• din septembrie

121 N. Iorga, Studii "i documente cu privire la istoria românilor , XVI, cit.

( supra, nota 89), p. 239122 N. Stoicescu, op. cit., p. 449.123 Nistor Ciocan, Date noi despre logof!tul Dumitra"co #tefan "i satul

Buciule"ti, în AIIAI, XXIII, 1986, 2, p. 783 – 791, aici, p. 791.

7/25/2019 Eoigrafie


178 tefan S. Gorovei

1630 pân" în august 1631. Îns" dac" suntem în al doilea caz (Moise vod"#i v"leatul 7140), atunci pisania este databil" într -un interval mult maiscurt, #i anume între septembrie •i decembrie 1631. R"mâne, îns", deverificat dac" elementele puse la contribu$ie de autor pot fi cu adev"ratidentificate pe piatr". Numele domnului în forma „Movsa” pare s" chemeîndrept"$ite îndoieli.

Personajele. Dumitra#co Buhu# #i Dumitra#co %oldan sunt doidintre cei mai cunoscu$i boieri ai vremii. La 1630– 1632, amândoi erauînc" la începutul carierelor boiere#ti, în care vor urca treptele pân" lamarile dreg"torii care vor face din ei sfetnici importan$i ai lui Vasile vod"Lupu.

Cei doi se înrudeau îndeapr oape: Buhu# era fratele so$iei lui

%oldan. Nastasia, fata lui Ion Pr"jescu cel B"trân (sora viitorilor maridreg"tori Nicoar", %tefan, Vorontar #i Savin Pr"jescu), fusese c"s"torit"cu Cristea Buhu#, având cu el un fiu, pe Dumitru Buhu•. So$ul eir"mânând în pribegie, Nastasia s-a rec"s"torit cu Ioan Caraiman(m. 1609), cu care a avut o singur" fiic"124, Safta, devenit" so$ia luiDumitra#co %oldan. Numele p"rin$ilor apar în pomelnicul slav.

Înrudiri multiple îi legau pe ace#ti doi cumna$i de cel care avea s"devin" Vasile vod". Buhu• se c"s"torise cu Ileana, fiica lui Ilea Bucioc(B"cioc); fratele acestuia din urm", marele vornic Costea Bucioc(m.1620), fusese so$ul Irinei Pr"jescu (sora Nastasiei Buhu#-Caraiman !),din care c"s"torie a rezultat Tudosca, viitoarea doamn" a lui Vasile vod".!oldan – fiul marelui logof"t P"tra#co din neamul N"d"baico – avusese o

sor", Candachia, care a fost a doua so$ie a aceluia#i Costea Bucioc, socrullui Lupu vornicul; din aceast" c"s"torie va rezulta o fat", Catrina, primaso$ie a lui Iordache Cantacuzino #i mama lui Todera#co Cantacuzino,marele vistiernic. Cum am ar"tat cu alt prilej125, Catrina Bucioc-Cantacuzino #i fiul ei Todera#co au fost îngropa$i la Bisericani, sub o

piatr" care se mai vedea în a doua jum"tate a veacului al XIX-lea (cea ac"rei inscrip$ie a transcris-o Constantin D. Gheorghiu), dar care azi nu semai afl" acolo.

C" ace#ti doi boieri, Buhu# #i %oldan, #i-au unit for$ele pentru arealiza o construc$ie care trebuie s" fi fost foarte costisitoare, nu e greu deîn$eles. Îns" pomelnicul-cronic" de la 1821–1822 arat" c" la construirea

124 Afirma$iile lui N. Stoicescu, op. cit., p. 298 sunt eronate, fiind rodul unorconfuzii provocate de omonimii.

125 Cf. supra, nota 106.

7/25/2019 Eoigrafie


E pigrafie, genealogie, istorie. Noi contribu&ii 179

„fort"re$ei” au contribuit #i al$i boieri, care au r"spuns chem"riiegumenului Partenie. „Cel dintâi îndemn"toriu” a fost marele logof"tP"tra#co Ba#ot", care în 7135 (1626– 1627), împreun" cu so$ia saGrozava, a zidit turnul de nord; în acela#i an 7135, Toma Cantacuzino cuso$ia sa Eftimiia au ridicat turnul de est126; „turnul cel mare care iastedespre amiaz"zi” a fost construit în 7139 (probabil în toamna lui 1630:v. mai sus) de marele logof"t Dumitra#co %tefan #i so$ia lui Maria127. Spreapus, era „turni#orul cel mic”128, al c"rui ctitor nu e numit. Zidul dintreturnuri a fost ridicat de egumenul Partenie, din „sutele aceale de galbini”da$i de diver#i boieri, „iar mai ales doi boiari: Dumitra#co Buhu# #icocoana lui, Ileana, #i Dumitra#co %oldan #i cocoana lui, Safta; ace#tia auf"cut zidiul împrejur, afar" de turnuri, dup" cum adevereaz" scrisoarea ce

iaste pe o piiatr"…” – #i urmeaz" pasajul pe care l -am comentat deja.În$elegem acum succesiunea ridic"rii construc$iilor prin care s-a realizatîmprejmuirea în întregul ei, lucrare cu adev"rat grea #i scump". În chiplogic, zidul care a unit turnurile nu s-a putut ridica decât dup" construireaacestora – de altminteri, aceast" succesiune o sugereaz" #i autorul

pomelnicului românesc: întâi, în 7135 (1626 – 1627), s-au construit turnulde nord (de P"tra#co Ba#ot" #i so$ia sa) #i cel de la r"s"rit (de TomaCantacuzino #i so$ia sa); apoi, în 7139, s-a ridicat „turnul cel mare careiaste despre amiaz"zi”, de Dumitra#co %tefan #i so$ia sa. Abia dup"aceasta a venit rândul zidului care a unit turnurile, împrejmuind curteam"n"stirii #i realizând, astfel, gr•nia evocat" de pisanie.

În fa$a atâtor nume de mari boieri ai '"rii Moldovei, uni$i într -osolidaritate mai rar întâlnit", nu putem ocoli întrebarea: a fost omanifestare întâmpl"toare, sau ea #i-a avut r"d"cinile într -un alt gen desolidaritate, cea generat" de înrudiri sau de descenden$a din str"mo#icomuni, prin care to$i se legau de vechii ctitori ?

Pomelnicul Bisericanilor men$ioneaz" B"#ote#ti, nu îns" #i peP"tra#co logof"tul, de#i el a murit la câ$iva ani dup" terminarea lucr"rilor,anume în 25 aprilie 1636129. Sunt, îns", verii s"i primari, Gheorghe #iIura#co Ba#ot", cu so$iile lor #i chiar cu tat"l #i mama lor. Gestul luiP"tra#co Ba#ot" a fost urmat imediat de Toma Cantacuzino (sau poate au

126 N. Iorga, Studii !i documente cu privire la istoria românilor , XVI, cit.

( supra, nota 89), p. 238.127 Ibidem, p. 239.128 Ibidem, p. 238.129 Cf. supra, prima parte a acestui text.

7/25/2019 Eoigrafie



lucrat concomitent). Am zice c" nu e nea#teptat, întrucât în acel momentToma stolnicul era c"s"torit cu Eftimia, fiica clucerului Miron #i aM"ric"i Ba#ot", vara primar" a marelui logof"t P"tra#co. TomaCantacuzino va atrage pe fratele s"u, Iordache, c"s"torit atunci cu CatrinaBucioc, iar pe aceast" cale se vor al"tura Buhu# #i %oldan, ale c"rorleg"turi de rudenie le-am expus mai spre început.

Îns" nu e totul.Cum am spus deja, în prim"vara anului 1885 a vizitat Bisericanii –

pe atunci penitenciar – profesorul Grigore G. Tocilescu. În raportul cu privire la aceast" vizit", el a relatat fugitiv despre pietrele mormântalescoase „cu ocaziunea prefacerii caselor în penitenciar”, care pietre „partes-au întrebuin$at în no"le construc$iuni, parte s-au vândut de antreprenorii

evrei în Piatra”130. Dac" – lucru ciudat ! – nu spune nimic despre piatrafunerar" a Cantacuzinilor, transcris" de Constantin D. Gheor ghiu cinci animai târziu, în schimb Tocilescu men$ioneaz" dou" pietre cu inscrip$ii:una, „din anul 1637, se afl" b"tut" în zidul exterior al trapezei”; aceasta ar

putea fi una dintre pisaniile cunoscute din pomelnicul românesc, #i anumechiar aceea care se afla „deasupra u#ii trapezerii”, care „adeverea” c"„pridvorul bisericii #i pivni$a #i trapezarea” fuseser" f"cute de fra$ii Toma#i Iordache Cantacuzino, cu so$iile lor, Eftimia #i, respectiv, Catrina, înanul 7145131. V"leatul acesta corespunde tocmai cu anul 1637, indicat deTocilescu. Cealalt", a#ezat" „lâng" u#a bisericii”, era o piatr" funerar",care atunci servea „de lavi$" condamna$ilor #i de piatr" pentru ascu$itultopoarelor”. Tocilescu adaug": „Din inscrip$iunea slavon" de pe dânsaabia se mai z"resc câteva litere, cari totu#i ne spun c" piatra a acoperitr"m"#i$ele mortuare ale unei cucoane Eftimia”132. Nu avem nici un motiva crede c" arheologul – a c"rui pasiune pentru epigrafie e bine cunoscut"

– ar fi putut confunda o piatr" funerar" cu o pisanie, ori c" n-ar fi deslu#it bine pu$inele slove înc" lizibile pe piatr". A#a stând lucrurile, trebuie s"accept"m c" Tocilescu a avut sub ochi piatra care, în biseric", acoperise

130 Grigore G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva m•n•stiri, schituri !ibiserici din ar•, prezentate Ministerului Cultelor !i al Înv••mântului Public, cit.( supra, nota 110), p.88.

131 N. Iorga, op. cit., p. 239.132

Grigore G. Tocilescu, op. cit., p. 88. Un fragment de piatr" funerar", datânddin „zilele binecinstitorului #i de Hristos iubitorului Io Vasilie voievod”, se afl" laG. Bal#, Bisericile moldovene!ti din veacurile al XVII -lea !i al XVIII -lea, Bucure#ti,1933, p. 544 #i 560, fig. 959. S-ar putea s" fie tocmai piatra Eftimiei Cantacuzino.

7/25/2019 Eoigrafie



mormântul celei dintâi so$ii a lui Toma Cantacuzino, Eftimia, fiica luiMiron stolnicul.A#adar, biserica M"n"stirii Bisericani a ad"postit locurile de veci

ale so$iilor dintâi ale fra$ilor Cantacuzino: Catrina Bucioc #i Eftimia. Nevestele de-al doilea au avut alte locuri de veci: Alexandra, a luiIordache Cantacuzino, a fost îngr opat" probabil la M"n"stirea Barnovschidin Ia#i, al"turi de so$ul ei, iar Ani$a (Pr"jescu) lui Toma Cantacuzino – laGolia, tot al"turi de so$ul ei. Aceast" reparti$ie între trei m"n"stiri(adev"rat" „r"spândire” *) se în$elege #i se explic" prin re$eaua leg"turilorde rudenie, pentru c" o urmeaz" pe aceasta #i i se suprapune. Mi se parec" acest caz poate fi interesant, dac" nu chiar exemplar, pentru studiereanecropolelor de familie, un subiect care nu este cu totul neglijat, lipsind

îns" o cercetare sistematic" prin filtrul pe care numai genealogia îl poateoferi.

În cazul de fa$", s-ar putea ca motiva$ia boierilor men$iona$i întruajutorarea unei ctitorii domne#ti n"p"stuite s" fie mai adânc". Amimpresia c" ei ar putea fi percepu$i ca formând dou" grupe mari: una $inede posteritatea lui Ba#ot" cel B"trân, alta de posteritatea lui Ioan Pr"jescucel B"trân, vame#ul de la Suceava, presupus ginere postum al lui PetruRare#. A existat, oare, un punct de convergen$" între aceste familii ? Credc" r"spunsul este pozitiv #i mai cred c" pot indica #i calea pe care se poatemerge pentru c"utarea acelei convergen$e. Cheia se afl" într -un documentde prin 1628, cunoscut între speciali#ti drept însemn•rile diacului Nechitadin Vârtop, de care s-au ocupat I. C. Miclescu-Pr"jescu #i d-na Maria

Magdalena Székely133. Diacul poveste#te curgerea propriet"$ii în Vârtop,iar începutul povestirii este acesta: „Întâiu s" înparte în patru p"r$i: o parteiaste a B"#ote#tilor cu fra$ii lor, o parte iaste a Pr"je#tilor, o parte iast e aUsc"te#tilor, o parte iaste a Be#ete#tilor” (din care se tr"gea diaculînsu#i)134. Cum Nechita prezint", în însemn"rile sale, cinci genera$ii,înseamn" c" punctul de convergen$" c"utat se plaseaz" spre sfâr#itulsecolului al XV-lea. Atunci a existat o înrudire între str"mo#ul Pr"je#tilor#i cel al Ba#ote#tilor. Dar aceasta conduce chiar c"tre momentul când,dup" tradi$ie, %tefan cel Mare a pus bazele Bisericanilor, nepotului s"u,

133 Maria Magdalena Székely, Structuri de familie în societatea medieval•

moldoveneasc•, în AG, IV (IX), 1997, 1 – 2, p. 89 – 92.134 DRH, XIX, cit. ( supra, nota 5), p. 560, nr. 411. Mai târziu, Vârtopul adevenit o seli#te pe mo#ia Bode#tii Precistei; or, în Bode#ti erau st"pâni Ba#ote#tii #iacolo a fost îngropat logof"tul P"tra#co Ba#ot" *

7/25/2019 Eoigrafie



%tefan cel Tân"r (%tef"ni$"), revenindu-i apoi meritul de a face biserica dezid #i de a dota m"n"stirea cu (m"car o parte din) c"r$ile trebuitoare135.Este, a#adar, foarte posibil ca grupul mare de boieri care #i-au

asumat realizarea importantelor construc$ii de la Bisericani în deceniiletrei #i patru ale veacului al XVII-lea (prin care schitul a devenit om"n"stire în toat" regula, cum sugereaz" pomelnicul românesc) s"reprezinte, de fapt, pe urma#ii vechiului ctitor, cel care a ini$iat #i aîntre$inut schitul înaintea transform"rii sale în ctitorie domneasc".

*

De la epigrafie la genealogie #i de la genealogie la istorie este undrum a c"rui str"batere este f"r" îndoial" dificil". Îns" r"bdarea #i

st"ruin$a cercet"torului sunt de obicei r"spl"tite cu rezultate carer"scump"r" eforturile #i aduc o not" emo$ional" în ariditateainvestiga$iilor de acest gen: în mesajele înscrise pe pietre r"zbat glasurile#i sim$"mintele unor oameni din vremuri îndep"rtate.

ÉPIGRAPHIE, GÉNÉALOGIE, HISTOIRE.Nouvelles contributions

Résumé

L’étude réunit trois communications présentées en 2004, 2008 et 2012

dans les séances de la section de Ia#i de la Commission Nationale d’Héraldique,de Généalogie et de Sigillographie de l’Académie Roumaine, concernantquelques monuments épigraphiques du XVIIe siècle – des dalles funéraires(aujourd’hui disparues ou illisibles) et une inscription votive. Les textes slavonsde ces monuments ont été parfois lus et déchiffrés avec des erreurs importantes,ce qui a conduit à des identifications inexactes et, par conséquent, à desconclusions erronées.

Une pierre tombale qui se trouve dans l’église du village de Bode#ti(Neam$) portait une inscription (aujourd’hui illisible) qui, selon la lecture publiée en 1885, aurait donné le nom du grand chancelier Petru Racovi$", mortle 25 septembre 1650 (7159); la dalle avait été posée par les soins des fils decelui-ci, Toader et Zosim. Ces informations ont été acceptées telles quelles par

135

Cf. Émile Turdeanu, Le Sbornik dit «de Bisericani»: fausse identité d’unmanuscrit remarquable, în RES, XLIV, 1965, p. 34 –36; studiu retip"rit anastatic înidem, Études de littérature roumaine et d’écrits slaves et grecs des Principautés Roumaines, Brill, Leiden, 1985, nr. 8 (aici, p. 214 – 216).

7/25/2019 Eoigrafie



les historiens et incorporées dans l’histoire de ce village et de cette famille. Enréalité, les membres de la famille Racovi"# n’ont jamais eu des possessions àBode#ti, Petru Racovi$" n’a jamais accédé à la dignité de grand chancelier de laMoldavie et parmi ses fils on ne peut pas identifier un Toader ou un Zosim. Parcontre, tous ces détails correspondent parfaitement à la biographie d’un membrede la famille Ba•ot#, propriétaire à Bode#ti: Petru (P"tra#co) Ba#ot" fut, en effet,grand chancelier de Moldavie entre avril 1634 et avril 1636 et ses deux filss’appelaient Toader et Zosim. On peut donc conclure que la tombe de Bode#tiappartient à Petru Ba#ot". La date de l’inscription (qui est, probablement, la datedu décès de ce boyard) fut déchiffrée elle aussi d’une manière erronée; selonl’auteur, il est possible que la date correcte soit le 25 avril 1636 (7144).

La deuxième inscription sur laquelle porte l’intérêt de l’auteur a été lueen 1871, toujours sur une dalle funéraire, dans l’église du village de Dobreni du

même département de Neam$. Elle mentionne la dame Todosca, l’épouse d’un stolnic, qui serait morte pendant le règne du prince Gheor ghe %tefan (1653– 1658). On ne peut pas tirer d’autres informations de la transcription fautive decette inscription (aujourd’hui disparue, semble-t-il) et l’auteur n’eut pas lachance d’identifier, parmi les boyards de l’époque, un stolnic marié à une dameTodosca morte entre 1653 et 1658.

La troisième pièce, une inscription votive, vient d’être découverte aumonastère de Bisericani, dans le même département de Neam$. Qualifiéed’inédite, son contenu était pourtant connu depuis longtemps. Elle avait été posée en 1630 – 1631 (7139) pour marquer une construction due aux boyardsDumitra#co Buhu# et Dumitra#co %oldan. Pour définir cette construction, le texteslavon utilise un mot que l’auteur de la découverte a lu gr]bnï’i, ce qui l’aconduit à la conclusion qu’il s’agit d’un tombeau, d’une sorte de nécropole pour

les familles de ces deux boyards apparentés (beaux-frères). Pourtant, l’analysedu texte slavon de cette inscription relève l’existence du mot gr]nï’i pourdéfinir la construction; il s’agit, donc, de la muraille d’enceinte. Cette lecture setrouve confirmée par les informations tirées de l’obituaire slavon du monastère,qui donne, lui aussi, le mot gr]ni’ó. L’auteur met en lumière les multiplesliaisons de parenté unissant les boyards qui avaient contribué à la constructiondes tours et des murailles de ce monastère entre 1626 et 1631(environ): il est possible qu’ils soient tous des descendants des fondateurs de l’ancien monastère,fondé vers la fin du XVe siècle.

Mots-clefs: épigraphie, prosopographie, boyards, églises, Moldavie

7/25/2019 Eoigrafie


Eoigrafie

Documents

Transcript of Eoigrafie