Post on 26-Jun-2015
Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Drept
Cu titlu de manuscris CZU 349.22 (478)
EDUARD BOIŞTEANU
ASPECTELE TEORETICO-PRACTICE PRIVIND ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ
AUTOREFERAT
la teza de doctor în drept
Specialitatea: 12.00.03 – Dreptul privat (Dreptul muncii)
Chişinău – 2005
2
Teza de doctorat a fost elaborată la Universitatea de Stat din Moldova (Facultatea de Drept, Catedra de Drept procesual civil) Conducător ştiinţific: Nicolae Romandaş, doctor în drept, conferenţiar universitar (Universitatea de Stat din Moldova) Referenţi oficiali: 1. Alexandru Ţiclea, doctor în drept, profesor universitar; (Universitatea Ecologică din Bucureşti) 2. Evlampie Donos, doctor în drept, conferenţiar universitar. (Universitatea de Stat din Moldova)
Susţinerea tezei va avea loc la ______________ 2005, ora ________ în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat ___________________ din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2009, Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Mateevici, 60, bloc 4, sala de conferinţe 222).
Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina de WEB a C.S.A. (http:
//www.acad.csa.md/teze), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.
Autoreferatul a fost expediat la ____________________________ 2005. Secretarul ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, Doctor în drept, conferenţiar universitar: Sergiu Băieşu Autorul: Eduard Boişteanu
3
I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI
La 28 martie 2003 Parlamentul Republicii Modova a adoptat noul Cod al
muncii în care sunt incluse norme juridice cu un conţinut nou ce reflectă pe
deplin relaţiile de muncă în condiţiile economiei de piaţă.
Un compartiment aparte în Codul muncii al RM a fost rezervat
subinstituţiei încetării contractului indibidual de muncă. Reglementarea impera-
tivă şi expresă a tuturor aspectelor, ce ţin de realizarea operaţiunii tehnico-juri-
dice de încetare a contractului individual de muncă, constituie o garanţie în plus
pentru asigurarea respectării libertăţii de a muncii.
Libertatea muncii nu trebuie interpretată ca un drept absolut, iar
neîngrădirea dreptului la muncă al salariatului nu poate duce la interdicţia
încetării contractului din iniţiativa angajatorului. Din aceste considerente,
legiuitorul urmează să ţină cont atît de drepturile şi interesele salariaţilor, cît şi de
cele ale angajatorilor, în contextul în care mecanismele economiei de piaţă
produc inevitabil efecte şi asupra raporturilor juridice de muncă.
În teza de doctorat „Aspectele teoretico-practice privind încetarea
contractului individual de muncă” au fost abordate totalitatea problemelor
juridice ce ţin de încetarea contractului individual de muncă în Republica
Moldova şi de armonizarea legislaţiei muncii a Republicii Moldova cu legislaţiile
ţărilor Uniunii Europene.
Actualitatea cercetării şi gradul de investigare a problemei. Procla-
mînd la 27 august 1991 independenţa sa, Republica Moldova a devenit unul
dintre primele state suverane de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, astfel expri-
mînd cu fermitate intenţia de încadrare în societatea internaţională.
O preocupare principală a Republicii Moldova rezidă în promovarea şi
protejarea drepturilor fundamentale ale omului. În acest sens, trebuie menţionat
4
că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 3 din Constituţia Republicii Moldova,
Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Dreptul la muncă este unul din drepturile fundamentale ale omului a
cărui exercitare este asigurată deopotrivă prin instrumente internaţionale elabo-
rate în cadrul Naţiunilor Unite şi de instrumente elaborate sub auspiciile
Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Din prima categorie de documente face
parte Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale,
care, în art. 6, dispune:
„1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde
dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi cîştige
existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite
pentru garantarea acestui drept.
2. Măsurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a
asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie să includă orientarea şi pregă-
tirea tehnică şi profesională, elaborarea de programe, de măsuri şi de tehnici
potrivite pentru a asigura o dezvoltare economică, socială şi culturală constantă şi
o deplină întrebuinţare productivă a braţelor de muncă în condiţiile care garan-
tează indivizilor folosinţa libertăţilor politice şi economice fundamentale”.
Celelalte instrumente, elaborate fie sub auspiciile Naţiunilor Unite, fie
ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, reglementează aspecte particulare ale
dreptului la muncă. De exemplu, Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii
nr. 142 „Privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul
valorificării resurselor umane” pune accentul pe obligaţia statelor de a-şi dezvolta
treptat sistemele sale de orientare profesională şi sistemele de informare perma-
5
nentă cu privire la utilizarea forţei de muncă cu scopul de a asigura ca informaţia
multilaterală şi de cea mai largă orientare să devină accesibilă copiilor, tinerilor
şi adulţilor, incluzînd programe corespunzătoare pentru persoanele cu handicap
fizic şi mintal.
Datorită faptului că dreptul la muncă se raportează la categoria
drepturilor fundamentale ale omului, consfinţite în Constituţia RM, imple-
mentarea mecanismelor eficiente de apărare a drepturilor şi intereselor legitime
ale titularilor acestui drept constituie un obiectiv stringent în Republica Moldova.
Un factor important al asigurării dreptului fiecăruia la muncă îl formează
reglementările imperative, ce ţin de temeiurile şi procedura operării încetării
contractului individual de muncă.
Apărarea dreptului constituţional al cetăţenilor la muncă presupune, deci,
nu numai asigurarea egalităţii de tratament a salariaţilor în domeniul raporturilor
juridice de muncă, dar şi asigurarea protecţiei acestora împotriva încetării
arbitrare sau intempestive a contractului individual de muncă.
Domeniul protecţiei salariaţilor contra concedierii fără motive valabile a
constituit obiectul preocupărilor al Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Ca
urmare, această materie a făcut obiectul mai multor acte ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii şi anume: Convenţia OIM nr. 158/1982 „Cu privire la
încetarea raporturilor de muncă” şi Recomandarea nr. 166/1982 „Asupra încetării
relaţiilor de muncă la iniţiativa angajatorului”.
Convenţia OIM nr. 158/1982 este o convenţie modernă, ce conţine atît
norme de aplicabilitate generală, cît şi norme particulare relative la concedierea
pentru motive economice, tehnologice, structurale şi altele asemenea.
Pentru ca să aibă loc o concediere legală, Convenţia în cauză solicită ca
aceasta să fie justificată de un motiv valabil, legat de capacitatea sau conduita
6
lucrătorului sau bazat pe cerinţele operaţionale ale întreprinderii, instituţiei sau
serviciului.
În ceea ce priveşte Recomandarea OIM nr. 166/1982, menţionăm faptul
că aceasta enumeră la concret motivele ce nu pot justifica o concediere
(efectuarea serviciului militar obligatoriu, afilierea sindicală sau participarea la
activităţi sindicale şi altele) şi relevă anumite aspecte ce ţin de căile de recurs
contra concedierii (sarcina probei, achitarea indemnizaţiilor adecvate în cazul
operării unei concedieri nelegitime).
Litigiile de muncă, care apar ca urmare a încetării contractului individual
de muncă, constituie aşa-numite conflicte de drept, adică conflicte ce apar în
legătură cu interpretarea şi aplicarea normelor dreptului muncii. Din aceste
considerente, prezenta teză are drept scop analiza normelor juridice ce
reglementează procedura şi temeiurile încetării contractului individual de muncă,
precum şi a normelor juridice ce stabilesc anumite garanţii pentru salariaţi
împotriva încălcării nelegitime a dreptului constituţional la muncă.
Încetarea contractului individual de muncă prezintă o importanţă
deosebită, atît din punct de vedere teoretic, cît mai ales din punct de vedere
practic. Deşi tema în discuţie a fost supusă unor analize, nu există încă o lucrare
care să abordeze într-un mod unitar problemele pe care le ridică elucidarea şi
aplicarea normelor privind încetarea contractului individual de muncă. Mai mult
ca atît, punctele de vedere exprimate în literatura juridică de specialitate deseori
diferă, iar practica judiciară din domeniul enunţat nu are un caracter uniform.
Caracterul complex al problematicii încetării contractului de muncă,
multitudinea aspectelor pe care aceasta le învederează, opiniile controversate ale
doctrinei, neuniformitatea practicii judiciare şi reglementarea diferită dată de
Codul muncii al Republicii Moldova unor cazuri de încetare a contractului de
7
muncă creează tot atîtea dificultăţi pe care le-am întîmpinat în încercarea de a
prezenta subinstituţia încetării contractului individual de muncă.
Scopul şi obiectivele lucrării. Actualitatea stringentă a problemelor
legate de încetarea contractului individual de muncă, ne-a obligat să facem o
analiză pertinentă a tuturor problemelor apărute în legătură cu realizarea acestei
operaţiuni tehnico-juridice complexe.
Pentru realizarea acestui scop au fost conturate următoarele obiective:
- a supune cercetării conceptul de încetare a contractului individual de
muncă şi a stabili semnele definitorii ale acesteia;
- a elucida aspectele de bază ce guvernează materia încetării contractului
individual de muncă;
- a cerceta şi a clasifica cazurile de încetare a contractului individual de
muncă;
- a analiza legislaţia în vigoare a Republicii Moldova privind încetarea
contractului individual de muncă şi a scoate la iveală imperfecţiunile
(neajunsurile) legislative din domeniul enunţat;
- a studia practica judiciară în domeniul încetării contractului individual de
muncă;
- a formula propuneri de „lege ferenda” în materia încetării contractului
individual de muncă;
- a examina, sub aspect comparativ, legislaţiile ţărilor străine ce vizează
domeniul nominalizat mai sus.
Baza teoretico-ştiinţifică şi metodologică a cercetărilor. Cercetările
întreprinse s-au bazat pe studierea doctrinei, legislaţiei şi practicii existente în
domeniul dat. Ca metode de cercetare au fost folosite metoda logică (analiza şi
sinteza), metoda istorică şi sistematică, precum şi metoda juridică comparativă.
8
În investigaţiile noastre drept punct de reper legal a servit Codul muncii
al Republicii Moldova, Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi
legislaţia Uniunii Europene. Au fost analizate, de asemenea, legi ce regle-
mentează subinstituţia dată în alte ţări, precum şi alte acte normative care au fost
relevante temei tezei date.
Baza teoretico-ştiinţifică a cercetărilor a constituit lucrările savanţilor
autohtoni, români şi ruşi, care au abordat tematica temeiurilor încetării
contractului individual de muncă, cum sunt: Nicolae Romandaş, Nicolae
Sadovei, Boris Sosna, Tudor Negru, Paşcov Alexei, Dumitru Macovei,
Alexandru Ţiclea, Sanda Ghimpu, Gheorghe Filip, Andrei Popescu, Nicolai
Voiculescu, Stavţeva A.I., Nurtdinova A.F., Golovanova E.A. ş.a.
Noutatea ştiinţifică şi principalele rezultate ale cercetărilor. Noutatea
ştiinţifică a lucrării, importanţa ei teoretică şi practică este determinată, mai întîi
de toate, de noutatea şi importanţa subinstituţiei încetării contractului individual
de muncă. În studiul efectuat au fost sintetizate cele mai noi opinii şi concepţii
expuse în doctrină.
Considerăm că prezenta teză este prima lucrare ştiinţifică din Republica
Moldova, în care este făcută o cercetare ştiinţifică, pragmatică şi comparativă a
principalelor probleme juridice ce ţin de încetarea raporturilor juridice de muncă.
Noutatea lucrării se manifestă şi prin faptul că este o lucrare ştiinţifică de
referinţă în domeniul încetării contractului individual de muncă. Noi considerăm
că va servi, cu siguranţă, ca bază de pornire în cercetare şi pentru alţi specialişti
din domeniul dreptului muncii şi nu numai.
În teza dată s-a încercat să se dea răspuns la unele din problemele ce ar
putea apărea la aplicarea subinstituţiei încetării contractului individual de muncă
şi au fost propuse modificări ale legislaţiei. De asemenea, sunt trasate direcţii
9
prioritare de monitorizare şi, eventual, modificare a legislaţiei în urma aplicării
acestei subinstituţii.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este determi-
nată de faptul că în teză, pentru prima dată în Republica Moldova, se supun
examinării aspectele teoretico-practice ale încetării contractului individual de
muncă.
Prezenta teză ar putea fi folosită ca bază pentru realizarea unor lucrări
ştiinţifice mai profunde despre încetarea raporturilor juridice de muncă.
Materialul expus, concluziile şi recomandările pot fi utilizate pentru perfec-
ţionarea legislaţiei muncii a Republicii Moldova. În acest sens, este demn de a fi
menţionat faptul că comisiile parlamentare au preluat o serie de propuneri de lege
ferenda, formulate în urma cercetărilor ştiinţifice întreprinse la elaborarea
prezentei teze de doctorat.
Teza de doctorat ar putea fi utilizată şi în cadrul procesului didactic din
învăţămîntul universitar juridic în scopul formării deprinderilor studenţilor de a
putea efectua o interpretare corectă a normelor juridice cuprinse în Codul muncii
al Republicii Moldova şi în alte acte legislative.
10
II. CONŢINUTUL TEZEI
Teza de doctorat este structurată în trei capitole, divizate în paragrafe şi
puncte. Ea are la bază analiza teoretică a noţiunilor şi prevederilor legale, a
practicii de aplicare, a prevederilor legale privind încetarea contractului indivi-
dual de muncă.
Capitolul I, intitulat „Consideraţii generale cu privire la încetarea
contractului individual de muncă”, prezintă o abordare conceptuală a încetării
contractului individual de muncă. Studiul ştiinţific se începe cu examinarea
contractului individual de muncă ca temei de apariţie a raporturilor juridice de
muncă. În acest context, autorul a analizat conţinutul contractului individual de
muncă şi a relevat trăsăturile catacteristice ale acestuia. Se acordă o atenţie
deosebită cazurilor în care se admite încheierea contractelor de muncă pe o
perioadă determinată, întrucît această modalitate a contractului de muncă
influenţează esenţial asupra statutului juridic al salariaţilor.
De asemenea, în acest Capitol, se examinează mai mulţi termeni care
desemnează modul în care ia sfîrşit contractul individual de muncă (încetarea
contractului de muncă, demisia salariatului, desfacerea contractului, concedierea
salariatului şi nulitatea contractului).
Pentru a realiza o analiză uniformă a instituţiei juridice respective,
autorul recurge la clasificarea cazurilor de încetare a contractului individual de
muncă. În ceea ce priveşte concedierea salariatului, se cere de a fi menţionat
faptul că aceasta poate fi clasificată în două categorii: - concedierea salariatului
pentru motive care ţin de persoana salariatului; - concedierea salariatului care nu
ţin de persoana salariatului.
În vederea realizării unei abordări exhaustive şi multiaspectuale a
încetării contractului individual de muncă, în primul capitol al tezei de doctorat
11
se recurge, de asemenea, la elucidarea motivelor şi cazurilor ce pot conduce la
încetarea contractului de muncă.
Capitolul II, intitulat „Încetarea contractului individual de muncă în
circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor şi din iniţiativa salariatului”,
este rezervat cercetării situaţiilor în care operează încetarea contractului indivi-
dual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor. În situaţiile
expuse în art.art. 82, 305 şi 310 din CM RM, legiuitorul a căutat să acopere
juridic încetarea contractului individual de muncă, survenită ca urmare a imposi-
bilităţii obiective (sau legale) a desfăşurării raporturilor juridice de muncă.
Încetarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind
de voinţa părţilor intervine prin simplul efect al legii, fără a fi necesară
intervenţia salariatului sau a angajatorului. Deci, după cum se afirmă în teză de
doctorat, încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 82 din CM al
RM operează în mod automat, exceptînd cazul expirării termenului contractului
individual de muncă pe durată determinată. În ultima situaţie, contractul indi-
vidual de muncă încetează dacă acest lucru solicită cel puţin una din părţile
contractante.
De asemenea, în acelaşi capitol, autorul efectuează analiza procedurii de
demisie a salariatului, care este o aplicaţiune a principiului libertăţii muncii. Se
examinează preavizul (condiţia de bază pentru operarea demisiei) şi efectele
juridice ale demisiei.
În Capitolul III, intitulat „Încetarea contractului individual de muncă
la iniţiativa angajatorului”, sunt reflectare efectele generale şi speciale ale
încetării contractului individual de muncă din inţiativa angajatorului. Se
examinează cazurile concedierii pentru motive care ţin de persoana salariatului
(concedierea disciplinară, transferul salariatului la o altă unitate etc.), precum şi
12
cele care nu ţin de persoana acestuia (lichidarea unităţii, reducerea statelor de
personal etc.). Se relevă procedura de concediere a salariatului, precum şi modul
de contestare a concedierii nelegitime a salariatului.
Teza de doctorat se încheie cu lista lucrărilor ştiinţifice de specialitate
care au fost consultate şi cu trei rezumate în limbile română, engleză şi rusă.
Aprobarea rezultatelor lucrării. Momentele de bază ale lucrării au fost
dezbătute la şedinţele catedrei „Drept privat” a Universităţii de Stat „Alecu
Russo” şi la cele ale catedrei „Drept procesual civil” a Universităţii de Stat a
Moldovei. Ulterior, prezenta teză a fost prezentată la şedinţa Seminarului Spe-
cializat.
Unele din elemente componente ale prezentei teze au fost discutate la
Conferinţa Naţională cu tema: „Noul Cod al muncii – garanţie în realizarea
dreptului la muncă al cetăţenilor”, organizată şi desfăşurată în mun. Bălţi, la 28
aprilie 2003, precum şi la Conferinţa Internaţională cu genericul: „Procesul de
codificare în ţările Europei de Sud-Est”, care a avut loc în mun. Bălţi, la 18
octombrie 2005.
Sinteza rezultatelor obţinute. Teza de doctorat se prezintă ca o lucrare
în care nu numai că se evidenţiază principalele probleme ce privesc încetarea
contractului de muncă (sau concedierea salariatului), dar şi s-au oferit soluţii şi
recomandări care ar putea fi utile în activitatea de aplicare a dispoziţiilor legale şi
de perfecţionare a cadrului legislativ. Autorul efectuează o analiză teoretico-
practică a naturii juridice a încetării contractului individual de muncă, pentru care
a trebuit să procedeze, în prealabil, la cercetarea amănunţită a contractului
individual de muncă (privit în calitate de fapt juridic ce conduce la apariţia
raporturilor juridice de muncă).
13
Pentru a realiza un studiu exhaustiv şi complex, autorul recurge şi la
examinarea aspectelor procesuale ce ţin de intentarea şi modul de examinare a
acţiunilor civile referitoare la restabilirea în funcţia anterior deţinută.
Materialul expus în prezenta teză va contribui la crearea unui sistem
adecvat de protecţie a salariaţilor, la aprofundarea cunoştinţelor juridice în
domeniu şi va servi o bună bază teoretică pentru alte cercetări.
Concluzii şi recomandări. Din prezenta temă de investigaţii se desprind
următoarele recomandări şi concluzii.
1. Pentru prima dată Codul muncii al Republicii Moldova regle-
mentează în art. 82 o serie de situaţii în care se dispune încetarea contractului
individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor. În opinia
nostră, lista acestor circumstanţe trebuie să fie supusă completării. Aşadar,
legiuitorul trebuie să includă încă două împrejurări care ar conduce la încetarea
contractului de muncă – retragerea acordului părinţilor sau a reprezentanţilor
legali, în cazul salariaţilor cu vîrsta cuprinsă între 15-16 ani, şi privarea de
libertate a salariatului în baza sentinţei judecătoreşti definitive.
De asemenea, considerăm că legiuitorul nostru urmează să includă
temeiul de concediere a salariatului – lichidarea unităţii sau încetarea activităţii
angajatorului persoană fizică – prevăzut în art. 86 alin. 1 lit. b) din CM RM, în
lista temeiurilor pentru încetarea contractului individual de muncă în
circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor.
2. În cazul în care autoritatea competentă a retras autorizaţia (licenţa)
de activitate a unităţii, contractele individuale de muncă încheiate cu salariaţii
acesteia încetează în conformitate cu art. 82 lit. d) din CM RM.
Este regretabil faptul că legislaţia noastră nu prevede acordarea pentru
salariat a unei indemnizaţii de eliberare din serviciu, dacă încetarea contractului
14
individual de muncă a intervenit ca urmare a retragerii volitive (la solicitarea
unităţii) a autorizaţiei sau licenţei de activitate a unităţii.
3. Din analiza prevederilor Codului muncii, ajungem la concluzie că
materia normativă a încetării contractului individual de muncă nu este guvernată
de principiul libertăţii actelor juridice. Această constatare se întemeiază pe faptul
că Codul muncii din 28 martie 2003 nu prevede manifestarea acordului de voinţă
a părţilor în calitate de temei pentru încetarea contractului individual de muncă.
Această inadvertenţă, comisă de legiuitorului nostru, urmează a fi reme-
diată, deoarece contractul individual de muncă se încheie prin mutuus consensus,
tot astfel, lui trebuie să i se permită a pune capăt prin mutuus disensus.
4. Lista temeiurilor pentru concedierea salariatului, prevăzută în art. 86
din CM RM, nu poartă un caracter exhaustiv, ceea ce înseamnă că contractul
individual de muncă poate fi desfăcut din iniţiativa angajatorului şi în alte cazuri.
Considerăm că, pentru protejarea salariatului de eventualele abuzuri ale angaja-
torului şi garantarea drepturilor sale, legiuitorul trebuie să stabilească o listă
expresă şi limitativă a situaţiilor în care poate fi dispusă concedierea salariatului.
5. Comunicarea în scris a dispoziţiei (ordinului, deciziei) angajatorului
cu privire la concedierea salariatului reprezintă o garanţie în plus pentru ocrotirea
drepturilor salariaţilor şi nu poate fi înlocuită cu alte probe, din саrе, eventual, s-
ar deduce că persoana interesată a aflat de existenţa dispoziţiei respective.
Deşi prezintă o importanţă deosebită pentru realizarea operaţiunii
juridice de concediere, problematica formei şi conţinutului dispoziţiei (ordinului)
de preavizare şi concediere este reglementată doar prin două texte (art. 88 alin. 1
şi art. 210 alin. 1-3 din CM RM).
Se cere intervenţia legiuitorului în vederea reglementării tuturor aspecte-
lor ce ţin de modul revocării şi anulării dispoziţiei (ordinului) de concediere.
15
6. După cum se ştie, drepturile salariale ale angajaţilor nu sunt
protejate, într-un mod eficient, pe calea unui privilegiu, în cazul declarării
insolvabilităţii unităţii. Din aceste considerente, recomandăm instituirea unor
instituţii de garanţii în vederea protecţiei creanţelor salariaţilor. Acest tip de
protecţie este consfinţit în Convenţia OIM nr. 173/1992 „Privind protecţia
creanţelor lucrătorilor în caz de insolvabilitate a celui care angajează” şi utilizat,
pe larg, în Comunitatea Europeană în corespundere cu Directiva Consiliului
80/987/CEE din 20 octombrie 1980.
7. În corespundere cu prevederile art. 88 alin. 1 lit. i) din CM RM,
criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc prin
convenţiile colective. Dar, din analiza conţinutului acestora, se desprinde conclu-
zia că părţile parteneriatului social nu se preocupă de stabilirea aceste criterii.
Aşadar, este necesar de a introduce în Codul muncii prevederile speciale ce ar
reglementa concedierea colectivă a salariaţilor. Pentru început este necesar de a
stipula criteriile (cantitative şi/sau calitative) de calificare a unei concedieri ca
una colectivă.
Referindu-ne, în continuare, asupra concedierii salariatului conform art.
86 alin. 1 lit. c) din CM RM, menţionăm că art. 88 CM RM trebuie să fie
completat cu următoarea prevedere: „Locul de muncă redus nu poate fi inclus în
statele de personal timp de un an de zile de la data concedierii salariatului care l-a
ocupat, deci statele de personal nu pot fi majorate pe parcursul unui an de zile, ca
excepţie se permite dacă salariaţii concediaţi vor fi reangajaţi din nou la unitatea
respectivă”.
Este regretabil faptul că Codul muncii din 28 martie 2003 nu consfinţeşte
competenţa reprezentanţilor salariaţilor ca, în cazul concedierilor colective, să
cenzureze deciziile angajatorului şi să propună măsuri în scopul evitării
16
concedierilor în masă. Dar, acest lucru este absolut necesar şi, în acelaşi timp,
compatibil cu prevederile instrumentelor europene. Astfel, reieşind din prevede-
rile art. 29 din Carta socială europeană revizuită, în scopul asigurării efective a
dreptului reprezentanţilor lucrătorilor de a fi informaţi şi consultaţi în cazul
concedierilor colective, părţile se angajează să asigure ca patronii să informeze şi
să consulte reprezentanţii lucrătorilor în timp util, înaintea acestor concedieri
colective, asupra posibilităţilor de a evita concedierile colective sau de a limita
numărul şi de a atenua consecinţele acestora, recurgînd, de exemplu, la măsuri
sociale care vizează, în special, ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea
lucrătorilor respectivi.
8. Codul muncii operează cu mai multe noţiuni ce par ambigue. Astfel,
în art. 86 alin. 1 lit. f) din CM RM se indică posibilitatea concedierii unor
salariaţi (conducătorul unităţii, adjuncţii acestuia, contabilul-şef) în legătură cu
schimbarea proprietarului unităţii. Observăm că legislaţia muncii operează cu
noţiunea de schimbare a proprietarului unităţii (întreprinderii, instituţiei sau
organizaţiei), care practic nu-şi găseşte aplicaţie în legislaţia civilă. Pentru a
asigura aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei muncii, legiuitorul trebuie să
creeze un aparat terminologic perfect.
9. În temeiul articolului 86 alin. 1 lit. u) din CM al RM poate fi
concediat salariatul transferat, cu acordul lui şi al ambilor angajatori, la o altă
unitate. Însă, observăm că articolul 74 din CM reglementează transferul
salariatului la o muncă permanentă la o altă unitate.
Prevederile art. 74 din CM intră în conflict cu dispoziţiile art. 86 alin. 1
lit. u) din CM, deoarece, conform prevederilor art. 74 alin. 3 din CM, în caz de
transfer al salariatului la o altă unitate, părţile vor opera modificările necesare în
contractul individual de muncă, în temeiul ordinului emis de angajator. În
17
concluzie, dispoziţiile art. 74 din CM prescriu părţilor contractante să modifice
conţinutul contractului de muncă (datele de identificare ale angajatorului), fără ca
să fie necesară luarea măsurii desfacerii acestuia.
Pentru a elimina această inadvertenţă şi a asigura un tratament unitar şi
uniform al problematicii instituţiei contractului individual de muncă, este
necesară modificarea conţinutului art. 74 alin. 3 din CM RM.
10. Considerăm drept oportună excluderea din lista temeiurilor pentru
concedierea salariatului, prevăzută în art. 86 din Codul muncii, a cazului de
semnare de către conducătorul unităţii (adjuncţii săi sau contabilul-şef) a unui act
juridic nefondat care a cauzat prejudicii materiale unităţii, precum şi a cazului de
restabilire la locul de muncă, conform hotărîrii judecătoreşti, a persoanei care a
îndeplinit anterior munca respectivă.
11. Este necesară consfinţirea, pe cale legislativă, a posibilităţii de
iniţiere a procedurii de mediere în cazul contestării de către salariat a ordinului
(dispoziţiei) angajatorului de concediere. Aceste instrumente de mediere prezintă
o serie de avantaje faţă de recurgerea directă a salariatului la intentarea acţiunii
civile: medierea ghidează pe angajator şi petiţionar în ceea ce priveşte găsirea în
comun a unei soluţii valabile pentru ambele părţi; sesiunile de mediere prezintă
un caracter confidenţial; ele nu implică multe cheltuieli materiale şi nu durează
mult în timp.
12. Reieşind din prevederile art. 355 alin. 1 lit. a) din CM RM, cererea
privind reintegrarea în funcţie şi repararea prejudiciului moral şi material cauzate
ca urmare a privării ilegale de a munci se depune în instanţa de judecată în
termen de un an de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre
concedierea sa. Considerăm că termenul de prescripţie de un an este exagerat de
mare. De aceea, recomandăm micşorarea termenului de prescripţie pînă la 3 luni,
18
iar în litigiile de muncă al căror obiect constă în plata unor drepturi salariale sau
de altă natură – un an.
13. Cu privire la demisia salariatului, se cere menţionat faptul că aceasta
poate fi operată doar în cazul în care cu salariatul a fost încheiat un contract
individual de muncă pe durată nedeterminată.
Pentru încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată
înainte de termenul specificat în acesta, se cere, potrivit prevederilor art. 83 alin.
2 din CM RM, numai acordul scris al părţilor.
Prevederile art. 83 din CM al RM intră în conflict cu prevederile art. 43
din Constituţia RM şi cu tezele principale ale managementului de resurse umane,
fiindcă salariatul, саге nu are dorinţă de a-şi continua activitatea la unitatea
concretă, prestează munca într-un mod ineficient. Din aceste considerente,
propunem următoarea soluţie - în cazul cînd salariatul intenţionează, în mod
unilateral şi neîntemeiat, să desfacă contractul individual de muncă încheiat pe
termen (deci, acţiunile salariatului pot fi calificate ca abuz de drept), angajatorul
are dreptul să solicite, ca urmare a desfacerii intempestive a contractului de
muncă pe durată determinată din iniţiativa salariatului, recuperarea prejudiciilor
cauzate din contul salariatului respectiv, dar cuantumul despăgubirilor nu trebuie
să depăşească 2 salarii medii lunare ale acestuia.
Recomandările noastre şi propunerile de lege ferenda decurg din incon-
secvenţa legiuitorului în aprecierea unor situaţii economico-sociale, dar şi din
dorinţa de aliniere a legislaţiei Republicii Moldova legislaţiei europene.
19
PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI
1. Eduard Boişteanu, Procedura de concediere a lucrătorului, Bălţi, Presa
universitară bălţeană, 2001.
2. Eduard Boişteanu, Încetarea contractului individual de muncă,
Chişinău, Editura Pontos, 2002.
3. Eduard Boişteanu, Dreptul colectiv al muncii (monografie), Bălţi,
Tipografia Universităţii de Stat din Bălţi „Alecu Russo”, 2003.
4. Eduard Boişteanu, Dreptul colectiv şi individual al muncii, Chişinău,
2003, (în coautorat).
5. Eduard Boişteanu, Dreptul muncii. Partea generală, Chişinău, Editura
Pontos, 2005.
6. Eduard Boişteanu, Libertatea de asociere: îndrumar pentru sindicalişti
(monografie), Chişinău, Centrul Editorial al USM, 2005, (în
coautorat).
7. Eduard Boişteanu, Dreptul la grevă – un drept fundamental al
cetăţenilor // Materiale ale Conferinţei Ştiinţifice internaţionale din
11.12.2003 organizate în Academia de administrare publică.
8. Eduard Boişteanu, Concedierea salariatului ca urmare a reducerii
numărului sau a statelor de personal // Revista ştiinţifico-practică
„Avocatul poporului”, nr. 11 din 2004.
9. Eduard Boişteanu, Unele aspecte ce ţin de examinarea judiciară a
pricinilor civile referitoare la reintegrarea în funcţie a salariatului //
Revista ştiinţifico-practică „Avocatul poporului”, nr. 12 din 2004.
10. Eduard Boişteanu, Unele consideraţii privind protecţia datelor
personale ale salariatului prin prisma Codului muncii al Republicii
20
Moldova // Revista ştiinţifico-practică „Avocatul poporului”, nr. 4,
2005.
11. Eduard Boişteanu, Unele aspecte ce ţin de concedierea salariatului ca
urmare a prezentării acestuia la lucru în stare de ebrietate alcoolică,
narcotică sau toxică // Revista ştiinţifico-practică „Avocatul popo-
rului”, nr. 9, 2005.
21
SUMMARY
The first chapter, under the heading “General considerations regarding
the ceasing of the individual labour contract” offers a conceptual approach of the
ceasing of the individual labour contract. The scientific research begins with the
examination of the individual labour contract as a ground for the appearance of
labour juridical relations. Also, a whole list of terms are examined which reveal
the ways an individual labour contract ceases (the ceasing of a labour contract,
the resignation of a worker, dismissing the employee, detaching the contract and
the nullity of the contract).
The second chapter entitled “The ceasing of an individual labour contract
in cases when it doesn’t depend on the will of the parts and on the employee’s
own initiative“ discloses investigations in operating cases of the ceasing of the
individual labour contract when it doesn’t depend on the will of the parts.
In the situations exposed in the articles 82, 305 and 310 from the Labour
Code of RM, the legislative body attempted to cover juridically the ceasing of the
individual labour contract, supervened as a result of a legal impossibility to
unfold labour juridical relations.
In this chapter takes under analysis the dismissal of the employee which
is an application of the principle of the free labour. It is thouroughly examined
the notice (the basic condition for the resignation operation) and the juridical
effects of the resignation.
The third chapter entitled “The ceasing of the individual labour contract
on the employer’s own initiative“ is centered round the general and special
effects of the ceasing of the individual labour contract on the employer’s own
initiative. Cases of dismissing the employee on different personal reasons
(disciplinary discharging, transfereing the employee to another unity, etc.). There
22
are also cases which have nothing to do with the person himself (liquidating the
unity, reducing the personnel staff, etc). It is revealed the procedure of dismissing
an employee and the way of contesting the unfair dismissal of the employee.
23
РЕЗЮМЕ
Теоретико-практические аспекты прекращения индивидуального трудового договора
В данной работе рассматриваются теоретико-практические аспекты
прекращения индивидуального трудового договора в Республике Молдова.
В первой главе автор осуществляет концептуальное исследование
подинститута прекращения индивидуального трудового договора. Также,
осуществляется анализ и разграничение основных понятий, обозначающих
прекращение трудовых правоотношений (прекращение трудового договора,
отставка работника, расторжение трудового договора, увольнение
работника и т.д.). Кроме того, автор производит классификацию случаев
прекращения индивидуального трудового договора.
Во второй главе вышеуказанной работы, автор рассматривает
случаи прекращения индивидуального трудового договора по обстоя-
тельствам, не зависящим от воли сторон. Исходя из содержания ст.ст. 82,
305 и 310 Трудового Кодекса РМ, можно констатировать, что законодатель
обосновал, в правовом плане, прекращение трудового договора, которое
наступает вследствие объективной невозможности существования (разви-
тия) трудовых правоотношений. Также, во второй главе рассматривается
отставка работника в качестве одной из форм выражения правового
принципа свободы труда. Автор определил основные условия по реалии-
зации отставки работника, а также осуществил анализ основных юриди-
ческих эффектов прекращения трудового договора по инициативе
работника.
В третье главе автор выделяет и рассматривает общие и особенные
последствия прекращения индивидуального трудового договора по
24
инициативе работодателя. Также, подлежат анализу случаи увольнения
работника в соответствии с основаниями, касающимися личности данного
работника (дисциплинарное увольнение работника и др.), а также по
основаниям носящим объективный или производственный характер
(ликвидация предприятия, сокращение численности персонала предприятия
и др.). В этой же главе, автор исследует порядок увольнения работника, а
также способы обжалования незаконного увольнения работника.
25
EDUARD BOIŞTEANU
Aspectele teoretico-practice privind încetarea contractului individual de muncă
Autoreferat la teza de doctor în drept
______________________________________ Bun de tipar ................ Comanda .......
Coli de tipar 1,0. Tirajul 50 ex.
Centrul Editorial-poligrafic al USM Str. Al. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009