“Apusul a creat în piatră, noi am creat

în cuvânt valori unice” D Caracostea

EPITETUL Lecţie pentru clasa a V-a Prof. Gheorghe Bîscă Şcoala cu cls. I-VIII,Nr.3, Cugir, Alba

D e f i n i r e

Epitetul a fost definit de către Tudor Vianu ca fiind “partea de vorbire sau de frază care determină, în lucrurile sau acţiunile exprimate prin substantiv sau verb, însuşirile lor estetice, adică acelea care pun în lumină felul cum le vede sau le simte scriitorul şi care au răsunet în fantezia şi sensibilitatea scriitorului.”

Termenul provine din cuvântul grecesc epitheton, cuvânt care înseamnă care este pus lângă, care este adăugat şi este figura poetică cea mai frecventă, dar nu şi cea mai simplă, cum s-ar părea.

D e t e r m i n ă r iDin punct de vedere gramatical, epitetul

determină:a. un substantiv, urmând să evidenţieze

însuşirea deosebită a obiectului denumit de acesta :

“Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei”

b. un verb , situaţie în care înfăţişează caracteristica acţiunii:

“Şi clopote de alarmă răsună răguşit.”În cele două situaţii de mai sus, epitetul

poartă denumirea de epitet al substantivului şi, respectiv, al verbului.

Epitetul tinde să exprime modul în care autorul simte aceste caracteristici:

“Nimeni n-avea ce el avea : superba lui trufie” sau tinde să aibă un ecou în sensibilitatea cititorului:

“Eu sunt dintre aceia cu ochi halucinaţi şi mistuiţi lăuntric, Cu suflet mărit

Căci am văzut idei.”

Funcţii sintacticeFrecvenţa cea mai mare o are epitetul

substantivului şi în această situaţie el îndeplineşte toate funcţiile pe care le au cuvintele care determină un substantiv

a. atribut adjectival: “De viforniţa păgână se-ndoiesc nucii “...

b. atribut substantival genitival sau prepoziţional :...”era o cumplit de dezolantă înfăţişare a lumii.”

”Zburam pe faţa fără pârtie a zăpezilor”

c. atribut adverbial : “Pe frunze aiurează şoptirile-i alene”

d. nume predicativ : “Şi el e emirul, şi toate le are”

În situaţia epitetului verbului, funcţia cea mai des întâlnită este aceea de complement circumstanţial de mod: “Trec în stoluri rândunele “..., “Şi tainic genele le plec “...

Clasificare după structurăÎn funcţie de structură, epitetul se clasifică

astfel: a. epitet simplu: “Deschid cu teamă uşa

cămării de-altădată, Cu cheia ruginită a raiului

oprit”...b. epitet dublu: “Niculăeş era un băiat

palid şi mărunţel”...c. epitet triplu: ..”eram un băiat prizărit,

ruşinos şi fricos şi de umbra mea”d. epitet în cumul (cumulativ) “Şi el e

emirul, şi toate le are... E tânăr, e farmec, e

trăsnet, e zeu”,...e. epitet dezvoltat, care cuprinde

majoritatea elementelor lexicale grupate în jurul aceluiaşi regent: “ Arde cu păreri de valuri

Pământul îmbrăcat în grâu.”

Clasificare după criteriul estetic

Conform criteriului estetic, epitetul poate fi:

a.apreciativ ,când implică o judecată de valoare:

“E de o înspăimântătoare inteligenţă

b.evocativ, când aminteşte de o caracteristică a unui obiect, aducând-o în prezent:

1… „când cu basmul povesteşte, veselul Alecsandri.” - epitet moral care evidenţiază o trăsătură de caracter. 2. „ Ochii tăi caută –n frunza cea rară” -exprimă o trăsătură fizică

Clasificare după sfera de cuprindere

Din acest punct de vedere epitetul poate fi:a. ornant: ...“lumea-i veselă şi tristă”b. individual, particularizator:

“Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate

Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate “

c. antitetic : “Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”

d. sinestezic: “ Primăvară .../ O pictură parfumată cu vibrări de violet” –pictură - parfum – culoare = imagine sinestezică

e. metaforic: “De treci codrii de aramă , de departe vezi albind

Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. “ “Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace

În cuibar rotind de ape peste care luna zace.”

Locul epitetuli faţă de regent

Epitetul poate fi situat înaintea termenului regent, situaţie în care se numeşte epitet antepus:

“Grele, brutale, năprasnice, masele de aer se izbesc.”

Precizare: În această situaţie accentul cade asupra caracteristicii exprimate prin epitet şi nu pe obiectul denumit de substantiv ori pe acţiunea exprimată de verb.

Când epitetul este aşezat după termenul regent, vorbim despre epitet postpus ca în situaţia :

“Îl trase sălbatic prin colbul roşcat”

Exerciţiu aplicativ

Analizează epitetele din textul de mai jos folosindu-te de clasificările învăţate.

“Era pe la sfârşitul lui august, şi pădurea Petrişorului ,bătrână şi nestricată de mână de om, îşi desfăşura tăcută bălţile de frunzişuri.Urca domol coline tărăgănate şi se ridica departe într-un pisc prăpăstios în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi care vestea cel dintâi printr-un şuier adânc sosirea vânturilor.” Mihail Sadoveanu