de Valer Pop16.09.2011

Bibliografie:Jurnalul casei mele

www.images.google.ro

• Sunt roşiile cele mai cultivate legume de pe pământ ?• Noi le spunem roşii, aproape tot restul lumii tomate.

Este o legumă din familia solanaceelor, rudă apropiată cu vânăta, cartoful, ardeiul iute şi ... tutunul !

• Este originară din zona centramericană, foarte răspândită din Mexic până în Peru. Cuvântul tomato provine din tomatl, aşa cum este denumită în dialectul Nahuatl. Este o plantă perenă, dar în climatul temperat creşte anual, atingând de obicei 1-3 m înălţime, pe o tulpină lemnoasă destul de fragilă, dar care se poate căţăra, acoperind alte plante. Denumirea ştiinţifică este lycopersicum (piersica lupului) sau lycocarpum (fructul lupului)

• Cercetătorii sunt de acord că varietăţi sălbatice de tomate creşteau pe colinele peruane, de unde au fost reluate şi “domesticite” de crescătorii mexicani. Colonizarea spaniolă a avut un rol esenţial în răspândirea globală, sămânţa de roşii fiind dusă mai întâi în tot bazinul Caraibelor, apoi în Filipine, de unde s-a răspândit cu repeziciune pe continentul asiatic.

• Evident, spaniolii au dus tomatele şi în Europa, unde s-au acomodat imediat la clima mediteraneeană şi sunt dovezi că au fost folosite ca hrană încă din anii 1600. Prima carte de bucate în care apar roşiile a fost publicată în 1692, la Napoli.

• Planta a apărut târziu în Anglia şi în coloniile ei nordice, iar într-un Herbal, publicat în anii 1600, se recunoştea că leguma era consumată în Spania şi Italia, dar se susţinea că ea este otrăvitoare. De aceea britanicii au început să mănânce roşii abia după 100 de ani.

• În epoca victoriană, tomatele au atins totuşi în Anglia producţii record, mai cu seamă în sere.

• Cea mai veche referire a cultivării tomatei pe pământ nord-american datează din 1710, când botanistul William Salmon raporta cultivarea lor în zona care azi este Carolina de Sud.

• Sub diverse forme, tomatele sunt consumate astăzi peste tot în lume, iar specialiştii susţin că pentru fiinţa umană ele sunt benefice în primul rând în funcţionarea cordului. De asemenea, unul dintre cei mai puternici antioxidanţi din natură (lycopenul), prezent în roşiile gătite, este recomandat în prevenirea cancerului de prostată. Deşi din punct de vedere botanic roşia este un fruct, ea e trecută de nutriţionişti în categoria legumelor excepţional de hrănitoare. Roşiile sunt intens folosite în bucătăriile mediteraneene şi ale orientului mijlociu, pentru că aciditatea ei ridicată scoate la iveală şi alte gusturi, complementare.

• Tot datorită acidităţii specifice poate fi cu uşurinţă prelucrată şi transformată în sosuri sau paste conservate. Primul care a produs conserve de roşii a fost americanul Harrison Woodhull Crosby, din New Jersey. A nu se uita nici sucul de roşii, o băutură cu remarcabile calităţi nutritive, folosită ca răcoritoare, dar şi în cocteiluri celebre.

• În lume există un număr impresionant de varietăţi de roşii cultivate pentru mai multe scopuri. Unele varietăţi sunt destinate consumului direct, altele pentru reţetele culinare ale marilor consumatori, unele pentru prelucrare industrială, altele chiar pentru scopuri decorative.

• Varietăţile cele mai cunoscute sunt în general împărţite după formă sau după culoare. Roşiile rotunde şi cele lunguieţe sunt cele mai răspândite. Culoarea specifică e, la rândul ei, majoritară, dar există şi varietăţi de roşii de culoare galbenă, vineţie sau verde-gălbui la fel de apreciate.