sdfgh

4
Rima 1. rima împerecheată – 1 cu 2 şi 3 cu 4; 2. rima încrucişată – 1 cu 3 şi 2 cu 4; 3. rima îmbrăţişată – 1 cu 4 şi 2 cu 3; 4. rima monorimă – 1,2,3,4. 5. rima masculină – accentul cade pe ultima silabă şi se termină , de cele mai multe ori, în consoană. 6. rima feminină – accentul cade pe penultima silabă şi se termină, de obicei în vocală. Aliteraţia şi asonanţa Explozivele B, C, D, G, P, T, Ţ pot sugerea ocurenţa repetetată, încleştarea violentă, zgomotul, duritatea, ostilul Fricativele F, J, V, Z, S pot sugera prin repetiţie stridenţa, disconfortul, nevroza, zgomotul metalic Sonantele N, M sugerează tonul grav, de cântec de somn, de cântec premergător somnului şi morţii Lichida L îndulceşte imaginea, sugerează acvaticul Vibranta R sugerează prin repetiţie zgomotul, stridenţa, duritatea 1. repetarea insistentă a consoanei“v” în vecinătăţi specifice, sugerează vâjâitul vântului sau glasul furtunii, vitalismul: „Prin vulturi vântul viu vuia” 2. însingurarea şi sinistrul pot fi sugerate prin aliteraţia lui „s”: „Stam singur în cavou...şi era vânt.../ Şi scârţâiau coroanele de plumb.” 3. aliteraţia lui „s” poate sugera dorinţa, aşteptarea şi imaginarul poetic ce dezvăluie o acţiune posibilă, dar a cărei împlinire stă sub semnul incertitudinii, stare dinamică indusă şi de verbele la conjunctiv: „Să sărim în luntrea mică.../ Şi să scap din mână cârma, / Şi lopeţile să-mi scape”

description

asdf

Transcript of sdfgh

Rima 1. rima mperecheat 1 cu 2 i 3 cu 4;2. rima ncruciat 1 cu 3 i 2 cu 4;3. rima mbriat 1 cu 4 i 2 cu 3;4. rima monorim 1,2,3,4.5. rima masculin accentul cade pe ultima silab i se termin , de cele mai multe ori, n consoan. 6. rima feminin accentul cade pe penultima silab i se termin, de obicei n vocal.

Aliteraia i asonana

Explozivele B, C, D, G, P, T, pot sugerea ocurena repetetat, ncletarea violent, zgomotul, duritatea, ostilul Fricativele F, J, V, Z, S pot sugera prin repetiie stridena, disconfortul, nevroza, zgomotul metalicSonantele N, M sugereaz tonul grav, de cntec de somn, de cntec premergtor somnului i moriiLichida L ndulcete imaginea, sugereaz acvaticulVibranta R sugereaz prin repetiie zgomotul, stridena, duritatea

1. repetarea insistent a consoaneiv n vecinti specifice, sugereaz vjitul vntului sau glasul furtunii, vitalismul: Prin vulturi vntul viu vuia

2. nsingurarea i sinistrul pot fi sugerate prin aliteraia lui s: Stam singur n cavou...i era vnt.../ i scriau coroanele de plumb.

3. aliteraia lui s poate sugera dorina, ateptarea i imaginarul poetic ce dezvluie o aciune posibil, dar a crei mplinire st sub semnul incertitudinii, stare dinamic indus i de verbele la conjunctiv: S srim n luntrea mic.../ i s scap din mn crma, / i lopeile s-mi scape

4. drama sufleteasc, jalea i plnsul sunt evocate prin repetarea ritmic a grupului consonantic ng nsoit de vocala : De-attea nopi aud plound, / Aud materia plngnd.../ Sunt singur, i m duce-un gnd..., pentru ca aliteraia lui n, s sugereze tanaticul, absena dureroas, nimicul: Tot urc, urc oarecine / Necunoscut, nevrut, neateptat. / Nu are rost s iei n prag...

5. aliteraia lui p sugereaz cderea ploii cu rceala ei autumnal: Noaptea-i oarb, vntul bate / ploaia pic-n picuri reci.

6. a ar evoca gravitatea, perfeciunea, amplitudinea, totalul, tragicul, straniul, maiestuosul; e fiina, starea, senintatea, i strlucirea, ritmul, devenirea, liricul, iluzoriul, o mprejmuirea, moartea, regularitatea, ordinea, naltul, inexorabilul, u muzica, murmurul, durata, studiul, cultura, blndeea, scurgerea.

7. repetarea vocalelor deschise sau a vocalei mediane a, realizeaz o atmosfer calm, optimist: Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni l ncarc...

8. i semnific ceea ce este mic i delicat: O furnic mic, mic, / Dar nfipt, vaszic...

9. repetarea lui e poate sugera trecere, curgerea sau izbiturile valurilor: i se duc ca clipele, / Scuturnd aripele...

10. o, prin perfeciunea sa rotund, poate dezvlui sufletul prea plin de trire, apoteoza unui sentiment sau perfeciunea unui sentiment: E vremea rozelor ce mor, / mor n grdini, i mor i-n mine

Verbele

1. Verbele statice evideniaz o atmosfer calm, plin de pace i echilibru: i ca o tain cltoare, / Un nor cu muntele vecin / Plutea-ntr-acest imens senin / i n-avea aripi s mai zboare.

2. Verbele de micare reliefeaz o aciune ce se desfoar tumultuos, acumularea verbelor de micare ducnd la o potenare a aciunii: Trei pai la stnga linior / i ali trei pai la dreapta lor; / Se prind de mini i se desprind, / S-adun cerc i iar se-ntind, / i bat pmntul tropotind / n tact uor.

3. n cadrul operelor care vizeaz trecutul se utilizeaz adesea prezentul istoric care creeaz lectorului impresia c aciunea se petrece chiar sub ochii si, aducnd totodat i un plus de veridicitate evenimentelor prezentate

4. Prezentul etern sau continuu proiecteaz aciunea n venicia existenei umane sau cosmice.

5. Imperfectul i gerunziul au valoare durativ, propagnd aciunea n spaiu i timp i genernd impresia c aciunea se petrece la nesfrit.

6. Imperfectul, timp al unei aciuni trecute i neterminate, sugereaz i oprirea, ncremenirea timpului ntr-un moment de criz, al crei deznodmnt nu este cunoscut.

7. Perfectul compus precizeaz faptul c aciunea este terminat i nchis n trecut

8. Verbele la imperativ subliniaz o anumit atitudine a naratorului sau a personajului fa de situaia n care se afl la un moment dat, sau fa de un anumit lucru, fenomen sau un alt personaj

Propoziiile

1. Propoziia enuniativ exprim un adevr, un sentiment, o stare incontestabil, un fapt cert, o constatare: Pe lng plopii fr so / Adesea am trecut; / M cunoteau vecinii toi - / Tu nu m-ai cunoscut

2. Propoziia exclamativ exprim uimirea, admiraia, bucuria sau indignarea, revolta fa de situaia n care se afl personajul:

3. Enuniativa optativ comunic dorina de realizare a unei aciuni, a unei stri i are valoare afectiv

4. Interogativele retorice reliefeaz o acut bulversare existenial ce marcheaz personajul sau eul poetic

5. Exclamaia retoric figur determinat de existena unei propoziii exclamative, putnd sugera att o potenare, o exacerbare a unor triri, ct i un strigt al singurtii, incomunicrii6. Invocaia retoric este marcat de o chemare adresat unei fiine concrete sau abstracte, cci absena este o prezen chinuitoare