Rodica Zafiu

FIGUBILE DE STIL IN LIMBA YOEBITl

Exista o traditie didactica in care figurile destilsint asociatelimbaju-lui ,,ornat" - identificat cu limbajul literaturii; elevilor li se cere, incadin primele clase, sa extraga din texte literare ,,cuvinte §i expresii frumoase"

Limba Hterara — SlilisticS 305

§i s& le refoloseasca. Efectul este eel mai adesea artificial §i ducc doar 3aprolifcrarea clis.eelor. In acelas.i timp, limitarea domeniului figurii ii impie-dica pe vorbitorii obisnuip sa observe un lueru pe care lingvistii si retort-cienii il §tiu de foarte multa vreme : ca figurile tin de modul firesc de func-tionare a limbajului, ca, sint eel pnfin la fel de prezente in liraba vorbitaca in literatura. In 1730, Du Marsais era de parere ca ,,in Hala, intr-o zide tirg se fac mai multe figuri decit se fac zile de-a rindul prin aduuarileacademice. Drept care, nu poate fi vorba ca figurile sa se departeze de lim-bajul obisnuit al oamcnilor; dimpotriva, vorbirea fara figuri s-ar departade acesta, de cumva ar fi en pntinta sa se faca un discurs in care sa nu seafle decit exprcsii nefiginate" J. Se ,stie ca mai'c parte din vocabularul ar-gotic e prcdus prin mccaiiisme metaforice, sevorbe§tedesttilde mult despre,,pitorcseul" cspiesiilor populare; in fine, se rt-cunoaste existen^a figuriichiar in limbajde cele mai ntutie — stiinjific sau juridic 2 (in eel stiintific,de pilda, sint freevent implicate_nifctai'crele c a i i de a c c e s ori alec o n s t r u c t i e i nnei tcoiii). in aproape toate aceste cazuri c vorba,desigur, de tiguii ,,inghetate", care nu mai sint percepute ca devieri si incare inovafia s-a transfoimat in eliseu 3. Figura poetica c o realitate dife-rita: producatoare de ambiguitate, puitatoare a unui sens nou, indiso-ciabil de contextul in care apare 4.

In teoriile relativ recente asupra metaforelor vie^ii cotidiene apareideea ca metafora, analcgia Kiiuctiireaza intregul mod de gindire reflectatde limbaj. In sistemnl uzual de refeiinta, de exemplu, reperele spa£ia!e sits/jos sint valorizate pozitiv, respectiv negativ — in metafore curente precuma Jost la indltime, e wir-al itoualfa cer—sau e la patnint, e prdbusit, Fenome-nele abstracte sint gindite ca obiecle, ca entitap bine delimitate. Discu-tia e crlupta — m care paitenoiul e atacat, ideile sint aparate, se cistiga teren§.a.m.d. 5. Dincolo de pitorescul uraor expresil trecute dintr-un domeniuintr-altul, se ghicese corespondenfe de structuii mentale esentiale. Esistamicro-sisteme de metafore, mai supeificiale poate, dar surpririzatoare prinnumarul expresiilor care li se subsumeaza. Limbajul familiar-argotizant,a dezvoltat, de escmpln, o intifaga sciie modcrna bazata pe analogia om-automobil; eineva a luat cfia la lord (,,a consumat bauturi alcoolice")$i-a facut plin-ul f ,,a ajuns ]a un dstig considerat suficient")5« fo&8 pe dreap-ta (,,K-a culcat" sau ,.?-a rttias"), e tn yawa (de bani) etc. Suprapunerea

1 Du Marsais, Despre tropi, Iraduccre de Maria Garpov, Bucurcsti, Editura Univers,1981, p. 34.

2 Pentni limba roinana, cele mai complete studii sint cuprinse in volumelc colective scoa-se de gnipu] de poelica de ]aTJnii.soara(coordonatorCrisuDascalu) : Stilnrilenonartisticealelimbitromane literare in sccolul al XlX-Ica. Structure imaginii in stilulxtiinfific, Timt^oara, TUT, 1982 ;Struct lira imaginii in stilal publicittic, 1983; Structurct imaginii in stilul administratw-juridic,1984; Imagined in stilurilc nonarfislice ale limbii rom&ne literare in sccolul al XlX-lea, 1986.Peniru metaforele lexicalizate, v. Elena Slave, Metafora in. limba romana. Comenlarii $i apUcalii,Bucuresli, EdiUira Sliintil'ka, 1991.

3 V. Ion CotcanUjNarcita Fcrsscn, Angela Bidu-Vrancamu, Limba roman&conlemporand.Vocabularul, E u t u i t s l i , Ecittiia Eic'ectka §i Pedagogica, 1985, p. 63 — 64.

4 V. Ion Cotcanu, Stilislica functional^ a limbii romane, II, Limbajulpoezisi calte. Bacu-rcsti, Edilura Academiei, 1985; Mariana Net, Text fi figura, in SQL, XXXVIII, 1987, nr. 6,p.'479-490.

5 George Lak off, Mark John son, Metaphors weliue by, Chicago, G^iicagj University Prjis,1980.

306 Kodica Zafiu

(sau continuitatea) om-vehicul este insa cu siguranta mai veche : ates-tata de o expresie precum a pune be$e In roate. Marea cantitate de metaforecurenU1 preluato din limbajul sportiv — - a o da in bard (,,a esua"), a fenlape ci'n(-ra (,,a induce in. eroare, a ins,ela"), a lua startul (,,a incope") — arputea reprezenta nu doar o moda, ci cjiiar o grila piin care so interpreteazarealitatea. In acost caz, inultc ilustrari sint de gasit in limbajul jurnalistic :,,am introbat cole troi parti daca doresc sa vina la Londra si sa continue ne-gocierile. Acum mingea se afla in terenallor" (,, Romania libera", rir. 702,1992, p. 1 ) ; ,,Tiumai bine ( . . . ) ca mingea sa fio pasatii de la un minister laaltul" (,,Adevarul", nr. 277, 1992, p. 3); ,,driblatul impozitelor" (,,Eve-nimentul zilei", nr. 136, 1992, p. 3) ; ,,concurent", ,,record" etc. Oricnm,inetaforele rictii moderne sint mai putin observate, toemai pentru ea sintla indenrina tuturor. Interesul cercetatorilor s-a indreptat mai ales asuprametaforelor din limba vorbita populara (traditionala) — fie pentru caaces tea par sa ilustreze perfect situa^H concrete din civilizat.ia rurala, ca-patind o exemplaritate autohtona — ii vine apa la moara, nu-i sint boiiacas&j sc string e funia la par — , fie toemai poijtru ca ramin obscure — isiia inima in dinti, i se aprind cdlcUele . . . — si inyita la ingenioase interpre-tari e.

Cind e in discutio metafora din limbajul familiar s.i argotic se ovoca maiales exemplele seriilor foarte bogate care substituie nume ale partilor cor-pului. Capul e bila, bostan, dovleac, tariacuta (dupa forma, in primul rind,dar ^i cu aluzie la con^inut), cutiutd (prin calitatea sa do ,,continator"), man-sarda (prin pozifie) etc. Exemple de metafore sint extrem de numei'oase :de la mai vechile bicicletd (,,ochelari") sau/am?>a?(,,pat de lemn"), pina lainovatiile glumete, ironice ale ultimilor ani : adida$i (,,picioare do pore1')ori dalmatian, cu sensul moral ,,ins compromis" (,,patat") §i cu sensul con-cret, total diferit : ,,soldat in uniforiria' de camuflaj ; jandarm". Cele maiinteresante sint insa cazurile in care metafora (bazata pe analogic) se com-bina in proportii diverse cu metohimia (bazata pe relatia dc continuitatelogica sau obiectuala). Cui de sicriu (,,^igara") e o metafora prin analogicde forma — dar si o metonimie iinpliciild relatia cauza-efcct. Pahar de vorbd(,,,conversa$ie amieala" : ,,Au stat la un pahar dc vorba") pare o metafora,surprinzatoare, dar se cxplica de fapt tot prin metonimie : prilejul (bautura)e direct legat de scopul real (conversa^iaV— care sfirs.este prin a i se sub-stitui, intr-o reusita condensare a expresiei.

Metonimiile pure sint si ele destul de frecvente' in limbajul familiarsi argotic, in care pantofii sint umbldtqri, urechlle — ascultdtoare ; o bau-tura alcoolica tare e o tdrie, o bancnota isi impune numele dupa culoaresau ilustra^ie (cea de 100 dc lei, in curs de disparitie, a fost mult timp cu-noscuta ca o albastrd sau un Bdlcescu). Insul este identificat dupa acope-ramintul de cap — cdciuld, sapcd ; daea etern repetatului exernplu de me-tonimie Hterara {,,mii de eoifuri lucitoare ies din urnbra-ntunccoasa . . .") is-ar prefera unul foartc actual, din limbajul politic si publicistic, s-ar citastiri despre castile albastre.

Daca figurile bazate pe transfer de sens sau de nume mai pot fi ur-marite la nivelul cuvintului sau al sintagmei, celelalte ar trebui analizate

B V., de exemplu, lorgu Jordan, Stilistica limbii rom&ne, cd. definitiva, Bucure^li,Editura Stiin^ifica, 1975, cap. Izolari ; Stelian DumistraceJ, Lexic romanesc. Cuointe, metafore,expresii, Bucuresti, Edilura Sliintifica ?i Enciclopcdlca, 1980.

15 Limba literara — Stilistica

doar intr-nn context mai larg al entmjarii. De fapt, in limba vorbitii e maievidenta decit oriunde functia de strategii ale comunicarii pe care o inde-plinosc- fignrile 7 : litota, de pilda, definita ca atenuare simulata, apare fieen strategic a politetii, fie ca manifestare a ironiei : cutare nu e tocmai de$-tept: cincva e cam vbosit (cnfeniism pentru ,,beat"); unii imprumuta saucompleteaza (,,fura"), merg la pension, la colegiu sau la facilitate (,,inchi-soare"). Eeplici de tipul Asteaptd-md doar o secunda; Da-mi im xlrop deapa (care pot fi interpretatc si ca atcnuare, dar si ca exagerare in minus)sint atit de obisnuite si de motivate strategic (ca persuasiune politicoasa) -incit nu li se mai percepc natura initial figurata 8. Hipcrbola este si ea inprimul rind o strategic de couvingere ; stilistica mai vechc tindea sa o inter-preteze mai curind ca manifestare a afectivitatii foarte puterniee din lini-bajul vorbit. Limba romana populara cnpiinde tiparc foarte variatc de lii-pcrbole — inclusc in diferite stndii in categoria exprimarii stilisticc a snper-lativului : de la modelul substantivului adverbializat — m beat tun, scump foeetc. sau de la eel bazat pe repetitii—uritenia urUeniilor~'pma> la constructiaconsecntiva cu de, cxtrem de productiva : U bate de-i merg fulgii ; fuge de-isfiriie calciiele; bea tie stinge; pldteste de se usucd9. In argonl tineresc, osimpla melodie poate Hi criminald, bestiala, de coma — si de, aceea este as-cultata in dementa, in disperare. Exagerarea e constienta si aluneca in ase-menea caznri — ca si in eel al iiumeralultu f d e mii — spre autoironie.

S-ar putea continua cu suficiente exemple dc procedee curente de pro-dncere a ironiei si a umorulni (prin contrastul intre baza si sul'ix, f-a in pro-fesoras, oil inti'C aensul propriu si eel metaforic al cnvintului, ca in « a Hot",a se captusi cu . . .), cu figuri speeifice oralitatii (repetitie, elipsa s.a.m.d.).Ar fi in orice caz posibil uri tratat despre figuri care sa cnprinda doar exem-ple din limbajul cnrent, din pubh'cistica si publicitate 10; ar fi si util — inmasura in care e util orice mijloc de a-i atrage vorbitorului atentia asupralimbajului pe care il foloseste spontan, in comnnicarea cotidiana. Si. poate,de a-i oferi sansa unei rela^ii mai firesti cu literatura.

lulic 199:i Facuitatea de LitersBucuresti, sir. Edgar Quinet nr. ~> — 7

' Ironia, metafora, hiperbola apar la II.P. Grice, Logic and conversation, in P. C.olc & .1.Morgan (eds.), Syntax and Semantics, 3, Speech Acts, New York, 1975 — cu violari in tP t iVionateale inaximelor conversa^ionale.

8 Penelope Brown & Stephen G. Levinson, in Politeness. Some universals in languageusage, Cambridge, Cambridge University Press, 1978, p. 176— 177, le considers! eufemisme.

9 Kemarcata la Creanga de G. I. Tolianeanu, Stilul urlii-lif al iui Ion Creanga, Biicurcsli,Kditura Stiintilica, 1969, p. 62-64.

10 Asa cum an facul-o, dar numai in cileva capitole, J. Dubois, F. l- 'dcJincsi al|ii (Clrupul[i), Jietoricd generala, trad, de Antonia Constanlinescu si Ileana Litlcra, Bucuresti, Kdilura l.'ni-vcrs, 1978. Stilistica lui Cli. bally — Trailede stylistique franpaise, I— II, Heidelberg, 1909 —nu a interferat suficicnt cu traditia retorica penlru a influenza studiul figurilor.