ONIXViitorul este al celor ce cred in frumuseţea propriilor viselor.

Eleanor Roosevelt“ ”

onix.onicescu.ro

Revistă onlinE de cultuRă, educaţie şi diveRtisment

educă-te singuR! nR 5, aPRilie 2011

Ba contează... se boxeazăPag 26

droguri virtuale, de socializarePag 20

ştefan luchian - Pictorul florilorPag 7

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

onixNumărul 5,

aprilie 2011

coordonatori:prof. Corina Popescu

Cosmin Epureanu

Redactori:Mihaela Necula

Iuliana RoşuMatei Mihăilă

Răzvan CristacheBianca Mătuşa

Adriana BebeleaCamelia Dobre

Simona AnghelinaMaria Mădălina CaradaRenata Cătălina Maxem

colaboratori:Andreea Nicolae

Cristian Dumitrescu

Fotografii:Panoramio.comDeviantart.com

grafică şi dtP:Cosmin Epureanu

Revista înfiinţată de:Cosmin Epureanu

Web:http://onix.onicescu.ro

email:onix@onicescu.ro

Yahoo id:revista.onix

colegiul naţional “octav onicescu“

str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

onixRevistă online realizată de elevii

Colegiului Naţional “octav onicescu“

editORial(Pro?)Totip

BiOgRaFieŞtefan Luchian - “Pictorul florilor”

iSToRiEScurtă istorie a ceasuluiIstoria invenţiilor

ştiinţăBazar Bizar

vOcaBulaRI DEX: (U)topica limbii române

DEBUT“Aplecare”, de Andreea Nicolae“Din nou, despre târziile dimineţi...”, de Renata Cătălina Maxem

sănătateAll-chimia frumuseţiiPolenul - alimentul de aur

BucătăRia de liceuMancăruri rapide, dar nu... fast food

educaţieS-a demodat să ai maniere...

liFESTYlESfaturi pentru alegerea blugilor potriviţi

Plante de aPaRtamentMuşcata

Pagina cu PRieteniŢestoasele - prieteni de nădejde

teHnOlOgieDroguri virtuale... de socializare

cOmunicaReComunicarea - instrucţiuni de utilizare

FilmShutter Island - insula spaimelor noastre

caRtePeter Collet - O aritmetică a cotidianului

muZicăMichael JacksonCarla Bruni

viPBa contează... se boxează

PăReRiFericirea - un cuvânt bombastic?

5

7

8

10

10

11

12

14

15

16

17

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

8

8

22

20

24

scurtă istorie a ceasului

Viaţa noastră cotidiană este plină de ple-cări şi sosiri, iar toate acestea se fac într-o manieră foarte precisă. Vieţile şi zilele noastre sunt planificate şi programate, fapt care se datorează în mod special existenţei ceasului. Momentul inventării primului dispozitiv de măsurare a timpu-lui nu este cunoscut. Totuşi, se ştie că mă-surarea timpului [...]

droguri virtuale... de so-cializare

Ce rău poate face o părere dată în scris cuiva? Una? Nimic! Însă mai multe zile de “păreri scrise” ar putea dăuna exprimării părerilor faţă în faţă. Un psihoterapeut declară că Facebook-ul poate creea de-pendenţă izolantă şi nonrelaţională. Poa-te avea consecinţe nocive asupra relaţiei persoanei respective cu propria familie.

michael Jackson

Michael was a very kind and generous man and he donated over 300 million dollars to support more than 39 charities.That is why he established The Heal the World Foundation in 1992.The charity organization brought under-privileged children to Jackson’s ranch to enjoy theme park rides that Jackson had built on his estate named Neverland.The name Neverland cames from Peter Pan’s story which M.J. greatly admired.

20

24shutter island - insula spaimelor noastre

Dincolo de intriga-clişeu a filmului, inedit rămâne locul întunecat, copleşit de cea-ţă şi fum, purtându-ne parcă dincolo de lumea reală, în visele cele mai negre, dar mai ales clădirea spitalului, o fortărea-ţă populată cu monştri reali (medici fără scrupule şi unii pacienţi dezumanizaţi) ori fictivi (din mintea celor trataţi şi din cea a oamenilor legii), fascinant prin labirintul infinit de coridoare luminate difuz [...]

22

nr. 5

Jurnal de Liceuziar redactat de elevii

Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

citeşte online pe:

www.jurnaldeliceu.ro

onix | 5

onix.onicescu.ro

Prot

otip

ul p

erfe

cţiu

nii

O persoană căreia nu îi e frică de nou, o persoană care va da piept cu dificultăţile, le va învinge şi va învăţa din ele, o persoană care îi va învăţa şi pe ceilalţi din aceste greşeli şi care, rugată în miez de noapte să ajute, va aju-ta. O persoană care este gata ori-când să renunţe la “ceva” al său pentru a i-l da altcuiva, o persoa-nă care nu va purta ranchiună pentru asta, defapt, o persoană care nu va urî pentru nimic, oricât de multă du-rere i s-ar provoca. O persoană care nu va lăsa problemele să -i afecteze dispozi-ţia, o persoană care ştie care îi sunt prio-rităţile şi le respec-tă, o persoană care este întotdeauna cel mai bun ascultător, care îşi poate mula dispoziţia în funcţie de situa-ţie, o persoană care va încerca să vadă lucruri bune, chiar şi atunci când pare loc doar pentru cele rele. Persoana care este întotdeauna de partea binelui, e corectă, chiar dacă toţi ceilalti sunt de partea înşelăciunii. Cel care e gata să nuanţeze opinia sa pentru a evita o dispută. O persoană care nu-şi plânge de milă şi nici nu vrea să-i încarce pe ceilalţi cu problemele sale, una care are un zâmbet pentru un om din jurul său, o cosolare pentru altul. O persoană care se bucură împreuna cu ceilalţi, care menţine atmosfera cordi-ală, care îi bucură pe cei din jurul său şi care va râde cu poftă, făcând uitate pentru un moment toate motivele de mâhnire. O

persoană care nu te va asculta doar din politeţe, ci te va şi auzi. O persoană echilibrată, stapână pe sine şi insuflând stapânire de sine. Un om care învaţă perma-nent ce înseamnă frumosul şi care îl recunoaşte oriunde, care îşi acordează sufletul şi cuvântul după aproapele său. O persoană care e conştienta că e important să cunoşti oameni de pretutin-

deni, indiferent de locul în care se află. O persoană care va face haz de necaz, îmbarbătându-şi aproapele. O persoa-nă căreia nu îi place singurătatea şi care va căuta întotdeauna companie precum şi subiecte de discu-ţie. O persoană care iubeşte să dăruiască, căreia îi place să adu-că fericirea în viaţa

celor din jur. O persoană care poate oricând surprinde într-un mod plăcut, o persoană alături de care ceilalţi se mândresc să se afle. O persoană care iubeşte activitatea de orice fel, urăşte trândăvia şi al cărei cel mai mare duşman este plictiseala. O per-soană care va găsi întotdeauna ceva de făcut, de la jucatul la PC până la escaladările montane. O persoană pe care toată lumea vrea să o reîntâlnească întot-deauna. O persoană de la care ceilalţi au de învăţat. O persoană care pur şi simplu face ca ziua să fie mai bună. Nu e un model utopic, nici măcar unul foarte vechi (protos), ci asta trebuie să devii tu.

editorialmihaela necula

(Pro?)totip

onix • editorial

6 | onix

Tablou de Ştefan Luchian

cultură • biografie

onix | 7

onix.onicescu.ro

ştefan luchian«pictorul florilor»

intr-o luna consacrata in folclor si apoi in men-talitatea colectiva ca vreme a florilor, rubrica

noastra se indreapta cu gan-dul catre cel care a ramas in gandul tuturor admiratorilor sai ca „pictor al florilor” – Ste-fan Luchian.

Daruit cu harul pene-lului, şi-a cultivat de mic ta-lentul şi şi-a urmat vocaţia, în ciuda eforturilor mamei sale de a-l îndruma să se înscrie la o şcoala militară. S-a înscris la clasa de pictură a Şcolii de Belle Arte, unde a obţinut şi o medalie de bronz pentru un Cap de expresie şi un Studiu dupa natură. Alături i-a fost mereu mentorul sau, marele

Nicolae Grigorescu, cel care l-a ajutat să-şi dezvolte per-sonalitatea artistica, încura-jându-l şi sprijinindu-l.

Studiază la München şi Paris , apoi se întoarce la Bu-cureşti şi iniţiază ‘’Expoziţia artiştilor independenţi’’. În 1900 apar primele simp-tome şi manifestaţii ale unor afecţiuni ale măduvei spinării (scleroză multiplă), cu inten-sităţi care alternează şi care îl lasă infirm pentru tot restul vieţii.

În ciuda bolii şi a sără-ciei, Ştefan Luchian continuă să lucreze cu frenezie, expu-nând neîntrerupt tablouri în diverse expoziţii. Succesul nu durează mult, condiţia materi-ală fiind încă precară şi boala continuând să se agraveze.

Din 1909 nu mai poa-te să mai meargă şi rămâne ţintuit în fotoliu, dar nu înce-

tează nici acum să picteze şi redă cu exactitate, într-o în-treagă serie de opere, frumu-seţile peisajului românesc, cu o fineţe şi o îndemânare de exceptie. Utilizează culorile într-un mod simplu dar strălucit şi delicat în ace-laşi timp. În opera sa, predi-lecţia se manifesta pentru natura moartă cu flori. A re-dat delicateţea şi frumuse-ţea acestora prin intermediul pastelului, reusite unice in tablouri de neuitat, dragi su-fletelor si vederii noastre.

Deşi începuse să pic-teze flori de mai înainte, in 1908, îşi concentrează aten-ţia în aceasta direcţie în care pune toată energia de a crea şi toată pasiunea sa pentru natură şi pentru viaţă.

Simple, delica-te şi strălucitoare, florile pictate de

Luchian sunt adevărate capo-dopere.

A murit în 1916. Spre sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele pa-ralizate, ruga deci pe cineva să i-l lege de încheietura mâi-nii. S-a stins însă urmându-şi pasiunea şi luptând până în ultima clipă.

Ne-au ramas celebrele flori ale lui Luchian, ca dova-da a trecerii printr-o existenta ingrata si efemera a unui spi-rit de inalt observator al natu-rii si al lumii, al unui om care a stiut sa inlocuiasca mana imobilizata de boala cu su-fletul sau. La inceput de mai, luna a florilor, sa ne bucuram impreuna, asadar, de flori-le lui Luchian, eternizandu-i amintirea in culoare.

Text: iuliana Roşu

8 | onix

scurtă istorie a ceasului

Momentul in-ventării primu-lui dispozitiv de măsurare a

timpului nu este cunoscut. Totuşi, se ştie că măsurarea timpului datează de acum cinci – şase milenii, fiind prac-ticată de civilizaţiile ce popu-lau Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Egiptenii aveau, în jurul anului 3500 î.Hr., o me-todă de a măsura timpul, cu ajutorul obeliscurilor. Aces-tea erau nişte monumente suple, cu patru laturi şi cu vârful în formă de piramidă, a căror umbră lăsată pe nisip indica sucurgerea timpului. Aproximativ în aceeaşi peri-oadă (3500 î.Hr.) a apăprut şi cadranul solar. Aqcesta era format dintr-un disc cu o pro-eminenţă înclinată în centru. Mişcarea Soarelui pe cer pro-voca deplasarea umbrei lăsa-te pe cadran, marcând astfel timpul. Cadranele solare sunt folosite şi în prezent. În anul 1500 î.Hr., egiptenii au reuşit

chiar să realizeze primul cadran solar portabil,

care ar putea fi considerat stră-moşul ceasurilor de mână moder-ne.

Deşi aces-tea pot fi consi-derate mijloace de măsurare a timpului, ele di-feră de dispoziti-vele ce urmau să apară mai târziu prin faptul că in-

dică timpul solar, în timp ce ceasurile moderne indică tim-pul mediu (un cadran solar şi un ceas modern vor indica aceeaşi oră doar de patru ori pe an).

Termenul de „ceas” nu a fost folosit decât începând cu socolul al XIV-lea, având o altă semnificaţie decât cea modernă. Acest cuvânt însemna „clopot” sau „alarmă”. Deşi ceasurile primi-tive nu aveau meca-nism intern, reuşeau să îndeplinească o parte dintre funcţiile ceasurilor contempo-rante, deşi nu cu pre-cizia de care ne bucu-răm la ora actuală. De exemplu, primul ceas cu alarmă a apărut în antichitate. Având la bază un principiu simplist, acest ceas consta dintr-o lumâ-nare împărţită cu ajutorul unor linii în segmente ce re-prezentau orele care se scur-geau. Pentru a activa alarma, în ceară era înfipt un ac la ora dorită. După ce lumânarea ardea până la ac, aceasta se desprindea şi cădea într-un vas de tablă de la baza lumâ-nării, trezindu-l astfel pe cel

care dormea.Ceasurile cu apă erau

un alt mod prin care civili-zaţiile antice marcau trece-rea timpului. Mecanismul de funcţionare consta în picura-rea unei cantităţi de apă într-un vas, al cărei nivel şi conco-mitent ridica o plută din vas pe care se afla un indicator cu ajutorul căruit se citeau ore-le scurse. Cel mai vechi ceas cu apă cunoscut umanităţii a fost descoperit în mormântul lui Amenhotep I.

Primul ceas mecanic cu „regulator” a apărut abia în anul 1285. Regulatorul este un mecanism care ticăie într-un ritm constant şi mişcă roti-ţele într-o serie de paşi egali. Primul ceas public a bătut ora exactă la Milano, aproximativ

în anul 1335. În acele timpuri ceasurile aveau un singur ac, care indica orele şi nmu re-uşeau să măsoare timpul cu exactitate.

Abia 175 de ani mai târ-ziu (în 1510) această inven-ţie avea să fie optimizată de Peter Henlien din Nurenberg, prin crearea ceasului acţionat

Viaţa noastră cotidiană este plină de plecări şi so-siri, iar toate acestea se fac într-o manieră foar-te precisă. Vieţile şi zilele noastre sunt planificate şi programate, fapt care se datorează în mod special existenţei ceasului.

cultură • istorie

Text: matei mihăilă şi Răzvan cristache

onix | 9

onix.onicescu.ro

scurtă istorie a ceasuluicu arc. Deşi acest aparat avea o precizie sporită, prezenta totuşi najunsul de a rămâne în urmă o dată cu desfăşura-rea arcului elicoidal principal.

Acest model a fost îm-bunătăţit în 1525 de Jacob Zech din Praga, prin utiliza-rea unui „scripete spiral” care păstra constantă forţa arcului. Deşi această intervenţie a avut efectul scontat de îmbu-nătăţire a preciziei, ceasurile aveau în continuare un singur ac.

Jost Burgi a inventat primul ceas cu minutar în anul 1577. Totuşi, această a doua limbă a devenit un in-strument practic abia în urma inventării ceasului cu pendul, în anul 1656.

La începutul anilor 1580, Galileo, ajutat de inge-niozitatea şi puterea sa de ob-servaţie, a avut o idee genială, în urma căreia avea să rezulte

primul ceas cu pendul. El a ob-servat că bătăile succesive ale unui pendul se produ-ceau după un in-terval consant de timp. Ştiind acest lucru, a început, împreună cu fiul său, Vincenzo, să proiecteze şi să construiască dife-rite modele pen-tru a descoperi unul potrivit. Din păcate, înainte de a reuşi să consturuiască acel instrument, Galileo s-a îmbol-năvit grav şi a murit. Totuşi, Vincenzo nu a accepta ca vi-ziunea tatălui său să rămână nematerializată, reuşind să producă în 1649 un model funcţional.

Conceptul lui Galileo a fost perfecţionat în 1656 de

Christian Juygens, care a in-ventat primul ceasornic acţi-onat prin greutate cu ajutorul unui pendul. Această invenţie a permis măsurarea precisă a timpului, deşi se folosea în continuare doar acul care in-dica ora. Minutarul a apărut în sfârşit în anul 1680, iar cupă numai câţiva ani a apărut şi secundarul.

În 1889, Sigmund Ri-efler a construit un pendul cu o precizie de o sutime de secundă. Imediat după aceas-tă invenţie a venit cea a cea-sornicului cu pendul dublu din anul 1921, aparţinând lui W.H.Short. Acest ceasornic funcţiona cu un pendul prin-cipal şi unul secundar, având o precizie de câteva milise-cunde pe zi.

Deşi ceasurile cu pen-dul au început să fie înlocuite de ceasurile cu cuarţ în anii 1930-1940, ele mai sunt încă folosite. De fapt, pendulurile de pe vremea bunicilor sunt considerate acum obicte va-loroase de colecţie.

Poate că aşa vor fi pri-vite si ceasurile digitale con-temporane cândva, ca obiec-te muzeale, dar până atunci, mult în viitor, ele ne măsoară timpul, limitarea şi trecerea, la fel de ireversibile...

BusolaTradiţia îi consideră pe

chinezi inventatiorii busolei. Ei au transmis-o marinarilor arabi, care navigau în nordul Oceanului Indian. La rândul lor, veneţienii au adus busola din expediţiile în Levant.

Tratatele de navigaţie publicate în secolul al XIII-lea indicau că acul era atunci fi-xat pe un disc de lemn, împar-ţiz în 32 de carturi. Legenda spune că prima roză a vântu-rilor (primul compas marin) a fost realizată de Flavio Giona, meşter din Amalfi, la sud de Napoli.

După secole de încer-cări şi de perfecţionări, s-a impus roza Thompson (1876). Indicatoarele acestui com-pas sunt cilindrice şi subţiri,

montate pe un fir de mătase şi suspendate deasupra unui cadran de hârtie foarte fină (totul nu căntarea mai mult de 20 de grame).

Compasul lichid, reali-zat de englezii Dent si Ritchi (1855) s-a generalizat în ju-rul anului 1880. A fost serios concurat, dupa primul război mondial, de compasul giro-scopic.

De aici şi până la com-plicatele sisteme de orientare ale zilelor noastre, tehnologia a parcurs o cale scurtă ca timp, dar eficientă ca dezvol-tare. Şi viitorul ne rezervă noi surprize, urmând să inventăm acum instrumente de navigat printre stele...

Se pare că grecul Anaxi-mandru din Milet a fost primul care a realizat o hartă a lumii, în 575 a.C. Ea reprezenta o suprafaţă rotundă, înconjura-tă de mare.

Ptolemeu (90 – 168), astronom, matematician şi geograf grec din Alexandria, a realizat douazeci de hărţi care au fost folosite până în secolul al XVI-lea. Ele se află la originea erorii lui Columb, care a crezut că acostează în India, când de fapt se găsea lânga continentul american.

In evul mediu, cartogra-fia a regresat însă. Singurele hărţi erau portulanele, care se foloseau pentru navigaţia din port în port. Cel mai vechi păstrat este o hartă pisană, fă-

cută la Genova în anul 1285.In Renastere, marinarii

au deprins ştiinţa măsurării spaţiilor largi. Pe la 1569, fla-mandul Gerhard Kremer, cu-noscut sub numele de Merca-tor, a reprezentat ansamblul lumii cunoscute în 18 file, inventând un sistem de pro-iecţie înca folosit în hărţile maritime. Primele hărţi ale ţă-rilor au apărut cam în acelasi timp, dar despre ele – într-un numar viitor...

istoria invenţiilor

Hărţile geografice

10 | onix

BaZaR BiZaR

nOesigaZul. Nu de puţine ori, dupa o oră-două de matematica sau fi-zică, profesorul v-a spus în glumă că în clasă miroase a “creier încins”. Ei bine, cerce-tătorii au observat că în sălile de conferinţe, după o activita-te cerebrală intensă, un abur uşor se degajă din asistenţă, descriind rotogoale şi spirale în jurul becurilor cu mercur. Observaţia a dus la conclu-zia că “noesigazul” este un reziduu al activitaţii intelec-tuale intense. Dată fiind şi puterea sa calorică mare, de unde posibilitatea folosirii lui drept combustibil, s-a propus instalarea de conducte de aspirare în sălile de şedinţe şi interzicerea cu stricteţe a fumatului. Cercetările conti-nuă, dar gândiţi-vă ce eficient am putea face învăţământul românesc, bazat mai mult pe teorie, atunci când am capta energia degajată de atâtea capete care gândesc la uni-son în sălile de clasă…

autOBuZul cu Pedale constituie, în condiţiile actu-alei penurii de combustibil şi ale actualei crize econo-mice mondiale, un mijloc de transport în comun economic, silenţios si nepoluant. Nu vă speriaţi – ar putea fi puşi să pedaleze şoferii vinovaţi de infracţiuni rutiere, o perioadă proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite. Solutia autobuzului cu pedale pri-meşte astfel şi un însemnat

caracter educativ. În acest sens, într-un exerciţiu crud de imaginaţie, gândiţi-vă ce aţi prefera – o amendă pentru di-verse infractiuni şcolare sau să pedalaţi ?...

nOi dOveZi În sPRiJi-nul PaleOastROnau-ticii. În pădurea australiană, o ex-pediţie de cercetători a întâl-nit de curand un trib necu-noscut până acum, aflat deci la cel dintâi contact cu civili-zaţia. Spre surprinderea lor, aceştia au constatat că mem-brii tribului, atunci când sunt puternic loviţi după ceafă, văd stele dispuse în constelaţii ce reprezintă un sector précis delimitat al bolţii cereşti, în-totdeauna acelaşi – după cum reiese din desenele facute chiar de subiecţi. În urma pre-lucrării pe calculator a datelor obţinute, a rezultat că respec-tivele constelaţii puteau fi zărite din emisfera australă doar în urmă cu 12000 de ani. Pentru moment, experienţele au fost întrerupte, din lipsă de subiecţi…valizi. Atenţie, nu încercaţi asa ceva decât acasă, deşi la noi expresia “a vedea stele verzi” e destul de populară.

iDex

cred ca (inca) va mai amintiti, din scoala generala ori gimnaziu chiar, ca topica era domeniul ce se ocupa cu ordinea cuvintelor in propozitii si fraze. Simplu, ar spune unii, stiu sa vorbesc in limba ro-

mana, e limba materna ! Nu e chiar asa... Exista reguli ce guverneaza si acest domeniu, in pofida aparentei facilitati.

In acest sens, am intalnit greseli de topica precum an-tepunera adverbului mai in structuri verbale reflexive sau tranzitive (forme de conjunctiv), precum nu mai* ne vedem; sa mai* ne intoarcem; mai* se poate rezolva; mai* ti-aduci aminte; nu vreau sa mai* imi fac griji, toate eronate. Formele corecte presupun prezenta adverbului intre elementele ce compun grupul verbal: nu ne mai vedem, sa ne mai intoar-cem, se mai poate rezolva, iti mai aduci aminte, nu vreau sa imi mai fac griji.

Din pacate, fenomenul apare si in cazul grupului no-minal, in structuri ca: accident grav* feroviar; este situatia si* a tarii noastre; la* aproape valoarea de piata, cauzate de intentia vorbitorului de a scoate in evidenta un aspect con-siderat important (intensitatea, asemanarea, insistenta etc.), dar care nu concorda cu regulile topicii in grupul nominal romanesc (corect: grav accident feroviar; este si situatia tarii noastre; aproape la valoarea de piata).

Asadar, luare aminte atunci cand emitem un mesaj verbal ! Chiar si in vorbirea ingaduitoare cu gramatica din stilul colocvial, prietenesc, riscam sa ne facem de rusine prin exprimari topic incorecte, riscand ca acestea, ulterior, sa se insinueze si in situatii verbale oficiale (unde efectu-al ar fi si mai grav!). Depinde numai de putina atentie din partea nostra pentru ca topica sa nu devina...utopica, ci re-alitate constanta in vorbirea noastra. Mai* ne vedem si in numarul viitor? Nu, ne mai vedem!

DEXUS

(U)topica limbii romane

cultură • ştiinţă

Text: matei mihăilă şi Răzvan cristache

onix | 11

onix.onicescu.roonix • debut

AplecarePoezie de Andreea Nicolae

Privesc mărul...

Nu ca pe un fruct oprit,

Ci ca pe un instrument al sorţii,

Care în el să ascundă

Păcatele săvârşite secundă cu secundă,

Aşezate voluntar în copacul existenţei mele

Stând să cadă

În coşuri ale Judecăţii de apoi...

Încep să tai pe

Încep să tai pe-ntuneric felii de măr,

Cu singuranţa mâinilor de octogenar,

Felii ale aceluiaşi fruct duplicitar...

12 | onix

onix • debut

Sunt zile ca acelea, când nu vrea, nu are de ce să facă ceva, orice!... Zile în care nu poate să facă nimic, pentru că mintea i se ţine strâns legată de un gând, căruia nu mai vrea să-i dea drumul, prelungindu-se din vis în realitate, obsedant, tiranic...

Pentru ea, dimineţile încept timid, cu jaluzelele închise şi perdelele trase, ca nu cumva vreo rază să pătrundă prin crăpături şi să lase lumina să prăbuşască zidul ce desparte somnul de realitate, lumea de afară, colţuroasă, aspră, de cea dinlăuntru, diafană, fluidă, la dispoziţia ei. Dar mulţimea de sentimente care se năpustesc ca o avalanşă asupra ei, imediat ce corpul şi mintea i se dezmorţesc, o doboară ca pe o pradă uşoară, la dispoziţia vânătorului. Şi se lasă vânată...

Aşa se întâmplă în fiecare dimineaţă, când fiinţa ei

Din nou, despre târziile dimineţi...

de ReNAtA CătăliNA MAxeM

onix | 13

onix.onicescu.ro

mijeşte dintre gândurile negre, din tenebrele somului, din mlaştinile înşelătoare ale nopţii. A intrat deja în monotonie efortul zilnic de a tăia pânza despărţitoare dintre imaginarul perfect şi realul dur, dar totuşi i se pare un efort mereu nou, refăcut, de a se pune de acord cu o lume din care simte că nu face parte. tot aşa, călăuzită de tiranicul gând, parcurge zilnic activităţi de rutină, face aceleaşi mişcări şi spune aceleaşi lu-cruri, aşteptând înserarea pentru a pune pe hârtie o altă lume, perfectă, a cărei divinitate devine. De aceea, tot ce-şi doreşte e să ajungă acasă, în sanctuarul dintre cei patru pereţi, ca să poată pune în scenă întreaga sa viaţă lăuntrică, să devină re-gizorul de existenţe.

Parcă o şi văd, visătoare, cu gesturi specifice unui rit-ual, cum aprinde lampa, îşi potriveşte hârtia de scris, se acomodează cu creionul şi guma şi scrie, scrie...Deodată ridică ochii, întâlnind oglinda din cameră şi din care o întâmpină un chip cunoscut. Îi zâmbeşte şi primeşte răspuns, îi face semn şi i se face semn, păşeşte ca-n vis către obiectul translucid şi trece dincolo, lăsând foaia cu titlul „Din nou, despre târziile dimineţi...”, pe care o va completa totuşi mâine, la întoarcere, într-o altă zi ca acelea, când vrea, când are ce să facă acum, dând drumul visului de seara în lumea largă...

DiN Nou, DeSPRe tâRZiile DiMiNeţi...

14 | onix

Atenţie, domnişoarelor, a venit primăvara şi, o dată cu ea, soarele „cu dinţi” une-rori care ne iluminează viaţa, dar şi chipul, devastat de fri-gul iernii trecute. De aceea, în ritm cu tendinţa modernă, de revenire la firesc, la natu-raleţe, vă prezentam o cremă preparată din ingrediente na-turale, cu rol in menţinerea frumuseşii până la vârste în-aintate, ca alternativă la sub-stanţele chimice de sinteza din multe produse cosmetice de azi.

Citind un articol despre Ninon de l”Enclos, o celebra frumuseţe din timpul domniei Regelui Soare, ne-a venit idea să realizăm si noi în „labora-torul” bucătăriei de acasă cre-ma care a ajutat-o pe aceasta ca, la vârsta de 80 de ani, să aiba faţa netedă, lipsită de ri-duri, ca în tinereţe. Ca dovadă, Ludovic al XIV-lea a declarat ca fenomenul era una dintre minunile domniei lui.

Portretele autentice ale lui Ninon de l’Enclos la vâr-ste cuprinse între cincizeci si optzeci şi cinci de ani prezin-tă o faţă senina, cu contururi rotunjite tinereşte, gât cu pie-lea întinsă şi liniile simetrice.

Obtinerea unei creme

antirid doar din produ-se naturale

Secretul lui Ninon a fost dezvăluit într-o broşura fran-ţuzească, publicată în 1710. Autoarea, Jeanne Sauval, i-a fost ingrijitoare personala timp de aproape o jumatate de secol. Secretul consta într-un unguent care conţinea câ-teva componente ”minune”.

• ulei de migdale;• osanza de porc (poate

fi inlocuita cu untura);• spermaceti sau walrat

(poate fi inlocuita cu ceara de albine);

• suc de ceapa ; • apa de trandafiri

descrierea ingredien-telor:

Uleiul de migdale con-tine:

• acizi grasi nesaturati de tipul:

- acid oleic - acid linoleic sau ome-

ga- acid linolenic sau

omega• acid gras saturat:- acid miristic • vitamina e

Uleiul de migdale este ideal pentru îngrijirea pielii sensibile, stimulând procesul de regenerare a pielii uscate sau iritate si este folosit frec-

vent în masaj, pentru că se absoare repede în piele, fă-când-o netedă si suplă. Prin masarea scalpului, uleiul de masaj stimulează creaşte-rea părului şi îi dă supleţe şi strălucire. Poate fi folosit atât la îndepărtarea machia-jului ochilor, cât şi la îngrjirea pielii iritate sau sensibile a bebeluşilor.

Sucul de ceapă are ur-matoarea ompozitie chimica:

• vitamine: B1, B2, B6, E, PP, acid folic,

• fitohormoni: auxi-ne, giberline,

• enzime: in-vertaza, oxidaza, peroxidaza, ca-talaza, lipaza, c istein- l iaza , fructozil-trans-feraze.

Sucul de ceapă nu poa-te fi consumat decăt în doze mici (maximum 50 ml pe zi) şi în combinaţie cu miere sau cu alte sucuri, cum ar fi cel de mor-cov. Este un pu-

ternic antiinfecţios, elimină paraziţii intestinali, stimulea-ză în mod deosebit activita-tea rinichilor, de aceea poate fi considerat un adevărat pa-naceu în bolile respiratorii, în diabet, în infectiile urinare si renale, precum şi în anumite dereglîri hormonale.

Din miere si ceapă, în proporţii egale, se face o compoziţie care, folosită sea-ra, previne formarea ridurilor.

Spermaceti este o sub-stanţă grasp, de culoare alba, cu aspect de ceară, obţinu-

Text: Bianca mătuşa

all-chimia frumuseţiiDin secretele frumoaselor de altădată

despre viaţă • sănătate

onix | 15

onix.onicescu.ro

tă din craniul si slănina de caşalot, fiind întrebuinţată în cosmetică şi la fabricarea lumânărilor. Se compune din esterul acidului palmitic (cu 16 carboni) cu alcool cetilic (cu 16 carboni), numit palmi-tat de cetil. Dacă nu se găseş-te de cumpărat, se poate în-lociu cu ceara de albine.Ceara de albine este un amestec de esteri, cu acizi, alcooli şi al-cani cu numar mare de atomi de carbon în molecula.

Osânza contine:• grasimi saturate: 38

– 43%- acid palmitic 25 –

28%- acid stearic 12 –

14%- acid miristic 1%• grasimi nesaturate

(mono- si poli): 56 – 62%- acid oleic 44 – 47%- acid palmitoleic (ome-

ga-7) 3%- acid linoleic (omega-6)

6 – 10%Este grăsimea fină, albă

ca neaua, fără miros. Osănza este cea mai indicată pentru pateuri, cornuleţe si alte pro-duse de patiserie, folosită în stare crudă, nu topită sau afu-mată. (Iată ce puteţi face cu ceea ce rămâne!)

Apa de trandafiri con-tine, pe langa alte substante aromate, alcoolii:

• 2-feniletanol (69,7-81,6%),

• linalol (1,5-3,3%),• citronelol (1,8-

7,2%),• nerol (izomerul cis-)

(0,2-4,2%),• geraniol (izomerul

trans-) (0,9-7,0%) Este un produs cos-

metic, sub formă de soluţie, bogată în uleiuri volatile, ce se obţine prin distilarea cu vapori de apă a petalelor de trandafiri şi are actiune anti-bacteriană, antifungică, anti-inflamatoare si de anestezic local.

Prea multe date de na-tură tehnică? Am vrut să sa-tisfacem şi orgoliul pasiona-

ţilor de chimie. Aşa că, dragi colege, încercaţi combinaţiile şi comunicaţi-ne rezultatul în numărul viitor.

16 | onix

e primavara inca, vremea in care al-binele incep sa iasa pentru a-si culege

nepretuitul nectar din flori – plenul. Un fapt banal, la care asistam (sau nu, daca suntem prizonieri indiferenti ai ora-sului) fara sa constientizam ca suparatoarele insecte, pe care le alungam cu frica une-ori, ne pot fi aliati de nadejde in fortificarea organismului nostru, erodat de poluare (ex-terior) si astenii de sezon (pe dinauntru).

Articolul de fata se vrea o pledoarie, nu pentru miere,

ale carei efecte benefice (si mai ales gust minunat, sa re-cunoastem) le stim cu totii, ci pentru polen, poate mai putin cunoscut ca aliment minune azi, desi anticii il foloseau in mod curent.

“Ploaia de faina” sau “ploaia de aur”, dupa cum e cunoscut in popor, polenul este produsul florilor, colectat de albine, principalul aliment proteic pentru puietul lor, bogat in zaharuri, vitamine, grasimi benefice si factori de crestere. Datorita continutul bogat in substante metabo-lice, el e un valoros aliment dietetic natural.

Granulele de polen se pot procura in cutii/borcane-le de la apicultori (sunt maga-

POlenul – alimentul de aurzine specializate, dar noi am testat si produsele din piete), fiind foarte bune in combate-rea anemiilor si a asteniilor de primavara. De asemenea, sunt recunoscute ca avand o actiune faborabila in cazul tulburarilor digestive, hepa-tice ori in cazurile de diabet (nicio contraindicatie, deci!). Are un aport major si in for-

tificarea oaselor, in detoxi-fierea organismului dupa o iarna grea, tonifica celulele si actioneaza ca celebra lecitina – imbunatateste memoria. Si ce poate fi mai potrivit acum, in preajma tezelor (pentru unii dintre voi) si a examene-lor (pentru altii) decat un in-taritor al trupului si al mintii care e perfect natural si, pe deasupra, mai pastreaza si parfumul florilor de camp, ce ne amintesc de drumetiile si poenitele vacantei.

Cu fiecare lingurita lua-ta zilnic, timp 1-2 saptamani, sunteti mai aproape de suc-cesul scolar si de vara linisti-ta pe care v-o doriti cu totii. Succes !

Text: adriana Bebelea

despre viaţă • sănătate

despre viaţă • bucătăria de liceu

mancăruri rapide, dar nu... fast foodPe locuri, fiţi gata… start !

nu, n-am confun-dat rubrica aceas-ta cu cea de sport, suntem din nou

împreună electronic la pagina culinară. Am ales însă pentru acest numar două reţete foar-te rapide, contra cronometru, care se pot face oriunde, de către oricine, chiar daca nu sunteţi ( înca!) experţi în bu-cătărie.

Aşadar, vreţi ceva dulce, fără să vă rătăciţi prin liste de ingrediente sintetice si E-uri alimentare ? Iată o soluţie, aşa cum am promis - rapidă:

NUCI FALSE(din biscuiţi)

ingrediente: 500 g de bis-cuiţi daţi prin masina de tocat, 1 pahar mare cu nuci măcina-te, 1 cană de cacao cu lapte (aromant cu vanilie, dacă do-riţi), 2 linguri de cacao pudră şi 2 plicuri de zahăr vanilat.

mod de preparare:Se înmoaie biscuiţii sfărâmaţi în lapte şi se amestecă apoi cu nucile măcinate. Se fac biluţe cu mâna (dacă pasta e prea moale, se mai adauga puţin praf de biscuiţi şi se amestecă bine) de mărimea nucilor, care se tăvălesc prin cacao şi zahar vanilat.În loc de biscuiţi, se pot fo-losi resturi de cozonac sau prajiturele uscate, măcinate sau sfărâmate în laptele cu cacao.

Pont! Puteţi modela pasta obţinută şi altfel, întinzând-o ca pe o foaie de plăcintă şi apoi rulând-o uşor. Veţi ob-ţine astfel deliciosul salam de biscuiţi, cu condiţia ca în compoziţie să mai adăugaţi şi bucaţi mai mari de biscuiţi şi de rahat de diferite culori , alături de stafide din plin.

Ei, ce ziceţi, încercati ? Noi am pornit deja cronometrul !...

onix | 17

onix.onicescu.ro

strămoşii noştri stri-gau sau, mă rog, fă-ceau semne pentru a-i feri pe ceilalţi de

un pericol sau pentru a-şi anunţa semenii că au găsit de-ale gurii. Dar, ca multe lucruri care la origine au fost esenţiale, salutul a devenit doar un ritual, care se face (în general) în acelaşi mod banal, monoton. Formulele de salut sunt vechi de când lumea, multă lume rezumându-se doar la un simplu “ Bună”, dar salutul în sine are mimi-că, poziţia corpului, ţinută şi multe alte nuanţe. Nu spune nimeni că trebuie să studiezi in biblioteca despre arta salu-tului, dar o simpla formula de

binete poate demonstra cui-va, de exemplu, în ce măsura îl stimezi, cu condiţia să mai adaugi încă un mic gest, în funcţie de gradul de respect ori cordialitate.

Maniere? Câti dintre adolescenţi nu sunt experţi în computere, cunosc pe dinafară toate su-biectele filmelor de la cinema-ul din Mall, dar sunt total indiferenţi când vine vorba de po-liteţe sau respect faţă de cei din jur? Când ajuţi pe cineva, pe ori-cine… pe doamna mai în vârstă căreia îi e greu să coboare din autobuz, cedându-i locul pe care poate îl ocupi tu, mamei care stă în picioare etc., te simţi mai bine decât acea persoană pe care tocmai ai ajutat-o. E o satisfacţie mai mare de-

s-a demodat să ai maniere…cât dacă ai face pentru tine ceva. Dar din pacate gândirea omenească a fost programată să proceseze altfel această situaţie şi astfel nu vei vrea nici plătit să renunţi la timpul sau confortul tău în favoarea altcuiva.

Mai ştii cand erai mic şi parinţii te învăţau să saluţi politicos? Să zici “mulţumesc “ şi “cu plăcere”? Să împarţi jucăriile cu ceilalţi copii? Să-ţi ceri scuze când comiţi vreo nătângie? Ei bine, astea au fost spuse odată; dar după o vârstă se “uită” şi cele mai elementare maniere. Măcar de-ar fi opţionale… dar ele fac parte din “prima impresie”. De ce m-ar deranja pe mine? La urma urmei sunt exact la vârsta adolescentei, cand congenerii mei mai “uita” ma-niere. Pentru că şi eu ma voi maturiza şi voi avea pretenţia la respect din partea tinerilor, nu? Şi dacă totuşi “prima im-presie” nu a fost prea mulţu-mitoare, poate reuşeşti să te salvezi prin “cea de-a doua impresie”. In definitiv, salutul nu e doar obligatie, este insa o busolă morală.

despre viaţă • educaţie

despre viaţă • lifestyle

sfaturi pentru alegerea blugilor potriviţide Camelia Dobre

Blugii de toate tipu-rile sunt şi vor ră-mâne întotdeauna în tendinţe. Aceştia

au devenit una dintre cele mai iubite mărci ale vesti-mentaţiei, atrăgând atenţia prin croieli si culori pentru toate gusturile.

Există tot felul de blugi, pentru toate vârstele. Pentru a alege perechea potrivită trebuie să ţinem cont de talie,

croială, lungime şi model. Pentru a avantaja orice

persoană, indiferent de silu-etă, lungimea blugilor trebuie

să coincidă cu cea a picioru-lui. Blugii mulaţi, largi, cu talie înaltă sau cu talie joasă vor fi mereu la fel de căutaţi ca şi

până acum. Blugii mulaţi au fost la modă mai întâi în anii ’80, acum fiind din nou în tendinţe. Aceştia pot fi pur-taţi cu cizme dea-supra, avantajate fiind femeile înal-

te şi slabe, cu picioare lungi. Blugii cu talie înaltă ajută la crearea senzaţiei de picioare mai lungi, subţiază talia şi as-cund micile imperfecţiuni. De asemenea, cei cu talie joasă scurtează picioarele şi se po-trivesc mai ales pentru silue-tele mignone.

Iată aşadar, că pentru fiecare există diferiţi jeansi ce ne avantajează mai mult sau mai puţin. Comoditatea şi eleganţa acestora reprezin-tă de asemenea, un alt motiv pentru prezenţa lor în garde-roba oricarei femei.

Text: mihaela necula

18 | onix

Prieteni vegetali fideli – florile de apartament

muşcata

Înca sunteţi suparaţi că părinţii nu v-au lăsat să îngrijiţi în casă un câi-ne, o pisică, o pasăre,

un hamster măcar, sub pre-textul că fac mizerie ?... Atunci puteţi contracara decizia lor, cumpărându-vă o floare. Una nepretenţioasa, rezistentă, frumoasă, ieftină, discretă si uşor parfumată. Prea multe exigenţe ? Nu, am definit, de fapt, una dintre cele mai po-pulare plante de apartament de la noi – muşcata.

Cultivată cu ardoare şi drag de bu-nicii noştri în grădini, muş-cata se poate foarte bine adapta şi la apartamen-tele noastre strâmte, mul-ţumindu-se cu un colţ de fereastră sau de balcon. Deşi horti-cultorii iden-tifică si de-

numesc peste 30 de specii de muşcate, din care au derivat mai bine de şase mii de soiuri diferite, noi le cunoaştem doar după par-fum, formă şi culoare (merg pe o bună parte din spectrul cromatic, de la alb, roz, roşu, galben, până la violet).

Dupa ce o achiziţionaţi de la magazinele de speciali-tate ori de la florării, cereţi in-strucţiuni de utilizare. Nu sunt complicate şi nici costisitoa-re. Totuşi, dacă aţi luat floarea din altă sursă, atunci e bine să ştiţi că înmulţirea ei se face prin butaşi, care se pun în apă sau direct în pământul ames-tecat cu puţin nisip. După ce au facut rădăcini, plantele se dezvoltă repede, au nevoie de o temperatură în jur de 20 de grade Celsius, se udă cam la două zile, pulverizând uşor apă peste frun-ze (în lunile de iarnă, se poate adîuga în apa din pulverizator şi puţin lichid-îngrăşământ , care se găseş-te la florării). Floarea preferă lumina directă, nu prea inten-să, şi poate în-flori tot timpul anului.

D i n c o l o de faptul că ne poate fi un prieten discret, elegant şi fidel, muşcata ne bu-cură atât ochii, cât şi sufletul, dar ne şi apără vara de ener-vanţii ţânţari, care nu suportă mirosul lor, făcând astfel liniştite nopţile noastre estivale.

Aşadar, adoptaţi o muş-

cată, ingrijiţi-o constant, hra-niţi-o cu apă, lumină şi afec-ţiune şi veţi primi în schimb însutit – culoare, parfum, oxigen, protecţie antiinsecte şi, mai ales, bucuria de a o vedea înflorind, întinzându-şi frunzele ca un braţ prietenesc si ocrotitor. Plantele sunt fiin-ţe cu care putem comunica, fără îndoială, aşa că vorbiţi cu muşcata voastră, daţi-i chiar un nume ! Puteţi conta astfel pe înca un prieten vegetal fi-del!

Text: adriana Bebelea

despre viaţă • plante de apartament

onix | 19

onix.onicescu.ro

Poate că pentru mulţi prezenţa animalului de companie este banală - pisica sau

câinele, dar astăzi vă propu-nem altceva: broscuţa ţes-toasă. Deşi prima motivaţie ar putea părea superficială ( broaştele nu trebuie scoase la plimbare sau nu necesita prea multa mâncare), ele eu nevoie de atenţie şi afecţiune în îngrijire.

Când cumapărăm de la un pet-shop o broscuţă tre-buie să cunoaştem specia din care face parte, mediul natu-ral în care traieste(terestru sau acvatic) şi cum se hrăne-ţte (exista broscute atât ierbi-vore, cât şi carnivore).

Este important să ştim mediul natural din care pro-

vine respectiva specie pentru a-i crea în casă un spaţiu cât mai apropiat de cel natural. Pentru ca broscuţa să fie fe-ricită, este obligatoriu să-i amenajaţi un spaţiu generos. În general, se folosesc ace-leaşi acvarii ca pentru peşti, pătrate sau dreptunghiulare, nu rotunde. Aveţi grijă ca ac-variul să fie încăpător, pentru că ea va creşte şi trebuie să aibă destul spaţiu să înoate; de asemenea, trebuie să ame-najaţi o insuliţâ din nisip sau pământ , pe care să se odih-nească. Dacă aveţi posibili-tatea să creşteţi broscuţa în-tr-un spaţiu deschis, la curte, aveţi grijă să îngrădiţi spaţiul în care doriţi să stea, pentru a nu avea nefericita surpriză de a constata că broscuţa a fugit, pentru că au obiceiul să se ascundă în cele mai ciudate locuri, chiar şi în casă. Dacă o scoateţi din acvariu, nu o lă-saţi nesupravegeată.

despre viaţă • pagina cu prieteni

ţestoaseleprieteni de nădejde

Broscuţele ţestoase adoră lumina si caldura, dar dacă puneţi o sursă puternică de lumină, riscaţi provocarea unor leziuni ale ochilor în ca-zul micilor patrupede.

Pentru ca broscuţa să fie fericită şi pentru ca ea să trăiască mai mult, are nevoie ca apa din acvariu să atingă o temperatura de 29-30° C, lu-cru ce se poate rezolva dacă în acvariu exista un termo-mentru. Totodată, apa trebu-ie schimbată zilnic sau la 3-4 zile, în cazul în care există şi un filtru.

Hrana trebuie distri-buită moderat, excesele pot duce la o dezvoltare excesivă,

animalul deformându-şi cara-pacea.

Şi toate astea pentru că ţestoasele au ajuns să fie, în ultima vreme la noi, nişte animalute foarte apreciate de multă lume şi s-au dovedit a fi potrivite pentru rolul de prie-ten necuvântator. Cei care nu-şi pot lua un câine sau o pisică pot foarte bine sa-si cumpere astfel de mici prie-teni, lăudându-se prietenilor că posedă un animal exotic. Scrieţi-ne despre modul în care v-ati ataşat de broscuţa voastră ţestoasă, dacă v-aţi hotărât să vă cumpăraţi una...

Text: adriana Bebelea

A aflat de pe Face-book că soţul ei mai are o soţie. Este vorba despre

o personalitate din grandioa-sa lume a showbiz-ului care a descoperit cum arată distru-gerea căsniciei sale, printr-un singur click pe butonul Sign In al Facebook-ului. Pe cât de dramatic pe atât de amuzant! Om matur, cu familie şi cari-eră admirabile, să intri într-o dupa-amiaza relaxantă într-o navigare pe teritoriul ştirilor şi să vezi poze de la nunta soţului tău cu actuala sa soţie dar să nu fie vorba de tine, nu mi se pare o situaţie de ici-de colo care e foarte… normală. Bănuiesc că respectivul “Ca-sanova” avea la Relationship Status ceva ce nu le împăca pe ambele soţii!

Ei bine, am dat un exem-plu, dar nu acesta era punctul pe care vreau să-l ating. Ceea ce vreau să exprim este că am

devenit tot mai dependenţi de… profilul nostru, să zic, şi de cel al celorlalţi. Transfor-măm într-o tragedie faptul că “ X and Y are now friends” şi asta deja nu mai este poves-tea unor copii care trăiesc ca în desene animate ci a unor oameni maturi care trăiesc te-lenovelele în locul “real life”-ului. Oare ne este mai uşor să ne desfăşuram acţiunile prin intermediul unor comentarii sau a eventualelor “like”-uri decât cu ajutorul cuvintelor? Păi… cam da, având în vedere numărul colosal de utilizatori ai reţelelor de so-cializare. De la un inocent “add” în lista de prieteni nu mai este decât un pas până la că-sătorie. Cum?

“Cristina Al-Ali este o utiliza-toare a Facebook-ului, reţea de socializare care i l-a adus aproape şi pe viitorul soţ. „Am găsit cel mai potrivit om pentru mine pe Facebook. Pur şi simplu i-am văzut din întâmplare poza, mi-a plă-

cut, i-am dat «Add» şi de atunci am început să vorbim. Am descoperit pe parcurs că semănăm foarte mult. În fe¬bruarie 2009 ne-am găsit pe Facebook, în aprilie 2009 ne-am logodit şi am vrea să ne căsătorim anul acesta”, spune Cristina.”

Sper că va mai dura ceva timp până se vor înce-pe arhivele pentru căsătoriile virtuale.

Ce rău poate face o pă-rere dată în scris cuiva? Una? Nimic! Însă mai multe zile de “păreri scrise” ar putea dă-

una exprimării părerilor faţă în faţă. Un psihoterapeut de-clară că Facebook-ul poate creea dependenţă izolantă şi nonrelaţională. Poate avea consecinţe nocive asupra relaţiei persoanei respecti-

ve cu propria familie. Poate distruge căsnicii, poate duce la pierderea carierei şi la ru-inare financiară. Eu personal cred ca este un pic “trasă de păr” această afirmaţie însă nu putem subestima niciodata puterea unui site de sociali-zare, nu?

În legătură cu pierderea căsniciilor, avem exemplul chiar un pic mai sus. Nu ar tre-bui să ne uimească prea mult având în vedere numărul cu multe zerouri al relaţiilor de cuplu la distanţă; Număr atât de mare încât estimarile efec-

tuate de allfacebook.com.arată că Face-book are suficiente informaţii despre uti-lizatorii săi încât să prezică o despărţire cu o săptămână îna-inte de a se întampla. Sună ciudat şi ilogic

dar tocmai din această cauză ar trebui să stabilim frontiera dintre “joaca pe net” şi viaţa reală.

(În poza de sus sunt reprezenta-

te conexiunile dintre mai mulţi utiliza-

tori Facebook, la nivel global)

Text: mihaela necula

drogurile virtuale… de socializare

20 | onix

onix | 21

onix.onicescu.ro

Mii de cărţi, si-te-uri, teorii despre “mo-dalitate ideală

de a comunica”. Oare noi, cea mai evoluată formă a speciei, avem nevoie de instrucţiuni de folosire a propriilor noas-tre abilităţi? Accesând o li-brărie on-line, am observat ca volumul “Cum să comunici cu oricine” avea în jur de 400 de cereri. Nu spun că nu trebuie să ne informăm în legătură cu felul de a purta o conversaţie, codul bunelor maniere etc, însă sunt de părere că trebuie să ne descope-rim noi forţele, capacitatea de care dispunem în modularea limbajului, de la o persoană ofi-cială la un coleg de clasă. Ei bine, probabil am ex-primat mult prea evident această revoltă, dar, pe când unii sunt dependenţi de comunicare, alţii înlocuiesc tim-pul alocat ei cu preluarea unor mesaje prefa-bricate. Asa ca norocul nostru că s-au inventat telefoanele cu

SMS-uri (primul mesaj a fost trimis în 1992 în Marea Bri-tanie). Acolo nu mai contează intonaţia, mimica, gestica etc, însă sunt înlocuite cu unele semne, numite convenţional, “emoticons”, recunoscute în conversaţiile de pe Messen-ger. Acestea pot exprima stări de spirit, sentimente, expresii faciale. Deci, putem spune că relationam prin mesaje tele-fonice sau în faţa monitorului unui PC. În New York chiar a fost organizat un campionat mondial de trimis SMS-uri, iar premiul era de 100.000 dolari. Si s-au inscris foarte multi concurenti !

Se pare că fetele au mai multă dexteritate în tastat, fapt care nu ne miră chiar atât

de tare (aminteste de reputa-tia lor de mari ... “comunica-toare”). Cu toate aceste noi modalităţi de comunicare, nu ne putem permite să le pier-dem pe cele vechi. Mulţi din-tre noi, tinerii, ne-am putea pune întrebarea: De cât timp nu am mai trimis o scrisoare ? Sau chiar: am trimis vreodată o scrisoare? Va ganditi proba-bil la ce bun, daca putem co-munica mai rapid electronic ? Putem, dar cata depersona-lizare ! Nu mai recunoastem scrisul drag al cuiva, parfumul specific al foii de hartie, ca al unei carti vechi, textura pa-ginii ori culoarea ei, obiectul care ne devine dintr-o data iubit...

Asa ca nu va cumparati cartea (iertare pentru antire-

clama !), uitati-va in jurul vostru, faceti ceea ce simtiti si veti vedea ca gena comu-nicativa si socializanta pe care o purtam in noi se va reactiva imediat. Succes la comunicare, “fara instructi-uni de utilizare” !

Comunicarea - instrucţiuni de utilizare

Text: mihaela necula

despre viaţă • comunicare

22 | onix

există filme mari care nu ţin capete de afiş la festiva-luri şi nici nu se în-

ghesuie la gale somptuoase, mulţumindu-se cu premiul I cu coroniţă în ochii şi sufletul publicului cinefil. E un lucru bun, care înca se întâmplă în cinematografia de peste ocean, saturată cu pelicule “de Oscar”. Şi când spun asta, mă gândesc la ultima produc-ţie a mereu surprinzătorului Martin Scorsese, care scotea ăn 2010 un film naucitor, la mijlocul distanţei dintre dramă psihologică, thriller si horror, făcut parcă să-ţi rămâ-nă pe retina interioara multa vreme dupa consumarea lui – Shutter Island.

Povestea, al cărei prota-gonist e un politist criminalist (Leonardo di Caprio, mereu

“reîncărcat”, aici cu o alta “faţă”) şi secundul său (Mark Ruffalo, de care sper să mai auzim, după o prestaţie mai mult decât onorabilă), ambii acţionând în anul de graţie 1954, e destul de simplă: în-tr-un azil de boli mintale, aflat pe o insulă din golful Boston, se petrec lucruri bizare, cul-minând cu dispariţia miste-rioasă a unei femei internate aici.

Porniţi în aventura elu-cidării acestei dispariţii, cei doi poliţisti se desprind de lumea civilizată şi pătrund într-o alta, întunecată, săl-batică, imprevizibilă, în care medici fără etică experimen-tează tratamente psihice cru-de asupra unor pacienţi inca-pabili să se apere şi deveniţi cobai de laborator. Mai mult chiar, căutând să dezlege iţe-le încurcate ale acestei dispa-riţii, ei se trezesc prizonierii propriilor spaime, reactivate în cosmaruri scoase la supra-

faţă de atmosfera încarcată a azilului.

Dincolo de intriga-cli-şeu a filmului, inedit rămâne locul întunecat, copleşit de ceaţă şi fum, purtându-ne parcă dincolo de lumea reală, în visele cele mai negre, dar mai ales clădirea spitalului, o fortăreaţă populată cu mon-ştri reali (medici fără scrupule şi unii pacienţi dezumanizaţi) ori fictivi (din mintea celor trataţi şi din cea a oamenilor legii), fascinant prin labirintul infinit de coridoare luminate difuz sau în beznă, unde se rătăcesc investigatorii, prin scările în spirală, ameţitoa-re şi nesfârşite, prin rugina balustradelor şi umezeala care domnesc pretutindeni, făcând atmosfera similară cu cea a unei case părăsite şi bântuite de duhuri rele.

De altfel, cel mai impor-tant personaj al filmului este azilul, situat pe un promoto-riu al groazei, rupt din malul

insulei izolate de lume.Masiv, misterios ca un bastion din care te aştepţi să iasă prin fe-restre vârfuri de săgeţi ori fo-curi de muschete, înconjurat de un zid vegetal claustrofob, e un monument al fricii, un urias adormit care străjuies-te, în tonuri sumbre, mistere înfioratoare.Puterea lui de fascinaţie izbuteşte să surcla-seze jocul actorilor, înghiţiţi şi chiar striviţi apoi de înspăi-mântatoarea sa imensitate.

Dovedind geniu regi-zoral, de la controlul luminii difuze, în nuanţe întunecate, la jocul excepţional al acto-rilor, de la mişcarea camerei la acustica reverberând urle-tele sălbatice ale azilanţilor, marele Martin Scorsese reu-şeşte un regal cinematogra-fic, marcându-şi spectatorul, ţinându-l prizonier, cu mâna încleştată pe fotoliu, al lumii pe care o creează din rezidu-ul coşmarurilor colective. Sub bagheta sa magica, volumul omonim al lui Dennis Lehane din 2003 prinde viaţă, trăieş-te monstruos şi moare, trans-format într-un scenariu cu replici tăioase, rapide, succe-date într-un vârtej halucinant, din care ieşi încântat şi îngro-zit deopotrivă. De neratat !

sHutteR island insula spaimelor noastre

divertisment • film

Text: Renata maxem

onix | 23

onix.onicescu.ro

A citi o carte de psi-hologie poate constitui, pentru un nespecialist, o

adevarata aventură, la fel de mare ca şi fenomenul invers, de a o scrie pentru el. Riscul pierderii cititorului în labirin-tul noţiunilor de specialitate şi, deci, a îndepărtării lui de lectură, e major. Tocmai de aceea, am ales o carte de psi-hologie aplicata/aplicabilă, al cărui titlu promitea plonjarea într-un domeniu de interes în relaţiile interumane – Peter Collet, „Cartea gesturilor”.

Demonstraţia autorului pleaca de la ipoteza justă că nu există doar un limbaj ver-balizat, şi, în consecinţă, o comunicare unic verbală, ci o multitudine de alte relaţio-nări ce întregesc comunicarea interumană. Printre acestea, limbajul gesturilor pare un domeniu fascinant, pentru că el trădează un întreg univers uman, strategiile (conştient manevrate sau instinctive) de raportare a unui om la altul.

Pentru că omul, aşa cum o demonstrează cartea lui Collet, poate fi un cifru sau o carte deschisă pentru semeni, se poate lăsa citit şi îi poate citi pe alţii prin gestualizarea mesajului său mental, uneori mai convingător, alteori doar anexă a comunicării verbale.

Conform acestui verita-bil abecedar al unei potenţia-le „lecturi corporale”, salutul,

de pildă, poate închide în for-mele lui multiple, analizate în funcţie de mentalităţi ori con-venţii culturale, o mulţime de intenţii şi semnale afective, în funcţie de durata, intensita-tea, dorinţa de a domina sau gradul de familiaritate dintre parteneri. Strângerea unei mâini poate fi mai semnifica-tivă decât multe alte cuvinte, ca şi sărutul formal, pe obraz,

între prieteni vechi, ori ridica-rea pălăriei în faţa unei femei. El variază în funcţie de factori precum: civilizaţia, cultura, religia, educaţia ori profesia fiecăruia. Greşelile eventuale de strategie a salutului pot distruge legaturi sociale ori pot afecta raporturile profe-sionale într-un mod greu de remediat. De aici atenţia ce se recomandă în adaptarea salutului la situaţia de comu-nicare şi la raporturile dintre parteneri.

Un capitol surprinză-

tor e dedicat „Indicatorilor comportamentali în jocul de poker”, pus într-o la fel de interesantă analogie cu situa-ţii de viaţă diverse. În joc, ca şi în viaţă, jucătorii încearcă deseori să-şi mascheze sen-timentele pentru a acoperi „o mână proastă” (un eşec) sau „o mână buna” (un succes într-un mediu ostil).Cartea ne dezvăluie însă şi modul în care putem deconspira o „cacealma” – încercarea unei persoane de a ne înşela, dar şi strategii de proiecţie a ima-ginii proprii pentru îmbună-tăţirea percepţiei noastre din partea grupului apartenent.

Ne sunt dezvăluiţi apoi indicatori comportamentali mascaţi (semnale care ne dau de gol, ca frecatul ochilor – tristeţe, jocul cu părul – în-curcătură, atingerea buzelor – minciună, baterea colocu-torului pe spate – afecţiune, prietenie), indicatori autentici (înroşirea feţei – jenă, transpi-raţia – emoţie, dilatarea pupi-lară – entuziasm), indicatori falşi (transpiraţia palmelor poate fi o boală, nu emoţie, timbrul vocal jos poate fi ră-guşeală, nu intenţionalitate, muşcarea buzelor un tic ner-vos, nu semn al minciunii), in-dicatori de predicţie (ridicarea de pe scaun e semnul nerăb-dării de a termina conversaţia, căscatul e semnul plictisului), indicatori de poziţie (faţă în faţă înseamnă ameninţare,

apropierea agresivă e semnul invaziei spaţiului celuilalt, picioarele în diferite ipos-taze, coatele apropiate sau depărtate de corp, orientarea corporală integrală etc.), indi-catori ai dominaţiei (înăţimea, locul la masă), indicatori pos-turali (poziţia de drepţi la cei dominaţi, piciorul în faţă la cei dominatori). Urmează sfa-turi de descifrare a indicilor faciali (mobilitatea feţei, pri-virea peste ochelari, incorda-rea buzelor, zâmbetul forţat), indici ai atingerii şi altele, la fel de utile pentru adaptarea la situaţia comunicativă pe care intenţionezi s-o creezi sau s-o întreţii.

In sfârşit, volumul sur-prinde până la final cu două capitole în care se prezintă şi se comentează gesturi ce dez-valuie un comportament tipic fumătorilor (utile în vederea prevenţiei), dar şi gesturi îm-prumutate între diferite cul-turi europene, conducând spre o veritabilă antropologie a contemporaneităţi, radio-grafiată fin, prin intermediul flerului analitic şi persuasiv al autorului.

Aşadar, o lectură agrea-bilă, dar şi interesantă, o carte pe care n-o vei abandona, cu riscul pierderii unei nopţi de veghe, dar cu câştigul însutit al acumulării unor cunoştinţe într-unul dintre cele mai utile şi aplicabile domenii – psiho-logia cotidianului.

Peter colletO aritmetică a cotidianului

„Cartea gesturilor”(Colecţia Psihologie practică, Editura Trei, Bucureşti, 2005,

traducere de Alexandra Borş)

divertisment • carte

24 | onix

micHael JacksOn

michael Joseph Jackson was the biggest American recor-ding artist, entertainer and philanthropist.

He was a very kind and generous man and he dona-ted over 300 million dollars to support more than 39 charities.That is why he esta-blished The Heal the World Foundation in 1992.

The charity organizati-on brought underprivileged children to Jackson’s ranch to enjoy theme park rides that Jackson had built on his esta-te named Neverland.

The name Neverland cames from Peter Pan’s story which M.J. greatly admired. When he built this estate he thought about his lost child-hood because of his father

Joe, who abused him and made him suffer. Despite the-se abuses the megastar built a wonderful career with many awards in music, dance and entertainment like:”Artist of the Century Award”, ”Best Selling Pop Male Artist of the Millennium”, ”Grammy Le-gend Award”.

In his artistic life, M.J. conducted numerous tours like:”Bad World Tour”, “The Dangerous Tour”, “The His-tory World Tour”.“The This is it Tour” was for M.J. an unful-filled dream .

This is a life of hard work but also rewarding and fulfilling.

The King of Pop was and will always remain unique!

Heal the WorldBy Michael Jackson

Heal the world Make it a better place

For you and for meAnd the Entire Human Race

There are people dying If you care enough for the

livingMake a better placeFor you and for me.

divertisment • muzică

by Simona Anghelina

onix | 25

onix.onicescu.ro

carla gilberta Bruni Te-deschi, née italienne le 23 décembre 1967 à Turin, Ita-lie. Son premiere album a été “Quelqu`un m`a dit”, en 2002. Elle a remporté la victo-ire de la musique de l`artiste féminine de l’année. L’album a été succès immédiatement. La belle et talentueuse Carla

Bruni a été la première dame de la France, épouse de Nico-las Sarkozy.

Carla Bruni est un belle femme sincère et modestes, drôle ce que j’ai dit elle a des sentiments intérieurs très lu-mineux - l’enthousiasme ou la mélancolie, de l’optimisme ou amertume.

Carla Bruni Toi mon amour, mon ami Quand je rêve c’est de toi

Mon amour, mon amiQuand je chante c’est pour toi

Mon amour, mon amiJe ne peux vivre sans toi

Mon amour, mon amiEt je ne sais pas pourquoiAh ah ah ah ah ah ah ah ah

Je n’ai pas connu d’autres ga-rçons que toi

Si j’en ai connu, je ne m’en sou-viens pas

A quoi bon chercher, faire des comparaisons

J’ai un cœur qui saitQuand il a raison

Et puisqu’il a pris ton nom

Toi mon amour, mon amiQuand je rêve c’est de toi

Mon amour, mon amiQuand je chante c’est pour toi

Mon amour, mon ami,Je ne peux vivre sans toi

Mon amour, mon amiEt je sais très bien pourquoiAh ah ah ah ah ah ah ah ah

On ne saitJamais jusqu’où ira l’amour

Et moi qui croyaisPouvoir t’aimer

ToujoursQui je t’ai quitté

Et j’ai beau résisterJe chante parfois à d’autres que

toiUn peu moins bien chaque fois

Toi mon amour, mon amiQuand je rêve c’est de toi

Mon amour, mon amiQuand je chante c’est pour toi

Mon amour, mon amiJe ne peux vivre sans toi

Mon amour, mon amiEt je ne sais pas pourquoiAh ah ah ah ah ah ah ah ah

Carla Bruni“mon amour mon ami”

by Maria Mădălina Carada

26 | onix

Boxul este cel mai complex si mai democratic dintre toate sporturile existente, deoarece iti dezvolta mintea si fizicul. Cu alte cuvinte, trebuie sa gan-desti cand dai ori primesti o lovitura. Veti vedea ca boxul poate fi si o arta, in viziunea unui viitor campion.

salut prieteni! Sunt Cristian Dumitres-cu, am 15 ani si din septembrie suntem

colegi de liceu. Azi am sa va vorbesc despre un sport pe care multi il considera dur – boxul. Il practic de la 12 ani . Am incercat, recunosc, si alte sporturi, precum fotbal, rugby ori polo, dar ma-m oprit la box pentru ca a fost sportul care mi se potrivea cel mai mult.

Primul antre-nament a fost un chin, deoarece eram foarte solid (aveam atunci 78 kg la in-altimea de 1,55) . Primul meu mentor, maestrul Lazareanu, nu mi-a acordat ni-cio sansa, dar asta m-a ambitionat. Dupa vacanta dintre semestre, m-am dus la complexul spor-tiv Dinamo, la invi-tatia unui coleg de clasa . Acolo se afla maestrul Gheorghe Simion (tatal si an-trenorul campioni-lor nostri olimpici de la Sidney, Mari-an si Dorel Simion, de care sper sa va

amintiti, din compe-titiile anilor 2000). El a fost singurul care a vazut o scanteie de “boxior” (cum zicea) in corpul si mintea mea.

Primul meu an de box a fost unul in care m-am format, cu alte cuvinte am inva-tat sa stau in garda,

sa lovesc corespunzator etc. Primul meu meci a fost unul amical, la categoria 75 de ki-lograme, pe care l-am pierdut din cauza staturii mele mici . Singura solutie era sa slabesc pentru a putea practica boxul cu adevarat. Cu ajutorul maes-trului Simion, am reusit Intr-o luna sa slabesc 10 kg, dupa un cantonament extenuant la Vatra Dornei . Vi se pare putin

? Incercati doar ! Dar asta mi-a calit vointa...Mamei mele nu i-a placut sportul asta nicio-data, deoarce nicio mama din lume nu-si lasa copilul sa ia “pumni in cap”, dar,cu timpul, s-a obisnuit cu ideea. Proble-ma cu scoala a fost cea mai grea, pentru ca mama chiar vrea sa invat, dar intelegand ca pot face ca-riera din sport, si pot sa ma descurc si la scoala, m-a la-sat mai usor.

Am avut apoi primul meu meci la categoria 66 kg, unde am invins un ad-versar greu (la propriu si la figurat). Al doi-lea meci l-am pierdut, arbitrii preferandu-l pe advresarul meu, un boxer cu mai multa experienta. Am mai obtinut medalia de bronz la categoria 63 kg, la Turne-ul International “Iosif Matte-as”, care pentru prima oara s-a desfasurat la noi in tara. Sunt triplu campion national, participant la Campionatul Mondial din Armenia in 2009, si la Campionatul European (2010) din Ucraina, la cate-goriile de greutate 60 si 63 kg.Pot spune ca cea mai buna pregatire a fost alaturi de Lo-tul National Olimpic de Seni-ori, antrenorul principal fiind

Dorel Simion, de care m-am legat foarte mult. In prezent, ma antrenez la clubul “Box Club Simion”.

Articolul de fata se vrea o pledoarie pentru perseve-

renta, mai intai, apoi pentru un sport care pe nedrept a cazut intr-un con de umbra, iesind la iveala numai prin foarte putinii campioni pe care ii mai avem in tara. Suna deja banal, dar daca vrei – chiar poti ! Eu am vrut sa-mi dovedesc asta si am sfarsit prin a intelege ca boxul nu e doar un sport al pumnului, ci si unul al strategiei, al rezis-tentei si al fortei.

Ce ziceti, ma insotiti la viitorul antrenament?

Ba contează... se boxează!articol de Cristian Dumitrescu

Cristian Dumitrescu şi Leonard Doroftei

onicescu • VIP

onix.onicescu.ro

Se fac, inconştient, multe greşeli cu privire la acest lu-cru. Omul începe să îşi caute fericirea în vârful piramidei, îşi caută fericirea încercând să ajungă cât mai sus fără să îşi dea seama că el având ca ţintă fericirea aceea înaltă, aleargă într-un traseu având ca obstacole, elemente ale fericirii, printre care pur şi simplu trece, fără să le remar-ce iar linia de FINISH e depar-te. Mereu şi mereu apar alte priorităţi şi privim obsesiv DOAR către cel mai înalt sta-diu al acestora. Probabil e un blestem al speciei. Când eşti mic, vrei cantitatea maximă de atenţie şi faci orice pentru asta: arunci, spargi, trânteşti,

ţipi etc; dacă nu ţi se acordă atenţia, devii gelos şi răzbu-nător, repet, în mod inconşti-ent. Vârsta de preadolescent, când preferi să fii mai singu-ratic, fără complicaţii. Ajuns adolescent, revii din nou la nevoia de atenţie dar, de data asta, nu din partea părinţi-lor ci din partea cercului de prieteni. În stadiul de adult, probabil le vrei pe toate. Şi mă gândesc, oare vor câştiga ceva dacă vom căuta fericirea şi în lucrurile pe care nu le vrem cu orice preţ? Fericirea din adevărurile care nu ne plac şi căutăm să le evitam, în strategii, în disperare, în faptele nesemnificative. Oare nu există un strop de fericire

din amăgiri, în eşecuri . Ca un tablou pe care nu îl înţelegi, dar care ulterior, îţi va retrezi amintiri plăcute; vei avea de ce să îţi aminteşti, iar asta e o senzaţie plăcută. Căutăm fericirea peste mări şi ţări, iar ea stă la uşă şi aşteaptă ca noi să-i deschidem.

Până şi în iubire uităm ce este mai important. Ca şi în operele literare, după un timp pasiunea dispare şi totul se rezumă la acţiunile şi întrebările de şablon refe-ritoare la desfăşurarea zilei: “ A fost bine?”, “Ce ai mai făcut?” etc. Lumea

este mult prea stresată să mai împărtăşească misterul, pasi-unea, jocurile cu partenerul de viaţă. Să sperăm că nu ne vom pierde într-un ambalaj, renunţând la esenţă.

Fericirea – un cuvânt bombastic?PaReRi

onix | 27

geluk щастие

blijdschap

õnn

joie Glück

ευτυχία

boldogság

felicità

幸福

행복

laime

lykke

alegriaсчастье

srečafelicidad

glädje

เป็นสุข

mutluluk

geluk

ةداعسلا

щастяfericire

szczęście

happiness

onicescu • pareri

28 | onix

Parerea ta este importantă!Ajută-ne să facem revista mai bună. Trimi-te-ne sugestiile tale pe adresa de email onix@onicescu.ro sau completează formu-larul de feedback pe onix.onicescu.ro/feedback

Îţi mulţumim!