' I .r-l

Elegia a optaDetlicutir, lui Rudolf liassncr

Fd,ptura, cu toli ochii ei,vede Largul. Doar ochii noqtri sintca qi intorqi qi-n jriru-i aqezali in intregime,curse pindind ivirea ei slobod5,.Afar5 ce uictzit, citim doar dupf, chipulnecuvintLtoarelor; c[ci chiar din pragui viefiisucim de-a-ndilratelea pruncul qi-l silims5, vadi intruchipiri, ind5,rd,t, nu Largul, cale-iintipS,rit atit de adinc pe chipul animalului. Liber de nroarte.Noi, doar pe e& o vedem; ,uinl5,nluitei sfllb5,ticiuniii stH, pieirea pururi in urmd,iar inainte-i il are pe Domnul, qi cind colind[,in veEnicie colind[, aidoma izvoarelor.Niciodatf, nu ni se-ntinde, nici o singurL zi,spaliul cel pur dinainte, in care fiorilese deschid nemd,rginit. E numai lume necontenitqi nicicind Fdrd,-de-nu-niciundele:Netntinatul. Nestr5,juitul, pe care-l respiri,si-i .yfai nesfirqit qi nu-l rivne;ti. Ca pruuccite unul se pierde intr-Insul, ti,cut,gi e zguduit. Ori altul moarc qi esle.

tFiindci ln tinda niortii nu mai ziresti nroarteai qi-!i pirone;ti cilutX,trru-r, afard,,in felul poate, de nepreluit, al necuvintfltorului.IudrHgostifii, de n-ar fi celd,lalt si, ascuncliivederea, sunt tare aproape de El qi se inminuneazf,. . .Ca din nebilgare de seamf, li se arati,lndlriltul celuilalt. . . lns[,, nici unnl nu trecede celf,,lalt mai departe, qi clin nou se-nverigE, lunrea.Cu fala intoarsl spre cele create, rrereu,numai asuprft lor desluqim oglindirea Slobodului,intunecatul de c5,tre noi. Sau poate, un animal, unulce nu. cuvintii, iqi inallH, privirea qi linltit ne strd,bate.Aceasta se cheamri destin: a fi fal[-n fa!i,

.

niufc mai mult Ei mereu faf[-n fafi,.

. !;I,EGIILE DUINEZ}}

bb'

' Conitiiiila no'astril aninrirlul c1e ar.il\-efl,ro. rieSoviiiroirr'1. .

..'^ .--r-. '--'. .: '- , t :- - : ' I l , l ij ,..(e.1-i1lCr.iitrenoi,tliit'.ttt.efsri-]}Sellh.tjorttrjrr3i:]iiiie,ritai.dei;arlt.+;...'.''.,.

ne-ar intoarce si ne-ar rflpi pe dmmul siu.Fiinla lui, totnsi, ii estenesfir;itI, neiuprinsti qi f[r5, oc]rireasupra stlrii sale, pur5,, cum Ei privirea.far unde noi vedem viitor, acolo ei vede TotulEi pe sine lnsuEi in Tot, izbXvit de-a. punui.

Cu toate acestea, ptnditoarea, calda s5lb[ticiuneascunde ap5,sarea qi gnja unei mari restriEti.C5,ci ;i pe ea, o urmS,reqte necontenit ceea ce pe rioine copleqeqte adesea,

-

amintireac5,, inspre ce te indrepli cu toati, fiinla,a fost cindva'mai npioape, mai credincios, si alipireanernS,rginit de blindil. Aici, totu-i indeptirtare,qi-acolo a fost rlsufiare. Asemuincl-o cu ceii dintii,patria, lui de-a doua li pare corcitri qi praclil vinturilor.O, f.Irgr93 md;ntntei creaturipunirea, rd,nztnlnd, in pintecul ce-a zimislit-o;o, noroctea musculilei, ce incd se zbenguie /intiuntnt,chiar cind iqi pr[znuie nunta: c5,ci pintecu-i totn].Cat5, la siguranla abia sovXielnici, a p[sf,rii,care, prin obirqia ei, str5,vede cele c1ou5, tiirimurica si cum ar fi sufletul unui etruscdesprins dintr-un mort incliis intr-un sarcofagavind pe capac, totugi, efigia trupului sfui odihnincl.$i cit de nluciti e flptura cc trebuie sti zboaredeqi e oclraslfl de pintec. lnspir,imintat[ parci,cle ea insflqi, zbucneqte prin aer, cum 0 fisurilar despica o ceaqcf,. r\stfel se inscrie cliraliliaculni in porfelanul serii.

", Ci noi: privitori, mereu, orinnde,-

spre toate-aplecali, nicicind aieyea ln La,rg !

}F: .:f;i-:: .-4ti::l

=;.

Suntern rilsplini. Orinduinr. Firrimi{are.Din nou orlnduirrr qi fS,rimarea-i partea noastri.

:tr" Er,e,cttr,o DUTNEZ

Cine nc-a risucit aqa, ineitorice aru face. strntem ci'I, llrnl care pleacfi". C;l ;i ecesta,,

67

' t rl r i : :af r ,

se-opreqte, se intoarece, zd,bove$te -,trfiirn qi noi qi ne luH,m intruna bun rXmas.

:j:

.,

a

.'t

ELEGIILE DUINEZEf.09.

.i

n' Elegiileduineze - l-c"

Cu to{i ochii viefuitoarelor vddDeschisul. Numai ochii nogri sint ca intorgigi agezafi ca nigte capcane,roatd, in jurul liberei iegiri.Ceea ce este-n afard noi nu gim dec?tdin c[utdtura animalului; clci pinl gi pe pruncil risucim gi-l silim si priveascl-napoilumea formelor, qi nu Deschisul, carepe chipul animalului atit de adinc e. Liber de moarte.Noi numai pe ea o vedem; dar slobodul animalare mereu asfinlitu-i in urm[,iar in fa15 pe Dumnezeu, - gi chiar cind el inainteaz6,inainteazd in vegnicie; aga cum igi petrec curgerea fintinile.Ci noi, nicicind, nici mdcar o singurd zinu avem in fat6 spa{iul pur, unde florilela nesfirgit se invoaltd. Necontenit este Lume,qi niciodati acel Nicdieri fErS Nimic:Purul, Nevegheatul, pe care-l respiriqi qtii cd-i fEr[ margini 9i nu-l rtvnegti.Un copil, uneori tlcut se pierde in el gi cineva il zgil{iie qi-l dezmeticeqte.Sau un altul moare gi este, devine acel niciunde.96ci in apropierea mo(ii nu mai vedem moarte4 ci inafar6.In ochii nogtri ficqi se deschide poate atuncimarea privire a animalului.indrlgostifii, dacdcelSlalt n-ar fi mascindu-i vdzul,aproape-s de asta, qi-s cupringi de uimire...Ca din gregeald, li se intredeschideinapoia celuilalt... Dar peste cel5laltnu trece nimeni, pi iarSgi inchis e in lume.tntorqi mereu ciffe Creafie, noivedemdoar in risfingeri acel Liber,pe care noi ingine-lintunecdm. Sau poate cind un animal,mut ridicindu-;i ochii, ne str[bate cu privirea-i linigtite.lati ce se nume$te soartS: s[ fiiin fafa lumii- atit $i nimic mai mult gi mereu in faf6.

Dar animalul, sigur pe sine venind cdtre noio congtiin{E-ar avea, ca a noastrS,el ne-ar intoarce din cale gi ne-ar purtain sensul mersului sdu. Dar pentru el fiinfa sae nemdrginite, frr[ zhgazui gi frrA privirecdtre-a sa stare, la fel de purl ca gi viziunea-i.$i-acolo unde noi vedem viitor, el vede totulgi-n Totul se vede pe sine gi vindecat e astfel de-a pururi.

$i totuqi aceast[ sllblticiune ager5 qi calddduce povara gi grija unei nesfirqite melancolii.CIci gi in ea ddinuie ceea ce pe noi adesea ne coplegeqte:- amintirea, ca gi cum toate spre care n[zuimaltidati mai aproape ne erau, mai cu credinfigi-n infinit de suavd comuniune. Aici totul este distan!5,gi-acolo totul era suflu. Dup[ patria dintii,cea de-a doua hibridl paregi-n destrdm are ca vintul.O, fericirea micii frpturi.care r6mine mereu in Sinul care-a purtat-o;o, noroc al gizei ce salti lduntricchiar gi-atunci cind nuntegte: clci Sinul e Totul.$i iata semisiguranla p6sdrii, ea care prin obirqieinffezdreqte amindoud tdrimuri leca qi cum ar fi sufletul unui Etruscivit dintr-un mort, pe care sicriu-l inchise,totuqi cu portretul s5u in veqnicd odihni drept capac.$i cit de tulburat este cel care trebuie sE zboare,avintindu-se afari dintr-un sin. Ca infricogat de sinedespicd vdzduhul a$a cum o fisur6cea$ca o frdnge. Aga sfigie porfelanul seriidira ldsati de-al liliacului zbor.

Iar noi: spectatorii, pretutindeni, mereu,intorgi citre totul qi niciodati dincolo-n afar[!Sintem coplegili. Orinduim. Totulse sfarm5.Din nou rinduim gi iar se ruineazE. Noi ?ngine ne prdbugim.

Cine ne-a r[sucit in aga fel, cd noi,orice-am face, ne afltrm mereu in posturaunuia care pleac[? Ca qi cum ajunspe dealul din urm6, de unde inci o datl intreagdvalea sa i se aratd, se-ntoarce, st6, intirzie -,aga gi noi viefuim qi mereu ne lulm rlmas bun.

Erecm tNrAra

t ,krJ***" ).r- t\rcnt^E k'*)

Cine, cdnd eu strig mI aude cu adevdrat din legiunileingerilor? gi dac5, intr-adev6r, vreunul mE va prindevreodatd de inim6: eu md voi fi topit tr falaprezenfei sale mai puternice. Deoarece frumosul nu este

altcevadec6t teribilul inceput pe care noi abia il suportS.m,gi il admirtrm iar el ne ceart6 ugorin vreme ce ne distruge. Orice inger este teribil.Astfel stau eu deci gi-mi inghit tentalianegrelor susp^ine. Ah, pe cine indrEznimnoi a-I dori? Ingeri nu, oameni nugi viclenele animale observard dejacd nu ne afl6m in siguranli tr aceastdlume insemnatE- Ne r6mdne probabilundeva un pom la o margine pe care il revedemzilnic; ne rdm6ne strada de ierigi intdrziata frdelitate a unei obignuinfe,pe care am indrdgit-o, care ne rdmase qi nu mai plec6.O, qi noapted, noaptea, cdnd vintul incdrcat de spaliine atinge fala-, cui nu-i r5m6ne ea, dorita,ugor dezamdgitoarea, ce le apare greoiinimilor singuratice. Le este oare mai ugor celor

indrdgostifi?Ah, ei igi acoperd soarta lor unul cu altuI.

RanreRMARrAR-nre o

incd n-o qtii? Aruncd-fi din brale golutrinspre spaliile pe care le respirdm; poate pis6rilevor simli aerul m5rit cu un zbor inl5untru.

Da, primdverile vor avea nevoie de tine. indr5znescmulte stele spre tine, ca sd le simfi. Se ridicdun val dinspre trecut sau tu,trec6nd prin dreptul acelei ferestre deschise,o vioar[ s-a oferit. Toate acestea au fost o misiune-Dar o vei indeplini? N-ai fost tu mereude aqteptare inci risipit, cdnd fi seanunla o iubitd? ($i unde vrei tu s-o addposteqtic6nd qi-aga marile g6nduri streineintr[ qi ies qi adesea rdmdn peste noapte).Dacd fi-este dor totugi, cdnt[-i pe indrdgostifi;gi sentimentul lor faimos, incd multd vreme nemuritor.Pe aceia gi tu ii invidiai aproape, pdrdsifii, Pe careii simleai mai demni de iubire dec6t cei indestulafi. Incepemereu de la inceput acea incoronare de neatins;gindegte: rezistd ins5. eroul, chiar gi decdderea sai-a f

liber in spafiu. $i a fr mort devine difrcil,cu multe incercdri, inc6t ajungi si sim{i, cu timpul,un dram de eternitate. Dar cei vii faccu tolii eroarea de a diferenlia prea tare.Despre ingeri (se spune) c6 adeseori nu gtiauprea bine dac6 se miqcau intre morli sau intre vii. Eternul

curentirupe prin ambele domenii toate vdrstelecu sine gi le dominE pe ambele.

De fapt nu mai au nevoie de noi cei precoce instrdinafi,ne dezobignuim liniqtit de ceea ce e lumesc, a;a cum cu

bl6nde!ene ridiclm de la pieptul Mamei. $i noi, cei care avem

nevoiede atdt de mari mistere, noi pentru care,din durere, ades, sacre progrese ne apzrr

-: putem noi frfird ele?Este oare inutilS legenda c6, odatd, in pldngerea dup6

Linosprintr-o primd gi indrizneafd. muzicd o durd paralizie se

afirm6;gi abia intr-un spaliu infricogat in care un t6n6r aproape

zelescbrusc gi pentru totdeauna intr5, golul prinseo asemenea vibralie inc6t acum ne atrage, ne impac6 qi

ne ajut6.

Erpcra A DouA

Orice trger este teribil. $i totuqi, vai mie, vd invoc eu,p6sdri aproape mortale ale sufletului, gtiindu-v6.IJnde au rdmas zilele lui Tobiascdnd odat6, dintre voi, splendisimul, stdtea in simpla uqd

a casei,ugor imbrdcat de cdldtorie gi deloc teribil.(T6n6rul gi celuilalt, tdnirului, avid privind in afard).De ar pEqi acum arhanghelul, teribilul, inapoia stelelorin jos doar un pas gi incoace: inalt

-lovind ne-ar turti propria-ne inim6. Cine sunteli voi?

De timpuriu fericifi, voi rdsfilaf, ai crealiei,inalte giruri, creste auroraleale oric5rei iscdri

-

polen al infloritoarei dumnezeiri,articulafii ale luminii, coridoare, trepte, tronuri,spafii din fiin1e, scuturi ale pldcerii, tumultal sentimentelor furtunos infiorate gi deodatd, singular,oglindd: pe care revdrsata, propria frumuseleo recreeaz6 inapoi in propria-i figurE.De aceea noi, unde sim{im, ne evapordm; ah, noine respirdm aici gi acolo; dintr-un jar aprins intr-altuldim noi un miros tot mai slab. $i atunci ne spune weunul:da, tu-mi intri h sdnge, aceast6 incdpere, prim[vara

RanmnManraR.rl-rs o 2726 r Elegii Duineze

o oarecare emotie- Dar cine ar indrdzni sdfiepentru atdt de pufin?

Voi ins6, care cregtefi in enfuziasmulceluilalt, incdt el vI implordcoplegit: destul, nu mai...; iar voi, prin m6inile voastredevenind mai bogafi decdt strugurii anilor;voi, ce uneori vn topifi doar pentru cE cel5laltse prea mlregte: pe voi vd intreb de noi. $tiu,voi vd atingefi cu sfinfenie, deoarece m6ng6ierea leagd,deoarece locul insugi nu dispare, pe care, voi, cei tandri,il acoperiti; gi prin aceasta voi vi simfilicurata durat[. $i astfel vE promiteli voi eternitateadoar prin imbr6fi9are. $i totugi, atunci c6nd ali rezistatprimei clipe de spaim6 gi acelei nostalgii la fereastrE,ca gi primei plimb[ri alSturi, odatd, prin grddin[:iubililor, rnai sunte{i voi incS? Cdnd voi, unul pe celilaltvi ridica{i cu gurile

-

fix6ndu-v6. -: ca o biuturd pe altlbiuturd:

o, ce ciudat se topegte atunci b[utorul in propria-i acliune.

Nu v-a uimit oare pe mormintele atice prudenfagestului uman? SE arunci pe umdr at6t de ugoriubirea gi despdrlirea, de parcd acesteaar fi frcute din alte substanle dec6t ale noastre?G6ndili-vi la acele m6inice se odihnesc ugoare, degi in torsuri std forfa.Cei puternici gtiau aceasta: pAnd aici suntem noi,sd ne atingem astfel, aceasta ne aparfine; mai tarene apas6 insd zeii. $i, totugi, aceasta este o treabd azeilor.

se umple cu tine.-. Dar, ne ajuti aceasta, el nu ne poatesusfine,

noi dispirem in el gi pentru el. Iar pe aceia, frumoqii'o, cine-i refine oare? Neobosit6 luce;te aparenfapL obrajii lor pi-apoi dispare. Ca 9i roua din iarba t6nlr6se ridica din noi ce-i al nostru, ca gi fierbinfealadintr-o mdncare gdtitd- O, surisule, incotro? O, privegte:noi valuri, calde, fugace ale inimii -;vai, mie: r:roi suntem, ce pdrem, totuqi' Spaliul-cosmicin care ne topim, pdsaeidoare mirosul nostru? Surprindoare ingerii cu adevdrat doar sinele lor, ceea ce

din ei ingigi risiPescsau, uneori, ca din gregealS, pulin 9i din fiin1a noastri?

Suntem noioare m6car atdtde topifi in trasaturile lor c6t vagul din

fe!elefemeilor gravide? Dar ei n-o remarci in turbionulreintoarcerii lor in sine- (Cum gi-ar putea-o remarca)'

Iubilii ar putea, de-ar qti, in aerul nopliisd peroreis splendid. Deoarece se pare c6 totulne ascunde. Privegte, arborii sunt; caselelocuite de noi rezist6 ftrc6- Doar noitrecem pe l6ngd toate ca o miqcare de aer'$i totul conspiri in a ne ascunde, pe jum6tateioate din rugine - pe jumdtate dintr-o inefabili speranfi'Iubifilor, voi, ce v[ ajungeli unul - altuia,vi intreb despre noi. Voi vd atingeli. Aveli voi dovezi?Iatd, mi se intimPld ca mdinile melesi se'mpreune sau ca prea rtzatamea fafdsE se apere in ele. Acest lucru imi de

rI

O, de-arn g6si o figie de pdmint curatEl,retrasS, ingust umand, fertilLa noastrd, irrtre curenli gi piatrd. CEci propria inimi nedepdgegte iar6gi, ca pe aceia. $i nici n-o mai putem unn6riin propriile-i imagini care o lmblinzesc qi nici incorpurile zeiegti in care ea se m6repte cu pudoare.

Erpcra A TRErA

IJna este s6-i cdnfi pe cei indr6gostiti. $i altceva, vai,de a c6nta ascunsa, vinovata, sffinta giroire a sdngelui.Pe cel pe care ea il recunoagte de departe, t6n6rul,

ce gtie elde fapt despre seniorul pl6ceri! cel care ades, din singur6tateasa uneori ca pi cum ea n-ar fi gi, oricum, ?nainte ca ea s-ofacd suportabiliah, mustind de o asemenea necunoa5tere, igi ridici el capulzeiesc, chemdnd noaptea spre infinit6 revolt6.O, sdngele lui Neptun gi teribilul s6u trident.O, Si vintul intunecat al pieptului s6u ca dintr-o scoic[

rEsucitS.Ascult6, cum noaptea se addncegte gi se golegte. Iar voi,

stelelor,nu de la voi se iscd oare pasiunea iubituluipentru chipul iubitei sale? Nu are el acea intima

cunoagterea purului ei chip furat din curatele astre?

Nici tu gi, vai, nici marna sanu i-a incordat astfel arcul sprdncenelor spre agteptare-$i nici spre tine, fatd ce-l sim1i, nu spre tinese arcui buz-a sa intr-o expresie fertile.

RanrsnMamaRu.rn c ) Elegii Duineze

Crezi tu lnk-adever ca uloara ta cibeturA Ah, *afost, se vede, nici o prudente ln somnolenla-i;l-a zdruncinat, tu ce te miiti ca un vent tendr? dormindI-ai speimantat inima, e drept; dar Si mai vechi spaime dar visAnd qi in febra: uitlindu-se pe sine.cad in el la acea prim6 atingere. El, nou venitul, temetorul cet de lntortocheat.,.Cheami-I... tu nu-l ohemi cu adevir.t dintr-o lume cu mi$oirile intime ale largilor mlidile

obsouri, thzand spre modele, deja, incheiate, lnlr-o rigidA crettere,inr-adevtrr, el vrea, el tresare; u9urat el se simte biue sprcin inima-Ii disoret5" se stepanette $i se descopere- animalic vanate forrne. Cum se daruia el.

-

Cum iubi.Dar, s-a cunoscut el vreodatii? Iubindu-$ interioritatea, salbeticia sa htim4Ma,![:L tul-ai cf,eai. de mic, tu i-ai fost inoeputul, aceaste ju[glii interioari iar pe ale sal blocuri cezute,ie fi-a fost el lnt-adev5r nou, tu ti-ai aplecat peste noii ioirEa sa agtepta un verde luminos. Iubi. O pnrnsi qi iepis5i oohi lumea familiari apErAnduJ de ce-i sffiia. afari din propriile-i riddcini spre violenta-i origine,fJnde sult, ah, acei ani, c6nd simplu gi cu unde mica sa na$tere era deja depetite. Cu ciragostesublirea-fi siluetE l-ai aperat de zbuciumatul cosmos? cobori el ln adAno spre url s6nge mai vechi, ad.iincile vii,Multe i-ai ascus tu; camera-i dubios intunecati unde se afla teribilul Arca s4tul de sffimo$i.ai lnseninat-o, din fudma ta protectoare $i frecareai iDmuiat tu ln spafiul siu obscur

-

un altul, uman. grozavie il cunogtea, ll fulgera, de paroi era firesc.$i nu in lntunerec, nu, ci ln apropiata ta existenF Da, ingrozitorul sur6.dea.., Rareoriai atezat tu sfesnicul gi perea astfel din prietenie doar. ai suras tu atat de tandru, Mame. CuJn puteaNiciunde vreur scarteit pe care tu se [u i-l explici el str nu-l iubeasce, doar li suradea- linaintea ta

surezend, l-a iubit el, deoarece, pe vremea cind il purtai,de parce gtiai tu lnsuli cdzd se va miqca podeaua..- fusese acesta ln apE sipit, Si aoeasta ajuta embrioDul.gi el te asculta, linigtindu-se. Atet de multe Iati, noi nu iubim ca florile, rod al unui singurili cereau tandru se te ridici; i]l spatele dulapului ap6ru an; ni se urc6, cand iubimintr-o maata chiar destinul seu, Si ln faldurile perdelei o de negandit sevi prin brale. O, fat5,ce se trigea u$or, nelidttitul seu viitor. ia aminter ceea ce r\oi iubim iz noi, nu e una, viitoarea" ciEl insugi, cum stitea oulcat, oel utuiat, pe sub nesfargila fierbere; nu un singur copil,genele-i sorrnoroase dulcealA gustand din ci pirinfii, care ca pi ruinele munfiloru$oara-Ii siluetit lntr-o savuratii somnolenla

-; ne zac noui. in fundamente; ca Si uscatul pat al apeipdrca nnprotejat... Dar in sinea sa: cine-l apira, tecutelor Eame -; oi intregul

5i cine impiedica inliuffrul seu valurile genetice? tiicut peisaj sub fatalitatea ouratasau ?D[oratii

-i aceasta fulInailJ:tra ta, o fatE'.

JJ32

E'Fir.

Tu insifi, ce gtii tu -,

tu atrdgeaiorigini in frinfa iubitului. $i ce simfirise r6scoleau din desplduritele fiin1e. Cefemei te urau de fapt. Ce fel de bErbafi lntunecaJiiritai tu in arterele tinerilor? Copiimorfi voiau spre tine... $i uqor, ugorfr-i ceva drag lui, ddruiegte-i o zr suportabild,

-

condu-lintr-o gredin6 apropiatii, di-i supraponderea

nopfilor...Susfine-I... ErBcrA A pATRA

F.i

O, arbori ai viefii, pe cdnd deci hibernali?Nu suntem unitari. Nu suntem ca p6sdrile migratoareinlelepte. Tdrziw pi depdgifi,ne sfo{5m, deodat6, legdturilegi cddem peste lacurile indiferente-A fi inflorit qi uscat ne este egal gi lucid.$i undeva plgesc inc5 lei ignordnd,cdt tirnp sunt superbi, orice limite.

Noi insd, acolo unde plrem convingi de un lucru, total,un alt efort este deja sensibil. Dugmlniane este apropiat6. Nu se apropie indrdgostiliimereu de margini, unitari in totul,promi!6ndu-qi dep6rtiri, v6n6toare gi o patrie.$i atunci, pentru un desen momentanse preg[tegte o bazd a contrariului, cu gr@u,ca sd o putem sesiza; deoarece, fa16 de noiexisti claritate. Nu percepem conturulsimlirii: doar ceea ce o formeazd" dinafard-Cine, oare, nu st6tea infricat in fala perdelei inimii?$i ea se dddu la o parte: pe scen5 domnea adioul.IJqor de infeles. Gridina cunoscut[,miqc6nd u$or: abia atunci sosi dansatorul.

RanrpnMaruaRu-xr o

Dar nu acestd, destul! $i oric6t ar fi fost de abilel ne apare deghizat, devenind un simplu burghezcare trece prin bucdtdria sa in locuinfd.Nu vreau jumitdli de masc6,prefer p6puqa. Ea este intreagd. Vreaus6-i pdstrez pluqul gi s6rma gichipul ce-i este aparenla. Aici. Stau drept.Chiar c6nd se sting luminile, chiar gi dacimi se spune: destul, ajunge

-, chiar qi dacl dinspre scen[

adie golul cu griul ei curent,chiar dac6 dintre liniqtifii mei antecesori niciunulnu mai st6 aici cu mine, nici o femeie, nicimdcar acel b6iat cu ochii negri, saqii.Eu rdm6n totuqi- Existd totdeauna ceva de vdzut.

Nu am oare dreptate? Tu, cel care din cauza measimlit-ai amarul existenfei, gustdndu-m[, tat6,primd matrice a necesit6{ii mele,inil!6ndu-md, mereu insd apreciind gi, cugustul unor streine deveniripreocupat, examin6nd uit6tura-mi lucid6

-

cSreia tu, tatdl meu, de c6nd egti mort, adeseain sperantele me1e, inlIuntrul meu, sim(i teamdgi calm, cum o au morlii, la imperii de senindtate,renun!6nd pentru mdruntul meu destin,oare nu am dreptate? $i voi, nu am eu dreptate,c6nd md iubeali pentru abia prima schi!6de iubire spre voi, ezitantd, mereu,deoarece aerul, in prezenla voastrd,iubindu-v6, se revdrsa in spaliul cosmic,

o Elegii Dttineze

in care nu vd mai regdseam... ;i dacdsunt dispus a agtepta in fala scenei cu plpugi, o, nu.atdt de intens privind incdt, pentru a echilibrain sf6.rgit privirea mea, precum un actor,un inger va apSrea sfdgiindu-i costumul.Inger gi pdpug5: spectacol in sffirgit.Atunci se implinegte ceea ce noi mereudespdrlim, fiind pur gi simplu. Atunci se creeazddin anotimpurile noastre abia jurimprejurultetregii transformiri. Peste noi gi dincolova cdnta atunci ingerul. Iatd, muritoriin-o pot b5nui, greutatea pretextelor pe carele furnizdm noi, in toate. Totulnu este lucrul insugi. O, ceasuri in copildrie,care reprezentau, in spatele figurilor, mai multdecAt trecutul gi oricum nu viitorul, in fala noastr6.Cdt de firesc cregteam noi gi cum ne sforlam noi, uneori,de a fi mari, mai iute, de dragul acelora,care nu posedau altceva, dec6t grandoarea.Fiind totugi, in alura noastr6 singuratecS,satisficuli de duratE gi stimtn spaliile dintre lume gi jucirii,in acel loc, care de la inceputera g6ndit pentru un curat evenirnent.

Cine aratd oare un copil, aSa cum el sti? Cine il aSazd.intre astre gi ii dE tr m6nd mdsuradistanfei? Cine face o crimd infantilidin pdinea gri, ce devine apoi duri

-

sau il las6inlEuntrul gurii rotunde, precum cotorulunui prea frumos mir?... Criminalii sunt

3938

u;or de inleles. Dar aceasta: rnoartea,intreaga moarte, s-o conlii bl6ndchiar inainte de existenln qi frrE m6nie,o, este de nedescris.

F't.{

Erpcra A cINCEA

DBprcanA Doanra.rsl Ffunura KorNrc

Cine insd sunt ei, spune-mi, cdldtorii, cei ugormai oarecari dec6t noi ingine, cei care, cu necesitategi devreme preseazd spre cine

-

gi cui spre o iubirenioiodat6 pe deplin satisficutE? Dar el o preseazi,o indoaie, o frAnge, s falanseaze,o aruncd gi apoi o re-prinde; ca dintr-un aeruleios gi lin coboard ei in jos,pe uzatul, de nesftirgita lors6ritur[, sub{irele covor, acest pierdutcovor in spa(iul cosmic.Agtemut ca un plasture, de parc6 suburbiacerului, acolo, i-ar fi frcut rdu terrei.$i absent acolo,drept aici gi manifest: prezen\amarii litere in majuscul4... gi incd, puterniciib6rbafi, ea-i rostogoleqte, in glumi, prinzAndu-imereu, precum la mas6, puternicul Augustfarfrrria de tab16.

Ah, qi pentru acesttniez, o rozda contempldrii:gi ea infloregte qi se exfoliazd. $i acestst6lp sau pistil, gtarnpilE, cea de propria-iinfloritoare pulbere atinsE, din nou fertllizatd

RarxsnMaxraRrxe o

ne-pofta pentru un pseudo-fruct, einicic6nd congtiente

-, sclipind cu ince{oqata

aparenli a unei fals zimbitoare nepldceri.

$i-aici: ofilitul, ridatul patriarh,bdtr6nul, care bate doar toba,supt in pielea-i ampl6, de parcd, ea, inainte,ar fi cuprins doi bdrbali, unul dintre eiculcat deja in cimitir gi el supraviefuind celuilalt,surd gi uneori cam rdtdcit in pielea-i vdduvS.

Dar cel tdndr, bdrbatul, de parcd era fiul unei cefegi al unei cSlug6rile: alos qi bine umflatde mugchi qi simplitate.O, voi,care, ca o jucirie primit-a1io suferinfi, inc6 mdrunti, intr-una dinlungile ei convalescenle...

Tu, cel care cu o izbiturS,pe care numai fructele o cunosc, necopt,zilnic de o suti de ori tu c6z6nd din pomul impreun[createi migcdri (cel care, mai iute ca apa,trece prin primivard, var6 gi toamnl in pufine minute)

-

cazi gi te strivegti de morm6nt:qi uneori, intr-o semi-pauz6, vrea sd !i se ofere un chipiubit dincolo, spre mama taaceea rareori tandr6; gi totugi se pierde in corpul tdu,uzat p6nd la platitudine, cu team5,chipul abia cEutat... $i din nou

44 45 + Elegii Duineze

bate din palme b6rbatul pentru sdrituri gi inainteca !ie, o durere, vreodatl se-Ii fie congtientd in apropiereagalopantei inimi, ifi apare lie arsura tllpii picioruluilui, primei sale sirifuri, dar nu inainte ca lacrimilecorpului s6-!i tresarl iute, in ochi.$i totugi, orbegte,sur6sul...

ingere! O, ia-o, culege-o, mica floare a ierbii de [eac.Gdsegte o vazd., p6streaz-o. Agaz-o sub acele tncdneafrrmate bucurii; gi intr-o frumoasd urn6.serbeaz-o cu o inscriplie florald qi avAntati:

,,Subrisio Saltat"-$i tu, atunci, iubito,tu, de o exaltat6 bucuriemut dep6gindu-te. Mai gtii, poatefaldurile se bucurd pentru tine

-

sau poate mdtasea verde-metaliciva fi de-un nesf6rgit rdsfi'!peste pieptu-fi bombat, nimic nelipsindu-i.Tu,mereu altfel pe toate cAntarele incertului echilibruintinsele fructe ale calmului spiritual,aparent, sub umeri.

IJnde, o, unde este locul -

eu il port in iniml -

acolo unde einuputeauin nici un fel sd sedesprindE unul de alful, precum inabil acuplatele, nu foartepotrivitele animale

-;la care greutatea mult atdrnd;

iar, inutil,de vibr6ndele lor tijese balanse azd inc6 farfuriile...

$i deodat[ in acest obositor niciunde, deodatiinexprimabilul loc, unde curatul prea-pufinse transformd inses izabll

-, deodatd

in prea-multul gol.Iar socoteala incSrcatdse topeqte gi-gi pierde toate numerele.Piefe, o, piefe in Paris, nesfdrgit loc de spectacole,unde croitoresele, Madame Lamort,neobositele drumuri ale temei, iscdndnoduri din nesfirgite benzi gi buchete, noucreate din funde, flori, cocarde, fructe artificiale

-,toate neverosimil colorate

-

pentru ieftineleplhrii ale destinului............

ingere!: ar fi un loc, neqtiut de noi, qi unde vorardta, pe inefabilele covoare, indr6gostifii ceea ceaici nu reuqiserd niciodatd, indrdznelelelor frguri ale elanului inimii,turnurile plEcerii lor, acolounde nu se aflase vreodatd o bazd, doarlaolalti sprijinindu-se sc6ri, vibr6nd

-, Si putdnd,in fafa privitorilor din jur, morlii, nenumdrafii, tdculii.iqi vor arunca ei, atunci, ultimele,mereu economisitele, mereu ascunsele, ignoratele de noi,etern valabilele monede ale norocului in fala,in sffirgit,a perechii sur6zdnde pe linigtitulcovor?

FE

lrI

A $aSEA ELEGIE

Smochinule, imi impune intr-adevdr,cum dep6;indu-fi aproape inflorescenfagi p[trunzdnd la timp in decisul fruct,cel necelebru, ili ascunzi curatul tdu secret.Aga cum conductul ffint6nii conduce sucul inindoita feav6, lateral gi in sus: aqa gi el sare din somnnetrezindu-se, in norocul dulcii sale prestlri:precum zeul in lebdd6.... Noi intdrziem, insd.Ah, pe noi ne incdnt[ s5. inflorim, iar noi intrimaproape trddali ir internul qi tardivul, finalul fruct.Nu multora, tendinta acliunii lor le este at6t de clardincdt sd reziste qi sE ardi in prea-plinul inimii,cAnd ispita seducliei spre inflorire le atinge pleoapeleprecum bldnda adiere de sear[ sau tinerelea gurii.Probabil doar eroii gi cei predestinafi, de timpuriu dincolo,cSrora moartea gredinii le'ndoaie altfel arterele.Acegtia se aruncd'nainte: alerg6nd inainteapropriului zimbet, ca gi caii victoriosului regein imaginile b16nde, prelungi ale I(arnakului.Ciudat de aproape ii este, tofugi, mortului tdn6r, eroul. Sd

durezen-ar vrea. IJrcugul sdu este de a fi; mereu,

st6p6nindu-se pdqeqte el in schimbatul zodiacal constantei sale amenin!5ri. Acolo, pufini l-arputea g5si.Darascuns nou6, destinul brusc entuziastil cdnt5. inliuntrul furtunii r6sculatei sale lumi.Nu-l aud ins[ pe niciunul cum il aud pe el. $i deodat[, ml

transcendeimpreund cu acel curent al aerului, intunecatul siu sunet.

$i atunci, cu ce plicere mE ascund eu de nostalgie:O de-aq fi,de-ag fibdiat qi de ar mai fi permis s6 fiu, ag statol[nit in viitoarele brale citind despre Samson,cum maic[-sa la inceput

-

nimic gi apoi n6scu totul.

Nu fusese el, in tine, erou deja, o, mamd, nu incepuse elftrc6 acolo, in tine, alegerea sa orgolioas6?Mii gi mii se agitau in sdnul tilu, el voind si fie,gi iat6: el apuci gi eliber6

-, alese gi putu.

Iar daci rdsturn5 coloane, este pur gi simplu pentru cdrrupea

din lumea trupului t6u in ingusta lume, unde, in continuareel alegea gi era tare. O, mami a eroilor, o, matricea curenlilor duri! O, crevase, in careinci de sus, de pe ghizdurile inimii, plAngdnd,se aruncau fetele, viitoarele jerffe ale fiului-Deoarece intr-acolo se nipustea eroul prin stalii ale inimii,frecare din ele il ridica qi frecare b[taie de inim[ ce-lviza,intors deja, stdtea el la marginea sur6sului-

altfel.

: -'--'t'"''

"''Ii': ' 'i t'i'r.kPr.9++':i' t".' t, _ -

I +.iririi,-.tt,.' xi 'i1i,.r /:':rd' -

a-

A $APTEA ELEGIE

.* {*'.* i ti

O, tu voce adult6, sufrcientd seduclie, destul cu seduclia,fii strigarea ta fireascd, cum strigai tu, curat, ca o pas6re,pe care il trezegte anotimpul, suitgrul, aproape uitdndc[ e un slrman animal gi nu doar o inim6 singularS,pe care el il aruncS. in senin, in interioritatea cerului.Ca gi el, astfelimplorai tu, la fel

-, incdt, inc5. invizibil5,

prietena te-a simlit, liniqtita, in care, un r5spunsse trezea ugor qi febril, dincolo de awz

-,sentimentului tiu exaltat

-

pasionata simlire-

O, gi primdvarava infelege -

niciunde aici, nu se afllvreun loc

care s[ nu poarte sunetul buneivestiri. Doar acel mdruntgi'ntreb6tor ton, care, cu linigte crescdndd,inconjoarE de departe o zi curat afrrmalivd.$i-apoi treptele in sus, chemdtoare trepte in sus, spre

visateletemple ale viitorului

-, gi apoi trilul, fdnt6ni,

ce intuiserd deja cdderea in insistenta razda jocului promi{6tor... $i inaintea sa, vara.Nu numai toate aurorile verii

-, nu doar

cum ele se modificd.in zi qi se aprind de inceput.

RanrsRMARIARrxs o

Nu doar zTlele, tandre cu florile, gi sus,in

-lurul avAntafilor arbori, dur gi violent.Nu doar reculegerea acestor forle desfrgurate,nu doar drumurile qi nu doar pajiqtile spre seard,gi nici micar, dup5 tdrziafurtund, respir6nda lirnpiditate,nu doar apropiatul somn gi presimlirea, seara...ci noplile!, inaltele, ale veriinopfi, gi incd stelele, stelele pdm6ntului.O, sd fi fost mort, odatS qi nesfdrgit sd le gtii,toate stelele: cdci cum, cum pot fi ele uitate!

Iatd, astfel mi-am chemat eu iubita. Dar nu doat eaveni... sosirE, iatd din qovditoarele mormintefete qi st6turd... Cdci cum ag stdpdni eu,cum, chemarea strigatd? Cei scufundali cautdincd gi mereu pdm6nt.

-Voi, copii, un lucrude aici, odatl atins e valabil pentru mul1i.Sd nu credeli cE destinul ar fr altceva dec6t densitatea

copil5riei;cum ii intrece{i voi, ades pe cel iubit, respirdnd doar,respir6nd dup6 o alergare fericitd, inspre nimic, in

libertate.A fi de aici e splendid. Voi o qtiafi, fetelor, qi voi,care, in aparenld deposedate, vI scufundasefi

-,voi, in cele mai sdracestrdzi ale oragelor, purulente sau deschisedegarjelor. IJn ceas insd a fost pentru fiecare, poate nu

chiarin intregime un ceas, ceva, cu m6sura vremiigreu de mdsurat intre doud opriri

-, pentru ca ea

sd fie. Totul. Cu arterele pline de existen]6.

54 55 c Elegii Duineze

Numai cd noi uit6m atAt de u$or, mai ales ceea ce veselulnostru vecinnu o confrrm5. sau invidiazE. Vizibilvrem noi s5-1 celebrlm, c6nd norocul, vizibilul, ne dd abiade in(eles cd este, c6nd il metamorfozdm inlduntru.Niciunde, iubito, lumea nu va fi in afara noastr5. Viatanoastrd curge odatd cu metamorfoza. $i tot mai multse ingusteazd, cea exterioari. IJnde era o casd robust6,

odatd,se iscd g6ndita-i imagine dar oblic, sortitdmai mult ca posibilului, de parcd ar fi ea incl infiptd in

creier.Spalii mari ale forlei ipi arogi spiritul timpului, informca qi tendinla incordatd, pe care el o culege din toate.El nu mai cunoaqte temple. Acestea, risipirileinimii, noi le economisim in secret.Da, gi acolo unde inci dureaz6un lucru, odatl adulat, slujit in genunchi

-,drept se line el, aga cum este, chiar gi tr invizibil.Mulli n-au mai perceput-o, totugi frrd, acea prioritatepe care !i-o dd zidirea inliuntru, mai amp15,cu coloane gi statui!Orice obscurS r6sucire a lumii are astfel de dezmoqteni{i,cdrora nu le aparline nici timpuriul qi nici ceea ce ii

ur:rneazd.Deoarece gi ceea ce urrneazd pare depdrtat oamenilor.

Acest lucru, pe noinu trebuie sI ne zdpdceasci; sE ne reconforteze ins6 in

posesiaacelei forme recunoscut e.

-Fl stdtea odatdprintre oameni,in miezul destinului stdtea, in distrugdtorul, in mijlocul

,,a-nu-$tii-incotro" stdtea, ca gi existfind, gi indoiastele spre sine din durabilul cer. Ingere,lie incd gi aici fi-l ardt! In propria-ti aparenfdst6 el, pane la urrnd, apdrat $i, in fine

-

drept.C o loane, p ilieri, sfinxul, ze loasa impotrivire,griul din dispiruta cetate sau din cea striin6, a domului.

Nu a fost oare un miracol? O, mir[-te, ingere, cdci noisuntem,

noi, o, mlrefule, spune-o, c5 amjndrezni! aceasta,cScr propria-mi respiralie

nu e suficentd glorificdrii. $i astfel noi nu amratat acele spafii, r6vnitele, acestespalii ale noastre. (Cdt de teribil de mari au trebuit ele

sE fieincit sd nu poatd cuprinde, in milenii, pasiunile noastre.)Dar un anumit turn a fost cu adevdrat mare, nu-i aga?O, ingere, fusese el

-

mare, chiar gi in apropierea ta? Chartres a fost grandios -,

lar muzlcaurca gi mai sus gi ne-a depdgit. $i chiarqi o iubit5

-, oh, singurE la o innoptat6 fereastrS.-.

i1i a-lungea ea oare, !ie, pAnE la genunchi?Sd nu crezi cE eu vreau si invoc ceva-

ing"r., chiar gi adordndu-te! Tu ins6 nu apari.Cici

strigarea-mi este mereu incdrcatl de fug6; unui atAt deputernic curent tu nu i te poli opune. Asemeni unui bra!intins, este strig5tul meu. $i pentru ca el si o poat6 prindesus rdm6ne m6na deschisEspre tine, ca o apdrare sau avertisment,largi, ambele, o, necuprinsule.

A OpTA ELEGIE

DenrcarA rur Ruoolp KassNen

Cu to(i ochii, fiinla vedeuvertura. Numai ochii nogtrisunt ca intorgi, gi centra{i doar pe eaca nigte cepcane, in jurul ieqirii ei deschise.Ce se afldinafard, o gtim doar dinchipul animalelor; deoarece, noi reuqim a-l intoarcechiar gi pe micul copil, for!6ndu-l sE vad6 doar inapoia sasiluete gi nu ceea ce e deschis, ceea cein chipul animalelor are o asemenea addncime. Liber de

moarte.Doar pe acesta il vedem; animalul liberigi are declinul mereu in spate,iar in fala sa pe Dumnezeu, qi dac6 el e posibil, atunci e

posibilin eternitate, aga cum sunt posibile f6nt6nile.Noi nu avem niciodatd o singurE ziin fala noastr[ un spaliu curat, in care florilesd se desfacS infinit. Mereu existd lumea,gi niciodat5. un niciunde firE nimic: ceea ce e curat,nesupravegheat gi pe care il respirdm giil Stim prea bine dar nu-l dorim. Copil fiindte vei pierde, ticut, in acesta gi egticertat. Sau vreunul moare gi, iatd, el este.Deoarece aproape de moarte nu mai zdrirn moartea

RanuenMarueRmg o

qi privim fix dincolo, poate cu acea mare privire aanimalelor.

indrigostilii, de n-ar f,r celdlalt, cel careifi impiedic5 vederea, ei se simt aproape, uimindu-se...Ca din gregealS. se creeaz[ un spafiuin spatele altuia... dar peste elniciunul nu trece gi din nou e posibil5 lumea.Mereu aplecali spre creafie, surprindemdoar pe chipul ei oglindirea a ceea ce este libergi care in fa{a noastrd se'ntunec6. Sau poate cAnd mutulanimal ridic1 privirea" afintindu-ne linigtit, prin noi ingine.Aceasta inseamnd destin: a fi de cealaltd partegi nimic altceva gi mereu de cealaltd parte.

De-ar fi luciditatea modul nostru de a frin stabilul animal, care ne trage altfelgi'ntr-o alt6 direclie gi astfel ne va smulge elcu propria-i sfo{are? Dar existenla ii estelui insugi nesfiflrgiti, de necuprins gi oarblasupra propriei stdri, curatd totugi, ca qi privirea-i.$i unde noi vedem doar viitorul, acolo el percepe totulgi pe e[ insugi in totul

-

vindecat pentru totdeauna.

$i totuqi existd in vigilentul gi caldul animalapSsarea qi grija unei uriage melancolii.Pentru cd de el se leagd mereu cea care pe noine invinge adesea

-

amintirea,de parcd fusese odatd aproape spre ceea cenizuim, oricum mai fidel6 ca gi alipirea sade o infinit6 tandrefe. Aici totul este distan!6,

60

1

I

I

61 o Elegii Duineze

iar acolo fusese respirafie. Dupd prima patriea doua ii este insi vAntoasd qi am-Uigua.'O, sfinlenie a micii creaturice intArzie mereu in s6nul ce_l purtase;c-eroroc lAnlarului ce sare incd. tnlduntru,chiar gi cdnd igi serbeazd nunta: cdci sanul este totul.Privegte semi-stabilitatea unei pisiri,care le gtie ambele, aproape, din origine,de parc5. ar fi ea sufletul unui etrusc,un mort care fu acceptat in spafiu,cu o figurd calmd, totugi, ca o lespede.$i ce gocatE este aceea care e fortatd sE zboareoriginard dintr-un s6n. De sine insdqi, parciin-fricat5, str6punge aerul, cum o fisuratraverseazd o ceagcd. Astfel sffiqie urrnaIiliacului porcelanul unei seri.

$i-noi: spectatori, mereu gi oriunde,aplecafi spre toate gi niciodatd dincolo!!e3oi inglne prea plini. Ordondm. gi se ndruie.Ordonlm din nou gi ne pribugim noi inqine.

Cine oare ne-a rdsucit astfel, ?nc6t noi,orice am face, mereu r6m6nem in aceeagi poziliefa!6 de unul care se indepdrteazd? C6nd-ei aflatpe ultima colind gi aritdndu-i-se incd o dat6valea sa, se intoarce, se opregte gi agteaptd _,astfel existdm noi lu6ndu-n. la nes6rgii adio.

E]14trlOH

zoL-iP

De ce, dacd e posibil, de a implini soroculexistenlei, precum dafinul, ceva mai intunecatdecdt oricare alt verde, cu mici ondulalii la fiecarbfutnzd,(ca un surAs al v6ntului)

-: de ce ar fi nevoie, atuncide ce este omenesc

-

pi, ocolind destinuls5 ai dorul dupd destin?...

O, nu, pentru cd ar ftun noroc, acest avantaj precipitat al unei apropiate pierderi.$i nu din curiozitate, sau pentru un exerciliu al inimii,existdnd qi in frunza de laur...

Dar pentru c6 a fi aici e mult, qi pentru c[ in aparenldexistentul ne reclam6, volatilul qi carerareori ne preocupd. Pe noi, cei mai volatlli. O datdfiecare lucru, doar o datE. O dati qi niciodatd, apoi:de a fi fost pdmdntean nu pare a fi repetabil.$i astfel ne ingrlmadim gi am vrea s-o implinim,s-o confinem in simplele noastre m6ini,in privirea prea-plind gi in inimile afazice-Vroind devenirea.

-

Pentru a o da cui? Dar cel mai bineam p6stra-o pentru vecie... Dar, trec6nd dincolo,

R-urqenMarueRr-xs o

vai, ce vom lua noi acolo? In nici un caz incet denrdlatacontemplare qi nimic ce-am ob{inut aici. Nimic.Deci, durerile. $i inainte de orice, gravitatea,a iubirii lungi experienlE

-, deci

mereu lucruri inefabile. Mai tirziu ins5,sub stele, ce conteazd,: ele sunt perlfecl inefabile.El, cdl[torul, nu aduce de la buza prdpastieiin vale o mdn6 de pdm6nt, total neexpresiv, ciun cuv6nt laborios, curat, o genliand galbenS,albastrd. Suntem noi cu adev6rat aici pentnta spune: cas6,punte, fdntdn6, poartS, ulcior, pom fructifer, fereastrd

-,mai ales: coloanS, turn... dar sd o spui, se'nfelege,oh, s5 o spui astfel, cum lucrurile insele niciodatinu indrlznir6 a fi. Nu este oare aceasta viclenia secretda firSnei mute cAnd ii impinge pe cei indr6gostilide a se emoliona de fiecare datd in tr6irea 1or?Pragul: ce mai inseamni pentru doiindrigostili de a intrebuin{a cAt-de-cAt vechiulprag al ugii, la rAndul lor, dupd alfii ce-au fost inainteqi inainte de cei ce vor veni..., lejer.

Aici se afl6 timpul Cuvdntului, aici patria sa.Spune gi mdrturiseqte. Mai mult dec6t oricdndcad lucrurile aici, intre noi, cele ce pot fi trdite, c6ci,ceea ce brutal le inlocuieqte este mereu o ac(iune frri

lmaglne.S[ fdptuiegti sub o coaj6 care uSor se fisureaz6 odatd ceinlduntru acliunea se desprinde limit6ndu-se altfel.Intre ciocane, inima noastrdst5., ca qi limbaintre dinli gi, totuqi,r5m6ne ea cea care glorific5.

66

,'q

t

{lj

67 + Elegii Duineze

Laudd ingerului lumea noastr5, dar nu inexprimablla,luinu-i poli tu nimic preamdri cu excelenta ta sim{ire;

in cosmosul,in care el simte mai ad6nc, tu eqti doar un incepdtor. AratE-ide aceea ceea ce este simplu, ceea ce a fost clddit

in generalii dupd genera{ii,treind ca tot ce e al nostru, aldturi de mdnd gi in privire.Vorbegte-i despre lucruri. El va sta cu mirare; cum

st[teai tula Roma in fala frAnghierului sau pe Nil, in fala olarului.Arat6-i cdt de fericit poate fi un lucru, nevinovat gi al

nostru,cum insSgi suferinfa trist5 se decide, in sfhrqit, curat, spre

form[,pi e util6 precum un lucru sau moare ca un lucru

-, $i,cu farmec, apoi,se pierde unei viori, dincolo

-

gi acestea, mortal trdindelucruri vor infelege cd. tu le admiri; ele, trecdtoarele,se incredinleazdnoutr, salvatorii

-

noi, perisabilii.Vrem noi, am vrea sd le transformdm total in nev6zute.

lnunl,in noi

-

la nesfdrqit! Oricine am fi noi, p6n6la urm6.Jdrdnd, nu este oare aceasta voinfa tal. nevdzutdsd te igti in noi?

-

Nu este oare acesta visul t[u,de a deveni, odat[, invizibild?

- f6r6n6! Invizibild!

Oare nu transfornarea este misiuneata presant[?Jir6nd, iubito, eu vreau. Oh, crede-m5, nu mai sunt

necesareprimdverile tale pentru a md cuceri

-

ttna,ah, una singurd ii este deja sdngelui prea mult.

If sunt imens devotat qi inci de demult.Dreptate ai avut mereu gi inspirafia ta cea mai fericitieste familiara moarte.

Iatii, eu tr6iesc. Din ce? CEci iati nu-mi sir6cesc astfelnici

copilEria qi nici viitorul... gi o nem6surati prezenfdirni tresare din inimi. ErBcra l^recr,A

11l

Cum eu odatd, eliberdndu-mi de inlelegerea iritatdcdntam laudd gi glorie ingerilor binevoitori.inc6t nici unulsE nu decad6 sub loviturile clare de ciocanale inimii spre corzile moi, ezitante, fragile. Pentru cacurgdtorul meu chip sd m5. fac6 mai sclipitor;sd infloreasc6 aparenful pl6ns.O, c6t de dragi imi veti fi atunci, voi, nopliamdrui. Pentru a v5 accepta, neingenunchiat, voi,

surori, qi pentru a md impleti, eliberat, ,. d"l;::i?1;'"t'vostru pdr. Noi, cheltuitori ai suferinfelor.Cum le urmdream, in trista durat[, temdtoride posibila lor epuizare. Ele sunt insdfrunzi gul no stru iernatic, verzui-intunecate le ierburi,din timpul misteriosului an

-, nu doar

timp -,

ci loc, agezare,lagdr, podea, locuinfi.

intr-adevdr, vai, ce strdine par str5zile oraqului-durere,gi unde, in liniqtea fals6 gi stridentd,izbucnegte din matri{a golului scurgerii,viguros: zgomotul aurit, fisuratul monument.O, gi cdt de insesizabil le c5lcase un inger pia{a-consol5.rii,ce inconjoar[ biserica, de-a gata cumpdratd.:

R-qn'rEnMaanRrxr *

curate, inchis5 qi dezolatd ca un oficiu de poqtd dumineca.Afar6 se ingrdmddesc ins6 r6rndgifele iarmarocului.Balansoare ale libertalii! Plonjeuri gi funambuli ai zelului!$i drdgilagul noroc la tirul cu figuri,care, precum o tinichea, tremurl la lint6cind le nimereqte vreun abil. Din aplauze spre pura

int6mplarese'mpleticeqte el mai departe; cSci bardcileexotice exult6, betand toba qi vociferdnd- Pentru

adulli, insdmai e ceva de vdzut, cum se inmullesc banii, anatomic,gi nu doar pentru afiluzartaent: sexul banului,qi totul, in intregirne, intreg mersul lucrurilor

-, acestea

instruiesc giinsp6imdnte............... Oh, dar imediat, dincolo, afard,in spatele ultimului gard, acoperit de afiqele celei

,,frr6-de-moarte",o bere amard, care le pare dulce b6utorilor,dacd mestec[ intre timp distraclii proaspete...,qi in spatele gardului, chiar in spatele sdu, se afld

acel lucru, ctt adevdrat-Copiii se joacd qi indr[gosti]ii stau impreun6-, deoparte,gravi, in iarba s[racd, qi cdinii se regdsesc ei ingigi in

naturi.Pe tdndr ins6 ceva il impinge mai departe; poate ci este

indrdgostitde o t0nguire tdndr5... $i apare pe pajiqte in spatele ei-$i ea spune: Departe. Noi locuim acolo, undeva...Unde? $i tf;ndrulo urmeazS. Il migca linuta ei.IJmerii,gdtul

-, poate

o Elegii Duineze

ea este de origine nobilS. Dar o pdrdsegte apoi, revine,se intoarce, face un semn.... Ce conteazd? Ea nu-i dec6t

tAnguire.

Sunt doar tinerii morfi, in acea primd starea indiferenlei atemporale, a dezadaptdrii,pe care o urmdresc insl cu amor. Feteleo apteaptd qi se imprietenesc cu d6nsa. Arat[-le cu grijice-i este ei propriu- Perlele suferinlei qi colanulfin al r6bdirii.

-

Cu tinerii, ins6,ea se'ntov5rdqea ticut.

Dar acolo, unde locuiau, in vale, una a tfinguirii pentrucel mal vechi,

este cercetat cu atenfie cel t6ner cdnd intreabd: -

Noifuserdm,

un mare trib, odat6, spune ea, noi, tdnguitorii. Perinliinogtri

strEpunserd acea mini in munfii inalfi; ai sE gdseqti, poate,la oameni, vreodat6, un rest glefuit al durerii originaresau, provenit din vechiirl vulcan, o calcifiatd m6nie

sordidd.Da, aceastaigi avea acolo originea. Odati fusesem bogafi.

-$i ea il conduse ugor prin largul peisaj al'durerii,ardtdndu-i coloanele templelor sau ruinileacelor ora;e, de unde cirmuiau cu infelepciuneprinlii-t6nguitori. Aratd-i inaltiicopaci-de-lacrimi qi c6mpiile infl oritoarei melanco lii.(Cei vii n-o cunosc dec6t in forma unei foi anodine.)Arat6-i animalele doliului, pdscdnd

-, gi uneori

t372

RanmnMaruaRrxr o

tresare o pasdre gi zboarS, tdindu-le oblic intreg orizontul,ducdnd departe imaginea scripticd a singuratecului s5u

!ip[t.Spre sear5 ea il conduce la gropile bdtrdnilordin specia-tdnguitorilor; a Sibylelor gi Profelilor.La cdderea serii insd, ei se schimbd ugor qi cur6ndsub imperiul lunii std, peste toateveghind, funebrul monument. $i fraternel, pe Nil,sublimul Sfinx

-: al secretelor cimdriobraz.$i ei stau in admirarea capului incoronat, tdcut pentrueternitate, fata omului aSezatLpe c6ntarul stelelor.

$i oricum nu-i prinde privirea, ame1it5.de o moarte precoce. Dar uitdtura ei,ap[rdnd in spatele marginii-Pschent, sperie bufinifa. $i ea,atingdndu-i prelung fala intr-o lentd m6ngdiere,acel oval implinit,deseneazd ugor in noulauz al mor{ii, peste o pagind dublu deschis[conturul indescriptibil.

$i mai sus -

stelele. Noile. Stelele t6rii-durerii.$i zicea ea bl6nd tdnguirea:

-

Aici,privegte: cdldrelul, bastonul, iar puternica steaea o numeste: coroana-fructului. Apoi, mai departe, spre

pol:I eagdn, drum, carte a arzdndd, pdpuS d, fere as trd.Iar in cerurile sudice, curat precum in inima

S Elegii Duineze

unei mdini sfinte, sclipind cu claritate acel ,,M",care desemneazd mamele.......

-

Dar cel mort trebuie sd plece gi tdcAnd il petrece cea maiveche

tdnguire pdnd spre afundele chei,unde lumina lunii resplendiseazd:izvorul bucuriei. Cu veneralieo numegte ea gi spune: pentru oamenireprezint5 ea un suslindtor curent.

$i stdnd la piciorul muntelui.Pldngdnd atunci, ea il imbrdfiseazd.-Singuratec urcd el apoi in munfii durerii-vechigi nici pasul nu-i sund din soarta sa mut6.Dar ne re-amintesc noud, eternii morfi, un simbol,uite, ne aratl. poate pisiculii atArnalide alunii goi, sause gdndesc la acele ploi ce cad primivara pe intunecatul

glob.Iar noi, cei ce ne gdndim la noroculsuitor, trlim emotia,care ne inspdim6ntl aproapecAnd se ndruie acel lucru norocos.

7574