Nr.2.Anul.vi.Februarie.1961

7/23/2019 Nr.2.Anul.vi.Februarie.1961

http://slidepdf.com/reader/full/nr2anulvifebruarie1961 1/103

9JL

0584

leatpul



, 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 00 0 0 0 00 /

000

T E A T R U L M U N I C I P A LPREZINTÀ :

0

în sala „Matei Millo44

:

PASSACAGLIAde TITUS POPOVICI

cu JULES CAZABAN, artist

al poporului, ILEANA PRE-

; DESCU, FORY ETERLE, artistS emerit, LAZĂR VRABIE,

£ MIHAI MEREUŢĂ, GH. GHI-X ì!% ŢULESCU, VASILEBOGHIŢA

In sala „Filimon Sîrbu": $

MENAJERIA DE ST1CLÂde TE NN ESS EE WILL IAM Scu LUCIA STURDZA BULANDRA,artista a poporului, OCT. COTESCU,LUCIA MARA, SEPTIMIU SEVER,

lauréat al Premiului de Stat $

Regia : 0

DINU NEGREANU, lauréat al Pre- (

miului de StatDecoruri :

LIVIU CIULEI ti t it



pjT0584ê

t e a l p i l i'

Nr . 2 (anul VI) Februarie 1961REVISTĂ LUNARĂ EDITATA

DE MÏNISTERUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ŞI CULTURIISI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R. P. R.



C R O N I C A

„Alcadele din Zalameea" de Calderon(Teatrul National „I. L. Caragiale");„Scandaloasa legatura dintre domniilKettle şi doamna Moon" de J. B. Priest

ley, „Nopţi In Madrid" de Ernest Hemingway, „Cînd ìnfloresc migdalii" de

Angela Niculescu-Plati (Teatrul Arraatei^

„Mariana Pineda" de Federico GardaLorca (Teatrul Muncitoresc C.F.R.) ; „Cine

a ucis ?" de Stefan Berciu (Teatrul pentru



Acad. Zaharia Stancu Dtrectorul Teatrului National

„I. L. Caragtale"

ani au trecut care i

n n acel miez de iarnă trăiam trai pe vătrai într-un mohorît şiîngheţat oraş de Provincie. Strazile şi uliţele pe care umblam

erau înecate în zăpezi. Uzina electrică fusese stricatà, pe la ìnce- putul toamnei, in timpul unor lupte. Ne lipseau lemnele. Ne lipseagazul. Ne ìnghesuiam de cu zori în fata brutàriilor şi ne îmbrîn-ceam pentru pîinea neagră, tare ca piatra, amestecatà cu tarife,cu pleavà şi tocătură de paie. Eram, totuşi, bucuroşi peste firecînd izbuteam s-o căpătăm. Nu satura, dar amăgea foamea. In

tragicele împrejurări de atunci ni se pàrea destul. Frontul nostra se îndepârtasetocmai pe lima Focşani—Nămoloasa, dar uneori, noaptea, prin vàzduhul rece,

auzeam tunurile bubuind dincolo de Dunăre, în Balcani. Mai limpede insă, şi nunumai noaptea, auzeam împuşcăturile patrulelor germane. Soldaţii cenuşii ai luiWilhelm al II-lea nu se zgìrceau la cartuse. Socoteau, pesemne, cà e potrivit sanu uitàm nici o clipă că ne aflăm în puterea lor şi sub călcîiul lor. Ziua oduceam mai uşor. li vedeam de departe. Pentru a nu fi nevoiţi să-i salutăm — cum ne porunceau foile lipite pe ziduri — ne feream de ei, îi ocoleam.Seara, strecurindu-ne pe Unga ziduri sa nu ne izbească vreun glonţ rătăcit,ne adunam la unul sau la altul La lumina săracă a unei luminari de seu cu

.. •



— Dar, l-am întrebat, tu ai vâzut vreodatâ teatru ? — Teatru adevărat ? — Da. Teatru adevărat. Cu adori adevăraţi,Prietenul meu drag Marin G. Pîrlitu, elev în clasa a VI-a a liceului „Sfìntu

Haralambie", a clipit des. Cu glas plin de nesfîrşită tristeţe mi-a ràspuns : — N-am vàzut. N-am avut unde sa vàd. Tìrgul nostru, cum ştii şi tu,

asezat unde şi-a-nţărcat dracul copiii, la capătul pàmzntului. De aici pina l Bucureşti sînt aproape o sutà patruzeci de kilometri. — Intr-adevàr, distanta nu e mica. A tàcut un timp. Am tăcut şi eu. Apoi, ochii càprui % s-au umplut de

mare lumina. — Dupà ce se va ispràvi ràzboiul, ma voi duce la Bucureşti. Voi invaia l

universitate. Voi citi piese. Voi vedea ìn fiecare seard teatru, teatru adevàracum spui tu. Şi voi serie şi eu piese. imi umblà prin cap o drama. Va trebu

tà deprind meşteşugul. N-aş vrea sa fiu orìcine. Nici eu nu voiam sa fiu oricine. Nu voia sa fie oricine nici prietenul nostroacheş şi subtire ca un şarpe, care se pregàtea sa devinà critic literar şi carne judeca cu pricepere şi asprime încercările pe care i le citeam.

La puţinâ vreme dupà ce ne aràtasem dorinţa de a vedea si noi „teatradevàrat, cu actori adevàrati", pe cind hoinàream prin oraş, am citit pe geamuunei libràrii un afiş scris de mina care suna osa :

In curindìn acest oraş

in salaCUŢAFTACHIS

se va reprezenta operetaSUZANA

.



dat seama cu uşurinţâ că nu numai războiul şi ocupaţia streină erau vinovate d jalnica stare a scriitorilor, a pictorilor, a actorilor, ci şi nedreapta orinduirsortala. Războiul se ispràvise. Armatele Germanici tnvinse îşi luaserâ tălpăsiţaViaţa intrase şi curgea varasi în matca ei obişnuită. Starea actorilor pe care-aplaudam seară cu seară pe scenele teatrelor bucureştene, rămăsese aproapaceeaşi cu a trupei flămînde şi golose pe care o văzusem jucînd, sub ocupaţigermana, în mohorîtul şi tristul oraş de Provincie in care imi tràisem o parta zbuciumaţilor mei ani tineri. Uneori actorii aveau angajament, alteori nu. îş pierdeau timpul prin cafenele cerşind confraţilor ceva mai norocoşi sau cunoscu ţilor o ceaşcă de ceai şi o ţigară. Nirtodată însă nu aveau asigurată ziua de mîine

Pentru oficialităţi, pentru înzorzonatele mărimi ale zilei, pentru mareburghezie, actorii se bucurau — dacă putem spune astfel — de aceeasi desconsiderare ca măscăricii de rînd de prin baràrtle bîlciurilor. Nu m-a mirât cîndam auzit că o aetriţă celebra sau un actor cu vază au trebuit să se rupà eu ceartâ

de familiile lor pentru a se dedica nobUei arte actoricesrA. — Actriţă ? Cum o să te fart tu, fata de familie buna, actriţă ? Ce o să zică lumea de noi ?

— Eu sînt cîrciumar, băiete ! Om onorabil ! Posed trei perechi de case lmahala ! Dacă vrei să ajungi màscàrirt de teatru, să-ţi schimbi numele, sa nmi-l umpli pe-al meu de ocară...

Şomajul cu lunile şi uneori şomajul cu anii ! Turneele falimentare priProvincie ! Abuzurile patronilor /... Mi-ar trebui sute şi sute de pagini să-nşi

toate cite le ştiu despre teatru şi actorii de altàdatà.însă actorii şi actriţele noastre mai în vîrstă ar avea şi mai multe de povesti

in această privinţă. Poate că ar trebui să fie rugati, şi nu numai de aceastàrevistă, să-şi serie amintirile.

— Marghiloman a venit vreodată la teatru ? — Nu. Se ducea la curse. Era pasionat dupa cai. — Dar Ionel Bràtianu ?

N i Ni d l id d



foarte domici să ştie cum se desfaşoară viaţa teatrală in Romania, ce piese jucămdar mai ales care este condiţia actorului. Mă aflam în ţări care de mult au univel de trai ridicat şi o veche cultura. Pe sub geamul de cristal al cafenelei unddiscutam, treceau limuzine somptuoase în care se plimba o lume bogata, sàtulà plictisită. Dar în orasele acelor ţări nu existait teatre întreţinute de stai. Cìnle-am spus actorilor nordici cà la noi în ţară proaspetii absolvenţi de conservatola ieşirea de pe banale scolii, găsesc in mod automat angajament, am simtit

privvrea lor mirata şi o mare umbra de neìncredere. într-adevăr, cum să mcreadă şi cum să poată înţelege acest semn al revolutiei noastre culturale, cìnla ei acasà actorul este numai o bvatà marta farà cantare, mistuità de şomaj umilită la fiecare pas de un regim ostil omului de cultura şi culturii ? De cìtevori au revenit cu întrebarea, iscodindu-mă şi ispitmdu-mă :

— Cum, actorul este angajat cu angajament permanent ? Ascultindu-mi ràspunsurUe, din nou se minunau şi din non nu le vern

să creadă. Mi-am dot seama că le vine greu să priceapă. într-adevăr, şi la noi acu

douăzeci sau treizeci de ani actorii nu aveau angajament decU pentru timpul clucrau, iar vara se descurca fiecare cum putea, cheltuindu-se în această directde multe ori o fantezie mizerabilă. Eu însumi am văzut vara adori càutînd slujbsezoniere, improvizìnd meserii discutabile, slăbind în timpul lunilor càlduroase natìt din pricina caniculei, cìt de foame. Apoi venea toamna şi tatui era luat dla ìnceput, in sali povìrnite, in cabine igrasioase, unde atîţia mari actori şi-ascuipat plămînii însîngeraţi.

Cum să ma creadà şi cum să ma xnteleagà prìetenii mei actori din tarilnordului, cum să ajungă pina la mintea lor acest miraj nesperat, al angajamentului permanent şi sigur, liber de fautoma şomajului ?

Tinerii m-au ìntrebat atunci, domici să cunoasca cìt mai multe lucruri desprtara noastră, care este modul ca un absolvent al liceului să ajungà actor. De-amvorbit despre Institutul nostru de Teatru, despre felul cum se învaţă la no



dramaturgii nostri. Şi le-am răspuns simplu : din scrisul lor. Alte priviri ciuda şi iscoditoare. imi explic. Nici un scriitor de teatru din cei pe care i-am întîlnUin lunga mea calatone nu putea trai din ìndeletnicirea scrisului. Erau obligasă lucreze ca funcţionari particulari, contabili sau simpli copisti, simţindu-sSericiti dacà puneau mina pe o slujbà care să-i aducă in sfera scrisului la reăacţie sau în administraţia unei edituri. Le venea greu prietenilor mei, scrittodin tarile nordului, să mă creadà şi-mi dau foarte bine seama de ce.

Sa nu uităm situaţia scriitorilor de teatru de la noi de acum două decen Am fost bun prieten cu George-Mihail Zamfirescu, şi cum am să-i uit vreodatchipul mistuit de néliniste creatoare, dar şi de foame endemica. A fost trataani de zile cu dispreţ ciocoiesc de tofi pontifii culturali ai vremii lui, a făcuanticamera la usa tuturor nechemaţilor şi imbecililor care ani de-a rìndul au terorizat aceastà ţară cu incultura lor jignitoare, cu prostia lor opaca. Nid cînd avut succès cu Domnişoara Nastasia n-a ieşit deasupra nevoilor, fiindcà succesu

i-a fost considerai întîmplător sau privit cu indulgeva superioarà. A murit l39 de ani, ìnscriindu-se şi el pe lista mucenicilor acestei culturi, lungind pomelncul celor asasinaţi prin foame şi descurajare de către regimul burghezo-moşieres

Atunci, cum să mă creadà prietenii mei dramaturgi din tarile nordului, cînle spuneam că în faro- noastră un ora de 22 de ani, dacà aduce o piesà buna, îmbrătişat cu toatà caldura, încrederea şi stima pe care scrisul sàu le reclama, cusă nu-şi închipuie că le povestesc fapte de vis, fructe ale unei imaginaţii mu

prea înaripate ?

Streinii care ne vizitează tara află că toate realitatile de care am vorbit masus nu sìnt fructele vreunei imaginatii exaitate, ci fructele vii ale revolutiei noastrculturale, rezultatele palpabite şi fermecătoare ale revolutiei adìnci şi structuralînfăptuite în tara noastră.

Toate aceste bunuri de prêt trebuie pàzite ca lumina ochilor.Si cum putem răspunde mai bine grijii părinteşti pe care ne-o arata partidu

şi guvernul, decìt printr-un spor de muncà, printr-o incordare a tuturor forţelo



„ ÎNŞIR-TE MARGARITE" A Î M P L I N I T 50 DE A N I

Fotografie de la premiera lui „Inşir-te margarite" de VictorEftimiu, pe scena Teatrului National din Bucureşti(2 februarie 1911).De la stìnga la dreapta : Gh. Ciprian (Crainicul), IonPetrescu (Alb-Impărat), Maria Filotti (Sorina), AristideD«metriad (Făt-Frumos)www.cimec.ro



TEATRU

CONTEMPORAIN EITATE

PROBLEMELE REGIEI CONTEMPORANE ÎN DISCUŢIA OAMENILOR DE TEATRU SOVIETICI

Larga dezbatere pe tema Regie şi contemporaneitate, or-ganizată de revista sovietica „Teatr", a luat sfirşit. Revistanoastră a ţinut la curent pe cititori cu această importantă dezbatere, publicind régulât dări de seamă şi extrase din intervenţiileoamenïlor de teatru sovietici, in cele ce urmează redăm principa-

lele concluzii din articolul redacţional apărut in nr. 12/1960al revistei „Teatr".



IJNiJU DlftECTOAftl AIE OEftAT&Jfcţ*

Succesul spectacolului, înrîurirea lui mobilizatoare şi educativa» exercitatîn sensul cel mai larg asupra spectatorilor, idepind înainte de toate de maturitatea politica şi capacitatea de pătrundere a regizorului, de cunoaşterea vieţi

poporulu i, de înţelegerea proceselor care au loc în realitate, de acel „sentimen

al timpului", cum i se mai spune uneori.Regie şi con temporaneitate — în a lăturarea acestor două noţiuni , r edacţia văzut ideea fundamentală a discuţiei, prin aceşti doi termeni se enunţă, dfapt, problema ideologica principală a discuţiei.

Da, regia, deoarece regizorul, aşa cum am mai spus, determina profilucolectivului, rep utaţia lui ; pe umerii regizorului se sprijină astăzi principalarăspundere, şi pentru formarea repertoriului, şi pentru scarta actorilor, şi pentru

atmosfera obştească şi etica din cadrul teatrului. A vorbi despre regie înseamnăa vorbi despre arta teatrului în general, despre toate componentele ei creatoaredespre totalitatea problemelor etice şi estetice ale zilei de azi.

Da, contemporaneitatea, deoarece în zilele noastre nu exista art ă care să nufie subordonată timpului, care să nu se verifice zi cu zi prin ideile, faptele şritmul epocii. Iar în prezent nu exista o sarcină mai importantă pentru teatrudecìt ìntruchiparea măreţei noastre contemporaneitati decìt prezentarea pe scena

0



0După cite ştim, articolele publicate în cadrul dezbaterii au fost luate î

discuţie în numeroase colective teatrale, în secţiile V.T.O. * din ţară, ca şi lMoscova, în Consiliul Artistic al Ministerului Culturii al U.R.S.S. încît, redacţieste azi în măsură să analizeze eu mai multa obiectivitate şi, după cum ni s

pare noua, eu mai multe drepturi, modul cum s-a desfăşurat discuţia , precum problemele ideologico-artistice rid icate.

Redacţia a conceput de la bun început tìezbaterea ca pe un larg schimb d pareri în jurul numeroaselor problème, extrem de importante, din viaţa teatrulu

sovietic. Desi în decursul dezbaterilor, participanţii au folosit un variât materiateoretico-istoric privitor la teatrul sovietic multinational, dramaturgia clasică rusşi universala, realizarile maestrilor artei scenice, ca şi experienţa unor domenii dartă apropiate, în centrul dezbaterilor au stat ultimele spectacole pe terne contemporane. In jurul unora din tre eie s-au încins discuţii ap rinse, polemice ; î jurul altera, părerile s-au extins, analizîndu-se pe larg detaliile montării, o trasatura principală a dezbaterilor fiind strînsa legatura dintre dramaturgia sovieticcontemporană şi teatrul sovietic contemporan.

Dezbaterile au demonstrat că numeroase problème aie teoriei şi practicii teatrului nostru se mai cer încă elaborate, clarificate şi elucidate. Corelaţia dintrstilul au toru lui şi stilul spectacolului ; rolul şi locul convenţiei în ar ta tea trulurealist ; tradiţia naţională şi forma contemporană ; actorul şi regizorul în spectacolul contem poran ; căile de dezvoltare aie teatrulu i şi aie arte lor înrudite — cinematografia, televiziunea ; şcoala lui Stanislavski şi personalitatea creatoare regizorului ; fidelitatea fata de t rad iţie şi afirm area metodelor inovatoare ; rolu



N-ar fi drept ca redacţia să fie bănuită că ar vrea să împaoe diversita teopiniilor exprimate, să anuleze contradicţiile în pareri, să prezinte situaţia ca şcum In toate problemele ar exista o unitate, o unanimitate de vederi.

Ce anost şi lipsit de rezu ltate a r fi un asemenea lucru ! Dimpotrivă, viaţnoastră, practica artistica din ultimii ani ne conving încă şi încă o data cdiscuţiile, lupta de opinii, reprezintă un fenomen firesc şi necesar în viaţa noastr■odala.

Asadar, cu unele aprecieri sìntem de acord, cu aJtele nu. Socotim că unelarticole sìnt interesante, importante, că aduc o eontribuţie personală in elucidareunei problème sau alteia, că aitele, dimpotrivă, nu fac decît să répète lucrurde mult cunoscute. în sfirşit, au fost şi luări de atitudine cu care nu sintem dacord, deoarece conţin teze pe care noi le considerăm de-a dreptul greşite.

Dacă tabloul vieţii teatrului sovietic in anul 1960 a apărut mai pregnandupă această discutare a problemelor regiei, dacà procesele care au loc, au deveni

mai clare, dacă înflăcărata luptă de opinii a ajutat pe artistii nostri să-şi dea seamde un lucru indiscutabil, şi anume : de necesitatea uno r căutări cu adevăracreatoare pe linia îmbinării conţinutului contemporan eu forma contemporanăredacţia socoteşte că şi-a îndeplinit misiunea.

Deseori, de-a lungul dezbaterilor, punctele de vedere ale autorilor au apăruopuse, de neîmpăcat.

în ce ne priveşte, sìntem de parere că nici nu este necesar ca autorii să fi

„împăcaţi". Fiecare autor se bazeaza în articolul său pe practica sa creatoare, p propria-i experienţă.Da, ooncepţia unui regizor peate fi cu totul inacceptabilă pentru altul şi

part icipìn d la discuţie, pe poziţii opuse, aceşti tìoi regizori (sau critici — aceastnu are importanţă) pot să polemizeze la infinit. Dar cînd încerci sa arunci

privire generala asupra ìntregului tablou al artei teatrale, cînd consideri de p poziţiile teore tice generale părerile indivk*uale ale participanţilor la discuţieatunci punctele de vedere de neìmpacat" incep să apară ca intregindu-se ìntr



De fapt, îii artă, în creaţie, această deosebire de opinii este o realitat practică şi ar fi o ornare greşeală încercarea de a micşora importanţa unei atar«ituaţii : bogăţia personalităţilor crea toare reprez intă forţa şi gloria arte i real ismului socialist, chezăşia dezvoltării ei în viitor.

Ohlopkov trece drept un „regizor dictator". Din cei trei factori componen■care alcătuiesc spectacolul — dramaturgul, ac torul, regizoru] — ìn spectacolele lu

Ohlopkov regizorul apare ìntotdeauna ca factor prim, ba uneori, asa cum a arătacritica dramatică, chiar ìn dauna celorlalţi doi. Tovstonogov, dimpotriva, estcunoscut ca un regizor extrem de receptiv la personalitatea şi particularităţilautorului, ca un regizor „care se pierde In autor". In schimb, dacă spectacolellui Ohlopkov sìnt toate fidèle aceluiaşi stil, în repertoriul teatrului condus dTovstonogov linia „lirica" a regizorului nu este ìntotdeauna uşor de sesizat.

în esenţă, lupta de opinii dintre Ohlopkov şi Tovstonogov se reduce la atitu

dinea regizorului fata de textul dramatic şi autor.Cine are drep tate ? Să încercăm să clarificăm lucrurile.Pent ru ce lup.tă Ohlopkov ?Ou temperamentul şi pasiunea ce-1 caracterizează, Ohlopkov luptă ìn artico

lul său — uneori însă cu exagerări — pentru fantezia descătuşată a regizorului şridicìnd ìn slavi forta teatrului, el izgoneste, matura de pe scena, cenuşiul —„realismul plat", mărunt, apropiat de naturalism.

Se întelege că articolul lui N. Ohlopkov nu trebuie şi nici nu e nevoie sa ficonsidérât drept articolul unui teoretician. Din rationamentele sale nu reiesìntotdeauna limpede despre ce convenue anume este vorba. Despre convenue cun element component indisolubil al realismului, şi in particular al realismuluscenic ? Sau despre convéntie in rezolvarea scenografica, in expresia spectacolului Adesea in articolul lui Ohlopkov aceste notiuni se întrepătrund, suprapunindu-soarecum.



0Articolului romantic, plin de temperament, al lui Ohlopkov, i se opune artico

lul riguros şi lucid al lui Tovstonogov. Şi unul şi celălalt reprezintă programuideologico-artistic al regizorilor respectivi. Fiind deci întruchiparea a doua personalităţi creatoare deosebite, a doua caractère foarte diferite, e firesc să se opunăDar este suficient să reflectăm mai mult asupra lor, pentru a înţelege că articolului Gh. Tovstonogov nu s-ar fi putut naşte, tìaca n-ar fi apărut articolul lu N. Ohlopkov. Şi nu pentru că articolul lui Ohlopkov 1-ar fi ìmpins pe Tovstonogosă răspundă printr-o demonstraţie „per a contrario" a unui adevăr.

Altceva s-a întîmpla t. Tovstonogov a pu tu t să vorbească at ît de logic amănunţit despre caracterul de imagine al teatrului, ìn special in regie, datoritìn primul rlnd faptului că Ohlopkov a apărat, în principiu şi ìn mod categoriacest caracter.

Tovstonogov afirmă că este de acord numai cu partea negativa a programulului Ohlopkov. In realitate însă el nu contrazice nicăieri nici programul lu pozitiv.

Oare, nu aflăm conţinutul principal al ambelor articole in apărarea unu

limbaj particular al teatrului, limbaj născut din viaţă, care nu se îmbină însmecanic cu viaţa ? Oare, nu ap ără a mbele artico le deopotrivă poziţia activa spectato rului, rolul lu i de partic ipa nt in spectacol ? — in sfîrşit, noţiunea largde realism ?

Dar, aceasta nu reprezintă încă totul.Desigur, nici Tovstonogov, nici Ohlopkov nu concep in articolele lor convenţi

într-un sens teoretic îngust Pusă problema astfel ei nu i-ar fi acordat atìt

ăţ



polemici făţise, al unei revizuiri ideologice sau st ilistice a materialului litera prezentat pentru ìntruchipare scenica.

în fiecare caz scenic concret, regizorul trebuie să determine ceea ce Tovstonogov numeşte „condiţiile de joc", să dezvăluie şi să determine mai cu seamcaracterul şi expresia contactului dintre actori şi spectatori. A realiza aceastînseamnă a gasi cheia expresivităţii, convenţia unica, justă, precisa, ce trebuie sstea la baza ìntregului spectacol.

Această teză a articolului lui Tovstonogov este esenţială. Intr-adevăr, la nose crede că „orice actor bun este realist", fiindcă „ce convenţie sau chiar formalism putem gasi in actor" ? Tovstonogov are dreptate d n d afirmă că actorul poatfi îmbrăcat într-o haină contemporană, pe faţa lui se pot gasi „un nas, o fruntedoi ochi", şi cu toate acestea, jocul lui poate să nu fie realist, dacă ceea ce intruchi

pează el pe scena este formalist , dacă modul de interpretare nu corespundspecificului piesei, particularităţilor spectatorilor şi ideii regizorale a spectacolulu

Lucrul cel mai interesant şi mai neasteptat din articolul său este faptul cTovstonogov socoteşte pe spectator drept cel de al treilea factor în acţiunetea trală — un component égal în dreptur i.

Se pare că Tovstonogov încearcă pentru prima oară să teoretizeze aceast problema. El vrea să UTmărească cum, deopotr ivă cu spoetatomi, se schimbă îar tă însuşi conţinutul mijloacelor de expresie, cum ceea ce recent încă emoţionaacum stîrneşte rîsul ; cum un detaliu care se părea că „actionează" fără gres, apardeodată ca o hieroglifă indescifrabilă. Cu alte cuvinte, cat de sensibil trebuie s

fie artistul, cît de bine trebuie el să cunoască lumea lăuntrică a contemporanulusău, sfera imaginilor şi acumularea asociatiilor lui, pentru ca să ştie şi să ia iconsideraţie toate aceste fapte in munca sa.

„Fara spectatori contemporani, nu poate exista teatru contemporan", rezumTovstonogov. El se ridica în articolul său nu numai ìmpotriva lui Ohlopkov — şacest lucru trebuie subliniat —, el se ridica şi ìmpotriva unei concepţii larg răspîndite asupra convenţiei, şi de aici, în mare rnăsură, şi asupra inovaţiei, asuprtil l i d t ti d l l t ti t î f l ă ii t



permita, într-un viitor apropiat, aprofundarea şi analizarea teoretica a aceste problème.

Cu atìt mai mult trebuie să ne aplecăm cu interes şi seriozitate asupra orcărei încercări de apropiere, ìntr-un fel sau altul, de această sfera a probleme

<...)Pentru A. Efros — in artico lai sau Autenticitate, plasticitate, convenţie —ca şi pentru Tovstonogov, nu exista convenţie imanentă, în stare pura. Efros nsituează convenţia numai în raport cu actorii, spectatorii şi dramaturgii ; ci, înaintde toate, o raportează la realitate, la formele de comunicare, de tipizare a fenomenelor de viaţă. El încearcă să analizeze aceste problème preocupîndu-se de ceece caracterizează stilul contemporan.

Cum pot fi îmbinate în teatru stilizarea eu elementele comune ? Cum po atfi îmbinat cotidianul cu romantismul, cu eroismul ? Cum trebuie să fie int erp retarea actoricească pe fondul unor decoruri convenţionale ? (Şi ea, convenţionalsau, dimpotrivă, mai subtilă şi mai profund psihologică ?) la ta sfera problemelo

atinse de A. Efros in articolul său.Desi articolul criticului B. Rostoţki este oarecum îndepărtat de discuţitratînd despre stilul corespunzător epocii şi căile lui de formare, a adus şi eo contribute în elaborarea problemelor regiei contemporane.

Din articolul lui Rostoţki, am vrea să subliniem apărarea însăşi a problemestilului contemporan, demonstrarea caracterului lui legic. Are dreptate criticucînd afirmă că această problema nu este rodul unei imaginaţii înfierbîntate şi nicun capriciu, că rezolvarea acestei problème reprezintă una din principalel

direcţii pe care păşeşte astăzi în mod necesar gîndirea noastră teoretica.

OIVSRSITÀTfiA ÎH ÀRTÂ



neaşteptată ! în a rt ă a fost întotdeauna aşa, iar Akimov pro pune să se ia îoonsideraţie „făxă teamă şi panica" posibilitatea apariţiei unor asemenea lucrări noşi neaşteptate, care nu numai că vor îmbogăţi arta contemporană, dar „îi voobliga pe teoreticieni să dezvolte şi uneori chiar să-şi îndrepte tezele".

Akimov a dat articolului său forma unui référât, a unui „proiect", care simparte în capitole şi subcapitole, fiecare teză avîndu-şi numărul şi litera s

(unele capitole conţin chiar observaţii culese cu alta literă). Dar această formironica a articolului nu 1-a ìmpiedicat pe Akimov să vorbească despre lucru principal, despre ceea ce el considera că reprezintă astăzi fenomenul eel maimportant.

Pè Ruben Simonov îl preocupă astăzi alte problème, articolul său fiinconsacrât în general raporturilor creatoare complexe dintre regie şi actori. Articoluafirmă că figura centrala a teatrului este actorul. Dar şi Ruben Simonov, plecìn

de la propria lui experienţă, de la problemele sale, pentru el cele mai importanteajunge de asemenea la ideea diversităţii. După pàrerea lui Ruben Simonovimportanta etapei prin care trece acum arta noastră consta, ìnainte de toate, îaceea că teatrele şi regizorii, ca niciodată în trecut, simt necesitatea de a-şi defin

profilul, de a-şi preciza platforma arti stica.Ruben Simonov vede o legatura directe între problema diversităţii personali

tăţilor regizorale, a deosebirilor şi coexistentei diferitelor scoli regizorale, şi pro

blema actorulu i. Şi Simonov are dreptate. Este limpede că oricìt de mare şi doriginai ar fi talentul regizorului, acesta depinde nemijlocit de actori, şi nu dactori buni în general, ci de actori tovarăşi de idei , educati in tra diţiil e aceleiaşscoli regizorale. Este necesară o metodă de muncă comună, o unitate de vederasupra artei. Este necesar ca actorul să ştie întotdeauna de ce se duce la regizorurespectiv, de ce se simte atras toemai de el.

Articolul lui Ruben Simonov ridicînd astfel problema scolii M H A T a scoli



ÀftTÀ Si *£AUfAf£Â, , . : ■ : , : . . . , . : ■ ■

O problema care a stat in atenţia multar participanţi la dezbatere a fosraportul estetic dintre artă şi realitate.

Redacţia revistei „Teatr" considera că această problema n-a fost suficienaprofundată în discuţie, că maestria artei regizorale, ca şi criticii teatrali, nu aufolosit in mod suficient argumentele oferite de realitatea contemporană, in verificarea corespondenţei sau necorespondenţei cu adevarul vieţii a unor spectacole

Dacă în teatrul secolului al XX-lea, regizorul poartă întreaga răspundera spectacolului, atit pe pian cetăţenesc, cît şi pe plan artistic, a modului ìn carteatrul se adresează în ficcare seară spectatorilor sai, precum şi a mesajului transmis, putem oare astàzi — referind u-ne la regie — să nu ne gîndim şi să nu vorbim

despre modul veridic şi complet în care teatrul zilelor noastre reflectă realitateacontemporană ?Exista diverse cai de depărtare de la adevărul contemporaneităţii în artă

Poţi să te depărtezi de marile problème ale contemporaneităţii şi să cazi ìntr-autenticitate măruntă, în lumea îngustă şi înăbuşitoare a plăsmuirilor rupte dviata, lipsind ìn felul acesta teatrul de rolul sau civic, educativ. Poti să ìnfrumusetezi realitatea şi să socotesti ìnfrumusetarea drept poetizarea ei, iar optimismul dserviciu, drept trasatura tipica a caracterului omului contemporan. Poti să tacoperi cu o carcasă de şabloane, solutii teatrale banale, şi sa le aşezi ca baricadă în fata impulsului viu al zilei de astăzi.

Aceste idei, ìntr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin dezvoltate, s-auîntîlnit în articolele numeroşilor participanţi la dezbateri. S-a subliniat, de pildăcît de importante sont pent ru regizor, cunoaşterea nemijlocită a vieţii şi capacitatea de a o recrea pe scena ìn mod independent şi creator. Redacţia acordă o marimportantă gìndirii artistice a regizorului caracterului ei combativ capacităţi



onstanţa Bratu e un nume cunoscut in presanoastră cotidiană, ca şi in publicistica literarà Lucrìnd in presa din anni 1947, a publicatnumeroase reportage, povestiri ştiinţifico-fantastice, schiţe.

Povestea cu şorţurile schimbate constituie debutul ei ìn

dramaturgie, deschizînd un nou cìmp de manifestare unntalent alimentât de un bogat material de viaţă şi de tipuromeneşti din realitatea noastră socialista, acumulat in activitatea gazetărească.

Comedia în două tablouri pe care o publicăm in acesnumăr a fost premiata in cadmi recentului concurs „Vasïle Alecsandri".

ELENA AIOANEI I, fruntaşa fabricii „Trainica Moldova", şefa brigâzii I ;

CATINCA TOMŞAN, ţesătoare din brìgada I

VARVARA CURECHIANU ţesâtoare din brì



T A B L O U L

x C m c u n o ş t i t l t ă c u tntreprinderea „Trainica-Moldova"... O mare fabrică textilă, în

liinţată în ami nostri. într-un tîrg moldovenesc care, din somnolenta de odinioară, sa trezit l« viaţă vie şi trepidante. Ca multe întreprinderi textile. „Trainica" are şi ea un cămin pentrtinerele textiliste. Acţiunea noastră se va desfăşura în holul acestui cămin, într-o după amiaz

de început de toamnă.Farà pretentii şi cauteri, decorul va traduce grija obişnuită ce se poartă traiului tinerelotnuncitoare în asemenea cămine. In încăpere vor exista desigur. alături de o masă. cîteva fotolii, o canapea şi un telefon. un aparat de radio, o mica biblioteca etc.

La etaj. deasupra holului. se află dormitoarele. iar în dreapta scenei va exista o scar<un început de scara), care suie spre eie. In stìnga, va fi o fereastră — de ce n-ar avea ppervaz şi cîteva ghivece cu fiori ? — iar în fundul scenei, în stìnga, va fi usa.

Peste o luna şi Jumătate e 7 Noiembrie. Dublă sărbătoare pentru muncitoarele de la „Traolca", pentru că. odată cu aniversarea Marii Revoluţii, vor serbatori şi aniversarea a cinci ani d

la înfiinţarca fabricii.La ridicarea cortinei. se alla In hol tre! din membrele brigăzii I de ţesătoare. Şl-au terminât schimbul la prînz, probabil câ s-au odihnit, şi arum spre seară, s-au apucat să pregăteascămaterial pentru pavoazarea locului de munră. Una din eie taie, după şablon, litere pentru lozinciCelelalte doua lipesc literele pe fîşii lungi de carton roşu.

Mîinile merg, treaba merge, dar şi... gura. Fetele au multe Iticruri să-şl spună... Brigadalor e o brigadă fruntaşă, cu un palmarès bogat. Dar asta nu nseamnă că totul este perfect şi cfetele nu mai.au şi suoărăn

Elena Aioanei I — cea brunetă. din stìnga — este şefa brtgăzii şi în acelaşi timp fruntaş

labricil. Işi iubeşte mult brigada şi-i amărîtă ci nu toatS lumea lucrează aşa cum trebuieAsta nu înseamnă însă că firea ei veselă nu răzbate peste aceste amărăciuni şi că nu-i amatoarede şotii.

De ce se numeşte Elena Aioanei I ?Simplu. Pentru că mai exista şi o alta Elena Aioanei, după cum mai exista şi o Irina

Aioanei. Cei obişnuiti cu viaţa ţesătoriilor şi filaturilor, ştiu că fenomenul coincidente! de numeeste banal. Colectivele fiind formate aici in absolută majoritate din temei, incideva numelor mafrecvente este foarte mare. Aşadar. exista şl o Elenă Aioanei II, si dacă Aioanei l este fruntaşCabrici! Aioanei II de-abia-şi îndeplineşte planul

CATINCA H i V dă şi di ELENA I ( i à fl d li )

http://mai.au/

http://mai.au/

http://mai.au/



CATINCA : Hai, Varva ra, dă şi dinmîirii, mi numai din gură.

VARVARA : Vai, Catinca, soacră eşti.(începe sa taie litere. Sunà telefonai ; Varvara tresare ; Catinca seîndreaptă spre aparat.)

VARVARA (oprind-o) : li pentiti mine.(Se îndreaptă emoţionată spre telefon.)

CATINCA (insinuante) : Ş tefănuţ dela vopsitorie...

VARVARA (tresare înciudată şivorbeşte iute, înainte de a ridicareceptorul) : Ş i dac-*ar fi Ş tefănuţ,

ce te priveşte pe tine ? (Elena 1schimbă un zìmbet cu Catinca :Varvara ridica receptorul ; mìe-roasă.) Alooo... (Neplăcut surprinsă.)Da, căminu l fabricii „Train ica-Mol-dova"... (Contrariata.) Ce să dăm?!(Se strîmbă, acoperà ptlnia, càtre fete) Cica, lista de ced care-auavut pojar. (Ridica din umeri.)

ELENA I : Pojar ?VARVARA (la telefon) : Aţi zis...

„pojar" ? (Càtre Elena) Da...ELENA I : Asta-i boală de copii...VARVARA (la telefon, cu dispreţ su-

veran de copti) : Asta-i boală de

ELENA I (prinsà tn flagrant delict)Fotografia e la...

VARVARA : Daa, e la... (persiflind poeta. (Duce mina la piept.)

CATINCA (dìnd din cap a pagubla adresa Elenei I) : S-a ìnamora

şi şefa brigăzii.ELENA (apărîndu-se) : Nu-i adevărat. (După o pauzà.) Şi dac-ar aşa ? Ce ? Ş efele de brigadă n-ainimă ?

CATINCA : Sînteţi nişte copile pierdute.

VARVARA (infiptà) : Spre deosebirde tine, care eşti o copilă-jandarmTu n-ai simţire.

ELENA I (gesticulìnd) : Ţ ii ìntr-o mìncompasul, într-o mînă suveica şi.cu mina ràmasa libera, tabela dlogaritmi. (Varvara ride.)

CATINCA (aera): Eu î nvăţ pentr

poli tehnică !VARVARA : Şi noi învăţăm. Asta ìnseamnă că (repede) nu putem sstăm de vorbă cu un băiat ? (Dupo pauzà.) Ce-am să mai rìd de tincînd am să te văd „înamorată

CATINCA (categorica) : Niciodată !ELENA I B d (î hi d

CATINCA Ei ă î i " Să ELENA I ( î î d bî ţ l ăt



CATINCA : Ei, să se „învioreze"... Sălucreze ca lumea.

VARVARA : Nu dă, doamne fereşte,mai mult decît îi e planul. (Oimita.) „îmi fac dator ia ? Mi-o fac !Gâta !" (Cu năduf.) Parcă-i la spite-Tie...

ELENA I (după o pauză) : Şi de fapt,e o ţesătoare bună. Dar lasă-mă săte las.

CATINCA (plictisită) : Lasă-mă să telas... Dar pînă cînd s-o lăsăm ? Iacă,

peste o lună şi jumătate e 7 Noiem- brie.

VARVARA : Şi parcă-1 aud iar pePigulete (se strîmbă, îşi ţuguiazăbuzele, dă din cap, vorbeşte piţigă-iat) : „Din pacate, conform traditici..."

CATINCA : Nu aşa.VARVARA : Dar cum ?CATINCA : Elena-1 imita bine. (Către

Elena I) Cum face ?ELENA I (rîzînd, devenind serioasă,cauta din ochi o hîrtie şi ia unade pe masà.)

VARVARA : Nu ! E desenul meu lazoologie. Creierul de pasăre...

CATINCA : Lasă că nu ţi-1 mănîncă.(Căt El I) H i

ELENA I (rîzînd cu subînţeles cătr fete) : Nu-i raportul matale.

VARVARA (càtre Elena I) : Dă-1 încoace. (I-I da ; càtre Pigulete) Nu-raportul matale. Ce te uiţi ? (Strìng

foaia la piept.) I-un creier de pasăre...

PIGULETE (ca si cìnd a prins-o cmîţa-n sac) : Şi „citea" raportul meudin... creie rele de pasăre ? Ha (Dumirindu-se.) Aa, adică vre i smă jigneşti că raportul meu ar fi.creiere de... (Dà din cap.)

CATINCA (cu prefăcută inocenţă)

Vai de mine !ELENA I (acelaşi joc, ìncà mai şar jat) : E o coincidenţă.

VARVARA : O coincidenţa.ELENA I (punìnd lucrurile „la punct")

Raportul matale-i raportul matale(îşi roteşte, complice, privirea càtr fete.) Fără... creier.

PIGULETE : Adică... eu nu pun creiere-n raport ?ELENA I (repede) : Ba da... dar „creie

rele" matale.VARVARA : Adică, nu de pasăre...PIGULETE (càtre Varvara) ; Dă-1 în

coace.VARVARA (posesivà) : Nici nu m

CATINCA S ă ştiţi ă ş i 1 i



CATINCA : S ă ştiţi că acuş ni 1-aim pus Ln cap... Nu m a i sc ăpăm deel.(Rid din nou, in timp ce de pe scară

coboară incet Elena II ; e imbracatacu un trend ; are poşeta pe umàr.)ELENA II (posacă, fără sa le pri-

vească) : Ce broaşte v-au... născutde rîdeţi aşa ?V A RV A RA (ţinîndu-se de butta) : Vai,

„Doi", păcat că...ELENA II (înţepatâ) : V-am spus sâ

n u -m i mai ziceţi „D OI" ! Nici „Doi",nici „E len a II" , ni ci „Aio anei H " !

(Se opresc toate din ris.)VA RV AR A : Da' c um vre i să-ţi sp u-nem ? Şi pe ea (arata spre Elena I),şi p e tin e vă ch ea m ă la fel : Ele naAioanei.

CAT INC A : N-ei vr ea să-ţi sp un emtie „Un u" ? Ea (arata spre Elena I)e în fabrică de-acum cinci ani, de

cînd au pornit maşinile. Tu (ridicadin umeri) ai ven it an ul trecut.. .ELENA I (împăciuitoare) : Mă rog, eu

n- am ni mi c îm po tri vă ; da că vreisă fii tu „Unu"...

ELENA II (retezat) : Nu vreau nimic,decît să am identitatea mea...

ELE NA I : Ide nti t atea o ar at a fap

VARVARA (cu înţelepciune de „bàtrìn") : Dar poti sa devii.

ELEN A II : N- am nevoie ! (Se indreaptà spre usa.)

CATINCA : La înt îlni ri eşti foart punc tua lă !

ELENA II (cu ciudă) : N-am nici tntìlnire. (Se gindeşte o clipă, ofteazà, apoi cu ciudà.) Şi-apoi , dac-aave a, ce te pr ive şte p e tin e ? T re

bu ie să- t i cer autor iza t ie , ca să fiuîndrăgost i tă ?

VARVARA : Deci... eşti îndrăgostită !ELENA II (cu ciudà) : D a, sì n t ! S

astă-vară, la Eforie, am fost fericită.CATINCA : Te cred şi eu... Acolo nu

trebuia să lucrezi.ELE NA II : Nu de -as ta. D ar aco lo n u

m ă băte a nim en i la cap . Er am liniştită. Nu eram nici „DOI", şi nici numă compara nimeni cu soru-mea

geamănă. Acolo eram eu, şi lumemă lua aşa cum sînt.EL EN A I : Şi el ?ELE NA I I : înc hip uie şte-t i că în pr i

mul rînd el. . . (După o pauză.) Lrevedere . (lese.)

VARVARA E ţi E i IR IN A N i d fi i (C



VARVARA : E puţin spus. E cea mai bună d in brigada a I l-a . Ş i lacursuri, seara, ne taie pe toţi. Văma i tr eb ui e li ter e ?

CA TI NC A : Nu ma i t ăia. Li pe şte şitu . (Varvara îricepe să lipeascà.)

ELENA I (reluìnd) : Şi Irina are şi

copilul.CATINCA : Mă rog, Grigoras e lacămin.

EL EN A I : Totuşi... gî nd eşte-te că-1creste singură, de doi ani de cìnda lăsat-o...

VA RV AR A : ...neghiobul c ela d e Pă-noiu (După o pauzà.) Da. Irina eu n Om !... (Dà din cap ; apoi mìn-dră.) E cea mai bună prietenă amea...

S C E N A 5

ACELEAŞI, IRINA(Intra Irina Aioanei ; e imbracata

intr-o tunica roşie, poartă subsuoarăo carte.)

IRINA (cordială) : Sa lu t Br iga da I !CATINCA (cazonà) : Sa lu t Brig ada a

IR IN A : Nu m ai de -a r fi serios... (Cuaragoste.) Ea e co pi lăro as ă şi ca mfluieră-vînt. Deh... Trebuia să se ìn-tîmple şi asta. (După o pauzà.) Tute-ai mai văzut cu Ş t e fănuţ ?

VARVARA (caraghios de copilăroasă) :Sînt foarte amărîtă, Irina. Nu-1 pot

scoate din ale lui. (Exasperată.)Sport, sport şi iar sport.

IRI NA : Şi tu esti spo rtiv a.VA RV AR A : Ei, da ' n u aşa... (Dupà

o pauzà.) Catin ca rì de de mi n e c-a?fi rom anţioa să. Da r nu -i a de văr at !Sp un e tu : e u n p ăca t să vr ei ca băi a tul p e care-1 piaci, să- ţi facă

curte ?IRINA (ca unui copil) : Nu. E normal.VARVARA (inviorată) : Aşa gîndesc şi

eu. Adică, dacă lucrezi pentru con-struirea socialismului, n-ai voie săiubeşti ?

IRINA : Dimpotrivă... (Cu convingere.)Dragostea, dragostea adevărată, îţidă mai multa sete de viaţă şi pu-tere de muncă.

VARVARA (incìntatà) : Tocmai aşagîndesc şi eu. (Dupà o pauzà.) Visezde luni de zile să stau cu el pe o bancă- n parc , să fie luna pl ină, şel să-mi vor bea scă despre.. . (of

ă

VARVARA : Pe linie sentimentală ? VARVARA : Ce frumos ! (Ca pentr



VARVARA : Pe linie sentimentală ?IRINA (zìmbind) : Da, pe „linie" sen-

timentală...VARVARA (copleşită) : N-ei fi şi tu

îndrăgostită ?IRINA : N-aş putea spune as ta. Dar

peate că sîiit în pragul unei dra-goste.VARVARA (explodind) : Extraordi-nar ! Şezi ! (Repede.) Spune-mi. Cineeste, cum este ?

IRINA : Iţi spun al ta data ...VARVARA (mofluză) : Vezi, Irinucă ?

Eu îţi spun tot, şi tu... Lasă... (Dă

din cap.)IRINA : Cum să-ţi spun ? încă nicinu-1 cunosc.

VARVARA : Cum, nu-1 cunosti ?IRINA : Ei, hai să-ţi spun. Numai

Paula de la secretariat şi cu tineştiţi... (Face o pauză.) Ţi-aminteştică la 23 August, în cadrul serbarti,

am cîn tat şi eu un cîntec ?VARVARA : Da... „Trandafir de laMoldova". (Irina zîmbeşte ; Varvarae contrariata.) De ce rìzi ?

IRINA : Pen tru că, la o săptămînăde la serbare, mă trezesc cu o scrisoare din Bucureşti şi care ìncepeasa : Stimate Trandafir de la Mol

VARVARA : Ce frumos ! (Ca pentrsine.) Dac-ar mai fi şi blond... (Re

pede.) Şi ?IRINA : M-a înduioşat. I-am răspuns

iar mi-a scris şi... ne-am ìmprietenit.

VARVARA : Poate că n-o să vă cunoaşteţi niciodată.IRINA : Ba nu. In ultima scrisoarmi-a scris că vrea să vină aici, d7 Noiembrie. (Cochetînd drăguţŞi-atunci, zice că o să-mi aducă.(accentuează) trandafiri pentru Moldova...

VARVARA : Tii, dacă-ţi aduce şi trandafiri... (Dintr-o data serioasă.) Tu-ţdai seama ce-nseamnă să-ţi defiori ?

S C E N A

VARVARA, CATINCA, IRINA(Intrarea Catincăi rupe violent vraj

visării ; Varvara se strîmbă, Irinsurîde şi-şi precipita plecarea, luìnmaculatomi.)CATINCA (in chip de doică pisăloagă)



j a n d a r m ! (Catinca se dumireşte, sestrîmbă ; Varvara urmează înciudatâ.)Ca să înteleagă aceste copile că exista

p e lume, şi dragoste , şi fiori, şi luna plină. ..

S C E N A 8

ACELEASI, ELENA I

CATINCA (aera, cafre Elena I, carea intrat) : Bine c-ai venit... Poetae într-o criză romantica.

ELE NA I : Tr eb ui e sa procuranti oluna plină artificială şi vreo treicopaci... (Catinca surìde triumfà-toare ; surìde şi Varvara.)

VARVARA (càtre Elena I) : Lasăgluma . (Foarte serioasă.) Am drep-tul să mă gìn des c l a fiori ?

ELENA I (întîi, afectînd o importanti deliberare, apoi grav) : Ce felde fiori ?

VARVARA (deopotrivà serioasă, deo-

ELE NA I : N a ! Do uă deo dată... (lascrisorile.) Ca să vedeţi voi cine-seu ! (Càtre femeie) Mu lţum esc , tu -şică Paraschiva.

FEMEIA DE SERVICIU (ieşind) : Săfie 'ntr-un ceas bun, maică.

ELENA I (între timp a şi desfàcutuna din scrisori ; acum citeşte cuvoce scàzutà, nedumerità, incrun-tatà) : „...Timpul... petrecut împreună

la Eforie..." Hii ! (Se dumireşte.)VARVARA (dìnd ziarul la o parte) :

Eforianul lui „Doi"...ELENA I : Tii ! Ce-am făcut ? Să vezi

ce-o să se supere că i-am desfà-cut-o.

VA RV AR A : Da r n ici n a i citit o

S C E N A IO sa le evite apropierea se ridica de



S C E N A IO

ACELEASI, ELENA II

ELENA II (intrind repede) : Daţi-miscrisoarea ! (Uimire generala, inclusiv la Varvara, care scoate nasul de sub „cortina".)

CATINCA : De unde ştii ?ELENA II : M-am îiitîlnit cu poşta-şul... (Nerăbdătoare.) Daţi-m i-o !(Catinca i-o arata din ochi, pe masâ ; Elena II ia iute scrisoarea, dà s-o desfacă, vrea să-şi scoată In acelasi timp şi trenciul. în sfîr- şit, cu trenciul pe jumâtate dezbră- cat, se asază pe un fotoliu unde

desface plicul şi începe să citească ; faţa i se luminează ; ar vrea să fie singură cu fericirea ei, dar n-ara răbdare să urce-n dormitor şi pă- rîndu-i-se că e privită cu indiscre- ţie, incearcă să se întoarcă puţin cu spatele ; de altfel, indiscreta e numai Varvara, care trace cu ochiul de sub „cuvertura" ei de vis; Elena I,

desi curioasâ, citeşte o carte, iatCatinca e la masă în lumea ei al gebrica. Fericirea Elenei II nu du- rează însă mult ; după dteva clipe,lumina de pe faţă i se stinge şi, cu fiecare rînd citit, se posomoră- şte, pentru ca, pina la urmâ, ferin- du-se de privirile fetelor să-nceapăsă plîngă.)

sa le evite apropierea, se ridica de pe fotoliu şi se trinteşte pe canapea.)

ELENA I (càtre fete) : I-o fi rău...CATINCA (bărbătoasă) : Aş ! (Către

Elena II) Ci, potoleste-te odatà... Cetipi asa ca din gură de şar pe ?(Elena II işi înfundă capul in sofa şi hohoteşte mai abitir.)

ELENA I (şoptit) : O fi in legaturacu scrisoarea...ELENA II (ridicìnd capul) : O mai

faci şi pe sfìnta. Din cauza ta... (Selneaeă-n plîns, coboară capul; Elena I

ridica nedumerită din umeri.)VARV ARA : Atunc i, de ce m-ai fà-

cut afurisită şi m ucoasă, pe mine ?ELENA II (furioasă) : Pen tru că e şti !

(1st şterge nasul ; apoi) Şi... eşti şicruda.VARVARA (cu nevinovâţie) : Ce-am

făcut?ELE NA II : Vezi că ea... (arata spre

Elena I) imi distruge fericirea sidai zar cu... (trăgîndu-şi râsuflarea)Romeo...

VARVAR A : Ce- are Romeo cu tine ?ELENA II (ca după o tnmormintare).'

Acum, nu mai are nimic. (Hoho- teste ; apoi printre sughiţuri, uittn- du-se cu coada ochiului la Elena I.) A avut grijà dumneaei să nu maiaibă nimic.

ELENA I (contrariata) : Eu ? Darce- am făcut eu ?

ELENA II (cu ciudă) : Ce-ai făcut ?



(Plînge înâbuşit; de altfel, tottimpul cit Elena I va citi scrisoarea, ea va puncta pasajele mai „dramatice", eu

hohote de plîns, eu suspine, eu ieneli.)

ELENA I (în picioare, avîndu-le peCatinca şi Varvara alături, citeştescrisoarea, cu glas scăzut) : „Te rogsă mă ierţi că nu ţi-am scris atîtavreme, dar am fost foarte ocupat

ce poate să iasă... (Elena I ridicadin umeri a dezvinovăţire.)

CATINCA (cétre Elena I) : Zi-i.

ELENA I (urmează, evident afectată)„Am aşteptat ca pînă la urmă să-mspui, dar modestia ta.. ."

VARVARA (incet, rugătoare) : Sar peste asta .

ELENA I (pe sărite) : „...Eu sînt atîde mîndru că s inovator incît

ELENA I (cu blîndeţe) : Calmează-te ELENA II : Primeşte tu in locul l



ELENA I (cu blîndeţe) : Calmează te,Elena. înţeleg că eşti amărîtă, dar...

ELENA II (cu ciudă, bravina) : Nusînt deloc amărîtă. (Cu satisfacţie.)Iacătă, pofteşte. (Bagă scrisoareaîntr-un plie, îşi pune trenciul.)

ELENA I : Ce i-ai scris ?ELENA II : Că n-am onoarea să fiu

ce crede dumnealui şi că să mă la-se-n pace , cu fruntăşie cu to t !CATINCA : Faci o pros tie.ELENA II : Prostie mai ma re decît

să vă las pe voi să vă bateţi jocde mine, n-am ce face.

CATINCA : Ne batem joc, pentru căvrem să fii şi tu pr in tre primii ?

ELENA II (punîndu-şi poşeta peumăr) : Mersi, n-am nevoie de oste-neala voastră. Sînt mulţumită aşacum sînt. Cine are nevoie de altaidentitate... (Da din mina, ca şi cumar azvìrli ceva.)

ELENA II : Primeşte tu in locul lscrisoarea asta (se vita la scrisoare

pe care a scris-o) şi să vedem...ELENA I (energica): N-o să primeasc

scrisoarea, pentru că n-ai să i-o trmiti. (Elena II se uită neîncreztoare la ea.)

VARVARA: Şi-atunci ?ELENA I (hotărîtă) : Are să vină are s-o găsească fruntaşă...

ELENA II (cu dispreţ) : După toacîte le-ai făcut, îţi mai şi baţi jode mine. (După o pauză.) Fruntaşîntr-o luna şi jumătate...

ELENA I : Da ! (După o pauză.) O ste ajutăm toate.

VARVARA : Să vorbim să-ţi dea insinite mele. Tu zici că-s mai bun

CATINCA : Ai toate posibilităţile. Clificată esti, isteaţă şi zdravăneşti. (Se face tacere.)

CATINCA : Spune ! Dacă ce ? (Ime- tas fetico se obţine prin muncă n



CATINCA : Spune ! Dacă ce ? (Ime-diat după această replica, Piguletebagă capul pe uşă ; auzind ceea cespune Elena II, ciuleşte urechile ;dîndu-şi seama de ceea ce „se punela cale", casca gura uluit, dà dincap ca şi cum a descoperit un com

plot şi, la finele replicii Elenei II,iese închizînd binişor uşa şi expri-mìnd, prin mimica, o suprema pro-misiune de „las' că v-arăt eu vouă".)

ELENA II : S-o rog pe Irina să trea-că în locul meu. Sa ne schimbămşorţurile. Ea ar face asta pentru

mine. Nimeni n-ar sti că ne-amschimbat între noi şi ea ar da producila ei în numele meu. (Piguletese retrage.)

ELENA I (revoltată) : Cum ai pututsă gîndesti asa ceva ? (Elena II o priveşte speriată, ruşinată.)

tas, fetico, se obţine prin muncă, n prin furt. (Din atitudinea de evdenti ruşine, Elena II trece brusla vehementă dezinvoltură.)

ELENA II (violent, dar evitîndu-le prvirile) : N-am furat nimic ! (Dupo scurtă pauză, eu reproş, cu vo

cea scăzută.) Numai hoaţă nu mfăcuserăţi. (Din nou tacere apăsătoare.)

ELENA I : Vezi tu, Elena... Cîndvacînd ai s-ajungi fruntaşă, ai să înţelegi ceea ce acum e tulbure îmintea ta...

ELENA II (cu ciudă) : Sigur, num avoi aveţi mintea limpede... Restuoamenilor sînt nişte proşti, niste.(Dà cu dispreţ din mina.) Voi, cmoţ... (După o pauzà.) Mare scoiala.

CATINCA (oţărîtă) : Dacă nu-i scofală, dacă e un fel de para maialata, în gura oricui care sta c

CATINCA (întrerupînd o) : Asta e tal teres personal imediat (Tacere ge



CATINCA (întrerupînd-o) : Asta e talea - tàu...

ELENA II (categorica) : Da ! Ş i sî ntm în d ră de el !

CA TI NC A : Da r n u p oa te fi el d etine... Dac-a făcut ce-a făcut şi facece face, înseamnă că-i un om denădejde. înseamnă că-şi iubeste ţara,că iubeşte viaţa asta nouă.

ELENA II (parca ameninţată să i sesmulgă ceva la care ţine) : Şi eu leiubesc !

CATINCA (retezat) : Cu vorba.ELENA I (intrìnd in „horă") : Fap-

tele tale n-o arata.VARVARA (dìnd din cap) : Da. N-ai

fapte. (Din véhementa cu care seapăra şi acuza, Elena II se trezeştebrusc, farà argument ; o clipà, dàimpresia co i s-a tăiat craca de sub picioare ; in virtutea discutici, a ràs- punsului prompt pe care volse să-l

dea. a deschis gura, dar neavìnd cespune, a rămas cu ea deschisă ; â-teva momente se simte descoperită,apoi, brusc, trece la „atac".)

ELENA II (cu ciudă, reluìnd replicaVarvarei) : N -a m fap te ! ? (Violent.)Ei bine, am să vă arăt fapte ! (Mon-tìndu se ) Am să vă arăt eu produc

teres personal imediat . (Tacere generala.)

ELENA II (tresare uşor, o priveştîşi muşcă buzele, pleacâ încet prvirea ; mimica ei trădează luptă interioară ; în sfîrşit, se hotărăşte, sridica brusc) : Aşa ? (la de pe mas

scrisoarea lui Romeo Pop, o rupîn doua, cu ciuda, cu paradoxalsatisfactie.) Iacătă „interesul per sonal" ! (Aruncă hîrtiile pe jos, stà

pìnindu-se sa nu plîngă.) Iacătfru ntăs ia de... „ocazie" ! (Nu se ma

poate stăpîni, plînge înăbuşit, muşcîndu-şi buzele ; se aşază obosită

Am ter mi nâ t cu el ! (îşi şterge p furiş o lacrima ; apoi, cu ciudă, ca fre Catinca) Ac um eşti mu lţum it ă

ELEN A I : De ce să „ter min i" ? în trel şi munca ta nu e nici o nepotrivire.

ELE NA II : Nu, d ar e băn ui al ă. (Nmai plînge deloc, vorbeşte hotărît

Acum n-o să mai fie.(Tac toate ; Varvara se uità pe rìnd

la fiecare ; ofteazà, vrea sa spunceva, ca să împrăştie apăsarea ; deschide gura să vorbeascà, dar se ràzgîndeşte ; într-un tîrziu, îşi ia inimîn dinţi.)

ELENA I (chicotind) : Trăiască efo- N 12



ELENA I (chicotind) : Trăiască eforianul ! (Ris general ; sunà telefonili.)

VARVARA (tresărind, devenind seri-oasă) : Hî ! (Se îndreaptă spre telefon ; privirea ex spune că grozav ardori să ramina singură.)

ELENA I (încet, către Catinca, invi-tînd-o la discreţie) : Hai, Catinca,să ne plimbăm olecuţă prin curte.(Varvara întîrzie să ridice recep-torui.)

CATINCA (speriate) : Să mă... plimb?(Elena îi face semn către Varvara,o trace uşurel spre uşă.)

CATINCA (dumirindu-se, privind desus, cu dispreţ suveran, spre Varvara, vorbind cu năduf) : Nu mai ailoc în cămin de... euforie şi eufo-rieni... (lese urmată de Elena I, carerìde înfundat.)

N

VARVARA

12

VARVARA (răsuflînd usurata, ridicareceptorul) : Eu, Ştefănuţ... (lnno

dînd visătoare fimi telefonului, uitìndu-se pe fereastrà.) Ştii că afară-lu na p li nă ?... Da a, şi m îi ne o săfie... (Plină de bucurie.) Ce-osă facem ?... O n oc tu rn ă ? (Emoţionată.) Un moment.. . (Acoperà pïlniaînchide ochii.) Ce rom anti c ! (lamîna de pe microfon.) Vii tu să miei sau ne -n tîl nim în p ar c ? (Consternate.) La.. . sal a sp ort uri lor ! (Co pleşită.) Aaa , no c-t ur -n ă de box.(Dà din cap, acoperă pïlnia receptorului, dezolată, către public.) D box...

alal tăieri 4 noiembrie De ce ? (Ca PAULA (speriată) : Ce-i Irina ? (S



alal tăieri, 4 noiembrie... De ce ? (Ca şi cum l-a prins.) Nu cumva, ca sane felicitati la... „punctul 3" ? (Rìde.)Multumim... Şi... „punctul 4" ? Nefaceti un dar ?... Pere ?... Ba ne

plac foarte mult... Mulţumim...Atunci, le mîncăm împreună de-

seară, la petrecere... (Repede.) Sperc-ati primit cele cinci invitaţii peri-tru serbare, nu ?... Bine, bună ziua...(Către sine.) Halal telefon. Punctul1 — felicitări, punctul 2 — idem,

punctul 3 — idem şi punctul 4 — pere ! (Sunà din nou telefonili.) Da,„Trainica"... T.A.P.L.-ul ?... Ce maiumblati cu telefoane ? De ce n-adu-ceti mîncările ? Vreţi să veniţicu eie ìn toiul serbării ?... (Dezolată.)Cum, ati piertìut lista ? Nţ, Nţ, Nţ...Bine, vă trimitem alta... (ìnchidetelefonili, începe sa caute o copieìntr-un dosar.)

S C E N A 2

PAULA, PIGULETE, CURIERA

PIGULETE (plin de sine) : Tovarăşul

PAULA (speriată) : Ce i, Irina ? (Sridica de la birou.)

IRINA (rìzìnd, apropiindu-se de ea)Stai jos şi ţin-te bine de scaun(Paula se aşază docilă, dar e nedumeritâ.) Ţ in-te bine !

PAULA : Mă ţiu... Spune !IRINA : A calculât Florică rezultatel

întrecerii pentru 7 Noiembrie...PAULA: Şi?IRINA (rìzìnd) : Tin -te de scaun !PAULA : Spune-odată !IRINA : Soră-mea, Elena, a dat... (s

opreşte brusc, ca să produca efect apoi, rar şi apàsat)... irei sute dmetri peste pian ! (Rìde incintati

PAULA (uluità) : Trei sute ? (Dupo pauzà.) Nu se poate.

IRINA (ofensată) : Ei, nu se poate.PAULA : Dar ni meni n-a ma i da t l

noi productia asta !

IRINA : Ei, uite c-a dat-o ea.PAULA : Extraordinar ! Şi Elena IIRINA : Două sute nouăzeci.PAULA (dumirindu-se) : I-a luat-

ìnainte. (Irina dà din cap.) Poftimde vezi de unde sare iepurele. ElenAioanei II, fruntaşă pe fabricAsta nu credeam s o trăiesc (Dup

dacă eu n-am venit cumva cînd PI GU LE TE : Da ! A sta e ! S-a co



dacă eu n am venit cumva cîndsoseşte... „tovarăşul cu fiori", măche mi. Bin e ?

PA UL A : B ine, bine... Du-te od ată !IRINA (deschizìnd usa) : Am nişte

emoţii ! (lese ; Paula se aşază zîm-bind la birou şi începe să bată la

maşină.)

S C E N A 4

PAULA, PIGULETE (intra pe usa dindreapta)

PIG UL ET E : A venit ? (La vederealui, Paula oftează.)

P A U L A (sec, bătînd la maşină) : N-avenit.

P IGULETE (cu importanza) : Pai, cefacem atu nci ? (După o pauză, închip de strateg.) Acu' e mo men tul !

Trebuie să in tr ăm In ac ţiu ne !P A U L A (oprindu-se din lucru) : Cine?PIGULETE (cu emfază) : Noi doi.P A U L A (ironica) : Tovarăsul director

cu... mat a ?PIGULETE (grav) : Da. Eu cu tova-

răşul director.P A U L A (zimbind reluîndu şi lucrai) :

PI GU LE TE : Da ! A sta e !... S a comis un fais (montîndu-se), şi pdeasupra s-a mai călcat şi o tradţie, şi s-a bat joc ori t şi un r ap or t

PA UL A : Vezi-ţi de tre ab ă. (întoarco foaie.)

PIGULETE (rar, afectînd efortul de

nu se „enerva") : Te mai întreo da ta : ştii ci ne es te E lena Aioane i II ?

PAULA (plictisită) : Lasà asta.PIG UL ET E : Nu las d eloc, că de-ac

înc epe tot. Ci ne e ste ?PAULA (ca s-o lase în pace) : Cin

să fie ? Gea m ăna Irin ei Aio ane i.

PIG UL ETE : Fai s !PAULA („se-ngroaşă gluma"...) : Ena...

PI GU LE TE : Nici un „na " ! Aici buba : câ e geamăn a Elenei II !

PAULA (scuturîndu-şi capul) : Cumo să fie Elena II, geamăna... ei frsasi ?

PIGULETE (făcînd revelaţie) : Pada că este Ir in a ?

PA UL A : Elen a II e Ir ina ?PIGULE TE : Ai pu s m in a pe b ub ă

(uitîndu-se în jur, apoi „conspirativ" ) S-au ìnlocuit una pe alta. Şi-aschimbat şorţurile şi au dat produc

PIGUL ETE : Adică, fizionomia. (Paula PIGULETE : înseamnă că Elena Aio



PIGUL ETE : Adică, fizionomia. (Paulaîl priveşte deposita, neştiind să-iinterpreteze expresia ; el continuastimulât.) Fizionomia dumn eaie i n-adat 300 de me tr i !

PAULA (copleşită, renunţînd la „dis puta") : Mda, ai dre pta te.

PIGULETE (stimulât, proclamine.) :Pr oduc ţia ei es te nefizică ! (E incìntati

PA UL A : Mdaa.PIGULETE (reluînd) : E nu ma i s cript

tică. (Se gîndeşte, mai descoperăceva.) Dar şi scriptic e falsa, aşacă... e inexistentă. (In chip de verdict.) Cei 300 de me tr i sìnt inesis-tenti !

PAULA (privindu-l lung) : întotdeaunaţi-am ad mi râ t logica.

PIGULETE (cu „modestie") : Ştie şitovarăşul dir ector ?

PAULA : Tocmai ne ìntrebam ìntr-o

zi, cum faci de eşti aşa logie.PIGULETE („jenat") : Nu e mare lu-cru. Trebuie să ştii să te gîndeşti.Să ai creiere. (Cu ranchiună.) Nucreier e de pasăre , bun înţeles...

PA UL A : Ei da, crei eru l de pasăre...PIGULETE (repede) : De unde ştii ?PA ULA : Ce să ştiu ?

PIGULETE : înseamnă că Elena Aionei II n-a putut să dea, scriptinici producţia de 280 de met

peste pian — care-i pusă, prin fai pe numele Irinei.

PAULA (uluită) : Pa i, şi-a tunci ce-da t Elena II ?

PIGULETE (ducìnd mìinile in làturi) Nimic !

PAULA (plictisită de-atìta sofistica prostie) : Dar exista pinza in magazie, omu le !

PI GU LE TE : E falsa ! E n ul a ! Nu nici scriptica, nici fizică, şi decnici globală.

PAULA (căutînd să scape) : Bine bine. Spune-i tovarăşului directocìnd vine...

PIGULETE : De-abia-1 aştept. Să vezce mi le mai scuturăm noi. (Se indreaptà spre usa din dreapta.) Nnumai pentru fais în acte publiéedar şi pent ru cal car ea trad iţie(Deschide uşa ; ameninţător.) Lasca-i ar ăt eu d umn eaei ! (lese ciocnindu-se de ìngrijitoarea de la càmin care tocmai vrea sa intre, ìm

preunà cu Grigoraş.)



ING RI JIT OA RE A DE LA CÀMIN :Atunci , dacă răspundeţi dumnea-voastră că nu-i periculos, îl las şisă-1 aducă mamă-sa.

P A U L A : Fii fără grij ă.ÎN G RIJ IT O A RE A D E L A CA M IN :

Bună z iua . (lese pe usa din dreapta.)

S C E N A 6

PAULA, GRIGORAS

P A U L A (punlnd copilul pe fotoliu) :Am auzit că la serbarea de dupămasă spui o poezie.

GR IG OR AŞ : Două. D ar să nu m ă

pui să ţi le spun , c ă n u le spun.PA U LA : De ce, Gri gor aş ?GR IG OR AS : Pe nt ru că toată lumea

e curioasă să le audă şi eu trebuiesă le spun mereu.

S C E N A 9 de ) Imi plac foarte mult şi cr



S C E N A 9

ROMEO, GRIGORAŞ. IRINA

GRIGORAŞ (sărind de Unga el, aler-gìnd catte Irina, cîntînd melodia„clasică" copilăriei) : Uite-o pe ma-mica, uite-o p e mà mi ca ! (Irina ilia in braţe, se îndreaptă surîzătoarespre Romeo ; acesta e buimàcit, pen-tru că nu se aştepta ca Elena saaibà copil ; încearcă să zîmbească,tuşeşte, in sfîrşit, îşi revine dinsurpriză.)

ROMEO : Bi ne te -a m găsit ! (li dàmina.)IRINA (punìndu-l jos pe Grigoraş) :

Bine-ai ven it !(Pe usa din dreapta intra tngrijitoa-rea de la càmin.)

S C E N A IO

IRINA, ROMEO, ÎNGRIJITOAREADE LA CÀMINUL DE COPII,

GRIGORAŞ

INGRIJITOAREA DE LA CÀMIN E

de.) Imi plac foarte mult şi crzantemele.

ROMEO : Şt ii, d e c ìnd nu ne -a mvăzut...

IRI NA : Ad ică d e c ìnd (accentueazànu m-ai văzut.

ROMEO (nepricepind „spiritul", to

tuşi...) : Eşti spirituale.

S C E N A 1

ACEIAŞI, CATINCA, PIGULETE

(Se deschide usa din dreapta şi, i

pragul ei, Pigulete şi Catinca incheio discuţie aprinsà, purtatà pina acum

CATINCA (enervata) : Da r Elen a Aioanei II a dat 300 de metri peste pian

P IG U L E T E (prevenitor) : Te rog ! Fiatentă la forma şi la conţinutul ica re vociferezi la mi ne ! (Intramindoi.)

IRINA (càtre Pigulete) : Are dreptatCatinca !

PIG ULE TE : Daca ar e at ì ta drept atete poftesc să vii şi matale să reconstituim scriptic şi fizic.

IRINA (càtre Romeo) : Te rog, iartă-mă (Pune fiorile pe birou.) M

DINU : Ie rt aţi- mă, sî nt eţi to va răşul S C E N A 1



,director ?

ROMEO (necordial, în aşteptare) : Nu.DIN U : O ca ut pe to va răşa Aioanei...ROME O : Sîn tet i ru dă c u dîns a ?DINU (jenat) : Nu.ROMEO (cu ciudă) : Luaţi loc. (După

o pauză, in care l-a cercetat.) Sînteti căsător it ?DINU : Nu.ROMEO (pe jar) : Fiorile... sîn t pe n-

tr u dîn sa ?DINU (stînjenit de interogatoriu) : Da.ROMEO (tatonînd) : Trandafiri . . . pen-

tr u Mol dov a ?

DINU (tresărind) : Sînteti rudă cudînsa ?ROMEO : Nu. (Tacere nervoasă ; Ro

meo reia.) Ş titi că ar e un băietel ?DINU : Da , ştiu . (Jenat, énervât.) Ş i

ce imp ort ant e a re asta ?ROME O : A, nu... sp un ea m nu m ai aşa

ca să... facem conversatie.

DINU (tuşind) : Pe mine mă iertaţi,dar aici e prea cald... (îşi ia ser-vieta, buchetul de fiori şi iese peusa din dreapta.)

S C E N A 14

ROMEO, ANTAL

ANTAL : Bună ziua. (Se inclina politicos.)

ROMEO (depăşit): Bu nă ziua. (Lasă dinou trenciul pe fotoliu ; luindu-l lasigur pe conçurent.) Ati venit pentru tov arăsa Elena Aioanei, nu ?

ANTAL : Exact ! (Jovial.) Sîntet i tovar ăsul dire ctor ?

ROMEO : Nu. (Afectìnd cinismul.Sînt... detaşat provizoriu.

ANTAL : Eu sînt Anta l József dinTimisoara. (h ìntinde mina.)ROMEO (li dà mina, uitìndu-se in alta

parte) : Pop. Luati loc.ANTAL : Multumesc ! (Se aşază.)... A m

venit în delegaţie cu încă două to-varăşe...

ROMEO : Aaa, sînteti... în sotit. (Càtre

sine.) Petitorie în toată legea.ANTAL : Fireşte. In problemele aces-tea, tovarăşe draga, femeile au ramas... meştere. (Surîde.)

ROME O : Da. S e pr icep ... la ite. (Dădin mîini.)

ANTAL (vorbind despre ţesătorie) : Eo îndeletnicire specific femmina ca

t iment, continua cu o strìngere de bastru, toate celelalte t esâtoare de



t iment, continua cu o strìngere demina, cu o... floare.

ANTAL : Sî nt eţi po et ?ROMEO (ironie, repede) : Detasat . (Bi

pede.) Vă p la c copiii ?AN TA L : Gro zav !ROMEO (tatonìnd) : Tov arăsa Aioanei

are un copil.A N T A L (nedumerit) : Da ? Hî.. . S ì n -teţi r u d ă cu d în sa ?

ROMEO : Mai înd ep ărtat ă.A N T A L : Băia t ? Fe tiţă ?ROM EO : Băia t.A N T A L (ridicîndu-se) : De cînd îmi

doresc un băieţaş... (După o pauză, făcînd cîţiva paşi.) Sper că acum...

ROMEO (ridicîndu-se brusc) : Atunci,dacă vă gîndiţi la acest lucru, sîn-teţi î n tr -o fază... av an sa tă ?

A N T A L (jenat) : î n lu n a a şaptea.. .ROMEO (speriat) : Cu m, în lun a a

saptea ?

A N T A L (foarte jenat) : însărcinată.ROMEO : Cine ?A N T A L (ofensat) : C um , ci ne ? So ţia

mea !ROMEO (révoltât) : Şi aţi lăsat-o,

pentru .. . (Vrea să spunà „Elena" ;dà din mina.)

A N T A L (gìndindu se la schimbul de

,„Trainica" poartă sorfuri albe.)

AN A : M ai st re An ta l, faceţi cu no ştincu tovarăşa Elena Aioanei. (Cei dîşi string mina.)

ROZSI (din spate, şoptit, către Antaîn chip de maestra de ceremonii)

Fiorile...A N T A L (intimidât, se ìntoarce, ia bu

chetul, revine în fata Elenei I, sinclina) : Mă bucu r foar te m ul t cvă cunosc şi vă transmit din parteţesătoarelor noastre, aceste fiori şfel ici tarne lor . (li dà buchetul.)

EL EN A I : Vă mulţumesc şi sper cschimbul nostru de experienţă sfie rodnic.

A N T A L : Sî nt co nv ins c-o s ă fieRO ZS I : Noi a m şi fost p r in secţi

Am văzut maşini le , am cunoscucîteva tovarăşe din brigadă...

ANA (admirativ) : Şi o no uă fru nta ş

care a dat 300 de metri peste plan.ANTAL : Bravo ! (Rîzînd.) Sutamiistă.ELENA I (fiatata) : Pentru noi , aceast

to va răşă este... cu m să v ă s pu n — o m a r e cuce r i re . Ca om şi c productivi ta te . N imeni n - a r fi crezucă exista în ea atîta energie, atîtî d î şi idi

EL EN A II : Nu -i f ais del oc ! P IG U L E T E (întrerupînd-o) : Nu ma i



P I G U L E T E (privind-o lung, apoi pre-venitor) : T e jo ci c u fizic ul şiscript icul .

ELENA II (nedumerită) : Nu-nţeleg.PI GU LE TE : Nu-nţelegi.. . (Ameninţă-

tor.) Las' că te fac eu să înţelegi.

(Repede.) Uit ă-te la mi ne ! (Elena Hse uită neîncrezătoare, plictisită ; else înfurie.) Nu aşa ! Ui tă-t e dr ep tin och ii me i !

EL EN A II : M ă rog , ce v re i ? Să m ăhipnotizezi ? (Se strîmbă, făcîndochii mari.)

P IG U L E T E (scontînd un eject tare) :la. spune, cum e cu povestea cu...şorţur ile sc hi mb at e ? (Elena II xn-cremeneşte ; el urmează cu mutate.)Cum e cu ìnlocuirea în producţie,cu geamăna ? (Elena II roşeşte, plea-că încet capul.) Au d ?

ELENA II (tace un timp nemişcată,

apoi cu voce scăzută, cu capul plecat) : C in e ţi- a sp us ? (Referin-du-se la propunerea pe care a făcu-t-o ea, brigăzii.)

PIG UL ET E : Cînd n-a i creie re de pasăre , poţi să afli uşor.

ELENA II (acelaşi joc, oftìnd) : Afost o (Se opreşte ; apoi) Nu vreau

( p ) joacă-aşa... Ce ţi-e cu femeile a s tea Ma i abita r ca Ev a ! (Dupa o pauzàDe-aia nu mă-nsor eu.

ELENA II (ca pentru sine, în silă) Nu t e -a r lua n im en i .

P IG U L E T E (tunînd) : C um ? Du pă c

că te ştii cu musca pe căciulăELENA II (cu ultimele resurse denergie) : Nu-i ade văra t ! (Se gìndeşte apoi.) Mata nu-nţelegi că eu.(cu vocea spre plìns) cu mìini le mela m d a t 300 de me tr i pes te pia n ?

P IGULETE (printre dinţi) : Ihî.. . Adi căeşti fru nt aşă p e fabric ă, nu ? (Elentace ; el urmează încurajat.) la sp unmata. Dacă eşti aşa „grozavă", dce n-ai dat depăşirea asta şi pînăac uş ? Au d ?

ELENA II (ce să raspundà ?) : Pen t rucă...

P IG U L E T E (tiranic) : P en tr u că... ?

ELENA II (şcolăreşte) : Pen tru că a mfost leneşă şi n-am înţeles. Mi se p ăre a că dacă-m i fac p lanu l e d e stul.

PIGU LET E (repede) : Şi te -ai „hărnicit" aşa, deodată. (Elena II pleacăcapul, tace ; Pigulete reia „energie".Nu ţi merge fetico Ai v ru t m a ta le

ELEN A II : Ţ i-ad uc bulet in ul . PIGULETE (concedine în silă) : Scr ip



PI GU LE TE : Las ă bu letin ul. Aici efabrică, nu stare civilă pentru mă-ri tat .

ELENA II (amintindu-şi vorbele Ele-nei I, eu ton de suprem argument) :Identi tatea mea o arata faptele : de-

păşi rea de 300 de metri !P IG U L E T E (pîndind-o) : Ia r înc epi ?(Râstit.) Nu-i a du mi tal e ! (Amenin- ţător, şantajînd-o.) Ş i să ştii că dacămai insisti, spun la toată fabrica

şi la tot tìrgul povestea cu şorţu-ri le schimbate. (Elena II duce minala gură ; e dezarmatà ; îşi muşcăbuzele ca să nu izbucnească in

plìns ; iese repede prin dreapta.)

S C E N A 18

PIGULETE, apoi ROMEO

PIGULETE (satisfăcut, aşezîndu-se peun fotoliu şi scoţînd raportul dinbuzunarul halatului) : Las' că-ţi arăteu tie... (Dă din cap ; sună telefonul, se duce să răspundă.) RomeoP ? (P di f d i t R

( ) ptic, da. (Infuriindu-se.) Dar mie -mtrebuie şi fizicul ei. (Romeo facochii mari, deschide gura speriaîn ţel eg i m a ta ? Eu n u sînt... sp ir ita m ne vo ie de fizic !

ROMEO (pleclnd jenat ochii) : MdP IG U L E T E (ar vrea să-i facă toat

teoria ; ridica mina ca să înceapdar se răzgîndeşte) : Da' ce să-ţexp lic eu ma tal e ? E o che sti uncomplicata rău. (Romeo dà din capPot doar at î t să-ţi spun că aceast

duduie e un caz mai special.RO ME O : Mda...PIGULETE : ...în sfîrşit. (Dă din mìin

se îndreaptă spre usa din dreapta mainte de a ieşi, în chip de scuzăDac-aş avea timp, ţi-aş istorisi.

Dar asa.. . (Ridica din umeri, iese

S C E N A 1

ROMEO, IRINA, GRIGORAŞ, DINU

S C E N A 2 0 ELENA II (înaintînd spre public, c



ROMEO, ELENA II

(Desi rolurile Elena II—Irina sìntinterpretate de aceeaşi actriţă, aceastava avea timpul necesar să-şi schimbe

şorţul, în timpul monologului lui Romeo. Important este însă ca actriţasă pătrundă bine rolurile, in aşa felìncìt să poatà face faţă, la intervale

foarte scurte, jocului pe care-I com porta două temperamente deosebite şidouă poziţii diferite in cadrai acţiunii.)

ELENA II (amărîtă cînd deschide usa şi, deodată, in culmea surprizei, lavederea lui Romeo) : Tu... aic i ?

ROMEO (foarte nedumerit ; apoi cre- zind ca fata joacă teatru, li ràspundecu calm prefăcut) : Mai sînt încă.

ELENA II (vag nedumerită de ràcealalui, puţin stingherită, dar cu caldura) : Mă bucur atìt de mult c-aivenit . (Plecìnd capul.) Credeam cădacă nu ţi-am mai scris, m-ai uitat...

ROMEO (ironie, răbdîndu-i „teatrul") :Se po at e ? ! (Ea ridica capul.)

EL EN A II : In sfîrşit. (Oftează, apoiîmpăciuitoare ) Ce- a fost a fost

p pspatele la el) : Da. (Reconstituind, ctristeţe.) în tîi n- am fost ce-ai crzut... (dà din cap) la Eforie. Te-amindus în eroare, fără să vreau...

ROMEO („dacă tot s-a terminât, ce smai dezgropăm morţii ?") : M ă ro

ce-a fost a fost...EL ENA II : Pe u rm ă, a m vr ut sdevin.. . (vrea să spună „fruntaşădar renunţă) nu ma i pen tru t ine

ROMEO (asemenea „paie pe foc" ìnfurie iar ; ironie) : Lăud abi lă int e n s e .

ELENA II (trist) : Ce rost au ironiile (După o pauză.) Apoi , mi -am dechis ochii. Mai bine zis, mi-au fosdeschisi.

ROMEO (jignit) : Ei da, sigur. Ma b ine mai tî rziu decît niciodată.

ELENA II (făcînd cîţiva paşi în lunguscenei) : Am ru pt scris orile taie

ROMEO (întrerupînd-o, clătinîncapul) : Ce pr os t am fost !ELENA II (i se rupe inima, da

urmeaza) : Nu m-a m ma i gîndit ltine... (O pauzâ, apoi) Am începusă gîndesc altfel... (Se uitâ la eCum să-ţi ex pl ic ?

ROMEO (tàios) : Nu i nevoie

ROME O : Deh, „gîn dur ile" păcăto aselă

ROMEO (ca un automat) : Mda. (R



se cam plătesc.ELENA II (dezvinovăţindu-se, apro-

piindu-se de el) : Da r pî nă la ur m ă,n-am înşelat pe nimeni . (Cu ciudă.)Cum spurie Pigulete...

RO ME O : C e să-i faci ? P ar e r i şi

pa re r i . (După o pauză.) Mă rog, cesă ma i dis cu tăm ? Aăăă... m ai bi nesă-ţi spun... (afectînd indiferenţă faţăde ea) pentru ce arn venit.

ELENA II (alta decepţie !) : Pen truc e ?

ROMEO („màrinimos") : La s ur pri za

neplăcută pe care mi-ai făcut-o dum-neata , am să-ţi răspund cu o sur p riza p lăc u tă. Dacă ai b inevoit să- miarunci la coş scrisorile, atunci, probabi] că nu şti i. Ei b ine (relateazăsec), am part icipât la un concursde fotoreportaj , pe tema „Odihnaoamenilor muncii", organizat de o

revistà. Am scris despre cum şi-au petrecut vacanţa, tovarăşii cu careeram In grup, la Eforie... (ìntoarcecapul.) Bineînţeles şi despre dum-neata. Am trimis reportajul cu fotografine la redacţie... (Se pregăteştesă deschidă servieta.) Le-a plăc ut

di l d it l şi t

(dica receptorul.) Cu ci ne ?... Ma itru l An tal ? (Dezmeticindu-se.) E pculoar ? (In silă.) Binee, aşteptaţi(îndreptîndu-se spre usa din dreaptcàtre sine.) Bine-ai ajuns, Romică(Scoate capul pe uşă.) Poftiţi la t

lefon. (Revine, şi in urma lui intr Antal.)

AN TA L : Mu lţum esc. (la receptorulCine-i? Tovarăşa Aioanei?... Da, da.vin acum... (ìnchide telefonul ; càtr Romeo, care iar e buimăcit.) Am smă Intorc. (lese pe usa din dreapta

ROMEO (càtre sine, dînd din cap) Acum îi spune ăstuia că se bucurc-a venit. (Ofteazà, aruncà revista-servietă, dà sa piece.)

PIGU LET E : la aju tă-mă ma ta le puţin să abţiguiesc aici o frază.

ROMEO (scuzlndu-se) : As fi v ru t s p lec .

P IG U L E T E (direct interesat, ridicìndu-se şi împingîndu-l uşurel sprmăsuţă) : Vezi-ţi de tr ea bă, dom nu leTa ma n acu m ?

ROMEO : De ce „taman acum" ?PI GU LE TE : P ai, ince pem acţiun ea

S C E N A 2 2 DIRECTORUL (admirativ) : Ce revist



ROMEO, DIRECTORUL

(Directorul e un om între douăvîrste, cu o figura de bonom.)

ROMEO (furios pe el însuşi, lovin-du-şi fruntea cu palma) : Dobitocce sìnt ! Com pro mi t şi seri ozit atearevistei... (Pe usa din fund, intradirectorul, cu un bucket imens de

fiori ; la vederea lui, Romeo tre-sare, se strîmbă, il priveşte plictisit şi cu compasiune, ca pe un „ado

lescent" cu chelie, dar farà... expe-rienţă.)

DIRECTORUL (aruncìndu-i o privire fugarà, cu atenţia spre fiori) : Bunăziua.

ROMEO (amicai, ca pentru un viitorcoleg de... situaţie) : Bună... (După

o pauză, în care directorul a depusgrijuliu fiorile pe birou.) Pent ruAioanei ?...

D IRE CT O RU L (încîntat) : Ex ac t !(Binevoitor.) Dar cin e sîn teţi du m-neavoastră ?

ROMEO (afectînd cinismul) : Un nec u-

( )opera t iva ! Nema ipome ni t ! (Amintindu-şi.) Mi-a da t mi e red acţia acu mvreo trei zile un telefon să mă intrebe dacă pe fruntaşa noastră cheamă aşa. Dar eu am crezut că-vo rb a d esp re.. . Na, ca s ă vezi ! (Re

pede, cdtre Romeo) Nici nu ştii ce-să se mai bucure puştanca.ROMEO (înghitind în sec) : „Puştanca"

asta ? (Arata cu degetul fotografiaDIRECTORUL (parca neauzindu-l)

Nic i n - a r fi c rezu t ea să a ibă aşa surpriză.

ROMEO (ridica din sprìncene, aporînjeşte în chip de zxmbet) : Mdaa.(Schimbìnd vorba.) E... fruntaşă ?

DIRECTORUL (puţin ofensat) : D u mne at a c e zici ? 300 de m et ri pe st

p ian , economii m a r i , cal i ta te . Hì Ce pa re re ai ?

ROMEO (prins cu usa) : Foar te bună

DIRECTORUL (încîntat, privind dinou fotografia) : B u n ă poz ă ! E xa cca în realitate. Cu surîsul asta naiv..

ROMEO (rìnjind) : Daa, foarte na ivDIRECTORUL (repede) : Iti iau re

vista !ROMEO (trezindu-se) : S-o confiscati ?DIRECTORUL (crezînd că glumeşte)

vezi ce- i fac ! (Pe usa din fund S 7 C E N A 2



intra repede Elena I.)

ELE NA I : Nu-i aici to va răşul di re ctor ?

ROME O : E la po art ă.ELE NA I : Cu re vi sta ?

ROMEO : Da. (Repede.) Spun e-mi, terog : poza d e pe co pe rta e... v ai at i l a ? Tovarăşa Aioanei este frun -ta şă p e fab ric ă ?

ELENA I : Bineînţeles că este... (Dupăo pauză.) Nu m ai că ea e copil ăroas ăşi... (Dă din cap, aped repede.) Darnu-i strică o lecţie.

ROMEO (către sine) : Nici două...ELENA I (n-a auzit ce-a spus) : Cum ?ROMEO (incurcat) : Nimic. Vă mul-

ţumesc. îmi pare bine de cunoş-tinţă.

ELEN A I : As emen ea. (H dă mina.)

Aioanei . (Zîmbeşte şi iese pe aceeaşiuşă.)

ROMEO (buimac, rămas cu mina intinsi) : Aioa nei ? (După o pauză.)S-a zăpăcit şi asta... (Dupà o alta pauză.) Sau... o fi vr eu n tic ner -vos ?

ROMEO, VARVARA

VARVARA (càtre usa deschisa) : Viacuş ! (Se apropie iute de Romemustrindu-l ca pe un copilaş.) S

poate s-o jigneşti aşa ?ROMEO (enervai) : N-am jignit-

deloc !VARVARA : Ba da. Adică cum, crez

că ea a r pu te a să fie... ge loasă ?ROMEO (nedumerit) : Ge loa să ? (C

sà-l lase in pace.) Nu i-am dat nicun motiv de gelozie. (Repede, bravina.) Şi nici eu nu sìnt... gelos. (Ddin mina.)

VARVARA : Asta-i rău. (VisâtoareMie-mi plac bărbaţii gelosi...

ROMEO (agasat) : Da' cin e eşti d u mneata ?

VARVARA (ofensatà) : Eu ? (Con

ştientă de importanţa ei.) Eu s ìnVarvara Curechianu, prietena ei ceamai bună. (Ca o bătrînă care l-a

ţinut, cînd era mie, în braţe.) Mi-a povestit d e mata le , d e la ìnceput..Mi-a spus că ai venit şi că i-ai adufiori. (Visătoare.) Ce rom ant ic !

ROMEO (retrăgîndu se încet) : Mda

însă şi cu calm prefăcut) : Vă afi-ş ă l l d

IRI NA : Ce s-a înt îm pla t ? (Intr



şează poza la panoul de onoare...ELENA II (speriata) : Nu se po ate !

(Dă să iosa pe usa din fund.)ROMEO (in culmea nervilor, taindu-i

calea, aşezîndu-se în fata uşii) : lastai odată locului şi nu te mai juca

a t ì t !EL EN A II : Nu se po at e ! Dă-m i voiesă ies ! E ne no ro ci re !

ROM EO : Ia r e „ne nor oci re" ?ELENA II (cu reproş) : După ce încurci

lucrurile în halul asta.ROM EO : Eu le ìncurc ?ELENA II : Dac'ai ştiut , de ce mi-ai

dat poza pe coperta ?ROMEO : N-am dat-o eu, da r a apă-rut... (in acest moment, pe usa dindreapta apare Pigulete) pe nt ru căeşti fruntasa fabricii...

P IG U L E T E (din spate) ; Fais ! (Elena II pleacă capul.)

ROMEO (cetre Pigulete) : Ia r ?PIG UL ETE : înco ntin uu şi pen tru tot-deauna ! (Pe usa din dreapta intra

Antal ; Pigulete conchide declamatori Dìnsa (arata spre Elena II) nuest e frunt aşa Elena Aioanei !

ANTAL (intervening, spre a ajuta ladescurcarea lucrurilor) : Nu, nu este...

neînchizînd însă uşa.)

ROMEO (apropiindu-se de ea) : Grgo raş e sau nu a l du m it al e ?

IRINA (nedumerită) : E-al meu .ROMEO (cafre Antal) : Vezi ?

ANTAL (către Romeo) : Pardon ! (Ctre Irina, apropiindu-se de ea.) Daesti, sau nu eşti fruntaşa ElenAioanei ?

IRINA (alintìndu-se, persiflìndu-l pPigulete) : „Scriptic"... da. (Zîmbeştdrăguţ şi iese.)

S C E N A 2

ROMEO, ANTAL, ELENA I

(Cei doi se uita unul la altul, apo fiecare se uită in alta parte şi, ca la

comanda neauzita, se aşază deodat pe cite un fotoliu ; dar nici nu s-aaşezat bine şi, pe usa din dreaptaapare Elena I.)ANTAL (tresare, se ridica brusc, ìna

inteazà către fata, vorbeşte gravrar şi apàsat) : Nu eşti dumneataf t El Ai i ? (S idi

PIGULETE (clocotind de venin) : Ju st ,ăş di d b bil ă

DIRECTORUL (simulìnd ingrijorarea)



tovarăşe director, dar... probabil căn-aţi înţeles.

DIRECTORUL (retezat) : Am înţelestot şi ştiu tot de la ìnceput... (Pigu-lete se dezumflà, ramine cu minaagăţată prin aer ; directorul conti

nua.) In felul acesta, tovarasa ElenaAioanei a depăşit cea mai mare rea-lizare , obţin ut ă de fruntaşa fabriciinoastre (arata spre Elena I)... tovarasa Elena Aioanei (Romeo şi Antal

fac ochii mari.)ANTAL (după citeva clipe, şoptit, ca

tre Romeo) : Vezi ?

PIGULETE (către director) : Jus t, to -va răşe dir ector, da r probabi l că n-a ţiînţeles bin e povest ea cu şorţur il eschimbate.

DIRECTORUL (stăpînit, dar categorie) : N-a existât nici un şorţ schimbat !(Elena II jubilează.)

PIGULETE (nu se Iosa) : Da r eu per sonal am auzit povestea...

DIRECTORUL : Mda. (Se uită cu coadaochiuiuì la Elena II, care sta acumcu capul plecat ; apoi către Pigu-lete) Povestea cu şorţurile schim

bate a fost o... (Elena II asteaptàincordata ; Directorul urmează) farsa

Cum as ta ?PIGULETE (vag inviorat) : Iac a bin

Cînd făceam raportul, arătam şnoi — nu ? — că... (parca i s-a doxigen) „Din paca te, bri gada I-a trasă înapoi de tovarăsa". (Se aprste, se dezumflà.)

DIR ECT ORU L: Şi-acum ?PIGU LETE : Ei, acum... (Dà din ca

cu nostalgie.)

DIRECTORUL : Creăm alta tradiţietovar ăşe Pigu lete !

PIGULETE (ia poziţie de drepţi, scoatcreionul şi carnetul din buzunar) Creăm, to var ăse directo r ! Dati d is

poziţie ! Un moment. Să pun titlu(Serie.) Vr a să zica... „Noua tr adi ţia fabricii...** Un moment, să pun şdata... 6 noiembrie o mie noua sutşaizeci şi... (Uitindu-se la director

Pof tiţi !DIRECTORUL (răspunzînd asteptărgenerale) : Seri e asa ! (Cu convingere.) Toate ţesătoarele , la nivelufruntaşelor !

PIGULETE : Just ! (Serie ; deodatà sopreşte.) Cum aţi zis ? La nivelul.

ROMEO : Dar cum ai vrea sâ-ţi spun ?ELENA II (j tă) T " l Ef

ROMEO : Ş i tu, tu nu aşteptai p e ni ?



ELENA II (jenată) : „Tu", ca la Efo-rie.

RO ME O : Efo rie a fost odată... (Dupăo pauză.) Mai bine , du -t e la cămin.Se cuvine să fii acolo cìnd spune

poezia, băieţelul dumitale...

EL EN A II : C ar e băi eţel ?ROMEO (cu calm prefàcut) : Copiluldumitale.

ELE NA II : Dar, eu n -am copil...ROMEO (obosit) : Ia r ìncepi ?ELENA II : Ce ?ROMEO (furios, repede) : Eşti sau nu

Elena Aioanei ?

ELENA II : (speriată) : Da !ROMEO (acelaşi joc) : Fruntasa ElenaAioan ei, n esc rip tică — ne ni mi c ?

EL EN A II : Da !ROME O : Te- am cuno scut s au n u la

Eforie ?EL EN A II : D a !ROMEO (foarte repede) : Ş i ai un c o

pil ! (O priveşte ţintă.)EL EN A II : Nu !ROMEO (suspectìndu-i reacţia) : P e

Grigoraş !ELENA II (dumirită) : Aaaa a...ROMEO (ironie) : In sfîrşit...EL EN A II : E al sorei me le

meni ?ELEN A II : (jucìndu-se) : Ba da .ROMEO : Pe cine ?ELENA II : Pe tine...

(Romeo se ridica, se apropie de eadebut de scena lirica, violent întrrupt de sunetul telefonului.)

ROMEO (afectìnd exasperarea, se ìndreaptà spre telefon) : Da, T.A.P.Lule... (li face semn Elenei să vinUnga el ; ea se apropie, el ìi ia minse uità in ochii ei şi, prins de vrajochilor albaştri, „tranşează" c

T.A-P.L.-ul.) Ihì.. . V-a ven it marfă.Daa... (Trezindu-se o clipà din vsore.) Ce să ne tri mi te ţi ? (O clip

xncurcat, apoi repede, ca din gradina proprie.) Tr im ite ţi d e toa te Şi trandafiri , şi crizanteme...

VOPSITORUL (de-afară, „atacînd" melodie moderna acum cîtiva ani).„Roze şi garoafee... in parfumul lor...

I E N A

ACEIASI, VARVARA

3



Acdd. Victor Eftimi



f

Cai et de reéie

a început a fost autorul-actor-regizor şi director : vezi EschiSofocle, Shakespeare şi Molière.Pe urmă, atribuţiile s-au impartit. Evoluţia teatrului, poate lipsunor personalităţi excepţionale au pus capăt acestui cumul. Autorul a mai fost uneori propriul său interpret, sau regizor, saconducător de trupă. lata şi actorul-regizor. Dar n-a mai fosnimeni, în acelaşi timp, director, regizor, actor şi autor, ca nemurtorii părinţi ai teatrului, cei patru corifei ai dramaturgiei univer

sale, mai sus citaţi.Cînd, la sfîrşitul ultimului deceniu al veacului trecut, Konstantin Stanislavskşi NemirovicinDancenko au pus temeliile Teatrului de Artă din Moscova, o falangde mari actori din Apus, înconjurati de trupe mediocre, cutreierau pianeta, într-ucor de osanale aie căror ecouri le-am cunoscut şi noi, pe vremuri, pe malurilgîrlei eu apă dulce.

In Italia, urmînd lui Salvini şi lui Rossi, iată-i pontificînd pe Ermete Novell

nu pe scena. Orchestra exécuta languroase arii la moda, cavatine, valsuri şpotpuriuri domni şi doamne îşi făceau vizite în loji se tratau eu oofeturi î



potpuriuri, domni şi doamne îşi făceau vizite în loji, se tratau eu oofeturi, îadmirau rochiile şi tăietura fracului, discutau ultimele evenimente şi, mai aieultimele cancanuri, în vreme ce dincolo de cortina, pe o scenă uitată de Dumnezeu, în cabine înguste, prost luminate, în foaiere prăfuite şi igrasioase, actorîsi lipeau barb ile de cîlţ şi tremu rau de frig şi de emoţie, aştep tînd să le vinrîndul ca să facă frumos la boieri şi la cucoane.

Cu totul alte criterii au prezidat la construirea Teatrului de Artă din Moscovşi, dupa exemplul său, a noilor teatre care începeau sa se ridice în tarileuropene.

Decoratine inutile erau suprimate.Tonuri neutre pe ziduri, pe tavane, pe cortina.Ochiul spectatorului nu trebuia obosit cu ornamentatii colorate violen

Atentia omului din stai trebuia păstrată pentru ceea ce urma să se desfăşoar

pe scena, nu în contemplarea snobilor, veniti mai mult ca să fie văzuti, decca să vada. Deci, mai puţine lumini orbitoare, mai putine vedete în loji şi-fotolii.

Sala trebuie 6ă fie anonima : toată feeria va fi concentrata acolo, în luminrampei, toată atentia se va incorda în jurul personajelor care înfătişează gîndu

poetului creator. Vra ja scenei, nu a sa lii. Strălucirea întregului spectacol, nnumai a celebrei tragediene sau a marelui comedian.

Această revolutie a lui Stanislavski s-a propagat şi în bătrînele cetăteuropene, şi-atunci, iată primatul regizorului, adică al omului inteUgent, cultcare considera opera dramatică sub alt aspect decît al rolului mai mult sau ma putin gras, pe care „les chefs d'emploi" îl îngrăşau cu sp icuir i din alte rolur

Se vestea o muncă nouă în slujba gîndului creator. Prepararea unui spectacotinea luni întregi, dacă nu ani. Animatomi care trebuia să dea viată operei dramatice studia textul pînă în cele mai mici amânunte, îl citea şi-1 recitea, s

Dar primatul regizorului s-a vădit abia in vremile moderne, la sfîrşituveacului trecut la ìnceputul secolului nostru



veacului trecut, la ìnceputul secolului nostru.Inamicul public nr. 1, actorul-vedetă, fiind neutralizat, ostracizat, a apăru

pe nesimţite o nouă primejdie : vedetismul pic toru lu i-decorator, al costumierulual regizorului ìnsusi. Mai ales, al regizorului.

In vreme ce se cerea interpretului o totală despersonalizare ìn profitul ansamblului, ochii începeau să fie uluiţi de bogăţia decorurilor, de strălucirea costumelor. Nume de scenografi ìnlocuiesc numele actorului-prim. Atenţia spectatoriloe captata de arta comentatorilor plastici ai textului, şi textul începe să fie înă

buşit de accesoriile scenice.Abuzurile au culminât după primul război mondial, pe vremea „expresio

nismului", care transforma, standardiza toate repertoriile, indiferent de familidin care făcea parte lucrarea. începea confuzia. Confuzia trebuie lămurită.

Fiecare piesă de teatru îşi are stilul ei. Dacă autori ca Strindberg şi imita

torii sai din lumea germanica se puteau încadra in formulele exasperate alexpresionismului, dacă însusi Shakespeare, în anumite opere, poate fi trecut priviziunea unui regizor exagerat-original, anumite opere, tragedii antice, dramromantice, comedii realiste se refuză unei astfel de interpretări.

Nu poţi juca la fel pe Victor Hugo şi pe Anton Cehov. A pune personajmoderne, scoase din viata reală, să déclame ca Hernani sau ca Don Ruy Gomede Sylva este o greşeală égala eu interpretarea unui act romantic cu mijloacel

discrete ale actorului realist, în tonalitatea veridica, intimista. Nu vei juca Edipos, Cidul sau Burgravii in semitonuri, şi nici Unchiul Vanecu surle şi trompeté.

Altfel a înfăţişat S tanislavsk i pe Othello, şi altfe l — personajeie lui CehovAnumite piese cer concentrări lăuntrice, un debit firesc, un joe calm, cum

pănit ; altele pretind interpretilor un suflu ero ic , febri li ta te , a vîn t.Marea artă a regizorului consta în a crea stilul in care trebuie redat un

a lui Maeterlinck Pasărea albastră, care se joacă şi azi la Moscova, in inscenareade acum cincizeci de an i ; de la fanteziile trucu len te al e lui Shakespeare de la



de acum cincizeci de an i ; de la fanteziile trucu len te al e lui Shakespeare, de latragediile sale ìntunecate, la teatrul naturalist al lui Hauptmann şi la comediileatât de umane ale lui Cehov ; de la Antigono, lui Sofocle, ptnă la farsele luiMolière —, Stanislavski a proclamât respectul textului şi reìntoarcerea la actor, lascìndurile nude ale scenei, pe care urmează să le mobilizeze numai inspiraţia

poetului şi pute rea de emotivitate a in te rpretulu i ; cìnd a cerut un teatru dezbăxatde adaosurile, Lncărcăturile, abuzurile directorului de scena, Stanislavski reacţiona

împotriva acelui egocentrism, practicat de anumiţi regizori, se ridica, cum se şicuvenea unui adevarat maestru al regiei, ìmpotriva scamatoriei care ìnlocuia unvedetism cu altul.

Cei ce iubesc cu patima teatrul şi doresc sâ-1 vada progresìnd, apropiindu-sede perfecţiune, sînt datori să vegheze la puritatea lui artistica.

Să veghem ca actorii şi decoratorii, regizorii şi costumierii păstrîndu-şi per-sonalitatea, libertatea imaginaţiei şi temperamentului, să nu-şi depăşească propriullor domeniu : să-şi armonizeze eforturile in slujba acelei minuna te simfonii ca reeste opera dramatică, să colaboreze cu lealitate, fără gîndul de a lua unul loculceluilalt, de a-şi pune ìn umbra colaboratorii, aşa cum făceau, pe vremuri, capo-comicii, aceşti paladini ai teatrului de unul singur.

Iar fiecare regizor să înveţe că nu originalitatea cu orice preţ, extravaganţaartificiilor scenice, este adevărata artă a animatorului teatral, ci redarea onestaa textului, punerea ìn valoare a cuvìntului, gîndul autorului.

Inovaţiile sîn t foarte in teresan te, dar cu o condiţie : să nu ne supere prinostentatie, să nu se învechească prin repetire.



PE SCENA TEATRULUI DE COMEDIE

DE LA TEXT LA SPECTACOL

adresa „modului de viaţă american". In adevăr, scarta lui Cheryl Sandman, silisă ascundă sub trăsăturile unui vagabond declasat germenele ilustru al unui om



să ascundă sub trăsăturile unui vagabond declasat germenele ilustru al unui omdeosebit şi al unui scriitor, comedia amara a existenţei lui, desfăşurată la „da paşi de scaunul electr ic", prinsă în urzeala unor sălbatice in terese, vîndută şrevîndută de-a lungul unor „negocieri" foarte specifice societăţii americane, reprezintă o virulenta pagina de pamflet. Regizorul, pictorul şi actorii au primit lucrareCelebrai 702 cu afecţiune şi au judecat-o cu discernămînt , căutînd să-i valorific

însuşirile, decisi să nu scape nici un resort şi nici un detaliu din acelea care ar f putut să în tărească sensurile piesei. CSnd comedia a fost cit ită în tî ia data in ter preţilor, de către Radu Beligan, ea a fost asculta tă cu o incordare vie, punctatde repetate explozii de rîs şi care exprimau cum nu se poate mai bine calda loadeziune. Lor le-au urmat prompt o seama de întrebări timide sau făţişe, sub carse ascundea cea mai légitima d intre dorinţe : aceea de a desăvîrşi piesa. MonGhelerter a observât că uneori Mirodan se lasă antrenat de hazul unor momenteconferind acestor amănunte Unii mai importante decît trebuie să comporte echili

brul piesei şi mai ales că le lasă farà justificare <se referea la scena in carCheryl pare hotărît să meargă pe scaunul electric, după ce a obţinut amînaresentinţei). Radu Behgan voia ca automi să precizeze şi mai puternic fizionomimorală a lui Cheryl, astfel incìt sa se vada că avem de-a face pur şi simplu cuun vagabond silit să accepte rolul unui asasin. Sanda Toma dorea să ştie cindşi mai cu seamă cum, Diana devine Fata in albastru. Problemele ridicate de inter preti, cu acel simţ al concre tu lu i pe care-1 are intotdeauna cel ce trebuie să deviaţă unui personaj, n^au rămas farà ecou. Autorul şi-a revăzut textul, lămurind

puncte le obscure, i-a îmbogăţit substanţa, în tregind piesa in semnificaţiile eiCeea ce a adăugat, nu a adăugat dintar-un spirit de concesie faţă de regizor şactori, ci din convingerea că-şi serveşte opera, şi de aceea noile pagini nu numacă nu sìnt sub nivelul celorlalte, dar reprezintă un spor. Dintre noile file, meritacitata în această direcţie scena in care Cheryl se confesează Dianei, cerindu-i sà-înţeleagă şi sa-1 absolve :

N am ucis Am jucat rolul unu i ucigaş N am furat am jucat rolul unu



celorlalţi faţă de Cheryl, regizorul a ştiut să insinueze spectatorului convingerecă personajul doreşte cu toate puterile să trăiască că refuză să se lase copleş



că personajul doreşte cu toate puterile să trăiască, că refuză să se lase copleşde neputinţă, că exista o vagă şi imposibilă speranţă. De aceea, de la acest moment la acela in care Harrison îi propune lui Cheryl straniul său business, tranziţia se face dintr-o data şi totusi ca o rezolvare care era „în aer". Pe acest fon

psihologic, ce sta sub semnul surprizei, atmosfera de mare evenim ent, de festiv

tate, cu care se închide actul I, apare deplin plauzibilă, desi uluitoare. Zgomotu paharelor care se cioenesc, vocile care aplaudă pe noul scri itor, saluturile explozive de bucurie, îmbrăţişările directorului închisorii se amestecă, se confundă, sînvălmăsesc ca într-un fel de coşmar jumătate absurd, jumătate real. Tot ceea curmează de acum ìnainte va păstra ceva din caracterul acesta neaşteptat, incer

pe care-I pot lua evenim ente le. Sìntem pregatiti pentru orice, şi totuşi atunci cìnomul lui Armitage pătrunde în înehisoare în haine de deţinut, cu privirea nelinştită, cu tresăriri ciudate în mijlooul vorbei, zorit să tranzacţioneze, înghesuit întrun pat de ocnaş şi gratiile celulei, hotărît să cucerească cu orice preţ ceea ce arde cucerit, nu ne putem reţine un hohot tìe rìs. Dar, de pe acum, spectacolul transmite pe nesimţite o impresie de oboseală. O comunica glasul umbrit al inter

pretului principal ; o comunica ţinuta Dianei ; o comunica lumina care scadimperceptibil. Pe această stare, Harrison îşi anunţă decizia de a-1 preda pe Cherymortii. Din nou trecerea s-a făcut cu abi litate ; şi cìnd il vedem în actul III pCheryl déprimât, nu e o surpriză care contrazice atmosfera. Interiorul e nudAerul are o răceală sfîşietoare, lumina pare trecută prin cîteva straturi de cenuşşi pare ea însăşi o povară. Droul a crezut în durabilitatea contractului său cHarrison şi acum e doborît de veste. A sperat că noua şedinţă a tribunalului vveni şi va trece asa cum au mai venit şi cum au mai trecut. Dar s-a înşelatMoartea a fost mereu lîngă el, ca un ceasornic care a funcţionat perfect, dar, dineatenţie şi mai ales din obişnuinţă, nu 1-a auzit. Se pierdea, odată cu mult

neînsemnat, dar care sporeşte ridicolul situaţiilor. In fine, într-o pauză cînd sdiscuta machiajul Mircea Şeptilici a avut propunerea de a purta ìn rolul lu



discuta machiajul, Mircea Şeptilici a avut propunerea de a purta ìn rolul luHarrison masca unui om trecut de vìrsta mijlocie, căruia argintul părului li do nota de distincţie, iar roşeaţa obrazului trădează o vitalitate aprigă. Excelenta fost ideea decoratorului de a imbraca pe cei doi directori de ìnchisoare ìcostume cu dungi mai fine, dar şi eie de puşcăriaşi. Interzicînd unele initiativ

primind cu recunoştinţă aitele, regizorul a incercat să subordoneze to tul pieserămînînd, înainte de orice, un scrupulos psiholog, cu grija atentă pentru adevăruartistic al situaţiilor. A reuşit mai puţin însă să imprime actului II miscare. Ìadevăr, ìn acest act replicile se succed farà destulă vioiciune, fiecare gag despărţit de cel următor de o pauză inutilă ; or, tocmai acum acţiunea trebuia sse precipite, luìnd cel mai rapid tempo cu putintă. li reproşăm de asemenea că luc rat insuficient cu actorii care au apariţii episodice : int rarea d irectorului ìnchsorii din Alcatraz sau aceea a omului lui Armitage nu sìnt suficient de expresive

Sont însă neajunsuri care nu umbresc o reală victorie artistica.La această victorie Al. Brătăşanu a adus o remarcabilă contribuţie de inteligenţă şi sensibilitate, întrucît, ca şi regizorul, a surprins sensul major al comediei. Cînd cortina se ridica in actul I peste celula împresurată de zgîrie-norimetropolei, simtim că acest decor n-a fost dedus numai din faptul că întreagdramă se petrece într-o ìnchisoare, ci că avem de-a face eu o caracterizare, eu metafora arti stica : de o pa rte şi de alta a gratiilor celulei se întîmplă în fon

aceleasi drame şi aceleasi comedii. Iar cînd în actul II cortina se ridica pestaceeaşi celulă, de asta data mobilată somptuos şi încadrată de reclame fulguranteviolentînd atenţia şi anunţînd că viaţa lui Cheryl este un hazard, care se prelungeşte în cel mai capricios chip, efectul e sigur, iar sugestia admirabilă. Al. Brătăşanu a mers mereu pe linia grava a ideii fundamentale : ne gîndim de pildă lcortina vie făcută din „oamenii-sandviş" şi care pare, un moment, expresia succesului, a gloriei lui Cheryl, pentru a deveni peste o frîntură de clipă imagine

Gesturi, surîsuri, încruntări, pe toate le-a strîns în dteva idei véhémente îcinismul lor : business interes concurenţă Editorul acesta care se socoate u ma



cinismul lor : business, interes, concurenţă. Editorul acesta, care se socoate u macînd e condescendent, precis în fiecare iniţiativă, riguros în fiecare detaliuinventiv, aducînd un dispreţ total pentru cultura, are intuiţia rechinului. Scena îcare Harrison îi explică lui Cheryl cum 1-a descoperit, cercetînd cîteva zeci dcereri de graţiere înecate toate în aceeasi durere fără égal, dar unele mai biniar altele mai prost redactate, a fost jucată perfect de Şeptilici. Am avut atuncîn faţă un om la ca re simpatia pentru crimă, curiozitatea pent ru deformărilsufleteşti — com and ate de pas iunea pentru a ve re — iau formele cele mai bru tale

Din Joe, Florin Scărlătescu a făcut cu uşurinţă şi pricepere artistica pick pocketul care-şi exercită meseria cu o virtuozitate ce vine dintr-o adevărat„vocaţie", dar care nu 1-a dus prea departe. E de fapt un ratat, cu vanitati interziate, cu micimi scuzabile, fără ambiţii personale de ìmplinit, farà lupte de cìst

gat. Artistul i-a dat lui Joe acea lipsă de personalitate şi de bravadă, ce vindintr-o lunga convieţuire cu mediocritatea şi înfrîngerea. E o ipoteză a lui Joedeplin plauzibilă şi bine ìntruchipata de Florin Scărlătescu, desi poate că amfi préférât un Joe mai colorât, mai inventiv, care înmulţeşte farà număr farsele

In rolul Dianei, Sanda Toma a avut o misiune dificilă. Să arate indirect csecretara conştiincioasă nu e deloc fiinţa supusă şi cuminte, că sub o falsa corecttudine se ascund răzvrătiri légitime ; să devina apoi, cînd Cheryl este din nou p

pragul morţii, Fata în albastru, aducînd nu numai mustrarea şi chemarea lord ine , dar şi spera nţa ; să se transfo rme, în sfîrsit, înt r-u n colaborator afectuoşi abil al lui Cheryl, insuflîndu-i bucuria de a trai pentru un adevăr. Sînt numeroase ipostazele în care interpreta trebuia să apară în scurta ei trecere pe scenaSanda Toma a izbutit să lumineze şi să explice desenul délicat şi imprécis aeroinei. Glasul, felul ei de a vorbi, ţinuta, cînd ştearsă, cînd aspra, cînd tandrădau nu numai realitate dar şi o vibraţie particulară personajului Regretăm îns

LA TEATRUL DE STAT DIN GALAŢT



Dei , premiera a avut loc la cîteva zile după cea de la Bucurest

Trezesc interes şi discuţie cîteva aspecte ce dau piesei lui Mirodao expresie scenica oarecum schimbată faţă de cea din CapitalaCare ar fi, aşadar, aceste elemente ce deosebesc versiunea gălăţeană a Celebrului 702 ? In primul rînd, faptul că regia, VlaMugur, a căutat să exploateze în montare unele subtexte, şi îndeosebi, cele ce ajută la caracterizarea personajelor în spiritul cela

pe care le cunoaşte societatea satir izată aci de autor. Primul asuprcăruia mă voi opri este personajul Joe, încredintat actorului Mihail Pălădescu. îaceastă versiune scenica, Joe îşi păstrează şi slujeşte foarte bine replicile generatoare de umor şi de climat comic, domina cu vioiciunea constatărilor şi reflecţiilosale, susţine, ca să spunem aşa, partitura veselă a piesei, dar fără să devina un

persona] de comédie. El ni se înfăţisează cu o mască aproape imobilă, cu o expresie trista, chiar blazată, grava şi profund umana, ce mi-a amintit de cìndvcelebrul Buster Keaton (Malec). Joe pare astfel sa fie unul din copiii străzii, ajunacum la matu ritate, pe care vagabonda] ul 1-a înrăit şi 1-a acr it, sporindu-i totodatsarcasmul constatărilor şi reflecţiilor la adresa societăţii în care s-a născut. MihaiPălădescu a făcut astfel, foarte vizibilă, condiţia şi mai ales cauza sociale car1-a produs pe Joe, i-a restitu it acestuia o importantă tr ăsătură um ana — conştiinţcă este o victim ă — estompată pînă la nesesizarea ei de către inte rpretu l bucureştean, care şi-a înzestrat personajul cu prea mult har optimist, de parca puşcăria ar fi fost pentru e] condiţia preferată. M. Pălădescu este un actor a căru

prezenţă se sim te tot timpul, pentru că joacă replica cu strălucire, iar pauzele cuvirtuozitate aş spune împletind cuvîntul cu gestul folosindu se de mimica şi chia

de foi, este cărunt şi eu părul tuns scurt, figura palidă şi aproape făxă expresie,amintindu-ne mei degrabă de omul de afaceri ajuns în Camera reprezentanţilor



amintindu ne mei degrabă de omul de afaceri ajuns în Camera reprezentanţilorsau în Sénat, om eu „greutate" şi eu o poziţie dificil de zdruncinat. Nu se impa-cientează niciodată, nu se emoţionează, nu luptă, ci dispune, convins că totul seaflă la discreţia lui. Are o mină „blazată", pentru că vrea să aibă prestante,vorbeşte rar şi pe acelaşi ton tot timpul, este dezumanizat şi desensibilizat. Unrobot, dar unul primejdios, căruia banii îi dau putere. Ion Nichi, interpretul

acestui personaj, a ilus trat eu talent această viziune despre editor, ajutat fiindşi de o mască foarte adecvată, bine găsită. O caricatura de gangster eu trabuca fost Directorul închisorii (Eugen Tudoran) ; un atle t greoi, masiv şi stupid, aapărut Gardianul (Andrei Prajovschi), acoperind cu umbra sa ameninţătoare, pro-iectată de un reflector din culise, zidurile închisorii (care se voiau a fi aie Sing-Singului, fără ca nimeni să le poată identifica prin ceva). Gina Patrichi a sesizatcare ar putea fi argumentele folosite de o reportera de senzaţii, cum este MissPope din această piesă, şi, desi am fi préférât să şarjeze mai puţin, ca satira să

fie astfel şi mai puternica — în măsura în ca re personajul ar fî fost mai verid ic —verva şi hazul propriu al interpretei au slujit la demascarea reporterelor eumicrofon şi sex-appeal din lumea preeei de peste ocean. Grigore Chiriţescu a fost

preocupat să redea venali ta tea şi ipocrizia preotului închisorii, dar a uitat să-iopună, din cînd în cînd, şi falsa lui candoare. Cu totul nepotrivit şi caragialesca apărut avocatul, întruchipat strident şi neconvingător de Septimiu Pop.

Cred câ va fi mereu o problema în punerea în scena a acestei piese, liniaevolutiva a Fetei în albastru, de fapt, doua personaje într-unul, sau doua ipostazeaie aceluiaşi personaj. Tăcerile Dianei nu numai că trebuie jucate, dar trebuieastfel interpretate încît atunci cînd intervine replica, Diana sau Fata în albastrusă fi évoluât în ochii spectatorului către ceea ce sugereaza momentul ei de replica.Lucrul acesta 1-a făcut un timp pe scena Andreea Năstăsescu, pentru ca, în

partea a doua a piesei, cînd ea de fapt îşi propune să devina Fata în albastru,să schimbe linia evolutiva a personajului spre o exteriorizare, o afectare şi uncaracter mult prea voluntar şi mzestrat chiar eu accente cLnice (mă întreb de

TEATRUL MUNICIPAL:



IJST02\JR CJEJKEAPRIN RETROSPECTIVE LA DEZBATERE ACTUALĂ

na din trăsăturile valoroase ale noii noastre dramaturgii estetendinţa ei de a oglindi complicatul procès al oreşterii conştiinţeioamenilor în spiritul eticii şi ideologiei socialiste. A aborda actua-

litatea în acest chip înseamnă a prezenta, în acelasi timp, măreţiaei umană în plină şi dinamica dezvoltare, dar şi a descifra drama-tismul care o rodeste. Scriitorul îl descoperă pe omul zilei de aziîntr-o permanentă confruntare cu idealurile socialismului, cutnfaptuirea acestor idealuri, cu perspectivele viitorului. Pe de alta

parte , îl vede străduindu-se să alunge din universul său mora l şi de gîndire totceea ce îi frînează înnoirea sa psihologică, etica, ideologica.

în educarea conştiintei socialiste, un rol deosebit îl poate juca şi evocareatrecutului. Forţa educativa a evocării şi eficienţa ei cresc însă nemăsurat ctnd eae folosită într-o dezbatere actuală, cînd trecutul e luat ca argument în demonstra-rea unor adevăruri prezente, ca factor activ în dezlegarea unor problème actuale.

Iată de ce am întîmpinat cu mult interes şi socotim vrednică de o atenţiedeosebită drama întoarcerea, recent reprezentată pe scena Teatrului Municipal. * Eaconstituie, pe tărîmul creaţiei noastre dramatice, un pas nou, deschiderea unuidrum de promiţătoare rezultate. Ca atare, de altfel, ni se pare că se si cuvine acàntari şi preţui valorile celor şapte tablouri dramatice cîte alcătuiesc ìntoarcerea.

Mih i B i d î i i di l i t

politic. Acest examen defineşte şi el, pe aceste coordonate ale autocritica, calita teînalt-umană a membrului de partid, a comunistului, Şi într-un caz şi în celălalt



p , ,întoarcerea la trecut, la relaţiile, aspiraţiile şi faptele consumate, apare neapăranecesară pentru a pune fără gres în lumina circumstanţele prezentului.

Este fireşte o operaţie dificilă această confruntare. Ea nu inseamnă o simplreconstituire cronologica. Ea cere o deosebită însuşire de a sesiza semnificativulceea ce dăinuie şi se dezvoltă în noianul de aparenţe, de întîmplări şi situaţi

trecătoare, cîte te întîmpină de-a lungul acestei retrospective.Despre ce e vorba in întoarcerea ?într-o fabrică de unelte agricole se semnalează apariţia continua şi siste

matica a unor neexplicabile rebuturi. E cazul unei negligente ori al unui sabotaj Intrebarea, pusă cu insistenţă de colectivul fabricii, priveste cu deosebire pinginerul-şef Filip Lungocea. Acesta tocmai îşi exprimase dorinţa de a fi primcandidat de partid. Directorul fabricii, Savu Dalea (membru de partid, ilegalist)

încearcă să despartă insà problema rebuturilor şi a eventualului sabotaj d problema admiterii inginerului Filip in rindurile candidaţilor. Savu e gata să-recomande, in acest scop, in baza unor vechi relaţii de prietenie. Pot fi despărţitcele doua problème, in această împrejurare ? în ciuda vechii prietenii, îl cunoastoare Savu, în adevàr, pe Filip ? Nu cumva s-ar cuveni ca Savu să mai întîrzieadîncindu-se în cercetarea vechilor lui relaţii cu Filip, înainte de a semna xecomandarea ? E sigur Savu ca Filip e „vrednic să devina mem bru de par tid" Intrebàrile îi sint puse eu stăruinţă tovăraşească de bătrînul Danila Bulz, secreta

al organizaţiei de partid în fabrică, şi el vechi şi incercat ilegalist, şi el deopotriv bun prieten cu Savu şi de multa vreme pus, in dese rìnduri, in situaţia de a averelaţii cu Filip. Aceeasi ìntrebare — pătrun să de vig ilenţă revoluţionară — i-

pune şi Magda, tehniciană în fabrică, de asemenea veche militantă in mişcaremuncitorească, şi din vremea ilegalităţii îndrăgostită de Savu. Şi ea, ca şi Savşi Danila, îl cunoaşte pe Filip tot din acea vreme. Poate că Savu, datorită unenefericite şi necomplet vindecate amnezii, suferite pe frontul antihitlerist, n



Beniuc a realizat, după Toma Căbulea, una din figurile cele mai vii din dramaturgia noastră.



gDanila Bulz, prin însăşi funcţia dramatică ce i-a fost acordată, sta ìn centru

atenţiei noastre. El mişcă propriu-zis viaţa dramatică în Intoarcerea. El deschideel închide conflictul. El dă sens importantei dezbateri în jurul calităţii umane comunistului şi a spiritului in care sînt educati, de către partid, constructorsocietăţii noastre socialiste. Credem în acelaşi timp însă că atît figura lui Danil

Bulz, cît insăşi baza filozofică şi artistica a conflictului din ìntoarcerea ar crescut ìn complexitate — pe măsura complexităţii sub care se înfăţişează, îzilele noastre, problemele educaţiei şi al e structur ii morale a omului nou — dacăîn aceeaşi măsură, de nu cu precădere, am fi asistat nu numai la procesul luFilip, ci şi la tìezbaterea profundă a poziţiei lui Savu Dalea. Caci, „şovăialalui Savu nu poate ram ine — aşa, nedezlegată — ca punctul terminus al unedezbateri ìn care au fost puse in joc, desigur nu in chip gratuit, cinstea şi capacitatea de dăruire comunist-revolutionară a eroului. Marcata doar de replicil poetice cu care Bulz ìncheie dezbaterea întoarcerii, această cinste ne apare doadeclarată, dacă nu chiar iluzorie. Caci, „şovăiala" lui Savu se manifesta nu numa(explicabil) in circumstanţele nefericitei amnezii suferite din pricina războiuluci şi cu mult după ce acest accident şi-a consumât nefastele efecte, din momentuìn care, urmarind avizat trecutul duşmanului în care crezuse, Savu parca aşteaptca acesta să se demaşte singur ca atare, pentru a-1 socoti în adevăr duşman. IaDanila Bulz — şi pr in el autom i — trece usor peste „şovăielile" tovarăşului său

ba — în fond — chiar le absolvă.Pe coordonatele ei majore, şi printr-o seamă dintre eroii ei, ìntoarcerea drăspuns unor întrebări importante şi actuale : ce înseamnă a te identifica cu ţeluril

partidulu i, a-ţi consacra ìntreaga capacitate cauzei constructiei socialiste. Darurm ărind in primul rind pe Filip, răspunsul in ce-1 priveşte pe Savu cade alaturi de ìntrebare. Ceea ce desigur nu s-ar fi petrecut, dacă ìntoarcerea ar furmărit îndeaproape relaţiile Filip—Savu, dacă ar fi adìncit conflictul Savu—Bul

dentei ca ata re — vedem mişcîndu-se liber, în miezul construcţiei socialist16 ani după eliberare, canaliile de ieri. Faptul acesta e de natura să dim

l di i l i i l di i d ii iţi ş



p , pnueze mult din puternicul optimism al tragediei încercate de eroii pomeniţi şsubţiază, nu doar formal, osatura dramatică a lucrării. Faptul acesta subţiazînseşi temeiurile demonstraţiei şi forţa de transmitere a mesajului acestei lucràr

Sìnt neajunsuri care nu ating, ca atare, fondul important şi actual al mesa jului piesei, ci care privesc elemente de ordinul construcţiei dramatice, neajunsu

fireşti In cazul unei ìntreprinderi ca aceea încercată de Minai Beniuc, de a umbl pe cai nebătătorite încă şi de a deschide perspective inedite in abordarea dramatică a trecutului.

In spectacol : ceea ce e valoros in textul lui Mihai Beniuc pe ìntregul lui pacurs — freamăt poetic, replica combativă, forţă de evocare — capata, slujit cu respşi talent, de regizpr (Ion Olteanu), de decoratomi G. Ştefănescu şi de inte

preti, valo ri corespunzătoare. Momentele de evocare , cu deosebire, plutesc ìatmosfera poetica a textului, mai cu seamă în tablourile cruciale (pe Dêalu

Feleacului, în temniţă, moartea lui Meresz). Nu vom putea uita pe Ştefan Ciubotăraşu. Natura leţea prea b ine cunoscuta a actorulu i a fost folosită in ìntruchiparelui Danila Bulz, cu cele mai frumoase, mai vii, mai trainice expresii. SeptimiSever s-a străduit vizibil, să ìncarneze ìn Savu Dalea, un ora frămîntat şi slabcinstìti dar lesne încrezător în aparenţe, fără a recurge la mijloacele afectărilocare-i erau propria. A reuşit în parte. Am reproşa lui George Mărutză în Filipcaracterul deschis, din capul locului grăitor, al interpretării sale. Din pricinaceasta, evoluţia spre demascare a personajului a fost stînjenită şi greu convingătoare. Regretìnd slabul ecou din vremea asprelor încercări ale ilegalităţii, în jocude altfel cald al Ilenei Predescu, socotim că se cuvin multe cuvinte bune pentrapariţia nespus de promiţătoaire a Nastasiei Şova ìn magazinera Catalina. Persona jele din ìntoarcerea sìnt multe şi inégale. Nu e cazul, credem, să le urrnărim ptoate. Vom remarc a doar că inégale au fost şi inte rpre tările multo ra d int re eiede la prea ostentativa Gina Pettini (Turi), la convingătorul, desi episodicul PetrGheorghiu (Meresz) ; de la Carol Kron in excelenta schiţă uma na cu care



TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAUIALE

„ALCADELE DIN ZALAMEEA" DE CALDERO

Data premierei : 8 decembrie 1960. Regia ; Dinu Cernescu. Decoruri : Traian Ni'tescCostume : Gabriela Nazarie. Muzica : Paul Urmuzescu. Distributia : -, Matei Alexandru (PedCrespo) ; Liviu Crăciun (Juan) ; Constantin Bărbulescu (Don Lope de Figueros) ; Damian Crîmaru (Don Alvaro de Atéide) ; Simona Bondoc (Isabel) ; Viorica Petrescu (Inès) ; VictMoldovan (Rebolledo) ;}»Coca Andronescu (La Chispa) ;>Mihai Fotino (Don Mendo) ; C. Rautcşi N. Enache (Nunio) ; Mircea Cojan şi Cristian Babeş (Un sergent) ; Gh. Buliga (NotarulAlfred Demetriu (Regele Filip al II-lea).

„...teatrul trebuie să ne înveţe bi-nele, cinstea şi dreptatea, descriindin faţa noastră intr-un tablou fidelintreaga noastri viaţă, tot ceea cevedem in realitate, amestecul de rîs

şi de orori, tristeţea, veselia, binele şi răul. El demască vieille farà nicio cruţare, ca o oglindâ ce sta in fatanoastră şi in care oricine poate săse vada faţă in fata : prostul şi deş-

bombastice, cu tirade insuportabiaflate sub influenţa contemporanulusău Gongora, maestru al barocului lterar, Calderon ramine o figura rmarcabilă în istoria literaturii unversale.

în Alcadele din Zalameea, ca şi îFîntîna turmelor a lui Lope de Veg

punctul nodal al confl ic tu lui ìl constituie o ciocnire între ţărani şi nob

ms&œmsi.



Scena din actut III

poez ia ori en ta la ) sau implicaţiile deordin psihologic-filozofic, îmbibate de

i it l R t ii ( t i î d i

ciur şi prin sita, a opérât tăieturimasive, a făcut conexiuni, a dat, înli i ibili ăţil li b j î

Traian Niţescu 1-a ajutat substantial pe regiz or pr in decorurile sa le simple,sugerînd economic locul acţiunii cu o

In spectacol, actorul a apărut cu mască ciudată şi nefirească de gîditor al Renaşterii (Michelange



sugerînd economic locul acţiunii cu odensa substanţă poetica (prologuladuce prin metafora Spania, un soarerosu, însîngerat, ca un poem de Lorca), desi uneori exter ioarele aminteaumai mult un oraş de pe continentulafrican.

Vioiciunea, mişcarea trepidantă, rit-mult alert au stat, e drept, la baza in-tenţiilor regizorale. Curios, însă regi-zorul nu şi-a ales pentru spectacolactorii cei mai indicati prin aptitu-dinile lor să slujească comicul. VictorMoldovan releva mimai intenda dea-1 interpreta pe isteţul Rebolledo,

nu a re însă h azu l pe rson ajul ui ; C.Bărbulescu a înmuiat in falduri decatifea rezonantele bărbăteşti, umorulcazon al lui Don Lope.

Mihai Fotino a conceput personajul plecìn d de la o mască potrivită (bunătransfigurare după Doré), dar şi-a„topit" apoi pe parcurs forta comica,iar C. Rautchi a mizat excesiv pe bu-

fonada grotescă (în care gargaris-mele vocale îi constituie o prematuraşi neartistică maniera). Foarte şters,fără vlagă, a fost interpretul lui Juan

— Liviu Crăc iun ; S imona Bondoc afost inegală, într-un rol în care trebuia să-şi valorifice o prezen tă şi maistrălucitoare, mai plină de farmec.

ditor al Renaşterii (Michelange-f Galileo) deşi joacă rolul unui sim

plu ţăr an . (Să fi porni t regizorul caracterizarea fizică a personajului dla repl icile p ret enţioa se al e aces tuia

Interpretul a rostit cu mult calm

cu ech ilibru a rti st ic replicil e ; firescuautenticitatea personajului au fost przente, dar o monotonie monocroma fost aruncată peste mişcările suflteşti ale lui Crespo. Matei Alexandrs-a apropiat mai mult de personîn notele de umor ale acestuia şi iintui t dramatismul mai bine in ul t imuac t ; în g en era l, com poz iţia s a nu

încă deplin închegată, actorul paîncă in căutarea personajului.Coca Andronescu a adus pe scen

um or ul ei sucu lent şi tonic, fiind m put in izbutită in scenele d e a tmosferhispanica.

Damian Crîşmaru, ca şi C. Rautche uneori supus propriei sale manie

declamatorii , care-1 situează pe o o bita excentrica spectacolului ; in scenconfruntarii f inale însă, personajuapare mai aproape de resortur i le sal psihologice.

Inégal, spectacolul nu e revelatori pent ru posibilităţile dovedite pinacum de tinărul regizor. Sa fie d



îşi cumpără două talgexe, un revolver- jucăr ie de tras la ţintă şi bea whisky,ascultînd muzică la radio şi acompa-niind-o cu bătăi într-o căldare. latasenzaţionala „revoluţie" a domnuluiKettle... Risca să fie cooptât într-unclub al original ilor. S-a întîmplat săfie altfel. Orăşelul Brickmill s-a révoltât... Domnul Kettle s-a îndrăgostitde doamna Moon, care aspira cătreo legatura sufletească superioară.

Kettle o transforma pe doamna Moon,asem enea lui Higgins — pe ElizaDoolittle, numai că In sens invers.

E o furtună extraordinară într-un... pahar cu apă. Nu e vorba numai defaptul că autorul şi piesa nu dau solu ta — pent ru că nici nu putea u —,dar această comédie nu are nici pe

departe tăisul grav, investigaţia so-cială a pieselor lui Shaw... Semnifi-caţia şi valoarea ei stau ìn portreti-zări care, fiecare, luminează rapaci-tatea, stupiditatea şi conformismul me-canic mic-burghez. De altfel, comediatrăieşte prin iluminarea acelei meca-nici stupide ce-i guvernează pe eroii

face mărturiile revelatiilor pe carele-a trait, regizorul 1-a invitât pe elşi pe doamna Moon să vorbească cuglasuri şi accente ce veneau din alte piese.

Migry Avram-Nicolau o ìntruchi- pează pe doamna Moon, care, dintr-orece pedantă, devine femeia caldaşi entuziastă, gâta să participe la revolta domnului Kettle. In prima partea piesei (ìn care feminitatea ei răz-

bătea transparent), burgheza anglo -saxonă a fost bine portretizată. Darapoi, transformata, doamna Moon numai are farmecul pe care 1-am fiaşteptat. De altfel, ea se transforma printr-o oribilă rochie „rose-bonbon",care „rimează" cu prostul gust şi nucu visurile şi aspiraţiile legate de

acest vesmìnt, dorit de mult de doamna Moon. Rochia prost aleasă paresimbolic o granita şi pentru nereali-zarea personaj ului în cea de a douasa ipostază.

O p lăcută surp riză : Dan Nicolae — bun interpret al domnului Moon —

ă l f b l



sa fie în égala măsură şi o „surpriză"artistica în sensul unor permanentecăutări novatoare.

Excelent, fără rezervă, Aurei Ro-galski, admirabil tip de poliţist bri-tanic — „vulpe bătrînă" — dar stupidtotodată, dăltuind cu măiestrie fie-care amănunt. O apariţie copioasă ! Inégala măsură, Athena Marcopol ne-asugerat cu artă „clasicul" tip al gu-vernantei. George Sion şi Geo Maicanşi-au descoperit mai greu personajele;

Familiar marelui public şi iubit deacesta Ernest Hemingway a fost pre

eie trebuiau să fie un reazem, umaterial de bază pentru contrastelcomice, şi au fost în mai rnică rnăsură.

Mihail Herovianu a fost un amuzandr. Grenock, amestec de ştiinţă şşarlatanism.

Decorul lui Dan Nemţeanu — uspir itual „interior" — a u rmărit şi reuşit să adîncească portretizările pesonajelor, sugerînd mediul lor am biant .

împotriva trupelor internationalisteşi atrăgînd atenţia asupra primejdi

„ NOPŢI ÎN MADRID" DE ERNEST HEMINGWA

Data prem iere ! : 13 decem brie I960. Regia : Andre i Br ădea nu. Decoruri şi cos tume : IoIpser.

Distri buţia : Ion Petr atu (Soldatul) ; Victoria Dobre-Obreja (Fa ta) ; Geta Cibolini Făgăd ar

şi Vera Lazăr (Dorothy) ; George Manu, George Ţurcanu (Preston) ; Virgil Vasilescu, Maricel Laurenţ(Hotelierul) ; Const. Brezeanu (Philip) ; Ion Igorov (Electricianul) ; Mariana Vincze (Anita) ; SebastiaRadovici, Vasiie Lupu (Com batanti ) ; Ion P orsilă (Gua rdul de a salt ) ; Nelli Cu tav a, J eni Arg?anu (Pe tra) : Dorin Moga (Wilkinson) ; Costei Zah aria (Antonio) ; Sa bin Făgâ răşanu (Max)George Ţ urcanu (Un combatan t) ; Gr. Constantin (O santinel ă) ; Iulian Marinescu (Generalul)Cornel Rusu (Aghio tantul) ; C. Elefterescu (Civilul) ; George Sîrbu (Tra nsm ision istuI ).



Scena din actul II



eroismul eroilor cărţii e simplu, fi-rese, neostentativ ; optimismul însoţeşte

fiecare cuvîrit, cred inţa în bir uin ţaadevărului e mereu presenta.Angela Niculescu-Plati (debutantă

în „teatrul pentru oameni mari", căcia mai scris cîteva piese pentru tea-trele de păpuşi), a dramatizat, ba maimult decît atît, a construit o piesă desine stătătoare pe tema cărţii MarineiSereni. Cu sensibili-tate artistica, Angela Niculescu-Plati a ridicat un eşa-fodaj dramatic plin de lumina şi poe-zie, bogat în pitoresc şi vibrant înacţiune.

Exista o caldura feminină, perso-naia, în modul în care autoarea a

povesti t dramatic fapte le <da, poves-tit, pentru că o ciocnire directă, pro

prie unui conflic t specific dramatic,e mai puţin prezentă) şi mai ales înfelul în care a descris-o pe interpreta

princip ală Licia (M arina). Este un meritdeosebit al autoarei, acela de a fi dez-voltat în piesă paginile cărţii, su-gerînd destinul de luptă al eroinei înzilele noastre în perioada actuală a

Fresca dedicata vieţii acestora se colorează cu amănunte calde din viaţa lo personală, care toemai subliniază trasaturile lor morale, unitatea lor etico pol it ica. Angela Niculescu-P la ti n-reuşit totdeauna să ţină la fel de viuritmul intern al dramatismului piese(finalul ìndeosebi scade pe linia tomai alba a unei naraţiuni), după cumalteori replica s-ar fi cerut mai bogată în metafore. în aspectul său ge

neral însă, textul piesei Cînd ìnfloresmigdalii e baza unui spectacol mamult decît util.

Acum, cînd în Italia, muncitorimeşi ţărănim ea du c — su b conducerePart idului Comunist Italian — o apr igluptă pentru înlătuxarea exploatări

pentru pace, exemplu l Marinei Seren

e înălţător. Aş aminti, de aceea, cuvintele lui Ambrogio Donini din prefata cărţii „Zilele v ieţii n oast re" :

„Este, desigur, vorba despre o femeiexcepţională, care a trăit alături dun om deosebit, ìntr-o epoca de ma

pămîntări, fâcînd parte dintr-un patid politic cum n a mai existât î

eroii nu-şi poartă eroismul ca pe o platoşă, canţoneta italiana ţîşneşte înorice clipă oamenii o iubesc cum

cu o „credinţă" în roi, demnà de a fidata de exemplu tinerilor actori.

Topite" în ansamblul spectacolului



orice clipă, oamenii o iubesc, cumiubesc ochii unei femei frumoase, darştiu să moară fără a trăda, după cumştiu şi să trăiască fără a parasi lupta.Toate acestea ni le povesteşte piesa,cuceritor, artistic, emoţionant. Este

marele merit, în primul rînd, al re-gizorului.în desenul acesta cald al spectaco-

lului am reţinut îndeosebi creaţiamatura, complexé, a Lilianei Tomescu,care, parca răspunzînd unor observa-ţii critice, de astă dată şi-a înnoit mij-loacele de expresie, a căutat trasatu

rile semnificative ale eroinei, i-a datacesteia, candoare şi vigoare, umor şitragism latent, exuberanţă juvenilă,sobră ţinută de militantă politica. Unroi realizat excelent.

Oristea Avram e un tînăr actor,dotât cu un fizic agreabil, cu o vocecalda, pregnante, cu o bună intuiţiescenica, şi care a dovedit că, urmìndindicaţiile regizorale, a găsit aproapetotdeauna momentele-cheie ale perso-najulu i său ; i-a lips it însă interp re-tului ponderea, echilibrul matur caresă-i permită conturarea eroului în ceade-a doua parte a spectacolului.

O surp riză : Marian a Oprescu pe

„Topite în ansamblul spectacolului,cîteva compozitii şi-au adus contribu-ţia lo r î nsem na tă : At he na Marcopol(o pitorească şi inimoasă proprietă-reasă), Napoleon Creţu (o luminoasăfigura de comunist italian, plin de

dragoste de viaţă), C. Neacşu, IulianMarinescu (desen viu, expresiv, al unuiagent de poliţie), Vera Lazăr.

Exista încă unele fisuri în distri- buţie. G. Cîmpeanu e uneori exteriorrolului, unele personaje din tablou-rile ce reprezintă închisoarea fascistanu sînt destul de expresive. De ase-

menea ritmul spectacolului scade pu-tin car re final ; s-a mai r em arc at deasemenea că, regizoral vorbind, s-arfi cuvenit mai bine prezentată legaturaeroilor cu lumea dinafară, cu masele.

Decorurile şi costumele unei debutante, Lidia Iovănescu, au fost în notaspectacolului, ancorate în unda generala de discreţie artistica, dar eloc-vente în limbajul lor plastic.

Teatrul Armatei poate deci oferi publicului spectacole de calitate. Dupădoua spectacole ca Fiul secoluluişi Nopţi în Madrid, Cînd infloresc

fi id d

tare în ţară a piesei lui Lorca, tocmai pe scena aces tui teatru — nu esteun fapt întîmplător Consecvent eu

ment dramatic al omenirii, artistutrebuie să plîngă şi să rìda cu poporul său Trebuie să lase lujerul d



un fapt întîmplător. Consecvent eulinia profilului său, de teatru popular, credincios unor principii majoreîn alcătuirea unui repertoriu specific preocupărilor sale artistice, Teatini Muncitoresc C.F.R. a vrut să

spună un anume lucru prin versurile Marianei Pineda. Drama eroica a ma-relui scriitor luptător continua undrum firesc pe scena unui teatru care

porul său. Trebuie să lase lujerul dcrin şi să intre în mlaştină pina l brîu, pentru a-i aju ta pe cei carcauta crini". Atunci, în anul 1936, cînse declarase gâta să-i a ju te pe căutătorii florilor de crini, pe apărător

republicii mjunghiate ; atunci, în anumorţii sale eroice, Federico GarciLorca demonstrase, printr-o întreagopera poetica şi prin 13 piese d

Cronica



Cronicalucrurile stau aşa şi meritili teatruluicare a îndrăznit să dea viaţă scenica

Marianei Pineda este cu atât maimare. Cu atìt mai mult, cu cìt colec-tivul are o tînără tradiţie teatrală,iar teatrul lui Lorca în ţara noastrăo şi mai tînără tradiţie.

Lorca a a firm at că teatru l — „poe-zia care se înalţă din text şi devineum ana " — a fost vo caţ:a vieţii sale,

că teatrului i-a dăruit cele mai multeore din existenţa sa. Federico GarciaLorca a făurit conştient, în literaturaţării sale, o dramaturgie nouă, carereînvia tradiţia de prestigiu a drameispaniole din secolul de aur, dar ajunsăîn prima jumătate a secolului al XX-lea într-un greu impas, prin alungareade pe scena a traditiilor nationale

populare, prin împietrirea în fo rm eşi maniere estetizante, rupte de viaţă.In opera dramatică a lui Lorca, eumultiple ramificaţii şi semnificatii fi-lozofice şi poetice, eu rădăcinile adîneîmplîntate în folclor, eu o mlădieredeosebită a formei, proprii unei înde-l diţii i l d

Piesa Mariana Pineda conţine înmod vădit toate elementele spécifiée

teatrului lui Lorca, şi care au stat înatentia comentatorilor operei sale.Ceea ce numim caracterul sintetic alteatrului lui Lorca, adică reunirea înscena a verbului poetic cu acţiuneadramatica, a muzicii, a cìntecelor

populare cu dansul, con tinuînd ast fellinia traditională a teatrului clasic

spaniol, tratarea realista ìnnoitoare asurselor de folclor, pulverizìnd manie-rismul din tractive, în sfîrşit, vînaromantismului popular, care irumpecu o puternică capacitate de generali-zare filozofică, toate aceste trăsăturile găsim în chiar aceastâ prima drama, care anuntă pe creatorul de maitìrziu al Nunţii însîngerate, al Yer-

mei, al Nemaipomenitei pantofărese,al Casei Bernardei Alba. Deosebireagreu de sesizat ìntre poezia sa dramatica şi dramele sale poetice se re-zolvă în Mariana Pineda într-o formade expresie originala : dacă în pieselede mai tìrziu, baladele, monologurileî i f l i ii ì

In creşterea intensitătii conflictului,ultimul act a căpătat în spectacol, unrelief scenic deosebit o greutate co-

simbolice gratii. Dar ar fi fost binca refrenul cîntat tînguitor în proloca un bocet (llanto) să fi fost relua



relief scenic deosebit, o greutate co-vîrşitoare, drumul spre moarte alMarianei Pineda devenind un momentemoţionant, poetic şi agitatone, caretrimite publicul spre istorie şi actuali-tate, totodată spre legenda vechii

Spanii şi spre lupta pentru liberiatea popoarelor din zilele noastre.Caracterul simbolic al piesei, poezia

ei de o mare simplitate artistica, ideile politice ale autorului şi-au găsito elocventă întruchipare în spectacol,datorită cadrului scenografie, soluţii-lor plastice.

Decorurile Sandei Muşatescu au în-cadrat dramatica poezie a MarianeiPineda între gratii, sugerate cu dis-creţie pe fundalul unor încremenite şiînăbuşitoare perdele negre de catifea.Linia severa şi totodată delicata adecorului, descărcat de elementeleunui pitoresc ieftin, de culoare locala,şi-a găsit expresia plastica cea maisugestivă în actul III, mănăstir ea :apăsarea inchizitorială a catolicismu-lui, tristeţea Spaniei heraldice şi retrograde transpar prin coIoana geometrica încremenită într-o lumina ce-ţoasă, dezolantă. Singura vibraţie lu-minoasă o aduce făptura alba a Maria

ca un bocet (llanto), să fi fost reluade-a lungul desfăşurării spectacoluluîn accente de revolta tot mai putenice, să răsime în cadente tot mai vguroase ; a r fi fost bine ca ref renuromantei populare să aducă în spe

tacol prezenta Granadei, odată csunetele unor chitare andaluze i ; afi fost bine ca prezenta Granadei s

palpite în spectaco l eu poezia ei caldtulb urătoare ; fiindcă, în Mariana Pneda, Granada este mai mult decfundalul unei actiuni eroice, fiindcîn această piesă, G ran ada — adic

corul, poporul, oamenii din j ur — re prezintă argumentul vieţii şi mortMaria nei. Strigatili : „Amas la libetad por encima de todo" (iubiti libetatea mai presus de orice), dacă nu sîmplîntă în zidurile Granadei, dacnu atinge conştiinte, vieti omeneştdacă nu îşi află ecou în lumea dinafara dramei personale a eroinei, risc

să dizolve caracterul eroic major a piesei într-unul in tim, dureros, să releve solitudinea eroinei parasite, şnu să afirme crezul victorios al unuerou învingător, căruia i se alătur poporul. Insăşi actiunea piesei, îm păr tită de Lorca în „stampe", permişi h ă ă i î l i

As tra Dan — Am pa ro ; Dori Costu? — Lucia .Dacă rostirea versului pe scena nu

mentelor distonìnd cu linia ìn generalsobră a interpretării. Acest lucro a-minteşte o anumită maniera In jocul



Dacă rostirea versului pe scena nusatisface şi sărăceşte spectacolul Mariana Pineda, o vină însemnată o areaici şi traducerea piesei. Lipsită deomoge nitat e — poate şi fiindcă sem-nează treì traducateli —, tălmăcirea

romînească a versului lui Lorca n-aizbutit să ne comunice tulburătoareafrumuseţe a imaginilor sale, bogăţiaritmurilor, ascunzìnd astfel spectate-rilor, unele sensuri profunde ale pie-sei. Lipsa de unitate in rostirea versu-rilor pe scena a apărut şi mai vizi-

bilă şi din pricina diferenţei de sti l

care s-a creat ìntre jocul interpretei principale, detasat mult de cel al ce-lorla lti actor i. Ma rga Anghelescu seimpune ìn rolul Marianei Pineda prin-t r -o creaţie de valoare şi efort artistic, care dăinuieşte ìn amintirea spec-tatorului mult timp după spectacol.Talentata actriţă desfăşoară în acest

roi un registro bogat de sentimenteşi tonuri, unind, lntr-o interpretareviguroasa şi plină de patos, sentimen-tele femeii îndrăgostite, crezul deluptă al eroinei populare, durerea şi

bucuria, suavitatea şi zăcămîntul pa-sional. Cu o dicţiune melodioasă re-marcabilă care reliefează în nuanţe

minteşte o anumită maniera In joculMargăi Anghelescu, de care talentataactriţă ar trebui să se desparta cu unefort creator.

Regia s-a oprit însă mai puţin asupra celorlalte roluri ìn munca ei cu

interpreţii. Din această pricină, miş-

Cronicacarea in scena suferă in anumite momente (in special in actul II, la întîlnirea conspiratorilor), iar trasaturile unor personaje rămîn insuficientcon turate : Mircea Croc eanu, MihaiConstantinescu — Pr imul şi al Doileaconsp irator ; Gh. Dum brăve anu —

Alegrito ; Sabina Musatescu — MaicaSor Carmen, după cum de o anumităuscăciune n-au scăpat nici MariaGeorgescu-Pătraşcu şi Dana Comnea,in ciuda delicateţei cu care au decu-

pa t siluetele celor două surori novice.Dincolo de scădetrile sale, spectaco

lu l Mariana Pineda acest prim con



Şi materiahil faptic al piesei Cinea ucis ? porneşte de la un caz, de la

o crimă : o tînără magazioneră a uneifabrici este asasinată, în timp ce dindepozit se sustrage o mare cantitatede material. Trei anchetatori ai orga-nelor miliţiei răspund de rezolvareacazului. Sarcina lor gréa se complicacu fiecare depoziţie, cu fiecare martor,eu fiecare bănuială. Pentru a face

lumina, anchetatorii dovedesc per-spicacitate, tact şi foarte multă răb-dare. Animati de principale democra-tice aie justiţiei noastre, aie umanis-mului legilor noastre socialiste, ceitrei manifesta multa încredere înoameni, dar şi intransigenţă faţă deinfractori. în misiunea lor, legaturaorganica cu cetăţenii conştienţi şi spri- jinul solidar al acestora se dovedesceficiente. Odată cu aceşti cetăţeni, şiîmpreună cu eel mai tînăr dintre anche tator i — aflat la pr imul său caz —autorul solicita şi pe spectator să gìn-dească, să cîntărească faptele şi ipote-zele să urmărească nu numai cine"

pus în scena de Marius Popescu. Fantezia limitata, cuminte şi lineară, c

care regia a conceput spectacolul, prejudiciat transpunerii scenice. Asfel, ideea „misterioaselor" jocuri dumbre de pe fundal s-ar fi dovedinspirata, dacă intervenţia lor ar fost urmărită cu consecvenţă şi, maaies, în corespondenţă logica cu acţiunea ulterioară, din scena, unde misterul lor era élucidât. La fel de inoperante au apărut şi diapozitivele proiectate în biroul de anchetă (schiţat csobrietatea adecvată de scenografAdriana Leonescu), atîta timp cìt enu aduceau nimic în plus faţă drelatarea verbale, ba chiar ìngreunaşi mişcarea actorilor, şi cursivitatededucţiilor spectatorilor. Iar metafor

„scaunului infamiei", pe care iau lonumai cei cu cugetul pătat, spre deosebir e de superiori ta tea — aju tată d practicabile — a celorlalţi, n i s-a parut facilă şi neavenită.

încărcînd astfel spectacolul, regizorul a uitat esentialul ìntr-un monta



toare — sau înecul în S ena. E o alt ernativa încă actuală în Occident. De pe poziţii le vieţii noastre social is te , pr i-

Regia n-a ezitat să introduca şi umoment de balet, în finalul actlui I : o adev ăra tă ţîşnire coregrafic



p , pvim zbuciumul lui Mercadet şi surî-dem la ridicola şi iluzoria soluţionarea falimentului său. De pe aceste po-ziţii am admirât şi excelenta punereîn scena a comediei lui Balzac la Tea-

trul Evreiesc de Stat.Regizorul George Teodorescu a datdialogului o sprinteneală, egalată doarde ingeniozitatea cu care au fost plas-ticizate sensurile, principale şi secun-dare, ale comediei. Cu subtilitate şiexactă informaţie culturală, GeorgeTeodorescu a situât istoriceste comedia

balzaciană, ţinînd seamă de tehnicaşi construcţia ei (mai mult sau mai puţin în prelungirea tradiţiei moliè-reşti), cum şi de spiritualitatea ìncepu-tului de veac al XIX-lea, oferind sin-teza unui spectacol limpede şi eficace.Deosebit de izbutită socotim că estesincronizarea cuvînt-mişcare. Mişcareascenica a fost executată tot timpul încadenţa dictată de cuvînt, adică desens, exact cum trebuie. Nici unamănunt nu a fost neglijat, fiecareamănunt a avut adresă. Bunăoară,„jocul scaunelor" : pe nt ru fiecare c re ditor care-1 vizitează, Mercadet aşazăun scaun în mijlocul încăperii, dar

u : o adev a t e co eg a ca croitorilor şi modistelor, veniţi „îmbrace'* familia Mercadet. Subscriela ideea regizorului, dar cu recomadarea unei sporite consecvenţe : de cnu o rezolvare în mişcare de balet

a finalului comediei însesi, foar pretabil la o asemenea desfăşuraranalog cu scena „îmbrăcării" ? M ercdet şi ai sài ar putea să incinga, aicla sfîrşit, o bacanală In toată legeluminata fantastic cu reflectorumiraculoasei şi absurdei întoarceri lui Godeau (pe ca re — scris Godot —spectatorii piesei contemporane a lBeckett îl mai aşteaptă şi acum, Par is, dar nu mai vine !)

Sub ìndrumarea unei atari regii iteligente, nuanţate şi pline de vervcolectivul de la T.E.S. a funcţioncu mare precizie, tdovedind o sudurde autentica echipă de teatru. Deasu

pra tuturor, monumentala — cum cerea şi rolul — inte rpr etar ea da ta dMauriciu Sekler lui Mercadet. Nici intenţie, măcar, de caricaturizare, nio miscare în afara desenului net viguros al personajului, şi totuşi ccîtă evidenţă, cu cît relief, a prinviaţă sub masca lui Sekler arhetipu



Mìnard. Isac Havis (Verdelin) şi Samuel Fischler (Pierquin) au fost vìrst-

nicii care s-au ilustrat, mai multdecìtalţii, printr-un joc atent faţă de valo-rile textului.

Nu putem ìncheia mai nimerit acesterînduri decît exprimìnd lauda cuvenităspiritualelor şi viu-grăitoarelor deco-ruri ale Adinei Reich. Pe un fundaltăiat în linie frîntă din panouri înalte,

pictoriţa a fixât momente grafice re- prezentative pentru epoca piesei,recapitulînd spectatorului utile noţiunide istorie, geografie, ştiinţă şi econo

mie. Totul în maniera lui Daumier(publicaţia „Charivari"), inclusiv por-tretul lui Balzac. In planul întîi şi aldoilea, scenografia a adus — din punctde vedere al culorii şi al suprafeţelorîn decor şi mobilă — atmo sfera med iu-lui şi a vremii, cu tot ce avea încă

proaspăt sau începînd să putrezească.Teatrul Evreiesc de Stat din Bucu-

resti a ìnregistrat cu Mercadet un net6ucces de regie, interpretare şi scene-

plastica, adică un autentic succès decolectiv.Florian Potrà

TEATRUL DE STAT DE OPERETA

„LYSISTRATA" DE GHERASE DENDRINOLIBRETULDE NICUŞOR CONSTANTINESCU 51 GEORGE VOINEoCU

Da ta prem iere i : 15 dece mbr ie 1960. Muzica : Gh era se De ndr ino. Lib retu l : Ni cuşor Con-sta ntin esc u şi Geo rge V oinescu. Regia : Nicuşor Con stan tine scu . Decoruri : George Voines cu.Cost ume : Ma c Con sta ntin es cu şi Geo rge Voinescu. M aes tru de cor : Con sta nti n Ră-dul esc u. C oregr afia -: Elen a Pene scu Liciu. Dis tribu tia : Silly Po pesc u, Lucia Rolcsi Lidia Popescu (Lysistrata),; Ion Dacian şi An ton NTegoiţescu (Ly con ) ; Vi r-i i R ki şi C t t Cî (L t ) Bi b Mă l şi T i B i i i (T

Cronica



Cronicade nobilul ţel către care se îndreaptăeroii.

Nicuşor Constantinescu şi GeorgeVoinescu au créât cu Lysistrata olucrare literară de sine stătătoare, do-vedind că „genul minor" al operetei poate fi ìnnobilat creator. Desfăşu-rarea conflictului dramatic, uşor lini-ara, respecta parca modelul antic şie însoţită de comentariile poetice ale„Actorului" şi corului.

Umorul piesei se bazează in moddeosebit pe contraste (limbajul une-ori modem al eroilor antici şi maniera „modernista" a zeilor din Òlimp), pe anacronisme, şi foloseste mai putin „quiproquo"-ul şi elementele „cla-sice" ale operetei. Poate că n-ar fistricat ca autorii să fie şi mai gene

rosi cu umorul, cu momentele cornice,Dogate în nuanţe. Exista în libretuloperetei o laudabili intenţie caracte-rologică a personajelor prin replica, prin analiză psihologică, ceea ce e unadevàrat... eveniment in libretul deoperetă.

Despre muzica lui Gherase Den

specialitate. In rolul Lysistratei, SillPopescu a ştiut să ìntruchipeze grtia şi caldura eroinei, desi n-a avu

forta necesară să ne facă să-i bănuimcalitătile mobilizatoare şi nici umoru popular cu care personaju l a fost crditât. Apreciatul cintăret Ion Dacianconvingător în momentele lince, fost exterior, intégrât mai putin pesonajului şi mai mult propriei sa

personalităt i muzicale.

Interpreţii „partiturii" de comédiau servit cu haz şi ap lom b piesaîn primul rind, Virginica Romanovskcu o vervă şi un ritm inepuizabileapoi, George Groner şi Maria Wauvrina, autorii unor compozitii pe cde groteşti, pe at ìt de copioase ; dasemenea şi Silviu Gurău, actor-cîntă

ret complex, cu o vie şi nuanţatinteligenţă scenica. Mai putin inspirâBimbo Màrculescu şi-a répétât „poantele" cunoscute, în timp ce „zeii Olimpului" s-ar fi cuvenit să aducă mamult haz pe scena, aşa cum de pild1-au adus „zeitele" Ruxandra ArgeşiuŞtefi Pîrvulescu şi Lia Turovski

DUPA CEL DE AL II-LEA

FESTIVAL BIEN AL DE



TEATRU „I. L. CARAGIALE"

BRAVO AMATORI 1/

n firmaţia că în teatrul de amatori repertoriul joacă asupra colecti-velor de interpreti un roi educativ mai mare decît asupra oolec-tivelor profesioniste, ni se pare pe deplin întemeiată. Contactul cu o piesă de valoare este pen tru artiştii amato ri o lecţie de viaţă, decreaţie. Dimpotrivă, contactul cu o piesă mediocră constituie oimitila pierdere de vreme pentru aceşti oameni care viri din pro-ducţie pe scenă nu numai în soopul de a spune ceva esenţial

spectatorilor, dar şi pentru a-şi lărgi orizontul spiritual.In această privinţă, am înregistrat cu satisfacţie la cea de a doua ediţie aFestivalului bienaì de teatru, contactul oolectivelor noastre de amatori cu lucrăridra matice din tre cele mai reprezen tative, ca : Tinereţea părinţilor de B. Gorbatov, Nila de A. Salînski, Ultima etapă de E. M. Remarque, Puştile Terezei Carrât deBrecht, O noapte furtunoasă de Caragiale, sau Tache, Ianke şi Cadîr de V. I. Popa.

Una din trăsăturile dominante ale Festivalului a constituit-o promovarea pie-l î şti t Alăt i d i l é ifié î t t d

scenice strîns legate de spiritul textelor, cu soluţii dictate dinăuntrul universulude idei şi de personaje înfăţişate de autor. S-a observât străduinţa instructorilode a gasi acele forme scenice care pot să transmită in modul cel mai clar ideil



de a gasi acele forme scenice care pot să transmită, in modul cel mai clar, ideilşi mesajul pieselor. In valorificarea scenica a textelor s-a vădit folosirea unulimbaj autentic, lipsit de emfază şi retorica. Am remarcat faptul că ìn spectacolele de amatori, cuvìntul hotărîtor a revenit interpreţilor care in general a

promovat un joe realist, organic, firesc.

Orientarea spre interpretarea sobră, lipsită de emfază sau ostentatie, slujit valorificării momentelor de emoţie şi tensiune dramatică. A impresionaexprimarea simplă şi convingătoare a patosului eroic revoluţionar din spectacolucu piesa Tinereţea părinţilor (clubul Uzinei „Ilie Pin tilie" din Ploeşti), undesub indrumarea instructorului Nicolae Spudercă, majoritatea interpreţilor au reuşsă sublinieze cu sinceritate esenta caracterului eroilor lui Gorbatov. Aceeaşi exprmare iaconică, sobră, a eroismului am intìlnit-o şi in spectacolul Nila (Sindicatuînvăţămîn t, Călăraşi — instructor Aurei Elefterescu). De mijloace asemănătoar

s-au folosit şi talentaţii interpreti ai Casei de cultura din Lugoj, pentru a reddramatismul piesei lui E. M. Remarque, Ultima etapă (instructor A. ŞerbănescuReferindu-ne şi la alte realizări ìn acest sens, ne-ax fi imposibil să nu ne oprimla Noi, cei farà de moarte (Clubul centrai „Bicaz" — instructo r Moise Peretz şI. Gh. Rusu), Puştile Terezei Carrar (Casa de cultu ra „Fr. Schiller" — instructoPetrică Vasilescu), spectacole de frumoasă ţinută artistica.

Cresterea măiestriei in miscarea artistica de amator i a putu t fi surprins

mai ales in valorificarea scenica a comediilor Răzeşii lui Bogdan (Căminul culturaDolhasca — instructor Gh. Bîrsan), Ochiul babei (Căminul cultural Cimpa — instructor Maria Pătrăşcoiu), îndoiala (Colţul roşu al G.A.S. Sagna — ins tructo rElena Bogza şi Ghelu Destelnica, şi Oficiul special transporturi, Gara de Nor

— instructor Stelian Mihăilescu). Toate aceste spectacole s-au remarcat printr-u puternic caracter popular, prin tendinţa de a valorifica şi dezvolta demente dfolclor, de un optimism tonic. Dacă echipa din Dolhasca a adus pe scena un

ifi ld b ţ li d f di l l hi i

comisie au dat îndrumări concrete pentru îmbunătăţirea spectacolelor. Şi in alteregiuni, cum sînt Bacău, Hunedoara, Banat, s-au practicat asemenea metode. Eregretabil însă că in regiuni cu o bogată tradiţie culturale, cum sînt Iaşul, Bra-



regretabil însă că in regiuni cu o bogată tradiţie culturale, cum sînt Iaşul, Braşovul, slaba activitate de îndrumare a dus la neparticiparea acestora la Festival.Iaşul a fost prezent doar cu o singură recitare ; Braşovul, cu o singură formaţie.Slabe rezultate au obtinut m munca cu amatorii şi regiunile Maramureş, Dobro-gea, Oltenia. Aproape inexplicabilă apare anemica participare la Festival a regiunii

şi a oraşului Bucureşti, unde sînt concentrate numeroase forţe artistice.Cele 32 de spectacole presentate în finală, numărul mare de recitatori şi povestitori art ist ic i, montajele literare, care au obţinut un succès deosebit, auconstituit o edificatoare demonstrate a forţelor creatoare ale poporului nostru,a pasiunii şi a dăruirii artistice, a cresterii nivelului său cultural. Insistìnd asupraîmbogăţirii repertoriului cu cele mai valoroase lucrări din repertoriul autohtonsi universal, contribuind şi mai departe la creşterea nivelului interpretativ, vom

putea asigura mişcâri i noastre artis tice de amato ri o continua dezvoltare .

Valeria Ducea

n ăpusile au fost şi eie prezente In finală. Piesele prezentate de cele16 colective de păpuşari-amatori „finaliste" au fost alese, ìn genere,

pe măsura posibilităţilor artistice şi tehnice ale colectivelor (sănu uităm că păpuşarii amatori îşi confecţionează ed înşişi păpuşile

şi aproape toată recuzita pe care o folosesc). Cele mai multe spectacole au fost adresate copiilor de vîrstă scolara şi prescolara.(N-au lipsit nid Ursuleţii veseli, nici Artista pădurii, nici Deschi-de-te, traistă şi multe aitele). Dintre eie, Artista pădurii, prezen-

tat de Casa de cultura Sighet, a obţinut eel mai mare succès. Ideea piesei a fosttransmisa cu deosebită claritate ìntr-o punere ìn scena plină de vervă şi haz.La alte spectacole din această categorie am reţinut acurateţea interpretării (Lu-

Că i l l l V l l i Mih i) f l d li

m e ri di an e



m e ri di an e

DOUA

SĂPTĂMÎNIPRIN

TEATRELEMOSCOVEI

temele contemporaneităţii. în repertoriul teatrelor din Moscova dominîn prezent piesele inspirate din actualitate, acele piese menite a contribuì

prin influenţa lor activa asupra spectatorilor, la educarea acestora în spiritul eticii comuniste, în spiritul luptei împotriva rămăşiţelor înapoiat

din conştiinţă, împotriva influenţelo burgheze şi mic-burgheze.Se ştie că o mişcare teatrală est

determinata şi definita în primul rîn prin dramaturgia care-i sta la bazăUltimele piese sovietice, apărute pscenele teatrelor din Moscova, se ca

racterizează prin poziţia militantă autorilor lor împotriva unor aspectînapoiate din societate, prin afirmarea puternică, convingătoare, a frumuseţii morale a omului sovietic, purtător al idealului înaintat, comunistde viaţâ. In spectacol, toate mijloa

munist de viaţă faţă în faţă cu oseamă de aspecte negative, atît dinrîndurile tineretului (superficialitate,

selii. Atît dramaturgul, cît şi regizoruS. L. Stein au folosit mijloace satirice puternice pentru a evidenţia pe



rîndurile tineretului (superficialitate,lipsă de răspundere), cît şi din rîndurile vîrstnicilor. Drama bătrînuluimuncitor Grigorii Rodin, care se în-drăgosteşte de o femeie nedemnă şi

care-şi cauta un drum în afara colec-tivului său de muncă, rătăcindu-se pe căile desarte ale indiv idualismului,capata pe alocuri accente impresio-nante. Pus ìn scena de regizorul principal al Teatrului Comsomolului, ar-tistul poporului al R.S.F.S.R., B. N.Tolmazov, spectacolul se desfăşoară

în decorurile lui K. F. Kuleşov, com- puse din panouri mobile, de un gri -argintiu transparent, care se mişcă peculisante, creînd ìn mod ingenios spaţiidiverse de joc. Scende care sugereazăatmosfera de muncă intensa din cadmi uzinei sìnt realizate cu multaingen iozitate, pan ourile devenind* cera

ne de proiecţie a siluetelor de maşinişi de oameni, ìntr-un joc de umbreSi lumini de o mare putere de su-gestie.

Scene de comédie alternează cuscene de un puternic dramatism. în-d bi l ì d l

rice puternice pentru a evidenţia pericolul care îi ameninţă pe tinerilăsaţi la voia întîmplări.. Ritmul aleral spectacolului, rezolvarea pozitivâ evoluţiei unora dia tre tineri — pies

nu-i salvează pe toţi in a^eeaşi mesura —, finalul său optimist, caracterul modern al punerii in scena, ìnciuda unor slăbiciuni ale textului (carreia la un moment dat nişte procedeale unor comedii mai vechi), justificsuccesul piesei în rîndurile spectatorilor tineri şi vìrstnici.

De problemele educării tinerilor cetăţeni de vîrstă pionierească se ocupă piesa lui A. Hmelik Prietenul meuKolka, pe care am văzut-o la TeatruCentrai pentru Copii, in regia luA. V. Efros. Regizorul a folosit ìnspectacol unii interpreti de vîrstă apro

piată vìrstei personajelor, formati inşcoala-studio de artă dramatică teatrului, ceea ce da interpretării autenticitate şi farmec, fără a-i ştirbvaloarea artistica.

Cu o mare întelegere şi dragostpentru sufletul gingaş al copilului



Decor din spectacolul „Viori de primăvară" de A. Stein,pe scena Teatrului Maiakovski"



Scena din spectacolul ..Poveste din Irkutsk", in regilui N Ohlopkov la Teatrul Maiakovskl"

lui Serghei ; A. S. Lazarev, uimitorde expresiv în rolul lui Viktor, în-deosebi în partea întîi), cît şi cei ai

ş

Amurgul zeilor, tot de Sofronov, lacelasi teatru.Cu această piesă tematica contem



p ),rolurilor secundare şi ai corului numéros, participant activ la acţiunea

piesei, au contribuit la realizarea spec-tacolului, care apare ca un poem dra-«natic-filozofic, dedicat destinului omu-lui în comunism.

La acelaşi teatru comedia lui A.Stein, Viori de primăvară, pusă înscena de E. I. Zotova, a dat nastereunui spectacol lirico-muzical, cu multumor, cu multa muzică şi multa pri-măvară, închinat frumuseţii Moscovei.

Actorii deosebit de valorosi ai teatru-lui, printre care L. N. Sverdlin, artistal poporului al U.R.S.S., T. M. Kar- pova, A. P. Lukianov, M. M. Strauh,V. M. Orlova, au demonstrat calităţistrălucite de actori ai teatrului com

plet, cîntînd şi dansînd cu un firescşi o graţie cuceritoare, mìnuind umo-rul cu discretie şi tact. Decoxurile rea-lizate de pictorii E. K. Kovalenko şiV. F. Krivosein au conturat cu fi-neţe, din ţevi subţiri de aluminiu,fatada de biocuri şi interioare, peun fundal luminat expresiv, cu uşoarel ii ti

p porană a dramaturgie! sovietice slărgeşte, piesa fiind un pamflet politic ascuţit la adresa imperialiştiloanglo-americani, o satira ìmpotriv

tendinţelor colonialiste-acaparatoarale acestora şi, în acelasi timp, pledoarie pentru libertatea popoarelooprimate. Elementul interesant în acesspectacol este concepţia regizoruluEvghenii Simonov, care a ìncadrat acţiunea piesei In formula unei arende circ, personajele satirizate apărîn

ca personale de circ, extrem de caricaturizate, mijloacele regizorale sactoriceşti folosite încadrîndu-se Iaceastă concepţie. Cred că nu în égalmăsură regizorul a găsit şi cheia untătii spectacolului, în care elementelde melodrama şi cele de dramă eroca, din final, se leagă mai puţin o

ganic în formula adoptată. Dar experienţa e cu atît mai interesantă, ccît o serie de demente conventionaale punerii în scena au izbutit dminune în realizarea laturii satirice spectacolului.

C t it t t tă

Contemporaneitatea se manifesta în problematica pieselor reprezenta te, casi ìn interpretarea acestora, sau a

ţ

asemenea mesaj înflăcărat transmitspectacolul Liubov Iarovaia, pus iscena de Igor Ilinski la Teatrul Mie



p , pieselor clasice. Este limpede poziţiacontemporană a regizorului şi inter-

preţilor spectacolului Fratti Karama zov la M.H.A.T., de pildă, poziţie decondamnare a orînduirii ţariste cutot ceea ce avea ea antiuman. Estelimpede, de asemenea, ìn mai toatespectacolele văzute — şi am văzutdouăzeci — atitudinea combativă, par-tinică, a regizorului şi interpreţilor,orientata spre reliefarea mesajului ìna-intat adresat spectatorilor de azi. Un

gspectacol străbătut de patosul clocotitor al celor care au înfăptuit victoria Marii Revoluţii Socialiste diOctombrie.

Inched aceste sumare însemnări cmenţionarea acestui spectacol, care mse pare semnificativ pentru drumu

parcurs de teatrul sovietic sub semnul revoluţiei, teatru ìnchinat demnităţii şi fericirii omului.

Margareta Barbut

E P I S T O L E T E A T R A L E

Stimata redacţie^

plapumă, goblen la perete, candela, noptieră cu tişlaifer şi scrumieră, carpetCn dreptul patului... Mâ rog, tot ce se poartă pe pat, sub pat şi in împrejurimil

patului.



p — Fugi, marna ! Astea-s zarzavaturi de prisos. Nu se mai vàd nici in spec

tacolele de operetà. — Inseamnă atunci că n-ai fost la Dăruiţi iubitelor, lalele. Acolo să fi vàzux

montare ! Cìnd s-a ridicat cortina şi a aparut Marea Neagră pe scena, jurai că

fotografie de la Marnava, cu ^suvenir de amintire" de pe vremea cînd trăia răposatul şi ma ducea să-l văz pe Agop jucìnd monoloage de unul singur la Buturugdin Cişmigiu. Mare, cum nici la Constanta nu s-a pomenit vreodată : cu valumişcătoare, cu vapoare cu fum, cu submarine, geamandure, delfini, aterine, guvizstavrizi, pescari, pescăruşi, crap la proţap şi rasoi... de decor.

Ca să pun capăt contradicţiilor şi să putem ajunge totuşi la o concluzie, amadus discuţia pe un făgaş mai puţin deformat de diferite deformari. Am docuvintul lui Gigel, fiu-meu, în vîrstă de 7 ani.

— Eu vreau, camera mea să fie mobilată ca în piesa Pacala, de la „Ţăndărică — Bravo ! Uite un spectator care se dezvoltă văzînd cu ochii şi trăgînd concluzii din genul adresat vìrstei lui. Şi ce ţi-a plăcut ţie mai mult în piesa Pacala

— Petele de pe pereti. — Alea nu erau pete. Erau pomi. Şi erau foarte frumoşi. — Atunci, pe mine de ce ma certi cînd scap din greşeală cite un „pom fr

mos" pe caietul de scriere ? — Fiindcă àia nu-s pomi. Sînt pete de cerneală. — Sigur. La teatru sînt pomi şi la mine în caiet, pete !... Parca ai fi tota

lui Ţăndărică, nu total meu !... — Lasă, nu mai plînge, puişor, că mămica te înţelege, şi odăita ta o să fi

Impodobită cu diferite animale : urs, vulpe, pisicuţă... — Foarte bine, fiindcà astea sînt animalele mele preferate : maimuţa, iepurel

si crocodilul.

TEATRUL NATIONAL I L CARAGIALE"



TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE"S T A G I U N E A 1 9 6 0 — 1 9 6 1

î n r e p e r t o r i u

SALA COMEDIA

O scrisosre pierdutâ de I. L. Ca-

ragialeRegia: Sica Alexandrescu

învierea, dramatizare după LevTolstoi

Regia : Vlad MugurCu za Vodâ de Mircea Şfefânescu

Reg ia : Sica Alexandre scuPoveste din Irkutsk de A. Arbuzov

Regia : Radu BeliganCidul de Corneille

Regia : Minai Berechet

SALA STUDIO

Napasta de I. L. CaragialeRegia : Miron Niculescu

Parada de Victor EftimiuRegia : Mihai Berechet

Titanic Vais de Tudor Muşatescu

Regia : Sica Alexandrescu

Badaranii de Carlo GoldoniRegia : Sica Alexandrescu

Maria de Vasile Iosif

TEATRUL DE COMEDIE



TEATRUL DE COMEDIE

CELEBRUL 702COMEDIE DE AL. MIRODAN

R A D U B E L I 6 A N

FLORIN SCĂRLĂTES6U

A M Z A P E L L E A

A L E X L U N G U

OFICIUL NATIONAL DE TURISM CARPAT



VA OF ERA :

mÈ CSIăforil In forile prietene

■Vacante de iarnà la cabane

Excursìi de stîrşit de săptămînă. în munt

OFICIUL NATIONAL DE TURISM CARPATI



V Ă O F E RĂ:

SS» C â/â to r i / In tarile prietene

Vacante de forno la cabane

Excursìi de stîrşit de săptămină, In munti

Jil6*1



%

AVI

Nr.2.Anul.vi.Februarie.1961

Documents

Transcript of Nr.2.Anul.vi.Februarie.1961