Maria Berényi

În pragul noului mileniu

Berényi Mária

Új évezred küszöbén

Maria Berényi

În pragul noului mileniu

Berényi Mária

Új évezred küszöbén

Giula-Gyula, 2002

Publicaie a Comunit ii Cercet torilor i Creatorilor Români din Ungaria

A Magyarországi Román Kutatók és Alkotók Közösségének kiadványa

Coperta i ilustra iile de:

Illusztrálta és a borítót tervezte:

Stella Sant u

Editor responsabil

Felel s kiadó

Elena Csobai

Volum subvenionat de:

Funda�ia Public� ”Pentru Minorit��ile Na

�ionale �i Etnice din Ungaria”

i

Ministerul Patrimoniului Culturii Na�ionale

A kötet

A “Magyarországi Nemzeti és Etnikai Kisebbségekért” Közalapítvány

és

a Nemzeti Kulturális Örökség Minisztérium

támogatásával készült

ISBN 963 202 876 7

Nu pot pleca i nu pot s r mîn

Eu stau i azi la început de drum

în jurul meu doar pulbere i scrum

nu pot pleca i nu pot s r mîn

cum s aleg între dou direcii,

între dou dorine

sînt condamnat la neputin

cu ochii injectai de cea

privesc nostalgic spre necunoscut

Singur

iat-m singur

în faa acestei coli de hîrtie

caut cuvîntul virgin,

cel nerostit de nimeni

ascult mesajele

universului fr sfîr it

camera e împovrat

de tcerea mea

aud cum se destram

un suflet undeva

în gol privesc

i m pierd mereu

În jur totu-i pustiu i s lbatic

O iau înspre suflet, îl pipi încet

De ce spre geamuri închise privesc

M întîmpin soarta i lacrima drumului

Nimic nu e cert, nimic nu e sigur

Încerc s-mi echilibrez paii

În jur totu-i pustiu i s lbatic

Stau liber ca o pasre în cer

sînt un ciob dintr-un vas

imposibil de reconstituit

nimeni nu m poate cunoate

stau liber ca o pasre în cer

sînt încurcate liniile norocului

desenate în palm-mi

viaa îmi pare melodie funerar

o floare de toamn pun la icoan

Monolog

M sperie timpul fr întîmpl ri i fapte

Încep discuii întortocheate despre via i moarte

Numai griesc cu gura, ci numai cu sufletul

Am fric s nu se sparg amfora inimii în mii de cioburi

În lini te i singur tate miros floarea melancoliei

A vrea s m v d în perspectiva veniciei

Cam atît

cînd ceasul îmi va bate clipa sfîritului

voi aeza pe altarul gurii cuvinte sfinte

voi cutreiera mult printre rînduri

i voi s di floarea de limb dulce

Pa ii mi-s mai gînditori

nici somn, nici vis, nici real

mi se duc zilele, anii

paii mi-s mai gînditori

merg spre Castelul Amintirii

îmi duc tinereea defunct pe umeri

m caut în ochii copiilor

cuvinte natale

m cheam-n oapt

stau la marginea drumului

pr sit sau pr sindu-i pe alii

* * *

Împovrat de gînduri, de ani,

de-atîta dor dup mam

îmi pare drumul mohorît i lung

remucarea-mi risipete

sufletul pustiu

antenele din mine au împietrit

lacrimi mari m prind de gît

inima-mi e np dit de tristee

inele de tcere îmi cad pe gur

pîn la gît stau îngropat-n amintire

Îmi întorc fa a spre crucea tcerii

Calc încet peste frunza czut

Lumea e tot mai trist i gr bit

Îmi întorc faa spre crucea tcerii

Cît lumin i cît întuneric

Oglinda îmi arat un chip ce nu-i al meu

i toamna ruginie se strecoar mereu

Drum prea pu in umblat

Gînduri i stele deopotriv cad

Umblu pe un drum prea puin umblat

Flori de ghea pe urma pailor mei

Nu tiu prin cîte viziuni o s trec

Paii grei din lini te se rup

Obosit murmurul timpului ascult

Nostalgia fericirii

din ceai ies aburi grei, de ment

prizonier în brazda ideilor,

stau i a tept c derea ploii

m joc cu amintirile ce-mi scald ochii

adun în mine zi, clip, secund

nostalgia fericirii îmi umple inima

R t cire Din frageda tineree plecasem s aflu un adevr dar nici pîn acum nu l-am gsit r t cesc în pustiul acesta f r drumuri constat c uneori ajung prea tîrziu alteori prea de vreme neps tori privim spre r u i bine

Adev r c utat Plecasem s aflu un adevr pîn acum nu l-am gsit Minciuna urc sportiv, f r fric în mansarda vieii noastre cotidiene cuvinte i t ceri corupte t r o n e a z cu mare pasiune

M repet... M repet cum se repet frunzele Cum se repet i iarba i anotimpurile Se repet i totu i sînt altele M repet i totu i sînt alta

Castel al absolutului Fl mînd de orizonturi pduree a vrea s plec undeva a vrea s plec pe un drum unde nu a ajuns nimeni a vrea s plec spre-o insul pustie s construiesc un castel al absolutului s inventez o lume departe

R t cesc printre cuvinte

De un singur vers am nevoie i el refuz s se nasc îl atept noapte de noapte Nimic, nimic, nimic Rt cesc printre cuvinte printre atîtea cuvinte cutînd poemul care s-mi arate drumul M chinuie hîrtia alb i amar mi-e sufletul o tulbure oglind ce-ncearc tremurînd s m cuprind

Cunun de triste e Stau în mijlocul anilor mei Crp tura vieii cre te firesc Amurgul îmi atinge clcîiul Geme în mine dezechilibrul Împletesc cununa de tristee Cuvîntul m ia cu el i m rostete În ritm egal peregrinez prin timp Sub bolta nop ii cu sclipiri de argint

La patruzeci de ani

La patruzeci de ani

sînt o poet perfect anonim

n-am f cut mai nimic

pentru nemurire

m-am risipit în

biblioteci i arhive

viaa mea e prins

între dou coperi

timpul pierdut îmi

atîrn ca un bolovan

de gît

eu n-am primit nimic

de la lume

dar nici eu nu i-am dat

lumii nimic

Aleea Triste ii De cuvinte mai m-am deprtat nu mai aflu-n ele bucurie Stau împietrit purtat doar de vise M plimb pe Aleea Tristeii soarta-mi antreneaz ironicul surîs M schimb timpul cum ne schimb pe toi

Drum pustiu Pe valurile vieii printre furtuni pe drum pustiu c rîndu-mi disperarea s tul de toate z d rniciile i am girile am tras casei sufletului meu toate obloanele am blocat i intr rile i, mai ales ieirile

Arborii vorbesc în urma mea Nisip alb, nisip întins Mi-am pierdut urmele Caut unde-am fost – i plec, i pe lîng mine trec Harta-mi duce paii spre t ceri... Pe valea stelelor trec tcut i arborii vorbesc în urma mea

Am obosit Am fost de serviciu în acest deceniu M-am luptat cu toate morile de vînt M-am m cinat în toate morile din lume Am obosit i fug de toate Nu mai poate nimeni s dea în mine Eu am ajuns pîn-n inutul de unde nu se mai crede i nu se mai sper Ne mai rmîne doar scheletul cuvintelor materne

Lips de identitate Cît am mai alergat între mine i mine Cît m-am zbtut între cer i p mînt Eu n-am voie s spun c nu tiu, i n-am voie s spun c nu pot Trag cru a mizeriei noastre naionale În lumea aceasta lipsit de identitate

Lupt inegal Am f cut tot ce mi-a fost în putere am ostenit, sînt clipe cînd nu vreau s înving am vorbit pîn mi s-a ros limba de dini voi tr i în continuare cu nemulumirea i dezndejdile mele cu tot ceea ce m împiedic s fiu eu însmi

Cuvintele s nu le risipim în zadar

S nu ne fie team de t cere

Cuvintele s nu le risipim în zadar

Strigtul intr în noi ca un comar

Vorbele se las greu convinse

În limba singurt ii se pun întrebri

Gîndul cerceteaz prin suflet cu indiferen

Privirea-i groaznic despuiat în oglind

Delirul domnete în viaa plin de p cat i disper ri

R�t�ci�i ne apropiem

Cînd avem vrere, nu avem curaj

i cînd avem curaj, e prea tîrziu

chiar de sîntem aproape

totui sîntem departe

ne ridicm privirile unii spre alii

rt ci i ne apropiem i ne îndeprt m

Trecem orbi pe lîng semeni Nu mai avem timp, ne prelingem grbi i i trecem orbi pe lîng semeni alergm, alergm narcotizai de iluzii o grab ne-neleas ne arde tlpile nimeni nu mai tie încotro se duce pleci pe strad i nu tii care e nebunul în mica cîrcium clien ii ruginesc la fiecare col de strad ne întîmpin desenele obscene cu toii sîntem prizonierii vieii cotidiene

E atît de tîrziu între noi Poate a venit vremea s ne privim în ochi s practic m întîlnirea privirilor muli st m la fereastr i luna clar o privim, sîntem departe i înstr ina i i încerc m s ne regsim rîdem i plîngem, rostim cuvinte mînioase i c ut m un mod de a fi altfel dar, s nu ne învinuim reciproc e-atît de tîrziu între noi nu-i nimeni s sufle în luminare

Sentiment

Avem numai o via

S ne-o tr im curai

A inimii arip

S-o deschidem fr team

Chiar i atunci

Cînd ne chinuiete contiin a

S l s m liber un loc cît de mic

Pentr-un salut prietenos

Sisif

Sisif îndrgostit de piatra lui

construiete un drum al absolutului

cu ochi noi privete trecutul

urmre te leagnul apei

soarta-i antreneaz ironicul surîs

nime-n lume nu-i gse te rana

nu tie s - i plîng jalnicul destin

în faa oglinzii execut

mic rile de bun rmas

Eclips Eclipsa de soare, cînd a-nserat la amiaz Topise din oameni miezul n dejdii Poate-i semn c-a început sfîritul lumii Lumina verzuie umed s-a scurs pe jos Domina frica galactic Tremurul clipelor domnea în vzduh Vorbele de tain trebuiau spuse în oapt Cerul brusc s-a întunecat peste urbea cenuie Era o înserare de iad Soarele în cea plecase Totul se prea un carnaval cosmic

Supermarket al cuvintelor În uria ul supermarket al cuvintelor m uit împrejur pe un raft g sesc maini de fabricat iluzii pe perete un motto, destul de simpatic: “Nu farda i i nu îndulci cuvintele” corbul lui Poe în glas tare îmi spune c-mi tie adresa într-o ram textul din poezie lîncezete spaiul e demonic de aceea în el muli se rt cesc cuvintele m urm resc, vorbesc singure, vorbesc între ele

Expozi ie suprarealist La expozi ia suprarealist de la Paris se vindeau sîni din gum fraged i supl Era tot mai var prin picturi de Gauguin Era soare în lumina orbului De pe pînze curgeau priviri moarte, t ceri, sfîieri Peste visele vechi se aterneau alte vise Stelele se pregteau de culcare Somnul era bîntuit de comare Sub poduri se vindeau ultimele sperane

Privirea-i cochet ochi surîztori i enigmatici privirea-i cochet dorin a p lmuit a fructului oprit ca o zei trone te în bordeiele de ghea cu vorbe dulci în gur se face amor în dosul perdelei conturul trupului frumos pe buze mierea soarelui se strînge i-nmugurete s rutul în magici ochi rsare fericirea extatic

Vîntul fluier -n pustiu

l mpile de strad cu miile vegheaz oraul doarme ud în umezeala grea un alcoolic trece piaa trist în sta ia de metrou, la chiocuri se vînd videocasete, porno-foto femei nocturne se ain la col de strad o curtezeanc se fardeaz în vitrin noaptea e plin de orgii se prelinge ironia cotidian a supravieuirii amare, prin noapte, vîntul fluier -n pustiu

Plictisi i ne uit m în gol Se las un val de oboseal peste aceast lume programat Cu toii sîntem prizonierii vieii cotidiene Plictisi i ne uit m în gol Psihiatrul spune c ne tremur mîna i totu i noi scriem operele noastre minore Absurdul alearg liber

Uimire

turnuri de soare i frunza în delir

pentru liniti cuvintele se vînd

se veteje te nevralgic muchiul sufletului

vremea zace anonim la marginea deertului

vîntul desparte în singurt i unice suflet i piatr

se deschide poarta minii cînd visul se destram

noaptea se rupe în milioane de cioburi

în întuneric gheaa î i sculpteaz diamantul

Vîrtej

nimeni nu mai tie încotro se duce

casa e pustie i strada e-n delir

sub tlpi se deseneaz universul

peste tot sînt ziduri i capcane

în creier încole te iarba iluziilor

memoria îi leap d placenta

tramvaiul poart întîrziaii veacului

limbile ruginite cer o clip de r gaz

11 septembrie 2001

E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e ap Ce-i vii, rugîndu-i pe mori s ias din groap Începe judecata din urm

Tcere deplin

Groaza este stpîn peste omenire

Se respir printr-o singur gur

Acum e momentul suprem. Se va vedea

Cine se duce de tot i…cine r mîne.

Geamtul Lumii se strînge sub stînci

Disperare de secol

Impas general, criz,

criz de ideal,

de lume, de via

Disperare de secol,

de vîrst, de ani,

de ore, de secunde

Mor i neplîn i în

ochi se oglindesc

zdrene de cer

în ierburi putrezesc

Nimic nu e cert O u se deschide i zece se închid nimic nu e sigur nimic nu e cert inima tocete-un piept pe buze stau cuvinte mute în somn imagini biciuite secolul aproape-n agonie… lacrimi fierbin i se nasc sub pleoape-nchise ucide mîna, plînge gîndul, se înfrînt tot p mîntul

C utare În aceast realitate bolnav ne îngînm reciproc stm de vorb despr i i de propriile voci ne uitm la drumul din spate i nu tim cine eram cum nu tim cine sîntem ne cut m acum la sfîrit de veac

Donatori de sînge

S fim donatori de sînge secolului nostru agonic avem datoria s ducem mai departe mesajul str mo ilor no tri care vin s- i tr iasc mai departe în noi via a netr it

În a teptarea secolului XXI În a teptarea secolului XXI stau i m gîndesc în linite la cele ce am f cut colind prin via culegînd frunze înglbenite aud sunetele puternice ale realitii izbind visele mele fragile privesc spre viitor cu groaz privesc cu jale spre trecut un suflet caut, cunoscut

Vîrst rotund Ai zece ani, copilul meu cel drag, e prima vîrst-n calendar rotund te-a teapt dep rt rile fugare vei traversa întinsurile toate vei bea din ape limpezi de izvor î i doresc s bei continuu al vie ii parfumat nectar

Ziua de na tere

În ziua cînd m-am nscut era prim vara în toi liliacul înflorea îngerii cîntau la flaut umbla poezia în degete prea fericit în lichidul plînsului îmbobocea mugurii floarei de speran

Galaxii c l toare În palatul Speranei sentimentele au orizont Iar gîndurile sînt galaxii c l toare Trec pe sub cerul acoperit de soare

Noapte senin Noaptea a fost cald i senin Toate stelele ciocneau pahare de vin i-mi d deau s gust puin i mie Am comandat pentru Toi cei prezeni veselie

Poala prim verii Culc fruntea-n poala primverii pacea nopii blînd coboar închid ochii – i ascult coardele dulci de lini te stelele se preg tesc de culcare oceane verzi de frunze acoper cerul ape subiri spal pleoapa visului

Rîuri de var lin Soarele rsare, îl v d str lucind Sub s rutul lui florile se-aprind Rîde i flori, înv p iate de al soarelui srut Rîde i f r nici o grij , vara este la-nceput Pe blîndele scri de filde urc u or lumina Rîuri de var lin îmi spal retina

Toamn

e septembrie cu frunz amar i rece

pe buze sruturi mincinoase i triste

soarele-i pierdut în cea

tresare sub rou firul de iarb

natura-n somn adînc se pierde

în rugin se topete foaia verde

Toamn lichid

Toamna plînge-n ploaie

Semafoarele dorm i viseaz

Pîlpîie-n ochi fluturi de noapte

Pe iarb o lacrim transfigurat

Copaci în doliu ateapt iarna

Oraul e mai cenuiu ca oricînd

Pe cer nori crei cutreier lumea

În abur lptos frunze gonite de vînt

Sosete toamna cu disper ri de galben

Ceaa urc -n fuioare la cer

aerul e rece, vîntul bate-ntruna

sosete toamna cu disperri de galben

valuri de frunze migreaz

cocorii pleac, îi cheam dep rtarea

rugineaz ierburile pe mal

ploaia ar p mîntul

îi plînge anotimpul

dantura ruinat în

carnea senin a

ultimelor fructe

se las o raz le inat

pe geam

miroase a brad

din coroane de mort

Nocturn Cuvinte provocate, sunete cojite Se strecoar mereu toamna rujinie Suspin frunza, trunchiurile gem Noaptea vine cu umbre de crengi E foarte tîrziu, de tot întuneric Luna aipe te în inutul t cerii

Alinare E noapte-n lume În gar trenuri obosite Dinspre coline vînturi bat bolnave Cîmpia doarme sprijinit -n palme ca un copil în somnul lui uitat Luna cutreier� marea las la mal nostalgii Noaptea îi alin cuibul între spini

Toamna-mi rugine te fa a

Toamna-mi rugine te faa a pierit pe veci verdeaa verii care a trecut pesc doar prin ruine sumbre tcerea se aga de crengi nevzute surîsul ve ted mi se aeaz pe buze clopotul clipei îmi bate la umr merg într-una f r popas coborînd peste galbene oapte pmîntul îmi înghite paii de parc-ar fi semine ploaia-mi cade orizontal pe frunte mi se aeaz o cea greoaie pe ochi

Floarea de ger

Ninge calm cu lini te alb Cad mrgelele din ochiul iernii Pdurea se-arginteaz ca-n poveti Vîntul îmi leag n perdelele i visul Floare de ger strluce te în fereastr În linitea care se las Plopii î i scutur frunzi ul

Copil rie Îmi aduc aminte de pîinea Frmîntat de bunica Povestirile ei îmi alintau somnul Îmi lustruia amfora mea cu vise În grab îmi retu a zîmbetul pe buze Era lini te i îngerii aveau ochii senini

Amintiri din copil rie Mama de multe ori îmi spunea: Fata mea, Mai las cartea aceea c te vei beteji ! Nu vezi cît e ti de slab ? i- i strîci ochii citind ziua i noaptea ! Eu noaptea vorbeam cu prietenii mei din poveti Pe care-i cuno team atît de bine

Mam

Mam,

ai plecat spre rmuri deprtate

pornind s te caut

am întîlnit marea

rscolit de gînduri pustii

m-am întrebat

încotro îmi voi îndrepta ochii, i cui?

Mam,

în ochi îmi zac dou

lacrimi încrustate

te plîng în ritmul unui vers

i versul meu

l-a duce poate vreun cîntre

pîn la Tine

Mam,

aud cum te duci

pe drumuri strine

ochiul tu singuratic

e singura mea oglind

Mam,

plîng c nu te poci atinge

f i cruce i întoarce-te napoi

vino acas i mîngîie-mi sufletul

cum ai fcut-o de o mie i o sut de ori

Înmormîntare Cînd descoperisem mari resurse de linite atunci Mam Te-ai stins lin i f r împotrivire m uitam cum cad bulgrii peste Tine vîntul leg na crucea de lemn pe care scria c Te-ai dus la cincizeci i opt de ani neîmplini i în urma Ta a rmas un gol nesfîrit i o durere amar

Mama st pe prisma amintirii mele M -ntorc acas i-i prima dat , Cînd mama nu mai iese-n prag A murit i copil ria mea Stau aici, în aceast nav , Numit cas p rinteasc, În aceast nav cosmic Am fost copil Fragul fcea Fragi cu miez de aur Mama st pe prisma amintirii mele i m a teapt s sosesc din zare Mereu m-a ateptat s m întorc Mam, te-ai dus acolo-n nicieri, Doar pe buze-i mîngîi sfîntul nume

X X

X X X X X X

Mam, E toamn , e frig i ploaie i nimeni nu te-a aprat de moarte M despart în gîndul meu de tine Privirea ta se stinge-n mine Lacrima soarelui Îi stropete mormîntul Merg înainte pe drum Cu amintirea traumatic A unei mame moart

Te duci Te duci, de-acuma, mam i ne la i, dar te-om pstra în suflet totdeauna, cît vom tr i tu five-i cu noi una, vei respira, de-a pururi, în urmai

Vis

Am visat pe mama...

azi noapte am visat c-i era frig

i-am vrut s strig s ia ceva pe ea

dar n-am putut s-o strig

moartea lsa urme pe zpad

privighetoarea de noapte

arunca ipete jalnice

în urechi îmi iuia

un dangt tot mai funebru

o lacrim de ghea

îmi curgea prin sînge

dimineaa lumina mîngîia

chipul mamei de pe fotografia

din perete

Lumea de apoi...

Te-ai dus mam în nemurire Acolo-n zarea fr de sfîr it Ne este dor de tine, mam La to i copiii t i, la to i, Le este dor i la nepoi Iar tu e ti tot mai deprtat Pe cît de-aproape eti în dor Prea ne doare exilul tu Din lumea de apoi...

Mama m strînge la piept

M strînge la piept îmi pipie r nile Mama pleac apoi în toiul nop ii... ia pe umerii ei jumtate din suspinul meu jumtate din rnile mele

Ne ducem toi ca o poveste M uit la mama i m doare Secunda care galopeaz M uit la mama i-n eleg C timpul nu mai are clipe Se duce mama-n cosmic grind Acolo unde bunica este Ne ducem to i ca o poveste Sîntem cu to i doar un colind

Orfan -n lume Rmîne mama înc i înc nepereche i-i spun s aib rîna-n veci uoar Drumul iari m duce-n cimitir Un dor nebun, ades, m-apuc Nu pot s cred c sînt orfan-n lume Din mama nu mai am decît un nume

Pa i Peste pa ii bunicilor mei a crescut iarba Paii p rin ilor mei se pierd încet încet i ei -, Poate mîine deja n-o s-mi mai recunosc nici propria urm -, Noi mai vis m p rin ii noaptea, Ne-or mai visa copiii dup ?

Ochiul tragic

În nop ile de nedormire cu bruma disperrii-n suflet m oglindesc în ochiul tragic m n p desc nelinitile buzele-mi sînt fluturi în delir cît am citit despre moarte ca s pot tr i...

Zîmbetul unui copil

Sîntem atît de-ndeprta i i totu i împleti i în moarte vom r s ri în bob de grîu în macii r sf a i de soare prin zîmbetul unui copil ne vom mai recunoate oare ?

Infinit

Via a i moartea se privesc în ochi Eu privesc prin fereastra spart Înclinînd privirea acolo sus spre infinit

Încole te în mine cuvîntul blînd E o var rece i tinereea mea a plecat Citesc din ultimul meu autor preferat Încole te în mine cuvîntul blînd i a a trec anii, rînd pe rînd Mereu merg spre-o insul pustie... Cu ochii plini de tristee i regrete

Anii trec u or

Ajung s m gîndesc ce se va alege din mine, ce-mi rmîne în urm ? Anii trec mai u or decît ne închipuim, îi cut m în sertar i brusc nu-i mai gsim Mileniul pîrîie unde s-mi ascund ultima oapt personal cu-i s-i încredinez ultima bucat din mine ? Tic-tac îmi sun ceasul msurîndu-mi viaa-nclipe

Nisipul anilor

În ateptarea veacului ce vine desenez pe nisipul anilor visînd la ziua naterii mele viaa-mi alunec printre degete stau plecat peste marginea clipei îmbrac ve tmintele de duminic� a copil�riei

Sfîr it

Pe fundul ondulat al Mrii

Îi las motenire imaginele mele

Cerul îi închide ochiul însîngerat

În fa -i amurgul, în spate noaptea

Lumea întreag î i preg te te sfîr itul

În atelierele morii se fac inventarele

Tcerea secundei se îngreuneaz

Pe masa tcerii un singur pahar

Icoana de lacrimi primete t mîia

Cuvintele de cear se topesc pe gur

Clopotul clipei bate în umr

Liber vrea sufletul s zboare

T r e c e r e m e a p e a i c i

Va r�mîne lacrim

� pentru doar cî�iva �

i p r a f � i p u l b e r e p e n t r u c e i

m u l � i

Magamba fordulva beszélek veletek

Engem is nyomnak már az évek

Keresek magamnak nyugodt menedéket

Hogy merre megyek, nem nagyon tudom

Változó bánat az arcomon

Magamba fordulva beszélek veletek

Egyhangúan hull minden évem a feledésbe

Idm lezúdul gyorsuló iramban

Az emlékek burjánzanak, s nincs helye a szónak

Magány Ébred a szóban a csend Kopott a szív és a világ Minden múlt id ben van már Nincs mit mondanom, A szavak várhatnak Nincs mit mondanom, Ezek néma fájdalmak

Reggel

álmosan csörög a vekker

az asztalon ronggyá olvasott

verseskötet és szemüveg

a párnán arcom lenyomata

méreg-keser gondolatok

kavarognak koponyámban

szememben melankólia

rak fészket

fülembe zárok

minden sóhajt

fáradt pillantásom eltt

fényl képek elsuhannak

Többet kérdezek Ma már Kevesebbet mondok, Többet kérdezek. Keveset is rontok, S el re fékezek Magamon Ha lépek.

Elégedetlenség ez így nem elég mondja a vers szemrehányóan magamat kutatom mindabban ami van elvégzett teendim mégsem simulnak táskámban túl sok túl sok a hiányzó láncszem…

Gyomorjelzés nem tudom mi a tisztesség, mostanában újra a gyomrom jelzi, ahogyan már korábban is föl – le, föl – le, szakadatlan hullámzásával

Elviselhetetlen egy visszafoglalt pillanat mit ér ne kérdezd barátkoztam, szerettem, s most tudom, hogy némely barátság elviselhetetlen

Érzés Álmaimat elálmodoztam Vágyaimat elvágyakoztam Barátságom elbarátkoztam Mieltt közétek mennék, Megigazítom érzéseimet

X X X

Te felém, feléd én - - - ember ennél többet mer - e ? szív, lélek tartsál még ki ezen az útszakaszon legyen mindig szem eltt a szív földrajzi térképe

Álmaim túlpartján szemem fázik álomba szökik szemhéjam nem készültem fel erre a korra, erre a korra csak remélek, csöndesen és türelmesen remélem, hogy egyszer vége lesz e kornak remélem, hogy egyszer majd megértenek csak ne ébredjek fel míg nem látom álmaim tulsó partját

A sorsnak szembeszegülve Nézek a múltba réveteg Kihalt nyelv nyomain lépkedek A megtett, kanyargós utam kényszerít elre lKeser daccal, a sorsnak szembeszegülve

Káprázat, káprázat csak ami van Kínlódom, hallgatom vérem folyását Káprázat, káprázat csak ami van Jön év az évre, ránc a ráncra Az élet szép lassan tovaszáll Gylnek, sokasodnak az Elhallgatott szavak Az emlékek hintaszékben Ringatóznak

Szívem botlik sóhajtól fulladozva

Szemem látomásokba réved

Idegen vagyok önmagamnak

Az este rátelepszik kezem fejére

Szívem botlik sóhajtól fulladozva

Ketten vagyunk, én és a világ

Csak a dac tartja bennem a lelket

Letörölték arcomról a hovatartozást

Ismeretlen utak kresztáblái igazítanak a végtelenbe

Sorsom kispadján ülve Természetes állapotom a kimerültség s most sorsom kispadján ülve azon töprengek, hogy holnap ismét ballagok a rendelbe, számtalan kivizsgálásra testemben a fájdalmak lüktet tébolya botorkálok az aggodalmak kerítéslécei mögött szótlanság fojtogat, csend feszít ert vesz rajtam a rosszkedv óránként fél centit apad a remény kitágult pupillák tükrében megnézem magam elfogadom az elfogadhatatlant

Negyvenen túl Az ember így negyvenen túl már belátja erénye talán nincs is, csupán hibája S egyedül van, mint egy sarki jéghegy többé nem lesz szállása új szenvedélynek Fénytelen robotként mozdul benne az id szíve ritmusa is mily elny tt, meggyötört Zsibbadt erek útjain ered meg a vér aszalt szerelem tántorog a lét peremén

A megíratlan lap el tt Nagy sebességgel húznak el alólam az évek, a tavaszok és a nyarak egyre az ismeretlent keresve az örökké igazságot ha tudnám, hol a vég, a kezdet megfordítanám a homokórát a megíratlan lap eltt tudathasadásos század küszöbén botlok legdrágább titkaimat olvashatatlan betkkel írom

? ! ? ! Búzaként növök a világba Ki tudja kenyérré érek – e ? A szomorú fz világgá kiáltja sorsomat

Tekintetem koromat keresi Ráncok, homlokom gondolatjelei --- képek válnak le agyamról foltokban mint falról a mész ereimben vér helyett csönd-cseppek csörgedeznek tekintetem koromat keresi arcok után kutat, melyeket itt felejtett az id

Bánatok és derk folyton üzennek Neonok között feljött a Hold Bazsalikom illatáról álmodozom Lassú sz lüktet minden ízemben Bánatok és derk üzennek Futok tn égi fények után Bolyongok az álmok partján Mindig félúton mindig közben Mint jégbefagyott víztükörben

Új burokba bújt a lelkem Jóles félhomályban pihengetek az élet szép lassan tovaszáll révetegen hallgatom vérem folyását új burokba bújt a lelkem Az emlékek hintaszékében ringatózok fáradtan álomba szökik szemhéjam az éjszaka minden vitorlája kibontva elém lehullanak a lakatlan csillagok

szi séta

megfáradt fák alatt,

sétálgatok az szben

ki nem mondott szavak

visszhangja kísér

szabadjára engedem

gondolataimat

fojtogat a

torkomba akadt szó

érzem szívem akadozó

lassuló dobogását

megszököm a

szavak gyr jéb l

és jönnek

lehajtott fvel a hétköznapok

*

* *

eme fordított világban

önmagammal bújócskázom

egyszerre két végtelenhez nyúlok

egyre halkulók a lépteim

CSAK ÁRNY VAGYOK

világ vagy másvilág ez ?

Hosszú az út lélektl lélekig

Fátyolos szemmel az ég felé fordulva

az emlékek hintaszékében ringatózóm

s lesem a nap végs visszfényét

szemembe gyjtöm a távoli csillag sugarait

csöndben és tn dve figyelem

mily hosszú az út lélektl-lélekig

Most a szívre hárítják a terhet Jövt sehol, csak múltat látok Szélfútta zászlók, mosolyok, fogadkozások A könnybe borult világ hamusírjába túr A szorongás folyója az óceánba fúl Az élet is hullámzik mint a tenger Most a szívre hárítják a terhet Végtelen álmatlanság vette kezdetét Koravén faleveleket sodor a szél

Számban két nyelv feszül egymásnak a szóért

Némán állok az álmos csöndben

Az id elvérzik a lassú szívverésben

Szorong a lélek a test kényszerzubbonyában

A könnyek elöntik a látomásokat

Fonnyad az emlék, elhullanak a virágok

Fáradt vagyok, a hitem is rég elhagyott

Hányódom mint száradó, barnuló levél

Számban két nyelv feszül egymásnak a szóért

Kisfiamnak Mint mozdony után szürke füstgomoly úgy leng utánad lelkem melege múlhatnak évek s újra évek amíg vagyok, amíg élek mindig utánad leng e lélek Édes fiam, benned hiszek vidd tovább az életem

Édesanyámnak Mindaz, amit örökül hagytál, itt folyik ereimben, érzékeimmel viszem tovább tovább gyr zik bennem a mosolyod is

Egyengetem az emlékek útját itt állok tegnap és holnap között egyengetem az emlékek útját szemembe gyjtöm a távoli csillag remeg sugarát újra és újra hazaálmodom magam szüleim és testvéreim nevét suttogom végtelen utak kacskaringóznak velem mieltt végkép eltnök a lakatlan idben

Bolyongó verssorok Az évek elefántcsonttornyából gyerekkoromat szomorúsággal felidézem Emlékeimben bebalzsamozom szüleimet és örökké velem maradnak Jönnek bolyongó verssorok valamikori életembl Ülök egyedül, hallgatom foszlányát egy-egy régi dalnak De már nem is tudom, vajon szomorítanak vagy vígasztalnak ?

Fogyatkoznak a régi társak Elakadt sorok, társtalan rímek Hová jutottam ? És ki jött velem ? Térdig kopott a lábam Fogyatkoznak a régi társak Pillantunk kérd n önnön lépteinkre A homlokunkon lóg életünk térképe Milyen furcsán nézünk egymásra Beburkolózva csöndbe, némaságba

A magunk útját járjuk A magunk útját járjuk Szétszéledünk külön-külön Maroknyi embert morzsol a világ Feladjuk, mit több száz éven védtük Szabadon csapongunk És simogatjuk emlékeinket

Párhuzamos büszkeségünk befelé sikolt

Eltévedten, tétovázva járunk úttól-úttig, középutat keresve s így loholunk el egymás mellett párhuzamos büszkeségünk befelé sikolt gylnek, sokasodnak az elhallgatott szavak van annyi arcunk ahányan csak ránk néznek azt hiszem mélyen hallgatnunk kéne már mert a szavak ezentúl csak elválasztanak

? ? ?

és kevés a szó, a tett, a minden

hová tnt lelkünk szép reménye ?

mondjátok, hol van, hova lett

parázsló szemünk tiszta fénye ?

A líra alig hallhatóan cincog Pulzusomban akadt az óra a líra alig hallhatóan cincog versek foszlányai hullanak akár a szakadó hó a szavak alján hazugság zörög a nyitott szem el tt köddé foszlik a látvány rothad a vers a papírok tartományán tört ritmus alatt görnyed a szó

A papír hallgat A szürreális magasságból minden közel és minden távol A papír hallgat beszél a hosszú sor egyformává vált minden mosoly

Nihil évszakok sárhányója közé szorultam önmagamba fordulok sivár világot találok homokot, pusztaságot, sivatagot értelmetlen dolgok s furcsa képzetek tova t n ábrándok csalfa remények

. . .

... hangtalan kép ---

--- képtelen hang ...

... fagyálló mosoly ---

--- skizofrén óraketyegés ...

... éberségébe kapaszkodó ---

--- i d e g z e t ...

... kleptomániás kezek ---

--- sörbe bambuló ...

... migrénes tekintetek ---

--- lélekamputálás ...

... . ---

--- . ...

... . ---

A világ ma pengeélen áll és lesz amikor nem tud kérdezni a kérdés a szavak közt bizonytalan a csend égen és földön összetört a rend az élet kétszín, akár a sakktábla a világ ma pengeélen áll ketts szorításban az elnyújtott kiáltás

Szomorú lépések Fásult lomha csend a tájakon megfakult festék az arcokon hervadt indulatok a nyelveken tilalmas szavak fáradt, szomorú lépések csoszognak az ezredvégen

Kicsíráznak a titkos gondolatok

Ütérként lüktet a reggel

Hajamban harmatcsepp csillog

Meztelen fények villognak a tükörben

Kicsíráznak a titkos gondolatok

Szárnyra kelnek a selymes szavak

Száll a tavasz, bomlik a rügy

Oszlik a köd puha fátyla

Szimfóniát költ a rigófütty

Ezredváltó tavasz Tavasz-istennhöz rebegünk bús imát, hogy eltüntesse a tél kezenyomát Isszuk a fényt szomjas, csodaváró szemmel Ezredet váltva, jövnket mímelve

A tavaszok késnek A levelek reszketve földet érnek A tavaszok késnek egyre késnek Pislákol a a halovány ég túlvilági kékje

F foglalkozású esnéz lettem Nyarat temet a sz és én ffoglalkozású esnéz lettem mint véres könny csurog le az elsárgult levél a fákról kupolás-fehér gomolyfelh k ezüst ködök keringenek a nap végs visszfényét lesem én

Félénken lépked az sz Homályos szemmel, kínoktól gyötörten Álmos völgyek mélyén elterül az este A rét avarán lépked félénken az sz Terebélyesedik a csontágakon daloló parányi csönd S csillagfényben ezüstös a tenger habja Pislákolva oszlik már az éjnek árnya A felkel nap bearanyozza a reggelt Ragyogón csillog a távoli vízesés permet függönye

Téli este

A hold hideg fényben ragyog

lúdbrzik medrében a folyó

az égbolt holt magányba dermedt

acél szikrázik a hópelyheken

A lombokat rongyosra rázza a szél

saját jegén csúszik el a tél

a tájakon kegyetlen köd ül

szobámban az este lassan szétterül

Tekintet Amire nem lel szót a nyelv Mit el nem mond egy mozdulat Azt mind kimondja egy tekintet !

Álmodozás van úgy az ember, hogy álmodozni vágyik, mégsem jut messzebb: csak a valóságig

Kihunyó század Hova vezet a fel-fellobbanó és kihunyó század, hova sodor bennünket kiszolgáltatottan miközben azt hisszük, urai vagyunk a helyzetnek

Ezredvég, mire vagy büszke ? Ezredvég, mire vagy büszke ? házalóvá lett a nyomor az öregek befelé néznek., hogy semmit se lássanak züllött és ggös a világ kékre dermedt ajkakon bús sóhaj száll a ködbe beesett szemek gödreiben remegve fölcsillan a könny

Reménytelenség A távolban semmi célpont Lábnyomom a kezdet és a vég Ím a gyászunk ezredvégi Üvöltöd, hogy nincs remény

Mit hozol ránk új évezred ? Hangom remeg, úgy kérdezlek mit hozol ránk, új évezred ? Tavaszt álmodok, igazit s ropognak a fák csontjai A század, a század elmasírozik és vele megy bizony az ezred is Jön év az évre, ránc a ráncra mondd XX. század mi marad utánad ?

Bizonytalanság Újabban minden átrendezdik az emlékezet is kezd furcsán szelektálni szavak szótagokká hullottak szét ismétldnek a miértek s megváltozik az érték Mit tehet a költ egy kiszámíthatatlan ezredévnek legelején, hisz végét járja minden, amiért érdemes volt verset írni !

CUPRINS

Nu pot pleca i nu pot s r mîn.......................................................... Singur ............................................................................................... În jur totu-i pustiu i s lbatic............................................................. Stau liber ca o pasre în cer............................................................. Monolog............................................................................................ Cam atît............................................................................................. Pa ii mi-s mai gînditori..................................................................... ***.................................................................................................... Îmi întorc faa spre crucea tcerii..................................................... Drum prea puin umblat..................................................................... Nostalgia fericirii............................................................................... R t cire.............................................................................................. Adev r c utat..................................................................................... M repet............................................................................................. Castel al absolutului........................................................................... R t cesc printre cuvinte..................................................................... Cunun de tristee............................................................................... La patruzeci de ani............................................................................. Aleea Tristeii..................................................................................... Drum pustiu........................................................................................ Arborii vorbesc în urma mea.............................................................. Am obosit........................................................................................... Lips de identitate.............................................................................. Lupt inegal ...................................................................................... Cuvintele s nu le risipim în zadar..................................................... R t ci i ne apropiem........................................................................... Trecem orbi pe lîng semeni............................................................... E atît de tîrziu între noi....................................................................... Sentiment............................................................................................ Sisif..................................................................................................... Eclips ................................................................................................. Supermarket al cuvintelor................................................................... Expozi ie suprarealist........................................................................ Privirea-i cochet................................................................................ Vîntul fluier -n pustiu......................................................................... Plictisi i ne uit m în gol...................................................................... Uimire.................................................................................................. Vîrtej................................................................................................... 11 septembrie 2001.............................................................................. Disperare de secol................................................................................ Nimic nu e cert.....................................................................................

C utare................................................................................................... Donatori de sînge................................................................................... În a teptarea secolului XXI.................................................................... Vîrst rotund ......................................................................................... Ziua de natere........................................................................................ Galaxii c l toare..................................................................................... Noapte senin......................................................................................... Poala primverii..................................................................................... Rîuri de var lin .................................................................................... Toamn ................................................................................................... Toamn lichid ....................................................................................... Sosete toamna cu disperri de galben................................................... Nocturn ................................................................................................. Alinare.................................................................................................... Toamna-mi ruginete faa....................................................................... Floarea de ger.......................................................................................... Copil rie.................................................................................................. Amintiri din copil rie.............................................................................. Mam ...................................................................................................... Înmormîntare........................................................................................... Mama st pe prisma amintirii mele......................................................... XXXXXX............................................................................................... Te duci.................................................................................................... Vis........................................................................................................... Lumea de apoi......................................................................................... Mama m strînge la piept....................................................................... Ne ducem toi ca o poveste..................................................................... Orfan -n lume......................................................................................... Pa i.......................................................................................................... Ochiul tragic............................................................................................ Zîmbetul unui copil................................................................................. Infinit....................................................................................................... Încol e te în mine cuvîntul blînd............................................................. Anii trec u or........................................................................................... Nisipul anilor........................................................................................... Sfîr it....................................................................................................... Trecerea mea pe aici................................................................................

TARTALOM Magamba fordulva beszélek veletek........................................................ Magány..................................................................................................... Reggel....................................................................................................... Többet kérdezek....................................................................................... Elégedetlenség.......................................................................................... Gyomorjelzés............................................................................................ Elviselhetetlen.......................................................................................... Érzés......................................................................................................... XXX......................................................................................................... Álmaim túlpartján.................................................................................... A sorsnak szembeszegülve...................................................................... Káprázat, káprázat csak ami van.............................................................. Szívem botlik sóhajtól botladozva............................................................ Sorsom kispadján ülve.............................................................................. Negyvenen túl........................................................................................... A megíratlan lap eltt................................................................................ ? ! ? !…………………………………………………………………….. Tekintetem koromat keresi………………………………………………. Bánatok és derk folyton üzennek……………………………………….. Új burokba bújt a lelkem………………………………………………….

szi séta…………………………………………………………………... ***………………………………………………………………………… Hosszú az út lélektl lélekig………………………………………………. Most a szívre hárítják a terhet…………………………………………….. Számban két nyelv feszül egymásnak a szóért……………………………. Kisfiamnak………………………………………………………………… Édesanyámnak…………………………………………………………….. Egyengetem az emlékek útját……………………………………………… Bolyongó verssorok……………………………………………………….. Fogyatkoznak a régi társak………………………………………………… A magunk útját járjuk……………………………………………………… Párhuzamos büszkeségünk befelé sikolt…………………………………… ? ? ?………………………………………………………………………… A líra alig hallhatóan cincog……………………………………………….. A papír hallgat……………………………………………………………… Nihil…………………………………………………………………………

. . . ………………………………………………………………………… A világ ma pengeélen áll……………………………………………………. Szomorú lépések……………………………………………………………. Kicsíráznak a titkos gondolatok…………………………………………….. Ezredváltó tavasz……………………………………………………………

A tavaszok késnek…………………………………………………………… F foglalkozású esnéz lettem……………………………………………… Félénken lépked az sz………………………………………………………. Téli este……………………………………………………………………… Tekintet………………………………………………………………………. Álmodozás…………………………………………………………………… Kihunyó század……………………………………………………………… Ezredvég, mire vagy büszke ?………………………………………………. Reménytelenség……………………………………………………………… Mit hozol ránk új évezred ?…………………………………………………. Bizonytalanság……………………………………………………………….

A Magyarországi Román Kutatók és Alkotók Közösségének kiadványa

A kötet 500 példányban, A/5 formátumban …… ív terjedelemben készült

M�szaki szerkeszt�: Kovács Sándor Nyomtatás: Mozi Nyomda Bt., Békéscsaba

Felel s vezet : Garai György