Intr St Dreptului
Transcript of Intr St Dreptului
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
1/153
Universitatea Mihail Koglniceanu
Facultatea de drept
Lect. dr. Mihaela Roxana Prisacariu
Introducere n studiul dreptului
Note de curs
Iai, 2010
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
2/153
2
CUPRINS:
Introducere
Capitolul I Ce este dreptul? Obiectul disciplineiIntroducere n
studiul dreptului.
Capitolul II colile dreptului sau introducere n filosofia
dreptului. Consideraii despre drept, dreptate, legalitate, legitimitate
Capitolul III Sistemul dreptului i alte sisteme normative
Capitolul IV Izvoarele dreptului
Seciunea 1 Teoria generala izvoarelor de drept
Seciunea 2 Izvoarele dreptului romnesc actual
Capitolul V Norma juridic
Seciunea 1 Definiia, elementele normei juridice i clasificarea
normelor juridice
Seciunea 2 Interpretarea normelor juridice
Seciunea 3 Aciunea normelor juridice in timp, n spaiu i
asupra persoanelor
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
3/153
3
Seciunea 4 Realizarea normelor juridice
Capitolul VI Raportul juridic
Capitolul VII Rspunderea juridic
Capitolul VIII Introducere in tehnica juridic
Capitolul IX Statul de drept
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
4/153
4
Introducere
Disciplina Introducere n studiul dreptuluise adreseazstudenilor din anul I
de la facultile cu profil juridic, dar, n aceeai msura, este util studenilor de la
facultile de economie, tiine administrative sau politice, ca i celor ce studiaz
relaiile internaionale i europene. De asemenea, informaiile pe care le prezentam n
aceste cteva cursuri pot fi de folos tuturor celor interesai de tiinele socio-umane.
Materialul de studiu este structurat astfel nct sa poatfi parcurs ntr-un
semestru academic, durata obinuita unui curs cu acest subiect.
Notele de curs i propun ssprijine studentul n ncercarea de a ptrunde
mecanismele interne ale justiiei omeneti, familiarizndu-l cu limbajul de
specialitate, dar i cu noiunile de bazi cu principiile dreptului ca instrumente de
lucru ale juristului i ale funcionarului public din administraie.
Fiind o disciplinde sintez,Introducerea n studiul dreptului, sora mai mic
a Teoriei generale a dreptului, materia studiatare un profund caracter fundamental
i, implicit, abstract, ceea ce face mai dificilparcurgerea sa de ctre studenii din
anul I. Ne vom strdui nsca, prin intermediul exemplelor, sapropiemIntroducerea
n studiul dreptuluide studenii ncnedeprini cu uzul conceptelor i noiunilor ce
constituie instrumentele juridice de baz.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
5/153
5
Capitolul I Ce este dreptul? Obiectul disciplineiIntroducere n
studiul dreptului
1.
Ce estedreptul?
Auzim mereu afirmaii precum: Este drept sa restitui mprumutul
primit, sau Este dreptul meu la pensie dup 30 de ani de munc, sau Dreptul
romnesc se mbogete n fiecare zi cu norme noi, sau, n fine, Am ales sstudiez
dreptul. Dei n fiecare din aceste propoziii se utilizeaztermenul de drept, el este
folosit n sensuri diferite. De aceea, la ntrebarea Ce este dreptul? nu se poate da un
singur rspuns cel puin din motivul c, n limba romn, termenul este utilizat n
patru accepiuni:
dreptn sens de just, corect, echitabil sens filosofic,
drept prerogativ, facultate, putere a individului de a avea o anume conduiti de
a pretinde celorlali o conduit, conform cu normele sociale i putnd apela, la nevoie,
la fora de coerciie etatic drept subiectiv,
drept ansamblu de norme de conduitcare guverneaz, ntr-o societate
organizat, raporturile sociale i a cror respectare este asigurat, daca este necesar, de
constrngerea public drept obiectiv i
drept tiina care are ca obiect acest ansamblul de norme tiina dreptului.
2. Stiinta dreptului, tiinele juridice
2.i. Pentru a clarifica noiunea de drept, ca tiin, este necesar, n opinia noastr,
sne reamintim conceptul de tiin.
tiina reprezintun ansamblu sistematic de cunostine raionale referitoare la un
obiect determinat i exprimate prin concepte, categorii, principii, noiuni
1
.Se poate accepta clasificarea tiinelor n
tiine ale naturii
tiine despre societate
tiine despre gndire
1
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
6/153
6
tiinele despre societate au scopul de a cunoate legile generale ale existentei i
dezvoltrii societii, de a studia formele de organizare social i modalitile
specifice de manifestare a componentelor realitii sociale (politice, etice, juridice).
Dreptul este o tiin social. Dreptul nu este o parte a naturii, ci un produs alvieii sociale, al inteligenei i voinei umane. Deci, dreptul nu este o tiina naturii,
ci o tiinsocio-uman, precum istoria, economia, sociologia, psihologia, politologia.
Ca si celelalte tiine socio-umane, tiina dreptului se caracterizeaz prin
concluzii cu un grad de certitudine inferior, n comparaie cu gradul de certitudine al
tiinelor naturii sau ale gndirii.
Aa cum arta Aristotel2, exist trei tipuri de discursuri: discursul demonstrativ,
cel argumentativ i cel retoric. Primul pornete de la o ipotezadevrati conduce la
concluzii adevrate, cel argumentativ pornete de la o ipotezprobabili conduce laconcluzii probabile, iar discursul retoric duce la concluzii posibile, bazndu-se pe
persuasiune, pe arta oratoric, retorica.
2.ii. S-a pus problema daca exist, dace posibilo tiina a dreptului.
S-a argumentat c dreptul e o arta, o tehnic3. Totui, aceasta nu mpiedic
dreptul de a fi i o tiini o art, n acelai timp.
O tiina dreptului este posibili chiar necesar, deoarece dreptul, ca ansamblu
structurat de norme, trebuie cunoscut i transmis. De aceea, el poate i trebuie studiat.
In plus, pentru a fi pus n practic(aplicat) i scopurile sale realizate, trebuie, pe de o
parte, cunoscut dreptul (n ceea ce are fundamental i particular) i, pe de altparte,
trebuie sintervinarta i tehnica. Acestea constau n tiina practica celor chemai
s elaboreze legi tehnica legislativ - i a celor chemai s le aplice tehnica
aplicrii dreptului:practica judectoreasci administrativ.
Conform lui Francois Ost, tiina dreptului este acea activitate cognitiv care
urmrete s ofere o reprezentare a fenomenului juridic conform cu valorile,
credinele, tehnicile i metodele comune unui anume grup tiinific4.
tiina dreptului e un corpus teoretic, dreptul ca tiin fundamental, i, n
acelai timp, opracticsocial, dreptul catiinjuridicaplicat.
234
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
7/153
7
2.iii. Pentru a determina obiectul tiinelor juridice trebuie s-i delimitm sfera
fenomenelor cercetate i sprecizm unghiul din care vom face cercetarea.
Obiectul tiinelor juridice l constituie dreptul, sub aspectul sau normativ,
dup Sofia Popescu5
sau ntreaga realitate juridic, adic fenomenul juridic, dupNicolae Popa6.
Fenomenul juridic, sausistemul juridiceste format din totalitatea elementelor cu
caracter juridic din societate: norme juridice, instituii juridice, idei si concepii legate
de drept, raporturi juridice. Sistemul juridic, astfel format diferde sistemul dreptului
- neles ca ansamblul normelor juridice n vigoare la un moment dat dreptul pozitiv.
2.iv. Dreptul, ca tiina, nu se ocupde descoperirea realitilor materiale, ci de
aprecieri despre caracterul drept sau nedrept al unui fapt. Normele de conduitpe carele studiaztiinele juridice nu sunt simple constatri ale realitii existente, ci ceea ce
ar trebui sfie. De aceea, dreptul nu are numai o funcie explicativ, informativ, ci
i una normativ: nu ofernumai explicaii, ci i soluii practice.
Dreptul este o tiinnormativsub douaspecte: 1). are ca obiect de studiu un
ansamblu de directive de conduit, de norme i 2). cerceteazceea ce trebuie sfie,
cutnd si indicnd soluii practice, nefiind doar o tiina descriptiv. Din acest punct
de vedere, se relevi funcia prospectiva tiinelor juridice.
Dreptul, ca tiina fundamentala, are o funcie prospectivi critic; prin efortul de
explicare si justificare, tiina dreptului are i o utilitate practic. Studiind dreptul ca
ansamblu de norme, tiinele juridice nu au doar un caracter fundamental ci i unul
aplicat.
Dreptului i se atribuie i o funcie justificativ, n sensul cdreptul trebuie sse
ocupe de descrierea practicilor juridice, de argumentarea lor. Autorii postmoderni
consider ca acesta este elementul cheie. tiintele juridice au i o functie moral,
expresie a relaiei dintre tiini contiin.
Evoluia actuala tiinei dreptului se caracterizeazprintr-o accentuat tendin
civica7, prin mbinarea preocuprilor legate de gndire, teoretizare i speculaie, cu
orientarea spre aciune. Din aceasta perspectiv, se preconizeaz o tiina juridica
567
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
8/153
8
globala, care s cuprind, alturi de tiinele de ramur, i filosofia i sociologia
dreptului.
tiinele juridice sunt tiine critice; adopta o atitudine critic fa de propriul
obiect de studiu, spre deosebire de biologie, spre exemplu.
Spre deosebire de matematica sau biologie, tiinele juridice nu au caracteruniversal, sistemele juridice sunt foarte variate.
Dei putem concepe dreptul ca o unic tiin, tiina dreptului, varietatea
normelor juridice, precum i complexitatea fenomenului juridic au determinat
divizarea acesteia ntr-un ansamblu de tiine: tiinele juridice.
2.v. mbogirea continu a cunotinelor despre drept, precum i creterea
continu a volumului de norme juridice au fcut necesar clasificarea tiinelor
juridice. In acelai scop va propunem i noi una din cele mai larg-acceptate clasificriale tiinelor juridice. Conform acesteia, tiinele juridice pot fi clasificate dupcum
urmeaz:
o disciplina de sintez, care studiazdreptul in ansamblu, denumitteoria general
a dreptului, sau introducere n studiul dreptului;
discipline juridice istorice, care evideniaz dreptul i concepiile juridice n
evoluia lor istoric(dreptul roman, istoria dreptului romanesc)
disciplinele juridice de ramur, care analizeaz critic normele, instituiile i
principiile diferitelor ramuri de drept (dreptul constituional, dreptul administrativ,
civil, penal etc.)
pentru studierea fenomenului juridic in ansamblu, se recurge la tiinele juridice
auxiliare, precum dreptul comparat, sociologia juridica, logica juridica, psihologia
juridica etc.
2.vi. Fenomenele ce formeazobiectul de studiu al diverselor tiine sociale i
umane sunt conexe, iar n unele cazuri, acelai fenomen constituie obiect de studiu al
mai multor tiine. Astfel se explicconexiunile dintre tiine i necesitatea unor studii
pluri- i interdisciplinare.
Se poate argumenta legtura dreptului cu tiine precum: istoria, sociologia,
economia, psihologia, medicina, politologia, informatica, logica etc.
3. Teoria generala a dreptului
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
9/153
9
3.i. Denumirea tiinei
tiina de sinteza pe care o studiem sub denumirea de Introducere n studiul
dreptului a cunoscut, n timp, i alte titulaturi: se folosete i astzi denumirea de
Teoria general a dreptului; n trecut, se vorbea despre enciclopedia juridic sau
enciclopedia dreptului, introducere n drept, drept generalsau elemente de drept.
3.ii. Scurt istoric al disciplinei
In 1275, Wilhem Durantis publica lucrarea Speculum Iuris, considerat ca
prima ncercare de analizenciclopedica dreptului.
Enciclopedia juridic apare n secolul al XVII-lea, ns preocupri despre
definirea dreptului i a relaiei dintre drept, stat i societate au existat nc din
Antichitate. Aceste preocupri fac obiectul istoriei gndirii juridice, n general, a
filosofiei juridice.Teoria Generala Dreptului i propune sa nlocuiascdisciplina Filosofia dreptului
sau dreptul natural care orientaser gndirea juridic de pn atunci pe o cale pur
speculativ.
In Tara Romneascn 1816 Ion VodCaragea numete ca profesor de drept
pe Logoftul Nestor, primele denumirea de Enciclopedie a dreptului apare n secolul
XX, n cursurile prof. Eugeniu Sperantia, M. Djuvara, C. Dissescu, Al. Vallimarescu.
La Iai, primul curs a fost intitulat Introducere in studiul dreptuluii inut de
prof. Traian Ionacu n anii 1920-1930. Acesta considercursul su ca o enciclopedie
complementar i arat c ceea ce nu nvam la alte specialiti nvm la acest
curs, umplem lacunele altor cursuri i completm insuficienta lor.
3.iii. Caracteristicile si necesitatea disciplinei
M. Djuvara scria Enciclopedia juridica este, nainte de toate, un studiu
preliminar, de orientare, nfind o sinteza ct mai strns i pe ct posibil mai
ordonata ntregii tiine a dreptului. Fiind un studiu de ansamblu, are ca obiect sa
determine ce este dreptul.
Teoria generala dreptului are un caracter fundamental i interdisciplinar.
Scopul studierii Teoriei generale a dreptului constn urmtoarele:
Explicarea prilor constitutive ale dreptului, a ntregului su, reducerea
complexitii fenomenului juridic prin intermediul unei abordri globalizante,
sintetice;
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
10/153
10
Ameliorarea metodologiei, tehnicii i practicii dreptului, a tehnicii legislative.
A noiunilor i construciilor juridice elaborate i utilizate de dogmatica
juridic.
Teoria generala dreptului nu se constituie ntr-o tiincompleta dreptului, ci
doar n una de sintez. Ea formuleazi definete concepte fundamentale ce constituiepuncte de plecare pentru investigaiile tiinelor juridice de ramursau istorice.
Obiectul Teoriei generale a dreptului const n explicarea noiunilor
elementare i a principiilor comune diferitelor ramuri de drept.
Teoria generala dreptului este o tiinrelativ, ca orice tiinjuridic.
In epoca informaticii este mai bine pentru un jurist sa aibun cap bine fcut
dect un cap plin, deoarece memoria uman este nlocuit de calculator i nu
nseamn nimic fr o concepie general despre drept, fr un raionament i o
metod adecvat lor. Teoria general a dreptului este tocmai acea construcie
intelectual, metodic i organizat care are la baz observarea i explicarea
diverselor sisteme juridice i are scopul de a defini marile coordonate ale construirii i
aplicrii dreptului, raiunea de a fi a dreptului, izvoarele i principiile sale generale,
norma juridici instituiile juridice afirma prof. Sofia Popescu.
In condiiile tendinei actuale de nmulire accelerat a actelor normative, a
devenit imposibilcunoaterea exhaustiva legislaiei de ctre juriti. Teoria general
a dreptului ofer principiile care i permit apoi juristului s-si nsueasc noile
reglementri pe msur ce acestea intervin. De asemenea, ea permite juristului s
rezolve de maniercorectcontradiciile ce pot aprea ntre normele vechi i cele noi,
ntre cele generale i cele speciale etc., precum i s umple, pe calea interpretrii,
lacunele legislative.
3.iv. Raporturile disciplinei cu Filosofia dreptului
Se pune ntrebarea, existo singur tiin sau cele dou sunt distincte, dei
conexe?
Rspunsurile difer. Majoritatea autorilor pledeazpentrupstrarea distinciei dintre
cele dou, dei cu toii sunt de acord c ntre ele exist numeroase puncte de
legtur.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
11/153
11
M. Djuvara consider c formarea i progresul tiinelor juridice nu sunt
posibile dect prin mijlocirea unei filosofii a dreptului, pe care, de altfel, orice jurist o
are i o practic, fie ca tie, fie cnu-i dseama de ea.
E. Sperania aprecia cprincipala sarcina filosofiei juridice este de a stabili
fundamentul finalitii i al justificrii morale a principiilor unei bune legislaii.Acelai autor consider cEnciclopediei juridice i se pot rezerva problemele
care introduc n filosofia juridic: definiia dreptului, clasificarea i sensurile
dreptului, originea i evoluia istorica dreptului, principiile ideologice care justific
autoritatea sau obligativitatea interioar a dreptului, istoria doctrinelor generale i
filosofice n drept.
3. Metodele cercetrii tiinifice a fenomenului juridic:
metoda logica
metoda istorica
metoda comparativa
metoda sociologica
metode cantitative
6.
Metode specifice de abordare. Raporturile dintre Introducerea in studiul
dreptului si tiinele sociale nrudite
Bibliografie:
Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului,
Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului
Hans Kelsen,Doctrina pura dreptului, Ed. Humanitas, Buc., 2000
Maria Dvoracek, Gheorghe Lupu, eoria general a dreptului, Editura FundaieiChemarea, Iai, 1996
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
12/153
12
Capitolul II colile dreptului
1. Scoala dreptului natural
Idei de drept natural in antichitate
Teza centrala: natura este ordinea fireasca a tuturor lucrurilor, pretutindeni
aceeasi. Arbitrariului guvernarii oamenilor le este opusa natura. Oamenii
provin din natura egali, se nasc egali, deci privilegiile si sclavia sunt ilegitime.
Dreptul se identifica cu ratiunea universala. Exista principii de drept
pretutindeni si mereu aceleasi, expresie a unitatii naturii.
Heraclit din Efes (aproximativ 535- 475 .Hr.), a fost un filozofgrec
presocratic. A ajuns la convingerea cschimbarea este un lucru real i
cstabilitatea e iluzorie. Pentru Heraclit, totul este "ntr-un flux", dup
cum spune binecunoscutul su aforism "Panta Rei" (Totul curge, nimic
nu rmane neschimbat.)8
Aristotel(n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai
importani filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale,
spirit enciclopedic, fondator al colii peripatetice. Dei Platon a pus
bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din
filosofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu siguran afirma c
Aristotel este ntemeietorul tiinei politice ca tiinde sine stttoare.
A ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica
formal, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelic a tiinelor
naturalea rmas paradigmaticmai mult de un mileniu n Europa. A.
deosebeste justitia naturala de ceal legala, conventionala, care trebuie
sa tinda spre cea naturala.9
8Maxima celebra: "Nici un om nu poate sintre n apa aceluiai ru de douori, deoarece nici rul i
nici omul nu mai sunt la fel."9Aristotel s-a nscut la Stagira(motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oradin peninsulaChalcidica, n nordul Mrii Egee. Tatl su, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatl lui Filip al II-leai bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea dinfamilie aristocratic. Rmas orfan de copil, Aristotel i petrece primii ani la Stagirai Pella, iar la 18ani intrn Academia lui Platon, unde rmne 19 de ani, mai nti elev apoi profesor; dupmoartea luiPlaton, n 347 .Hr., a plecat la Assos, n Misiadevenind consilierul tiranului Hermias. De fapt estenceputul unei serii de cltorii pentru cunoaterea i studiul formelor de stat i de conducere existentela acea perioad. n 343 .Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desvri educaiatnrului Alexandru (cel care avea srmnn istorie ca Alexandru cel Mare).
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
13/153
13
Sofocle(n. 496? .Hr. - d. 406 .Hr.)
Platon (cca. 427 .Hr.- cca. 347 .Hr.) a fost un filozofal Greciei
Antice, student al lui Socratei nvtor al lui Aristotel. mpreuncu
acetia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a
fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice ifondatorul Academiei din Atena, prima instituie de nvmnt
superior din lumea occidental. Geniul platonician ca scriitor i
gnditor poate fi vzut clar n dialogurile socratice.10
Stoicii, Marc Aureliu11, n latinMarcus Aurelius(n. 26 aprilie121,
d. 17 martie180si Lucius Annaeus Seneca(sau mai simplu Seneca
sau Seneca cel Tnr) (ca. 4 .Hr.65d.Hr.)
Socrate(n. cca. 470 .Hr. d. 7 mai399 .Hr.) a fost filosofal Greciei
Antice12.Marcus Tullius Cicero(106-43 .Hr.) a jucat un rol important n
perioada de sfrit a Republicii romane. Activitatea sa literari
politico-socials-a concretizat n domenii att de numeroase, nct
Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis la
romani
Conceptii de drept natural in Evul Mediu
Teza centrala: dreptul natural, ca set de norme existente mereu si pretutindeni
exista, dar nu se mai identifica cu ratiunea, ci este de natura divina. Biserica,
cva reprezentanta a divinitatii pe pamint, este si interpretul autentic al
10S-a nscut ntr-o familie aristocratic, la Atenasau pe insula Egina, avnd ca tatpe Ariston(descendent al regelui Codros) i mama Perictione (dintr-o familie nruditcu Solon). Numele denatere Aristocles; Platon a fost o poreclprimitdatoritpieptului su lat. Copilria este marcatderzboiul peloponesiaci luptele civile ntre democrai i aristocrai. La 20 de ani devine discipol al luiSocratei a rmas alturi de el vreme de 8 ani, pnla moartea acestuia. nclinaiile poetice, talentul ndomeniul teatrului le-a nnbuit i s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 .e.n.) nu a
putut fi de fa, fiind bolnav. Condamnarea nedreapta maestrului l-a ndemnat s-l reabiliteze(Apologia lui Socrate) dialogurile de tineree poartmarca puternica filosofiei socratice. Refugiat ovreme la Megara, se bucurde prezena lui Euclid, alt discipol al lui Socrate.11Maxime ale lui Marc Aurelius : Dacun om i-a greit cu ceva, gndete-te ce reprezentare are elasupra binelui i asupra rului pentru a comite acea greeal. Dai-mi linitea de a accepta lucrurilece nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, i nelepciunea de a le puteadistinge unele de altele. Consecinele mniei sunt mult mai grave dect cauzele ei.12Socrate s-a nscut la Atenan dema Alopex, n 470 .Hr., adicla sfritul rzboaielor medice. Mamasa, Phainarete, era moa; tatl su, Sophroniscos, era sculptor. Probabil cSocrate a primit educaia decare aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit snvee muzic, gimnastici gramatic,adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
14/153
14
dreptului natural. Dezvoltarea doctrinei are loc in perioada conflictului intre
Papa si monarh.
Sfintul Augustinsau Augustin de Hipona(n. 13 noiembrie354,
Thagaste- d. 28 august430,), episcop, filozof, teolog, doctor al
Bisericii.Conform Sfntului Augustin, mparatia cerurilor serveste ca model
ideal pentru organizarea lumeasca, iar statul si dreptul trebuie sa se
subordoneze bisericii.
Thomas dAquino( 1225 1274, opera principala Summa
theologica, 1266-1273, Summa contra gentiles, 1258-1264) definete
dreptul natural ca PARTE a dreptului divin ce se dezvaluie ratiunii in
folosul colectivitatii. Orice drept ce provine din autoritatea omeneasca
trebuie sa se conformeze legii divine.
Teoriile dreptului natural din antichitate si din Evul Mediu au in comun ideea
ca dreptul pozitiv care nu se conformeaza dreptului natural nu are validitate.
Teoriile contractualiste
In secolele XV si XVI rationalismul si scoala dreptului natural se
revigoreaza, ca reactie la conceptiile teologice medievale.
Hugo Grotius (1583-1645, opera principala De jure belli ac pacis
libri tres 1625) concepe dreptul natural cafiind total independent de
religie si intemeiat exclusiv pe ratiune.
Omul are o natura sociabilace il impinge spre nelegerea cu ceilalti, de
unde si ideea contractului social, ca mod de garantare a proprietatii si
de constituire a unei comunitati pasnice, conforme cu natura omului.
Teoriilor contractualiste le e propriu individualismul
Samuel de Pufendorf(1632 1694, opera principala De jure et
gentium libri octo 1672)
Christian Thomasius (16551728), jurist si filosof german.
Thomas Hobbes(1588-1679, opera principala Leviathan- 1651)
cuvinte celebre: homo homini lupus es t (omul pentru om este lup),
belum omnius contra omnes (razboiul tuturor contra tuturor)
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
15/153
15
John Locke (1632 1704, opera principala Two Treaties of
Government 1690)
Jean Jacques Rousseau( 1712 1778, opera principala Le contrat
social, ou principes du droit politique 1762) face tranzitia de la
individualism la colectivism.Charles Louis de Secondat Montesquieu (1689 1755, opera
principala De lesprit des lois 1748)
Elemente de drept natural se regasesc si in gindirea lui Immanuel Kant
Renasterea teoriilor de drept natural
Rudolf Stammler
Charles Renouvier
Leon Duguit
Francois Geny
Georgio del Vecchio
Gustav Radbruch
2. Scoala istorica a dreptului
Prezentare generala
Teza: asociaza dreptul cu istoria, este o reactie impotriva scolii dreptului
natural, care naglijeaza faptele istorice, particularitatile natioanel si
conditiile sociale.
Friedrich Carl von Savigny (1779-1861),jurist. Savigny scrie in 1815
Menirea timpului nostru pentru codificare
Principalele teze ale scolii istorice a dreptului:
1. dreptul se naste in mod spontan, ca si limba, se cristalizeaza in mod
inconstiebnt, se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul poporului
2. dreptul e produsul colectiv al desfasurarii istorice a vietii unui popor
3. nu legea, ci cutuma reprezinta principalul izvor al dreptului si baza
acestuia.
4. Legiuitorul este numai un organ al constiintei nationale, nu dispune
de putere creatoare de drept
5. Legile nu au o valabilitate si o aplicabilitate universala
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
16/153
16
3. Teoria organica a dreptului
Principalele teze ale teoriei organice a dreptuluise fundamenteaza
pe teoria evolutionista a lui Ch. Darwin. Aplica pozitivismul biologic
la etica si drept, detasindu-se de utilitarismul clasic
Herbert Spencerviata este un gigant proces ritmic in cadrul caruia seproduce evolutia de al uniform si amorf catre diversitate si specializare.
Morala, datoria justitia sunt instincte bazate pe experiente care au
invatat generatia precedenta modul cel mai util de viata ce i-a permis sa
supravietuiasca. Conform acestei evolutii individul dobindeste un
sentiment din ce in ce mai profund al indatoririi sociale, in viitor
ajungind sa fie perfect adaptat. Libertatera trebuie sa fie insotita de un
sentiment al responsabilitatii
4. Filosofia idealista germana a dreptului
Omul, ca fiinta rationala, se bucura de liberul arbitru si este distinct de natura pe
care o poate domina, prin ratiune.
Se sitoeaza intre conceptiile de drept natural ale secolului XVIII si doctrina
liberala asec. XIX
Immanuel Kant (1724-1804) face o distinctie neta intre sfera moralei
si cea a dreptului: morala se refera la aprecierea intentiilor, iar dreptul
la aprecierea faptelor trasatura esentiala a legii e constringerea, dreptul
se caracterizeaza prin puterea de constringere. Djuvara afirma ca
esentialul conceptiei lui Kant este morala
Neokentianismul
Fichte13(1762-1814)Domeniul raporturilor juridice este acea parte a
relatiilor personale care reglementeaza cunoasterea si delimitarea
sferelor de libertate pa baza libertatii individuale.
Hegel14(1770-1831)statul constituie pentru Hegel sinteza familiei si a
societatii civile. Nu reprezinta o autoritate impusa din afara, ci prin el
isi realizeaza individul adevaratul sau EU universal. Statul reprezinta
13Johann Gottlieb Fichtea fost filosofgerman, cunoscut ca printe al idealismului german i caurmaal lui Kant.14Georg Wilhelm Friedrich Hegela fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului nfilozofiasecolului al XIX-lea.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
17/153
17
libertatea si se bicira de suprematie fata de individ. Scopul ordinii de
drept reprezinta realizarea maxima a libertatii.
Alti neokantieni si reprezentanti ai noii filosofii idealiste a dreptului
in a doua jumatate a secolului XIX si prima jumatate a secolului XX
Hermann Cohenpersoana reprezinta conceptul fundamental aldreptului
Rudolf Stammler15considera ca dreptul, ca norma de conduita, este
opus nevoilor oamenilor (materiale si sufletesti) si modului de
satisfacere a acestora care constituie, in opinia sa, economia.
Mircea Djuvara si Eugeniu Sperantia sunt promotori ai filosofiei idealiste
germane a dreptului, neokantieni
5.
Pozitivismul in dreptrespinge orice idee de drept natural, de justitie
transcedentala si admite exclusiv cunoasterea realitatii pozitive, juridice sau
stiintifice.
Pozitivismul a detinut si mai detine in gindirea juridica o pozitie dominanta.
Pozitivismul juridic (analitic)are la baza postualtul separarii
dreptului astfel cum este de dreptul, cum ar trebui sa fie. Face
abstractie de idealuri si considera dreptul o creatie a statului a carui
autoritate nu poate fi pusa sub semnul intrebarii.
Teze:1. legile sunt comandamente ale fiintei umane
2. nu este necesara raportarea dreptului la morala si a dreptului asa
cum este la dreptul asa cum ar trebui sa fie
3. conceptele juridice merita studiate, dar separat de cercetarea
istorica a cauzelor si a originii ideilor, de cercetarea sociologica, de
morala, de scopul dreptului.
4. sistemul dreptului este un sistem logic inchis din care se pot
deduce, prin mijloace logice, decizii juridice corecte, avind la baza norme
juridice prestabilite, fara luarea in considerare a scopurilor sociale, a
politicii si a moralei.
John Austin (1790-1859)Dreptul este o norma impusa pentru a fi
guvernata o fiinta inteligenta de o alta fiinta inteligenta care a re
15Rudolf Stammler (1856-1938), faimos jurist german.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
18/153
18
puterea de partea sa. Dreptul e fundamentat pe puterea superiorului, nu
pe dreptate. Suveranul nu este obligat sa respecte nici o limita.
Rudolf von Ihering16dreptul depinde de constringere. Statul este unica
sursa a dreptului. Forta concentrata in miinile statului reprezinta
elementul contral al dreptului.Georg JellinekFormuleaza teoria autolimitarii statului, ca stat de
drept. Normele juridice au urmatoarele caractere:
a. privesc conduita exterioara aoamenilor si se aplica relatiilor
dintre ei;
b. provin de la o autoritate externa cunoscuta;
c. forta lor obligatorie este garantata de o putere exterioara;
d. actiunea lor este eficace.
Francois GenyGeorges Ripert
Hans Kelsen(1881-1973, opera principala Teoria pura a dreptului,
1934) Nici o teorie despre justitie nu poate face parte din teoria pura a
dreptului, idealurile de dreptate apartinind stiintei politice. Teoria
dreptului se cere a fi pur formala, normativa. Dreptul este o ierarhie de
relatii normative, nu o succesiune de cauze si efecte, ca stiintele naturii.
In aceasta ierarhie de norme primeaza cele de drept international,
referitoare la relatiile dintre stat: teoria monismului dreptului cu
primatul dreptului international.
Herbert Lionel Adolphe Hart( 1907 1992, opera principala The
Concept of Law, 1961) sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar
avea un sens, o acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute,
determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin
analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale
ale dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate nu in litigiile
private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si
organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin
generalitate si permanenta.
R.M. Dworkin
16Rudolf von Jhering (1818-1892), faimos jurist german.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
19/153
19
Critica pozitivismului, mai ales a lui Kant, o face Fr. Terre:
Pg. 32:
Daca omul se conformeaza exigentelor dreptului, o face pentru motive straine de
continutul dreptului. Viciul acestui demers tine, in opinia noastra, de inlaturarea
radicala a finalitatilor, adica a functiilor dreptului. Ca o vrem sa nu, ea poartapozitivismul in punctul sau extrem. Nu putem sa explicam dreptul doar prin analiza
pozitivitatii sale, fara a tine cont de finalitatile sale, de functia sa de mediare. Aici este
eroarea pozitivistilor: exaltand pozitivismul, reducand dreptul la ceea ce este scris
(???) (pose), despartind armatura pozitiei, locului sau, ca si criteriu al juridicului,
teoria pura a dreptului este chiar purtatoare a totalitarismului. Asa cum o observa
atat de bine Julien Freund, > (Politique etimpolitique, par J freund, p.283, 289)
Pozitivismul stiintificdreptul provine din fapte, factori economici,
istorici, trebuie sa fie studiatcu metode stiintifice corespunzatoare si
intr-o optica sociologica. Dreptul nu este produsul arbitrar al puterii, ci
un produs social generat de istorie, economie, conceptii.
-
pozitivismul pragmatic
a). realismul juridic american reactie impotriva
conceptualismului, pozitivismului juridic. Isi propune sa
aplice in drept o metoda experimentala. Isi propune sa
studieze dreptul in actiune, factorii sociali care creaza dreptul
si rezultatele sociale ale actiunii dreptului. Fara a fi ignorat
rolul normelor in definirea dreptului, se pune accentul pe
conduita reala a celor care aplica legeasi pe folosiirea
instrumentelor empiricein vederea cresterii preciziei
prognozei privind viitoarele decizii judecatoresti.
John Chipman Gray
K.N. Lewellyn1930:Ceea ce fac oficiantii dreptuluiin
legatura cu litigiile este dreptul insusi.
Jerome Frank promotor al scepticismului juridic :
dreptul, asa cum il avem, este nedefint, supus unor schimbari
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
20/153
20
incalculabile. Promoveaza rolul discretionar al instantelor,
judecatorilor
b). realismul scandinav constituie mai mult o critica
filosofica decit o teorie in sine. Sustine ca este imposibil a
descoperi stiintific vreun fenomen care sa corespunda notiuniide vointa alegiuitorului. Nu se poate dovedi ca statul,
colectivitatea, ar fi capabile de volitiune, ar avea o vointa
proprie.
K. Olivecrona
V. Lundstedt
Alf Ross
-
pozitivismul sociologic
-
utilitarismulSe indreapta impotriva scolii dreptului natural,se dezvolta in secolul XIX
Helvetiussanctiunea juridica nu este altceva decit
mijlocul prin care interesele individuale sunt puse in
acord cu interesele colective ale societatii date.
Jeremy Bentham(1748-1832, opera principala
Introduction to the Principles of Morals and Legislation,
1789) Sarcina dreptului este de a servi binele si de a
evita raul, adica de a sluji utilitatea. Promoveaza
individualismul si egalitarismul. Scopul final al
legislatiei este maxima fericire pentru un numar cit mai
mare de oameni. Prin drept se realizeaza un echilibru al
intereselor.
John Stuart Mill(1806 1873, opera principala
Utilitarianism, 1863), incearca sa concilieze notiunile
de justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de
interes general, superior interesului individual.
Rudolf von Ihering dreptul nu asigura niciodata binele
individului, ca scop in sine, ci numai ca mijloc al unui
alt scop, de a asigurabinele societatii. Dreptul este un
fapt si se dezvolta datorita luptei individului pentru
dreptul sau.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
21/153
21
Opinii referitoare la pozitivism in gindirea juridica romaneasca
Mircea Djuvara: Ideea de obligatie sta la baza intregului drept, ca si a
moralei si a afirma contrariul si a intemeia dreptul pe utilitate este a face
o asertiune stiintifica periculoasa si superficiala, este unul dintre cele mai
mari si mai crezute sofisme pe care mai ales timpurile din urma le-au adusla moda. In realitate, indiferent daca aplicam sau nu ideea morala, ratiunea
noastra ne spune ca avem indatoriri in afara de orice idee de utilitate a
actelor noastre.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
22/153
22
Capitolul IIISistemul dreptului i alte sisteme normative
A. Relaia sistemului dreptului cu celelalte sisteme de norme sociale
1.
Dreptul i religia
2.
Dreptul i morala
3. Dreptul i normele de convieuire social
4. Dreptul i politica
5.
Dreptul i normele tehnice
B. Structura interna sistemului dreptului
1. Caracteristici definitorii ale sistemului dreptului
2. Elementele sale componente
3.
Diviziunile generale ale dreptului
tiina dreptului folosete, alturi de celelalte metode de studiu, metoda sistemic.
Metoda sistemici-a dovedit utilitatea pentru a oferi o imagine ct mai clari mai
cuprinztoare asupra obiectului de studiu al acestei tiine. Utilizarea cu
preponderena metodei i a concepiei sistemice asupra dreptului au fost influenate
de curentul de gndire pozitivist.
Pentru a ne referi la sistem, l putem nelege caansamblu de elemente aflate in
legtur ntre ele, n cadrul unei formaiuni complexe i relativ stabile care se
comportca un intreg, cu proprieti i funcii proprii, distincte, calitativ deosebite de
proprietile elementelor componente, un ansamblu de elemente legate prin raporturi
stabile (sistemul solar, sistemul economic, sistemul social etc.).
Un sistem nu este altceva dect dispunerea diferitelor pri ale unei arte sau
tiine ntr-o ordine n care acestea se susin reciproc i n care unele se explicprin
altele.17Cele care ajutla explicarea celorlalte se numescprincipii, iar sistemul este
cu att mai articulat cu ct numrul de principii este mai mic, chiar numai unul.
Dei suntem tentai s aplicm teoria sistemicdreptului ncde la nceputurile
sale, adicinclusiv dreptului roman, percepia dreptului ca sistem dateazdin secolul
al XIII-lea, fiind efectul redescoperirii logicii aristoteliene.
17Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.38
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
23/153
23
Concepia sistemic asupra dreptului ajut la explicarea unitii, coerenei i
ierarhizriispecifice dreptului, fie cne referim la fenomenul juridic n ansamblu sau
la sistemul dreptului, ca parte a acestui fenomen.
Fenomenul juridic, realitatea juridic, sistemul juridic sunt noiuni create n
scopul de a cuprinde toate elementele cu conotaie juridicdin societate, ncepnd cucontiina juridic(a legiuitorului, a funcionarului administrativ, a judectorului sau a
ceteanului), continund cu normele juridice i relaiile juridice i terminnd cu
instituiile juridice, n sens de sisteme organizaionale implicate n crearea sau
aplicarea dreptului.
Spre deosebire de sistemul juridic, cu pretenii exhaustive,sistemul dreptuluiare
n vedere doar palierul normativ al societii i i propune, pe de o parte, s
delimiteze normele juridice de alte norme sociale i, pe de alt parte, s unifice
normele juridice, indiferent de tipul lor (interne sau interna ionale, de dreptadministrativ sau de dreptul familiei etc.)
A.
Sistemul dreptului si alte sisteme normative
Viata sociala se conduce dup o multitudine de norme: morale, religioase,
juridice, tehnice, politice etc. Asa cum evidentia E. Sperantia, o norm, o regula,
implicntotdeauna o mrginire, o limitare a unei micri, a unei activiti.() Exist
o strnslegtura ntre o norma si un drum batut; drumul impune o directie si implica
o limitare a cadrului inlauntrul caruia trebuie sa se mentina traseul unui mers.()
Abaterile peste marginea drumului batut sunt anomalii, sunt proceduri
anormalecare, pe de o parte, pot sa dauneze pe propietarii terenului marginas, iar pe
de alta parte, in masura in care sunt mai pronuntate si mai ales repetate, pot sa
rataceasca pe drumet.
Toate aceste reguli formeaza un sistem al normelor sociale. In cadrul
acestuia, normele juridice se detaseaza prin caracterul sanctiunilor pe care le
implica, prin posibilitatea de a apela la forta de constringere pentru a asigura
realizarea dreptului.
Nu trebuie sa intelegem ca doar normele juridice ar fi dotate cu sanctiuni, ci
doar ca sanctiunile juridice difera de sanctiunile proprii morale, religiei, politicii etc.
De exemplu, oprobiul public sau mustrarile de constiinta sunt sanctiuni specifice
moralei, iar excomunicarea religiei, la fel cum incalcarii normelor de partid ii poate
urma excluderea din acesta.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
24/153
24
Dreptul poate ingloba normele tehnice, religioase, morale, ceea ce aduce
posibilitatea aplicarii unei constringeri organizate de autoritatea publica pentru
asigurarea respectarii lor.
1.
Dreptul i religia
Religia, ca atare, nu este un sistem normativ, dar are o strnsa legtura cuelaborarea normelor juridice. Decalogul, Coranul conin nu doar precepte religioase,
ci si norme juridice. Dreptul hindus se afla sub influenta religie brahmanice, dreptul
musulman cuprinde reguli desprinse din Coran.
Este necesar sfacem distincia intre dreptul de esena religioasa, cum este cel
musulman sau hindus, si dreptul eclesiastic, ce desemneazordinea juridica interioara
a comunitilor religioase.
Este adevrat c normele religioase, cele morale si cele juridice sunt intr-o
strnsa interdependenta. Sunt domenii in care religia si dreptul sau religia, morala sidreptul se suprapun. Este cazul relaiilor din cstorie sau a infraciunilor referitoare la
persoana: lovirea, omorul, violul. Totui exist reguli de drept a cror legtur cu
religia ar fi greu de demonstrat. Astfel e cazul dispoziiilor codului rutier.
Existena zonelor in care dreptul i religia se pot suprapune fac utile cteva
reflecii cu privire la diferenele i influenele dintre cele doudomenii. In societile
n care societatea este puternic influenat de religie, cum este cazul statelor arabe
islamice, a Indiei sau a societilor arhaice, distincia ntre normele juridice i
comandamentele religioase este dificil de fcut. n schimb, n alte culturi, distincia
dintre cele dou zone normative a devenit posibil i util. Astfel, n cultura
europeana, de origine cretin, ar fi dificil de conciliat noiunea de legitimaprare,
spre exemplu, cu preceptul cretin al ntoarcerii i celuilalt obraz. Bineneles, existsi
aici cazuri n care normele religioase i cele juridice au acelai coninut: nu fura, nu
ucide etc.
Studiul obiectului reglementrii juridice sau religioase ne-a permis sdecelm
zonele de conflueni cele de separaie.
Un alt aspect ce difereniazcele dousisteme normative; religios i juridic,
are n vedere subiectele ntre care se stabilete relaia.Preceptele religioase privesc,
chiar i la nivelul sanciunii, raportul omului cu divinitatea, pe cnd cele juridice au n
vedere relaia individului cu grupul social, care l i sancioneaz, de altfel.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
25/153
25
Istoria relaiilor dintre drept i religie e marcatde alternane. S-au exprimat
poziii diverse: de la dizolvarea dreptului n religie la separarea lor radical,
nregistrndu-se si opinii intermediare.
Afirmarea principiului laicitii dreptului, care e tot o norm juridici care
urmeaz a fi interpretat ca atare, este astzi neleas ntr-un sens pacificator.Laicitatea nu nseamn negarea libertii credinei sau a religiei, ci recunoaterea
acestei liberti, cu consecina separrii statului de biseric, a spaiul politic de cel
religios. Laicitatea nseamn neutralitatea autoritilor, inclusiv n ceea ce privete
nvmntul, fade diversitatea de credine religioase i implictolerana religioas.
Dei astzi este indiscutabil ca ntre drept si religie nu mai exista aproape nici
un raport formal18, aa cum argumenta prof. Al. Vallimarescu, , intre cele doua se
pstreazo legtura latenta, prin substratul lor comun mistic. Astfel, sustine autorul
citat, respectarea dreptului, chiar si a celui laic, se bazeaza nu numai pe raionamentsi observaie, ci si pe sentiment si intuiie crora Al. Vallimarescu le da numele de
sentiment mistic. Pe aceeai idee, Fr. Terre, p.10, e de prere cdreptul nu e doar
cunoatere ci si credina, chiar dac la ea nu aderm toti, cel putin nu cu aceeai
convingere. Dreptul se caut mereu n tot ceea ce-l determin i-l calific:
divinitatea, natura, raiunea, timpul. p.11
2. Dreptul i morala
Morala (etica)cuprinde ansamblul preceptelor care, in diverse epoci ale vietii
unui popor au fost considerate de cea mai mare parte a oamenilor ca norme de
conduita obligatorii pe care fiecare trebuie sa le respecte sub sanctiunea de a atrage
reprobarea generala. Ele sunt produsul comunitii sociale neinstitutionalizate.
Intre morala si drept exista numeroase asemanari, dar si deosebiri.
Numeroase reguli de drept sunt mprumutate de la morala, motiv pentru care s-
a considerat c dreptul nu e altceva dect morala preluat i sancionat de ctre
grupul social.Jus est minima moralia, afirma.?
Una dintre cele mai des ntlnite opinii este cmorala sta la baza dreptului.
Numeroase precepte morale susin incriminarea unor fapte ca infractiuni sau ca delicte
civile ( furtul, imbogatirea fara justa cauza).
Pe de alt parte, exist zone de reglementare juridic ce nu par a avea vreo
legtur cu morala. Spre exemplu, normele juridice considerate tehnice nu pot fi
18Cu exceptia juramintului depus de martori, spre exemplu, si care, in continutul si modul de depunereface apel la credinta religioasa a martorului.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
26/153
26
apreciate din punct de vedere moral19. In alte cazuri, legtura dintre drept si morale
strns: spre exemplu, e reprobabil din punct de vedere moral s vinzi la un pre
excesiv sau scumperi la un prederizoriu. Totui, nici n aceste cazuri nu existo
suprapunere perfectntre cele dou. In asemenea cazuri, dreptul completeaznorma
moraladucndu-i , pe de o parte, precizie si, pe de altparte, lipsind-o de nuane,spre exemplu, prin fixarea pragului peste sau sub care preul devine incorect. Astfel
dreptul se dovedete ataat nu doar de justiie, ci i de ordine, securitate i pace
social.
Tot in favoarea unei distincii ntre drept i moralpledeazi argumentul c
morala, mai exigent i mai nuanat, l raporteaz pe individ, n primul rnd, la
propria contiin, i, apoi, la grupul social, pe cnd dreptul are n vedere
comportamentul exterior al persoanei, raportat la ceilali membri ai comunitii sau la
autoritatea care gireaznorma juridic.Un alt argument n favoarea distinciei dintre drept i moral are n vedere
sanciunile specifice fiecreia. Dacnclcarea moralei se sancioneazmai cu seam
la nivel intern, sanciunea juridicare originea in exteriorul individului, provenind de
la autoritatea publiccu rol constrngtor.
tiina eticii contribuie n mod fundamental la definirea noiunilor de justiie,
echitate, noiuni ce sunt indispensabile dreptului. Intr-o accepiune derivatdin coala
dreptului natural, nsstrincurentului pozitivist, justiia reprezint, alturi de ordine
i securitate, fundamentul dreptului. In aceast accepiune20 dreptul are rolul de
mediator ntre indivizi, intre guvernani i guvernai.
Drept i justiie21
Jus est ars boni et aequiafirma juristul roman Celse22??.
Legtura dintre drept i jusitite e ambigua n mare parte datorit faptului c
justiia poate fi neleas de maniere diferite. Divergenele pleac mai ales de la o
distincie esenialaprofundatde Aristotel.
Dac suntem partizanii justiiei comutative, trebuie ca, printr-o apreciere
obiectiva produselor sau serviciilor care se transferntre indivizi, sasigurm, pe
ct posibil, o egalitate matematic. Pentru cei ataai dejustiia distributiv, trebuie s
se urmreasc o ct mai bun repartiie a bogiilor. Dar aceast repartiie poate fi
19Ex: regulile de redactare a actelor de stare civilsau a celor referitoare la publicitatea imobiliar.20Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998,21Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 1322Digeste, I, 1, De jusiticia et jure, I
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
27/153
27
conceputde maniere diverse: fie ca o egalitate teoretici absolut, fie ca o egalitate
subiectivi relativ(fiecruia dupmuncsau fiecruia dupnevoi).
In msura n care justiia ghideazdreptul, alegerea fiecreia din variantele de
mai sus poate determina soluii diferite n cazuri concrete.
Drept i echitate23
Necesitile securitii sociale pot ndeprta dreptul de justiie. Recursul la
echitate tinde, prin atenuarea a ceea ce dreptul, mai ales cel scris, ar reglementa prea
rigid, sreducdistana care ar putea aprea ntre just i drept.
S-a spus c echitatea este recursul la judector contra legii24, iar Toma
dAquino precizeaz: echitatea nu merge contra la ceea ce este just n sine, ci contra
a ceea ce este just, duplege.
Astfel, art. 970 din C civ. dispune: conveniile oblignu numai la ceea ce este
expres ntr-nsele, dar la toate urmrile, ce echitatea, obiceiul sau legea dobligaiei,dup natura sa. n unele cazuri, judectorul poate, la stabilirea cheltuielilor de
judecat, s reduc cuantumul acestora n funcie de condiiile economice ale celui
czut in pretenii sau in funcie de complexitatea cazului. Judectorul poate s dea
termene de gratie debitorului in nevoie. In dreptul francez, judectorul poate modera
valoarea clauzei penale.
Datorit libertii de decizie pe care o atribuie instanei, asemenea dispoziii
argumenteaz opinia ca intervenia judectorului in echitate ataeaz principiului
suspiciunea de arbitrariu i de incertitudine.
Amiabila compozitiune??? Dovedeste influena originar a echittii asupra
dreptului.(terre p. 16).
Dintr-o altperspectiv, cercetnd raportul dintre morali drept, s-a susinut
i ideea moralitii sistemului de drept, a legitimitii normelor juridice. Astfel, a fost
formulatopinia cmoralitatea unui sistem de drept si, deci, nsi existenta acestuia,
devin discutabile in urmtoarele cazuri: lipsa oricrei proceduri de luare a deciziilor,
nepublicarea sau necomunicarea normei destinatarului obligat sa o respecte, abuzul de
legislaie retroactiva, lipsa preocuprii de a face normele nelese, adoptarea unor
norme care cer o conduita ce depete puterile prii afectate, neconcordana dintre
norme, astfel cum sunt enunate si aplicarea lor.
3. Dreptul i normele de convieuire social
23Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.1524Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.15
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
28/153
28
Normele de convietuire sociala si obiceiurile sunt o categorie de norme
apropiate de cele morale. Ele sunt destinate sa asigure relatii civilizate in viata
cotidiana. Deseori leguitorul face trimitere la acestea, fara a le preciza continutul.
Spre exemplu in Constitutie, art 26, n Legea 31/1954 privitoare la persoanele fizice,
n Codul Penal, art. 321 se face referire la regulile de convietuire sociala, labunele moravuri.
Spre deosebire de normele morale, care raporteazcomportamentul individului
la principii precum bine/ru, just/injust, normele de convieuire social raporteaz
acelai comportament la noiuni precumfrumos/urt, civilizat/necivilizatetc.
In plus, bunele moravuri par mai uor modificabile, mai puin consolidate
dect normele etice. Astfel, un comportament considerat scandalos intr-o anumit
epocpoate fi permis peste o perioadsau, chiar n aceeai perioad, nsn alt grup
social.Ataamentul dreptului faa de bunele moravuri i gsete explicaia n
importana pe care dreptul o acordordinii i securitii sociale i nu n exclusivitate
justiiei.
4. Dreptul i normele tehnice
Normele tehnice sunt normele ce conditioneaza realizarea unei meserii sau
activitati in scopul atingerii unui anume rezultat. De exemplu, daca se doreste
construrea unui pod, trebuie respectate anumite normele privind materialele utilizate
i procedeul de lucru. Scopul propus nu poate fi atins fara respectarea normelor
tehnice. Acestea pot cpta caracter juridic, prin includerea lor in acte normative, ceea
ce implica posibilitatea aplicarii lor inclusiv prin forta de constringere a statului (ex.
normele de siguranta circulatiei, normele securitatii muncii). Astfel, normele tehnice
vor condiiona nu doar atingerea scopului propus, ci i legalitatea raporturilor
interumane ce au ca obiect acel serviciu, acea prestaie.
Asemenea norme abunda in reglementarile de drept comercial sau
administrativ.
5. Dreptul i politica
Politica poate fi neleasmai ales ca expresia i aciunea Puterii, n special a
celei a autoritii etatice25. Politica este activitatea socialcare i propune sasigure
prin fora, n general subordonatdreptului, securitatea externi consensul intern al
25Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.25
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
29/153
29
unei uniti politice date, garantnd ordinea n contextul luptelor care se nasc din
diversitate, divergena de opinii i de interese26.
Dreptul, ca ansamblu de norme ce dirijeaz grupul social, reprezint voina
poporului exprimat de ctre organul reprezentativ al acestuia Parlamentul. La
rndul lui, Parlamentul este constituit din reprezentanii diferitelor partide politicecare au intrunit votul cetenilor. Ca urmare, coninutul normelor elaborate de
Parlament (dar si de Guvern sau de organele administraiei publice) va reflecta si
conceptia partidelor politice parlamentare.
Pe de alta parte, jocul partidelor politice este ordonat si limitat prin normele
juridice deja adoptate. In consecin, legtura dintre drept si politica este biunivoc, n
sensul cdreptul i politica se influenteaz, se condiioneazreciproc.
Avnd n vedere aceastrealitate a democraiei, n doctrins-a exprimat att
opinia cpolitica este subordonatdreptului, ct i aceea cdreptul reprezint unuldintre instrumentele politicii. Istoria instituiilor juridice este, probabil una a coabitrii
dificile a acestor dou tendine, fr a se punea ns nega existena unor
interdependene ntre cele dou.
Alexandre Kojeve27 propune un alt criteriu de difereniere ntre raportul
juridic, cel religios i cel moral. In timp ce relaia morala ar fi solitara, cea religioasa
ar pune in raport 2 persoane, relaia juridica ar fi triunghiulara datorita prezentei unui
judector (terul imparial si dezinteresat). In replic, Fr. terre opineazcaproapre
nu exista, raport social care sa nu dea loc interveniei unui judector, n consecin,
distincia propusnu ar fi de un mare ajutor.
B. Sistemul dreptului
1. Definitie
Normele juridice se completeaza si se echilibreaza reciproc. Ele nu sunt
independente unele de altele, ci interdependente, formnd un sistem sistemul
dreptului.
26J Freund cf. Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.2727Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 33
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
30/153
30
In opina profesorului francez Fr. Terre28, definirea sistemului dreptului e
dificilpentru cdreptul reprezintacea mediere ntre corect i nelept care, n orice
societate uman, i propune screeze modele care scompunun sistem de reguli i
soluii, sistem mereu redefinit.
Pentru necesitile acestui studiu preliminar, v propunem s considermsistemul dreptului ca totalitatea normelor juridice n vigoare, structurate i
organizate sistemic pe baza anumitor criterii i principii.
2. Elementele componente ale sistemului dreptului
In cadrul sistemului dreptului, normele juridice se ordoneaza, se ierarhizaza, se
grupeaza dupa diferite criterii in subsisteme ale sistemului dreptului cum sunt
institutiile juridice si ramurile dreptului.
a).Institutia juridica reprezinta un corp de norme juridice referitoare la unraport social fundamental, un intreg sistematic, permanant si durabil de norme
juridice ordonante in juril unei idei directoare centrale si care urmaresc un scop
comun, ca, de exemplu, organizarea proprietatii, familiei, statului, contractele,
succesiunile, statutul persoanei.
Notiunea de institutieeste utilizata in drept, in doua acceptiuni:
1. organism cu personalitate juridica: Parlament, Tribunal, spital, universitate sau
2. ansamblu, complex de norme juridice.
In cursul de fata, utilizam notiunea in cel de al doilea sens.
Institutiile juridice se pot subimparti. De exemplu, institutia familiei se subdivide in
filiatia fireasca, infiere, casatorie, autoritate parinteasca.
b). Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice legate
organic intre ele care reglementeaza relatii sociale care au acelasi specific, cu
ajutorul aceleiasi metode de reglementare si pe baza acelorasi principii.
Ramurile dreptului constituie subsisteme ale sistemului dreptului. Ele
regrupeaza mai multe institutii juridice.
Intre ramurile dreptului exista interactiuni, legaturi functioale sau relatii de
subordonare care se manifesta in procesul aplicarii dreptului. De exemplu, normele de
28Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 37
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
31/153
31
drept penal nu se pot aplica decit prin intermediul celor de procedura penala. De
aceea, prof. M. Djuvara afirma ca ramurile dreptului atirna juridiceste unele de altele.
Procesul formarii ramurilor de drept si a institutiilor juridice este continuu,
sistemul dreptului fiind un complex dianmic. Astfel, din ramura dreptului civil s-a
desprins dreptul familiei, din cea a dreptului administrativ s-a desprins dreptulfinanciar, iar dreptul mediului s-a format din norme desprinse din dreptul
administrativ si dreptul civil. Astfel, ramurile noi, desprinse din cele vechi, si-au
capatat o anumita autonomie. Cu toate acestea, in cazul lipsei unei norme care sa
reglementeze un raport juridic nascut in sfera de aplicare a ramurii noi se apeleaza la
reglementarile din ramura-mama, care astfel devine dreptul comun pentru noua
ramura.
Notiunea de drept comun are o origine dubla: a). istorica si b). sistematica.
a). Deosebirea dintre ramurile de drept este un fenomen modern. In trecutul indepartatnu se facea aceasta deosebire, dreptul infatisindu-se ca un ansamblu ale carui
elemente se confundau. Ulterior, dupa ce a intervenit aceasta distinctie, ramurile noi
ale dreptului au reprezentat reglementarea de exceptie.
b). In cadrul sistemului dreptului, dreptul comun reprezinta normele generale,
cuprinse in coduri, mai ales in partile generale. Acestuia i se opun normele speciale,
rezultate din specializarea ramurilor de drept.
In concluzie dreptul comun reprezinta fondul traditional si general al ordinii juridice.
Codul reprezinta un act normativ sistematizator. In general, unei ramuri juridice ii
corespune un cod, dar sunt numeroase exceptii. De asemenea, tot de regula, legislatia
necuprinsa in cod are un caracter special, de exceptie.
Diviziunea normelor in norme generale, de drept comun si norme speciale, de
exceptie, prezinta o utilitate practica deosebita, cele doua categorii interpretindu-se
diferit, asa cum vom vedea in cursurile urmatoare.
3. Diviziunile generale ale dreptului
Clasificrile, distinciile din interiorul sistemul dreptului se datoreaz
complexitii crescnde a sistemului i a relaiilor sociale29. Aceastcomplexitate se
manifest prin existena unei ierarhii a normelor: Constituie, tratate internaionale,
29Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.77
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
32/153
32
legi organice, legi ordinare, ordonane, hotrri etc. si a unui pluralism de ordini
juridice: interne, internaionale, comunitare.
Aceast diviziune, clasificare a normelor prezint interes metodologic i
didactic, pe de o parte, i, pe de altparte, interes n crearea i realizarea dreptului.
Cum astzi se poate constata o puternic tendin spre diversificare a unorgrupuri de norme ce aspir la statutul de ramurautonomde drept, devine tot mai
important cunoaterea clasificrilor tradiionale, care influeneaz aplicarea
dreptului, cel puin in relevarea normei generale sau a dreptului comun.
Cele mai generale diviziuni ale sistemului de drept sunt: aceea a dreptului
intern, respectiv internaional i aceea a dreptului public i privat.
3.i Diviziunea sistemului de drept in drept intern i drept internaional
Dreptul intern (naional): dreptul n vigoare pe teritoriul unui stat. Are surse,organe, sanciuni proprii acelui stat i reglementeazrelaiile sociale care se produc pe
teritoriul acestui stat, fr ca vreun element relevant a unui alt stat sa intervin n
aceasta relaie.
Spre deosebire de dreptul intern, care se aplica pe teritoriul unui stat si numai
relaiilor interne, dreptul internaional cuprinde normele juridice ce se aplica relaiilor
dintre state sau dintre cetenii diferitelor state.
Dreptul internaional public reglementeaz, ntr-o analiza clasic, raporturile
dintre state. Majoritatea cercettorilor n domeniu sunt de acord c exista o ordine
juridica internaionala, chiar dac, n privina relaiilor dintre aceasta i ordinea
juridicde drept intern existopinii diferite.
Dreptul internaional public are surse supranaionale: convenii, tratate
internaionale, cutume internaionale, principiile generale ale dreptului recunoscute de
ctre naiunile civilizate. de asemenea, exista i instituii de drept internaional public:
Organizaia Naiunilor Unite, Curtea Internaionalde Justiie, Consiliul de securitate
etc., toate aceste elemente argumentnd teza existenei unei ordini de drept
internaional, diferitde ordinea de drept intern.
Natura consensuala a dr international raluca miga besteliu- dr international
public, p.8, dar si natura consensuala indirecta a dr intern bazat pe contractul
socaial, alegesi si norme oarecum liber consimtite referendum constitutional ideea
mea
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
33/153
33
Diferentele dintre dr intern si dr international 3 criterii: lipsa unui organ
suprastatal cu atributii legislative, lipsa unui sistem administrativ de aplicare si a unui
sistem jurisdictional de sanctionare a nerespectarii normei si specificul sanctiunilor in
dr international raaluca miga besteliu p.5
Sistemul monist dualist raluca miga besteliu p. 14 s uIn privina sistemului de sanciuni specifice dreptului internaional, trebuie,
nsremarcat faptul caceste sanciuni nu sunt la fel de formalizate, sau de eficiente
ca i cele de drept intern. O posibil explicaie poate fi lipsa unei autoriti
internaionale care s se bucure de supremaie, n condiiile n care relaiile juridice
internaionale se bazeaz, cel puin n momentul de fa, pe principiul egalitii
juridice a statelor suverane, independente n plan extern. Asupra acestei chestiuni,
profesorul Francois Terre argumenteaz: Este adevrat ca acestor componente nu li
se adaug un sistem de sanciuni suficient mpotriva violrilor regulilor de dreptinternaional public. Insa, daca admitem ca dreptul, indiferent de care, implica, in
vederea realizrii, un consens, chiar implicit, trebuie sa admitem ca, in rela iile dintre
state, acest consens exista, in general. Amintim, de altfel, ca existenta sanciunii nu
este criteriul dreptului, ca regulile nu sunt juridice fiindc sunt sancionate, ci
sancionate fiindcsunt juridice. Din consens, fundamentat sau nu pe teama, i trage
dreptul existenta sa.30
Dr internat privat reglementeazraporturile intre particulari, cnd intervine un
element de extraneitate. Sunt raporturi de drept internaional privat raporturile ce se
nasc intre dou persoane ceteni ai unor state diferite, in vederea i n urma
cstoriei. Tot raporturi ce cad sub incidena normelor de drept internaional privat
sunt i cele dintre vnztori i cumprtor, n cazul n care obiectul vnzrii l-ar
reprezenta un imobil situat pe teritoriul altui stat dect cel al ceteniei ambilor
parteneri. Aceste raporturi suscita problema conflictului de legi, adica determinrii
dreptului naional aplicabil unei situaii juridice internaionale interesnd particularii.
Dreptul internaional privat conine i reglementri privind condiia strinilor, a ti de
ce drepturi se bucura strinii intr-un stat care nu este al lor (spre exemplu n privin a
accesului la proprietatea funciara, la anumite profesii, dreptului la presta ii sociale
etc.) Cunoaterea dreptului internaional privat poart, de asemenea, si asupra
ceteniei.
30Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.79
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
34/153
34
Caracterul internaional al dreptului internaional privat a fost contestat
deoarece sursele si sanciunile acestor reguli sunt, in primul rnd, naionale. Astfel, n
privina regimului strinilor si a ceteniei are prioritate caracterul naional. Deoarece
sursele dr. internaional privat sunt interne, suntem n prezena unui drept intern.
Susintorii caracterului internaional au replicat ca suveranitatea naionala sicaracterul naional al fiecrui sistem de soluii la conflictele de legi nu exclude
respectul pentru voina altor state. Deoarece regulile si soluiile poarta asupra relaiilor
internaionale, dreptul internaional public este un drept internaional.
3.ii Diviziunea sistemului de drept in drept public i drept privat
Dup concepia clasic, dreptul intern se divizeaz n doua ramuri: drept
public si drept privat. Romanii deja considerau cinstituiile juridice in de doumari
categorii net difereniate, avnd n vedere orientarea lor spre interesele publice sauprivate31. Dintre toate ramificaiile dreptului, aceasta este cea mai veche i cea mai
importanta. Ea corespunde, de o manier foarte general, distinciei pe care o fcea
Montesquieu cnd definea dreptul public, numit de el drept politic, si dreptul privat,
pentru el, drept civil.32
Ceea ce se remarca de la nceput este existena unor ansambluri de reguli
bazate pe o idee simpl: nu se reglementeaz de aceeai manier relaiile dintre
particulari si stat, administraie sau colectivitile publice si relaiile private dintre
particulari.
Dreptul public cuprinde ansamblul regulilor care, intr-un stat dat, guverneaz
organizarea acelui stat si a colectivitilor publice si raporturile acestor autoriti cu
particularii.
Dreptul public se subdivide in mai multe ramuri: drept constituional, drept
administrativ, drept financiar, drept penal, drept de procedura penala. Cum sub
anumite aspecte, dreptul penal are legturi cu dreptul privat, dreptul penal poate fi
considerat ca sanciunea ultim a dreptului privat. Totui, dreptul penal rmne o
ramura de drept public.
Dreptul privat este ansamblul de reguli care guverneaz raporturile
particularilor intre ei sau cu colectivitile private precum societile comerciale sau
31DupUlpian (Digeste, cartea I, titlul I, cap. 1, sectiunea 2), dreptul public ad statum rei romanaespectat dreptul privat ad singulorum utilitatem pertinet.32Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.80
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
35/153
35
asociaiile non-profit. Dreptul civil este ramura centrala a dreptului privat
reprezentnd, n perioada roman, dreptul cetenilor, de civis(n lat.)
Dreptul civil reglementeazraporturile private, insa numai in msura in care
nu sunt reglementate de norme speciale dintr-o ramurnou. Deseori, dreptul civil a
rmas dreptul privat comun, aplicabil tuturor, cu excepia cazurilor in care anumiteraporturi sunt guvernate de dispoziii particulare.
Sunt ramuri de dr. privat, cele aprute ulterior i desprinse din dreptul civil,
precum dreptul comercial33, dreptul familiei, dreptul muncii etc.
Apariia unui numr semnificativ de ramuri noi de drept privat, mai ales,
ramuri care i afirm relativa autonomie fa de dreptul civil, atesta faptul ca, in
epoca noastr, sunt puse in cauz categoriile tradiionale. La rndul lor, unele din
aceste ramuri, noi - prin comparaie cu dreptul civil, au fost uneori considerate
depite, argumentndu-se necesitatea nlocuirii sau divizrii lor. Astfel, dreptulcomercial e ameninat de o dubl manier: suntem incitai sa-l absorbim ntr-un
ansamblu mai vast, al dreptului afacerilor sau s-l divizm n noi ramuri de drept.
Unele grupuri de reguli de drept comercial au atins o coerena proprie, motiv pentru
care le studiem distinct: dreptul maritim, al transporturilor terestre si aeriene, al
asigurrilor, al proprietii intelectuale.
Un alt exemplu, dreptul financiar, sub influena pieelor financiare
internaionale, este ameninat si el deoarece fenomenul de mondializare repune in
cauza eficacitatea si chiar existenta cadrului si tehnicii juridice naionale.
Distincia intre dreptul public si cel privat s-a fcut, aa cum am artat, nc
din antichitate, in funcie de interesul satisfcut. Se afirma ca aparine dreptului
public orice norma care satisface un interes, o nevoie a statului, iar dreptului privat,
normele ce privesc interesele particularilor.
Aceastdepartajare a ramurilor de drept a fost criticatca fiind imprecissau
chiar fals, obiectndu-se, spre exemplu c orice norma juridica apr interesul
public, aa cum se afirm n doctrina socialist. Cu toate acestea, distincia drept
public/drept privat persisti n prezent, fiind consideratutilatt de ctre doctrin,
ct i de ctre practic.
33Dreptul comercial este diferit de dreptul afacerilor, care include si dreptul fiscal, dreptul penal,dreptul contabil, dreptul muncii, dreptul administrativ, financiar, economic.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
36/153
36
Obiectnd ca unui particular nu-i pot fi indiferente normele de drept public,
aa cum statului nu-i sunt indiferente reglementrile dreptului privat, s-au propus si
alte criterii de distincie intre dreptul public si cel privat.
Subiecii raportului juridic ar putea fi un asemenea criteriu. Cnd raporturile se
stabilesc intre particulari, suntem in prezenta unui raport de drept privat, iar cnd unuldintre subieci este organ de stat, ca reprezentant al autoritii, ne aflam in sfera
dreptului public. Trebuie menionat faptul ca si statul poate participa la raporturi de
drept privat, atunci cnd organele sale apar ca simple titulare de drepturi si obliga ii,
iar nu ca purttoare ale autoritii publice. Este cazul raporturilor dintre stat, ca
proprietar de terenuri din domeniu privat, si un eventual antreprenor, constructor, spre
exemplu. Colaborarea intre administraii si particulari sub forma concesiunii unor
servicii publice ctre particulari, participarea statului cu aciuni la societi mixte,
alturi de distincia normativdintre domeniu public i cel privat al statului sunt doarcteva exemple care ne atrag atenia asupra limitelor criteriului menionat.
In funcie de obiectul reglementarii, am putea afirma, precum prof. Fr. Rigaux,
ca dreptul public este acea diviziune a dreptului care are ca obiect organizarea statului
si a persoanelor juridice care depind de el ca si raporturile lor cu particularii,
organizarea puterii si a modalitilor prin care se exercita, iar dreptul privat are ca
obiect raporturile dintre persoanele particulare, care nu privesc nici exercitarea puterii,
nici activitatea agenilor puterii, ci actele particulare crora li s-a acordat autonomie.
Avnd n vedere caracterul reglementrii, s-a remarcat faptul cdreptul public
e esenialmente imperativ, pe cnd dreptul privat nu pentru a lsa indivizilor
libertatea. Totui, existramuri de drept privat, precum dreptul muncii, in care exista
numeroase norme imperative - aspect specific dreptului public. In acest context,
atragem atenia unei posibile confuzii intre extensia domeniului dreptul public si
extensia domeniului regulilor imperative. Chiar dac in dreptul muncii, al
contractelor, a crescut numrul normelor imperative, dreptul public nu s-a substituit
dreptul privat. La fel este i cazul normelor din dreptul familiei.
Natura sanciunilor juridice pe care le comporta, poate fi un alt criteriu e
demarcaie, in sfera dreptului privat fiind permise doar sanciunile de natura
patrimoniale( evaluabile in bani), cele personale fiind interzise. Prof. F. Terre
subliniaz, in acest context c sanciunea este mai uor de gsit si aplicat pentru
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
37/153
37
normele de drept privat i, mai greu, pentru normele drept public, deoarece aici statul
nu este inclinat sa se pedepseascpe el nsui34.
In finalul dezbaterii privind diviziunea public/privat, sa avem n vedere i
faptul c hotarele dintre dreptul public si cel privat nu sunt fixe, ci se modifica infuncie de atitudinea autoritii fata de relaiile sociale respective. Spre exemplu, n
concepia liberala rolul statului e limitat la statul jandarm , pe cnd in concep ia
socialista, apare statul providena35, ceea ce determinplasarea unor ramuri de drept
din zona dreptului privat in cea a dreptului public.
Pe de alt parte, plasarea disciplinelor in sfera dreptului public sau a celui
privat nu e totdeauna simpl. Unele discipline cuprind att norme de drept public, ct
i norme de drept privat. Este cazul disciplinelor mixte: dreptul procesual civil sau
dreptul internaional privat. In procedura civila, dispoziiile care se refera laorganizarea si funcionarea instanelor sunt de drept public, iar cele care se refer la
aciunea in justiie si intereseaz partea, sunt de drept privat. Dreptul internaional
privat cuprinde dispoziii referitoare la cetenie si la condiia strinilor, care in de
dreptul public, pe cnd cele care reglementeaz dispoziia asupra creia poarta
conflictul sunt de drept privat.
In acest context, merit s semnalm tendina exagerat in afirmarea
autonomiei ramurilor de drept celor mai diverse. Pericolul apare cnd autonomia tinde
s permit unor raporturi juridice s scape de la aplicarea unor reguli in mod just
constrngtoare. Aceast tendin a apariiei de noi ramuri autonome corespunde
unei legi de evoluie sociologic a societii postindustriale, legata de manifestri
diverse de inflaie si de tehnicizare a dreptului, cum este, spre exemplu, cazul
dreptului comunitar.
Bibliografie:
Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului,Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000
Eugeniu Sperantia, Filosofia dreptului
Al. Vallimarescu, Tratat de enciclopedia dreptului,Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1999
34Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.8535Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.87
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
38/153
38
Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
39/153
39
Capitolul IVIzvoarele dreptului
Seciunea 1 Teoria generala izvoarelor de drept
I.Definiie. Clasificare
Norma juridicreprezintvoina de stat, fie caceasta este edictatchiar de
organele competente ale statului, fie c, fiind creaia altui subiect, este doar
recunoscut, sancionat de stat. n ambele cazuri, norma juridic se deosebete de
alte reguli de conduitsociali prin aceea cea poate fi impus, la nevoie, de ctre
organele de stat. innd cont de aceste elemente ce constituie diferena specific,
precum si de faptul ca norma juridic este o regul social acesta fiind genul
proxim - putem defini norma juridic drept o regula social (general si
impersonal) care exprim o voin de stat i care poate fi realizat, la nevoie, cu
ajutorul organelor de stat.
Sursa dreptului, fie c e vorba de drept pozitiv, sau de drept subiectiv, l
constituie norma juridic. Sursa normei juridice este ns variat. De aceea, i
sensurile noiunii de izvor de drept sunt variate. Putem antama aceasta chestiune
att la un nivel general, ct i la modul concret.
Distincia cea mai des ntlniteste aceea ntre izvoarele de drept formale i
cele materiale.
Izvoarele formaleale dreptului sunt formele de exprimare a normelor juridice,
pe cnd izvoarele materiale, sau fundamentul dreptului se refer la sursele de
configurare a dreptului, la factorii care determinnsui fenomenul juridic. Astfel, un
izvor principal al dreptului, n sens material, l constituie, fr ndoial, politica
partidului majoritar; i contiina juridic reprezint un alt izvor de drept, n sens
material.
Problema izvoarelor dreptului n sens material nu constituie preocuparea
teoriei generale a dreptului , ci a filosofiei juridice. Ea a constituit subiectul
cercetrilor unor doctrinari precum G. Ripert36, n lucrarea Forele creatoare ale
dreptului, ale lui Fr. Geny37, n tiini tehnicn dreptul privat pozitiv. Acesta din
urmpornete n lucrarea sa de la ideile dezvoltate de Laband38care vorbete despre
363738
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
40/153
40
constantele dreptului, despre dat n drept. Aceeai idee este dezvoltatla noi n ar
de Anita Naschitz n volumul Teorie i tehnicn procesul de elaborare a dreptului39.
Toate aceste contribuii ncearcsdezvluie, pe de o parte, ceea ce se impune celui
ce creeazdreptul i sevidenieze ceea ce nici legislatorul nu poate ocoli, iar pe de
altparte, aspectele asupra crora legiuitorul poate efectiv sintervin. Se considercreprezint dat n drept condiiile reale (ale vieii materiale), condiiile istorice,
condiiile raionale i cele ideale, care in de contiina individuali colectiv. Restul
poate fi construit n drept.
O alt distincie se face ntre izvoarele de drept directe (imediate) i cele
indirecte (mediate), care pot fi aplicate doar prin intermediul primelor. Apoi izvoarele
de drept pot fi, n funcie de forma n care apar, scrisesau nescrise, iar n funcie de
sursa lor i de fora lor juridic oficiale, atunci cnd provin de la un organ de stat,
sauneoficiale, n celelalte cazuri, dar i interne, cnd provin dintr-o sursnaional,sau externe, cnd sunt creaie internaional.
Se mai vorbete, n funcie de alte criterii, despre izvoare sociologice, istorice,
juridice saumateriale.
Disciplina pe care o studiem mpreunse preocupde izvoarele dreptuluin
sens formal, adic de modul de exprimare a dreptului, de modalitatea de instituire
sau recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice n procesul de creare a
dreptului40. Acestea pot fi scrise, cum sunt legile, deciziile judectoreti, conveniile
internaionale etc., sau nescrise, aa cum sunt cutumele. De asemenea, ele pot fi
izvoare directe (imediate), sau indirecte (mediate), acestea din urmdevenind izvoare
ale dreptului prin intermediul celor directe. Cutuma sau echitatea sunt exemple de
asemenea izvoare mediate n dreptul pozitiv romnesc actual. De asemenea, izvoarele
dreptului pot fi interne sauexterne, dupcum sunt adoptate n interiorul statului, sau
sunt rezultatul colaborrii internaionale, aa cum este cazul tratatelor internaionale.
Indiferent de faptul csunt creaia statului, n totalitate, sau sunt rodul negocierilor cu
alte state, n ambele cazuri vorbim despre norme juridice, pentru cambele reprezint
voina de stat41.
39Anita Naschitz, Teorie i tehnica n procesul de elaborare a dreptului, Ed. Academiei, Bucureti,196940Ioan Ceterchi, Ion Craiovan,Introducere n teoria generala dreptului, Ed. All, Bucureti, ediiaaIII-a,1998, p.71.41De la ratificarea Conveniei Europene a Drepturilor Omului, drepturile subiective pot fi realizate, lanevoie, nu numai cu ajutorul organelor de stat, ci i cu ajutorul unor organe internaionale, cum esteCurtea Europeana Drepturilor Omului de la Strasbourg.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
41/153
41
II. Teoria generala izvoarelor de drept
ntrebarea care se pune este unde gseti norma care guverneazrelaia sau
situaia dat?.
Problema izvoarelor de drept n sens formal, tehnic-juridic, adica formei deexprimare a normei juridice, poate fi abordat att la un nivel general, ct i la un
nivel concret.
La nivel general, ncercm s rspundem la ntrebarea unde i au locul
normele ce pot fi aplicate, la nevoie, cu ajutorul organelor de stat ?
O analiza diacronicprecum i sincronica izvoarelor de drept ne conduce la
ideea c obiceiul juridic, actul normativ juridic, practica judectoreasc, doctrina,
contractul, actele normative non-juridice, echitatea i analogia au constituit, n diferite
epoci istorice i state izvoare de drept.a). Cutumasau obiceiul juridic constituie cel mai vechi izvor de drept i este
o surs nescris a dreptului constnd ntr-un uz ce e respectat o perioad mai
ndelungat, fiind considerat obligatoriu.
Cutuma poate fi sancionat, recunoscut de ctre stat printr-o dubl
modalitate: fie sfie aplicatdirect de ctre instane, situaie n care cutuma apare ca
izvor direct, aa cum este cazul rilor cu sistem juridic anglo-saxon, fie s se fac
referire la cutumntr-un act normativ scris, cum este cazul art. 600 i urm. din Codul
Civil, situaie n care vorbim despre cutum ca izvor mediat de drept. Dei cutuma
este, prin excelen, un izvor nescris, culegerile de cutume au cptat forma scris,
cum au fost Oglinda Saxondin 1230,Aezmintele lui Ludovic cel Sfnt, din 1270,
Pravila Rusdin sec. IX-XIII42.
Ca i apariia unei cutume, ncetarea aplicrii ei are loc tot n urma unui proces
lent, prin non-uzajul ei treptat i repetat, ceea ce n limbajul juridic poartnumele de
cdere n desuetudine43.
A se vedea cutuma in dreptul international public chiar cu caracter
obligatoriu in anumite subramuri ale dr international public
b). Actul normativ juridic
Actul normativ poate fi politic, moral, juridic (atunci cnd cuprinde norme
juridice) etc. Actele normative juridice reprezinto manifestare unilateralde voin
4243idem.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
42/153
42
a unui organ competent de stat ce cuprinde reguli de conduita care produc efecteerga
omnesi care pot fi aduse la ndeplinire, la nevoie, prin fora de constrngere a
statului. Acestea reprezintcel mai important izvor de drept. Actele normative de alt
naturdect juridicpot fi izvoare de drept doar mediat.
Actele juridice sunt manifestri de voin ce produc efecte juridice. Elepot fi normative sau nenormative, adicindividuale. Dacactele juridice individuale,
fie csunt creaia particularilor, sau a organelor de stat, produc efecte doar fa de un
numr limitat de persoane determinate, actele juridice normative constituie o
manifestare de voinetaticce conine reguli de conduit, adicdispoziii generale i
impersonale. Actul normativ juridic constituie cel mai important izvor de drept.
Asemenea acte au existat din cele mai vechi timpuri, n Sumer (Lipit-Istar, Ur-
Nammu), Mesopotamia (Codul Hammurabi sec. XVIII .H.), India (Legea lui Manu
sec. III .H.), China (Legea Mu), Grecia Antic (Legile lui Solon sec VII .H.),Imperiul Roman (Legea celor XII Table sec. V .H.)44etc. Ele erau, n cea mai mare
parte, o culegere de cutume cu tentreligioas. n Evul Mediu, importana legii crete
n detrimentul cutumelor, procesul intensificndu-se odat cu centralizarea statelor.
Sunt cunoscute astfel, Codul penal Carolina n Germania (1592), Codul maritim
(1673) i Codul comercial (1681) n Frana, Pravilniceasca condic (1780) i Codul
Caragea (1818), la noi.
Epoca de glorie a actului normativ juridic a nceput n secolul al XIX-lea, cu
Codurile lui Napoleon. Astzi, chiar i n sistemul de common-law (anglo-saxon) cel
mai important izvor de drept este actul normativ scris.
c). Practica judectoreasc(precedentul judiciar sau jurisprudena)
La nceput, judectorii nu aveau la ndemn legi scrise. Judectorul era i
creatorul regulii de drept. Astfel, hotrrea datde judector, ntr-un domeniu, devine
obligatorie n soluionarea unei cauze similare viitoare, adicdevine izvor de drept.
n dreptul roman, jurisprudena a cpat o mare importan prin intermediul
aa-numitului drept pretorian. Hotrrile pretorilor i ale altor magistrai cu ocazia
soluionrii unor cauze concrete, prin care se corecta, adapta sau completa vechiul
drept civil roman au devenit obligatorii, la nceput, pentru magistratul care le-a emis,
apoi, pentru toi magistraii45.
4445I. Ceterchi, I. Craiovan, op. cit., p.85.
-
7/25/2019 Intr St Dreptului
43/153
43
n unele sisteme de drept, precum cel de common-law, jurisprudena este izvor
direct de drept, iar in altele, precum cel romano-german, nu. Adagiul nullum crimen
sine lege, nulla poena sine legea devenit, la nceput n ramura penal, principiu de
drept. Totui, i n rile cu sistem bazat pe actul normativ, ca unic izvor de drept,
jurisprudena constituie, n mod excepional, izvor de drept mediat. Astfel, n aranoastr, jurisprudena Curii Europene de la Strasbourg sau deciziile instanei supreme
n soluionarea recursului n interesul legii sunt considerate, n unele opinii, creatoare
de drept46.
d). Doctrina nu este astzi, izvor de drept. In secolul al III-lea, la Roma,
scrierile celor mai mari jurisconsuli, precum Paul, Papinian, Ulpian i Gaius
constituiau izvor de drept. Rezumate ale acestor scrieri au fost preluate n Codul lui
Iustinian, Corpus Iuris Civilis, i au constituit izvor de drept pnn secolul al IX-lea.
De asemenea, tiina dreptului influeneaz, fr ndoial, att pe legiuitor, ct i peinterpret, pe judector. De exemplu, ideile lui Vespasian Pella au stat la baza crerii
Curii Penale Internaionale.
innd cont de puterea ei de influeni de faptul ci astzi, doctrina celor
mai reputai juriti este en