DREPT BANCAR

ȘI VALUTAR

CURS

NOȚIUNEA INTERPRINDERII DE BANCĂ Formă ÎnvățământZI

Cea mai veche formă de organizație bancară în cadrul vieții și activității economice se rezumă la mijlocirea schimbului.

Cu timpul, organizațiile bancare au început să se ocupe și de deplasarea monedelor de pe o piață pe altă.

După organizarea sistemelor bancare, sub autoritatea statelor, organizațiile bancare au început să primească depuneri în monedă. Cu timpul, băncile au început să mijlocească schimbul de monede și plățile pe piețe diferite, fără deplasarea numerarului prin așa numitele operațiuni de virament sau de compensație.

Pasul decisiv a fost făcut atunci când băncile și-au asumat răspunderea asigurării și regularizării circulației însemnelor monetare.

Operațiunile de emisiune de însemne monetare, pot fi considerate că una din principalele funcții îndeplinite de o bancă în cadrul unei economii naționale date alături de cea a creditului și a mijlocirii de stat, de tot felul de tranzacții bănești.

În cadrul vieții economice moderne, prin bancă se înțelege acea organizare care are drept obiect mijlocirea părților, acordului de credite și administrarea de capitaluri în afară de crearea de mijloace legale de plată prin operațiuni de emisiuni de semne monetare. Definiție

Banca este o instituție financiară care are ca obiect principal de activitate atragerea de depozite și acordarea de credite. Băncile sunt organizate sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni și își desfășoară activitatea sub supravegherea băncii centrale.

Operațiunile de semne monetare se fac însă numai în condiții speciale și sub controlul statului.

Că organizație economică, bancă mijlocește prin intermediul circulației bănești și a creditului, producția, circulația și consumul de bunuri și servicii într-o economie dată.

Principalele operațiuni ce caracterizează o bancă sunt operațiunile de creditare în nume și cont propriu, sub toate aspectele ce derivă din acestea, exemplu garanțiile.

La înființare, o bancă folosește capitalul său propriu, însă pe măsură ce activitatea ei se derulează, începe să se folosească și capitalurile altora. Operațiunile de credit se împart în 2 categorii:

1) Operațiuni Pasive 2) Operațiuni Active Când bancă primește de la populație și agenți economici capitaluri bănești în scop de

administrare, nu realizează niciun fel de operațiune concretă, în schimb, atunci când acordă credite, ea realizează anumite operațiuni și anume distribuie capitalurile primate în scop productiv.

Din diferențele de dobândă între ceea ce plătește creditorilor săi și ceea ce percepe debitorilor săi rezultă profitul băncii că întreprindere economică.

Operațiunile active și pasive realizate de bancă, primejduiesc la rândul lor toate celelalte operațiuni de mijlocire, drept plăți de tranzacții, de valori, etc…, care împreună alcătuiesc grupa operațiunilor indiferente.

1

DREPT BANCAR

LOCUL ȘI ROLUL BĂNCII DE EMISIUNE ÎN CAZUL SISTEMULUI BANCAR AL UNEI ȚĂRI Bancă de emisiune are un rol esențial atât în cadrul sistemului monetar, cât și în cel bancar

mai ales. Emisiunea de semne monetare cu putere legală de plată înăuntrul unei economii naționale, nu e lăsată la libera voință și alegere a oricărei bănci.

Baterea monedelor este considerată un drept regalian care aparține capului statului și care în epocă modernă a fost concesionat unei instituții speciale de bancă numită și bancă de emisiune.

Bancă de emisiune căpăta astfel un privilegiu exclusiv de emisiune, fapt ce îi permite să stea în centrul întregului sistem monetar.

Dacă i se acordă băncii de emisiune și alte prerogative, cea de creditor, schimb valutar, etc… aceasta căpăta atribuțiile unei bănci centrale așezată în centrul întregului sistem bancar.

De obicei bancă centrală a unui stat este și bancă de emisiune. În România, aceste prerogative aparțin Băncii Naționale A României - BNR. BANCĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI / BANCĂ CENTRALĂ A ROMÂNIEI

Statutul legal al BNR este reglementat de Legea 212/2004. Potrivit Articolului 1, BNR este Bancă Centrală A României având personalitate juridică, iar

potrivit Articolului 1, Alineatul 2, BNR este o instituție publică independența cu sediul în Municipiul București și poate avea sucursale și agenții și în alte localități din țara. BNR este o instituție publică independentă. Obiectivul Fundamental Al BNR

Potrivit Articolului 2, Alineatul 1 al legii, obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. În realizarea obiectivului fundamental, legea acordă atribuții BNR prin elaborarea și aplicarea politicii monetare, politicii cursului de schimb, stabilirea regimului valutar și supravegherea instituțiilor de credit precum și administrarea rezervelor naționale a României.

Legiuitorul a prevăzut în Articolul 3 domeniile de colaborare cu celelalte autorități enunțând în principiu, că BNR și membri organelor de conducere nu vor solicita sau primi, instrucțiuni de la nicio autoritate publică, ceea ce reprezintă garanția independenței sale absolute față de celelalte organe ale statului.

Toate autoritățile publice centrale, inițiatoare de proiecte de acte normative care privesc domeniile de competență ale băncii naționale, sunt obligate să solicite avizul acesteia fără de care respectivele acte normative nu se vor putea adopta. Colaborarea Cu Autoritatea Statului

BNR va colabora cu Ministerul Finanțelor Publice în vederea stabilirii indicatorilor macro-economici, în bază cărora va fi elaborat proiectul Național al bugetului de stat.

BNR va elabora studii și analize privind moneda, cursul de schimb, creditul și operațiunile sistemului de plăți și alte instituții de credit. Va furniza informații autorităților din țara și străinătate pentru îndeplinirea angajamentelor rezultate din acordurile, tratatele sau convențiile în care România este parte, dar acest schimb de informații trebuie să fie circumscris exclusiv îndeplinirii sarcinilor care revin autorităților jurnaliste, respective în domeniul supravegherii.

Toate instituțiile din România vor furniza la cererea BNR, toate informațiile pe care le constituie necesare în scopul realizării unei supravegheri eficiente și al îndeplinirii obiectivului fundamental al acestuia.

2

DREPT BANCAR

Cooperarea Internațională Din împuternicirea Parlamentului, BNR poate participă la Organizațiile Internaționale cu

caracter financiar, bancar, monetar și poate deveni membru al acestora. BNR poate participă în nume propriu sau în numele statului Român, la tratative și negocieri

externe în probleme financiare, monetare de curs de schimb și de plăți, precum și în domeniul autorizării reglementării și supravegherii instituțiilor de credit.

BNR exercită drepturi și îndeplinește obligații care revin României în calitate de membru fondator al FNI, inclusiv utlizarea facilităților acestor instituții pentru nevoile de plăți ale țării.

PRINCIPALELE FUNCȚII ALE BNR

A) Funcția De Realizare A Politicii MonetarePolitică monetară este unul din instrumentele politicii economice care urmărește

cererea de ofertă monetară. În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR-ul utilizează proceduri și

instrumente specific pentru operațiuni de piață monetară și de creditarea instituțiilor de credit, precum și mecanismul rezervelor minime obligatorii.

Obiectivele specifice ale politicii monetare sunt următoarele: 1) Creșterea masei monetare până la un nivel optim, obiectiv cantitativ, ceea ce

presupune că autoritatea monetară trebuie să stabilească un nivel de creștere a masei monetare cât mai apropiat de rata de creștere reală a economiei. Alocarea optimă a resurselor financiare, creditarea economiei naționale care trebuie făcută în strictă concordanță cu cerințele pieței pentru a nu crea distorsiuni între agenții economici.

2) Menținerea ratei dobânzii la un nivel corespunzător care să permită echilibrarea pieței monetare.

3) Practicarea unui nivel optim al ratei de schimb, menținerea unui anumit nivel al cursului de schimb, antrenează echilibre/dezechilibre ale balanței.

Legea da posibilitatea băncii să intervină direct pe piață monetară, reglând volumul masei monetare prin operațiuni de piață monetară cât și indirect, adică la solicitarea băncilor când ele au nevoie de utilități pentru nevoile naționale, BNR intervine pe piață monetară cu reglementări restrictive atât cantitative cât și calitative prin mecanismul rezervelor minime obligatorii.Operațiunile De Piață Monetară

Pentru acumularea de credite colaterale, BNR este autorizata să efectueze cumpărări/vânzări directe, sau luarea în gaj de creanțe sau titluri ale statului sau asupra statului, ale autorităților publice central și locale, ale instituțiilor de credit, ale altor persoane juridice, dar numai de pe piața necunoscută și cu condiția ca aceste operațiuni să fie reversibile, să fie vândute ulterior.

3

DREPT BANCAR

Formularea legii este chiar în acest sens: operațiuni reversibile, cumpărări, vânzări directe.

Piață primară este piață pe termen lung. Piață secundară este piață pe termen scurt. Legea interzice BNR să achiziționeze de pe piață primară, creanțe asupra statului

autorităților publice, etc... Începând cu data integrării în UE, această interdicție se extinde și asupra altor organisme și companii de drept public din statele membre.

În momentul în care BNR utilizează aceste proceduri, este evident că și cantitatea de masă monetară crește pe termen scurt, dar se echilibrează după 30 de zile, când cei care au vândut aceste titluri trebuie să se răscumpere. Dacă BNR ar achiziționa astfel de titluri, cantitatea de monedă ar crește și ar rămâne pe piață pe termen mediu și lung, iar dacă nu are corespondent în cantități de bunuri, provoacă presiuni inflaționiste.

Principalele operațiuni pe piață monetară sunt așa numitele operațiuni de Open Market, prin care Bancă Centrală cumpără sau preia titluri de la băncile comerciale și de la populație, mărind astfel cantități de masă monetară de pe piață, pentru că apoi, la momentul revânzării ei, cantitatea de masă monetară să fie retrasă de pe piață.

Când Bancă Centrală preia astfel de titluri de la băncile comerciale, nu da în loc, în schimb băncilor comerciale, cantitatea de monedă însemnând echivalentul titlurilor și cu această valoare majorează deținerile pe care fiecare Bancă Comercială le are la Bancă Centrală. Când Bancă Centrală cumpără de la public astfel de titluri, cantitatea de monedă crește. Bancă Centrală mai poate efectua și operațiuni de Swap Valutar. În realitate aceste operațiuni sunt tranzacții financiare în care două părți în cazul nostru, una din părți fiind Bancă Centrală, schimbă sume exprimate în 2 monede la o anumită data și le răscumpăra la o data ulterioară, stabilită anterior de comun acord.

BNR utilizează aceste operațiuni în scopul declarat de a influența lichiditatea internă și de a gestiona rezervele valutare. Operațiunile De Creditare

Potrivit Articolului 7 din Legea 312/2004, BNR poate acordă credite instituțiilor de credit eligibile în condiții care vor fi stabilite prin reglementări proprii.

În relațiile cu Băncile Comerciale, Bancă Centrală practică operațiuni de reescontare a titlurilor de credit pe care aceste bănci le dețin, titlu care reprezintă în ultima instanță, efecte de comerț cu cauza reală.

Acest mod de creditare de către Bancă Centrală a Băncilor Comerciale, este cel mai echilibrat mod de a credita economia națională fără a afecta echilibrul monetar.

O altă formă de creditare pe care o practică Bancă Centrală este și creditul de gaj de efecte publice, numit și credit de lombardare, unde titlurile care constituie garanția unui astfel de credit, nu mai sunt efecte comerciale cu cauza reală, ci obligațiuni și bonuri de tezaur, cumpărate de Bancă Centrală cu ocazia emisiunilor lansate de stat, pentru acoperirea deficitelor monetare, practic Bancă Centrală cumpără sau preia în tensiune aceste titluri, în schimbul cărora acordă avansuri denumite și credite de lombard, însă rată dobânzii este mai mare decât rată de la reescont.

4

DREPT BANCAR

Un alt tip de credit practicat de BNR este creditul de licitație în cadrul căruia BNR-ul pune la dispoziția întregului sistem bancar un plafon maxim pe care băncile îl licitează în cadrul ședințelor de licitație, rată de dobândă fiind astfel stabilită pe baze competitive.

Potrivit Articolului 7, Alineatul 2 din lege, se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autorităților publice, central, locale, etc…

Rezervele Minime Obligatorii / RMO Articolul 8, Alineatul 1 din lege dă dreptul BNR să stabilească regimul RMO pe care

instituțiile de credit trebuie să le mențină în conturile sale, astfel încât reglementarea în această materie o constituie regulamentul Nr. 6/2002, privind regimul RMO emis de Bancă Națională și publicat în Monitorul Oficial Partea 1 Nr. 566 din 1 August 2002.

Potrivit Articolului 1 din acest regulament, instituțiile de credit, persoane juridice române, sucursalele din România, alte instituții de credit și alte state membre, sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe, au obligația să mențină rezerve minime obligatorii în lei și în valută, în conturi deschise la BNR, iar potrivit Articolului 6, Alineatul 1 din același regulament, instituțiile de credit sunt obligate să mențină în conturile din BNR, nivelul prevăzut al RMO că medie zilnică pe durată perioadei de aplicare perioadă fiind stabilită la intervalul cuprins între a 24-a zi curentă și a 23-a zi a lunii următoare.

RMO îndeplinesc cel puțin 2 obiective: 1)Un obiectiv de politică monetară:

Când rată RMO crește, sumă acestor rezerve în conturile deschise la Bancă Centrală crește, iar lichiditatea de pe piață scade și invers, când rată rezervelor scade, atunci va crește lichiditatea.

2)Un obiectiv de ordin prudențial: Acest obiectiv este realizat în măsură în care publicul are încredere că

băncile dispun de lichidități suficiențe pentru a face față solicitărilor de retragere a depunerilor.

În măsură în care la un moment dat o bancă nu poate face față solicitărilor de retragere a depunerilor, Bancă Centrală va permite respectivei bănci să utilizeze aceste rezerve minime pentru restituirea depunerilor, ceea ce conferă siguranță publicului.

RMO nu poate servi drept bază pentru acordarea de credite economiei și orice variație în nivelul cantitativ al acestora nu face decât să crească sau să scadă ofertă de monedă din economie care e controlată de Bancă Centrală.

Potrivit Articolului 3 , Alineatul 2 din regulament, bază de calcul al RMO se constituie din mijloace bănești în monedă națională și în valută, reprezentând obligații ale băncii rezultate din acceptarea depozitelor și a altor fonduri și se determină că nivel mediu pe perioadă de observare al elementelor de pasiv din bilanțul băncilor.

Sunt exceptate din bază de calcul al RMO: a) Mijloace bănești atrase de la BNR . b) Mijloace bănești atrase de la alte bănci care la rândul lor sunt obligate să

constituie mijloace minime obligatorii. c) Capitalurile proprii ale băncii.

5

DREPT BANCAR

Bază de calcul al RMO este constituită doar din resursele atrase și se determină că medie a șoldurilor zilnice a elementelor de pasiv. Reglementările au în vedere că asupra acestor resurse să nu se constituie RMO de mai multe ori.

Astfel în cadrul resurselor atrase de la Bancă Centrală, acestea nu mai pot constitui bază de calcul pentru RMO, deoarece pe de o parte împrumuturile la Bancă Centrală să fie diminuate, iar pe de altă parte că Bancă Centrală să perceapă dobânzi asupra unei părți din împrumut care în fapt, rămân la dispoziția sa sub formă de rezerve minime obligatorii.

Încadrarea în cerințele privind RMO se realizează atunci când nivelul efectiv al acestora este egal cu nivelul prevăzut al acestora.

Ratele RMO se stabilesc de BNR în funcție de obiectivele sale, de politică monetară și se comunică prin circular. Pentru deficitul de RMO se calculează o dobândă penalizatoare pentru rată perioadei de aplicare.

În general se admite că din punct de vedere structural, RMO constituie o taxă asupra sistemului bancar, în scopul de a determină băncile să plătească serviciile pe care Bancă Centrală le oferă și de a compensa privilegiile de care beneficiază băncile: accesul la resursele centrale și dreptul de colectare a resurselor de la public.

Necesitatea constituirii acestor rezerve este dictată de o politică monetară, putându-se controla și menține un echilibrul necesar al masei monetare aflate în circulație.

CONCLUZIEPolitică monetară se realizează prin operațiuni de piață monetară, prin operațiuni de

creditare a instituțiilor de credit, precum și prin mecanismul RMO. BNR-ul concentrează astfel instrumente de comandă vitale pentru economie.

B) Funcția De Emisiune Monetară Bancă de emisiune emite bancnote și monede metalice al căror curs este legal și care

au putere liberatorie nelimitată. Prevederile Articolului 12 din lege numit dreptul exclusiv de emisiune stabilesc

prerogativă exclusivă a BNR că unică instituție autorizata să emită însemne monetare ca mijloace de plată pe teritoriul României, iar prevederile Articolului 16 numit „Mijloacele Legale De Plată” prevede expres bancnotele și monedele emise și neretrase din circulație de BNR trebuie acceptate la valoarea nominală pentru plată tuturor obligațiilor publice sau private.

Monedă națională a României este Leul, iar subdiviziunea lui este Banul. Volumul emisiunii trebuie să fie proporțional nevoilor exonomice, în caz contrar

riscându-se fie efecte inflaționiste fie deflaționiste, de aceea legea prevede că programele de emisiune trebuie să asigure necesarul de numerar în strictă concordanță cu nevoile reale ale circulației bănești. Sumă totală a bancnotelor și monedelor în circulație se înregistrează în contabilitatea BNR.

BNR este abilitată prin lege să asigure tipărirea bancnotelor și baterea monedelor și, în același timp, este obligatoriu să se ia măsuri pentru păstrarea în siguranță a celor care nu sunt

6

DREPT BANCAR

puse în circulație precum și pentru custodia sau distrugerea matrițelor, cernelurilor și a semnelor monetare trase din circulație.

BNR este singură în drept să stabilească valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul și alte caracteristici tehnice ale bancnotelor și monedelor.

Bancnotele poartă semnătura guvernatorului și a casierului central BNR. Grafica bancnotelor și monedelor este protejată prin înscrierea la OSIM și orice

falsificare înseamnă infracțiunea de falsificare de monedă. Pierderea sau furtul însemnelor monetare nu cade sub protecția legii. Emisiunea monetară odată realizată este distribuită tot de BNR care administrează și

rezerva de numerar. Bancnotele și monedelor uzate sau necorespunzătoare vor fi retrase din circulație și

distruse de către BNR care este obligată să le înlocuiască cu altele noi din rezervă de numerar, fără taxe.

BNR fiind unică instituție autorizată să emită însemne monetare poate hotărî anularea sau retragerea din circulație a oricăror semne monetare și în locul lor punerea în circulație a altor tipuri de însemne monetare.

În 14 Iunie 2004 a fost adoptată Legea 348 privind denominarea monedei și care a intrat în vigoare la 1 Iulie 2005.

Denominarea reprezintă acțiunea de reducere a valorii nominale a monedei naționale și, potrivit Articolului 1, Alineatul 1, monedă națională a României va fi denominata astfel încât 10.000 lei vechi aflați în circulație la acea dată vor fi preschimbați în 1 leu nou.

Pentru realizarea acestei operațiuni BNR a pus în circulație începând cu acea dată noile bancnote și monede. Vechile însemne monetare au avut putere circulatorie și liberatorie până la 31 Decembrie 2006 și au fost acceptate la plată la valoarea de 10.000 lei vechi pentru 1 leu nou.

În paralel, la aceeași dată, pe piață au circulat atât noile însemne monetare cât și cele vechi, pentru ca treptat vechile însemne monetare să fie înlocuite cu cele noi.

După 31 Decembrie 2006 vechile însemne monetare nu au mai putut circulă și, prin urmare, nu au mai fost acceptate la plată.

Pentru realizarea operațiunii de denominare în toată această perioadă și ulterior prețurile bunurilor și serviciilor au fost exprimate atât în monedă nouă cât și în monedă veche.

O consecință juridică a operațiunii de denominare a reprezentat denominarea acțiunilor societăților pe acțiuni și societăților în comandită pe acțiuni în așa fel încât nouă valoare să fie multiplu de 100 și corespunzător denominării majorarea sau reducerea corespunzătoare a capitalului social cu păstrarea numărului de acțiuni și a cotei de participare la capitalul social.

Sumă totală a bancnotelor și monedelor retrase din circulație dar nepreschimbate în termenul stabilit se scade din totalul numerarului în circulație înregistrat în evidențele contabile ale BNR și se înregistrează ca venit al ei.

În legătură cu exercitarea privilegiului de emisiune, BNR devine principală deținătoare a stocului de aur monetar și titulara rezervelor monetare a țării.

7

DREPT BANCAR

C) Funcția De Realizare A Politicii Valutare

Politică valutară se realizează prin cursul de schimb și regimul valutar. Potrivit Articolului 9, BNR elaborează și aplică politica curs de schimb fiind abilitată în acest sens:

a) Să elaboreze balanța de plăți și alte lucrări privind poziția interstițială internațională a țării;

b) Să stabilească cursurile de schimb pentru operațiile proprii pe piață valutară, să calculeze și să publice cursurile medii pentru evidența statistică;

c) Să păstreze și să administreze rezervele internaționale ale țării.Cursul de schimb că parte componentă a politicii valutare reprezintă raportul între

monedă națională și o altă monedă de referință, mai exact raportul între valorile paritare ale celor două monede. Cursul de schimb este un instrument aflat la îndemână băncii centrale care se utilizează pentru un control eficient al schimburilor valutare și asupra căruia bancă centrală poate interveni fie prin vânzarea de valută fie prin cumpărare.

În aceste operațiuni se influențează în mod direct raportul cerere-ofertă de pe piață și astfel cursul de schimb nu mai este dictat de piață ci intră autonom într-un sistem conectat de fluctuare.

Cursul de schimb este influențat nu numai de intervenția băncii centrale și și de alți factori cum ar fi rată inflației, nivelul dobânzii soldului balanței de plăți, soldul balanței externe.

Regimul valutar reprezintă cea de-a două componentă a politicii valutare a BNR. Potrivit legii, BNR are competența de a elabora reglementări proprii privind monitorizarea și controlul tranzacțiilor valutare pe teritoriul țării, de asemenea, emite autorizații pentru operațiunile valutare de capital, tranzacții pe piețele de valuta și alte operații specifice.

Reglementările BNR se referă în principal la: Autorizarea și retragerea autorizației, precum și supravegherea

persoanelor care au obținut autorizația de a efectuă tranzacții valutare; Stabilirea de plafoane și alte limite pentru dețineri de active externe și

operațiuni cu ele pentru persoanele juridice și fizice; Stabilirea plafonului și a condițiilor îndatorării externe a persoanelor

juridice și persoanelor fizice care intră sub incidență regimului valutar. Pentru monitorizarea tranzacțiilor valutare, persoanele juridice autorizate să

desfășoare operațiuni valutare sunt obligate să raporteze BNR asupra acestor tranzacții prin documente ale căror formă și conținut sunt stabilite de BNR.

D) Funcția De Agent Al Statului

BNR nu este contabilul statului și, prin urmare, nu își asumă gestionarea directă a veniturilor și cheltuielilor publice.

8

DREPT BANCAR

Această funcție aparține Trezoreriei Statului. Cu toate acestea, BNR ține în evidențele sale contul curent general al Trezoreriei Statului deschis pe numele statului. Funcția acestui cont și înregistrarea operațiunilor se stabilesc prin convenții încheiate între BNR și Ministerul Finanțelor Publice. Operațiunile pe care BNR le realizează prin ținerea contului curent general al Trezoreriei statului sunt, potrivit Articolului 28, încasările pentru contul curent general și efectuarea de plăți în limită disponibilităților existențe. BNR poate acționă că agent al statului prin acordarea de împrumuturi din contul curent general al Trezoreriei Statului. Deși, potrivit Articolului 6, Alineatul 1 din lege, BNR i se interzice achiziția de titluri de stat de pe piață primară, totuși BNR poate acționă în bază convențiilor încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice că agent al statului în ce privește:

1) Plasarea către terți a emisiunilor de titluri de stat și a altor instrumente negociabile de îndatorire a statului;

2) Exercițiul funcției de agent de înregistrare, depozitare și transfer al titlurilor de stat;

3) Plată capitalurilor, a dobânzilor, a comisioanelor și a spezelor aferente acestora;

4) Executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei Statului. Prin urmare, deși BNR nu poate cumpără titluri de stat de pe piață primară are totuși

posibilitatea de a intermedia operațiuni cu astfel de titluri.

E) Funcția De Bancă A Băncilor Bancă Națională autorizează potrivit legii funcționarea celorlalte bănci, pe

teritoriul României, le supraveghează activitatea, le impune anumite restricții, iar la nevoie le retrage autorizația de funcționare.

BNR joacă rolul de bancă pentru celelalte bănci în ce privește depozitele și în ce privește acordarea de credite.

În ce privește depozitele, legea obligă toate instituțiile de credit să-și deschidă cont curent la BNR, unde vor fi păstrate rezervele minime obligatorii.

Băncile pot avea însă deschise și alte conturi de depozit la Bancă Centrală în cazul unui exces de lichidități.

În ceea ce privește acordarea de credite, BNR acordă credite celorlalte bănci fie prin scontarea titlurilor de credit, fie prin lombardare, fie prin creditul de licitație publică.

În funcția de bancă a băncilor, BNR este împuternicită să emită reglementări proprii cu valabilitate pentru întreg sistemul bancar.

SUPRAVEGHEREA BANCARĂ - ATRIBUT EXCLUSIV AL BĂNCII CENTRALEPotrivit Articolului 25, Alineatul 1 din Lege, BNR are competență exclusivă de autorizarea a

instituțiilor de credit și răspunde de supravegherea prudențială a celor ce le-a autorizat.

9

DREPT BANCAR

Potrivit OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, o instituție de credit înseamnă o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în nume și cont propriu.

Supravegherea bancară cuprinde 2 operațiuni esențiale: 1) Autorizarea funcționării instituțiilor de credit;2) Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit.

În ce privește autorizarea funcționării instituțiilor de credit, textul Legii 312 trimite în mod explicit la prevederile OUG 99/2006, iar cerințele minime de acces la o activitate bancară sunt prevăzute că atare de această Ordonanța De Urgență.

Potrivit ordonanței, fiecare instituție de credit trebuie să dispună de o autorizație de funcționare eliberată de BNR.

BNR stabilește prin reglementări proprii condițiile în care poate acordă autorizația de funcționare, precum și documentația necesară care trebuie să însoțească cererea.

Condițiile trebuie notificate și Comisiei Europene. Orice cerere de autorizare a unei instituții de credit trebuie să fie însoțită de un plan de

activitate, care trebuie să cuprindă cel puțin tipurile de activități propuse a fi desfășurate și structură organizatorică a instituției de credit.

Sediul social al instituției de credit, persoană juridică română și la nevoie sediul real trebuie să fie situate pe teritoriul României. Potrivit ordonanței, BNR nu poate acordă autorizație unei instituii de credit dacă acesta nu dispune de fonduri proprii, distincte sau de un nivel al capitalului inițial cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări.

Procedura de autorizare a funcționării băncilor cuprinde 2 etape: 1) Înregistrarea cererii de autorizare împreună cu documentele necesare,

analiză acesteia și aprobarea de constituire că bancă; 2) Eliberarea autorizației de funcționare a băncii.

În prima etapă, cererea de autorizare, împreună cu documentele necesare, va fi analizată de BNR, care se va pronunța în termen de 4 luni e la primirea acesteia, în sensul acordării aprobării de constituire că bancă.

În ce privește condițiile în care autorizația poate fi acordată, prevederile legale recomanda, fără că acestea să fie limitative, să se aibă în vedere următoarele aspecte:

Calitatea acționarilor, respectiv a membrilor instituției de credit, respectiv reputația și experiență conducătorilor;

Nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat în totalitate la momentul constituirii în formă bănească;

Studiul de fezabilitate al instituție de credit, care va cuprinde cel puțin tipurile de activități prevăzute a fi desfășurate și structură organizatorică a băncii;

Acționarii semnificativi și fondatorii instituției de credit; Structură acționariatului; Sediile instituției de credit; Auditoriul financiar.

Potrivit prevederilor ordonanței, dacă BNR hotărăște acordarea aprobării de constituire că bancă pentru obținerea autorizației de funcționare, instituția de credit trebuie că în cel mult 2 luni de

10

DREPT BANCAR

la data comunicării hotărârii să-i prezinte Băncii Naționale documentele care atestă constituirea legală a instituției de credit. A două etapă privește eliberarea propriu-zisă a autorizației de funcționare a instituției de credit astfel constituită. Termenul în care BNR trebuie să se pronunțe este de 3 luni de la data primirii documentelor de constituire., iar BNR se va pronunța fie în sensul acordării autorizației de funcționare, fie în sensul respingerii acestei cereri.

Prevederile ordonanței stabilesc în mod limitativ și situațiile în care BNR poate respinge o cerere de autorizare:

a) Documentația prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

b) Instituția de credit nu dispune de fonduri proprii separate, distincte, sau capitalul inițial se situează sub cel stabilit prin norme;

c) Formă juridică este altă decât cea prevăzută pentru categoria instituției de credit care se intenționează a fi constituită;

d) Din evaluarea planului de activitate rezultă că instituția de credit nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse;

e) BNR nu este satisfăcută de calitatea persoanelor care asigură administrarea și/sau conducerea instituției de credit;

f) Calitatea acționarilor sau membrilor instituției de credit nu corespunde cerințelor prevăzute de ordonanță;

g) Înainte de obținerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la funcționarea instituției de credit;

h) Alte cerințe prevăzute de lege. Autorizația Prevăzută De Lege Pentru funcționarea instituțiilor de credit, autorizația are natura unui act administrativ,prin urmare, refuzul eliberării autorizației de funcționare dă dreptul instituției de credit astfelconstituită să sesizeze instanță de contencios administrativ competentă. Retragerea Autorizației De Funcționare

Ordonanța stabilește și condițiile în care BNR poate retrage unei instituții de credit autorizația de funcționare:

1) Instituția de credit nu și-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de un an de la data acordării autorizației sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni;

2) Autorizația a fost obținută pe bază unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

3) Instituția de credit nu mai îndeplinește condițiile care au stat la bază acordării autorizației;

4) Instituția de credit nu mai posedă suficiențe fonduri sau există elemente care conduc la concluzia că într-un termen scurt această nu își va mai putea îndeplini obligațiile față de deponenți sau alți creditori;

5) Ca sancțiune: Legea distinge între retragerea autorizației de funcționare și încetarea

valabilității acesteia.

11

DREPT BANCAR

Autorizația de funcționare își încetează valabilitatea atât în bază prevederilor Articolului 40 din ordonanța atunci când acționarii sau membrii acesteia hotărăsc dizolvarea și lichidarea instituției de credit, cât și de drept, în condițiile Articolului 41 din ordonanța, în următoarele situații:

A avut loc o fuziune sau o divizare a instituției de credit în urmă căreia această își încetează activitatea;

A avut loc o transformare a instituției de credit în altă categoriei de instituție de credit;

S-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției de credit.

Lichidarea la inițiativă acționarilor este permisă numai în cazul în care această nu se află în vreuna din situațiile de insolvență prevăzută de lege.

Încetarea valabilității autorizației de funcționare se publică în M.O. al României, Partea a IV-a și în cel puțin două cotidiene de circulație națională.

Hotărârea de retragere a autorizației de funcționare se comunică în scris instituției de credit, împreună cu motivele care au stat la bază ei și se publică în M.O. Partea a IV-a și în cel puțin două cotidiene de circulație națională.

Hotărârea de retragere a autorizației de funcționare produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial sau de la o data ulterioară specificată expres în hotărârea respectivă. Hotărârea de retragere a autorizației de funcționare poate fi contestată la instanță de contencios administrativ competență.

Atât hotărârea de retragere a autorizației de funcționare, cât și, după caz, încetarea valabilității a acesteia se notifica de îndată Comisiei Europene și autorităților competențe din statele membre gazdă.

Că urmare a retragerii autorizației, instituția de credit va intra în lichidare și nu va mai putea desfășura alte activități decât cele legate de lichidare.

Supravegherea Specială Potrivit prevederilor OUG 99/2006, BNR poate institui măsură de supraveghere

specială asupra oricărei instituții de credit persoană juridică română pentru încălcarea legii sau a regulamentelor emise în aplicarea legii.

Încălcarea legii se constată fie în urmă verificărilor la față locului fie în urmă analizării rapoartelor transmise de instituția de credit.

Supravegherea specială se instituie de către BNR și se asigură printr-o comisie formată din maxim 7 membri din care 1 președinte.

Potrivit prevederilor ordonanței, atribuțiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către BNR și, în principal, acestea se referă la competențele pe care le are comisia în cadrul băncii supravegheate.

Comisia de supraveghere specială nu se substituie conducerii instituției de credit însă conducerea instituției de credit nu poate adopta măsuri contrat celor dispuse de comisie.

În principal, comisia urmărește modul în care conducerea instituției de credit acționează pentru aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor.

12

DREPT BANCAR

Comisia poate să suspende aplicarea unor acte de decizie a organelor de conducere a instituției. Poate suspendă sau limită anumite activități și operațiuni pe o anumită perioadă.

Comisia poate formula propuneri către BNR pentru dispunerea anumitor măsuri sau aplicarea unor sancțiuni.

Pe toată perioadă exercitării supravegherii speciale care nu poate fi mai mare de 3 luni, comisia prezintă rapoarte către BNR în funcție de ale căror concluzii bancă națională decide fie continuarea supravegherii speciale, fie încetarea supravegherii speciale fie chiar retragerea autorizației de funcționare. Administrarea specială

BNR poate să hotărască instituirea administrării speciale asupra unei instituții de credit persoană juridică română în anumite cazuri dintre care:

a) Măsură supravegherii speciale nu a dat rezultate pe perioadă de maxim 3 luni; b) Se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor

prudențiali și de performanță financiari care pun în pericol capacitatea instituției de credit de a funcționa;

c) Se constată în continuare încălcări grave și repetate ale dispozițiilor legale ori a reglementărilor băncii naționale;

d) Operațiunile instituției de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii sau instituția de credit înregistrează o criză de lichiditate de natură să pericliteze interesele deponenților sau ale altor creditori.

În cazul instituirii administrării speciale, BNR decide, după caz, și cu privire la următoarele aspecte:

1) Retragerea aprobărilor acordate persoanei care exercită responsabilitățile de administrație și conducere;

2) Retragerea aprobării auditorului financiar al instituției de credit; 3) Suspendarea dreptului de vot al acționarilor care dețin participații calificate în

instituția de credit. Administrarea specială se instituie pe perioadă de 4 luni, dar poate fi și mai mică.

Administrarea specială se exercită de un administrator speciale persoană fizică sau persoană juridică.

Hotărârea BNR privind instituirea administrării speciale trebuie să cuprindă obligatoriu:

Nominalizarea persoanei; Obiectivele și atribuțiile specifice ale administratorului special; Remunerația administratorului special; Nivelul maxim permis al cheltuielilor care pot fi angajate pentru îndeplinirea

atribuțiilor.Toate cheltuielile legate de administrarea specială se suportă de instituția de credit

supusă acestei măsuri. Administratorul special își exercită atribuțiile în conformitate cu instrucțiunile și

dispozițiile băncii naționale și poate angajă și alte persoane care să-l sprijine. Administratorul special nu răspunde personale pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau

13

DREPT BANCAR

omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea atribuțiilor specifice cu excepția cazului în care se dovedește că a acționat cu rea credința sau cu gravă neglijență.

Pe perioadă administrării speciale, administratorul special preia integral atribuțiile de administrare și de conducere a instituției de credit, în consecință mandatul conducerii băncii încetează.

Dacă este necesar, pentru anumite categorii de operațiuni, administratorul special poate convoca adunarea generală a acționarilor care este suspendată:

a) Când se pune problemă majorării capitalului social; b) Când se scade capitalul social; c) Când se pune problemă divizării totale sau parțiale.

După preluarea instituției de credit administratorul special înștiințează deîndată compartimentul sucursalelor instituției de credit, instituției de credit corespondențe, oficiul registrului comerțului și după caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătura a administratorului special.

Administratorul special are acces nerestricționat în toate sediile și locațiile instituției de credit și la toate activele, evidențele contabile, conturile și alte înregistrări și deține controlul asupra lor.

Atribuțiile administratorului special stabilite prin hotărârea băncii naționale pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenților și/sau a altor creditori.

În maxim 2 luni de la numire, administratorul special trebuie să evalueze perspectivele de realizare a obiectivelor stabilite de bancă națională, costurile și beneficiile care se au în vedere pentru următoarele alternative:

a) Redresarea instituției de credit; b) Restructurarea activității instituției de credit; c) Introducerea cererii pentru declararea procedurii falimentului.

Evaluarea realizată de administratorul special fundamentată în cuprinsul unui raport înaintat băncii naționale trebuie să fie susținut de documente.

Raportul întocmit de administratorul special trebuie înaintat băncii naționale în termen de 2 luni de la numire, care poate fi prelungit la propunerea administratorului special cu maxim 1 luna.

De la prelungirea instituției de credit administratorul special i-a măsuri pentru a asigură păstrarea în siguranță a activelor instituției de credit și a documentelor acestora.

În maxim 1 luna de la numire, administratorul special realizează inventarul și evaluarea activului și pasivului instituției de credit și întocmește situațiile financiare pe care le transmite BNR.

Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele:

1) Negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadențe a acestora;

2) Suspendarea atragerii de depozite și/sau acordarea de credite;

14

DREPT BANCAR

3) Reducerea sau restructurarea activităților neprofitabile inclusiv prin închiderea de sucursale;

4) Reducerea cheltuielilor inclusiv prin redimensionarea schemei de personal; 5) Îmbunătățirea cadrului de administrare a strategiilor proceselor și

mecanismelor implementate în cadrul instituției de credit; 6) Reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor

instituției de credit în raport cu riscurile asumate; 7) Încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natură a persoanelor

aflate în situații speciale cu instituția de credit; 8) Introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiat anterior

de instituția de credit inclusiv a celor contrare în care obligațiile asumate de instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte;

9) Sesizarea organelor competențe în cazul în care există indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.

În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, BNR hotărăște cu privire la oportunitatea și perioadă menținerii administrării speciale și cu privire la recomandările formulate de administratorul special, aprobă cu sau fără amendamente planul propus ori îl respinge.

Dacă BNR apreciază că nu sunt condiții favorabile pentru redresarea instituției de credit poate, în funcție de circumstanțele concrete să hotărască următoarele:

Implementarea măsurilor de restructurare conferite planului de acțiune și stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersurile necesare pentru restructurarea instituției de credit;

Retragerea autorizației de funcționare a instituției de credit și sesizarea instanței competențe pentru declanșarea procedurii falimentului.

Pe întreagă perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să raporteze BNR la termenele stabilire de ea în legătură cu situațiile financiare ale ei și cu stadiul măsurilor implementate.

Pe bază raporturilor făcute de administratorul special, BNR poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare ori poate retrage autorizația și sesiză instanță competență pentru declanșarea procedurii falimentului.

În situația în care BNR hotărăște încetarea administrării speciale cu reluarea activității sub controlul organelor sale statutare, administratorul special va întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și de conducere.

Până la numirea și aprobarea de către BNR a persoanelor care vor asigură conducerea instituției de credit, administratorul special asigură administrarea și conducerea instituției de credit.

15

DREPT BANCAR

Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau desființate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituției de credit, iar dacă prin hotărârea pronunțată instanță judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate, partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea este îndreptățită să introducă acțiunea în despăgubire pentru prejudiciile cauzate, cu excepția cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale.

REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚII INSTITUȚIEI DE CREDITActivitatea instituției de credit este reglementată, în primul rând, de Legea 312/2004 care

stabilește în principiu modul de organizare și funcționare al BNT, competență acesteia în ceea ce privește autorizarea și funcționarea sistemului bancar și care cuprinde norme de principiu în ce privește funcționarea sistemului bancar.

Reglementarea detaliată a activității bancare este făcută în principal prin OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalurilor.

Acest cadrul legal este completat de OG 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit și de reglementările în materie ale BNR.

Potrivit Articolului 7 din OUG 99/2006, activitatea bancară semnifică atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu și se desfășoară prin instituția de credit persoană juridică română inclusiv sucursalele lor din străinătate precum și prin alte instituții de credit din state membre sau terțe UE.

Din înțelesul OUG, instituția de credit reprezintă o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu.

Poate modifică intervenția în activitatea instituției de credit cât privește componența activului, structură acționariatului, cadrul de administrare, sunt supuse spre aprobare BNR astfel încât pe cale de consecință, nicio înregistrare a respectivelor modificări nu poate fi făcută la registrul comerțului fără aprobarea prealabilă a BNR.

Potrivit Articolului 101, Alineatul 1 din Legea 31/1990, o acțiune da dreptul la un singur vot în adunarea generală. În ce privește instituția de credit, această nu poate stabili în statutul sau nicio derogare de la această regulă.

Că o derogare de la prevederile Articolului 91 din Legea 31/1990, potrivit cărora acțiunile sunt nominative și la purtător, acțiunile emise de instituțiile de credit sunt numai nominative.

CERINȚE DE CAPITAL PENTRU ÎNFIINȚAREA INSTITUȚIEI DE CREDIT Capitalul Social Minim Actul constitutiv al unei instituții de credit care se constituie că, trebuie să conțină cele 3

elemente specifice contractului de societate: 1) Aportul asociaților;2) Intenția de a desfășura în comun o activitate economică;3) Modul de împărțire al beneficiilor.

Sub aspect juridic, prin aport se înțelege obligația fiecărui asociat de a aduce în societate o anume valoare patrimoniala în limită căreia este ținut debitor față de societate cu toate consecințele care decurg din această calitate.

16

DREPT BANCAR

Dacă, potrivit Articolului 91 din Legea 31/1990 și Articolului 882, Alineatul 3 NCC, aportul la capitatul social poate fi în numerar, bunuri sau prestații sau know-how, aportul la capitatul social al unei instituții de credit neputând fi decât în formă bănească.

Legea stabilește și obligația vărsării integrale de către asociați a capitalului social la momentul subscrierii. În vederea realizării acestei cerințe, la constituirea instituției de credit aporturile la capitalul social trebuie vărsate într-un cont deschis la o instituție de credit, cont care va fi blocat până la înmatricularea la registrul comerțului a respectivei instituții de credit.

Pe lângă cerința formei bănești și a vărsării integrale a capitalului social la momentul subscrierii, legea prevede și cerința unui minim al capitalului social, însă lasă la aprecierea BNR să stabilească prin reglementări proprii acest minim.

Prin regulamentul BNR Nr. 18/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit, capitalul inițial al instituției de credit este:

Tip SumăBĂNCI COMERCIALE PERSOANE JURIDICE ROMÂNE 37 MILIOANE LEI

BĂNCI DE CREDIT IPOTECAR 25 MILIOANE LEIBĂNCI DE ECONOMISIRE ȘI CREDITARE ÎN DOMENIUL LOCATIV 25 MILIOANE LEI

CASĂ CENTRALĂ A COOPERATIVELOR DE CREDIT 5 MILIOANE LEI

CATEGORII DE INSTITUȚII DE CREDIT Instituțiile de credit persoane juridice române se pot constitui și funcționa în una din

următoarele categorii: A) Bănci comerciale:

Băncile comerciale persoane juridice române se constituie, potrivit prevederilor Articolului 27, Alineatul 1 din ordonanța, sub formă juridică de S.A . Utilizarea termenului de bancă desemnează faptul că această instituție de credit efectuează toate tipurile de operațiuni bancare așa cum sunt definite de Articolele 18-21.

B) Bănci de economisire și creditare în domeniul locativ:Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ persoane

juridiceromâne se constituie sub formă juridică de S.A. Acestea sunt instituții de credit specializate în finanțarea pe termen lung al domeniului locativ, al căror obiect principal de activitate constă în economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ.

Ele pot desfășura, în limită autorizației acordate, următoarele activități: Economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul

locativ;

17

DREPT BANCAR

Finanțarea anticipată și finanțarea intermediară pe bază contractului de economisire-creditare;

Acordarea de credite pentru activități în domeniul locativ; Administrarea de portofolii de credite și intermedierea de

credite pe contul terților, dacă aceste credite sunt destinate finanțării unor activități în domeniul locativ;

Emiterea de garanții pentru acele tipuri de credite obținute de o persoană pe care aceste bănci le pot acorda etc...

C) Bănci de credit ipotecar:Băncile de credit ipotecar sunt instituții de credit specializate al căror

obiect principal de activitate îl constă desfășurarea cu titlu profesional a activității de acordare de credite ipotecare pentru investiții imobiliare și atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiunea de obligațiuni ipotecare.

D) Organizații cooperatiste de creditare:Organizațiile cooperatiste de credit persoane juridice române sunt

asociații autonome apolitice și neguvernamentale care desfășoară activități specifice instituțiilor de credit în scopul întrajutorării membrilor lor.

Potrivit legii, organizațiile cooperatiste de credit persoane juridice române se pot organiza și funcționa doar sub formă cooperativelor de credit și a casei centrale la care acestea sunt afiliate, iar afilierea la o casă centrală este obligatorie. Cooperativă de credit este o instituție de credit constituită că o asociație autonomă de persoane fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor și aspirațiilor lor comune, a cărei activitate se desfășoară cu precădere pe principiul întrajutorării membrilor cooperativei.

Casă centrală a cooperativei de credit este instituția de credit constituită în scopul gestionarii de cooperative de credit în scopul gestionarii intereselor lor comune, a urmăririi centralizării, a respectării dispozițiilor legale și a reglementării cadrului aplicabil tuturor cooperativelor de credit afiliate.

ACTIVITĂȚI PERMISE INSTITUȚIILOR DE CREDITInstituțiile de credit pot desfășura în limitele autorizației acordate următoarele activități:

a. Atragerea de depozite și de alte fonduri rambursabile; b. Acordarea de credite de toate tipurile; c. Leasing financiar; d. Servicii de plată; e. Emiterea și administrarea altor mijloace de plată , cec, cambii și bilete la ordin; f. Emiterea de garanții și asumarea de angajamente; g. Tranzacții în cont propriu și/sau pe contul clientului cu instrumente ale pieței

monetare, valută, valori imobiliare și altele; h. Participarea la emisiunea de valori imobiliare și alte instrumente financiare; i. Servicii de consultanță;

18

DREPT BANCAR

j. Emiterea de monedă electronică; k. Operațiuni cu metale prețioase și obiecte din materiale prețioase; l. Dobândirea de participații la capitalul altor entități.

Dispozițiile legale privind activitățile permise băncilor se interpretează și se aplică astfel încât aceste activități să acopere orice operațiuni, tranzacții, produse și servicii care sunt în sferă acest activități sau care pot fi asimilate lor.

Instituțiile de credit mai pot desfășura și alte activități cum ar fi operațiunile nefinanciare în mandat sau de comision cu precădere pe contul altor entități din cadrul grupului din care face parte instituția de credit.

Astfel de operațiuni sunt în majoritatea cazurilor operațiuni de administrare a patrimoniului. Instituțiile de credit se pot angajă și în tranzacții cu bunuri mobile și bunuri imobile cu condiția că acestea să fie necesare activității curente a instituțiilor de credit sau să fie dobândite că urmare a activității de executare silită.

TRANZACȚII INTERZISE INSTITUȚIILOR DE CREDIT Sunt prevăzute de Articolul 22 din Ordonanța și vizează acele operațiuni comerciale realizate

de alți comercianți decât instituția de credit sau operațiuni interzise chiar băncilor. Cu titlu general, instituțiile de credit nu pot desfășura alte activități în afară celor permise

potrivit ordonanțe, însă le sunt interzise și următoarele activități: a) Gajarea propriilor acțiuni pe contul datoriei băncii; b) Acordarea de credite garantate cu acțiuni; c) Atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile atunci când instituția de credit se

află în stare de insolvență.

Interdicții LegaleLegea interzice oricărei persoane juridice care nu este instituție de credit autorizată precum și

oricărei persoane fizice sau entități fără personalitate juridică să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public.

Se interzice oricărei persoane, altă decât o instituție de credit autorizată, să utilizeze denumirea de bancă sau organizație cooperatista de credit etc…

PROCEDURA FALIMENTULUI INSTITUȚIILOR DE CREDIT Având în vedere că obiectul de activitate al instituțiilor de credit este comerțul cu bani,

neexecutarea obligațiilor bănești de către acestea produce perturbări cu mult mai grave circuitului civil fiind afectați în egală măsură nu numai deponenții ci și creditorii lor și în plan imediat întregul sistem bancar.

Datorită acestor riscuri și consecințelor mult mai grave pe care intrarea unei instituții de credit în faliment le poate produce, legiuitorul a ales să reglementeze în mod special falimentul instituției de credit.

Procedura falimentului instituțiilor de credit este reglementată de OG 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit.

19

DREPT BANCAR

Potrivit Articolului 26, Alineatul 1 din ordonanță, prevederile Capitolului III, Secțiunea a 7-a intitulată „Falimentul” din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței se vor aplică în mod corespunzător și procedurii falimentului instituțiilor de credit cu excepția Articolului 123.

Totodată, prevederile paragrafului 1 intitulat „Cererea Debitorului „al Secțiunii 1 din Capitlul III intitulat „Procedură” din Legea 85/ 2006 se aplică în mod corespunzător și instituțiilor de credit debitoare.

Potrivit Articolului 1, Alineatul 1 din Ordonanță, procedura reglementată de această ordonanța se aplică instituțiilor de credit persoane juridice române, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.

Intră sub incidență prevederilor ordonanței doar acele instituții de credit aflate în stare de insolvență, iar potrivit Articolului 2, Literă h, insolvență reprezintă acea stare a instituției de credit aflate în una din următoarele situații:

1) Incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilitățile bănești; 2) Scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituției de credit; 3) Retragerea autorizației de funcționare a instituției de credit că urmare a imposibilității

de redresare financiară; Termenul de insolvență, spre deosebire de termenul de insolvabilitate presupune o stare

temporară de jenă financiară. Bancă nu are pentru moment lichidități bănești pentru a-și plăți datoriile deși valoarea activului net patrimonial poate acoperi lejer pasivul.

Termenul de insolvență este definit de lege prin raport la 2 criterii obiective: incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilități bănești și scăderea sub 2% a indicelui de insolvabilitate a instituției de credit.

Retragerea autorizației de funcționare este o consecință a constatării celor 2 situații obiective. Insolvență fiind o situație de fapt revine instanței obligația de a verifică realitatea ei prin raportare la condițiile prevăzute de lege.

PROCEDURA DE SESIZARE A TRIBUNALULUI Articolul 3, Alineatul 1 din Ordonanță dispune că organele care aplică procedura sunt

instanțele de judecată, judecătorii sindici și lichidatorii. În ce privește competență materială și teritorială a instanței de judecată, Articolul 3, Alineatul

2 precizează expres că procedura prevăzută de prezența ordonanța, cu excepția apelului, sunt de competență exclusivă a Tribunalului în circumscripția căreia se află sediul social al instituției de credit debitoare și sunt exercitate de un judecător sindic.

Potrivit Articolului 1, Alineatul 1 din Ordonanță, procedura falimentului începe pe bază unei cereri introduse de către:

1) Instituția de credit debitoare; 2) Creditorii ei; 3) BNR în calitate de autoritate de supraveghere bancară.

Cererea se introduce la tribunalul în circumscripția căreia se află sediul social al băncii debitoare. Cererea instituției de credit debitoare sau a creditorilor va fi însoțită de aprobarea prealabilă a BNR.

20

DREPT BANCAR

BNR poate respinge solicitarea instituției de credit debitoare sau a creditorilor ei atunci când apreciază că instituția de credit nu se află în stare de insolvență. În acest caz, BNR poate decide instituirea administrării speciale în măsură în care circumstanțele o impun. Instituția de credit debitoare aflată în stare de insolvență este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului în termen de maxim 30 zile de la data la care a intervenit starea de insolvență.

La început, această este obligată să solicite BNR aprovarea prealabilă pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului în termen de maxim 10 zile de la data când a intervenit stare de insolvență.

În termenul de 10 zile de la primirea aprobării prealabile, instituția de credit debitoare este obligată să adreseze tribunalului cererea pentru a fi supusă procedurii falimentului.

Cererea instituției de credit debitoare trebuie să fie însoțită de următoarele acte: a) Bilanțul certificat de administrator și cenzori sau auditori și balanța de verificare

pentru luna precedentă datei înregistrării cererii; b) O lista completă a tuturor bunurilor instituției de credit debitoare incluzând toate

conturile și băncile prin care această își rulează fondurile. Pentru bunurile grevate se vor menține datele din registrul de publicitate;

c) O lista a numelor și adreselor creditorilor oricum ar fi creanțele lor, certe sau sub condiție, lichide sau nelichide, scadențe sau nescadente, contestate sau necontestate, arătând sumă, cauza și dreptul de preferință;

d) O lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniului efectuate de instituția de credit în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii;

e) O lista a activităților curente pe care intenționează să le desfășoare în perioadă de observație;

f) Contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii; g) Declarații prin care debitorul își arată intenția de intrare în procedura simplificată sau

de reorganizare conform unui plan prin restructurarea activității ori prin lichidare și declarație autentificată pe propria răspundere că nu a mai fost supus procedurii prevăzută de ordonanța într-un interval de 5 ani anterior introducerii cererii.

Conducătorii instituției de credit vor face și eu declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu au fost condamnați pentru înșelăciune, delapidare, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, bancruta frauduloasă, infracțiuni de fals etc…

Cererea va trebui semnată de persoanele care au, potrivit legii, calitatea de a o reprezenta.

21

DREPT BANCAR

CREDITORIIOrice creditor al instituției de credit debitoare care are o creanță certă, lichidă și exigibila

poate introduce o cerere la tribunal împotrivă unei instituții de credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanță pe o perioadă de cel puțin 30 zile lucrătoare de la scadență.

Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovadă aprobării prealabile a BNR. În ce privește creanță, legiuitorul a impus condiții că ea să fie certă, lichidă și exigibilă.Creanță este certă când nu este contestată existența și întinderea ei și poate fi constatată nu

numai printr-un titlu executoriu ci și prin orice înscris, singură condiție fiind că înscrisul să fie recunoscut de debitor.

Creanță este lichidă când se referă la o sumă de ani determinată în lei sau valută. Per a contrario, creanță nu este lichidă când se referă la o sumă de bani aproximativă.

O creanță este exigibila când a ajuns la scadență. Scadență este dacă convenită de părți pentru stingerea ei.

BNR, în calitatea să de autoritate de supraveghere bancară este abilitată să introducă la tribunal cerere împotrivă instituției de credit debitoare aflate în stare de insolvență.

Cererea BNR trebuie însoțită de hotărârea Consiliului de administrație al BNR de retragere a autorizației de funcționare.

În urmă înregistrării cererii introduse de oricare dintre persoanele abilitate, judecătorul sindic va notifica imediat despre această tuturor părților implicate în procedură.

La primul termen, judecătorul sindic va analiză cererea și în situația în care instituția de credit debitoare nu contesta starea de insolvență va emite hotărârea privind deschiderea procedurii falimentului.

Contestația împotrivă cererii de deschidere a procedurii se poate face în termen de 5 zile de la data comunicării cu privire la introducerea cererii. Judecătorul sindic se va pronunța asupra contestației în termen de 10 zile de la înregistrarea ei.

Hotărârea de deschidere a procedurii va fi comunicată de judecătorul sindic deîndată instituției de credit debitoare, creditorilor, lichidatorului, fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar precum și Oficiul Registrului Comerțului la care instituția de credit este înregistrată pentru efectuarea mențiunii „Instituție de credit în faliment”. Comunicarea va fi făcută publică și în 2 ziare de circulație națională.

Primind comunicarea, BNR va închide, imediat după finalizarea decontării plăților, din ziua respectivă conturile instituției de credit debitoare deschise în evidențele sale și a transfera toate disponibilitățile bănești ale instituției de credit debitoare în conturile tip instituție de credit în faliment deschise de lichidator sau o bancă comercială.

De la data deschiderii procedurii, toate actele instituției de credit debitoare vor purta mențiunea „Instituție de credit în faliment”.

22

DREPT BANCAR

ATRIBUȚIILE ORGANELOR CARE APLICĂ PROCEDURA FALIMENTULUI Tribunalul competent are o singură atribuție, aceea de a desemna judecătorul sindic potrivit

legii de organizare judecătorească. Judecătorul sindic este un judecător specializat în procedura insolvenței. Principalele atribuții a judecătorului sindic sunt:

Emiterea hotărârii de deschidere a procedurii; Judecarea contestației băncii debitoare împotrivă cererii de deschidere a procedurii; Desemnarea prin hotărâre a lichidatorului, stabilirea atribuțiilor lui și controlul

activității sale; Judecarea acțiunii introduse de lichidator ori de comitetul creditorilor pentru anularea

unor constituiri de garanții sau a unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare hotărârii de deschidere a procedurii;

Judecarea contestației formulate de reprezentantul acționarilor sau de creditor împotrivă măsurilor lichidatorului;

Luarea măsurilor care se impun din analiză rapoartelor prezentate de lichidator și soluționarea obiecțiilor la raport;

Confirmarea planului de distribuție a sumelor obținute din lichidare; Autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator pentru a căror validitate este

necesară formă autentică; Aprobarea modalității de lichidare și a tranzacțiilor de cumpărare de active și

asumarea de pasive; Stabilirea răspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor și a personalului de

execuție sau cu atribuții de control din instituția de credit ajunsă în stare de insolvență;

Emiterea hotărârilor de închidere a procedurii. Hotărârile judecătorului sindic sunt executorii. Ele pot fi atacate separat numai cu apel la

curtea de apel în circumscripția căreia se află sediul tribunalului. Hotărârile curții de apel sunt definitive. Prin derogare de la prevederile Articolului 450 CPC, hotărârile judecătorului sindic nu vor

putea fi suspendate de curtea de apel cu excepția hotărârii de respingere a contestației formulate de bancă debitoare împotrivă cererii de deschidere a procedurii falimentului și a hotărârii prin care se solicita obiecțiunile la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare.

LICHIDATORUL Prin hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecătorul sindic

desemnează lichidatorul. Îi stabilește atribuțiile și remunerația. Potrivit ordonanței, principalele atribuții ale lichidatorului sunt:

Deschiderea conturilor tip instituție de credit în faliment; Inventarierea bunurilor instituției de credit debitoare și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor și, dacă este cazul, aplicarea de sigilii;

23

DREPT BANCAR

Examinarea activității instituției de credit debitoare în raport cu situația de fapt, întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputată situația și supunerea spre aprobarea judecătorului sindic a acestui raport în maxim 30 zile de la numire; Angajarea cu respectarea prevederilor legale a personalului necesar în vederea lichidării și conducerea activității personalului; Conducerea activității instituției de credit debitoare printre care și reeșalonarea de credite sau stabilirea de noi rațe ale dobânzilor și măsurile de redimensionare a personalului instituției de credit debitoare;Menținerea, rezilierea sau denunțarea unor contracte încheiate de instituția de credit debitoare precum și încheierea de noi contracte în interesul procedurii; Încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, renunțarea la garanții reale sub condiție confirmate de către judecătorul sindic; Introducerea de acțiuni pentru anularea constituirii de garanții sau a transferului de drepturi patrimoniale realizate de instituția de credit debitoare în daună intereselor creditorilor; Examinarea creanțelor asupra instituției de credit debitoare și, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni cu excepția creanțelor bugetare; Primirea sumelor în lei și valută pe seamă instituției de credit debitoare și consemnarea lor în 24 de ore în noile conturi ale instituției de credit; Urmărirea încasării creanțelor din averea instituției de credit debitoare rezultate din transferarea de bunuri sau de sume de bani efectuate de această înainte de deschiderea procedurii; Lichidarea bunurilor și drepturilor din averea instituției de credit debitoare prin orice modalitate permisă de lege; Convocarea primei ședințe a adunării creditorilor și stabilirea programului ședinței comitetului creditorilor; Întocmirea unui raport lunar asupra evoluției procedurii falimentului care se supune spre aprobare judecătorului sindic; Întocmirea bilanțului final de lichidare cu sesizarea judecătorului sindic despre orice problemă care ar cere o soluție de către acesta.

EFECTELE DECLANSĂRII PROCEDURII FALIMENTULUI A. Închiderea conturilor instituției de credit debitoare deschise de către BNR. B. Suspendarea tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor

asupra instituției de credit debitoare sau a bunurilor sale. Această măsură este justificată de caracterul colectiv și concursuală a procedurii falimentului care urmărește satisfacerea intereselor tuturor creditorilor.

C. Suspendarea curgerii termenului de prescripție a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor instituției de credit debitoare sau a bunurilor sale. Soluția se impune pentru că din moment ce suspendarea acțiunilor este dispusă prin lege, creditorul căruia nu I se poate reține vreo culpă ar putea și sancționat în realizarea drepturilor sale

24

DREPT BANCAR

prin curgerea termenului de prescripție. Termenele vot începe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.

D. Nulitatea actelor, operațiunilor și plăților efectuate de instituția de credit debitoare ulterior deschiderii procedurii. Potrivit ordonanței, în afara cazurilor prevăzute de lege sau cele prevăzute de judecătorul sindic poate, toate actele, operațiunile, plățile efectuate de instituția de credit debitoare ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

E. Suspendarea calculului dobânzilor la creanțe. Potrivit ordonanței, nicio dobândă penalizatoare de orice fel nu va putea fi adăugată creanțelor asupra instituției de credit debitoare de la data deschiderii procedurii.

F. Interdicția înstrăinării acțiunilor aparținând persoanelor care au deținut funcții de conducere și acționarilor semnificativi ai instituției de credit.

După ce s-a dispus deschiderea procedurii este interzis, sub sancțiunea nulității, persoanelor care au deținut funcții de conducere precum și acționarilor semnificativi să înstrăineze acțiunile deținute fără acordul judecătorului sindic.

Pentru siguranță reglementării, judecătorul sindic va dispune indisponibilizarea acțiunilor în registre speciale de evidența sau în conturile înregistrate electronic.

DISTRIBUIREA SUMELOR I. Sumele obținute din vânzarea bunurilor, din averea instituției de credit debitoare grevate

de sarcini în favoarea creditorilor de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel vor fi distribuite și vor stinge creanțele în următoarea ordine:

a) Taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective inclusiv cheltuielile pentru conservarea și administrarea lor și plată remunerației lichidatorului și a persoanelor angajate de acesta;

b) Creanțele creditorilor garantați cuprinzând tot capitalul, dobânzile și penalitățile de orice fel precum și cheltuielile;

În cazul în care sumele realizate din vânzarea lor vor fi insuficiente pentru plată în întregime a respectivelor creanțe, creditorii vor avea pentru diferențe creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare potrivit naturii lor.

II. Sumele obținute din vânzarea celorlalte bunuri din averea instituției de credit debitoare. Potrivit ordonanței, creditorii vor fi plătiți în următoarea ordine:

Taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului; Creanțele rezultate din depozitele garantate; Creanțele rezultând din activități debitoare după deschiderea procedurii; Creanțele bugetare, creanțele fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar precum

și creanțele BNR; Creanțele decurgând din operațiunile de trezorerie, operațiunile interbancare, operațiunile

cu titluri, alte operațiuni bancare; Creditele acordate persoanelor juridice debitoare de către un asociat/acționar deținând cel

puțin 10% din capitalul social și creanțele izvorâte din acte și titlu gratuit; Creanțele acționarilor și creanțele membrilor cooperatori ale cooperativelor de credit.

25

DREPT BANCAR

ÎNCHIDEREA PROCEDURII Procedura falimentului va fi închisă de judecătorul sindic la solicitarea lichidatorului printr-o

hotărâre de închidere, atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile au fost distribuite iar fondurile nereclamate au fost depuse de lichidator la Trezoreria Statului.

Hotărârea va fi comunicată în scris tuturor părților precum și în cel puțin 2 ziare de circulație națională.

După intrarea în faliment a instituției de credit, lichidatorul va depune spre păstrare la Direcția Arhivelor Naționale/Județene/a Municipiului București documentele instituției de credit arhivate conform legii, iar după închiderea procedurii va depune în termen de 60 de zile la aceeași direcție restul de documente ale instituției de credit debitoare.

În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea pronunța o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există active în averea instituției de credit debitoare ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor procedurii și niciun creditor nu se oferă să avanseze aceste sume. Răspunderea Organelor De Conducere, A Cenzorilor Și A Personalului De Execuție Sau Cu Atribuții De Control Din Instituția De Credit Ajunsă În Stare De Insolvență.

Potrivit prevederilor ordonanței, judecătorul sindic poate hotărî că o parte din pasivul instituției de credit ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de către membri organelor de conducere, a cenzorilor, a persoanelor de execuție sau cu atribuții de control din instituția de credit debitoare.

Persoane care au deținut funcțiile respective în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii dacă au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență. Angajarea răspunderii juridice nu poate fi făcută nu poate fi făcută împotrivă altor persoane decât cele prevăzute limitativ în prevederile ordonanței.

Persoanele enumerate de ordonanța sunt, de regulă, conducătorii instituției de credit și, prin urmare, se poate concluzionă că determinarea răspunderii juridice pleacă de la calificarea raporturilor juridice dintre aceste persoane și instituția de credit. Este unanim recunoscut că răspunderea acestora izvorăște dintr-un mandat încredințat de instituția de credit în cauză.

În practica curentă, între instituția de credit și conducătorii acesteia se încheie un contract de management care are caracterul unui contract de mandat, concluzia fiind întărită și de dispozițiile Articolului 72 din Legea 31/1990, conform cărora obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.

Mandatul de administrare este acordat fie prin actul constitutiv fie prin hotărârea generală a acționarilor și este acceptat de mandatar prin semnătura depusă la registrul acționarilor. În ceea ce privește auditorii și cenzorii, răspunderea lor izvorăște chiar din lege, atribuțiilor lor fiind reglementate prin legi speciale.

26

DREPT BANCAR

În ceea ce privește personalul de execuție și/sau cu atribuții de control, răspunderea acestora izvorăște din dispozițiile referitoare la raporturile de muncă. Faptele Care Atrag Răspunderea

Potrivit legii, răspunderea organelor de conducere a cenzorilor și a personalului de execuție sau cu atribuții de control se poate angajă pentru săvârșirea următoarelor fapte:

a) Au folosit bunurile sau creditele instituției în folosul propriu; b) Au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea instituției de credit; c) Au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit instituția

de credit la încetarea de plăți; d) Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au

ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) Au deturnat sau au ascuns o parte din activul instituției de credit ori au mărit în mod fictiv

pasivul acesteia; f) Au folosit mijloace ruinătoare pentru a procură instituției de credit fonduri în scopul

întârzierii încetării de plăți; g) Au acordat credite cu încălcarea cerințelor prudențiale prevăzute de normele în vigoare

sau de normele interne; h) În luna precedentă deschiderii procedurii au plătit sau dispus să se plătească cu preferința

unui creditor în daună celorlalți creditori; i) Au întocmit situații financiare, alte situații contabile ori raportări cu nerespectarea

prevederilor legale; j) În cadrul acțiunilor interne de verificare nu au identificat și nu au sesizat prin

nerespectarea atribuțiilor de serviciu faptele care au condus la fraude și gestiune defectuoasă a patrimoniului.

Angajarea răspunderii juridice a acestor persoane nu înlătura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni. Obligarea acestor persoane la a suportă o parte din pasivul instituției de credit ajunsă în stare de insolvență nu se poate face în lipsă unui raport de cauzalitate între faptă acestora și prejudiciul suferit de instituția de credit.

Prin urmare, activitatea acestor persoane trebuie să fie analizată în concret de judecătorul sindic care va aprecia în funcție de toate împrejurările și circumstanțele cauzei dacă faptele acestora comisive sau omisive au contribuit în mod direct la intrarea instituției în faliment sau a favorizat apariția unor factori care putea conduce instituția la încetarea de plăți.

27

DREPT BANCAR

28

DREPT BANCAR