Diagnostic Prenatal
-
Upload
dragos-bogdan -
Category
Documents
-
view
267 -
download
0
description
Transcript of Diagnostic Prenatal
DIAGNOSTICUL CITOGENETICDIAGNOSTICUL CITOGENETICDIAGNOSTICUL CITOGENETICDIAGNOSTICUL CITOGENETIC
PRIN CARIOTIPAREPRIN CARIOTIPAREPRIN CARIOTIPAREPRIN CARIOTIPARE
Surse de celule pentru cariotip
TEORETIC: Orice celulă cu nucleu
(PRACTIC: cele rezistente la culturi in vitro)
pentru adulţi: celulele albe din sânge,
celule canceroase (din măduva osoasă / leucemii – cromozomul Philadephia / LMC )
celule fetale
Solicitarea cariotipului
Anomalii cromozomiale în istoricul familiei În caz de infertilitate La vârste înaintate ale părinţilor Pentru nou-născuţi cu dismorfisme Pentru membrii unei populaţii expuse la factori
de mediu cu potenţial mutagen (radiaţii, factori chimici)
Informaţii oferite de cariotip
Aberaţii numerice
- care afectează întregul set haploid
POLIPLOIDII ( exemplu: 3n = triploidie)
- care afectează perechea de cromozomi omologi
ANEUPLOIDII trisomii (cromozom în plus)
monosomii (cromozom în minus) Aberaţii de structură care implică secvenţe mari de
nucleotide(deleţii, duplicaţii, inversii, translocaţii, circularizări, situsuri fragile)
Cariotipul fetal
METODE INVAZIVE 1. Amniocenteză 2. Biopsie de vilozităţi coriale 3. Sânge fetal
MET. NEINVAZIVĂ Sortarea celulor fetale din sângele matern
PRINCIPIUL DIAGNOSTICULUI PRENATAL
CARIOTIPUL ESTE DETERMINAT ÎN MOMENTUL CONCEPŢIEI,
MITOZA COPIAZĂ FIDEL ACEST GENOM ÎN TOATE ŢESUTURILE,
ATÂT ÎN ŢESUTUL FETAL
CÂT ŞI ÎN ŢESUTURILE EXTRAEMBRIONARE (CORION, AMNION,ETC)
AMNIOCENTEZA1956 – identificarea sexului fetal1967 – diagnosticul bolilor genetice în trimestrul al II-lea de sarcină (hemoglobinopatii: anemia falciformă şi thalasemia)Perfecţionarea ulterioară a tehnicilor a permis diagnosticul prenatal al cromozomopatiilor, prin stabilirea cariotipului fetal.
Constă în puncţionarea cavităţii amniotice pe cale abdominală,sub ghidaj ecografic,cu prelevarea lichidului amniotic de analizat
AMNIOCENTEZA- INDICAŢII
Vârsta mamei peste 35 de ani Antecedent personal de naştere a unui copil cu aneuploidie Anomalie genetică în antecedentele familiale Anomalie cromozomială la unul din părinţi Semne de apel ecografic Screening seric în zona de risc crescut La dorinţa progenitorilor La sarcini obţinute după tehnici de procreere asistată
medical: fecundaţie in vitro (FIV), injecţie intracitoplasmatică cu sperma partenerului (ICSI)
Vizualizarea, pe traiectul acului de puncţie, a unei mase digestive, a vezicii urinare sau a unui fibrom
Vizualizarea dificilă a cavităţii amniotice (exemplu: obezitate)
Paciente infectate cu virusul HIV, hepatită B sau C (risc de contaminare fetală)
Infecţii de diferite etiologii (dificultăţi în efectuarea culturilor, creşterea riscului de avort spontan)
AMNIOCENTEZA- CONTRAINDICAŢII
Între 15 – 18 săptămâni de amenoree Înainte de 13 săptămâni (amniocenteza precoce)
EXPUNERE LA AVORTURI
ŞI DEFORMĂRI ALE MEMBRELOR INFERIOARE În orice moment al sarcinii, cu riscul de a nu
obţine celule în diviziune (după 26 de săptămâni celulele fetale cresc foarte greu în culturi)
AMNIOCENTEZA- MOMENT OPTIM DE PRELEVARE A LICHIDULUI AMNIOTIC
DIMENSIUNEA PROBEI
- la 15 săptămâni: 20 ml de lichid,
în 2 probe egale
- la 12 – 14 săptămâni: până în 10 ml,
în 2 probe egale TRANSPORT
- în tuburi de centrifugă sterile, conice
- la distanţă: NU SE AMBALEAZĂ ÎN GHEAŢĂ!
AMNIOCENTEZA
Eşecul puncţiei – rar uter fibromatos, paciente obeze, operator neexperimentat (20 % din cazuri, anii ’80) Risc de avort spontan şi pierdere fetală, consecutive manevrei moarte fetală in utero sau avort spontan în primele 2 săptămâni postpuncţie (până în 1.7 %); riscul creşte la gravidele peste 35 de ani, în cazul puncţiei transplacentare, al sângerărilor din primul trimestru de sarcină şi al sarcinilor gemelare) Risc de metroragii post-puncţie, cu continuarea sarcinii Rănirea fătului Zgărieturi, hematoame, leziuni oculare sau cerebrale Pierdere de lichid amniotic – risc de pierdere fetală 40%! Infecţii materno-fetale Traume materne lezarea arterei epigastrice, hematom de perete, plagă de vezică urinară sau
digestivă
AMNIOCENTEZA- RISCURI ŞI COMPLICAŢII
Constă în prelevarea,
pe cale transabdominală
sau transcervicală,
a vilozităţilor coriale
cu aspect caracteristic
de anemone de mare
la examenul cu lupa binoculară
Alegerea căii de abord este
funcţie de poziţia placentei
(transcervical pt. placentă jos
inserată sau uter retrovers)
BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE (VILI CORIONICI, TROFOBLAŞTI) CVS (Chorionic Villus Sampling)
Implantarea
Vilii corionici(funcţie de formare a placentei)
BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE- CONTRAINDICAŢII
o Pentru calea abdominală, contraindicaţiile amniocentezei (obezitate, infecţii virale sau bacteriene, cu efect asupra embrionului sau asupra dezvoltării celulare în cultură)o Pentru calea transcervicală: - infecţii cervico-vaginale - sarcina la o pacientă purtătoare de sterilet - malformaţii uterine - fibrom uterin - canal cervical inaccesibil
MOMENT OPTIM DE PRELEVARE
- între săptămânile 10 – 12 DIMENSIUNEA PROBEI
- cel puţin 10 g vili (5 – 30 mg trofoblast) TRANSPORT
- în mediu heparinat (contaminare cu sânge matern), cu antibiotice (prevenirea infecţiei cu flora vaginală)
CARIOTIPUL SE EXECUTĂ DIRECT DIN CELULE (rezultatul în 2-3 zile)
BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE
Metroragii 30 % pentru calea transvaginală
Corioamniotita profilaxie cu antibiotice, preoperator
Ruptura precoce a membranelor (consecinţa traumatismului mecanic al corionului)
Avort spontan postmanevră 1 – 2 % din cazuri, 6% pentru operator debutant; riscul creşte cu vârsta
mamei (peste 37 ani) şi în sarcinile multiple
Rănirea fătului Infecţii materno-fetale Traume materne MOZAICISMUL CROMOZOMIAL ( diferenţe între
cariotipul vilar şi cel embrionic)
BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE- RISCURI ŞI LIMITĂRI
Se obţine prin: - puncţionarea venei ombilicale la nivelul cordonului ombilical (cordocenteza) - puncţionarea venei intrahepatice
- puncţie intracardiacă sub ghidaj ecografic. DIMENSIUNEA PROBEI: 1 – 3 ml MOMENT OPTIM DE PRELEVARE - după săptămâna a 18 - a
SÂNGE FETAL
SÂNGE FETAL
o CONTRAINDICAŢII - obezitate maternă - vizualizare dificilă a cordonului ombilical - uter polifibromatos
o RISCURI - moarte fetală in utero, avort sau naştere prematură (1 – 5 %) - eşecul manevrei - bradicardie fetală cu retracţia cordonului ( 9 % din cazuri, se injectează atropină) - complicaţii la locul puncţiei (hemoragie, tromboză) - corioamniotită
SORTAREA CELULELOR FETALE DIN SÂNGELE MATERN
1957: o femeie insărcinată moare ca urmare a obstrucţiei unui vas pulmonar cu celule aparţinând fătuluiLa 70% din femeile insărcinate, celulele fetale trec de bariera materno-fetală şi intră în circulaţia maternă. Prin tehnici citogenetice (cariotip, colorare cu quinacrină) a fost evidenţiat cromozomul Y în celulele din sângele matern.
METODĂ NEINVAZIVĂ
- anularea riscului de pierdere a sarcinii
SORTAREA CELULELOR FETALE DIN SÂNGELE MATERN
PRINCIPIUL METODEI : separarea celulelor în funcţie de antigenii de suprafaţă
FACS = Fluorescence-activated cell sortingCelulele sunt marcate cu anticorpi de suprafaţă fluorescenţi şi apoi separate în baza diferenţelor date de - intensitatea semnalului fluorescent - dimensiunea celulelor - viabilitatea celulară
FACS
SORTAREA CELULELOR FETALE DIN SÂNGELE MATERN
MACS = Magnetic-activated cell sorting Amestecul de celule se pune în contact cu sfere magnetice cu anticorpi ataşaţi pe suprafaţă. În baza reacţiei antigen-anticorp, celulele care au antigenii specifici sunt reţinute pe o coloană magnetică, celelalte trecând liber prin coloană.
PRINCIPIUL METODEI : separarea celulelor în funcţie de antigenii de suprafaţă