Curs 5 Miorelaxante

Bledsoe et al., Essentials of Paramedic Care: Division 1© 2006 by Pearson Education, Inc. Upper Saddle River, NJ

Curs 5Miorelaxante

Miorelaxante curs 5 – farmacologieDSDU – BKFT și nutriție


Miorelaxantele

Miorelaxantele sunt un grup heterogen de medicamente ce acționează atât la nivel central cât și la nivel periferic pentru a relaxa grupele musculare spastice.

Aceste medicamente au fost folosite pe scară largă fără a se constata complicații hepatice decât foarte rar.


Miorelaxantele centrale

Ele scad tonusul muscular prin acţiune centrală asupra interneuronilor (neuroni de asociaţie) de la nivel spinal şi trunchiul cerebral.

Au și efect sedativ sau tranchilizant, unele sunt analgezice.


Stările spastice Caracterizate prin creșterea tonusului musculaturii striate. Ele pot fi determinate de amplificarea reflexului de întindere (reflex miotatic) sau pot fi consecința unor reflexe nociceptive pornite din diverse țesuturi.

Reflexul de întindere cuprind neuroni din ganglionii spinali cu aferențe de la fusurile motorii și eferențe care pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare și fac sinapsă cu neuroni motori spinali (alfa) care își trimit axonii la mușchii striați.


Este un reflex monosinaptic, având drept consecință creșterea tonusului musculaturii striate. Reflexele

nociceptive sunt generate de fenomene iritative de la nivelul pielii, articulațiilor, mușchilor sau viscerelor.


Stările spastice Ele sunt reflexe polisinaptice care determină creșterea tonusului mușchilor flexori ai membrelor sau ai altor mușchi corespunzători metamerului respectiv.

Aceste reflexe includ și mecanisme spinale inhibitorii: neuroni din coarnele posterioare ale măduvei și neuroni intercalari care provoacă inhibiție presinaptică, neuroni motori inhibitori.

Reflexele spinale sunt controlate prin căi descendente, cortico-spinală, vestibulo-spinală, reticulo-spinală, etc.


Miorelaxantele

Miorelaxantele sunt utilizate pentru combaterea spasmelor musculare de cauză locală, consecutive iritaţiei, inflamaţiei sau traumatismului.

Eficacitatea terapeutică este crescută prin asocierea cuanalgezice, antiinflamatorii.


Miorelaxantele se clasifică în:

miorelaxante periferice :Derivați de curara;

Derivați de colină:

Derivati de amoniu cuaternar.

miorelaxante cu acțiune centrală: Derivați de oxazol triazine;

Alte preparate cu acțiune centrală.


Miorelaxante A. Cu acțiune inhibitorie a plăcii neuro-musculare

1. Medicamente curarizante• Isoquinoline: – Tubocurarine – Atracurium (Tracrium) – Doxacurium (Nuromax) – Mivacurium (Mivacron)

2. Steroizi:– Pancuronium (Pavulon) – Vecuronium (Norcuron) – Pipecuronium (Arduan) – Rocuronium (Zemuron) – • Other: Gallamine

2. Depolarizante ale plăcii neuromusculare (derivați de colină)– Succinylcholine

B. SPASMOLILTICE

Diazepam

Baclofen

Tizanidine

Other Drugs

Dantrolene

Botulinum Toxin


BLOCANTE NEUROMUSCULARE, MIORELAXANTE PERIFERICE

Curarizantele (derivați de curara)


Derivați de curaraNumele acestor medicamente provine de la curara, extractul brut din planta Chondodendron tomentosum, utilizat de băștinașii amerindieni pentru otrăvirea săgeților de vânătoare și care omora animalele vânate prin paralizarea musculaturii striate, inclusiv a mușchilor respiratori.

În prezent există mai multe substanțe naturale sau de sinteză care produc ă astfel de paralizie a musculaturii striate și care se utilizează în principal în anesteziologie.


Curarizantele sunt indicate pentru:

• relaxarea musculaturii striate în caz de intervenții chirurgicale;

• a ușura manevrele de reducere a fracturilor sau a luxatiilor în ortopedie;

• a ușura manevrele de intubare;• combaterea unor crize convulsive cum

sunt cele din tetanos sau din electroșocuri;


Acțiunea derivaților de curara

Produc paralizia mușchilor striați prin blocarea transmiterii excitației de la nervi la mușchii striați la nivelul plăcii motorii.

Placa motorie e locul de acțiune al curarizantelor.


Miorelaxantele1- Transmisia influxului nervos la nivelul plăcii neuromusculare

1) Depolarizarea neuronilor motori produce o diferență de potențial ce

progresează centripet prin neuronii fibrei nervoase până la joncțiunea

neuro-musculară.

2) Depolarizarea formațiunilor axonale terminale determină un influx de Ca2+

3) Influxul de calciu determină fuziunea veziculelor sinaptice cu membrana

neuronală.

4) Eliberarea neurotransmițătorului (Acetylcolina; ACh)

5) Acetilcolina difuzează prin spațiul sinaptic și fixează receptorii nicicotinici post-

sinaptici (RN) localizați pe fibra musculară a joncțiunii neuro-motorie.

Legarea a 2 molecule de acetilcolină pe receptor deschide canalele

membranare determinând un influx de Na și un aflux de K determinând

depolarizarea membranei postsinaptice. Dacă diferența de potențial creată este

mică se revine la potențialul de repaos și nu se generează un influx nervos.

Dacă diferența de potențial este mare se propagă influxul nervos.


Ciclul depolarizare-repolarizare a joncțiunii neuro-musculare.


Structura chimică a miorelaxantelor1. Miorelaxantele au structuri chimice

similare cu acetilcolina (ex., succinylcholina are în structura sa două molecule de acetilcolină legate la capete).

2. Toate au una sau două grupări quaternare de amoniu, ceea ce le face slab liposolubile (nu se absorb oral, trebuie administrate parenteral și nu traversează bariera hematoencefalică decât cu mici excepții).


Efectul curarizant

Afectarea musculaturii striate se face începând cu mușchii care fac mișcări fine și rapide (cum sunt mușchii feței sau ai mâinii), apoi sunt cuprinse alte grupe musculare, ultimul mușchi afectat fiind diafragmul.

Toate curarizantele au structuri cuaternare de amoniu și se administrează injectabil intravenos.


Transmiterea excitației de la nervi la mușchi striați se face prin acetilcolină, mediator ce actionează asupra receptorilor N-colinergici, din placa neuromusculatură unde se formează complexul acetilcolină-receptor N-colinergic, urmată de depolarizare și apariția excitației, interferă cu funcția de neurotransmitator a acetilcolinei la nivelul plăcii motorii prin 2 mecanisme și în funcție de mecanismul de acțiune curarizantele se clasifică:

Curarizante antidepolarizante și

Curarizante depolarizante.


1. Curarizante nedepolarizante: – Isoquinoline:

Tubocurarine

Atracurium (Tracrium)

Doxacurium (Nuromax)

Mivacurium (Mivacron)

2. Curarizante depolarizante: Succinylcholine


Receptori ai plăcii neuromusculare ce leagă acetilcolina


ACETILCOLINA

Este esterul colinei cu acid acetic,

Este repede hidrolizată sub influența colinesterazelor din sânge și alte organe.

Are afinitate – pentru receptori muscarinici din sinapsele

neuroefectoare parasimpatice la concentarții mici și

– pe receptorii nicotinici la doze mari.


ACETILCOLINAare 2 tipuri de acțiuni :– muscarinică :se manifestă prin hipersecreție

glandulară,vasodilatație cu hTA, bradicardie, contracția mușchilor netezi din tubul digestiv, bronhii, uter.

– nicotinică: se datorează activării receptorilor nicotinici de la nivelul sinapsei interneuronale din ganglionii simpatici și parasimpatici, din sinapsa neuromotorie din SNC. Aceste efecte se manifesta prin stimularea SN simpatic cu HTA, tahicardie, polipnee, fibrilații ale mușchilor striați.


Receptorii nicotinici de tip NM de la nivelul plăcii motorii sunt canale ionice pentru sodiu constituite prin asamblarea a 5 subunități.


Odată deschis canalul de sodiu rămâne în stare deschisă aproximativ o milisecundă după care se închide automat.

Terminarea efectului este datorată dispariției acetilcolinei din fanta sinaptică produsă prin difuziune și, în special, prin metabolizarea acesteia de către colinesterază. Viteza cu care colinesteraza metabolizează acetilcolina este foarte mare, apreciindu-se că acetilcolina dispare din fanta sinaptică cu un timp de înjumătățire de aproximativ 200 de microsecunde.


Aceasta face ca nu toate moleculele de acetilcolină eliberate în fanta sinaptică să ajungă să se fixeze pe receptorii nicotinici postsinaptici, iar la desprinderea moleculelor de acetilcolina de pe receptorii nicotinici acestea să fie foarte rapid metabolizate astfel încât, practic, o moleculă de acetilcolină apucă să activeze un singur receptor nicotinic după care dispare din fanta sinaptică.


Toate medicamentele curarizante conțin în structura lor chimică două grupări cuaternare de amoniu situate la o distanță aproximativ egală cu lungimea unei catene de 10 atomi de carbon.

Legătura între cele două grupări cuaternare de amoniu se poate face printr-un lanț simplu, suplu și flexibil de atomi, situație în care substanțele sunt numite leptocurare, sau printr-o structură chimică relativ complexă, situație în care substanțele sunt numite pahicurare.


Miorelaxante curarizante

Curarizante depolarizante relaxant: – Succinylcholine

Curarizante antidepolarizante:– Acțiune de scurtă durată;– Durată de acțiune intermediară;– Durată lungă de acțiune.


Curarizante anti-depolarizanteÎmpiedică depolarizarea plăcii motorii prin blocarea receptorilor N-colinergici prin antagonism competitiv cu acetilcolina.

Acetilcolina eliberată din nervul motor somatic găsind receptorii ocupați de curara, nu-i poate activa, neproducând în acest fel depolarizarea membranei postsinaptice, generatoare de excitație determinând contracția musculaturii striate.

Blochează receptorul nicotinic cuplat cu canalul pentru Na+ impiedicând depolarizarea, acest receptor colinergic nicotinic e un pentamer ce are în mijloc canalul pentru Na+.

produc paralizia diverselor grupe musculare în ordinea: mușchii globilor oculari, urechi, față, limba, mușchii masticatori, mușchii membrelor superioare și inferioare, mușchii gâtului, abdomenului, toracelui, muschiul diaphragm;

la om, după administrare i.v apare ptoza palpebrală, căderea mandibulei, paralizia membrelor și mușchilor respiratori cu apnee;

Revenirea se face în ordine inversă;

Acțiunea lor poate fi antagonizată de neostigmină care protejând acetilcolina de inactivare, se acumulează în fanta sinaptică deplasând prin competiție moleculara de curara de pe receptor.


Curarizante anti-depolarizanteproduc paralizia diverselor grupe musculare în ordinea: mușchii globilor oculari, urechi, față, limba, mușchii masticatori, mușchii membrelor superioare și inferioare, mușchii gâtului, abdomenului, toracelui, muschiul diaphragm;

la om, după administrare i.v apare ptoza palpebrală, căderea mandibulei, paralizia membrelor și mușchilor respiratori cu apnee;

Revenirea se face în ordine inversă;

Acțiunea lor poate fi antagonizată de neostigmină care protejând acetilcolina de inactivare, se acumulează în fanta sinaptică deplasând prin competiție moleculara de curara de pe receptor.


Curarizante depolarizante

Produc inițial stimularea receptorilor nicotinici de la nivel muscular, manifestat prin fasciculație musculară urmată rapid de epuizarea receptorilor nicotinici și relaxarea musculaturii striate.

În supradozarea lor este absolut contraindicată administrarea de anticolinesterazice.


Suxametoniu (succinil-colina)

este formată din 2 molecule de acetilcolină cuplate între ele;

este rapid degradată de colinesteraze, din acest motiv are efecte de foarte scurtă durată.

Este un agent depolarizant.


Depolarizează membrana post-sinaptică, producând paralizie prin inhibarea polarității membranare normale. Sunt agoniști parțiali ai acetilcolinei și produc inițial fasciculații, eliberare de K+ , mioglobină și creatinkinază.

30% din pacienți au dureri musculare postoperatorii. Suxametoniu este un agent ideal de intubare: are un debut rapid, o durata scurta de actiune (2-3 min) si produce o relaxare buna. Nota: daca este nevoie de o a doua doza, aceasta trebui precedata de atropina, deoarece efectele gale ale suxametoniului pot da o bradicardie accentuata (importanta la copii). Ai grija la apneea data de suxametoniu (Scolinei) (p. 872). Doza de suxametoniu: 0,6 mg/kg IV.


Curarizante antidepolarizante (Pahicurarele)

acționează ca blocante ale receptorilor nicotinici de tip NM împiedicând acționarea receptorilor respectivi de către acetilcolina endogenă și, implicit, depolarizarea membranei postsinaptice;

determină paralizia sinapsei neuromusculare cu scăderea marcată a tonusului muscular și paralizia musculaturii striate. Efectul poate fi antagonizat competitiv prin creșterea cantității de acetilcolină în fanta sinaptică spre exemplu, dacă se administrează substanțe anticolinesterazice, cum ar fi neostigmina.


Curarizante antidepolarizante (Pahicurarele)

La doze mari intervine probabil și o blocare a canalului de sodiu, posibil prin pătrunderea moleculelor respective în interiorul acestui canal, astfel încât în cazul dozelor mari efectul acestor medicamente este antagonizat numai parțial de substantele anticolinesterazice.


Mecanism de acțiune al curarizantelor non-depolarizante

Na Ca

K

ACh

ACh

Transmisie normală

1- resting

2- active

Curarizante non depolarizanteDoze mici: •competitive Antagoniste ale Ach•Acțiune reversibilă de Inhibitorii Ach esterazei

Doze mari:•Canalele ionice blocate•Scăderea transmisiei neuromusculare•Acțiunea/efectul nu este reversibil sub influiența inhibitorilor de Ach esterază

Alte acțiuni:pot bloca canalele ionice de Na pre-joncționale și interferă cu mobilizarea acetilcolinei la nivelul terminațiilor nervului.


Curarizante antidepolarizante

Cu durată lunga de acțiune:– Pancuronium

Cu durată de acțiune intermediară:– Atracurium– Vecuronium– Rocuronium– Cisatracurium

Cu durată scurtă de acțiune:– Mivacurium


Pancuronium

Compus aminosteroid;

Onset 3-5 minutes, durata de acțiune - 60-90 minutes

Doza de intubare 0.08-0.12 mg/kg

Se elimină în principal pe cale renală (85%), și hepatic (15%)

Efecte adverse : hipertensiune, tahicardie, disritmii,


VecuroniumEste indicat ca adjuvant în anestezia generală, pentru a facilita intubaţia traheală şi pentru a asigura relaxarea musculaturii scheletice în timpul intervenţiei chirurgicale la adulţi, nou-născuţi, sugari, copii şi adolescenţi.

Deoarece determină paralizia muşchilor respiratori, este obligatorie asigurarea ventilaţiei asistate, până când este reluată respiraţia spontană adecvată.

Se elimină 40% renal, 60% hepatic.


Intubaţie traheală– Se poate face la 90 - 120 sec. de la

administrarea intravenoasă a unei doze de la 0,08 - 0,1 mg/ kg,

– în 3 până la 4 minute de la administrarea acestor doze, se instituie paralizia generală a muşchilor, adecvată pentru orice tip de intervenţie chirurgicală.

– durata de acţiune până la revenire este de la 24 până la 60 minute.

– La administrarea de doze mai mari, debutul acţiunii (timpul până la obţinerea blocării maxime) este scurtat şi durata de acţiune este prelungită.


Perfuzie intravenoasă continuăÎn cazul în care bromura de vecuroniu este administrată prin perfuzie intravenoasă continuă, poate fi menţinută o condiţie stabilă de bloc muscular de 90%, la o viteză de perfuzare constantă şi fără o prelungire semnificativă, din punct de vedere clinic, a timpului de recuperare din blocul neuromuscular, la terminarea perfuzării.


Atracurium

Este metabolizat prin: Esterificare Hidroliză

Acțiune în 3-5 min. după administrare, durata de acțiune - 25-35 minute– Doza de intubare este de 0.5 mg/kg

Efecte adverse : Eliberează histamină cauzând hipotensiune, tachicardie, bronhospasm


CURARIZANTE DEPOLARIZANTE

Au afinitate pe receptorii N-colinergici din placa motorie, îi activează,

Determină depolarizare prelungită a membranei postsinaptice.

Acțiunea paralizantă pe musculatura striată a acestor substanțe e precedată de o fază de stiumulare corespunzatoare depolarizării inițiale ce se concretizează în fasciculații musculare.

Blocarea repolarizării determină o paralizie flască după stimularea inițială ce nu e antagonizată prin neostigmină. Efectele paralizante ale curarizantelor apar mai repede și durează mai puțin.



Leptocurarele actionează ca agoniști ai receptorilor nicotinici de tip NM.

Ele se fixează de acești receptori și îi stimulează ceea ce are drept consecință producerea unor contracții musculare care pot fi observate clinic sub forma unor fasciculații musculare.

Leptocurarele diferă însă din punct de vedere al structurii lor chimice de acetilcolină și de aceea ele sunt metabolizate mai lent de către colinesterază astfel încât persistă mult mai multă vreme în fanta sinaptică.



Aceasta face ca în cazul acestor substanțe, spre deosebire de acetilcolină, stimularea receptorilor nicotinici să fie de lungă durată. În aceste condiții, foarte rapid stimularea musculară produsă de leptocurare este înlocuită de paralizia musculaturii respective.

Fenomenul care stă la baza înlocuirii excitației cu paralizia musculară nu este clar explicat. S-au încercat diverse explicații cum ar fi aceea conform careia în urma stimulării prelungite a membranei postsinaptice se formează în jurul sinapsei o zonă de inhibiție responsabilă de paralizie.



Cert este că acest fenomen de paralizie a sinapsei în urma stimulării prelungite este întâlnit și la alți receptori nicotinici. Spre exemplu, nicotina în doze mici stimulează ganglionii vegetativi pe când în doze mari îi paralizează. Modul de acțiune al leptocurarelor, ca agoniști de lungă durată ai receptorilor nicotinici musculari, a facut ca leptocurarele să fie numite și curarizante depolarizante.

Spre deosebire de curarizantele antidepolarizante efectul curarizantelor depolarizante nu este antagonizat de anticolinesterazice ci, dimpotrivă, este potențat de acestea.


Structura chimică comparativă a unor curarizante antidepolarizante sau pahicurare (tubocurarina și

pancuroniu), a curarizantului depolarizant suxametoniu (o leptocurară) și a acetilcolinei. Sunt evidențiate în mod

special grupările cuaternare de amoniu.


Mecanism de acțiune al curarizantelor depolarizante

Faza I de blocare:Succinylcholina deschide canalele ionice prin:1- reacționează cu receptorii nicotinici (NM)2- crește conductanța ionicăSe producevdepolarizarea terminației motorie a joncțiunii neuro-musculare ce generează contracție musculară. Succinylcolina nu este metabolizată la nivelul sinapsei, depolarizarea persistă și rămâne neresponsivă la impulsurile subsequente.Faza II de blocare (desensitizare):La expunerea continuă la succinylcolină, membrana depolarizată nu pot fi repolarizate din nou.


Efectele curarizantelor Paraliza musculaturii striate produsă de medicamentele curarizante nu interesează în egală măsură toate grupele musculare. În general mușchii mai bine inervați, responsabili de efectuarea mișcărilor fine, sunt mai puternic influențați decât mușchii mai puțin bine inervați. Aceasta face ca paralizia musculaturii striate să se instaleze într-o anumită ordine, începând cu mușchii feței, gâtului și mâinii, continuând cu mușchii membrelor, ulterior mușchii trunchiului, apoi mu~chii intercostali, ultimul mu~chi paralizat fiind diafragmul.

Paralizia mușchiului diafragm poate determina moartea prin asfixie. Totuși, dacă se mențin condiții de respirație artificială până la dispariția efectului curarizant, revenirea de sub efectul curarizantelor se face în principiu fără consecințe


Efectele curarizantelor Pentru unele din aceste medicamente selectivitatea față de receptorii NM nu este absolută, ceea ce face ca aceste medicamente să blocheze în oarecare măsură și receptorii NN de la nivelul ganglionilor vegetativi și să aibă deci efect ganglioplegic.

Aceasta are drept consecință scăderea tensiunii arteriale, ceea ce constituie ă reacție nedorită.

De asemenea unele pahicurare pot prezenta proprietăți histaminoeliberatoare. Creșterea cantității de histamină eliberată în organism poate fi cauză de bronhospasm, scăderea suplimentară a tensiunii arteriale cu tahicardie, eventual erupții cutanate asemănătoare cu cele alergice.


52

Unele propertăți ale curarizantelor

Medicament Eliminare Potența apreciată potența relativă la Tubocurarină

Atracurium spontană 1.5

Doxacurium renal 6

Mivacurium Colinesteraza plasmă 4

Metocurine Renal 40% 4

Tubocurarine Renal 40% 1

Panacurium Renal 80% 6

Rocuronium Hepatic 70-80%, renal 0.8

vecuronium hepatic 75-90%, renal 6

pipecuronium renal, hepatic 6

Rapacuronium hepatic 0.4


MIORELAXANTELE CENTRALE


Miorelaxantele centraleMiorelaxantele nervos centrale se deosebesc

– atât de curarizante care paralizează musculatura striată indiferent dacă aceasta este contractată spastic sau este într-o stare

normală de contractură, cât și de – medieamentele care relaxează alte tipuri de fibre musculare

decât cele scheletice.

Medicamentele care relaxează alte fibre musculare decât cele scheletice contractate spastic se numesc fie– antispastice (spre exemplu papaverina este un antispastic

musculotrop iar atropina este un antispastic neurotrop), fie – poartă denumiri în acord cu organul asupra căruia acționează

(bronhodilatatoare, vasodilatatoare, tocolitice, etc.).


Miorelaxantele centraleCele mai multe miorelaxante actionează prin intermediul

sistemului nervos central, (excepție = dandrolenul care are efect miorelaxant prin acțiune periferică, directă asupra

fibrei musculare striate).

In principiu toate medicamentele sedative-hipnotice și toate medicamentele anxiolitice au efect miorelaxant. Efectul miorelaxant este atât de caracteristic asociat efectului

anxiolitic încât unii autori au afirmat că înlăturarea anxietatii de catre medicamentele anxiolitice este rezultatul

miorelaxării.

Totuși anxioliticele au un efect miorelaxant mai intens - diazepamul are unul din cele mai intense efecte

miorelaxante chiar la doze care sunt foarte puțin anxiolitice și aproape deloc sedative.


Miorelaxantele centraleMiorelaxantele centrale diminuă hipertonia, contractura şi spasmul muşchilor striaţi, acţionând la nivelul SNC.

Se mai numesc și spasmolitice.

Definiția spasmului muscular (spasticitate):1. Tonusul muscular este crescut; 2. Musculatura obosește;3. Poate fi asociat cu o serie de afecțiuni cerebrale

neurologice (scleroza multiplă, accidentul vascular).


Miorelaxantele centrale

Efectul miorelaxării se datorează probabil deprimării specifice a reflexelor polisinaptice, care intervin în producerea și menținerea spasmelor musculare. Studiile de farmacologie clinică au arătat că eficacitatea este mică pentru dozele terapeutice administrate oral, mai evidente la administrările parenterale.


Diazepamul Este un anxiolitic care are unul din cele mai intense efecte miorelaxante chiar la doze care sunt foarte puțin anxiolitice și aproape deloc sedative.

Este posibil ca efectul miorelaxant al diazepamului să fie datorat faptului că, aparent și spre deosebire de alte benzodiazepine, diazepamul se leagă complet nespecific de toate tipurile de receptori benzodiazepinici.


diazepamul

Efectul miorelaxant al diazepamului începe la doze de ordinul a 4 mg pe zi dar la nevoie, în funcție de rezultatul terapeutic, se poate merge până la doze de ordinul a 60 mg. pe zi.

Se utilizează în mod curent ca miorelaxant în tratamentul spondilozei lombare și a altor dureri de cauză vertebrală.


Diazepamul Se apreciază că beneficiul este datorat întreruperii unui cerc vicios, deoarece miorelaxarea înlătură accentuarea suplimentară a durerii vertebrale prin compresia rădăcinilor nervilor spinali între 2 vertebre adiacente, ca urmare a unei contracturi paravertebrale reflexe.

Diazepamul este de asemenea util și în alte tipuri de contracturi spastice ale musculaturii striate care pot să apară în diverse boli neurologice, cum ar fi leziunile vechi de neuron motor central sau scleroza laterală amiotrofică.


Reacții adverse - diazepam

Principala reacție adversă este reprezentată de sedare. În durerile de tip spondilozic pe de o parte sunt necesare doze relative mici de diazepam, pe de altă parte limitarea activității motorii ca urmare a sedării este benefică pentru evoluția bolii.

În boli neurologice propru-zise însă, în care sunt necesare doze mari, sedarea poate constitui o reacție adversă importantă.


Baclofenul

Este un alt medicament miorelaxant cu acțiune nervos centrală.

Mecanismul de acțiune al baclofenului implică de asemenea receptorii GABA-ergici ca și în cazul diazepamului, numai că baclofenul este un agonist cu oarecare selectivitate pentru receptorii GABAB.

Miorelaxarea se produce probabil în principal prin acționarea acestor receptori la nivelul sistemului nervos central, inclusiv la nivelul măduvei spinării.


Baclofenul Efectul miorelaxant este intens și este util în contracturi spastice ale musculaturii striate produse în afectări patologice ale coloanei vertebrale, în leziuni de neuron motor central, în scleroza lateral amiotrofică, etc. În leziunile de cauză vertebrală baclofenul pare sa aibă și efect analgetic exercitat probabil prin intermediul subastanței P, cunoscut neurotransmitator al durerii. Principala reacție adversă o constituie sedarea și deprimarea activității sistemului nervos central în general, care, la doze mari poate merge până la comă.


DandrolenulEste o altă substanță cu efecte miorelaxante dar care, spre deosebire de celelalte medicamente discutate, acționează printr-un mecanism periferic.

Foarte probabil dandrolenul impiedică eliberarea calciului din depozitele intracelulare la nivelul fibrelor musculare striate împiedicând în acest fel cuplarea excitației cu contracția la nivelul fibrei musculare scheletice.

Probabil meeanismul este interferat într-o manieră specifică fibrei musculare striate deoarece dandrolenul nu afectează nici fibrele musculare cardiace, nici fibrele musculare netede.


DandrolenulEfectul pare să fie foarte intens și nu depinde de natura mecanismului care a produs starea de contractură a fibrei musculare striate. Medicamentul este util atât în tratamentul stărilor de contractură a musculaturii striate descrise mai sus cât și în situații speciale cum ar fi stările de hipertermie malignă induse de anestezice generale sau de suxametoniu. În general, este considerat un medicament de excepție, rezervat cazurilor speciale, care nu răspund la celelalte tratamente.

Curs 5 Miorelaxante

Documents

Transcript of Curs 5 Miorelaxante