CONSIDERAŢII PRIVIND CERTIFICATUL EUROPEAN DE

MOŞTENITOR

Motivația alegerii temei

Dezbaterea unei succesiuni internaţionale ridică, în prezent, dificultăţi serioase, în primul rând, în planul conflictelor de jurisdicţii şi al conflictelor de legi, datorită faptului că statele Uniunii Europene sunt caracterizate printr-o extraordinară diversitate de legi interne şi de reguli aplicabile conflictelor de legi în spaţiu.

Constituie, de asemenea, dificultăţi ale dezbaterii unei succesiuni internaţionale, existenţa unei multitudini de autorităţi care pot fi sesizate într-o asemenea situaţie, precum şi fragmentarea succesiunilor, ca efect al aplicării acestor norme juridice divergente.

În acest context, Comisia Uniunii Europene, consultând notariatele statelor membre ale Uniunii, a relevat necesitatea armonizării în domeniul succesiunilor internaţionale. S-a ajuns astfel la concluzia că se impune, în primul rând, armonizarea regulilor de conflict în cadrul Uniunii Europene, astfel încât regulile aplicabile în materia succesiunilor internaţionale, în cadrul statelor Uniunii, să nu difere şi, în al doilea rând, formarea în acest sens a celor confruntaţi, în principal, cu succesiunile internaţionale – notarii publici.

În consecinţă, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat, în data de 14 octombrie 2009, Propunerea de regulament cu privire la competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi a actelor autentice în materie de succesiuni, precum şi crearea unui certificat european de moştenitor (desemnată în continuare prin expresia „propunerea de regulament”), considerată de Consiliul Notariatelor din Uniunea Europeană (CNUE) ca fiind foarte utilă.

Obiectivul declarat al acestei propuneri este acela de a permite persoanelor care îşi au reşedinţa în Uniunea Europeană să îşi organizeze din timp succesiunea, optând pentru legea aplicabilă şi de a garanta într-un mod eficient drepturile moştenitorilor şi/sau legatarilor, ale altor persoane care au relaţii cu defunctul, precum şi ale creditorilor succesiunii.

Obiective urmărite

Prezenta lucrare îşi propune să analizeze problematica certificatului european de moştenitor, prea puţin abordată în literatura de specialitate naţională, sub toate aspectele pe care aceasta le comportă: principii generale; competenţa eliberării; conţinutul cererii de eliberare; certificatul parţial de moştenitor; eliberarea certificatului european de moştenitor; conţinutul, efectele şi durata de valabilitate a acestuia; rectificarea, suspendarea şi anularea certificatului european de moştenitor; căile de atac în materie.

În egală măsură, lucrarea îşi propune să releve măsura în care legislaţia noastră în vigoare, cu incidenţă în materie succesorală (reprezentată de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil şi Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială), este armonizată cu propunerea de regulament în discuţie.

Principiile generale care guvernează materia certificatului european de

moştenitor

Din expunerea de motive a propunerii de regulament supusă analizei noastre rezultă următoarele principii generale cu aplicabilitate în materia certificatului de moştenitor:

existenţa unui model uniform de certificat european de moştenitor; certificatul european de moştenitor va avea rolul de a dovedi calitatea

de moştenitor, legatar, precum şi puterile conferite executorilor testamentari sau unor administratori terţi;

certificatul european de moştenitor va fi eliberat de autoritatea competentă, în condiţiile art. 4, 5 şi 6 din propunerea de regulament;

certificatul european de moştenitor nu va fi obligatoriu, acesta neînlocuind certificatul naţional de moştenitor;

cu toate acestea, efectele certificatului european de moştenitor vor fi recunoscute, în egală măsură, în statul membru ale cărui autorităţi îl vor elibera;

în statele membre, proba eredităţii şi a puterilor conferite unui administrator sau executor al succesiunii se va efectua conform procedurii interne.

Competenţa eliberării certificatului european de moştenitor

Potrivit propunerii de regulament, cu titlu de regulă, certificatul european de moştenitor trebuie întocmit de către instanţa competentă a statului membru.

„Instanţa” reprezintă „orice autoritate judiciară sau autoritate competentă în statele membre care exercită o funcţie judecătorească în materie de succesiune. Sunt asimilate instanţelor celelalte autorităţi care exercită, prin delegarea din partea autorităţilor publice, prerogative ce ţin de competenţa instanţelor, precum cele prevăzute de prezentul regulament”.

Codul civil român, prin dispoziţiile art. 2633, stabileşte aceeaşi competenţă teritorială, dispunând că „Moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită”.

Putem aprecia astfel că legislaţia noastră este armonizată, din acest punct de vedere, cu propunerea de regulament în discuţie.

Conţinutul cererii de eliberare a certificatului european de moştenitor

În Anexa 1, propunerea de regulament oferă un model de cerere de eliberare a certificatului european de moştenitor. Drept urmare, persoana care solicită eliberarea certificatului european de moştenitor, în măsura în care îi stă în putinţă, trebuie să ofere, în formularul predefinit în Anexa 1, următoarele:

informaţii cu privire la defunct (numele, prenumele, sexul, starea civilă, cetăţenia, dacă este disponibil, codul numeric personal, adresa ultimei reşedinţe obişnuite, data şi locul decesului);

informaţii privind solicitantul (numele, prenumele, sexul, starea civilă, cetăţenia, dacă este disponibil, codul numeric personal, adresa, gradul de rudenie sau de alianţă cu defunctul);

elementele de fapt sau de drept care justifică dreptul său la moştenire şi/sau dreptul său de a administra şi/sau executa succesiunea. În cazul în care are cunoştinţă de existenţa vreunei dispoziţii pentru cauză de moarte, solicitantul trebuie să anexeze cererii, o copie a acestei dispoziţii.

dacă se substituie altor moştenitori sau legatari şi, în caz afirmativ, dovada decesului acestora sau a oricărui eveniment care îi împiedică să se prezinte la succesiune;

dacă defunctul a încheiat un contract de căsătorie; în caz afirmativ, solicitantul trebuie să anexeze la cerere o copie a contractului de căsătorie;

dacă are cunoştinţă de existenţa unei contestaţii privind drepturile de moştenitor.

Certificatul parţial de moştenitor

Art. 39 din propunerea de regulament, permite eliberarea unei certificat parţial pentru a atesta:

drepturile fiecărui moştenitor sau legatar, precum şi cota-parte care se cuvine fiecăruia dintre aceştia;

devoluţiunea unui anumit bun, în cazul în care aceasta este permisă de către legea aplicabilă succesiunii;

administrarea succesiunii.

Eliberarea certificatului european de moştenitor

Certificatul european de moştenitor nu va fi eliberat decât dacă instanţa competentă consideră că faptele prezentate de solicitant, drept fundament al cererii sale, au fost dovedite.

În acest scop, instanţa competentă va efectua din oficiu, în funcţie de declaraţiile solicitantului, de actele şi alte mijloace de probă furnizate de acesta, anchetele necesare verificării faptelor şi va căuta dovezile ulterioare pe care le consideră necesare.

Statele membre au obligaţia de a acorda instanţelor competente ale celorlalte state membre accesul, în special la registrul stării civile, la registrele unde s-a făcut publicitatea actelor ori a faptelor privind succesiunea sau al regimul matrimonial al familiei defunctului şi la registrele funciare.

În acelaşi scop al dovedirii veridicităţii informaţiilor furnizate de către solicitant în cererea de eliberare a certificatului european de moştenitor, instanţa emitentă va putea cita persoanele interesate şi eventualii administratori sau executori să se prezinte în faţa sa şi va putea recurge la publicaţii pentru a invita alte persoane să îşi valorifice eventualele drepturi la succesiune.

Conţinutul certificatului european de moştenitor

Propunerea de regulament conţine, în Anexa II, un formular tip pentru certificatul european de moştenitor. În consecinţă, certificatul european de moştenitor va conţine informaţii cu privire la:

instanţa emitentă, elementele de fapt şi de drept pentru care instanţa respectivă se consideră competentă pentru eliberarea certificatului, precum şi data eliberării;

informaţiile privind defunctul: numele, prenumele, sexul, starea civilă, cetăţenia, dacă este disponibil, codul numeric personal, adresa ultimei reşedinţe obişnuite, data şi locul decesului;

eventualele convenţii matrimoniale încheiate de defunct; legea aplicabilă succesiunii, precum şi împrejurările de fapt şi de drept pe

baza cărora a fost stabilită această lege; elementele de fapt şi de drept din care decurg drepturile şi/sau

prerogativele moştenitorilor, legatarilor, executorilor testamentari sau ale unor administratori terţi; succesiunea legală şi/sau testamentară şi/sau decurgând din pactele asupra succesiunii viitoare;

informaţiile privind solicitantul: numele, prenumele, sexul, cetăţenia, dacă este disponibil, codul numeric personal, adresa, gradul de rudenie sau de alianţă cu defunctul;

după caz, menţionarea naturii acceptării succesiuni, pentru fiecare moştenitor;

dacă există mai mulţi moştenitori, cota-parte care îi revine fiecăruia, precum şi, după caz, lista bunurilor sau drepturilor care revin unui anumit moştenitor;

lista bunurilor sau drepturilor care revin legatarilor în temeiul legii aplicabile succesiunii;

restricţiile aplicate dreptului moştenitorului în temeiul legii aplicabile succesiunii, în conformitate cu Capitolul III al propunerii de regulament (care face referire la legea aplicabilă în materia succesiunii) şi/sau în conformitate cu dispoziţiile menţionate în testament sau în pactul asupra succesiunii viitoare;

lista actelor pe care moştenitorul, legatarul, executorul testamentar şi/sau administratorul le poate încheia în legătură cu bunurile succesiunii, în temeiul legii aplicabile succesiunii.

Efectele şi valabilitatea certificatului european de moştenitor

Efectele certificatului european de moştenitorPotrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din propunere, „Certificatul

european de moştenitor este recunoscut de drept în toate statele membre ca dovadă a calităţii de moştenitori, legatari şi a puterilor conferite executorilor testamentari sau unor administratori terţi”.

Durata valabilităţii certificatului european de moştenitorPotrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi (2) din propunere, originalul

certificatului de moştenitor se păstrează de către instanţa emitentă, solicitantului sau oricărei persoane interesate eliberându-li-se una sau mai multe copii. Acestea din urmă produc efectele juridice pe care le-am prezentat mai sus, însă numai pentru o perioadă de trei luni. După expirarea acestui termen, titularii certificatului sau alte persoane interesate pot să solicite instanţei emitente o nouă copie, în vederea exercitării drepturilor lor succesorale.

Rectificarea, suspendarea sau anularea certificatului european de moştenitor

În alineatele (3) şi (4) ale art. 43, propunerea prevede posibilitatea rectificării, suspendării sau anulării certificatului european de moştenitor. Astfel, rectificarea, suspendarea sau anularea certificatului european de moştenitor ar putea fi solicitată autorităţii emitente de către orice persoană interesată sau ar putea fi realizată din oficiu de către aceasta. La această procedură, s-ar putea apela, în ipoteza în care, între certificatul european de moştenitor şi corespondentul său naţional ar exista contradicţii.

Căi de atac în materia certificatului european de moştenitorDecizia de eliberare a unui certificat european de moştenitor, refuzul

eliberării acestuia sau rectificarea, suspendarea ori anularea lui pot fi atacate cu căile de atac reglementate de legislaţia naţională a fiecărui stat membru.

Concluzii

Propunerea de reglementare a certificatului european de moştenitor, analizată în lucrarea de faţă, satisface, în principiu, exigenţele notarilor publici din Uniunea Europeană şi ale literaturii de specialitate. Aceştia însă au relevat şi unele aspectele deficitare pe care le comportă propunerea de reglementare a certificatului european de moştenitor şi au formulat propuneri pentru surmontarea acestora. Astfel:

clarificarea efectelor certificatului european de moştenitor, în vederea evitării oricărei contradicţii între acesta şi certificatul naţional de moştenitor;

introducerea, în conţinutul certificatului european de moştenitor, a menţiunilor cu privire la regimul matrimonial al defunctului;

precizarea mijloacelor de probă supletive ale calităţii de moştenitor; clarificarea noţiunii de autoritate însărcinată cu eliberarea certificatului european de

moştenitor; precizarea că certificatul european de moştenitor va servi ca bază pentru transcrierea

şi înscrierea în registrele publice ale statului de destinaţie, în conformitate cu legea statului vizat şi urmând modalităţile şi efectele prevăzute de aceasta;

reexaminarea necesităţii de a prevedea o durată de valabilitate a certificatului european de moştenitor;

valorificarea propunerii de a se înfiinţa un registru electronic al certificatelor succesorale europene.

Precizăm că legislaţia naţională incidentă în materia certificatului de moştenitor este armonizată, în principiu, cu propunerea de regulament în discuţie, atâta vreme cât, prin dispoziţiile art. 1133 din Codul nostru civil, se prevede că certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor şi, prin dispoziţiile art. 2633 din Codul civil, se arată că este aplicabilă moştenirii ce prezintă un element de extraneitate (succesiunii internaţionale, aşadar) legea statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită.