Simona Ilea Pop, Ştiri din viaţa cetăţii şi a parohiei noastre ������������������������������ 3

Prof� Dr� Ing� Ovidiu Popa, Paralele neeuclidiene ����������������������������������������� 4

Pr� Marius Matei, Hristos necunoscut ������������������������������������������������������������ 6

Pr� Decebal Gorea, Câteva gânduri despre ispitirea diavolului (I) ������������������ 8

Prof� Aurelian Cosma, Prima persecuție anticreştină în imperiu ������������������ 10

Adrian Mărginean,

Sf. Cuvios Paisie de la Neamț – O viață închinată lui Dumnezeu �������������������� 12

Andreea Nemeş, Mândrie Vs Smerenie ��������������������������������������������������������� 14

Pr� Robert Anton Kovacs, Parastasul şi Sfințirea apei ��������������������������������� 15

Pictor iconar Petru Butta, Icoana – Afirmație teologică ������������������������������� 16

Pr� Iuliu Gorea, Despre preoții cortului sfânt (II) ����������������������������������������� 17

Andreea Gorea, Sf. Neagoe Basarab, Învățăturile lui Neagoe Basarab voevod 18

Psih� Katalin Rus, Dezvoltarea socială în adolescență �������������������������������������� 19

Instit� Graţiela Agrişan, Aripi de îngeraş �������������������������������������������������� 21

Cuprins

3

Ştiri

• BisericadeziddinCetateaFeteiprindecontur. Anul 2015 a însemnat pentru tânăra parohie din Florești fina-lizarea primei părți la noua construcție: fundația edificiului� Anul viitor vor de-mara lucrările la subsolul bisericii, parte însemnată din cheltuieli fiind acoperită din donațiile credincioșilor� În continuare, toți cei care doresc să sprijine construcția noii biserici o pot face fie direct la parohie, fie prin virament bancar, în contul parohiei, cont înscris și pe coperta revistei noastre�

• Onouăedițieaconcursuluipentrupaginacopiilor.În Postul Crăciunului, revista Cetatea Credinţei, publicaţie bimes-trială editată de Parohia Tuturor Sfinţilor din Florești, invită copiii la un nou concurs de creaţie literară� De data aceasta tema va fi „Personajul biblic – un model de urmat”� Lucrările despre modele biblice care i-au inspirat pe cei mici, trebuie să fie scrise de ei și să se încadreze în 30-40 de rânduri� Acestea se predau la biserica parohială, până cel târziu pe 15 decembrie 2015� Cele mai frumoase creații literare vor fi citite și premiate în cadrul spectacolului de Crăciun� Lucrările declarate câștigătoare vor fi publicate în următoarele numere ale revistei noastre, la pagina 23�

• CorulDiaconiavaducevesteaNaș-teriiDomnuluicreștinilordinUngaria. În acest an, primele concerte de colin-de vor fi susținute de corul parohiei din Cetatea Fetei la Budapesta, în perioada 28-30 noiembrie� Cu acest prilej, grupul coral dirijat de prof� Uliana Jurcan și pr� Decebal Gorea va prezenta un concert de

colinde, dar și un medalion de melodii din repertoriul popular românesc� Concertul are un caracter misionar, după cum au declarat preoții parohiei�

• ConcertdeCrăciunlaBisericaTutu-rorSfinţilordinFlorești. Și credincioșii parohiei Cetatea Fetei vor avea privilegiul de a-și asculta corul într-un nou concert de colinde� Grupul coral Diaconia a devenit, la 6 ani de la înființare, un nume cunos-cut și apreciat în ţară și peste hotare, în cadrul festivalurilor corale și a concertelor la care a participat cu succes în toată această perioadă� În acest an, concertul de colin-de susţinut în parohia noastră de grupul coral Diaconia va avea loc pe data de 20 decembrie, imediat după Sfânta Liturghie�

• CenturadeSudaFloreștiuluipregăti-tăpentrulicitație. Consilierii locali au votat contractarea unei finanțări rambursabile interne și externe pentru realizarea șoselei de centură spre Cluj-Napoca� Timp de două luni, proiectul primăriei Florești se va afla în sistemul electronic de licitaţie internaţi-onală, în vederea desemnării executantului� Valoarea lucrării este de peste 7 milioane de euro, dar primarul Horia Șulea speră ca, în urma licitaţiei, aceasta să scadă la circa 5 milioane de euro� Singura sursă de finanţare certă în acest moment este un credit pe care îl va lua administraţia din Florești� Potrivit primarului, lucrările la șoseaua de ocolire a Floreștiului pe la Sud vor putea începe în primăvara anului viitor și nu ar trebui să dureze mai mult de șase luni�

Știri din viața cetății și a parohiei noastreSimona Ilea Pop

4

Oam

eni, t

răiri

, fap

te

Răspântia

Pașii se aștern uniform, unul după altul, cu nonșalanță, lăsând pe pământ urme

abia schițate� Primele raze ale dimineții se strecoară difuz printre copacii semeți care gardează cu autoritate cărarea, derulând-o cazon de pe mosorul timpului� Umbra ți se întinde spre înainte, pășind cu pașii tăi, deschizându-ți nepăsătoare drumul� Stâng-drept-stâng-drept, implacabil� Nimic nu pare a fi capabil de a întrerupe ritmul� Sau, măcar, de a-l influența� Călătoria care începe la ițirea zorilor și se încheie atunci când orizontul se topește în culorile apusului� În care nu te oprești să îți tragi sufletul și în care bagajul pe care-l porți nu se micșorează, ci crește încontinuu, înghi-țind pe nerăsuflate adevăruri și închipuiri, substanță și ușurătate, bucurie și durere, însemnătate și lest fără valoare� Călătoria lină, neobositoare, netulburată, nestinghe-rită, nepăsătoare� Până la răspântie� Apariție bruscă frângând cărarea� Cinci drumuri, fiecare țintind spre alte zări� Cinci drumuri, fiecare putând continua cărarea, fiecare așternându-se spre un alt orizont� Dar paralele, toate întâlnindu-se în punctul în care viitorul va deveni iremediabil trecut� Paralele neeuclidiene�

Drumul celor mulțiLungi coloane umane șerpuiesc pe

drumul larg, bine marcat, bine asfaltat, descriind meandre largi, fără turnuri sur-prinzătoare� Drumul permite vederea în depărtări, acolo unde este deja o parte a coloanei și unde va ajunge, fără grabă, fără greș, și coloana ta� Intri în rând acor-

dându-ți pașii la ritmul lui� Acordându-ți bătăile inimii la ritmul lui neabătut� Pri-mești, ca într-un film de nișă al anilor ’70, un trandafir roșu fără țepi� Îl porți în ambele mâini, demonstrativ, la fel cu toți cei ce te înconjoară� Cu privirile fixate înainte, cu un zâmbet egal, cu un pas egal� Fiecare visând să ajungă între cei aleși să poarte pancartele� Din loc în loc, uniformul coloanelor este întrerupt de ivirea câte unei pancarte, scrise corect, cu litere egale, lăudând verdele dealurilor și albastrul cerului de după orizont� „Purcede cu norodul, ca să nu rătăcești”� Nu, nu ai cum să rătăcești drumul� Umerii tovarășilor te ajută să mergi tot înainte�

Drumul greuȚancuri semețe, hăuri prăbușindu-se

spre adâncuri, vârfuri străpungând cu putere norii, văi învolburate năvălind fur-tunos� Pașii tăi se încăpățânează să supună, metru cu metru, picătură de sudoare cu picătură de sudoare, drumul tăiat nemilos spre vârful cel mai înalt� Ca un drum roman, drept, încăpățânat, fără să se lase înduplecat de asprimea reliefului� Ge-nunchii sângerează, degetele sunt o rană deschisă, încălțările desfundate încetează să mai protejeze picioarele care înaintează cu obstinație, mânate de bucuria peisajului amețitor, de satisfacția atingerii fiecărui vârf, „fiindcă există”� Frenezia pericolului cățărării fără coardă de protecție, emoția urcușului abrupt după durerea coborâ-rii în cele mai negre crevase� Nimic lin, nimic domesticit, doar trăire netradusă, nefardată, nemijlocită� Peisajul amețitor și efortul uriaș te îndeamnă, din loc în loc, să

Paralele neeuclidieneOvidiu Popa

5

Oameni, trăiri, fapte

te oprești să îți tragi sufletul� Și ți-ai dori atât de mult să stai și să te bucuri în voie, dar vârful cel înalt e atât de departe, iar soarele se îndreaptă implacabil spre apus, în spatele orizontului� Dacă ai ști că nu vei ajunge înainte de căderea nopții ai mai persevera pe acest drum? E trăirea dru-mului în sine o răsplată suficientă pentru tot efortul, chiar dacă ținta rămâne de neatins? „Drumul către vârful Muntelui Fuji e greu”, spunea japonezul�

Drumul ușorCopăcei ornamentali, în floare; miros

reavăn de primăvară frumoasă; băncuțe îm-bietoare, cu spătar amplu; ciripit de păsări; soare reflectat subtil de apa lacului cu nuferi, sub podul elegant arcuit al lui Monet� O pală de vânt te mută de la o bancă la alta, de la un peisaj idilic la altul, astfel că după-amiaza te găsește departe iar faptul serii privește în urmă spre o întinsă cale bătută pe nesimțite� Pe care nu se văd urmele pașilor tăi� Care nu a avut nicio influență asupra ființei tale� Timp petrecut, nu trăit� Dar fost atât de rău? „Drumul la poalele Muntelui Fuji e ușor”, spunea japonezul�

Drumul cunoașteriiRafturile înțesate de cărți se întind

pe multe etaje� O masă masivă din lemn tronează pe picioare solide în mijlocul încăperii� Cartea este deschisă la primele pagini consacrate drumului� Cele mai adânci detalii legate de traseu, relief, di-recția vântului, intemperii� Nimic despre tovarășii de drum� Nimic despre bucuria călătoriei, nimic despre primejdiile și du-rerile ei� Soarele se înalță pe boltă, apoi se coboară, lăsând o lumină din ce în ce mai împuținată, până când doar flacăra lumâ-nării mai aduce la viață literele așternute

cu grijă� Nu ți-ai ridicat ochii din paginile cărții decât pentru a o înlocui cu alta, apoi cu altele� Drumul se încheie, lăsând în urmă, pentru drumeții viitorului, tomuri peste tomuri de indicații extrem de precise despre un drum pe care, de fapt, nu l-ai parcurs niciodată� Va merita sacrificiul tău?

Drumul necunoașteriiScoți din buzunar piulița grea, ruginită,

grea� O legi cu o bandă de pânză cu care o învârți, apoi o arunci la întâmplare� Ca în „Călăuza” lui Tarkovsky, după o idee din „Picnic la marginea drumului” a fraților Strugatsky� Piulița cade grea pe pământ indicând drumul pe care îl urmezi fără șovăire� Apoi, din nou� Și din nou� Drumul se deschide înspre un înainte pe care nu îl percepi, nu îl anticipezi, nu îl proiectezi� Îl accepți, îl adopți, îl urmezi� Poți contempla doar calea parcursă, care se așterne spre un înapoi în zigzag, aparent fără normă și logică� Tot ceea ce știi despre viitor este că va veni� Și că va deveni istoria ta� Ar fi trebuit să știi mai mult?

Răspântia, acumAcum, după ce ai avut privilegiul de a

parcurge, în zborul gândului, drumurile paralele neeuclidian care pleacă din răs-pântie spre viitorul tău, oricum ar arăta el, alegerea îți vine mai ușor? Dacă ai ști că paralelele se întâlnesc doar la infinit, că nu poți să sari de la o cale la alta, ai avea curajul de a alege alt drum decât cel ușor sau al celor mulți? Dar dacă îți dorești un al șaselea drum, nemarcat la răspântie, drumul tău? Ai risca să pierzi timpul și energia, atât de prețioase, pe care le pri-mești o singură dată în dimineața vieții în căutarea drumului tău personal?

6

Edito

rial

De ce L-au răstignit? Din invidie, făcea minuni, prea multe minuni, iar oamenii îi acordau Lui slava pe care fariseii o doreau numai pentru ei înșiși� Și totul e repetitiv, cel puțin până azi� El cheamă pescari, nu păstori� Și pe pescari îi face păstori de suflete, pescari de oameni� Pentru că pescarii ştiu unde să arunce mreaja și au și experiența furtunii� Pescarii erau ei oameni încercați de viață, dar total neinițiați în cele duhovnicești� Dar acesta nu e un impediment� Pescarii au vrut să Îl urmeze� Chemarea Lui irezistibilă le-a asigurat, din start, totul�

Erau adesea înfometați şi persecutați� Aceasta este imaginea unui discipol, uce-nic al Binelui, în confruntarea sa cu răul� Slujeau Bunătății cu atât de mare devo-tament, încât se neglijau pe ei, în antiteză cu fariseii, care numai de ei se îngrijeau� Avem aici două abordări diferite: altruismul și individualismul, iubirea și ura, lumina și întunericul, Viața și moartea� Fiecare croitor avea un ac în piept, fiecare tâmplar, deci şi Iisus, avea un bețişor la ureche� De aici, ironia: vine tâmplarul! Nu puteau să vadă dincolo de aparențe, aveau ochii prea afundați în glugă� Nu puteau să creadă în Cineva atât de bun, atât de milostiv� Fuseseră atât de mult amăgiți, încât încă înainte să își piardă credința, își pierdu-seră speranța� Deci, trăiau în deznădejde, departe de Dumnezeu� Asta e sinucidere curată, singurul păcat care nu se absolvă�

Au încercat să Îi exploateze bunătatea, cum se întâmplă cu toți oamenii buni până azi� Nu vedeau de câte ori au încercat să Îl linșeze și nu au reușit, o putere dumneze-iască îi oprea, nu sosise ceasul� Erau orbi

D acă pe vremea Domnului Iisus Hristos ar fi existat internet, cu siguranță că

Acesta nu ar fi postat zilnic „Am înviat-o pe Semida” sau „L-am vindecat pe Jar” sau „Azi merg cu Dismas în Rai”, dar apostolii, mai ales Pavel, ar fi profitat să vorbească despre Fericiri, despre Golgota sau despre Înviere�

Ca să știm în Cine credem nu trebuie neapărat să Îl căutăm, că nu e doar în Nepal, ci e pretutindeni� Deci, trebuie să ne lăsăm găsiți� Să urmăm criteriile din Scrisoarea Lui de dragoste pentru noi, Evan-ghelia� Să nu acceptăm toate balivernele, ci să mergem la sursă� În Evanghelie, aici Îl găsim� Credința vine din auzirea Cuvân-tului� Dar cine nu aude acest Cuvânt, cum poate să creadă?! O inimă curată, sinceră, plină de iubire, va deveni un altar, o casă a Lui� El va sta acolo, va lucra acolo, nu va mai pleca de acolo� Aceasta e veşnicia, pe limbajul nostru�

Ne-am gândit vreodată cu adevărat Cine este Hristos?! Cum S-a născut, cum a trăit, cum a înviat, ce face El acum, că doar e viu��� Ioan Hrisostom, sfântul măr-turisirii, declară la fiecare Paște: Înviat-a Hristos şi iadul a fost nimicit� Deci, nu ne mai e frică de iad, deoarece a fost nimicit� Cărui om normal, echilibrat, mai îi este frică de ceva care este nimicit?! Sunt două capitale: fariseii stau la Ierusalim, apostolii stau la Capernaum, alături de Iisus� Aici este centrul lor de comandă� De aici vor răspândi Învierea în toată lumea� Ei, 12 pescari analfabeți��� Nu e aceasta puterea lui Dumnezeu? Majoritatea preferă metro-pola, cu școli, spitale, perspective lumești extraordinare, dar cu un templu gol�

Hristos necunoscutMarius Matei

7

Editorial

sau fără abnegație� Vrem o veșnicie, una singură, cea cu Hristos� Ne mulțumim cu aceasta, nu vrem mai mult, pentru că deja în El este totul cuprins� Atunci, la treabă! Muncă, dar cinstită, ajutorare, dar discret, rugăciune, dar constantă�

Voința nu este un concept ipotetic, este un angajament ferm de slujire�

Ca să nu rămân singur, mă apropiu de Hristos euharistic� Dar cum mă apropiu? Cu lacrimi și cu suflet umilit, așa cum ne învață Sfântul Simeon Noul Teolog în rugăciunea de dinainte de împărtășire�

Vrem, așadar, să ne împărtășim cu Hristos, ca să avem și noi bucuria Lui� El vrea să împartă veșnicia cu noi� Deci, vrem să ne pregătim pentru aceasta� Iar Hristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu Îl mai stăpâneşte��� Vrem să ne învățăm copiii cum să pescuiască corect și, mai ales, ce să facă cu surplusul de pește� Ca să nu fie deprimați, ca să înțeleagă Rostul� Ca să înțeleagă care este vocația lor� Ca să nu piardă înțelegerea duhovnicească� Ca de pe buzele lor să nu iasă nici un murmur de nemulțumire�

La început a fost Iubirea și Iubirea era Dumnezeu și Dumnezeu era iubire� Cea mai autentică definire a lui Dumnezeu� La final, tot Iubirea va fi singura veșnică� Iubirea nu numai că nu cade, dar, mai ales, te înalță� Cel ce Îl iubește pe Hristos Îl și imită� Se străduiește să Îi calce pe urme� Să gândească cum gândește El� Să iubească cum iubește El� Ca să și învieze cum a înviat El� Cel ce Îl iubeşte se înveşniceşte�

în întregime, aruncau cu pietre în El și nu Îl nimereau� Nu știau că El fusese refugiat în Egipt, tocmai acolo, ca să distrugă idolii păgânilor�

Nu ştiau unde doarme, ce mănâncă��� Călătoria la Ierusalim dura câteva zile� Nimeni nu îl găzduia��� Toate cetățile au repetat greșeala Betleemului� Și păsările au cuiburi, doar El dormea pe jos, pe stânci, în frig, respins total� Adesea predica flamând și era extenuat din cauza mulțimii de mii de oameni care Îl asaltau� Era om adevărat, suferea de foame și de oboseală, deși putea să schimbe asta cu un simplu gând divin, fiind și Dumnezeu adevărat�

La început, Crucea era purtată de creştini pe frunte, asemeni evreilor, care purtau filacterii� În vremea persecuțiilor, creștinii au ascuns Crucea la piept, iar acum au lepădat-o cu totul��� Cu adevărat, Iisus a fost frumos! Neavând tată omenesc, logic, ca om semăna cu Mama Lui! Și cât de frumos este! Ei erau fascinați de lipsa Lui de răutate, de înțelepciunea desăvârșită și de amploarea minunilor� Erau copleșiți�

Scoate afară din curtea templului va-lutiştii și 300�000 de miei, pentru că El era Mielul! Știa că va fi răstignit, pentru aceasta a venit, nu a fost o hotărâre luată în pripă, o modificare de plan last minute� Este o hotărâre veșnică, înainte chiar de crearea omului� Și Se lasă prins când e arestat, altfel nu ar fi fost prins niciodată� Ar fi putut scăpa oricând� Dar nu ne-ar mai fi mântuit��� I-a vindecat urechea lui Malchus, cel căruia Petru i-a retezat-o în Ghețimani, dar l-ar fi înviat pe Malchus, dacă Petru i-ar fi tăiat capul�

Vrem să ne mântuim� Restul sunt de-talii� Bune sau rele, neutre sau nu� Neim-portante în esență, dar periculoase, câtă vreme ne distrag de la ceea ce urmărim cu

8

Călă

uza s

uflet

ului

ne dă mărturie despre căderea lui: „am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Lc� 10,18)� Căderea îngerilor a fost una radicală, definitivă, o împietrire în rău, deoarece nu a venit dintr-un îndemn exterior, trupesc, ci numai prin voinţa lor liberă și conștientă�

Diavolul a fost, însă, și izvorul căderii omului� În centrul învăţăturii creștine se află problema mântuirii noastre din robia dia-volului, prin Iisus Hristos Care S-a întrupat „pentru ca să sfărâme lucrările diavolului” (I In� 3,8)� Posibilitatea mântuirii omului stă în faptul că el n-a devenit rău de la sine, ci de la diavolul� Din acest motiv existenţa îngerilor răi face parte din credinţa noastră și devine, paradoxal, o premisă necesară mântuirii, întrucât ne vom putea mântui numai dacă vom reuși până la sfârșitul vieţii să câștigăm războiul nevăzut cu diavolul� Scopul său este acela de a ne împiedica să ne mântuim, de a ne trage în iad pentru a nu fi numai el singur osândit� Aici vedem invidia sa, dar și ura faţă de Dumnezeu și faţă de om, care este chipul lui Dumnezeu�

Episodul ispitirii Evei de către diavolul deghizat în șarpe (Fac� 3,1-6) scoate la iveală câteva din tacticile sale� Mai întâi, prezentarea unei căi mult mai ușoare de a ajunge la final, mascând întotdeauna un păcat care va fi făcut�2 Scopul creării omului a fost acela de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu prin har, fapt care presupunea un efort din partea omului și rămânerea sa în ascultarea lui Dumnezeu� Diavolul îi in-

2 Denis de Rougemont, spunea că „la originea oricărei ispite există prilejul de a merge spre divi-nitate pe un drum mai scurt decât cel a realului�” (Partea diavolului, trad� de Mircea Ivănescu, Anas-tasia, București, 1994, p� 24)�

Existența diavolului și realitatea lucrării sale asupra noastră1, iată două lucruri

la care cred că ne gândim foarte rar� De fapt, e tocmai ceea ce el își dorește: să nu ne gândim la el sau să-l uităm, timp în care își poate face nestingherit treaba���

Baudelaire spunea că cea mai frumoasă șiretenie a diavolului constă în a ne con-vinge că nu există� Și e perfect logic� Dacă nu crezi în diavol, nu i te vei opune atunci când te va ataca� Pentru foarte mulți el e doar un omuleţ negru, cu cornițe și furcă sau un personaj mitologic hidos, desprins din fabulaţiile antichității, deci ceva în care omul modern nu are cum să creadă� Dar e tocmai ceea ce el vrea�

În viziunea creștină diavolul e însă mult mai mult de-atât� El este un în-ger creat de Dumnezeu, la început bun, dar devenit prin propria alegere rău� De aici deducem că originea răului nu e în Dumnezeu, ci în voinţa acestui înger și a celorlalți îngeri aflați în ceata condusă de el� O altă concluzie e aceea că răul nu este parte integrantă din vreo creatură: diavolii nu sunt răi prin firea lor, ci au devenit răi prin propria voinţă, prin urmare nu există un rău fiinţial, ontologic, așa cum există Binele fiinţial, care e Dumnezeu, ci răul nu este altceva decât o lipsă a binelui�

Păcatul prin care diavolul a căzut a fost trufia� S-a socotit pe sine asemenea lui Dumnezeu; a vrut să-L dubleze, să-și depășească condiția de creatură, iar acest lucru i-a atras pedeapsa� Însuși Mântuitorul

1 În această rubrică răspundem la întrebările legate de problemele spirituale ale cititorilor noștri� Întrebările pot fi adresate prin intermediul adresei de e-mail: cetateafetei@yahoo�com�

Câteva gânduri despre ispitirea diavolului (I)Decebal Gorea

9

Călăuza sufletului

nevoie de hrană în momentul acela, fiind la finalul unui post de 40 de zile� Reversul ar fi fost însă anularea întregului post, ca să nu mai vorbim de faptul că un dumnezeu care ar asculta de diavolul se anulează pe sine ca Dumnezeu� Trecerea unui păcat drept normalitate e un fapt foarte frecvent în zilele noastre, însă niciodată nu e văzut reversul acestei „normalități”�

În cazul în care totuși păcatul e recu-noscut, mai poate apărea și o altă ispită – aceea de a nu-ți asuma vina� Or asumarea presupune căință, iar lacrimile de căință sunt cele care curăță într-adevăr păcatele mărturisite la Spovedanie, devenind pre-misa unei schimbări interioare� De multe ori omul încearcă să se disculpe: vina nu este la el sau, dacă e la el, sunt totuși cir-cumstanțe atenuante care o mai îndulcesc� Dacă ne gândim la Adam care luat la rost de Dumnezeu dădea vina pe femeie, iar ea pe șarpe, sau dacă ne aducem aminte de țapul ispăşitor al popoarelor arhaice – un animal care personifica răul și care era sacrificat sau alungat tocmai pentru a îndepărta un rău văzut de om întotdeauna înafara lui – ne dăm seama că tendința e foarte veche�

La polul opus, învăţătura creștină ne arată că Împărăţia lui Dumnezeu este în noi și că răul este și el în noi, adevăratul câmp de luptă între ele nefiind altul decât sufletul nostru� Unii cred că locul de ședere al diavolului este doar iadul� Poate că acolo e casa lui, însă câmpul lui de lucru este pământul, îl reprezintă sufletele omenești� Asta ar trebui să ne facă mai treji!

Am scris acest articol într-o notă oare-cum pesimistă, însă dacă veți citi continuarea din numărul viitor, veți descoperi că există totuși multe căi prin care putem lupta cu is-pitele, câștigând în cele din urmă mântuirea�

duce Evei îndoiala în cuvântul Domnului, apoi trufia prin care și el a căzuse, pentru ca în final să-i arate posibilitatea de a ajuge la același scop al îndumnezeirii, dar pe o cale mult mai scurtă și mai ușoară� Aceeași finalitate, dar prin două căi diferite: una prin efort și cumințenie, alta prin neascultare și mândrie� De câte ori nu avem și noi aceste două perspective: de ce să înveți când poți copia, de ce să muncești când poți câștiga banii la jocuri de noroc sau pur și simplu să-i furi, de ce să te pregătești ani la rând pentru o profesie când poți cumpăra un post prin mită etc�? Experiența zilnică ne arată că se poate reuși și fără efort și că efortul nu duce neapărat la reușită, însă aceasta nu ar trebui să ne descurajeze pe noi, cei care știm că în lumea aceasta Dumnezeu îngăduie neghinei să trăiască alături de grâu tocmai pentru a-i oferi șansa de a se îndrepta, așa cum din aceeași parabolă aflăm că va veni și vremea secerișului când totul va fi trecut prin trior, iar neghina va fi arsă în foc� Prin urmare, ceea ce contează nu e doar să obții un lucru, ci și felul în care l-ai obținut� O cale scurtă poate ascunde un păcat mare pe care-l vei săvârși�

Diavolul a luat forma șarpelui pentru că șarpele are o forță de atracție foarte mare� În general ispita are o putere de seducție extraordinară, de unde și greutatea de a-i rezista� Diavolul te ispitește prin ceea ce ești vulnerabil și-ți prezintă totul într-un amba-laj foarte atrăgător� E grijuliu, binevoitor, dar nu-ți arată și reversul medaliei� Pe de altă parte, perspectiva prezentată pare foarte logică și normală� Atunci când L-a ispitit pe Iisus în pustie (Mt� 4,1-11), I-a propus mai întâi să prefacă niște pietre în pâini, pentru ca să mănânce� Ispita era perfect logică: Iisus fiind Dumnezeu putea face orice, inclusiv acest lucru, iar pe de altă parte avea mare

Hist

oria

eccle

siast

ica

10

nu a avut (cu câteva excepţii) un caracter sistematic� Foarte rar au ajuns să fie urmă-riţi sau uciși creștinii din ordin imperial� De cele mai multe ori, atrocităţile au fost expresia unor manifestări spontane, fie ale autorităţilor locale, fie ale mulţimii� Iar germenele acestor prigoane se află într-un soi de antipatie populară faţă de noua religie și adepţii acesteia� Astfel, istoricul Edward Gibbon afirmă că, îmbrăţișând evanghelia, creștinii au slăbit legăturile sacre ale tradiţiei, respingând instituţiile religioase tradiţionale� Această atitudine a fost percepută ca un soi de dispreţ faţă de tot ceea ce strămoșii lor crezuseră a fi adevărat ori aveau mai sfânt�1 Nu refuzul de a-l adora pe împărat ca pe un zeu, ci acela de a se închina zeităţilor tradiţionale din panteonul roman și de a lua parte la sacrificiile oficiate în mod tradiţional, au fost, după cum se pare, la originea antipa-tiei crescânde faţă de creștini în rândurile poporului�2 Vom vedea, în cele ce urmează, că aceste afirmaţii se sprijină pe mărturiile unor autori romani din secolul I d� Hr�

În anul 64 d�Hr� a izbucnit în Roma un incendiu care a distrus o mare parte a orașului, slăbind totodată și puterea eco-nomică a locuitorilor capitalei imperiului� Principalul suspect era în mintea unora chiar împăratul Nero� Istoricul roman Sue-tonius, în lucrarea sa despre cei doisprezece împăraţi romani de la Caesar la Domitian (publicată în anul 121 d�Hr�), scrie că

1 Edward Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, Wordsworth Editions, 1998, p� 306�

2 De Ste� Croix, Geoffrey Ernest Maurice, Why Were Early Christians Persecuted? Past and Present, No� 26 (Nov� 1963), pp� 105-152�

In articolul precedent, vorbind despre călătoriile misionare ale Sf� Ap� Pavel,

am arătat că acesta a ajuns la Roma în urma solicitării de a fi judecat de un tri-bunal imperial� Era cetăţean roman și avea acest drept, de care în cele din urmă s-a și folosit� În capitala imperiului apostolul a avut legături cu comunitatea creștină de aici, aflându-se într-o detenţie ușoară, care îi permitea destulă libertate de mișcare� Aceste evenimente aveau loc între anii 61-63� Nu știm precis ce s-a întâmplat cu Sf� Pavel după anul 63 însă, mai mulţi scriitori patristici precum Sf� Clement al Romei, Sf� Ioan Gură de Aur și Sf� Chiril al Ierusalimului vorbesc despre activita-tea misionară a apostolului în Peninsu-la Iberică, după presupusa eliberare din arestul de la Roma� Evoluţia ulterioară a evenimentelor este de asemenea neclară� Autorul Faptelor nu ne mai spune nimic despre ceea ce s-a întâmplat cu Sf� Pavel după sosirea la Roma� Cert este că o serie de scriitori din primele veacuri afirmă că acesta ar fi fost martirizat aici împreună cu Sf� Petru în timpul persecuţiei anticreștine a împăratului Nero� Ei se sprijină pe două relatări mai vechi (din secolul al II-lea) ale Sf� Ignatie al Antiohiei (zis și Teoforul) și Sf� Dionisie, episcop de Corint� Acestea au fost preluate mai apoi de Eusebiu de Cezareea� Dar, nu la martiriul Sf� Pavel aș vrea eu să mă refer în acest articol, ci la începutul prigonirii creștinilor în Imperiul Roman�

Despre persecuţiile anticreștine în im-periu s-a scris foarte mult� Este important să precizăm dintru început pentru cititorul nespecialist (și cei mai mulţi dintre noi ne încadrăm în această categorie) că prigoana

Prima persecuție anticreștină în imperiuAurelian Cosma

11

Historia ecclesiastica

excentricul Nero se delecta chiar privind flăcările care mistuiau capitala imperială�3 La rândul său, Tacitus, contemporan cu Suetonius, afirmă că împăratul, dorind să scape de suspiciunea care plana asupra lui, a hotărât să-i învinuiască pe creștini pentru nefericitul incident� Pasajul descrie persecuţia dezlănţuită de împărat în toa-tă grozăvia ei� Creștinii, după ce au fost adunaţi la un loc și condamnaţi au fost batjocoriţi prin chiar maniera în care au fost daţi morţii� Unii, „îmbrăcaţi în piei de animale au fost sfâșiaţi de câini”, alţii „au fost pironiţi pe cruci”, iar „altora li s-a dat foc și, fiind lăsaţi să ardă au servit ca mijloc de iluminare nocturnă”� Împă-ratul însuși, amestecându-se în mulţime, urmărea cu satisfacţie chinurile îndurate de condamnaţi� Tacitus afirmă că, până la urmă, supliciul nu și-a atins scopul, sfârșind prin a trezi mila mulţimilor, chiar și faţă niște oameni care meritau, după cum spunea el, o pedeapsă exemplară� Căci, „nu pentru binele public au pierit, ci, după cum se pare, pentru a satisface cruzimea unui singur om”�4

Istoricul roman ne spune lămurit că, în cele din urmă, capătul de acuzare nu a fost incendierea Romei ci „ura împotriva umanităţii”� Făceam referire mai sus la antipatia crescândă în rândul populaţiei păgâne faţă de adepţii noii religii� Pentru romani, ritualurile religioase erau un fapt public� Toţi membrii comunităţii luau parte la ele� În cazul creștinilor cultul avea un caracter tainic, se desfășura în secret, probabil în casele particulare ale celor

3 Gaius Suetonius Tranquillus, De Vita Caesa-rum, Nero, 38 la www�thelatinlibrary�com/sueto-nius/suet�nero�html#38�

4 Publius Cornelius Tacitus, Annales, XV, 44 la http://www�thelatinlibrary�com/tacitus/tac�ann15�shtml#15�

convertiţi� Ori, tocmai acest lucru s-a aflat probabil la originea suspiciunilor faţă de aceștia� Dacă sunt buni cetăţeni romani, de ce nu se exprimă public? De ce în secret? Erau puse pe seama lor felurite fapte rele și „crime abominabile” (flagitia)� Erau acuzaţi în special de canibalism și incest, datorită practicilor euharistice (creștinii consumau practic Trupul și Sângele lui Hristos) și apelativelor de „fraţi” și ,,surori”, cu care se adresau unii altora� Necunoscând practic credinţa creștină, era lesne pentru populaţia păgână să își imagineze tot soiul de grozăvii� Putem înţelege mai bine acest lucru dacă ne raportăm la situaţii din zilele noastre� Atunci când doi oameni – sau prin exten-sie două comunităţi, confesiuni sau etnii diferite – nu se cunosc cu adevărat există riscul de a cădea în stereotipii și imaginea este de obicei negativă� Când începem să îl cunoaștem pe celălalt lucrurile se schimbă, îndreptând și imaginea distorsionată pe care poate ne-am creat-o� La fel s-a întâmplat și cu creștinismul� Au trebuit să treacă ani, decenii, poate chiar secole pentru ca această întâlnire să se producă și imaginea să fie cât mai aproape de realitate�

Deocamdată, religia creștină era privită ca o superstiţie, periculoasă prin natura ei pentru societate� Nu la fel era văzut iudaismul� Deși exista o anumită antipatie faţă de evrei, iudaismul era tolerat de către romani datorită caracterului său ancestral� Evreilor li se permitea să-și practice cultul în schimbul unei taxe pe care o plăteau� Cu toate acestea, aveau să vină vremuri grele și pentru ei� Spre sfârșitul domniei lui Nero izbucnea în Palestina o violentă revoltă antiromană, care, după patru ani de lupte crâncene, avea să se sfârșească cu căderea Ierusalimului și distrugerea celui de-al doilea Templu�

12

Sfinţ

i şi s

ărbă

tori

ajunge în anul 1745 și se stabilește mai întâi la schitul Trăisteni de la Râmnicu Sărat și mai apoi la mănăstirea Dălhăuți� Dar, după cum probabil vă așteptați cu toții, după un an petrecut în Moldova pleacă spre Sfântul Munte Athos unde se nevoiește ca sihastru timp de patru ani de zile� Aici, abia fiind tuns în monahism de către Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului care era și duhovnicul său, primește numele

de Paisie� Fiind mai apoi hirotonit ieromonah, se stabilește la schitul Sfân-tul Prooroc Ilie și strânge în jurul său o obște de 64 de călugări români, ucraineni și ruși� În vara anului 1763 se reîntoar-ce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi sta-bilindu-se la mănăstirea Dragomirna unde se ne-voiește doisprezece ani� Obștea lui se mărește considerabil ajungând să numere 350 de suflete� Aici la Dragomirna se

ocupă împreună cu ucenicii săi cu precă-dere de traducerea din elina veche a unei părți din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți, astfel devenind ctitorul Filocaliei în limbile română și slavonă� Filocalia sa de la Dragomirna este prima colecție de traduceri filocalice mai mare (cuprinde 626 de pagini) în limba română, colecție ce a fost adunată de către monahul Rafail�

În anul 1775 Bucovina devine teritoriu austriac� Cuviosului Paisie nu-i mai rămâne decât să se mute mai la sud, la mănăstirea

S tim cu toții că sunt printre noi și au fost dintotdeauna oameni care au

harul lui Dumnezeu, har pe care îl au de la botez sau pe care l-au dobândit de-a lungul vieții� Îi vedem uneori trecând printre noi, cu precădere în binecuvântatul ținut al Moldovei, rugându-se neîncetat� Eu doar de ceva vreme încoace îi privesc admirativ și deseori mă surprind pe mine însumi minunându-mă de ei, de puterea lor de a lăsa tot ce este lumesc în urmă și a-și îndrepta privirea doar către cer� Ar fi bine să le mulțu-mim mai mult pentru rugăciunile lor pentru noi� Desigur că trecu-tul ne prezintă mult mai mulți oameni binecu-vântați decât prezentul (oare doar mi se pare?) și unul dintre aceștia a fost cu siguranță Sfântul Cu-vios Paisie de la Neamț� Născut la 21 decembrie 1722 într-o familie pre-oțească în orasul Poltava din Ucraina, a primit la botez numele de Petru� Tatăl său Ioan era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se numea Irina� După moartea prematură a tatălui său, mama sa Irina ia înțeleapta decizie de a-l trimite pe tânărul Petru la Kiev să învețe carte la Academia Teologică înființată de mitropolitul moldovean Petru Movilă� Aici rămâne patru ani după care intră în viața monahală la vârsta de 19 ani la mănăstirea Medveski fiind făcut rasofor și numindu-se de acuma Platon� În Moldova

Sf. Cuvios Paisie de la Neamț – O viață închinată lui DumnezeuAdrian Mărginean

13

Sfinţi şi sărbători

acordată traducerilor nu a fost deloc pe un plan secund� Șirul traducerilor patristice filocalice pornit la Dragomirna și Secu nu a fost întrerupt și unii dintre ucenicii săi fiind cunoscători de slavonă traduceau din greaca veche în această limbă și desigur un număr de călugări moldoveni, munteni și ardeleni traduceau în limba română scrierile Sfinților Părinți� Ceea ce se întâmpla atunci la mănăstirea Neamț din punct de vedere al educației duhovnicești și al scrierilor era ceva nemaiîntâlnit în vreuna din țările or-todoxe� Pentru acestea toate, însă și pentru viața sa sfântă, numele Cuviosului Paisie era cunoscut în întreaga lume a dreptei credințe, de la Sfântul Munte Athos și până la mănăstirea Optina și chiar până la sihăs-triile din nordul Rusiei� Acestea toate n-au trecut neobservate nici de către mitropolitul Ambrozie care trecând pe la mănăstirea Neamț în anul 1790 l-a făcut arhimandrit pe Cuviosul Paisie� Mulți oameni de vază ai vremii poposeau pe la Neamț dorind să-l cunoască pe acest tom cu viață sfântă�

În toamna anului 1794 se îmbolnă-vește și cade la pat, iar în seara zilei de 15 noiembrie 1794 își dă curatul suflet în Mâinile Domnului� Mult a fost plâns de către frații săi întru credință, fiind apoi înmormântat în gropnița bisericii mari, ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt� Ucenicii săi i-au rânduit ca zi de pomenire anuală ziua de 15 noiembrie cuviosului care și în timpul vieții era văzut ca un sfânt� În anul 1988 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse îl canonizează, iar în anul 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl trece în rândul sfin-ților cu ziua de pomenire 15 noiembrie�1

1 Informațiile privind biografia Sf� Paisie de la Neamț au fost preluate de pe www�doxologia�ro�

Secu de lângă Târgu Neamț� Își continuă aceeași rânduială de viață atonită pe care o avea și la Dragomirna pentru următorii patru ani� La 14 august 1779 Cuviosul Paisie, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi și la povățuirea domnitorului de la acea vreme Alexandru Moruzi, se mută la mănăstirea Neamț cu o parte din obștea de la Secu, astfel fiind unificate cele două mănăstiri sub oblă-duirea unui singur stareț� Era de așteptat ca regulamentul de viață monahală de la Sfântul Munte Athos să fie implementat și aici� În continuare aș vrea să vă prezint unele dintre aceste reguli pe care Cuvi-osul nu doar că le respecta cu sfințenie, ci întotdeauna era un exemplu, fiind de acum stareț al celor două mănăstiri unite, Secu-Neamț, prezentându-se întotdeau-na primul la rugăciune și vărsând multe lacrimi pe ascuns� De altfel, în rândul călugărilor din acea obște se aflau mai mulți care erau sporiți duhovnicește și care aveau darul lacrimilor� Una dintre regulile de viață monahală din acea vreme de la mănăstirea Secu-Neamț care mi-a atras atenția se refera la spovedanie� Spovedania călugărilor se făcea în fiecare seară, iar doar pentru cei mai sporiți duhovnicește o dată la trei zile� Pentru aceasta au fost rânduiți 24 de duhovnici�

Era un bun organizator reușind să conducă demn această obște de călugări și nu numai� A întemeiat un rând de sihaștri de maici în jurul muntelui Ceahlău pe care le îndruma duhovnicește rânduind totuși și ca duhovnic pe unul din uceni-cii săi, Cuviosul Iosif Pustnicul� Un alt mare ucenic al său era și Cuviosul Irinarh Rosetti, întemeietorul mănăstirii Horaita precum și al bisericii de pe Muntele Tabor din Țara Sfântă� În tot acest timp atenția sa

14

Floril

egiu

m p

atris

ticum

*Următoarele cuvinte ale bătrânului

Porfirie asupra umilinței merită să fie citate:„Ascultarea duce la smerenie, smerenia

la discernământ, discernământul la intuiție și intuiția la clarviziune� Să fim smeriți, dar să nu discutăm asupra smereniei� Dis-cuțiile asupra smereniei sunt o capcană a diavolului, și duc la desnădejde și la inerție duhovnicescă, pe când adevărata smerenie duce la nădejde și la împlinirea poruncilor lui Hristos� Pentru ca un om să se schimbe, trebuie ca harul lui Dum-nezeu să vină asupra lui și pentru ca harul să vină, trebuie să te smerești� Creștinii trebuie să evite religiozitatea bolnăvicioasă, atât aerul de superioritate pentru virtuțile lor, cât și complexul de inferioaritate din cauza păcatelor lor� Una este complexul de inferioritate și alta smerenia� Una este melancolia și alta pocăința!”4

*Patriarhul Nifon al Constantinopolului

spunea referitor la mândrie și smerenie:„Cel ce dobândește smerenie își zidește

casa pe Stânca care e Hristos� Cel ce are mândrie și se crede evlavios, e gol de toate virtuțile, plin de imaginație și construiește pe nisipul mândriei sale� Smerenia face toate virtuțile neclintite, iar cel ce e smerit întotdeauna e luminat� Dimpotrivă, mân-dria satanica șterge toate urmele dragostei și aduce întuneric în minte�”5

4 Dionysios Tatsis, op. cit., pp� 86-87�5 Ioannikios Kotsonis, Patericul Atonit, Buna-

vestire, Bacău, 2000, p� 350�

Potrivit Sfinților părinți, șapte sunt așa-numitele patimi aducătoare de

moarte: mândria, iubirea de arginți (avu-ții), desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia și trândăvia� Cea mai gravă patimă, sursă și ge-neratoare a tuturor celorlalte, este mândria�

*Sfântul Ioan Gură de Aur ne atrage

atenția asupra lipsei de temei a mândriei: „Cu ce te poți mândri și lăuda tu, de vreme ce ești om, înrudit cu pământul, la fel de inconsistent ca și cenușa în ceea ce privește natura și mintea ta și alegerea faptelor? Azi ești bogat și mâine sărac, azi sănătos și mâine bolnav, azi vesel și mâine trist, azi preamărit și mâine dezonorat, azi tânăr și mâine bătrân [���]� Vă spun toate acestea nu pentru a desconsidera existența umană ci pentru a vă stăvili trufia�”1

*Bătrânul Amfilohie spunea referitor la

omul mândru:„Omul mândru nu atrage pe nimeni�

Și dacă atrage pe cineva acela se va înde-părta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai când există suflet de copil, nevinovăție și sfințenie�”2

*„Odată – povestește Sfântul Antonie cel

Mare – am avut o viziune cu toate capca-nele diavolului întinse pe pământ, și m-am întrebat suspinând: cine oare poate trece de toate aceste curse fără să cadă în ele? Și atunci am auzit o voce șoptindu-mi: Smerenia���”3

1 Vasilios Papadaki, Mândria şi smerenia, Egu-menița, Galați, 2012, p� 27�

2 Dionysios Tatsis, Cuvintele bătrânilor, Reîn-tregirea, Alba-Iulia, 2004, p� 85�

3 Vasilios Papadaki, op. cit., p� 53�

Mândrie Vs SmerenieAndreea Nemeş

15

Cateheze liturgice

principală a omului� Același simbolism îl are și colacul care se folosește mai ales în Ardeal� Potrivit tradiției Bisericii, termenele (în funcție de zonă) la care se săvârșește pomenirea creștinilor trecuți în veșnicie sunt următoarele: în ziua a 3-a (la înmor-mântare), ziua a 9-a, ziua a 40-a, la 3 luni, 6 luni, 9 luni și la 12 luni (un an) de la deces� După primul an, până la împlinirea a 7 ani de la înmormântare, se obinuiește ca cel drag nouă, să fie pomenit anual în ziua decesului� Termenul de șapte ani, când se face ultima pomenire a mortului, are o semnificație teologică sfântă, amintind de cele 7 zile ale creației� Mai există și teologi care pun termenele pentru pomenirea morților în legătură strânsă cu credințele despre vămile văzduhului, prin care ar trece sufletul până să ajungă la cer�

În Transilvania și Bucovina există tra-diția ca, înainte de a se merge la masa ce se dă ca pomană pentru cel decedat, după întoarcerea de la cimitir, preotul săvârșește Sfințirea cea mică a apei (Sfeştania) cu care stropește casa și pe cei prezenți� Această rânduială este o reminescență a vechilor practici păgâne și iudaice a curățirilor și se bazează pe ideea conform căreia, atingerea de trupurile neînsuflețite pângărește, așadar cei în cauză trebuie curățiți�

In numărul trecut al revistei am vorbit despre slujba înmormântării în general și

despre înmormântarea mirenilor în special, deoarece această formă a rânduielii legată de marea trecere o întâlnim cel mai des� De această dată, ne vom opri asupra slujbei Parastasului și a Sfințirii apei, prin care vom și încheia ciclul de cateheze liturgice din anul acesta� Tot acum vom aminti și rânduielile tradiționale ce se săvârșesc la vremea cuvenită după înmormântare�

Slujba pe care Biserica a rânduit-o pentru cei morți, după înmormântarea lor, se numește Parastas, care se traduce din grecește mijlocire, adică, o mijlocire la Dumnezeu pentru cei morți� Rânduiala Parastasului se poate oficia atât la biserică, cât și la casa creștinilor sau la mormânt� După înmormântare, preotul revine la casa decedatului (la țară), unde săvârșește din nou slujba Parastasului pe scurt, iar apoi binecuvintează pomana, care este o rămășiță a vechilor agape, cu care primii creștini însoțeau înmormântările� Aceste mese sunt și o supraviețuire a vechilor os-pețe funerare din religiile greco-romane� În cazul în care familia dorește, preotul poate citi acum din Molitfelnic rugăciunea pentru binecuvântarea hainelor şi a lucrurilor ce se dau de pomană pentru sufletul mortului�

În afară de Parastasul amintit acum, trebuie să știm că există și pomeniri ce se săvârșesc la anumit timp după înmormân-tare� Astfel, pentru pomenirea creștinilor decedați avem nevoie de colivă, colac (sau prescură) și vin, care se așază în biserică pe masa ofrandelor� Coliva, făcută din grâu și îndulcită cu miere, simbolizează însuși trupul mortului, deoarece grâul este hrana

Parastasul și Sfințirea apeiRobert Anton Kovacs

16

Eiko

n

Lui, Cel care există în chipul lui Dumne-zeu (Filip� 2, 6) a luat chip de rob (Filip� 2, 7), prin această apropiere de cantitate și calitate, și a îmbrăcat chipul omului, atunci zugrăvește-I icoana și așează spre contemplare pe Acela care a primit să fie văzut�2

Schimbarea care se produce în Biserică nu este doar de ordin exterior, fiind și o vreme a marilor ispite și încercări� Cei care intră în sânul Bisericii aduc odată cu ei și neliniștea, îndoielile și lucrurile neînţelese cărora Sfinţii Părinţi ai Bisericii le vor face faţă� Astfel, Biserica se străduia să orienteze toate simţurile omenești, inclusiv văzul, către cunoașterea și slăvirea lui Dumne-zeu�3 Vederea a avut dintotdeauna o mare importanţă în propovăduirea revelaţiei creștine� Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Prin toate simţurile omenești vederea este acea cu cea mai vie acuitate (n�n� în perceperea) lucrurilor sensibile�”4

Astfel imaginea costituie o veritabilă mărturisire de credinţă creștină� Acest caracter dogmatic constituie o dimensiune esenţială a artei sacre ortodoxe din toate timpurile�

2 Sf� Ioan Damaschin, Cele trei tratate împotriva iconoclaştilor, I�B�M�B�O�R�, București, 1998, p� 19�

3 Leonid Uspensky, op. cit., p� 51�4 Ibidem�

Icoana, obiect de cult și operă de artă, este specifică religiei creștine și mai precis

Bisericii Ortodoxe� Numai în Biserica Ortodoxă se poate vorbi de un cult al icoanelor� Creștinismul este o religie a Cu-vântului întrupat și a imaginii; este deodată cult și cultură� Dacă prin ce au auzit și au văzut, apostolii au propovăduit, astfel stă și imaginea Chipului� Aceste sfinte icoane au apărut și s-au dezvoltat împreună cu credinţa, fiind o lucrare a apostolilor care este pecetluită de Sfinţii Părinţi� Aceștia au sublinat și au descris faptele minunate înfăţișându-le atât prin scris, cât și prin imagini� Biserica afirmă că icoana este o urmare a Întrupării lui Dumenzeu, că ea se întemeiază pe această Întrupare, fiind deci proprie esenţei însăși a creștinismului și inseparabilă de aceasta�1

Această artă născută din teologie se îmbogăţește de-a lungul timpului por-nind din catacombe, dincolo de sinoade și de iconoclasmul purificator, atrăgând cu sine Părinţi eminenţi ai Bisericii cum ar fi Sfântul Vasile, Ioan Damaschin, Teodor Studitul și alţii�

Întreaga teorie dogmatică a legitimităţii pictării lui Dumnezeu ne este descrisă foarte clar de Sfântul Ioan Damaschin: când vezi că Cel fără de trup S-a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului Lui omenesc� Când Cel nevăzut S-a făcut văzut în trup, atunci vei înfăţișa în icoană asemănarea Celui care S-a făcut văzut� Atunci când Cel fără de corp, fără de formă, fără de calitate și greutate, fără de mărime, din pricina superiorităţii firii

1 Leonid Uspensky, Teologia Icoanei în Biserica Ortodoxă, Anastasia, București, 1994, p� 16�

Icoana – Afirmație teologicăPetru Butta

17

Biblia văzută altfel

trecute vă îndemnam să citiți 1 Regi 22 pentru a vedea cum regele Saul a ucis 85 de preoți în încercarea sa disperată de a-l găsi pe David� Atunci a scăpat doar preotul Abiatar, pentru că în învălmășeala luptei de atunci a reușit să se ascundă� În afară de acel caz pe care îl redau mai jos, vă mai supun atenției și alte două cazuri:

- Cazul lui Abiatar (1 Regi 22 și 3 Regi 2);

- Cei 100 de preoți salvați de Obadia (3 Regi 18) și

- Preoții din timpul atacului regelui Babilonului (Isaia 37)�

Preotul Abiatar, pomenit mai sus, a ajuns mai târziu din nou în primejdie de moarte� Nu a fost ucis, dar și-a pierdut demnitatea pe care o avea� Pe timpul cărui rege s-au întâmplat aceste lucruri?

Pedepsele preoțilorÎn cazurile prezentate mai sus ați văzut

cum erau pedepsiți preoții atunci când greșeau:

- Foc străin (Levitic 10);- Amestec în problemele politice (3

Regi 2) și- Comportare necuviincioasă (Levitic

21)�Cum era pedepsită fiica unui preot

în cazul în care făcea păcatul desfrânării?Răspunsurile le puteţi afla fie citind

capitolele biblice indicate, fie urmărind numărul viitor al revistei noastre�

Răspunsurile la întrebările anterioare:1� În numărul trecut, vorbind des-

pre îmbrăcămintea preoților, vă puneam în față trei piese din îmbrăcămintea ar-hiereului (Hoșenul judecății, Meilul și Diadema de sfințenie), descrise amănunțit în Ieșire 39� Rugămintea mea referitoare la aceste trei piese era să precizați care dintre ele era făcută din aur curat, în proporție de 100%� Răspunsul corect era Diadema de sfințenie�

2� În continuare vă puneam în față trei împrejurări în care preoții trebuiau să tămâieze: tămâierea Taberei (Numeri 16), tămâierea interiorului Cortului Sfânt (Levitic 10) și tămâierea Sfintei Sfintelor (Lev�16) și vă rugam să precizați numele preoților a căror moarte este descrisă în-tr-unul din cazurile de mai sus� Răspunsul corect era: Nadab și Abiud� Nadab a fost cel mai mare dintre fiii lui Aaron (Numeri 3,2)� După ce a fost în mijlocul evenimen-telor de la Sinai (Ieș� 24, 1), ulterior a ajuns preot (Ieș� 28, 1)� La rândul lui, Abiud L-a văzut pe Dumnezeu în toată gloria Lui (Ieș� 24, 1,9)� Cu toate acestea, împreună cu fratele său Nadab a încălcat legea (Ieș� 30, 9), aducând înaintea lui Dumnezeu „foc străin”� Acest lucru însemna fie aprinderea focului sau a tămâiei nu pe altar, ci într-un alt loc (Levitic 16,12), fie aprinderea tă-mâiei într-un moment nepotrivit, pe care Domnul nu-l poruncise� Levitic 10, 8-9 face aluzie la posibilitatea ca beția să fi fost unul dintre aspectele păcatului lor�

Preoți în primejdie de moarteAu fost multe cazuri în care viața preo-

ților a fost pusă în primejdie� În numerele

Despre preoții cortului sfânt (II)Iuliu Gorea

18

Rece

nzie

pentru lucrurile lor” și „Învățătură a lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie și către alți Domni pentru soli și pentru răsboae”� În ciuda faptului că trei dintre ele au caracter politic, se remarcă chiar și aici o trăire teologică de excepție pe care autorul o avea� Pe primul plan e așezată întotdeauna dreapta credință ortodoxă și neieșirea din voia lui Dumnezeu� Pe de altă parte, sfaturile cu caracter religios au menirea de a-i îndruma pe fiii săi spre o educație religioasă și morală, în spiritul căreia să domnească și să se comporte cu poporul� Ele sunt în armonie cu îndem-nul Sfântului Ioan Gură de Aur, potrivit căruia un conducător politic trebuie să-și stăpânească mai întâi propriile patimi și slăbiciuni pentru a fi liber și a putea conduce un popor�

Sfântul Neagoe Basarab a fost și este un model de lider politic prin modul în care a știut să îmbine trăirea religioasă și conducerea seculară, acordând prioritate celei dintâi� Având conștiința că i-a fost dat să ocupe jilțul domnesc din mila lui Dumnezeu el încerca întâi de toate să-și conducă poporul către Dumnezeu, și nu doar să-l guverneze politico-administrativ� Îndemnurile sale nu se adresează doar voievodului Teodosie și boierilor con-temporani lui, ci ni se adresează tuturor prin actualitatea mereu vie a vorbelor sale�

In calendarul creștin ortodox, pe 26 sep-tembrie, îl pomenim pe Sfântul Neagoe

Basarab, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 9 iulie 2008, pentru evlavia și viața duhovnicească pe care a dus-o� S-a nevoit construind biserici și mănăstiri, a mărturisit și a transmis credința ortodoxă până la sfârșitul zilelor sale� Domnitor diplomat și cult, Neagoe Basarab a evitat să folosească tăișul sabiei pentru a rezolva conflictele cu dușmanii săi� A domnit între anii 1512 și 1521, iar după numai 9 ani de domnie luminată a trecut la cele veșnice, rămânând în istorie ca un mare voievod și cărturar�

Volumul Învățăturile lui Neagoe Basa-rab la care facem referire1 face parte din colecția Biblioteca Albina și este un extras din Învățăturile lui Neagoe Basarab pentru fiul său Teodosie� De-a lungul celor 130 de pagini, ne sunt aduse în atenție câteva sfaturi pe care Voievodul Neagoe Basarab i le-a dat „fătului” său Teodosie, boierilor, dar și domnitorilor care vor urma� Învăță-turile cuprinse aici sunt structurate în patru capitole distincte, având atât caracter reli-gios, cât și politico-didactic: „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie care începe cu cinstirea icoanelor”; „Altă învățătură a lui Neago Basarab� Cum și în ce chip se vor cinsti boierii și slugile ce vor servi cu dreptate”; „Învățătură a lui Neagoe Basarab pentru felul cum vor fi puși boierii și slugile la boierie și cinste

1 Sf� Neagoe Basarab, Învățăturile bunului şi credinciosului domn al Țării Româneşti Neagoe Basarab voevod către fiul său Teodosie voevoda, Fun-dația culturală regală Principele Carol, Semne, s�l�, 1938, pp� 130�

Sf. Neagoe Basarab, Învățăturile lui Neagoe Basarab voevodAndreea Gorea

19

Amprente pe suflet adolescentin

și o perioadă sau simple momente pur și simplu de autoevaluare și autotestare (cine sunt eu? unde doresc să ajung? care îmi sunt obiectivele? care îmi sunt valorile comune cu X? ce mă diferențiază de Y? care sunt punctele mele forte? care sunt punctele mele mai slabe? ce compromisuri fac? pentru cine? avantajele și dezavantajele compromisurilor pe care le-am făcut sau pe care urmează să le fac)�

Şcoala este un alt agent care te ajută să te integrezi în societate, prin intermediul profesorilor, disciplinelor de învățământ, sistemului de reguli și valori specifice ei (unele dintre ele te vor ajuta enorm pe vii-tor deoarece fiecare dintre noi trăim într-o societate, iar societatea în sine impune niște norme de funcționare, iar dacă unii dintre noi nu ne încadrăm în aceste norme, atunci societatea nu este una foarte indulgentă pentru a ne ține în brațe)� Deopotrivă, școala nu te ajută doar pentru a te integra în societate, ci îți facilitează și relațiile cu grupul de egali�

În această perioadă, au loc schimbări multiple și în familia ta, și anume, rela-țiile între membrii familiei se trasează pe noi baze� Acest proces de reașezare poate conduce la multe frustrări, probleme, con-flicte și certuri, însă atâta timp cât acestea nu depășesc un prag critic, ele nu sunt decât o consecință normală a adaptării tuturor membrilor familiei la schimbare (autonomia și independența ta cresc foarte mult în această perioadă, chiar și tu poți fi uimit uneori de noile tale abilități, de propria-ți capacitate de a lua decizii bune, iar pentru părinți această autonomie și independență a ta, care se traduc de fapt

U n aspect foarte important în această etapă a vieții tale, o presupune dez-

voltarea ta socială, despre care, te întrebi probabil cum are loc� Ea are loc, însă foarte simplu și natural, prin contextul tuturor relațiilor tale interpersonale, în special cele avute cu familia și cu grupul de egali (cei de aceeași vârstă cu tine)�

Grupul de egali capătă în această pe-rioadă o importanță capitală, în special din punct de vedere al intensității� De ce? Pentru că persoanele de aceiași vârstă cu tine îți permit și îți facilitează treptat independența față de familia ta de origine (te bazezi pe aceștia, le ceri sfaturi și in-dicații etc�), astfel că prin identificarea ta cu aceste persoane, îți vei interioriza noi tipuri de valori și vei reuși să îți dezvolți judecăți morale, vei începe să cercetezi aceste persoane pentru a-ți da seama de-fapt în ce fel sunt ei diferiți de părinții tăi� (APA, 2002)� Relațiile tale cu persoanele din acest grup te ajută să îți formezi și imaginea de sine� Cum? Toate interacțiu-nile tale cu aceștia contribuie într-un mod decisiv asupra stabilirii și perfecționării relațiilor tale interpersonale (abilități de comunicare, rezolvare de conflicte, trăirea sentimentului de prietenie)� Toate aceste relații îți oferă de asemenea și locul perfect pentru experimentarea intimității, dar și a diferitelor roluri sociale (de exemplu, cel de bun lider)� Cu cât rețeaua ta socială este una mai extinsă, cu atât se extinde și simțul eului tău, însă atenție��� se amplifică uneori și confunzia, pentru că sunt multe modele în jurul nostru și este necesar să facem uneori un efort pentru a distinge binele de rău, așadar este absolut necesară

Dezvoltarea socială în adolescențăKatalin Rus

20

în noi abilități, pot aduce după sine atât mândrie, cât și sentimentul de inutilitate sau de răcire a relațiilor, în sensul că nu mai ai nevoie de ei, ci de alții)� Este absolut normal ca relațiile dintre tine și părinții tăi să se modifice în această perioadă, se schimbă centrul lumii tale sociale – de la familie la grupul de prieteni și grupul de egali, dar atentie��� asta nu înseamnă că importanța familiei în viata ta se diminu-ează, este chiar mai importantă, deoarece legăturile de familie strânse, apropiate reprezintă un factor de protecție extrem de important în fața comportamentelor cu potențial înalt de risc specific adolescenței (fumatul, consumatul de alcool, droguri, inițierea prematură a vieții sexuale), și să nu uităm un lucru extrem de important, după cum o mașină are nevoie de com-bustibil pentru a putea funcționa, la fel și tu, tinere suflet adolescentin, ai nevoie de combustibil, adică de afecțiune, protecție, sprijin, pentru a putea funcționa cu succes

Ampr

ente

pe s

uflet

adol

esce

ntin

în viața ta de zi cu zi, iar toate acestea, le vei găsi mereu în sânul familiei�

Caracteristicile comunității în care crești și te dezvolți, au de asemenea un impact major asupra dezvoltării tale sociale (statut socio-economic), statutul școlilor pe care le frecventezi, existența unor organizații religioase, mass-media, tipologia oame-nilor din comunitate (rata delicvenței și a criminalității)�

În toate aceste contexte, îți poti dez-volta și perfecționa abilitățile tale sociale� Procesul acestei dezvoltări este unul com-plex – ca orice alt proces de altfel – nece-sită efort, timp și energie dacă dorim să ajungem nu doar departe, ci să ajungem oameni frumoși (nu doar fizic), civilizați deștepți și înțelepți, și mai presus de toate sociali� Lumea să își dorească să se afle în preajma noastră cât mai des și să aibă un cuvânt bun de spus despre noi, indiferent cât de cârcotași ar fi unii�

21

Aripi de îngeraş

simplu am uitat cum trebuie să fac ca să cresc din nou�

Pădurarul, care iubea pădurea și avea multă experiență cu copacii, s-a hotărât imediat să-l ajute pe brăduț� I-a explicat că mai întâi va trebui să-i înlăture toate părțile arse� Apoi i-a scos toate cioturile de crengi uscate, până când trunchiul a rămas pregătit pentru a da viață unor crengi noi� Pădurarul a adus apoi un îngrășământ special și l-a presărat în jurul brăduțului, s-a asigurat că locul este destul de luminat de soare și că avea apa necesară�

Ca prin minune, în foarte scurt timp brăduțul a descoperit că el, defapt, ştia cum să crească, ştia cum să se dezvolte, făcând cetină verde și bogată� Cu alte cuvinte, nu uitase deloc cum să facă să se vindece și să devină la fel de frumos ca ceilalți copaci din jur� A dat la iveală mulți mugurași fragezi, din care au crescut o puzderie de rămurele și cetină nouă�

Bineînțeles că pădurarul a ajuns cel mai apropiat prieten al brăduțului� Aces-ta a devenit un copac frumos și sănătos, adăpostindu-l la umbra sa răcoroasă pe pădurar, dar și pe ceilalți călători care treceau prin pădure�

Ce înseamnă numele meu?Filip – din greacă „cel ce îndrăgește

caii” (14 noiembrie)�Sf� Filip a fost unul dintre cei 12 Apos-

toli ce l-au urmat îndeaproape pe Mân-tuitorul nostru Iisus Hristos� Sf� Apostol Filip a fost ucenicul Sf� Ioan Botezătorul� După Înălțarea la cer a Mântuitorului, a propovăduit credința creștină în Asia Mică și Grecia�

Basme terapeutice

Brăduțul ars

Odată, într-o pădure îndepărtată, se afla un brăduț care nu prea arăta la fel ca

ceilalți copaci, pentru că nu era verde și dădea impresia că este cu totul lipsit de viață� Era plin de cioturi și avea ramurile retezate� Ceilalți copaci de prin partea locului credeau chiar că murise�

Numai că toată lumea se înșela� Foarte adânc înăuntrul său, brăduțul era încă în viață� Însă, pentru că fusese odată lovit de un trăsnet care îl arsese, el nu mai știa cum să crească și să se dezvolte, cum să devină din nou frumos, cu cetina verde, așa cum erau ceilalți brazi� După acel dezastru nu-și mai dorea să trăiască, așa urât și ars�

Într-o zi s-a nimerit să treacă pe aco-lo un pădurar, care iubea mult pădurea� Crezând și el că brăduțul era mort, s-a apucat să-l lovească la rădăcină cu securea, ca să-l taie�

- Vai! Au! a țipat copăcelul�Foarte mirat, pădurarul a aruncat o

privire de jur împrejur și a întrebat:- Hei! Cine-i acolo? Cine strigă?- Sunt eu! a scâncit brăduțul� Ce faci

tu mă doare� Nu mă mai lovi!- Nu-mi vine să cred! s-a mirat pădu-

rarul� Mi s-a părut că nu mai ai viață în tine� Ești ars, crengile ți-s rupte și nu mai ai cetină deloc! Arăți atât de jalnic���

Plin de tristețe, brăduțul cel ars i-a răspuns:

- Nu mai știu cum să cresc și să fac cetină verde��� m-a lovit trăsnetul și au fost multe furtuni în viața mea��� Pur și

Aripi de îngerașGraţiela Agrişan

22

Arip

i de î

nger

aş

Sf� Filip se sărbătorește în data de 14 noiembrie�

Jocuri pentru toți copiii isteți

Teste biblice1� În a câta zi l-a creat Dumnezeu pe

Adam? a� a șasea b� a treia c� prima d� a șaptea

2� Cine este autorul cărții Cântarea Cântărilor?

a� David b� Pavel c� Solomon d� Moise

3� Cum a chemat-o pe slujnica Sarei, care i l-a născut lui Avraam pe Ismael?

a� Ana b� Abigail c� Sarai d� Agar

Rugăciune către Sfânta TreimeDin somn sculându-mă, mulțumescu-Ți

Ție, Preasfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta şi pentru îndelungă răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fă-rădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei; şi întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să slăvesc puterea Ta.

Deci, acum luminează-mi ochii gân-dului, ca să laud preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.