Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 289jucându-te cu ele, smulgându-le pãrul, biciuindu-le,...

TRIBUNA 289

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II II II • 11 66 - 33 00 ss ee pp tt ee mm bb rr ii ee 22 00 11 44

Ion D. SîrbuCu degetul pe ranã

Viaþa mea camanipulare

Ani Bradea Ladislau Gyemant

Religia astãziDumitru Velea

Zo

e P

etre

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

“Dacã su

ntem

necru

þãtor de sin

ceri cu n

oi înºin

e, va trebui sã recu

noaºtem

cãn

e rescriem biografia cât m

ai favorabil în fiecare clip

ã”

Ilustraþia numãrului: Ana Golici (SUA)

2 TRIBUNA • NR. 289• 16-30 septembrie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


Zilele Tribuna 10-13 octombrie 2014

PPrrooggrraammuull mmaanniiffeessttããrriilloorrCazarea ºi manifestãrile vor avea loc în Cluj-Napoca, Hotel Belvedere.VViinneerrii 1100 ooccttoommbbrriiee 22001144Ora 20.00, primirea oficialã a invitaþilor.Invitaþii din alte oraºe, judeþe, þãri, se vor caza laHotelul Belvedere începînd cu ora 12.00SSââmmbbããttãã 1111 ooccttoommbbrriiee 22001144Ora 10.00 Simpozionul cu tema: Poezia întreartã ºi cunoaºtereOra 11.45. PauzãOra 12.15 Simpozionul cu tema: Rolul revistelorculturale în menþinerea ºi edificarea culturiinaþionaleOra 14.15. Pauzã. Discuþii libereOra 15.45 Lansãri ºi prezentãri de carte

Vor fi lansate ºi prezentate urmãtoarele cãrþi:Ana Barton, Proiect de femeie, Ed. Herg Benet,Bucureºti, 2014Garcia Lorca, Romancieros gitanos, Ed. Tribuna,Cluj-Napoca, 2014, traducere de Puºi Dinulescuªtefan Doru Dãncuº, Domnu’ Bumb, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2014Nicolae Iliescu, Masca ºi oglinda, Ed. Tribuna,Cluj, 2014Andrei Marga, Anii inovãrii. O istorie a sin-cronizãrii, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2014Anton Dumitriu, Jurnal de idei, Ed. Tribuna,Cluj-Napoca, 2014, ediþie îngrijitã de MirceaArman ºi Adriana GoreaLucian Perta, La peþit...în Maramureº, Ed. Grinta,2014

Nicolae Iuga, ªovinismul de mare putere, Ed. Grinta, 2014Ora. 20.00 Pauzã. Discuþii libereDDuummiinniiccaa 1122 ooccttoommbbrriiee 22001144Ora 10.00. Simpozionul cu tema: RevistaTribuna ºi rolul ei în cultura românãOra 15.00. Masã rotundã cu tema: Romanulromânesc contemporan ºi impactul sãu în culturanaþionalã ºi europeanã.Lansãri de carte:Michael Kruger, Punctul frumuseþii ireversibile,Ed. Grinta, 2014Sorin Grecu, Viaþa amânatã, Ed. Grinta, 2014.Alexandru Uiuiu, Socrate poetul, Grinta, 2014Immanuel Kant, Istoria generalã a naturii ºi teo-ria cerului, Ed. Grinta, 2014, trad. Acad.Alexandru BobocMartin Heidegger, Autoafirmarea universitãþiigermane, Grinta, 2014, trad. Vasile MuscaOra 20.00. Discuþii libereLLuunnii 1133 ccooccttoommbbrriiee 22001144Orele 8-12.00. Eliberarea camerelor ºi plecareainvitaþilor.Cazarea ºi transportul vor fi decontate de cãtreorganizatori. Cei interesaþi pot sã îºi anunþe par-ticiparea pe adresa de mail a revistei noastre.Lista rãmâne deschisã în ceea ce priveºte lan-sãrile de carte.

RReeddaaccþþiiaa TTrriibbuunnaa

Redacþia revistei Tribuna îºi exprimã profundul regret ºi transmite sincere condoleanþe familiei latrecerea în nefiinþã a inegalabilului dascãl ºi om, Prof. univ. dr. Gheorghe Boboº, fost decan alFacultãþii de Drept a UBB, decan a Facultaþii de Drept ºi preºedinte al Universitãþii CreºtineDimitrie Cantemir Cluj-Napoca, unul dintre cei mai strãluciþi teoreticieni ai dreptului românesc,membru al Consiliului Consultativ al revistei noastre.

Dumnezeu sã îl ierte ºi sã îl odihneascã!

CCoolleeccttiivvuull rreeddaaccþþiieeii TTrriibbuunnaaMMaannaaggeerr,,

AAvv.. ddrr.. MMiirrcceeaa AArrmmaann

Dezbatere ººi mmasã rrotundãÎn zilele de 19–20 septembrie 2014, vor avea loc la Cluj-Napoca dezbaterea cu titlul Cultura

transilvanã în contextul horei naþiunilor (19 septembrie 2014 ora 17.00) ºi masa rotundã cu titlulRolul revistelor literare în educaþia ºi formarea spiritualã a tinerelor generaþii. Participã profesoriuniversitari, scriitori, ziariºti din Cluj-Napoca ºi din þarã.

RReeddaaccþþiiaa TTrriibbuunnaa

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru Boboc

Nicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Gheorghe Boboº

Pe ccopertã: Ana Golici Ipotezã I (1996)

Ana Golici Natura - o forþã creatoareºi atotstãpânitoare în Univers - fragment (1991), desen în cãrbune pe hîrtie manualã, 105 x 62 cm

Avorbi despre Emil Cioran devine o obiºnuinþãdin ce în ce mai evidentã. Asta datoritã uneiactualitãþi extreme de care opera sa se bucurã.

Cãci unde dacã nu la Cioran se gãsesc cele maivariate ºi mai interesante, din punct de vederefilosofic, rezolvãri. A marºa, analizându-l pe Ciorande la nivelul recunoscut trãirist, înseamnã a-l aºezaacolo unde îi e locul – trãirist, deci în contact cuexistenþialismul, mai ales francez, contemporan,poate cel mai de seamã reprezentant al acestuia.Când spunem existenþialism ne referim nu neapãratla Heidegger. Este îndeobºte cunoscut cã laHeidegger, existenþialismul este o etichetã pe carenimeni nu o mai lipeºte pe filosofia acestuia.Existenþialism este mai degrabã ceea ce au produsspirite precum Sartre sau Camus, pornind de lalectura defectuoasã a lui Heidegger. Aºadar, unfilosof sistematic precum Heidegger – o recunosc toþicei ce cunosc – nu poate fi enumerat în aceeaºimatcã sau împreunã cu un curent sau o modã –existenþialismul. Cât despre Cioran, acesta da, sepoate numãra printre existenþialiºti, cãci scrisul sãuatinge un nivel beletristic ce nu-i mai permiterigurozitatea oricât de micã sau viabilã acordatã unuisistematic. Nu e locul sã îi punem pe Heidegger ºi peSartre sau Camus în relaþie pentru a descoperi ceeace-i diferenþiazã. Totuºi o facem, pe scurt. Heidegger,în cea mai importantã lucrare a sa, Fiinþã ºi Timp,flirteazã cu ontologia Timpului, dar nu înainte de ocriticã puternicã a tuturor ingerinþelor filosofice cefuncþioneazã – crede el – ca un balast ce tragemetafizica din toate timpurile, la fund. Gãseºte, cuaceastã ocazie, bavardajul, ca o dovadã ainautenticitãþii existenþiale. Ar pãrea cã bavardajul –vorbirea curentã, lipsitã de esenþã – ar trage în josforþa omului de a se opune inautenticitãþii. Numaiautenticitatea este aceea care pare sã „reglezeconturile” cu Adevãrul sau Fiinþa. ªi iatã cã peste numult timp, Sartre sau Camus pun aceeaºi problemã.Ba mai mult, chestiunea angoasei, heideggerianã, estepreluatã ºi ea de cãtre aceºtia. Da, numai cã toateproblemele ce se ridicã la unul ºi la ceilalþi sunt totalaltfel rezolvate. Fãrã prea multe precizãri, vom spunecã, la Heidegger, sensurile autenticitãþii sau angoasei,sunt pozitive; pe când la Sartre sau Camus duc la celmai puternic nihilism de dupã experienþaDostoievski.

Nu zadarnic am stãruit puþin asupra acestorprobleme, cãci Cioran poate fi extrem de corectîncadrat în perimetrul celor de mai sus. Evident, înordinea autenticitãþii, se poate spune cã aceasta estemiza cea mare a filosofiei lui Cioran. El este autenticexact pe atât cât este lucid. De boala luciditãþii suferãCioran, încã din prima sa carte, Pe culmile disperãrii.Iar luciditatea genereazã o stare de neînþelegere cupropriul eu, în stare sã-l transporte în mijlocul celormai terifiante suferinþe. Revelaþiile suferinþei îlîmping pe Cioran în mijlocul experienþei morþii –expusã cu de amãnuntul în amintitul volum.

Ca ºi cum ar fi un monah la care moartea esteprecum o pâine ce este necesar sã fie mâncatãpentru a trãi în apropierea de Dumnezeu, Cioran arecea mai exactã „viziune a gropii”. Numai cuconºtiinþa gropii, numai cu conºtiinþa morþii ºiinsignifianþei vieþii omului prin comparaþie cuEternitatea infinitã, individul mai poate atârna deadevãrata autenticitate. Ferindu-se sã trãiascã lipsit deconºtiinþã ºi luciditate, monahul creºtin (existã câþivadintre sfinþi care pun aceastã problemã a viziunii

gropii), Cioran deschide universul nemãrginit alsuferinþei ºi morþii. Este evident cã Cioran nu vaajunge deloc la aceeaºi rezolvare precum monahulcreºtin. Pentru Cioran moartea nu este o pregãtirepentru viaþa viitoare. El nu recunoaºte convertireaexperienþei morþii în propedeuticã a lumii de dincolo.Moartea, la Cioran, este o experienþã în sine ºipentru sine. Ea îl conduce pe individ pe marginilepropriilor sale limite existenþiale dar nu îl convertescîntr-un bun creºtin cãci a fi un bun creºtin nuînseamnã deloc sã fii un temerar al propriilor limite,explorator al suferinþei, ci un smerit candidat lagraþie. Creºtinul nu este deloc activ, el nu participãactiv la explorarea existenþei, înºurubat în problemeleinerente acestei vieþi, cum ar fi absurdul, suferinþa,nepotrivirea cu sine, excesul, neputinþa, revolta,ireparabilul, contradicþiile, iremediabilul, fatalitatea; cise poziþioneazã pasiv, aºteptând voia lui Dumnezeu,graþia sau pronia. Moartea, în creºtinism este unmister sau, mai bine, o tainã. La Cioran, maidegrabã, un refren cu pretenþiile sale exagerate aleunor revelaþii viitoare care mai întâi vor neliniºti, iarapoi vor îngrozi, chiar. În creºtinism moartea ºisuferinþa sunt repetarea patimilor lui Hristos, pecând la Cioran, repetarea nevroticã a unei slãbiciunia rasei umane.

Cu toate acestea nu putem spune cã demoniavieþii – recunoscutã explicit la Cioran – nu ar putea fiºi mobilul care miºcã experienþa creºtinului.Demonia, însã este bine rostuitã în creºtinism. LaCioran, însã, demonia face parte din pleiada demotivaþii pentru o existenþã supusã unui diagnosticpe care veacurile sau mileniile l-au pus cu singurulscop de a îl greva pe om de valorile pozitive. Timpulînsuºi, încãrcat cu balastul lipsei de rost al vieþii, s-atransformat de-a lungul secolelor de degradare, într-un agent al risipirii ºi distrugerii. Demonia, desprecare vorbeºte Cioran este una a disperãrii. Încreºtinism este motivul întemeiat al opoziþiei pe careo poþi obþine, sã spunem, prin primenire, rugãciunesau spovedanie. Creºtinului demonismul îi dã motivde luptã, pe când lui Cioran îi taie pofta de viaþã, îlaruncã într-o disperare neagrã.

Dar de ce vorbim aºa de mult despre creºtinism –referindu-ne la Cioran? Motivul e simplu. Cioran, aºacum o spune Þuþea, este esenþial creºtin. Cum vineasta? Evident cã întrebarea este perfect întemeiatã.Dar ºi rãspunsul vine singur. A fi în preajma mariloridei de salvare ale omenirii, analizându-le, criticându-le, luându-le sau conferindu-le libertate ºi adevãr,jucându-te cu ele, smulgându-le pãrul, biciuindu-le,ascuþindu-le înþelesurile, tainele, toate pentru a nuajunge practic la nici un rezultat. Dar iatã cã,reflectând mai adânc, odatã cu puterea de negaþie alui Cioran ne gãsim pe punctul de a observa cã aºacum maestrul sãu, Nae Ionescu, se comporta, totastfel se comportã ºi Cioran – e vorba de pedagogianegativã. Oricât de mult s-ar opune Cioran acesteilumi, oricât ar nega-o sau ar denigra-o, un lucrurãmâne cert: el o iubeºte nespus, are un dor profundpentru lumea pe care pare a o desena dinfragmentele ce au rãmas risipite dupã ce el însuºi adinamitat-o. Din aceste bucãþi, din aceste rãmãºiþe sepoate alcãtui o altã lume la care Cioran viseazã, lacare Cioran aspirã. E o lume care rezultã imediat dinnegarea acesteia. O lume care, ca în efectul peliculeifotografice alb-negru, apare ca negativ, schimbândinvers culoarea fondului. Tocmai de aceea esteCioran atât de interesant, atât de frecventat.„Întunecând întunerecul – iatã porþile luminii”, spune

un hai-ku al lui Nichita Stãnescu. Tot aºa: acceptândcea mai perplexã situare a individualitãþii umane,Cioran ne pune în ipostaza sã vedem mai mult, sãvedem pânã la limita vederii, fiind conºtienþi defaptul cã atunci când cãpãtãm aceastã vedere„perversã” putem sã ne raportãm mai precis laproblema depãºirii întregului edificiu al cunoaºterii.De pe aceastã culme a cunoaºterii – putem sã facemsaltul sintetic, cel care înglobeazã contradicþiile ºiºterge raportul simplist al unui intelect logic aºa cumeste acesta al nostru, în contemporaneitate. Dar pelângã asta e vorba nu numai de a depãºi logicul ºilogicitatea ci ºi orice îmbrãcãminte stilisticã în spatelecãreia se clãdesc iluziile imaginaþiei, fie conceptualesau nu. Cu conceptul logic sau cu cel artistic, totacolo ajungem – la un drum înfundat.

Urmãrind, aºa cum am fãcut mai sus, problemasuferinþei ºi a morþii, mai gãsim în Pe culmiledisperãrii, o altã problemã majorã ce se face simþitãca o contrapondere a celei dintâi. E vorba de extaz.Extazul erotic sau cel provocat de Fiinþã, adicã celreligios – în stricþi termeni eliadieni – sunt extaze aleluminii ºi întunerecului, ale unor forþe ce stau larãdãcinile universului. Aºa cum un om poate fisceptic sau chiar pesimist, tot aºa el poate suferi pelângã scepticismul sau pesimismul sãu, de o „crizã”de extaz. Extazul ºi disperarea sunt cele douã esenþeale existenþei umane care guverneazã viaþa metafizicãa ei. Pe de-o parte vedem cã experienþa suferinþei ºimorþii – cu tot bagajul lor de valenþe –, sunt departede a fi singura experienþã absolutã a vieþii; iar pe dealtã parte vedem cum prin extaz, aceste valenþe suntabsente la modul absolut din conºtiinþa umanã. Pede-o parte avem exerciþiul stilistic de pe tot parcursulPe culmile disperãrii, care evidenþiazã cele mai negreteme ºi motive ale metafizicii, ducând cu gândul la oMetafizicã a Morþii; iar pe de altã parte avem soluþiadepãºirii acestei metafizici prin scãldarea conºtiinþeiîn extaz. Aceastã din urmã alternativã ocupã un locatât de mic în Pe culmile disperãrii încât nu te maiîntrebi de ce este Cioran atât de întunecat. Disperareºi extaz – iatã cum trebuie perceputã balanþaadevãratã a conþinuturilor artei cioraniene. Numai cãnoi am observat bine: pedagogia sau, mai degrabã,psihagogia lui Cioran trebuie înþeleasã ca unanegativã – mod mai pregnant de a filosofa. ªiSocrate, dacã nu rãsucea cuþitul în ranã, dezvãluindprin maieuticã adevãruri când false, când adevãrate;când folositoare, când dãunãtoare; când luminoase,când întunecate – n-ar fi avut nici un motiv sã seconsidere un neînþeles. Ba mai mult: sã se considereun paradoxal negativist sau chiar un mincinos carecautã adevãrul. Numai cã Cioran este un paradoxalºi un mincinos al suferinþei, disperãrii ºi morþii. Dupãce treci de asemenea experienþe, între care maiamintim chiar un extaz melancolic-negru – dupã cumîl identificã însuºi Cioran – este uºor sã stãpâneºti,chiar dacã plânsul te bufneºte sau disperarea tezgâlþâie, este uºor sã stãpâneºti întreaga ta fiinþãafectivã cãci de pe acum îi cunoºti abisurile. Câtdespre extaz, nu numai cã la el poate accede chiar ºiun depresiv, dar mai evidenþiazã ºi un „frate” al sãu –entuziasmul. Entuziasmul este, dupã Cioran, singurulcare poate, cu mult mai bine decât extazul, sã deaseamã de naivitatea ºi buna lipsã de cunoºtinþã aleomului. Aici este cheia întregului volum Pe culmiledisperãrii: disperãrii nu i se opune extazul, cientuziasmul. Prin disperare avem o exercitare aplenitudinii negative; prin extaz avem o exercitare aplenitudinii pozitive; numai prin entuziasm depãºimopoziþia ºi ne încadrãm pe direcþia NostalgieiParadisului…

33



TRIBUNA • NR. 289• 16-30 septembrie 2014 3

filosofie

Remus Foltoº

Pe culmile disperãriicu Emil Cioran

Radu Cristian AndreescuVersuri la trecutCluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2013

Când citeºti aceastã carte (Radu CristianAndreescu, Versuri la trecut – poezii,editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca,

2013) eºti cam descumpãnit. Autorul este foartetânãr (nãscut în 1996), are un CV impresionant(premii peste tot unde a fost, ºi a fost doar la celede înalt nivel), ºi acest al doilea volum estedescumpãnitor de bun în unele din secvenþele(capitolele) sale.

Desigur cã unui filolog volumul de faþã i-arspune mai multe ºi ar putea avea observaþii defineþe (ºi nu numai) faþã de textul propus deautor. (Uit câþi ani are). Eu o sã încerc sã mergspre „luminiº”.

Cartea are mai multe capitole (ºase) ºi un „Înloc de prolog” ºi o „Prefaþã”. O sã am în vedereîn special Sonete ºi Cânturi. Celelalte mi se par afi doar o cale pânã la acestea douã. N-am înþelesde ce era nevoie de prolog ºi prefaþã scrise tot deautor. Înþeleg cã ºi acestea fac parte din corpulpoetic al cãrþii.

Mai trebuie precizat cã, fapt fundamental, totvolumul este scris în versuri cu rimã ºi ritm.Majoritatea în strofe. O poezie cu formã fixã careexperimenteazã mai multe genuri ale acesteia.Este, credem, pentru un poet la început de drumun pariu, o ascezã, o micã emfazã, un bun

câºtigat. Este, dacã avem în vedere artele plastice,în situaþia în care ºtii aproape tot despre minuþiadesenului sau a anatomiei (vezi Doriforul luiBrâncuºi), apoi te îndrepþi spre altceva, spre o altãmodalitate de exprimare.

Poezia scrisã de Radu Cristian Andreescupleacã de la bibliografie, dar ajunge dincolo/dincoace sau deasupra ei. De aici pleacã versurile,poeziile, textele autorului. Nu de la naturã, ci dela culturã. El merge pe urmele celor de dinaintealui ºi propune, mai ales în Sonete ºi Cânturi,propria sa viziune poeticã. Uimeºte. Evident, cubunã ºtiinþã. „Poetul, mai mult decât oricareartist, este un veºnic datornic Dumnezeuluisãu...” (p. 7) Dumnezeul sãu nu este Dumnezeuldin Ceruri, ci poezia. Numai cã poezia, faþã depoeþi, n-are decât un zeu. Pe ea însãºi. Oricum s-ar scrie ea. Sigur cã nu se poate vorbi decât prinlimbã (cuvânt), „materia primã” a poeziei. ªi nunumai a ei. Într-o anume misticã, poezia este dedinainte de cuvânt, cãci, în aceeaºi misticã, acolotrebuie sã ajungi. E greu sã rãspunzi la întrebareafireascã: cum poþi sã ajungi acolo de unde vii?

Dacã Dumnezeu dã seamã de sine prin sine(„Sunt cel ce sunt!”), poezia nu poate altfel,pentru cã ºi ea este de la facerea lumii. Maiprecis, facerea lumii s-a fãcut cu ea. De aceeapoezia dã seama de sine prin sine, pentru cã eadã seama (oricum ar fi spusã sau scrisã) defacerea lumii. Mai precis, ea dã seama de ceea ceeste înainte de facere. Unii îi spun Dumnezeu.Alþii altfel. Zeului, nu poeziei. Nu poezia este un

simbol, ci zeul.Plecând de la un anume fel de a scrie, n-ai

cum sã laºi loc iubirii. Nici dezamãgirii. Nici unuialt introvertit sentiment. Laºi, cât de larg poþi, loclimbajului ºi limbii. ªi, prin ele, uimirii. În felulde a scrie, unei existenþe baroce.

În modalitatea în care este scrisã aceastã carte,existenþa poeticã pleacã de la o altã, mai veche,celebrã ºi confirmatã existenþã poeticã, aceea apoeziei cu formã fixã, mai ales a Spaniei în„Secolul de aur” (probabil cã de aici ºi titlu, dar ºiun înþeles al subtitlului). „În toate adâncurile încare-odinioarã se-nºiruiau atâtea voci/ De poeþi,putrezite în versuri, astãzi se deschid noi glasuri/Multe, multe...” (Cântul I, p. 39)

„Nu-mi cereþi poezie, eu scriu doar adevãrpentru cei care l-au devorat! Cereþi-mi adevãr, euîl scriu pentru cine îl posedã!” (p. 5) Aºa scriepoetul în prolog. Bine-nþeles cã n-are cum scriepoetic adevãrul, care nu de poezie þine, ci delogicã. Putem aduce logica în poezie, dar poeziaîn logicã este aproape imposibil. Ca sã nu maivorbim de cea axiomaticã. O micã „neatenþie”poeticã, am zice. Autorul, prin ceea ce scrie,pleacã de la poezie ºi tot la poezie ajunge. El scriepoezie pentru cei care o au deja. În fapt, acestaeste ºi cititorul sãu „ideal”. Poezia sa, degeabascrie altfel autorul, nu se adreseazã „maselor”, ciunui cititor avizat, dotat cu rãbdare ºi înþelegere.Altfel „rodul ei în veci ascuns va fi” (p. 39)

Un volum unitar în versificaþie, cu o bunãºtiinþã a scrisului, excelent în Sonete ºi Cânturi.Acest drum este bine de luat în seamã. Acest„luminiº” este bun, evident cã mai sunt ºi altele.Nebãnuite, necunoscute. De cãutat. De gãsit. Delocuit.

44




cãrþi în actualitate

Ioan Negru

„mã iatã”

Ana Golici Seminþe (2004), colaj de printuri digitale cu pãrþi detaºabile, dimensiuni variabile

Andrei MargaReligia în era globalizãriiEditura Academiei Române, Bucureºti, 2014,

Cartea profesorului Andrei Marga intitulatãReligia în era globalizãrii (EdituraAcademiei Române, Bucureºti, 2014, 262

p.) îºi propune abordarea unei problemecentrale a contemporaneitãþii - cea a statutului,rolului ºi perspectivelor religiei, în concurenþãpermanentã ºi doritã conlucrare cu filosofia ºiºtiinþa, în a oferi soluþii ºi orizonturi viabile într-un evident moment de cotiturã în destinulumanitãþii. Întemeindu-se pe o comprehensivã ºicompetentã lecturã a autoritãþilor de prestigiumondial în materie, prin meditaþiapãtrunzãtoare la esenþe asupra complexitãþiipoziþiilor conturate, autorul îºi asumã misiuneade a lansa dezbaterea necesarã asupra lor ºi înmediul nostru intelectual în condiþiile uneiabsenþe de nemotivat a acesteia pînã acum.

Punctul de plecare firesc al analizeiîntreprinse este clarificarea conceptelor ºiproceselor implicate în cei doi termenidefinitorii ai problematicii enunþate în titlulcãrþii. Globalizarea, delimitatã cu acurateþe deglobalitate, globalism, internaþionalizare,generalizare, uniformizare, regionalizare ºifragmentare, este definitã prin opþiunea pentruformula „acþiunii la distanþã în cadrul sistemuluiinterdependenþelor mondiale”, conturîndu-se cuo binevenitã concizie efectele sale multiple îndomeniul economiei, securitãþii internaþionale, acomunicaþiilor, dar ºi a identitãþilor. În ceea cepriveºte elucidarea statutului contemporan alreligiei, Andrei Marga porneºte de la o necesarãprivire istoricã asupra evoluþiei în domeniu de lao antichitate ºi ev mediu cu religia în poziþiecentralã ºi dominantã ca sursã de rãspunsuri laproblemele societãþii umane pînã la noul stadiudeclanºat de iluminism în care depãºirea religieidevine preocuparea obsedantã a marilor spiriteale vremii, un lung secol XIX, care se încheie lasfîrºitul primului rãzboi mondial, consacrîndtentativele de înlocuire a religiei prin filosofie,antropologie, ºtiinþã în spiritul pozitivismului,emancipare socialã marxistã, evoluþie culturalãnietzscheanã sau psihanalizã freudianã. Subimpactul covîrºitor al traumei primei conflagraþiimondiale, opera lui Franz Rosenzweiginaugureazã reinstalarea religiei în centrulviziunii asupra lumii, declanºînd un proces carese materializeazã în ultimele decenii cudeosebire, în noul context creat de provocãrileputernic resimþite ale globalizãrii, într-overitabilã respiritualizare a unei societãþi cepoate fi definitã cu îndreptãþire ca postsecularã,recurenþa religiozitãþii, conºtiinþa necesitãþii ºiutilitãþii religiei pentru majoritatea oamenilorfiind indicate cu precizie de înregistrãrileempirice, cantitative, invocate în discuþie deautorul acestei cãrþi. În aceeaºi direcþie a roluluicentral al religiei converg ºi marile teorii aleactualitãþii privind perspectivele evoluþieiumanitãþii, fie cã este vorba de orizonturile deloc încurajatoare ale ciocnirii civilizaþiilorinvocate de Samuel Huntington cu o definire aacestor civilizaþii primordial prin religie (alãturide limbã, istorie, obiceiuri, instituþii, identitãþi),fie de teoriile concurente critice care vãdsalvarea în recuperarea valorilor demnitãþii ºiresponsabilitãþii umane a cãror unicã sursã

poate fi doar religia.Meditaþia contemporanã asupra religiei ca

tãrîm al soluþiilor pentru o umanitate în derivã,venitã din direcþiile diferite ale teologiei,filosofiei sau ºtiinþelor sociale, relevãconfruntarea între viziunea unei „religii civice”care-ºi reduce aspiraþiile la integrarea cetãþenilorîntr-o societate a convieþuirii civilizate ºi oreligie care-ºi redescoperã valenþele universalemesianice ca sursã de soluþii globale pentruumanitate. Într-o tentativã de sintezã superioarã,menitã a depãºi unilateralitãþile minimalizãriirespectiv supralicitãrii rolului contemporan alreligiei, vîrfurile filosofiei ºi teologiei actuale detalia lui Jürgen Habermas sau Hans Küngpropun o nouã paradigmã a relaþiei ºiconlucrãrii între filosofie ºi religie cu scopulconturãrii unui ethos global, general acceptat, alunui minim consens de bazã asupra valorilorcare sã permitã convieþuirea în societatea pluralãcontemporanã a credincioºilor ºinecredincioºilor deopotrivã, pe temeiulrespectului reciproc al demnitãþii umane, alresponsabilitãþii asumate, al alianþei întreidentitate ºi solidaritate.

O cale esenþialã pentru progresul în direcþiamaterializãrii unui astfel de ideal este trialogulîntre marile religii monoteiste universale aleepocii noastre. Aºa cum relevã analiza propusãde autorul acestei cãrþi, la baza unui ataretrialog pot sta elementele comune identificate înreprezentarea deopotrivã în cadrul lor a luiAbraham ca un începãtor, prim beneficiar alrevelaþiei divinitãþii unice, a lui Moise cadestinatar ºi legatar al legii divine, precum ºi apreceptelor acestei legi prezente în forme quasisimilare în cãrþile sfinte ale celor trei religiiimplicate (Tora, Noul Testament ºi Coranul). Înpofida deosebirilor consistente ºi persistente înaprecierea ºi interpretarea consecinþelor ºiefectelor elementelor comune incontestabile, elepot constitui totuºi temeiul unei dezbatericonstructive care sã depãºeascã nivelulmonologurilor paralele, deschizînd perspectivaconsensului minimal, capabil sã previnã profeþiasumbrã a catastrofalei ciocniri între purtãtoriilor.

Criticii teoriei huntingtoniene invocîndperspectiva ºi frecvenþa mult mai consistentã aconfruntãrilor din cadrul fiecãrei civilizaþii decîta ciocnirii dintre ele, dobîndeºte o însemnãtatedeosebitã pentru durabilitatea, dãinuirea ºiîndeplinirea menirii civilizaþiei occidentaleatenuarea ºi dezamorsarea finalã a unor tensiunimilenare între componentele sale religioaseesenþiale - iudaismul ºi creºtinismul. Renunþareala unilateralitatea, „provincialismul” înformularea autorului cãrþii de faþã, viziunii deinspiraþie heideggerianã a preponderenþei surseigreco-romane a acestei civilizaþii ºi reîntoarcereala triunghiul Ierusalim-Atena-Roma propusã deHabermas reprezintã calea depãºirii optime acrizei actuale a valorilor ºi a conturãrii uneibaze spirituale a civilizaþiei occidentale petemeiul tradiþiei comune iudeo-creºtine.

În condiþiile în care personalitatea lui Isusconstituie întruchiparea esenþei creºtinismului,legînd, aºa cum subliniazã Andrei Marga, toateepocile ºi tradiþiile sale, fiind continuu valabil,indispensabil ºi obligatoriu, o contribuþieesenþialã la realizarea idealului reconcilieriiiudeo-creºtine o reprezintã progresele epocale

intervenite în ultimele decenii în transformarealui Isus istoric în personalitatea cea mai binecunoscutã a antichitãþii. Reluarea studiului ºiinterpretãrii surselor tradiþionale evanghelice dinnoi puncte de vedere ºi cu noi instrumentemetodologice, la care se asociazã descoperireade noi resurse scrise sau arheologice, creºtine ºiiudaice, a generat o excepþional de bogatãdirecþie de cercetare iesusologicã prin rezultatelecãreia se contureazã cu claritate un Isus istoricevreu, cu o viaþã, activitate ºi învãþãturã menitãa soluþiona complexele întrebãri ale uneisocietãþi iudaice aflate la rãspîntie. Evoluþia dela acest Isus istoric la Isus escatologic al religieicreºtine reprezintã de fapt calea transformãriicreºtinismului originar ca disidenþã în cadruliudaismului, acceptatã ºi promovatã iniþial deevrei, într-o nouã religie universalã care sedelimiteazã de iudaism ºi a cãrei esenþã devinerecunoaºterea caracterului divin al lui Isusescatologic. Depãºindu-se astfel poziþiileformulate anterior ºi susþinute mult timpprivind inexistenþa realã a lui Isus istoric sau aimposibilitãþii cunoaºterii cu exactitate a vieþiisale, teoria ºi metoda paradigmelor aplicatã deHans Küng istoriei creºtinismului, ca ºi altecontribuþii inspirate de aceastã viziune permitastãzi reconstituirea cu acurateþe a etapelorevoluþiei de la creºtinismul originar la celelenizant pînã la despãrþirea intervenitã întreBisericã ºi Sinagogã ce-ºi pune amprenta tragicãasupra evoluþiei ulterioare a relaþiilor dintreiudaism ºi creºtinism pînã la tragediile secoluluiXX. Ceea ce propun spiritele luminate dinambele direcþii în noul context al globalizãriieste revenirea la bazele comune pentru a oferivalorile necesare salvãrii ºi consolidãriicivilizaþiei occidentale într-un moment decotiturã a istoriei universale. Paºii întreprinºi înultima jumãtate de secol de bisericile creºtine(catolicã, protestante, în mai micã mãsurã celeortodoxe) în vederea acestei reconcilieri istorice,recunoscîndu-se ºi reparîndu-se în parte greºelileºi nedreptãþile unui trecut îndelungat deconfruntare, noul context al unui iudaism careînfloreºte în condiþiile statalitãþii proprii regãsitepe tãrîmurile biblice ºi deschise tot mai multspre conlucrare ºi dialog îndreptãþesc speranþeleîn posibilitatea îndeplinirii viitoare, într-omãsurã tot mai semnificativã, a rolului religiei,în concurenþã loialã ºi colaborare onestã cufilosofia ºi ºtiinþa, ca sursã a valorilor salvatoarepentru o lume confruntatã cu complexitatea ºigravitatea unui destin al nesiguranþei în epocaactualã a globalizãrii.

Punerea în discuþie a acestor probleme deimportanþã vitalã, evidenþiind cu claritate ºiconfruntînd cu ºtiinþa surprinderii esenþialuluipunctele de vedere ce se formuleazã la nivelmondial în materie în momentul de faþã,conferã cãrþii propuse de Andrei Margasemnificaþia unui grav semnal privindnecesitatea imperioasã a meditaþiei proprii ºi aexprimãrii publice a rezultatelor sale pentru anu lipsi din concertul universal contemporan alideilor ce scruteazã perspectivele de duratãimediatã, medie ºi îndelungatã ale societãþii încare trãim.

Drept urmare, recomandãm cu toatãconvingerea scrierea profesorului Andrei Marga,Religia în era globalizãrii, în excelenta realizarea Editurii Academiei Române ºi într-o formã încare îºi pãstreazã întru totul valoarea ºiimpactul incontestabil.

55



5TRIBUNA • NR. 289• 16-30 septembrie 2014

Ladislau Gyemant

Religia astãzi

Mircea Ioan CasimceaDiverseTurda, Editura Hiperboreea, 2014

Semnalãm, cu o bucurie intelectualã aparte,noua apariþie editorialã, care poartã semnãturacunoscutului scriitor turdean Mircea Ioan

Casimcea. Tipãritã la Editura Hiperboreea, 2014,cartea se intituleazã Diverse ºi se deschide cu unamplu interviu realizat de poetul Ioan-Pavel Azap,redactor al revistei „Tribuna”, iar cel intervievat nueste altul decât mai sus-numitul scriitor. Un interviucare pune la dispoziþia cititorului informaþiiinteresante ºi utile despre personalitatea acestuiremarcabil creator, dovedit ºi un bun cunoscãtor alistoriei ºi mitologiei, dar ºi al problemelor arzãtoareale vieþii ºi artei contemporane..

Mã numãr printre norocoºii cititori ai volumuluiMisterul cãrþii (Editura EuroPress Group, 2013), ocarte de prozã scurtã, apreciatã elogios de scriitorulclujean Constantin Cubleºan (ºi nu numai), pe caream ºi recenzat-o. Recenzia a fost publicatã înrevista “Miºcarea literarã” de la Bistriþa, remarcând,cu aceastã ocazie, faptul cã opera scriitoruluiMircea Ioan Casimcea este remarcabilã, atât caîntindere, cât ºi ca diversitate de abordare a

genurilor ºi speciilor literare, aplicând cuîndrãznealã tehnici ºi experienþe literare dintre celemai rafinate. Virtuozitatea autorului se relevã încapacitatea de a cumpãni ingredientele culturale, pecare le topeºte cu meºteºug într-o þesãturã narativãincitantã ºi dinamizatoare, realizând astfel un fluxal naraþiunii care þine mereu treazã curiozitatea citi-torului. De remarcat, spuneam, cã în scrierile sale,Mircea Ioan Casimcea abordeazã teme majore ºiperene, precum: iubirea, moartea, iluzia, visul, soli-tudinea, sacrul, memoria, disoluþia formelor exis-tenþei, dar ºi meditaþia asupra puterii. Sunt temepreferate de scriitori, dar nu toþi reuºesc perfor-manþa lui Mircea Ioan Casimcea, care a ºtiut întot-deauna sã le dea o turnurã originalã ºi sã nu cadãîn anost, desluºind subtilitãþi ºi nuanþe inedite aleproblemelor.

Este, de fapt, ceea ce remarca ºi ConstantinCubleºan în prefaþa volumului Misterul cãrþii:“Mircea Ioan Casimcea este un prozator complex(dacã mai adãugãm cã pe lângã volumele în prozã –povestiri, nuvele dar ºi romane – s-a încumetat apãºi ºi pe teritoriul liric, publicistic ºi chiar pe cel deexegezã literarã, cu cãrþile pe masã în fiecare dinaceste domenii), un prozator cu o biografie literarãpe care pot s-o consider, cu toatã îndreptãþirea cafiind opera unei conºtiinþe ce ºtie sã se exprime înAgora, direct, fãrã ezitãri, în felul sãu de a cultivaverbul, deci original.”

Dar sã revenim. Interviul menþionat a fost pub-licat în prestigioasa revistã clujeanã “Tribuna”, în2012, sub titlul: “Orice scriitor este un solitar, con-vins ori nevoit”, oferind cititorilor informaþii desprecrezul artistic al autorului, precum ºi unelemomente importante din drumul sãu de creator deliteraturã. Astfel, aflãm cã scriitorul a venerat actulcreaþiei încã din adolescenþã, ca pe un gest sacru,debutul sãu absolut producându-se în anul 1967,tot în “Tribuna”, cu prozã scurtã, publicând apoi ºiîn alte reviste: “Steaua”, “Luceafãrul”, “Ex Ponto”,„Miºcarea literarã”, „Bucovina literarã” º.a.

Debutul editorial este marcat cu volumul deprozã scurtã Colonia, în 1982, bine primit de criticãºi cititori. Din anul 1997 va edita ritmic, dupã cummãrturiseºte, cãrþi cu prozã scurtã, romane, poeme,literaturã pentru preadolescenþi, tablete, texte deistorie literarã, recenzii de cãrþi, cronici dramaticeetc. Pânã în prezent, numãrul acestora depãºeºtecifra 20.

Mircea Ioan Casimcea considerã talentul “o sen-sibilitate” sui-generis “cu care viitorul creator senaºte, ori, cum afirmã I. L. Caragiale (citat dinmemorie), este o flacãrã misterioasã nedefinitã”. ºicrede, încã din tinereþe, cã “scriitorul contemporantrebuie sã topeascã în propria-i creaþie izbânzi aleantecesorilor pentru a edifica o creaþie situatã pecoordonatele literaturii moderne, multiplicatã pesuport clasic sau electronic. Sunt convins cã aspi-raþia omului cãtre înnoire, mai bine spus pentruinvenþie ºi sintezã, constituie creaþia în general”.

Scriitorul trãieºte ºi îºi desãvârºeºte cãrþile laTurda, în Provincie ºi, în aceastã privinþã, semnalãmo altã coordonatã a statutului sãu axiologic – ceareferitoare la raportul Centru - Provincie. El com-parã Provincia „cu oaza aflatã în toropeala Deºertu-lui ºi cu însuºi Deºertul”. Iar mai departe: „Poatemai tentantã ar fi compararea Provinciei cu un teri-toriu format din culmi abundent oxigenate ºiabisuri bântuite de aer rarefiat.” Creatorul dinProvincie, mai spune Mircea Ioan Casimcea, „este

mult mai supus acestor capcane mascate decât cre-atorul aflat în importante centre culturale. Acestecapcane devin prietenoase ºi ispititoare, iar cuacceptul ºi conlucrarea creatorului, îºi amplificãforþa seducãtoare.” În ceea ce îl priveºte, „am fost ºiam rãmas un solitar, aºezat când într-o oazã, cândpe o culme modestã din domeniul numit Provincia.Orice scriitor este un solitar convins, ori nevoit,însã acest privilegiu devine mereu o osândã”, maispune Mircea Ioan Casimcea în interviu.

Referitor la receptarea criticã a operei sale,autorul afirmã cã, la momentul apariþiei, volumelepublicate s-au bucurat de o bunã primire din parteacriticii, cã au fost favorabil comentate de criticirecunoscuþi pe plan naþional: din Cluj, Constanþa,Suceava, Bucureºti ºi din alte pãrþi ale þãrii. Esteconvins, de asemenea, cã romanele, proza scurtã ºipoemele sale se raporteazã la literatura modernã,stare de fapt probatã ºi de critica literarã, fiindcã areuºit cu rezultate meritorii „sã contopesc cuchibzuinþã procedee de creaþie diverse, care, laolaltã,definesc literatura modernã.” Mai precis, prozascurtã a lui Mircea Ioan Casimcea se situeazã însfera miraculoasã a realului, a fantasticului, oniricu-lui ºi absurdului, ceea ce constituie partea de rezis-tenþã a creaþiei sale.

Interviul este urmat de capitolul “Recenzii”, cutrimitere la cãrþi semnate de Emil Dandea, TeodorMurãºanu, Aurel Podaru (autorul monumentaleiediþii critice integrale de Opere Pavel Dan ºi amasivului volum intitulat Cartea Colocviilor,apãrute amândouã în 2013, la Editura Eikon dinCluj-Napoca).

Capitolul “Articole” ne introduce în universulvieþii ºi activitãþii unor personalitãþi (din domeniulculturii ºi artei) care au trãit la Turda sau care auavut tangenþe cu Turda: Valeriu Anania ºi Turda; Inmemoriam: Ileana ºi Andrei Portase, George Bossun(toþi trei foºti actori ai Teatrului Municipal Turda),regizorul Aureliu Manea (in memoriam), Societateade lecturã PAVEL DAN, iar ultimul capitol – “Aversºi revers” – cuprinde texte pe teme culturale sauetice. Iatã ºi câteva titluri: “Muzica lecturii”,“Cultura generalã în derizoriu”, “Urcarea la noroi”,“Satisfacþia de a fi îndatorat”, “Veºnica junaprostie”, “Demnitarul”, “Molima”, “Omenia”,“Bunãtatea”, “Binele”, “Domnul demagog” ºi altele.

Ca sã conchidem, volumul Diverse va aduce, debunã seamã, un spor de luminã în lectura cãrþilorlui Mircea Ioan Casimcea ºi în aprecierea personal-itãþii sale, spre o judecatã obiectivã în faþa poster-itãþii.

66




Ioan L. ªimon

Diverse cu Mircea IoanCasimcea

Ana Golici, Din ciclul Variaþiuni pe o temã: 16 moduride a exploda (2002), colaj de printuri digitale

J.M. CoetzeeAºteptîndu-i pe barbariBucureºti, Editura Humanitas, 2014

Una din cele mai puternice descoperiri literareale ultimilor ani este, pentru mine,romancierul sud-african John Maxwell

Coetzee. Nãscut ºi, pînã la un punct, educat într-uncolþ al fostului Imperiu Britanic – la Cape Town –,Coetzee reprezintã nu doar unul dintre maeºtriiliteraturii contemporane de limbã englezã, ci ºi unlaureat al premiului Nobel (2003) de necontestat, cerecredibilizeazã ierarhiile. Editura Humanitas apublicat aproape toate cãrþile lui în ultimul deceniu,cãrþi care – surprinzãtor, þinînd seama de exotismul, de„marginalitatea” universului coetzeean – s-au vîndutfoarte bine.

La prima vedere, matematicianul, literatul ºicomputeristul Coetzee (cu studii strãlucite launiversitãþi din Cape Town, Londra ºi Austin/ Texas)a descoperit formula chimicã a succesului: romanecam de aceeaºi întindere (rar depãºind 200 de pagini),esenþe tari de pesimism, nihilism ºi melancolie, scrisecu o muzicalitate, cu o tensiune ce amintesc de corultragediei antice (ºi trimiterea cãtre literaturile latinã ºielinã e constantã în opera sa). În pînza romanescã,sînt prinse apoi, ca într-un jeleu de unde nu mai potevada, peronajele principale masculine, seducãtoare ºiconvingãtoare, deºi provin din medii diferite:solilocviile universitarului declasat din Dezonoare sauale retardatului iluminat din Viaþa ºi vremurile luiMichael K, pledoaria pentru maternitate ºi iubire adocherului hispano din Copilãria lui Isus sau fãrîmelede memorii ale judecãtorului lasciv ºi umanist dinAsteptîndu-i pe barbari dau seamã de versatilitateaautorului. Coetzee „deraiazã” totdeauna hipercontrolatîn(spre) romanul-eseu, ca altãdatã Llosa ºi Kundera,injectîndu-ne, sub hipnoza ritmului, a muzicalitãþiirãvãºitoare, ideile sale despre dominaþie ºi egalitate,despre civilizaþie ºi barbarie, despre credinþã, evoluþieºi postumanitate, despre drepturile copilului, femeii ºidrepturile animalelor º.a.m.d. Naratorul e adeseaîncîntat sã joace rolul unui Jean Jacques Rousseau,dîndu-ºi cu pãrerea despre tot ce este cunoscut ºipoate fi îmbunãtãþit în epoca sa; Coetzee însuºi –scriitor ºi conºtiinþã a vremurilor noastre (multe dintreromane fiind considerate adevãrate manifesteantiapertheid) – pare un pedagog subtil, în tradiþietolstoianã.

Reeditat anul acesta de Humanitas, romanulapãrut în 1980, Aºteptîndu-i pe barbari, însemnapractic ieºirea la suprafaþã a înotãtorului de cursãlungã. Scris totodatã realist ºi esopic, romanul e ooglindã ce se potriveºte aproape fiecãrui colþ dinmarele Imperiu, unde colonialismul ºi discriminarea auotrãvit minþile ºi inimile oamenilor, cînd nu au dus ladistrugerea unor peisajelor paradisiace, unice pePãmînt (azi le-am spune ecosisteme). Judecãtorul,umanist ºi lasciv de care vorbeam, poate fireprezentantul Imperiului Roman sau al perfiduluiAlbion ori al altei puteri cufundate-n istorie: asta areprea micã importanþã. „E timpul ca floarea neagrã acivilizaþiei sã înfloreascã” (p.102), spune el, încarceratacum pentru a fi pactizat cu sãlbaticii, cu aborigenii,cu... barbarii identificaþi ca atare de cãtre soldaþii ºiagenþii secreþi imperiali: un tablou superb îl reprezintãintroducerea în scenã a colonelului (torþionar) Joll,însoþit permanent de haloul cãrnii chinuite ºi alputreziciunii, apãrîndu-ºi ochii cu „douã discuri micide sticlã” de soarele postapocaliptic. Ajuns în amurgulmieriu al vieþii ºi carierei, judecãtor ºi conducãtor alunei fortãreþe de la graniþa de nord, cu viaþã socialãînfloritoare ºi cu atîtea semne ale naturii paradisiace în

jur, bãrbatul erotoman, filosof ºi corpolent nu poaterãmîne impasibil în faþa abuzurilor comise de noiitrimiºi ai Imperiului în urma unor îndepãrtate, poatechiar inexistente, ameninþãri. Judecãtorul – înainte dea-ºi vedea uzurpatã autoritatea, de a fi încarcerat,torturat, de a-ºi cerºi moartea ºi a ajunge, printr-uncumplit act de bunã-voinþã, un paria – are curiozitateasã cunoascã rafinamentele torturii practicate de Joll,condiþiile deceselor atîtor inocenþi (pescari ºi nomazi)încãpuþi în mîinile lui.

Mîinile lui mînuiesc bisturie ºi foarfece,impenitente, sub protecþia altor mîini mînuind puºti ºipistoale... (E, acesta, un motiv universal în romanulmodern ºi contemporan; din America de Sud înKamceatka ºi din Cape Town la Auschwitz, povestaºiiau scris/ scriu despre noul univers al torturii ºidezumanizãrii, pe care, vai!, progresul tehnologic/intelectual nu-l exclude). „Vezi mîna asta?”, întreabãcandid torþionarul Mandel atunci cînd i se cere sursadevotamentului ºi insensibilitãþii sale, „cînd eram maitînãr – îºi îndoaie degetele – eram în stare sã bagdegetul ãsta – ridicã arãtãtorul – printr-o cochilie.”Sufletul monstrului pare – ºi asta e absurditateasecolului XX – uºor ca al unui prunc, încît victima numai poate aºtepta nici mãcar moartea (e un privilegiucare i se acordã cu întîrziere): „Dar cînd mã uit la el, –spune, în ceea ce va deveni memorialul crimei, fostuljudecãtor – nu vãd decît doi ochi limpezi, albaºtri, unchip atrãgãtor ºi cam rigid, dinþii puþin cam lungi înzona gingiilor. El se ocupã de sufletul meu: zi de ziîmi dã carnea la o parte ºi îmi expune sufletul laluminã; probabil cã a vãzut multe suflete la locul demuncã în timpul vieþii. Dar grija pentru sufletele care ise încredinþau pare sã nu-l fi afectat mai mult decît îl

marcheazã pe un chirurg inimile operate” (p.151) Eceea ce Hannah Arendt ar fi numit banalitatea rãului,dar ideea îmbracã aici un – cum poate fi numit altfel?– splendid strai poematic, splendid ºi morbid, pe careîl pot, azi, confecþiona numai J.M. Coetzee ºi alþi doi-trei maeºtri.

Puþin pentru o planetã cuprinsã iarãºi – dac-o filuat vreodatã pauzã – de febra înarmãrilor ºi cunatalitatea scãpatã de sub control.

Într-un celebru film al lui Milos Forman,personajul jucat de Woody Harrelson îºi chestioneazãaudienþa: ce este mai obscen sã faci, sex sau rãzboi?Pe ecranul uriaº din spatele lui sînt proiectatefotografii din revista Hustler vs fotografii dinVietnamul stropit cu napalm. Singura dozã dehierofanie pe care J.M. Coetzee i-o îngãduie adultuluicivilizat e aceasta: „O ajut sã se dezbrace, o aºez pescaun, torn apã în lighean ºi încep sã-i spãl picioarele.O vreme, gambele îi rãmîn încordate. Apoi serelaxeazã.// O spãl încet, cu multã spumã, prinzîndu-ipulpele cãrnoase, pipãindu-i oasele ºi tendoanele,trecîndu-mi degetul peste degetele ei de la picioare.Îmi schimb poziþia ca sã pot îngenunchea nu în faþaei, ci lîngã ea, ºi-i mîngîi un picior cu ambele mîini,þinîndu-l între cot ºi ºale.” (p.39) Fata, astfel salvatã dejudecãtorul aproape pensionar, supravieþuise – chiardacã oarbã ºi cu tendoanele zdrobite – metodelorcolonelului Joll: ce se întîmpla dacã pe lumeaimaginatã (sau doar bluratã) de Coetzee pînã ºiultimul mascul hedonist s-ar fi transformat într-unorganism atent reglat ideologic ºi asexuat? Ce se vaîntîmpla cînd omul supranumeric va fi condiþionatprin tehnici tot mai pervers-subtile ºi imunizat în faþaduhorii, sîngelui, violului, crimei? Cînd nici mãcarpovestaºii de tip paria nu vor mai fi îngãduiþi desocietate? Sînt numai cîteva din întrebãrile camuflateîn discursul romanesc coetzeean, doldora de reflecþii ºidialoguri filosofice.

77



TRIBUNA • NR. 289• 16-30 septembrie 2014 7

cartea strãinã

ªtefan Manasia

Cum ne recunoaºtem barbari(i)?

John Maxwell Coetzee

Nassir Ghaemi A First-Rate Madness: Uncovering the Linksbetween Mental Illness and Leadership.New York: Penguin Press, 2011

În prezent, concepþia potrivit cãreia Istoriaeste scrisã de „profesioniºti ai trecutului”pentru un cerc restrâns de colegi de breaslã

este din ce în ce mai contestatã. Estesemnificativ faptul cã voci critice la adresaacestei concepþii se fac auzite chiar în interioruldisciplinei. Spre exemplu, istoricul britanicRaphael Samuel fãcea urmãtoarea afirmaþie „...history is not the prerogative of the historian ...It is, rather, a social form of knowledge; thework in a given instance, of a thousanddifferent hands ...”1. Astfel, întrebãri precum: cesubiecte, teme, sau idei legate de trecut trebuieprezentate publicului; ce tipuri de abordare ºipe ce canale se transmit informaþiile cu caracteristoric; cine scrie istorie, cui i se adreseazãaceste istorii, ºi în ce scop sunt scrise, sunt puseºi dezbãtute la nivel internaþional2, în cadrulunor conferinþe interdisciplinare.

Lucrarea care face obiectul recenziei de faþã,A First-Rate Madness: Uncovering the Linksbetween Mental Illness and Leadership, seînscrie în aceastã categorie a „noilor istorii” încare trecutul este interogat de un specialistprovenind din alt domeniu decât cel al istoriei.Nassir Ghaemi, de profesie psihiatru, propune olucrare „de psihologie ºi de istorie”3 în careanalizeazã opt figuri de lideri politici, militari ºioameni de afaceri ale cãror viaþã ºi activitate„ilustreazã diverse aspecte ale relaþiei dintrefuncþiile de conducere ºi nebunie”4. Ipoteza pecare îºi propune Nassir Ghaemi sã odemonstreze este cã persoanele afectate deanumite boli psihice – mânie, depresie sautulburarea afectivã bipolarã – care ocupã funcþiide conducere sunt mai eficiente în situaþii decrizã decât liderii fãrã afecþiuni psihice. Celepatru calitãþi, folosite în sensul lor medical,ºtiinþific – realismul, empatia, creativitatea ºicapacitatea indivizilor de a adopta o atitudinepozitivã în urma unui eveniment neplãcut –asociate cu aceste tulburãri psihice, suntresponsabile, în opinia autorului, de succesulacþiunilor unor conducãtori în momente cheieale istoriei. Pentru a da mai multã forþãargumentaþiei sale, Nassir Ghaemi contrapunepersonalitãþilor de succes dovedite, sau cel puþinsuspectate, de a fi suferit de afecþiuni psihice –William Tecumseh Sherman, Ted Turner,Winston Churchill, Abraham Lincoln, MahatmaGandhi, Martin Luther King Jr., Franklin D.Roosevelt, John F. Kennedy – cinci liderisãnãtoºi mintal care însã au înregistrat eºecuriîn situaþii de crizã: Richard Nixon, GeorgeMcClellan, Neville Chamberlain, George W.Bush ºi Tony Blair5.

Metoda aplicatã în diagnosticarea acestorpersonalitãþi este specificã psihiatriei clinice.Mai întâi, autorul reuneºte informaþii despresimptoamele bolii, începând cu perioadacopilãriei. În al doilea rând, investigheazã istoria„clinicã” a familiei, relevantã în cazul bolilorpsihice ereditare. În al treilea rând, urmãreºteevoluþia boli. Datele despre eventualultratament urmat de aceste personalitãþi,coroborate cu celelalte trei categorii de

informaþie, formeazã dosarul medical pe care sesprijinã diagnosticul.

Lucrarea este structuratã în ºase parþi,subîmpãrþite în 15 capitole. În primele patrupãrþi, autorul analizeazã felul în care calitãþiledeterminate de tulburãri psihice – creativitate,realism, empatie ºi rezilienþã – influenþeazãacþiunile factorilor de decizie. Primul capitolabordeazã, din perspectivã psihologicã, biografialui William Tecumseh Sherman, ofiþer americancunoscut pentru geniul militar de care a datdovadã în timpul rãzboiului civil american(1861–1865). Potrivit tezei autorului, tulburareaafectivã bipolarã de care suferea Sherman ar fifost cauza eºecurilor repetate din viaþapersonalã în timp de pace, dar, în acelaºi timp,acesteia i s-ar datora creativitatea de care a datdovadã în timpul rãzboiului. În fapt, strategiaadoptatã de Sherman în timpul campanieiîmpotriva Sudului – aneantizarea totalã aadversarului, atât din punct de vedere moral,cât ºi din punct de vedere economic (spreexemplu, cunoscutul episod al incendieriiAtlantei) – anticipeazã tipul de rãzboi total,specific secolului XX. Capitolul al doilea are cafigurã centralã pe Ted Turner, fondatorulcanalului de ºtiri CNN ºi cel care a introdusconceptul de a difuza în direct informaþii timpde 24 de ore. Creativitatea, consecinþã atulburãrii afective bipolare, explicã, în opinia luiNassir Ghaemi, succesul întreprinderii luiTurner.

În partea a doua, punctul de interes estereprezentat de unul dintre efectele pozitive aledepresiei clinice, ºi anume capacitatea de aevalua cu exactitudine o situaþie criticã,realismul. Cele douã personalitãþi careexemplificã teoria sunt Winston Churchill(capitolul 4) ºi Abraham Lincoln (capitolul 5).Depresia poate de asemenea sã inducã o stareempaticã (partea a treia). Or, aceastã stare deempatie a unui individ care suferã ºi caretocmai de aceea înþelege ºi suferinþele altuia arexplica, potrivit lui Nassir Ghaemi, succesuldoctrinei politice „satyagraha” („doctrinarezistenþei non-violente”) aplicatã de MahatmaGandhi în lupta pentru independenþa Indiei(capitolul 7), sau tactica similarã folositã deMartin Luther King Jr. în miºcarea pentrudrepturile civile ale afro-americanilor (capitolul8).

Rezilienþa – calitate asociatã cu hipertimia –ºi efectele ei sunt analizate în partea a patra.Autorul demonstreazã cã aceastã calitate le-apermis unor personalitãþi precum Franklin D.Roosevelt (capitolul 9) ºi John F. Kennedy(capitolul 10), sã facã faþã unor infirmitãþi fizicegrave (poliomielitã, în cazul lui F. Roosevelt ºiboala Addison, în cazul lui Kennedy) ºi deasemenea a contribuit la afirmarea charismeipersonale a acestora.

În partea a cincia, autorul, pornind de lainformaþiile obþinute pe diverse cãi(autobiografiile liderilor analizaþi, mãrturii alepersoanelor apropiate acestora, inclusiv alemedicilor care i-au tratat, fiºe clinice, etc.),încearcã, într-o primã etapã, sã reconstituietratamentul medicamentos urmat de John F.Kennedy (capitolul 12) ºi, respectiv, de AdolfHitler (capitolul 13), iar, în a doua etapã,evalueazã rezultatele tratamentului pornind de

la succesul/eºecul acþiunilor întreprinse de aceºtidoi lideri.

Ultima parte este dedicatã relaþiei dintre„sãnãtatea mentalã” ºi funcþiile de conducere. Încapitolul 14, autorul dezvoltã conceptul de„homoclit”, prin care înþelege acea persoanãcare, prin acþiunile sale, respectã normele decomportament general acceptate ºi ale cãreireacþii se înscriu în sfera previzibilului6. Înconformitate cu teoria susþinutã în aceastãlucrare, acþiunile conducãtorilor „homocliþi”,care în condiþii normale au rezultate pozitive, însituaþie de crizã pot avea efecte catastrofale(spre exemplu, Neville Chamberlain, un tip deconducãtor „homoclit”, confruntat cu problemaascensiunii nazismului, a considerat, în moderonat dupã cum s-a dovedit, cã satisfacereapretenþiilor teritoriale ale lui în Hitler ar puteaevita izbucnirea rãzboiului)7. Capitolul 15 aduceîn discuþie prejudecãþile contemporane, ºi nunumai, cu privire la persoanele suferind de bolipsihice în general, prejudecaþi care se manifestãcu atât mai mult atunci când este vorba desprealegerea unei persoane într-o funcþie deconducere.

Lucrarea A First-Rate Madness: Uncoveringthe Links between Mental Illness andLeadership este o interesatã contribuþie lametodologia cercetãrii istorice mai întâi princaracterul interdisciplinar. Demersul urmat deNassir Ghaemi, ºi anume „istoria psihologicã”,propune aplicarea metodelor ºtiinþifice actualedin psihiatrie ºi psihologie pentru o mai bunã ºinuanþatã înþelegere a comportamentul liderilordin trecut8. În al doilea rând, lucrareaîmbogãþeºte conceptul de cauzã istoricã prinintroducerea unui nou factor, boala psihicã.Trebuie apreciatã rigoarea ºtiinþificã(coroborarea informaþiilor despre simptoame,ereditate, evoluþie a bolii ºi tratament) cu careautorul diagnosticheazã afecþiunile psihice decare au suferit diverse personalitãþi de-a lungulistoriei.

Fãrã a nega meritele acestei lucrãri, se impuntotuºi unele remarci. Deºi autorul criticãreducþionismul practicat de istorici îndeterminarea cauzelor unui eveniment (estecitat, spre exemplificare, cazul istoriculuiStephen Ambrose care refuzã bolilor psihicestatutul de cauzã în analiza istoricã, afirmândcã stãrile depresive sau de euforie alegeneralului Sherman erau motivate deevenimente obiective9), nu se poate sã nuremarcãm cã interpretarea sa cade adeseavictima aceluiaºi reducþionism, de aceastã datãevenimentul fiind explicat exclusiv prin prismaafecþiunilor psihice ale unui singur factordecizional. În acest sens este suficient sãamintim urmãtorul exemplu. În capitolul 12, încare este analizatã influenþa tratamentuluiurmat de J. Kennedy, autorul distinge douã fazeale prezidenþiei lui Kennedy: prima perioadã(1961–1962) caracterizatã de eºecuri pe planpolitic – invazia din Golful Porcilor sau ridicareazidului Berlinului, ºi cea de-a doua perioadã(1962–1963) dominatã de succes, atât pe planinternaþional (gestionarea „Crizei rachetelor” dinCuba), cât ºi pe plan intern (sprijinul energicacordat miºcãrii pentru obþinerea drepturilorcivile a afro-americanilor), fiecare perioadacorespunzând unei anumite stãri psihice apreºedintelui american. Or, potrivit opiniei luiNassir Ghaemi, seria de insuccese din primafaza s-ar datora efectelor bolii Addison,inadecvat tratate, precum ºi efectelor abuzul desteroizi anabolizanþi asupra psihicului provocatede, iar reuºitele din ultimii doi ani s-ar datora

88




Elena Emilia ªtefan

Boala psihicã ºi puterea

Aºa s-ar fi putut numi cartea Anei Blandiana,apãrutã la Editura Humanitas, în 2013, caremarcheazã trecerea prin miezul unor dificile

perioade istorice ºi prin timpul subiectiv alautoarei. Cu prilejul unei prezentãri fãcutevolumului, în primãvara acestui an, la Cluj, AnaBlandiana afirma, întãrind cele spuse în scris, cã nueste vorba despre o carte de memorii, iar noþiuneade fals este valabilã în mãsura în care nu e untratat, ci doar o scriere caleidoscopicã, manipulareafiind liantul bucãþilor, al poveºtilor risipite aleatoriuîn volum. Aceasta nu este o carte de memorii,chiar dacã uneori poate sã lase aceastã impresie.(…) Nu fac parte dintre scriitorii care se gândescdinainte de a debuta la momentul în care vorajunge sã-ºi scrie memoriile, trudind pe parcursulîntregii vieþi ca secretari conºtiincioºi ai proprieideveniri sau ca arhivari ai gloriei ce va sã vinã. (…)Problema mea era sã aflu unde greºeam, dinmoment ce tot ce fãceam pentru a schimba ceva înjurul meu era în zadar. Sau poate cã greºeala erachiar încãpãþânarea de a încerca sã schimb?

Dar dacã nu este un tratat, cartea aceasta arputea fi consideratã un ghid, unul de supravieþuire.Nu îndreptat spre viitor, nu pentru folosul unorexperienþe ce ar putea sã vinã, ci unul orientatînspre trecut, esenþial, obligatoriu de citit, pentruînþelegerea corectã a unei istorii peste care patinatimpului nu s-a aºezat ºi rãnile sunt proaspete.Încã din copilãrie autoarea a fost pusã în situaþiade a conºtientiza acþiunile manipulatoare ale sis-temului dictatorial care guverna societatearomâneascã în acea perioadã, luând contact cu rea-litatea crudã a unei vieþi în care libertatea era atentcontrolatã. Prima amintire se referã la arestareatatãlui, preot acuzat de deþinerea unei arme, strecu-ratã în casã de cãtre securitate cu prilejul uneipercheziþii. Totul s-a întâmplat pe fondul absenþeiacestuia din încãpere, dupã ce l-au obligat cu unmotiv oarecare sã iasã, dar profitând ºi de absenþaei, o fetiþa de 5 sau 6 ani, cu toate cã pãrintele sãuo rugase, printr-un gest, sã rãmânã. Suferinþasimþitã mai târziu, când mama a fãcut-o sã înþe-leagã manevra prin care s-a putut comite acuzarea,dar ºi cea de dupã moartea tatãlui, realizând cãacesta ºtiuse de poeziile ei publicate sub pseudon-im ºi era extrem de mândru, precum ºi dezamã-girea provocatã de un coleg, care s-a dezis de pro-priul tatã arestat, pentru a-ºi putea publica fãrãrestricþie creaþiile literare, o determinã pe tânãrapoetã de atunci sã se maturizeze forþat, sã se înde-pãrteze de generaþia ei, conºtientizând dimensiuneaflagelului social. Mã simþeam ca o ranã cãreia i s-asmuls cu sãlbãticie bandajul, ºi am decis sã rãmânaºa – spune autoarea referindu-se la acel momentde cotiturã al existenþei sale.

Dacã deosebirea dintre Istoria cu majuscule ºi otelenovela oarecare nici nu e chiar atât de mare:doar cã numai pe una dintre ele o scrieDumnezeu, deosebirea dintre adolescenta caretrãieºte istoria ºi tinerii de azi, care nu ºtiu nimicdespre ea, e imensã. Aflatã într-un periplu prinºcoli ºi licee spre a le vorbi elevilor despreMemorialul Sighet, Ana Blandiana descrie cuamãrãciune ºocul avut în momentul în careobservã cât de puþin se ºtie ºi se învaþã despreperioada comunistã, ºi cât de diminuat este intere-sul tinerilor pentru istoria recentã. Deoarece orepovestire ar scãdea efectul asupra cititorului mãvoi rezuma sã citez întocmai: O anumitã confuzie

plutind în aer a provocat însã un hiatus al comu-nicãrii care m-a împiedicat sã continui. ”Cine ºtiece este o mineriadã?”, am întrebat la rândul meu,ºocatã de propria mea bãnuialã. Dupã o tãcere,mai mult nedumeritã decât jenatã, dupã ce, din ceîn ce mai uluitã, am încercat sã-i ajut spunându-lecã este vorba de o creaþie lingvisticã româneascãdenumind un moment al istoriei noastre recente,douã degete ºovãitoare s-au ridicat ºi o fetiþã mi-aspus, pe un ton mai curând interogativ, cã ar puteafi vorba de o formã de luptã a minerilor care, însemn de protest, se închid în minã cerând salariimai mari. (…) ªocatã de incident, am pus aceeaºiîntrebare, de alte trei sau patru ori, în urmãtoarelezile, unor tineri sub 20 de ani, cu acelaºi efect. Dealtfel, nu mã îndoiesc, cã dacã mineriadele suntforme de luptã ale minerilor pentru o viaþã maibunã, Securitatea trebuie sã fie, în percepþia lor, ofirmã de protecþie ºi pazã…

Aºa cum arãtam încã de la început, povestirilenu urmeazã o ordine cronologicã, ceea ce, pe de oparte, le conferã independenþã, ele pot fi citite se-parat, dar trãdeazã ºi o scriere neunitarã în timp, odovadã cã au fost scrise în momente diferite.Raþionamentul pentru care ele au cãpãtat aceastãînºiruire este cu siguranþã în concordanþã cu senti-mentele stârnite de amintirea lor în sufletul celeicare le-a trait. Este o carte despre care autoareaspune: Aceasta este prima dintre cãrþile mele pecare am scris-o fãrã bucurie, chiar cu un anumitresentiment nãscut din obligaþia de a o scrie,având nevoie aºadar de scrierea ei ca de unremediu, o terapie fãrã de care rãnile vechi, ºi mainoi, nu se pot închide. Nu am scris aceastã cartepentru a transmite un adevãr pe care eu îl deþin, cipentru a gãsi un adevãr de care eu am nevoie.Sensul ei nu este sã acopere, ci sã descopere ceva.ªi descoperã, pentru cã autoarea nu se sfieºte sãdea nume, în unele cazuri, sau sã facã trimiteridestul de exacte în altele, cãtre personaje pe care lenumeºte rãspunzãtoare de evoluþia evenimentelorºi care încã ne sunt contemporane. Dar, în acelaºitimp, cartea este terenul pe care se întâlnesc ºi seconfruntã obsesii, idealuri, concepþii despre lume,viaþã, moarte, artã, literaturã ºi politicã.

Una dintre obsesiile majore, ale artistului îngeneral, ale scriitorului în acest caz, este cea a tre-cerii timpului. Spaima de pierdere a timpuluigoleºte timpul într-un mod dramatic de oriceconþinut. De teamã cã va trece, nu reuºesc sã facnimic altceva decât sã încerc sã-l folosesc cât maicomplet. Iar emoþia, graba ºi zgârcenia cã în totacest timp el se risipeºte nefolosit în întregime facsã-mi tremure mâinile, incapabile sã-l reþinã ºi sã-lîmpiedice sã mi se scurgã printre degete.

Fragmente care sã exprime esenþa citatului ante-rior se regãsesc pe tot parcursul cãrþii, raportându-se nu doar la propria persoanã ci ºi la cei pentru acãror operã scriitoarea nutreºte o admiraþie aparte.Iatã un caz elocvent, referirea la vizita fãcutã,împreunã cu soþul sãu, în America, lui MirceaEliade: Acum, când am cu aproximaþie vârsta pecare o avea atunci Eliade, când îmi pare rãu defiecare minut pe care îl pierd altfel decât scriind,mãrinimia lui de a programa o zi întreagã pentru acunoaºte doi scriitori tineri veniþi de acasã, îmiapare profund tulburãtoare, aproape nefireascã.Legatã de aceastã spaimã, izvorâtã din conºtienti-

99




comentarii

Ani Bradea

Viaþa mea ca manipulare

îmbunãtãþirii tratamentului urmat10. Puþin convingãtoare este ºi analiza istoriei

clinice a familiilor personalitãþilor analizate. Înaceastã privinþã, autorul are tendinþa de a forþainterpretarea, identificând boli psihice fãrãsuficiente probe în scopul de a demonstra tezatransmiterii ereditare a acestora. Poate cel maielocvent în acest sens este exemplul familiei luiMahatma Gandhi. Astfel, alcoolismul ºiconvertirea timpurie la Islam a fratelui maimare a lui Mahatma, Harilal, este, în opiniaautorului, un semn al unei maladii psihice defamilie11. În cazul familiei lui Adolf Hitler,faptul cã tatãl, Alois Hitler, îºi bãtea copiii esteadus ca argument pentru a explica nebuniaacestuia, deºi Nassir Ghaemi recunoaºte cãpractica nu era neobiºnuitã pentru perioadarespectivã12.

Acest mod de a scrie istorie, în care analizade tip istoric este combinatã cu metode dinpsihiatrie, ilustreazã în primul rând evoluþiile pecare le cunoaºte disciplina în ultimele decenii:pluridisciplinaritate ºi democratizare. În aldoilea rând, Nassir Ghaemi, reluând teoriaaristotelicã, dezvoltatã de psihiatrul italianCesare Lombroso, care leagã genialitatea deboala mentalã, îºi propune sã combatã prinaceastã lucrare prejudecãþile sociale faþã denebunie. Confruntându-l pe cititor cu exemplede personalitãþi ilustre care au suferit însã deafecþiuni psihice, autorul aratã cã „nebunia”, înforme uºoare ºi adecvat tratatã, nu numai cã nuconstituie un impediment pentru o viaþã socialã„normalã”, dar, ea poate chiar dezvolta înindivid calitãþi care sã-i asigure aprobarea ºiadmiraþia socialã.

NNoottee

1 Raphael Samuel, Theatres of Memory:Past and Present in Contemporary Culture,London: Verso, 1994, p. 8.

2 V. seria de conferinþe publice anuale„Unofficial Histories”, ajunsã deja la a treiaediþie, ce poate fi consultatã la adresa deInternet:http://unofficialhistories.wordpress.com/(accesatã la 23.06.2014).

3 Nassir Ghaemi, A First-Rate Madness:Uncovering the Links between Mental Illnessand Leadership, p. 13.

4 Ibidem, p. 12. 5 Ibidem, p. 12.6 Ibidem, p. 113.7 Ibidem, p. 135.8 Ibidem, p. 166. 9 Ibidem, p. 165.10 Ibidem, p. 109-110.11 Ibidem, p. 63-64.12 Ibidem, p. 122-123.

1100




zarea mult prea scurtei perioade rezervate creaþiei,este ºi dorinþa, exprimatã atât de tranºant, de izo-lare, de retragere în ascezã pentru a se dedicaexclusiv scrisului. Toatã viaþa nu mi-am dorit decâtsã fiu singurã, spune scriitoarea ºi îmi amintesc cão dorinþã similarã am gãsit la Jeni Acterian, în jur-nalul sãu, ºi, cu siguranþã, se regãseºte ºi la alþi scri-itori ºi artiºti, actul creaþiei cerând imperiosdisponibilitate absolutã ºi sacrificiu personal. Darceea ce legitimeazã ideea cã obsesia trecerii timpu-lui e prioritarã în acest volum, este ultima pove-stire, Orologiul fãrã ore, text încãrcat de poezie, ometaforã completã ºi complexã prin care, dacã maiera nevoie, Ana Blandiana îºi justificã obsesia. Celetrei orologii, alese pentru a exemplifica mesajul,sunt, fiecare în parte, motiv de meditaþie ºi apro-fundare a, poate, celei mai mari teme existenþiale,efemeritatea noastrã ca indivizi. Primul esteorologiul din cimitirul evreiesc din Praga. (…) arãtã-toarele nu se miºcã înainte, ci înapoi, ele nuîncearcã sã mãsoare viitorul, ci trecutul.Ceasornicul este acolo nu pentru a mãsura viaþa, cimoartea. (…) Acele care merg îndãrãt, nu se miºcãîn afara ta, ci te antreneazã, fãrã sã te întrebe, înincredibila lor miºcare, te târãsc înapoi într-omoarte despre care nici nu ºtii dacã este a ta. Celde-al doilea este orologiul fãrã arãtãtoare dintr-uncelebru film al lui Ingmar Bergman. (…) În modevident, timpul continua sã existe – orele suntacolo – dar rãmâne fãrã întrebuinþare, bãltit inex-plicabil. (…) Eram pierduþi tocmai pentru cã nuînþelegeam ce putea fi ”în afara lui”, aºa cum nupoþi înþelege cu adevãrat ce este vidul. Cel de-altreilea tip de ceasornic, ieºit din propria sadefiniþie, l-am inventat eu. Am fãcut-o aproape fãrãsã-mi dau seama, cu mulþi ani în urmã, scriind unpoem în care era vorba despre un ceas cãruia orelei-au cãzut de mult, dar ale cãrui arãtãtoare contin-ua sã se învârteascã arãtând ceva care nu se vede.Pare sã fie, acum îmi dau seama, inversul situaþieidin filmul lui Bergman: nu suntem în afara timpu-lui, ci, dimpotrivã, suntem vânturaþi fãrã oprire înmiezul lui agitat, nesãnãtos. (…) Timpul trece cu oasemenea vitezã, încât mãturã orele de pe cadrane,spulberã mãsurile, refuzã sã se lase împãrþit, refuzãsã semnifice, pe când arãtãtoarele se învârt disper-ate, nemaiºtiind unde sã se opreascã pentru a arãtasfârºitul lumii.

Din nevoia de a rãspunde acestei idei fixe, de anu risipi timpul, de a-l folosi în întreaga lui dimen-siune, s-a nãscut povestea fustei ”Europa Liberã”, oaltã interpretare a mitului Penelopei, adaptatã dedata aceasta, simbolizând întoarcerea, refacerea, nua unei legãturi, ci a unei eliberãri, încã necunos-cute. La sfârºitul anilor ’80, în perioada în care, caorice român închis în staþiul sãu devenit din ce înce mai puþin privat, asculta împreunã cu soþul, cuurechea lipitã de un aparat de radio, emisiuniletransmise din lumea liberã, Ana Blandiana areideea de a umple timpul, petrecut astfel, cu ceva,cu o acþiune care sã implice totuºi un act creator,ºi începe sã-ºi croºeteze o fustã. Doar cã, deºi fustadepãºise de mult dimensiunile dorite, lucrul nu afost întrerupt, trecând dincolo de semnificaþiauzualã a obiectului în sine, devenind un simbol almult aºteptatului deznodãmânt. Am continuat sãcroºetez ascultând desfãºurarea evenimentelor,fusta a devenit maxi, apoi în timp ce se desfãºuraal 14-lea congres, iar la Berlin cãdea Zidul,ajunsesem cu andrelele pânã la pãmânt. (…) Când,în sfârºit, am ieºit cu toþii în stradã, n-o încheiasemîncã ºi-mi amintesc ºi acum sentimental cu care –atunci, când am reuºit sã revenim acasã pe subgloanþele care ºuierau în jurul Radiodifuziunii, învecinãtatea cãreia locuim – am smuls andrelele depe ochiuri ºi am deºirat râzâd vreo jumãtate de

metru de împletiturã, pentru ca fusta ”EuropaLiberã” sã devinã o fustã utilã, bunã de purtat.

Timpul ca obsesie, timpul ca metaforã dar ºitimpul ca temnicer, ipostazã prezentatã în pove-stirea Cãtuºa, unde ceasul, purtat în permanenþã,capãtã semnificaþii surprinzãtoare:... domnulBãnulescu m-a întrebat de ce port ceas la mânã. Laînceput am crezut cã glumeºte ºi i-am rãspuns ºieu în glumã: ”Ca sã ºtiu pe ce vreme trãiesc”. ”Darde ce vrei sã ºtii?”, a continuat el, iar eu mi-am datseama cã vorbeºte serios ºi n-am ºtiut ce sãrãspund, atât mi se pãreau de evidente motivelepentru care purtarea ceasului era obligatore. Apoiel mi-a povestit cã n-a avut niciodatã în viaþã unceas ºi cã, în momentul în care ºi-ar cumpãra unul,ar considera cã a încetat sã fie un om liber.

Ana Blandiana nu se dezminte ca poetã nici înacest volum de prozã, unele povestiri sunt ade-vãrate poeme, dealtfel eu am vãzut poezia pestetot, de aceea, iatã, tot ce am scris pânã acumvorbeºte despre felul în care am perceput eu acestFals tratat de manipulare, care ar putea sã diferefoarte mult de ceea ce ar considera altcineva cafiind esenþa întregii scrieri. Zidul, Modelele,Fostele aripi, sunt, în accepþiunea mea, exemple cucare îmi justific afirmaþia. ªi nu mã pot opri sã nucitez, îndemnând la lectura cãrþii în ansamblu, sin-gurul sens pe care-l pot da textului meu: Darlumea nu este o ispitã, ci o ameninþare continuãde care sunt singurã vinovatã. Este ca ºi cum m-aºfi aºezat în zidul pe care m-am apucat sã-l zidesc

singurã în jurul meu (…) ºi, deodatã, când zidulera aproape gata ºi, în orice caz, eu nu maiputeam sã mã smulg din el, am simþit cã nu maisunt atât de sigurã cã zidul foloseºte sau va folosila ceva, cã poate totul n-a fost decât o concluziegreºitã, o formã de exaltare sau chiar o prostie, ºicã tot ce-mi mai rãmâne de fãcut, în puþinul timpcare îmi mai rãmãsese, era sã povestesc cum s-aîntâmplat (…) Pentru asta trebuia însã sã-mi potelibera cel puþin o mânã, cea cu care scriu, sã amputerea de a face acest efort care, dealtfel, s-arputea sã dãrâme o parte din zid… Este exemplulunui text poem în primul rând datoritã imaginii,pentru cã poezia opereazã cu imagini, dar ºi pen-tru cã înlãuntrul lui îºi face loc un alt mit, cel alsacrificiului pentru creaþie, dar inversat ºi de dataasta (ca în cazul Penelopei). Pentru cã jertfa nuconstã în zidirea unei fiinþe vii pentru durabilitateaoperei, ci eliberarea din zid, pentru desãvârºirea ei.

Manipulãrile la care a fost supusã autoarea,

bunã parte dintre ele, poartã pecetea întunecaþilorani de dictaturã comunistã, prin care a trecutplãtind cu multe umilinþe condiþia de fiicã a unuifost deþinut politic, care s-a încãpãþânat sã-ºipãstreze demnitatea ºi sã nu se abatã de la prin-cipiile morale ce i-au fost sãdite prin educaþie, înfamilie. Sunt multe povestiri care ilustreazã aceastãperioadã, lipsurile ºi suferinþele nu doar personaleci ale unui neam întreg. Dar textele din care rãz-bate cea mai mare durere, sunt cele care facreferire la rãnile sufleteºti apãrute dupã decembrie‘89. Sentimentul zãdãrniciei, al pierderii unui timppreþios (iatã, iar aceastã obsesie!) în detrimentulscrisului, implicându-se în acþiuni sociale menite aschimba pentru totdeauna cursul istoriei (vezi rolulmajor avut în crearea Alianþei civice ºi refuzul de aprimi funcþii ºi demnitãþi publice, prin care n-areuºit decât sã-ºi atragã mai multã antipatie, ºichiar urã uneori, gestul sãu punând în pericolimaginea noilor oameni politici ºi a încercãrii lorde a-ºi ascunde adevãratele interese), lasã un preg-nant gust amar nu doar autoarei. Despre mult visa-ta libertate, despre noii sãi reprezentanþi, cu lucidi-tate ºi precizie de bisturiu, o lãsãm pe AnaBlandiana sã se pronunþe, cât despre ziua demâine, cine mai ºtie:… Mã jenez sã spun desprelibertate lucruri pe care pe vremuri riscam pentru ales spune; Democraþia este un lucru minunat atâtavreme cât nu devine o formã de linguºire a celorcare voteazã; Dupã ce o viaþã întreagã am dis-preþuit oportunismele, mi-e greu sã respect deo-

datã oportunitãþile; Cei ce se pregãtesc sã can-dideze nu învaþã ce sã facã dupã ce vor fi aleºi, cicum sã vorbeascã ºi ce sã facã pentru a fi aleºi, vic-toria în alegeri devenind, din mijloc, scop în sine.

Încercând sã închei aceste rânduri, revin,aproape fãrã voie, rãsfoind cartea în alegerea unuiidei de final, la obsesia autoarei, din care, iatã, mãîmprumut ºi eu, realizând cã devine ºi obsesiamea, cartea aceasta fiind ea însãºi un instrumentde manipulare pentru cititorul sãu. Societatea deconsum este o societate unde sunt de toate, cuexcepþia timpului în care sã te poþi bucura de ele.O temã de gândire peste care nu poþi trece indife-rent, îndemnând la reflecþie nu doar artiºtii, cre-atorii în general, ci pe toþi cei care îºi conºtien-tizeazã condiþia de muritori, cu timpul limitat pen-tru a construi ºi lãsa în urmã… o urmã.

Ana Golici Portret din spate al cãpuºei de lemn,din ciclul: Portrete de insecte cu mâinile ºi picioarele lor (1996), digital print, dimensiuni variabile

MMeessaajjee ccããttrree IIuulliiaa

11..Este miezul nopþii Iulia ºi este iarnãDe nepronunþat toate cuvintele sãrace, vechi ºi fãrã miezaºa cum tufele de trandafir din grãdina englezãsunt acum un minuscul snop de nuielePrin întunericul rece ºi matclipele cad sub propria greutateÎþi simt trupul asemenea unui obelisc lângã care lumi deosebite se pot asemãna absurdde multFiecare mãrturie pare o denunþare când pregãtin-du-ne sã înfruntãm cei mai rãu devenim noi înºine rãiObiectele pierdute rãmân definitiv pierduteprintre arabescurile rococo ale unui love-storydeloc melodramatic din care suntem gata sã ieºim ca dintr-o camerã de hotel luatã cu ora

22..

În dragoste nu toþi putem reuºi, spuneam euIulia,ºi amiaza înþepenise în clepsidreTotul cãpata un contur indecisiar tu mã priveai cum cred cã nimeni nu mã va mai privi vreodatã cu disperare ºi dorinþãde a nu uita nimicnici micile culori risipite în zãpada solemnã ºi imperialãnici aerul rece ºi parfumat al brazilorce strãjuiau poteca precum un mic ºir de domurinici toutes choses qui s’envolentnici educaþia senzualã a dimineþiicând învãþam cum zilele de sãrbãtoare se câºtigã greuºi cum în zona tampon a marilor îngheþuriurºii polari aºteptã apatici alte generaþii de exploratorii

33..

Iarãºi am venit la tine Iuliaîmbrãcat în vechiul taxido fatal ºi desuetgata sã-þi chem la poartã filarmonicaºi sã-mi povesteºti cum pãpuºile Mata–Hari le înlocuiesc pe celeBarbiecum vara poate fi ºi o panglicã portocaliea unei pãlarii pierduteîntr-un vagon ce taie orizontulcum uneori se face prea devreme Augustºi totul seamãnã cu vizita unei bãtrâne doamne ce ne priveºte calm ºi nu cere de la noi nimiccum un om nu poate avea mai multde douã calitãþirestul fiind însuºiri vulnerabileºi cum pânã la urmã dacã am lãcrima acumar fi cu adevãrat târziu

44..

Nimic special în acea searã Iulia,Doar cireºul ce dorea

sã adoarmã lângã noi în sufrageriePrintre artificiile de foc ale asfinþituluiîncepuse sã picure încet cu stropi griTramvaiele pe jumãtate goale târau tot ce mai rãmãseze dintr-o zi ºi lumina scãzutãtremura intre noi în cercuri concentriceUn trecut rãu ºi apropiat se purificade un prezent bun ºi iertãtorCinemateca de la parterulunei clãdiri istorice ºi cu risc seismic ridicatrula ultima proiecþie pe acel sezon cu „The nightporter”Peste geamurile prost chituite ploaia imita un sistem circulatordin ce în ce mai densºi pãtimaºi ne refugiam în interpretãri precum amanþii într-o trãdare

55..

Atunci când iubim Iulia, începem sã ne aducem amintede acel Septembrie ce leviteazãîntr-un câmp de singurãtate de cocorii ce trag înapoi soarelede razele pale ce stau ca o frânghie împletitãîntre cer ºi pãmântcum ramura unui castan pare un candelabrusub care trec în galop hergheliile unui ciudat anotimp

ºi cum noi tranzitãm dincolo ºi dincoace de o liniºte ce se cuminecãiar trupul tãu urcã pe crucea ferestrelor atât de prezente de parcã nici mãcar nu ar fi ca un microtimpce poate înghiþi întregi calendareca un amestec abia perceputde foºnet de aripiºi pas de fiarã

66..

Ce milã ne este Iulia, de orele tumefiate ale seriicând cerul a obosit sã tot rãmânã albastruºi auzim nervurile frunzelor întinzându-seiar totul în jur devine ceva ireperabilce vrea sã se ascundã în lucrurile pe care noi cândva le-am atinsºi care astãzi ni se supun ºi ne condamnãUn anotimp tãios se vrea asumatºi se rãsuceºte în noica un pumnal bizantinToatã copilãria noastrã s-a mutat în pãsãrile ce sprijinã aerul întregii metropoleunde drumul cel mai greu de urmat este cel pe care il alegem singurila fel de singuri precum fuga în cerca uni hamster ce învârte un dinamproducând electricitate

77..

„Prendere il sole da noi” ne venea sã strigãm,Iulia,în noaptea geroasã de Ianuarie când pânzeturile iernii vãtuiau geamurilebriza mirosea a zãpadãiar peste ziduri umbra chiparoºilorse înãlþa ca un imens Nosferatoiar noi eram aproape siguri cã eroii sunt cei care înfãtuiesc ceea ce alþii nu au timp sã facãiar în carminul obrazului tãuse topeau o mie ºi una de absenþeVaietul mãrii biciuite de frigne spunea cã întodeaunea este prea târziupentru a începe o dragosteiar umbre fugoase dansau prin uliþa ce duce laþãrmCalifari somnoroºi argintau cu trupul lor

1111




poezia

Alexandru Cazacu

Ana Golici Ipotezã V (1997), imagine digitalã

1122




plaja unde lumina rece a lunii sãruta nisipul precum mâinile unui padrino întors definitivacasã

88..

Eu nu spun adio Iulia,chiar dacã rãnile ne-au devenit asemãnãtoareºi acestui prezent nu îi mai cerem nici un fel deamintireUn câine dresat traverseazã speriat podurilepe care nu le-am trecut niciodatã singuri Volbura urcã repede peste betoanele imobilelor unde am înþeles putin despre adevãr ºiiertareLumina se desparte în felii subþiri de fulgere albeºi nu vom ºti ce a lipsit întâmplãrii sã devinãîntâmplare Doar tãrtãcuþele se dau de-a dura necoapteprin gazonul din parcul central Trenurile Intercity au luat numele tãu ºi ocupãgãrile Aeronavele se obiºnuiesc cu greu la ora localãaºteptându-neCeva ursuz ºi veºted înveleºte ca un pergament traficul din zona centralã unde orice taxi este pregãtit sã ne întâmpine Vinul Mariani prin localurile de protocol are gus-tul sãlciuCu noi fac breaking news reþele de ºtiri televizateºi pe toate posturile de radio în playlistul de azi aºteaptã nerãbdãtor un cântec despre speranþã ºi trecut

99..

Oricine doreºte Iulia, mãcar odatã sã poatã câºtiga o bãtãlie importantã

când se pot diseca cele trecute cu speranþa de a le stãpâni pe cele de acumîntr-o iarnã limpede ieºitã parcãdin tablourile lui Bruegel cel Bãtrân unde se pot petrece lucruri cutremurãtoareiar mecanica gesturilor este departe de ce ai vrea sã sugerezeNevoia intimã de adevãr te face sã crezi cã am primit mai mult decât ni se cuvineFiara ce ne locuieºte o domesticim ºi o iertãmDoar minutele rãmânprecum steguleþele multicolorece fluturã pe margineîntr-o cursã de kartingºtiind cã frumuseþea ta o sã devore mereu sfârºitul întâmplãrilor

1100..

Suntem atât de fericiþi Iulia,încât ne este teamã sã nu fi nimerit din greºalãprin visul unui copilImaginile pe care le vedem sunt un creuzet de imaginivãzute sau aºteptate mai demultColajul nostru de zâmbetepot domestici monºtrii de piatrã aflaþi pe faþada catedralei iar degetele tale lungi mâigâie firul ierbii precum þevile revolverului tâmplaunui pierzãtor la jocuri de hazardSoarele ºtie cã uneori umbrele ocrotesc la fel la luminaºi adeseori curajul nu înseamnã absenþa fricii când trupurile noastre se întâlnescodatã cu rãdãcinile copacilor ce se îmbrãþiºazã sub pãmântiar orele ies din zila fel ca spinii dintr-o frunte

1111..

Oare ne vom mai recunoaºte Iulia,atunci când peste noi va da în sfârºit primãvaraca un batalion special de salvareca singurul eveniment red carpet al întâlnirii noas-trecând Aprilie va delira peste maidaneºi pentru rãceala dintre zileva ajunge o Romã în flãcãriOrice eºec va avea ceva senzual ºi irezistibilVictoriile umanitãþii vor diferi puþin de ale noas-treStrãzi patriarhale îºi vor schimba traseul Întoarcerea va fi mai importantã decât toateplecãrileTotul va avea un gust de soare ºi adolescenþãVa atârna amintirea ca o vedenie deasupralacurilorNe vom iubi cu patimãca un cuplu de nobili scãpãtaþi în prea târziul vernilal duminicilor ce or sã vinã

1122..

Frazele ne poartã Iulia, ca o sanieprintr-o colonie imensã de pinguinipe o banchizã din ce în ce mai strâmtãunde iubirile pot trece pe imini de rezervãºi amândoi simþim în ceafãrãsuflarea a cuiva ce-ºi amânã naºtereaNe privim în ochiaºa cum se privesc searã de searãîn oglinda de machiajactorii unui tetru sãrac de provincieºi parcã nu ne vine a crede cã dragosteaeste o bombã cu ceas ce trebuie purtatã sub cãmaºãcu stoicism demn de un kamikazetrecând senin printre continenteunde suferinþa ne þine în braþe ca o sorãiar fericirea ca un întreg lupanar

AAlleexxaannddrruu CCaazzaaccuu

Mesaje cãtre Iulia

1.Este miezul zilei, Iulia, ºi, desigur, toamnã.Aici la mine la serviciunu prea este ce face acum ºi asta înseamnãcã pot sã mã joc pe calculator, e aproape un

viciu,sau sã scriu mesaje.Cele douã posibilitãþi, paralele îmbrãþiºate,mã cuprind, dar mã scutur de vrajeºi, cu aparentã greutate,mã apuc sã-þi scriu o duzinã de poeme,sã-þi scriu despre lumile prin care am trecut:Anglia, Franþa, Italia, Belgia ºi, o vreme,chiar ºi la Cluj-Napoca unde am pututstabili niºte relaþii de prietenie cu bãieþii de la Tribuna într-o zi,aºa cã fie ce-o sã fielor o sã le trimit grupajul obþinutpânã ce capcanele înserãrii nu mã vor

lenevi!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

parodia la tribunã

Ana Golici Puricele medieval V (1997), fragment dininstalaþie, transfer electrostatic color pe hârtie japonezã Kitikata, dantelã ºi catifea

1133




Vernon SScannelS-a nãscut în 1922 în Spilsby, Lincolnshire. Studii la

Universitatea din Leeds. A fost boxer amator, apoiprofesionist. Profesor de lliceu între 1955 ºi 1962, alucrat ºi ca ziarist freelance ºi publicist. A scris romane,o autobiografie ºi un volum despre poezia din timpulcelui de-al doilea rãzboi mondial, Nu fãrã glorie (1976).

The OOld BBooks

They were beautiful, the old books, beautiful I tellyou.You’ve no idea, you young ones with all thosemachines;There’s no point in telling you; you would’t under-stand.You wouldn’t know what the word beautiful means.I remember Mr. Archibald – the old man, not hisson – He said to me right out: ’You’ve got a beautiful hand,Your books are a pleasure to look at, real works ofart.’Zou zoungsters with your ball points wouldn’tunderstand.You should have seen them, my day book, and salesledger:The unused lines were always cancelled in red ink.You wouldn’t find better kept books in the City;But it’s no good talking: I know what you all think:‚He’s old, he’s had it. He’s living in the past,The poor old sod.’ Well, I don’t want your pity.My forty-seventh Christmas with the firm. Too muchto drink.You’re staring at me, pitying. I can tell by your looks.You’ll never know what it was like, what you’vemissed.You’ll never know. My God, they were beautiful theold books.

Vechile rregistre

Erau frumoase vechile registre, frumoase, vã spun.N-aveþi idee voi, tinerii, cu toate maºinãriile voastre;Nici n-are rost sã vã spun; n-aþi înþelege.N-aveþi de unde ºti ce înseamnã cuvântul frumos.Mi-l amintesc pe domnul Archibald – seniorul, nufiul – Mi-a zis din prima: ‚Ai un scris frumos,Registrele tale sunt o plãcere a ochiului, adevãrateopere de artã’.Voi ãºtia tinerei, cu pixurile voastre n-aþi înþelege.Trebuia sã-mi vedeþi registrul curent, cel de vânzãri:Rândurile goale erau anulate cu cernealã roºie.Nu gãseaþi registre mai bine þinute în City;Dar n-are rost sã vorbim: ºtiu ce credeþi cu toþii:‚E bãtrân. I-a fost destul. Trãieºte în trecut,Bietul moºulicã.’ Ei bine, nu vreau mila voastrã.Al patruzeci ºi ºaptelea Crãciun cu firma. Prea multde bãut.Vã uitaþi la mine lung, cu milã. Pot sã vã ghicesc înpriviri.N-o sã ºtiþi niciodatã cum a fost, ce-aþi pierdut.N-o sã ºtiþi niciodatã. Doamne, frumoase mai erauvechile registre.

Six RReasons ffor DDrinking

1.‚It relaxes me,’ he said,Though no one seemed to hear.He was relaxed: his headAmong fag-ends and spilt beer.Free from all strain and care

With nonchalance he wavedBoth feet in the pungent air.

2.‚I drink to forget.’But he remembersEverything, the lot:What hell war was,Betrayal, lostCauses best forgot.The only thing he can’t recallIs how often before we’ve heard it all.

3.‚It gives me the confidence I lack.’He confided with a grinSlapping down ten new penniesFor a pint and a double gin.

4.‚It makes me witty fit to burst,’He said from his sick-bed. ‚There’s nothing worseThan seeing a man tongue-tied by thirst.Hey! Bring me a bed-pun quickly, nurse!’

5.From behind a fierce imperialistic stareHe said, ‚The reason’s plain. Because it’s there!’

6.‚It releases your inhibitions, Lets you be free and gay!’The constable told him brusquelyTo put it away.

ºase mmotive ssã bbei

1.‚Mã relaxeazã,’ a zis,Cu toate cã nimeni nu pãrea sã audã.Era relaxat: cu capulPrintre chiºtoace ºi bere scursã pe masã.

Liber de orice constrângere ºi grijã,Îºi bãlãbãnea nonºalant picioareleAmândouã în aerul ce duhnea.

2.‚Beau ca sã uit.’Dar îºi aminteºteTotul, toate:Ce iad a fost rãzboiul,Trãdarea, cauzePierdute, ce mai bine sã le uiþi.Singurul lucru ce nu ºi-l aminteºteE cât de des am mai auzit asta.

3.‚Îmi dã siguranþa pe care n-o am,’Mãrturisi rânjindTrântind pe tejghea zece monede noi de un pennyPentru-o halbã ºi un gin dublu.

4.‚Mã face amuzant pân-la crãpare,’Zise de pe patul de suferinþã. ‚Nimic nu-i mai rãuDecât sã vezi un om cu limba legatã de sete.Hei! Sorã, adã-mi iute o ploscã!’

5. Din înaltul unei priviri înspãimântãtor-imperialisteZis, ‚E clar. Beau fiindcã existã.’

6.‚Îþi înmoaie inhibiþiile,Te face liber ºi vesel!’Poliþistul îi spuse abruptS-o ascundã vederii.

Traduceri de Cristina TTãtaru

din lirica universalã

Ana Golici Studiu X (1993), colaj de printuri electrostatice pe pânzã, 125 x 150 cm

1144




Ieºirea din zi

În chip cu totul surprinzãtor, copilul estecuminte. Extrem de cuminte. Liniºtit ºi grav, caatunci când, scãpat pentru câteva minute de sub

atentã supraveghere, descoperã o zonã neexploratãdin casã, pe care e neapãrat nevoie s-o cerceteze,spre a o putea evalua corect, dupã propria-i minte.Adulþii din jurul lui au obiceiul enervant de a-i tãiamereu avântul: „Nu este voie acolo!”; „Ai grijã cuaia!”, „Nu pune mâna pe...!”. Cei mari vãd pestetot pericole, el vede provocãri cãrora se simte înstare sã le facã faþã. Nu-l lasã sã facã nimic: ar vreasã se urce pe mobilã, cât mai sus, sã studieze deaproape cum funcþioneazã luminile de lacandelabru; ar întinde farfuriile ºi oalele din bufetpe jos, ca sã le aranjeze dupã culori; ar scoate toatecãrþile din bibliotecã, sã verifice care au cele maifrumoase poze; ar face o incursiune în dulapulmare, cu trei uºi: a vãzut cã jos, sub haineleatârnate pe umeraºe, sunt o sumedenie de cutii ºipungi legate la gurã ºi, de ar pãtrunde acolo, cineºtie peste ce comori ar da! Numai cã adulþii dincasã nu-l lasã sã facã nimic. Aºa cã principala luidistracþie este sã i asculte vorbind. A împlinit nu demult doi ani, însã tot ca un sugar e tratat în casã, ise permite doar sã se joace cu jucãriile lui. Nu-ºidau seama adulþii ãºtia neºtiutori cã pentru el toatãcasa este o potenþialã jucãrie, cã el ar puteatransforma orice într un joc. Nu-l pricep ºi pace! Îlcred un þânc ºi habar nu au ce-i trece lui prin cap!Când i se adreseazã, ceilalþi rostesc cuvintele tare,rar ºi rãspicat, ca sã înveþe sã vorbeascã ºi el corect.De cele mai multe ori, în schimb, cei mari vorbescîntre ei, nu cu bãieþelul. Iar aceia habar nu au cã elaude tot, înþelege tot!

În casã s-a creat mare vânzolealã. Dimineaþã asunat la uºã tanti Maia. La prima orã, când ei nu sedezmeticiserã cu totul. Bunica a deschis contrariatãcã sunt deranjaþi atât de devreme. Vecina a nãvãlitîn hol ºi imediat a izbucnit în hohote stridente: „S-a dus, Mimi! Mama s-a dus!... Acum cinciminute ºi-a dat sufletul... A murit, Mimi! Mama amurit!”. Bunica s-a apucat ºi ea de bocit. Pe bãieþelplânsul ei l-a nedumerit: de ce plânge buni, doar n-apus o nimeni la colþ cu mâinile sus ºi nici nu s-alovit de mobilierul din hol alergând?!

Auzind zarva, a ieºit din camera ei Dedi,strãbunica micuþului, mama bunicii Mimi. Aîntrebat ce s-a petrecut ºi, dupã ce i-au zis, s a pusºi ea pe lãcrimat ºi suspinat adânc. Asta l-a pus pegânduri pe cel mic ºi mai tare. N-a mai pomenituna ca asta! A vãzut o, ce-i drept, pe mami a luiplângând, când a fost el bolnav ºi zãcea cu febrã,iar lacrimile ei au contaminat o pe buni Mimi. Daratunci buni Dedi le-a ºters repede lacrimile:„Liniºtiþi vã, n-are rost sã mai necãjiþi! Nu vã tottânguiþi de pomanã! O sã ºi facã efectulmedicamentele imediat ºi o sã-i scadã febra luibebe, o sã vedeþi!”. Cele douã au ascultat o ºi ºi-audat seama curând cã Dedi avea dreptate.

Descoperind cã tuºi s-a alãturat ºi ea corului defemei oftând cu lacrimile ºiroaie pe obraji, bãieþelula simþit punând stãpânire pe el o mare spaimã:sigur s-a petrecut o nenorocire, din moment ce-iatâta jale în jur!

Ca sã se dumireascã despre ce e vorba, a strigatdupã buni Mimi. Nu l-a auzit. Nu i-a auzit

chemarea nici cealaltã buni, nici tuºi. A început sãþipe isteric, din fundul plãmânilor, ca sã le atragãatenþia.

Alertatã de plânsul copilaºului, a apãrut primamami, ce-l lãsase în grija cumnatei pânã se ocupade ritualul duºului de dimineaþã. A ieºit din baie cuapa ºiroindu-i pe trup, înfãºuratã în prosopul ce-iacoperea doar mijlocul. Nu ºi-a dat seama cã încasã sunt oameni strãini ce ar putea-o vedea goalã,nici nu s-a gândit cã ar putea da, traversând holul,peste cumnatul ei adolescent, ce pretinde sã fietratat ca un bãrbat adevãrat. Instinctul ancestral odeterminase pe tânãrã sã audã plânsul bãieþelului ºitot datoritã lui a ajuns lângã cel mic instantaneu.Abia dupã ce ºi-a luat fiul în braþe ºi i-a ºters obrajiiuzi cu sãruturi a realizat cã, panicate, ajunseserã încamera lor ºi celelalte femei.

– Ce s-a întâmplat? De ce plângeþi?În prima clipã, a avut senzaþia cã puiºorul ei

pãþise ceva ºi cã din pricina asta se tânguie toatetrei cu feþele umede ºi boþite. Le-ar fi întrebat de ceau lãsat copilul singur, însã nu-i dã mâna sã-ºi iasoacra ori cumnata la rost fiindcã l-au neglijat.Observând-o pe vecina înlãcrima-tã, o izbi paloareaei, în totalã contradicþie cu ochii negri, cu pupilelemãrite ºi pleoapele umflate ºi roºii ca niºte rãni. S-aliniºtit în privinþa copilului, convinsã cã el e bine ºicã sursa necazului în altã parte trebuie cãutatã.

– Ce s-a întâmplat, tanti Maia?– A murit mama, scumpo... A murit...– Dumnezeu s-o ierte!, a suspinat mami ºi, dupã

ce-a lãsat bãieþelul din braþe, s-a dus la ea ºi-aîmbrãþiºat-o.

– S o ierte Domnul!, a rãspuns vecina.– A mulit? A mulit?!, întreabã cel mic cu ochii

larg deschiºi îndreptaþi spre tanti. A mulit!?Maia Vladu pricepu frãmântarea bãieþelului;

avea ºi ea acasã o nepoþicã, pe Oana, cu doarcâteva luni mai mare decât el. Cu un calmneaºteptat, îi explicã, dupã ce s-a aplecat spre a fi lanivelul privirilor lui:

– Tanti Cârstina, mama mea, a murit. Astaînseamnã cã se duce în cer, la Domnul nostru ºi n-o sã mai vinã niciodatã acasã; n-o sã mai vinãniciodatã la voi, aici, sã bea cafea cu buni Dedi ºicu buni Mimi ºi nici n-o sã îþi mai aducã prunemari de la þarã.

Copilaºul îi înþelege vorbele, dar nu le pãtrundecomplet sensul: tati se duce la fabricã, mami seduce la ºcoalã, tuºi se duce la facultate ºi toþi vinînapoi, de cele mai multe ori aducându-i daruri. Iarbuni se tot duce la domnul Vasile, sã vadã ce maiface, cã e cam bolnav de o vreme. E drept cã deacolo nu vine cu nimic pentru el, dar, oricum, buniMimi vine înapoi!

– Nu mai vine înapoi tanti Chitina? De ce nuvine? E departe celul? N-o lasã domnul acela sãvinã înapoi?

La auzul întrebãrilor lui rostite cu dicþieimpecabilã, femeile, ce se liniºtiserã întrucâtva,izbucnesc din nou în hohote. Mami se dezmeticiprima ºi dupã ce se ºterse la ochi, îi explicã:

– Bebe, tanti Cârstina era bãtrânã. Taaareeebãtrânã! Oamenii bãtrâni, când le vine vremea, seduc în împãrãþia lui Dumnezeu, Domnul nostru!

„Aºa care va sã zicã, acolo a mers tanti!?, sedumireºte bãieþelul. Acum i-a devenit clar cum stãtreaba, ºtie el bine cine-i Domnul acela Dumnezeu:este cel care i-a dat lui îngeraºul, doar asta spune

seara, înainte de a merge la culcare, în rugãciune,„Înger, îngeraºul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu...”.

Cum lucrurile s-au clarificat, interesulcopilaºului pentru femei ºi pentru plânsul lor s-adiminuat considerabil. Totuºi, neliniºtea îl împiedicãsã facã vreunul dintre lucrurile pe care le ar fi fãcutîn mod obiºnuit rãmas nesupravegheat. Estecuminte, extrem de cuminte. N-are nicio poftã sãscormoneascã în sertarul de la comodã dupãagrafele lui mami; ar putea, ajutat de un obiectdintre acelea cu care îºi prinde pãrul, sã scoatãcapacul de prizã – a vãzut exact cum procedeazãea! – ºi n-ar fi mare lucru sã extragã protecþia dinplastic negru ºi apoi sã vâre în loc cablul de laventilator, de la aspirator sau chiar agrafa, ca sãvadã ce se întâmplã. Dar n-are niciun chef de aºaceva acum. Stã liniºtit, fãrã sã scoatã o vorbã. Estecuminte. Extrem de cuminte. Liniºtit ºi grav. Cãci,pricepând cum vine treaba cu moartea, ºi-a datseama cã în lumea asta toate se petrec dupã ologicã anume.

Conºtient cã numai el poate revãrsa luminarevelaþiei asupra celorlalþi, a stat aproape nemiºcatºi mut în camera lui. Singur, fãrã vreun om mare înpreajmã. Era de acum destul de matur pentru a numai avea nevoie de supravegherea atentã a unuiadult din familie. Dupã plecarea vecinei, ai casei ºi-au vãzut de ale lor. Când apartamentul s-a liniºtitcu totul, bãieþelul s-a ridicat dintre jucãriileîmprãºtiate în jurul lui pe covor. S-a îndreptat sprebucãtãrie cu paºi mãrunþi, cumpãtaþi, ca aistrãbunicii sale, domolindu-ºi elanul care, de obicei,îl obligã s-o ia la goanã. Ajuns lângã bãtrâna cemesteca cu o lingurã de lemn în oala de pe aragaz,a luat o de mâna liberã, ca s-o oblige sã ºi îndrepteprivirea spre el, cãci are sã-i comunice un lucruextrem de grav:

– Buni Dedi, tanti Chitina a murit! A murit, cãera bãtrânã! No, acuma tu urmezi!

Lumina înserãrii

De când a ajuns în staþiune, cu o searã în urmã,Samoilã Florei are toate simþurile în alertã. Îmbãtatde ozon ºi de panorama mirificã a Olãneºtiului, sesimte plin de energie ºi e gata sã-ºi ia zborul cãtre ozare nevãzutã, unde orice este posibil, unde toatevisele prind viaþã.

Ca ºi asearã, la cinã, a mâncat la micul dejun cuochii semiînchiºi, mimând preocuparea pentruhranã, ca sã poatã studia atent lumea. E jumãtatealui iunie, elevii n-au intrat încã în vacanþa de varã,aºa cã mica localitate de munte este populatãexclusiv cu pensionari. Nici o treime nu suntbãrbaþi, iar aceea, majoritatea, sunt în companiaconsoartelor – sigur sunt consoartele (doar acelearecurg în public la gesturi teatrale precum acela dea unge dulceaþa pe chifla jumãtãþii sau de a-i dapeste mânã când o întinde dupã pacheþelul cuuntul porþionat, adevãratã nenorocire pentruarterele ºi inima lui invadate de ateroame).Statistica fãcutã în mod empiric îl poziþioneazã peSamoilã în evident avantaj: este printre puþiniibãrbaþi singuri din serie; cum femeile neînsoþitesunt cam în proporþie de trei la unu, ºansele lui dea petrece un concediu minunat sunt destul desporite. De ar fi mai sigur pe el, ar îndrãzni chiarsã spunã cã are garanþia cã-ºi va gãsi perechea numai târziu de astã searã.

Ieºit din sala de mese, se plimbã alene pe aleilebine îngrijite. De douã ori pe an merge latratament, la bãi: o datã cu bilet subvenþionatpentru pensionari, o datã achitându ºi integralsejurul balneoclimateric. Doctorul de familie îi dã

PovestiriVoichiþa Pãlãcean-Vereº

proza

1155




recomandare pentru proceduri terapeutice menite a-i domoli durerile de oase, dar nu reumatismul l-aadus pe Samoilã Florei în Olãneºti, ci durerile deinimã. De când a înþeles cã soþia lui, cu doar treiani mai tânãrã, este o babã de ºaizeci ºi cinci deani, în vreme ce el, deºi trecut de ºaptezeci, a rãmasun bãrbat între douã vârste, plin de viaþã ºi dorinþe,îl trec des junghiuri prin inimã. Doar venind latratament îºi gãseºte leacul ºi dupã aceea, cam treiluni, rãmâne liniºtit, pânã ce îl apucã din nou dorulnebun de a fugi de acasã, la împachetãri cuparafinã, la gimnasticã medicalã în bazinul din bazastaþiunii ºi la masaj fierbinte în doi, desfãºurat lalumina stelelor, departe de ochi indiscreþi.

– Bunã ziua, domnule doctor!Salutã însoþindu-ºi vorbele de o afabilã aplecare

a trunchiului înainte. ªedinþele de fizioterapie începla ora ºapte, dar doctorul vine abia pe la nouã. ªiel, ca ºi fizioterapeuþii ºi asistentele medicale, estedestul de în vârstã, parcã pentru a nu fi îndizarmonie cu populaþia temporarã ce se perindãprin staþiune.

– Bunã dimineaþa!, îi iese înainte zâmbind cuamabilitate asistenta care i-a fãcut cu o zi în urmãprogramarea la bãi galvanice.

Rãspunde vesel, încântat cã l-a recunoscut.Expert, dupã ce trece de el grãbitã, o evalueazã: „Ofi mãritatã? Cred cã nu… Prea pare delãsãtoare cusine… Cred cã odatã a avut pãrul frumos, dar acumare mai puþin ca mine! Cam ofilitã, sãraca! ªi sigurlipsitã de ambiþie…. Altfel, de ce ar alege sã-ºipetreacã vremea aici, între oameni pe care – mãcarpe jumãtate – îi cautã moartea acasã?!?.

Dinspre Hotelul „Parâng” vin douã femeiþinându-se de braþ. Discutã însufleþite. Samoilã îºidã seama cã de abia s-au cunoscut, una lungeºtevocalele, cealaltã, olteancã, fãrã îndoialã, aruncã dingurã vorbele cu vitezã de mitralierã. Probabil auvenit singure în staþiune ºi au fost repartizate înaceeaºi camerã. Cea cu pãrul alb, ardeleanca, e roºieîn obraji de la efortul de vorbi în timp ce seplimbã. „E grasã! Uite ce ºolduri largi are, ce pulpegroase!? Însoþitoarea ei gesticuleazã, iar degetele cuarticulaþiile deformate de artrozã au la capeteunghii groase, galbene. „N-a fost la salon înainte dea pleca de acasã. Nici nu ºi-a fãcut manichiurasingurã. O femeie neatentã cu ea însãºi n-are cum fiatentã cu un bãrbat!...?

Dezamãgit, o ia la stânga, cãtre Hotelul„Central”. Trebuie sã meargã la o ºedinþã cu curenþidiadinamici abia înainte de masa de prânz, aºa cãare vreme sã batã staþiunea de la un capãt la altul.Ceva tot va apãrea pe gustul lui pânã la urmã!

Nastasia, nevasta lui Samoilã Florei, este ofemeie cu sãnãtate de fier. N-o doare niciodatãnimic, nu se plânge niciodatã de nimic. În sinea ei,se considerã un vraci. ªtie toate ierburile de leac,citeºte tot ce-i cade în mânã legat de diete, de boliºi tratamente. Nu crede în medici. Nu crede înmedicamente. Crede în schimb în puterea luiDumnezeu ºi-n farmacia lui. Când i s-a pãrut cãSamoilã a început sã facã burtã, a tãiat definitiv depe lista de cumpãrãturi mezelurile ºi au trecut pemeniurile pe bazã de germeni. Când analizele luiSamoilã au indicat creºterea alarmantã a glicemiei, aavut un motiv serios sã-i interzicã bãutul de bere,ca nu cumva, Doamne fereºte!, sã se îmbolnãveascãbietul de diabet. Atâta bucurie avea ºi el în viaþã, sãmeargã la bufetul din vecini dupã amiaza pentru osticlã de bere rece. Când a cãzut la pat cu durericrâncene de coloanã ºi de picior, a început sã-loblojeascã cu spirt ºi sã-i punã cãrãmizi caldeînfãºurate în prosoape la spate. Apoi i-a frecatspinarea cu unguent pe bazã de ardei iute, pânã i s-a dus un strat de piele. El, care îºi cunoºtea binetrupul, ºtia care e leacul ce i-ar face bine; i-a spusNastasiei, dar ea l-a sancþionat prompt: „Gata,

Samoilã, cu prostiile! Ce tot vrei, om bãtrân?! Atrecut tinereþea, avem copii mari, nu mai suntemnoi pentru de astea…? A ieºit din camerã ofuscatãde propunerea lui. Oricum, de ani de zile nu maidormeau împreunã, ea nu-i mai suporta sforãitul, elnu-i mai suporta trupul osos ºi uscat de care n-aveavoie sã se atingã. Atunci, în ziua când l-a refuzataºa de brutal, în ciuda suferinþei lui, a înþelesSamoilã cã el a rãmas un bãrbat tânãr, iar Nastasiaeste o babã ce a uitat de dorinþele trupului. ªi deatunci, an de an, primãvara sau la începutul verii ºitoamna târziu, Samoilã îºi ostoieºte durerile înfrumoasele staþiuni balneoclimaterice ale patriei.

Pe o bancã, pe trotuarul de pe promenadã,zãreºte o doamnã respectabilã. Îmbrãcatã elegant,coafatã proaspãt, citeºte.

– Sãrut mãna, domniþã! Permiteþi sã mã aºez?– Da, vã rog!– Ce zi superbã! O adevãratã plãcere sã petreci

timpul în aer liber!– Da, aºa este. Abia am aºteptat sã termin

împachetarea cu parafinã ca sã pot ieºi la plimbare.– Eu am þâºnit din hotel cum am terminat

micul dejun! Am sosit ieri dupã amiazã.– ªi eu la fel. Dar, din câte am înþeles, toþi avem

bilete de tratament începând de ieri, suntem într-oserie…

– Probabil… Ce citiþi? Vã vãd aºa de preocupatãde naraþiune!...

Râde cochetã, alintându-se ca o fetiºcanã:– O prostioarã…, o carte de dragoste vândutã cu

ziarul!...Închide volumul între paginile cãruia arãtãtorul

mâinii stângi þine loc de semn de carte. O întoarce,sã-i arate titlul ºi ca din întâmplare se apleacã îndirecþia lui, lipindu ºi umãrul fin de braþul lui.Samoilã Florei îi prinde mâna cu cartea, o apropiede obraz, ca ºi cum altfel n-ar putea citi titlul.Înþelegându i gestul, femeia surâde larg:

– Aþi vãzut…?Apropierea îi provoacã bãrbatului o miºcare de

recul. „A dracului lucrare dentarã prost executatã!Când a deschis gura, placa de sus a început sã-ijoace între cerul gurii ºi limbã!...?

– Da. Cred cã e interesantã povestea. Vã urezlecturã plãcutã în continuare! Tocmai mi-am amintitcã mi-am dat întâlnire cu un amic ce vine de laBãicoi special sã mã întâlneascã. La revedere!

Dezamãgit, se lasã cuprins de o agitaþienepotrivitã în atmosfera de pace ce domneºte înmica urbe balnearã. A venit în perla staþiunilorvâlcene pentru a adãuga în ºiragul cuceririlor operlã, lucrurile nu pot rãmâne aºa, imediat trebuiesã se întoarcã la Hotelul „Olãneºti” pentruprocedurã, dupã prânz are de mers la o ºedinþã decurenþi interreferenþiali, apoi are programare laduºul subacval în piscina acoperitã. Apoi vine cina,iar dupã cinã ºansele de a da peste cineva potrivitscad (ºtie din experienþa anilor trecuþi cã doamnelerespectabile nu se plimbã aiurea, singure, seara, cãcinu vor sã ajungã subiect de discuþie pentrucucoanele virtuoase).

„Lac sã fie, cã broaºte-s destule! ”, seîncurajeazã. Trece pe lângã un rondou cu trandafiriroz ºi albi. Parfumul lor îi stimuleazã simþurile.Dorul de o îmbrãþiºare caldã îi provoacã un frison.„Dacã mã duc disearã la culcare singur,înnebunesc!”

Ajuns în apropierea hotelului, o descoperãaproape fãrã sã vrea. Ca ºi el, se plimbã cu paºilenovoºi, venind pe alee din direcþia opusã.Observându-i privirile flãmânde, se aºazã pe bancadin faþa clãdirii.

– Sãrut mâna!, i se adreseazã.– Bunã!– Frumoasã zi, nu-i aºa?– Minunatã!

– Aþi obosit?– Ah, nu… Dar parcã nu mi vine sã urc în

camerã…Vocea îi sunã ca un clopoþel, proaspãtã,

tinereascã, are inflexiuni insinuante, ce-i sfredelesclui Samoilã creierul. Raza de speranþã ce-a alunecatasupra lui îi încãlzeºte sufletul.

– Nici pe mine nu mã trage aþa înãuntru… N-aþivrea sã ne plimbãm amândoi pânã se serveºtemasa?

– Ba daaa…Are trupul plin, dar bine proporþionat ºi se

miºcã graþios, spre încântarea lui.– Florei mã numesc! Samoilã Florei!– Lucia. Vãduva comisarului Criºan, rãposat

anul trecut. Sunt pentru prima oarã plecatã singurãîn lumea largã…

„Tânjeºte! Doreºte!? – Soþia mea, slavã Domnului, trãieºte. Dar nu

cu mine.A fost grosolan. Miºcarea finã a nasului

doamnei îi trãdeazã dezaprobarea.– Hmmm… m-am exprimat greºit… Vroiam sã

spun cã soþia mea ºi cu mine suntem despãrþiþi. Ealocuieºte de câþiva ani în Canada, la bãiatul nostrucel mic. Am mers ºi eu acolo, dar nu m-am pututacomoda, aºa cã am revenit în þarã.

– Aaa… înþeleg… Cred cã nu vã vine uºor…– La început a fost mai greu… Dar m-am învãþat

cu existenþa aceasta. Pe lângã dezavantaje, îmioferã, uneori, beneficii nesperate.

Zâmbeºte. Îi atinge cu vârful degetelor dosulpalmei. Ea roºeºte.

– Bãrbatul meu a fost mult timp bolnav…Moartea lui a venit cumva ca o eliberare…, a fostceva firesc…, previzibil… A trebuit doar sã mãobiºnuiesc cu gândul cã de acum voi fi mereusingurã…

– Vai de mine! Cum sã vã obiºnuiþi cu gândulacesta?! Dumneavoastrã singurã?! Nu se poate unaca asta! Sunt convins cã roiesc pretendenþii în juruldumneavoastrã, doamnã Lucia!

– Spune mi „Lucica?, Sami! Pot sã þi spun aºa,nu?

– Ooo, bineînþeles! Mã faci fericit!Inima lui Florei bate cu putere. „Bingo! E a

mea!?– Cât de frumos e aici! N-am mai fost niciodatã

la Olãneºti, dar sunt cuceritã de panoramã! Presimtvã mã voi simþi minunat aici!...

– Fãrã îndoialã, dragã Lucica!Galant, se apleacã ºi rupe un fir de pufuliþã. Îi

ia mâna, depune floarea acolo, dupã care ºopteºte,în timp ce îi face palma cãuº în jurul delicateiplante:

– Ascunde-o bine, sã nu ne prindã cineva c-amfurat-o! N-am rezistat, trebuia sã o culeg, uite cebine se potriveºte inflorescenþa florii cu ochii tãi, cuchipul tãu luminos!...

– Mulþumesc, Sami! Eºti atât de drãguþ!Simpatic ºi atent… ºi…

– Sunt doar un om obiºnuit…– E atât de frumos aici! Magic aproape!

Doamne, câtã armonie!...Sãtul de atâta romantism, nerãbdãtor sã se vadã

cu sacii în cãruþã, îi ia vorba din gurã:– N-ai vrea, draga mea, ca dupã masa de prânz

sã ne… armonizãm sufleteºte…?

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa - Dacã aþi avea ºansa unei adoua naºteri, doamnã Zoe Petre, ºi s-ar putea con-trola contextul, unde vã duce gândul?

ZZooee PPeettrree - Ciudat, nu cred cã m-am gânditvreodatã la o asemenea alternativã. Parafrazându-lpe Platon, m-am bucurat mai degrabã cã m-amnãscut aici ºi nu undeva într-un gulag din Siberia,sau în Biafra. Sigur cã aº fi preferat nu atât unaltundeva, cât un altcândva – mai devreme saumai târziu, într-o lume liberã. M-am gândit, defapt, aºa: ce aº fi fost ºi ce aº fi devenit dacã mãnãºteam ºi mai ales mã formam ca adult într-osocietate liberã de dictaturã? Acum cã m-aþiprovocat, mãrturisesc cã a fost imposibil sã-micreez un avatar de acest fel. ªi aº adãuga cã,þinând cont de toate experienþele din ultimul sfertde secol, de toate întâlnirile, de toate disputele,de imensa ignoranþã a interlocutorilor veniþi dinalte lumi sau mãcar din alte generaþii, cred cã aºalege ceva imposibil – o viaþã în libertate cumemoria adevãratei mele existenþe, inauguratã înplin rãzboi mondial, trãitã vreme de 45 de ani îndouã variante de dictaturã comunistã, ºi de 25 deani în adaptarea la libertate.

- Dar, în acest fel, nu ar fi pãcat sã fie balas-tatã memoria cu impuritãþile existenþei din vre-mea comunistã?

- Ce sã vã spun? Cã memoria oricãruia dintrenoi nu are cum fi purã, cum ziceþi, ci e încãrcatãde inevitabile scorii existenþiale, unele pure, altele– mai puþin, cã nu existã paradis pe pãmânt –altunde, poate cã da, dar nu-mi permit sã

speculez – ºi cã traversarea unor tragice conti-nente ale istoriei ar fi în mãsurã sã-i confere insu-lui interior o consistenþã pe care senina viaþã dezi cu zi în vremuri cruþate de restriºte poate cãnu i-o îngãduie? Am o povestioarã care exprimãpoate mai bine decât pot eu însãmi ce vreau sãspun. Întâmplarea dateazã de la începutul anilor’70: unchiul meu, Grigore Moisil, vorbea cu uncompatriot plecat în Occident ºi revenit, în aniiaceia de liberalizare controlatã, sã-ºi revadã fami-lia ºi prietenii. Se ciondãneau pe teme politice,pânã ce, vag exasperat, Moisil i-a spus: “uite ce,n-are rost sã ne certãm ca doi bãieþandri dintrecare unul a fost la dame ºi celãlalt nu; du-te matala dame, ºi pe urmã vorbim.”

Evident, ideea mea e (ºi) expresia faptului cãnu am în realitate nici o alternativã. Aºa a fostviaþa care mi s-a dat, cu experienþele ei; din feri-cire pentru mine, am suportat doar senzaþiaabstract-sufocantã a orizontului închis, exasper-area în faþa absurdului cotidian, umbra ameninþã-toare a represiunii posibile, nu realitatea ei con-tondentã. În termenii de atunci, aveam o exis-tenþã privilegiatã; ea era însã amputatã iremedia-bil de absenþa libertãþii, ºi asta m-a obligat sã oscrutez mai atent.

- N-am fost chiar explicit. Aveam în mintetoxicitatea experienþei perioadei, care seamãnã cucelulele canceroase. Sã trãim cu cancerul debunãvoie?

- Aº spune cã, de vreme ce ne-am vindecat,poate cã n-ar fi bine sã uitãm ce-am îndurat – ºide ce. Nu vreau sã împing prea departe

metaforele astea aparþinând mai mult sau maipuþin sferei patologicului, dar cred cã, dacãanulãm experienþele negative ale trecutului, risculde a le repeta ne pândeºte la tot pasul.

Am sã vã spun ce am învãþat eu dintr-o expe-rienþã istoricã atenianã de care m-am ocupat maiîndeaproape în 1992. În acel an – foarte apropiatîncã de perioada rãsturnãrilor de regim comunistdin Europa – se împlineau 2500 de ani de la celemai importante reforme instituþionale care audeschis la Atena calea cãtre democraþie. Toþi clasi-ciºtii mai de seamã ai lumii s-au hotãrât atunci sãcelebreze aniversarea celor douã milenii ºi jumã-tate de la reformele Alcmeonidului Cleisthenesdin 509/508a.Chr.: congres la Atena, evident, darºi la Cambridge, unde am avut onoarea sã par-ticip în dubla mea calitate, de istoric al anti-chitãþii ºi de martor viu al reinstaurãriidemocraþiei în România. Regret ºi azi cã nu amputut participa ºi la marele congres atenian, dareram atunci în plinã campanie electoralã, ºi ce felde democraþie restauratã ar fi fost aceea pe care s-o fi abandonat pentru un congres savant?

Mã întorc însã la argument: comunicarea meala Cambridge a avut drept temã restaurareademocraþiei în diferite momente din Antichitate.Nu reiau aici un text pe care l-am publicat atunci,ºi care poate fi citit în traducere românã în volu-mul meu, Cetatea greacã, între real ºi imaginar,publicat în 2000. Ce vreau sã spun aici este cã, înacest context, m-am ocupat cu mare atenþie deamnistia care a pus capãt la Atena, în 403 a.Chr.,unei perioade sinistre de rãzboi civil în care oli-garhii atenieni s-au înfruntat cu apãrãtoriidemocraþiei ºi au fost în ultimã instanþã înfrânþi.Aceastã victorie a democraþilor este celebratã ºiazi, cum a fost celebratã ºi de contemporani, maiales fiindcã a adus cu sine o foarte severã legecare interzicea sub pedeapsa capitalã orice acuza-þie în legãturã cu acþiunile diferitelor personaje întimpul regimului sângeros supranumit “al celortreizeci de tirani”; cu excepþia a mai puþin de cin-cizeci de bãrbaþi care fuseserã în fruntea cetãþii încei aproape doi ani de dictaturã, nimeni nu a fostadus în justiþie pentru transgresiunile din timpulguvernãrii oligarhice. Dupã expresia lui Aristotel,legea impunea tuturor me mnesikakein, “sã nuaminteascã cele rele”.

Or, cercetarea pe care am întreprins-odovedeºte cã preþul pentru aceastã nobilã uitare afost foarte oneros. Textele contemporane vãdescfrustrãri grave, gãsesc cãi ocolite pentru a exercitarãzbunãri pieziºe – poate cea mai dramaticã ilus-trare a acestei stãri de spirit este procesul ºi con-damnarea lui Socrate, care a plãtit de fapt în loculdiscipolilor sãi oligarhi. Sigur cã un cumul derãzbunãri înecate în sânge nu ar fi fost de prefe-rat, dar nici acest simulacru de uitare nu a avutdoar consecinþe pozitive. Aºa cã, þinând seama devechiul dicton care spune cã aceia care îºi uitã tre-cutul riscã sã-l repete...

- Ceea ce-mi spuneþi despre vechii greci îmiaduce aminte de ce s-a petrecut în Africa de Sud,dupã apartheid. Cumva, seamãnã.

- Problema relaþiei cu propriul trecut e foartecomplicatã ºi la nivel personal, darãmite când evorba de mari colectivitãþi. Dacã suntem necruþã-tor de sinceri cu noi înºine, va trebui sãrecunoaºtem cã ne rescriem biografia cât maifavorabil în fiecare clipã. Sigur, când e vorba de ofostã dictaturã, tentaþia de a-þi înãlþa un monu-ment eroic ºi corelatul ei – damnarea Celuilalt ca

1166




De vorbã cu Zoe Petre

“Dacã suntem necruþãtor desinceri cu noi înºine, va trebui sã recunoaºtem cã nerescriem biografia cât maifavorabil în fiecare clipã”

interviu

1177




unealtã a rãului – este aproape fatalã oricãreicunoaºteri lucide a adevãrului. De aceea, istoriciisunt îndeobºte sceptici în faþa memorialisticii. Dinpãcate, graniþa între cele douã genuri e din ce înce mai confuzã, ceea ce nu e salubru. Dar asta eo altã poveste.

- Dacã vorbim de-o nouã naºtere, n-am cumsã nu vã întreb dacã trãiþi nostalgia sau pãrereade rãu dupã copilãrie!?

- Am amintiri foarte colorate din copilãrie. Nuºtiu dacã e vorba de nostalgie în sensul propriu alcuvântului, fiindcã mi-e foarte clar cã, în aceiîndepãrtaþi ani, nu aveam conºtiinþa fericirii, pecare azi o recunosc imediat ca pe un halou strãlu-citor al întâmplãrilor care îmi revin în minte.Sunt sigurã cã, atunci ca ºi acum, mã bucuram deo mie de fleacuri: o poveste cu Albina Maia pecare mi-o citea tata, câte douã pagini pe zi; odimineaþã, la Predeal, când, pentru a mã consolade faptul cã, profitând cã eram mai micã, copiiipe care îi credeam prieteni îmi rechiziþionaserãjucãriile ºi fugiserã cu ele în curtea vecinã, mamaa stat cu mine ºi mi-a fãcut linguri mici ºi crãti-cioare pentru pãpuºi din beþiºoare, lemniºoare ºimiez de pâine; o prãjiturã – precis unKremschnitt, asta ceream de fiecare datã – lacofetãria Verdun de la colþul Bulevardului Pachecu strada Iancu Cavaler de Flondor; prima mingede cauciuc de care îmi aduc aminte, din vara lui’46 – cadou de la Grigri ºi Viorica, din Turcia, cãla noi nu se gãsea cauciuc pentru jucãrii. Venitãdin Turcia, unde Grigri era – spuneam eu grozavde mândrã cã pot pronunþa un cuvânt aºa decomplicat – “ministru plenpotenþiarhrhr” (pe vre-mea aia eram aproape la fel de rârâitã ca el) –mingea se numea Fatma.

Mã opresc o clipã: vremea când toatã lumeacunoºtea graseierea de neconfundat a lui GrigoreMoisil, fratele mamii ºi unul din marii matemati-cieni ai României, a trecut de mult. E drept cã, înanii la care mã refer, eram mult mai interesatã decalitatea lui de furnizor de bunuri inexistente laBucureºti, mingi ºi baloane, ciocolatã!, porto-cale!!!, ºi chiar, supremã trufanda, chewing-gumamericãnesc. Ei, da, Turcia era de partea bunã abaricadei, iubeam Turcia, ºi nici mãcar anii succe-sivi de ºcoalã, liceu ºi facultate în care am totaflat cum ne împilau ei, turcii, pe noi, nu auputut ºterge aceastã primã ºi foarte interesatãiubire. Când am ajuns pentru prima datã înTurcia, eram femeie în toatã firea, mamã de copii,dar, dincolo de splendorile Bizanþului, de strãlu-cirea Moscheii Albastre, dincolo chiar de rafinatasiluetã a vaselor hittite, am regãsit o Turcie imagi-narã unde ºi porumbul fript vândut la colþ destradã, ºi sucul de viºine, ºi peºtii fripþi pe jar pebarcazuri legãnate de Marmara veneau din acelaºiparadis imaginar de ciocolatã, fistic ºi chewing-gum. Câte prietenii am câºtigat cu o lamã deWrigley’s...

Cum spuneam, am multe amintiri foarte viucolorate din anii copilãriei. Dar fericirea pe care opoartã cu ele nu e numaidecât de atunci, e deacum, când le evoc cu bucurie. Da, am avut ocopilãrie plinã de bucurii, chiar dacã uneledescindeau direct din nefericiri comune: am ajunsla Sibiu, care a rãmas o altã oazã cvasi-paradisi-acã, doar fiindcã la Bucureºti cãdeau bombele; amavut parte de o cãlãtorie foarte interesantã cutrenul, de la Predeal la Bucureºti, suscitând admi-raþia afectuoasã a unor ofiþeri sovietici de ambesexe, ceea ce mi-a plãcut foarte mult, doar pentrucã România era, vai, sub ocupaþie. Eram foartemândrã de mine când reuºeam sã “prind” zahãrsau magiun la câte o coadã la magazinul dincolþul strãzii, sau când explicam politicos per-

soanelor care veneau sã ne rechiziþioneze casa cãnu, nu pot s-o facã, fiindcã aveam adeverinþã dela Academie – pe care ºtiam sã o arãt fãrã sã-i daudrumul din mânã – cã, datoritã faptului cã ºibunicul, Constantin Moisil, numismatul, ºi tatãlmeu, Emil Condurachi, arheolog ºi istoric, eraumembri ai Academiei, casa era scutitã de rechiz-iþie. Recunoaºteþi cã nu-i e dat oricui sã se simtãimportant/ã ºi sã se bucure de asemenea dezagre-abile prilejuri. Poate e o formã de prostie, mai ºtii– dar e oricum ceva ce m-a ajutat mereu sã trãiescfãrã sã-mi parã prea rãu.

- Zoe Petre – nãscutã în 23 august 1940.Þineþi minte ceva din rãzboi?

- Þin minte o mulþime de întâmplãri ºi amã-nunte din 1944; înainte de asta, singura meaamintire legatã – indirect – de rãzboi sunt cãrþile.În Bucureºti se deschisese o librãrie germanãunde se aduceau ºi cãrþi pentru copii, admirabil

ilustrate. Dacã nu greºesc eu, în acelaºi local aveasã se deschidã dupã rãzboi librãria “Cartea rusã”,unde cãrþile de copii erau de asemeni excelentreprezentate, dar despre “Cartea rusã” poate o sãvã vorbesc mai încolo. Deocamdatã, sunt încã lacãrþile nemþeºti. Aveam una, mai ales, pe care oiubeam cu ardoare, “Albina Maia” – am maipomenit-o; nu mai ºtiu povestea, era ceva despreo albinã-copil care explora stupul ºi pajiºtea, dar îivãd încã ilustraþiile ºi coperta maron cu floriceleroz, ºi o albinã galbem ºi negru pufos. Niciodatãn-am sã ºtiu dacã îmi plãcea mai ales povesteasau faptul cã mi-o citea tata într-un ritual matinalcare mã încânta: dupã ce se bãrbierea, dar înaintesã se îmbrace de oraº, tata lua o lingurã dintr-unsirop de anghinare care trebuia “sã-i facã bine laficat”, ºi trebuia sã stea întins pe pat pe parteadreaptã, pentru ca siropul, se chema “Agocolin”,sã aibã maximum de efect. Ãsta era momentuldelicios în care îmi citea.

Pe scurt, rãzboiul era pentru mine o carte fru-mos coloratã - ºi, din când în când, o voce carespunea solemn “Aici, Radio Londra”, dar asta seîntâmpla doar noaptea, aºa cã nu eram sigurã cãnu am visat. În martie ’44 însã s-a schimbat cevadestul de important: bunica Vanda ºi cele douãsurori ale tatii au fugit de la Iaºi unde bombarda-mentele erau tot mai grele – mi s-a explicat ceînseamnã evacuat – ºi au venit sã locuiascã cunoi. Atunci mi-am pierdut camera separatã, privi-legiu pe care nu-l voi redobândi decât dupãaproape o jumãtate de secol.

Una peste alta, totuºi, mã bucuram de lãrgireafamiliei. E adevãrat cã, dupã-amiezile, era oricumdistractiv: fie cã mã lua mama cu ea la Arhivecând era de serviciu dupã masa, ºi mã jucam înfrumoasa curte a bisericii Mihai Vodã, pe carebunicul Moisil izbutise, când încã era Director

Ana Golici Naturã staticã vãzutã de o muscã (2005)

Ana Golici Naturã staticã vãzutã de o muscã II (2005), print digital pe hârtie japonezã Kitikata, 58x58 cm


General al Arhivelor Statului, sã o transforme înteritoriu oficial interzis pentru manifestãrilelegionare, care se refugiaserã la Sf. Ilie Gorgani;fie cã mã ducea Tanti Zoe la bunici, pe stradaStupinei, perpendicularã celei unde locuiam noi,strada Zefirului. Numele astea, mai ales Zefirului,îmi plãceau foarte mult. ªi la bunici era foartebine, bunicul Costicã îmi spunea poveºti ºi îmicânta “Drumbun, drumbun toba bate, drumbunbrav român!” iar bunica Elena mã învãþa tot felulde lucruri interesante, ºi, mai ales, decupa cu for-fecuþa ei literele de-o ºchioapã din titlul ziarului“Universul” – pe care îl citise la cafeaua cu laptematinalã, bunica era pasionatã de politicã – ºi mãlãsa sã le regrupez în voie, cu condiþia sã spun cuglas tare ce a ieºit. Aºa m-am pomenit citind, nicinu ºtiu exact când.

Da, astea erau foarte interesante, dar celedouã mãtuºi erau încã mai interesante. BunicaVanda – mai puþin, nu-ºi prea bãtea capul cumine, avea destulã treabã sã-ºi rãsfeþe fetele, ºimai ales pe cea mai tânãrã, Lucia, frumoasã ºimofturoasã ca o prinþesã din poveºti. Cred cã maitârziu mi s-a explicat cã Lucia era nefericitã, abiace se mãritase cu un tânãr avocat ºi acesta fusesemobilizat în linia I a frontului, dispãrând fãrãurmã la Stalingrad. Lucia era oricum nefericitã dinfire, ºi starea asta se va agrava în timp pânã lapsihozã. Adina însã era veselã atunci ºi mã iubeafoarte mult, îmi spunea Chiþ, ca personajul dinaltã carte favoritã din acei ani, “FamiliaRoademult” – un ºoricel mic, isteþ ºi foarte iscodi-tor, pe care îl îndrãgisem. Adina avea talentul dea se lãsa “pãcãlitã” de mine fãrã sã se plictiseascã,în ciuda faptului cã repertoriul meu de pãcãleliera limitat: în fiecare searã, de exemplu, primeamcâte un ou moale, ºi adoram ca, dupã ce-l mân-cam, sã întorc coaja în pãhãruþ ca sã parã oulintact ºi sã-l ofer generos unui adult. Spre deose-bire de mama, care se lãsase pãcãlitã de câteva oriºi pe urmã mi-a spus cã sunt fetiþã mare ºi trebuiesã înþeleg cã ea ºtia prea bine cã am mâncat oul,doar ea mi-l dãduse cu linguriþa, Adina juca min-unat scena dezamãgirii, searã de searã, ºi eu mãprãpãdeam de râs.

Într-o dimineaþã pe care mi-o amintesc foartebine, chiar dacã am datat-o mult mai târziu, eramîn casã cu Tanti Zoe ºi cu bunica ºi “fetele” cândle-am vãzut brusc repezindu-se în curte ºi ascun-zându-se sub tufa de liliac. Tanti Zoe m-a luat dela fereastrã, unde mã uitam nedumeritã la ges-turile lor dramatice ºi inexplicabile, ºi m-a poftitsã jucãm “Hora Unirii”, pe care o cântam amân-douã cu mare elan; în mod particular, chestia cusorbitul îmi plãcea, þin minte, probabil ºi dincauza asonanþei, dar mai ales fiindcã eu nuaveam voie sã sorb cu zgomot, ºi Hora pãrea sãlegitimeze un comportament altfel interzis.

- Sã zãbovim mai pe larg ºi asupra lui GrigoreMoisil...

- Depinde câtã rãbdare aveþi, eu amnenumãrate poveºti cu ºi despre Moisil „în papu-ci” (când eram adolescentã mi-a plãcut o cartecare se intitula Anatole France en pantoufles).Dintre primele amintiri: Grigri era foarte rârâit,graseia puternic. Când aveam, cred, trei ani, TantiZoe fãcuse rost de un costum de Moº Crãciun ºide barba aferentã, din vatã, ºi l-a convins peGrigri sã se deghizeze; doar cã vocea lui erainconfundabilã, aºa cã am declarat imediat: maiîntâi am crezut cã e Moº Crãciun, dar pe urmã avorbit ºi am înþeles cã e Grigri!” Partea amuzantãe cã nu am fost deloc dezamãgitã, toatã aventuram-a distrat la culme ºi nu am dedus de aici cã nu

existã Moº Crãciun, asta a fost o descoperire trep-tatã care nu m-a dezamãgit deloc, dimpotrivãparcã.

Avea ureche muzicalã foarte bunã ºi cânta înduet cu Viorica, soþia lui, cântecele foarteamuzante. Când a ºtiut cã va fi ambasador laAnkara, a compus el însuºi un cântec foarteamuzant, „Domnul Ambasador s-a lãsat de bãut”,pe care regret cã l-am uitat aproape complet, þinminte doar cã domnul ambasador nu mai beadecât apã de Karlsbad...

Grigri era foarte afectuos, dar nu se copilãrea,dimpotrivã, mã trata ca pe o domniºoarã cu multînainte sã merit un asemenea tratament; pe la 13ani, m-a învãþat cum sã-mi las mâna ca sã fiesãrutatã, explicându-mi cã existã o anumitã graþieobligatorie ºi o reciprocitate a gesturilor. Altãdatã, m-am întâlnit cu el pe Calea Victoriei, chiarlângã Capºa; eu veneam de la liceu, el – de la fa-cultate, ºi m-a invitat la o îngheþatã: „Ce vrei? un«Parfait», un «Coupe Jacques?». „Ce e aia «CoupeJacques?»“, am întrebat. „Vai de mine, nu ºtii ce e«Coupe Jacques»?! Nu se poate!“. Întâi însã mi-ascris numele desertului pe o hârtie – era foartedidactic din punctul ãsta de vedere, ca sã ºtiu cãe „coupe“, nu „cupjac“, cum pronunþã repezitchelnerii români. Mi-l amintesc la un curs dematematici pentru umaniºti – a iniþiat un aseme-nea curs cu un succes nebun la sfârºitul anilor ’60– spunând „cum am scris ºi în Contemporanul”ºi întorcându-se imediat la tablã ca sã scrieContemporanul.

De la una dintre conferinþele pentru umaniºti,nu ºtiu de ce, am pãstrat mai multe amintiri decâtde la altele. Cine ºtie cum bãtea vântul în ziua aia.A deschis discuþia Sanda Golopenþia, care era atun-ci în culmea gloriei ei româneºti; puþin timp dupãasta a plecat în SUA ºi ºi-a fãcut ºi acolo o faimã lafel de binemeritatã. Ea a început prin a spune cã,trebuind sã vorbeascã în deschiderea unei confer-inþe a lui Moisil, se simte ca D.I. Suchianu vorbind

înaintea unui film cu Greta Garbo. Erau anii deglorie ai Cinematecii din Bucureºti, ºi Suchianu eraspiritus rector al acelor programe, doar cã person-ajele paralele – Suchianu care era relativ bãtrân ºicam smochinit, în vreme ce Sanda Golopenþia eratânãrã ºi graþioasã, dar mai ales echivalenþa întreMoisil ºi Greta Garbo – au rãmas absolut memora-bile. Îmi amintesc apoi cã Sanda Golopenþia ne-arelatat rezultatele preliminare ale unei cercetãri desemioticã pe care o întreprindea, ºi care consta într-un chestionar adresat proprietarilor de restaurantedin Franþa, pe care îi ruga sã explice de ce îºibotezaserã localul aºa cum se numea el. Nu ºtiudacã proiectul s-a încheiat cu un rezultat notabil,dar m-a încântat faptul cã se intitula La Rôtisseriede la Reine Pédauque. Aþi ghicit probabil cãAnatole France era – este ºi azi – unul dintre autoriipe care i-am frecventat ades, indiferent de faptul cãsentimentalismul discret ºi auto-ironic al textelorlui, invariabil desãvârºite stilistic, nu mai e preþuitde generaþiile lui Genette, Henry Miller sauNabokov. Mã întreb dacã succesul lui AndréMakine nu îndeamnã la o reevaluare a acestei de-licate forme literare. Dar sã lãsãm asta. Moisilschiþa în acele strãlucite expuneri ceea ce avea sãdevinã, în ciclul de conferinþe de la Urbino – atunciMecca studiilor europene de semioticã – Logicaraþionamentului nuanþat; din câte ºtiu, conceptul s-a impus cu brio în logica matematicã, alãturi denoþiunile fuzzy ale lui Zadeh, cu care dialoga, darmã tem cã, în domeniul cercetãrii umaniste, cãruiaîi era destinat cel puþin în parte, nu a avut dez-voltarea pe care am fi aºteptat-o.

(fragment din volumul în lucru “Convorbiri cu Zoe Petre”)

Interviu realizat de AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

Ana Golici Naturã staticã vãzutã de o muscã VII (2005) print digital pe hârtie japonezã Kitikata, 58 x 58 cm


Mi-aduc aminte, era pe la-nceputul anilor ’90ºi-un prieten al meu dorea sã seprivatizeze. Fiindcã toatã lumea se

privatiza.Întâi s-a pus pe capul unui vecin, care era mai

priceput la bucãtãrie, sã se-apuce sã facã-mpreunãplãcinte, pe care sã le vândã acolo, în staþia deautobuz de lângã ei. Dar n-au fãcut nimic.

A zis atunci cã cercul lui de prieteni ºi vecinie prea mic ºi-a ieºit la drumul mare. ªi-a dat pesteun bãiat, care, dupã ce vânduse ziare pe la metrou,se haladise. Iar prietenul meu deþinea un spaþiufoarte generos. ªi s-au gândit sã facã o tovãrãºie. Elpunea spaþiul, iar ãla banii.

Omul cu banii avu ºi o vorbã:- Dom’le, eu m-asociez! Mai spune ºi la alþii! M-

asociez la orice, cu oricine!Noroc de faptul cã prietenul meu nu era bou ºi

ºi-a dat seama cu cine are de-a face. Aºa cã i-a datpaºi îmbogãþitului de la metrou.

Dar ciobanul din Mioriþa se pare cã nu ºi-a gãsitnici el tovarãºii de drum cei mai potriviþi.

ªi nici Tãtãrãscu sau alþii, care s-au înhãitat cucomuniºtii între 1944 ºi 1947.

Despre domnul Crin Antonescu ce sã mai vor-bim?

Totuºi, are mânã bunã. Dupã ce l-a fãcut pedomnul Victor Ponta prim-ministru, l-a fãcut (indi-rect) ºi pe domnul Tãriceanu preºedinte alSenatului, iar pe domnul Klaus Johannis preºedinteal Partidului Naþional Liberal. Acum toþi trei can-dideazã la preºedinþia României, doi din ei chiar cuºanse majore. Iar domnul Crin Antonescu a plecatsingur, deºi îºi dorea cu ardoare el funcþia, pentrucare era ºi desemnat candidat, fãrã a avea un con-curent serios atunci.

Ce s-o fi-ntâmplat? ªi-o fi pierdut minþile sauvreunul din concurenþii lui politici l-o fi chemat înajutor pe Aliodor Împãrat Manolea?

Nu ºtiu de ce, dar eu mã gândesc tot la cioban-ul din Mioriþa, care, deºi avertizat de oaia spioanã,nu-ºi pune mintea cu asasinii, preferând o victoriemoralã.

Ceea ce nu poate totuºi decât indigna o opiniepublicã destul de coruptã, în care liderii ei seexhibeazã în apostoli ai bunului simþ ºi ai onoarei.Pastorul Gâdea l-a atacat ca pe Satana, domnulPonta l-a taxat cu miºtouri mai mult sau mai puþinhaioase, iar impenetrabilul, devoratorul, acidul sul-furic al presei româneºti, care este domnul CristianTudor Popescu, l-a halit în vãzul lumii cu tot cufulgi, carne ºi sânge.

Dar domnul Crin Antonescu, dincolo de lumeasãlbãticiunilor care l-au devorat, a rãmas maideparte ºi rãmâne, continuând povestea aceeadespre superioritatea moralã a monarhului ascuns,dar legitim.

România e ceea ce se vede. ªi nimic mai mult.Iar ceea ce se vede e urât, vulgar, sãrac, foartetrist, deºi atât de zgomotos. O copie stângace

a unei presupuse democraþii de care-ºi bate joc toatãlumea, de la Londra (presa britanicã) pânã laMoscova (vicepremierul Rogozin etc.). Dar „noi” ne„simtem” bine ºi avem multe „succesuri”. „Noi”suntem acel grup ceva mai extins care a pus laba peþãriºoarã dupã asasinarea Ceauºeºtilor. Cu ajutorulstrãinilor de la Est ºi de la Vest. Cu minºtri mulþi, cudeputaþi ºi senatori ºi mai mulþi, cu miliardari decarton de toatã jena, interlopi ºi biºniþari de baltã, cuziariºti aproape analfabeþi, de fapt ingineri rataþi, carenici mãcar nu mai scriu, doar vorbesc la televizor, cãe fãrã reguli ºi fãrã rãspundere, verba volant.Republica teletranziþiei ºi a Internetului.

Elena Udrea, neverosimila candidatã lapreºedinþie, repetã cu oarece retoricã disperatã cã pedânsa o intereseazã votul lui Bãsescu. ªtie ce ºtiepâmpa (de la PMP)! Votul lui Bãsescu poate fi maitare decât votul a 7,4 milioane de români banali. S-avãzut limpede ºi la referendum. Pentru cã îndemocraþia de mucava de la Bucureºti conteazã treielemente: securiºtii, banii ºi euro-americanii. Cele treielemente sunt reprezentate la vârf de un grup foarterestrâns, mic de tot, un fel de „Cupolã”, un fel de„Comisie” (inventatã cândva de Lucky Luciano) lacare, evident, Traian Bãsescu are acces de mai binede zece ani. ªi dacã acel grup „te voteazã”, eºtipreºedinte. ªtie madam ce ºtie! Experienþele de prinbirourile Cotrocenilor sau participarea la grupul deinterese dubioase Bitner-Petrache-Cocoº îºi spuncuvântul.

Acel grup, Sistemul, „Comitetul”, pare sã fi decisdeja de ceva vreme, de vreo trei-patru ani: VictorViorel Ponta. ªi chiar dacã lui Traian Bãsescu nu-iplace, n-are ce face, se supune, c-aºa-i în Sistem. IarComitetul a votat. Dar ºi Elena Udrea îºi are locul eideloc neglijabil. Ce argumente are în campaniaelectoralã Victor Viorel? Pãi, nu prea are. La fel cumn-a prea avut în ultimii doi ani ºi jumãtate de când e

prim-ministru. ªi totuºi... Cu „Jos Bãsescu!” acâºtigat deja trei rânduri de alegeri: locale,referendum, generale. Unde au mers trei va merge ºial patrulea, prezidenþialele. ªi cine altcinevaîntruchipeazã mai bine „Jos Bãsescu!” decâtcunoscuta sãritoare cu paraºuta, Elena Udrea?Cristian Diaconescu? Monica Macovei? KlausIohannis? Dan Diaconescu? Nici pomenealã! ElenaUdrea e însuºi Traian Bãsescu, dacã nu cumvaîncepând de sãptãmâna asta chiar mai mult decâtatât. Pentru cã Traian Bãsescu e trecutul, ElenaUdrea mai poate fi viitorul. Desigur, un viitor mic ºisumbru, care ne va bate tuturor la uºã. Cucandidatura sa, Elena Udrea îl poate deci ajutaenorm pe Victor Ponta. E bau-baul bãsistindispensabil.

Cât se mai poate duce România la vale? Oîntrebare grea, la care nu avem încã rãspuns. De cear fi Victor Viorel încã doar un biet pisicuþ (Bãsescudixit)? Pentru cã nimeni nu poate servi mai bineinterese obscure, interne ºi externe, ca sã terminãmodatã pentru totdeauna cu România, decât unpisicuþ. De aceea „pisicuþul” a fost numit de douãori prim-ministru de Bãsescu ºi tot de aceea a fostavansat surprinzãtor mai înainte pe scaunul depreºedinte PSD. Dar „pisicuþul” promite sã se facãmare, poate chiar un tigru carpatin. De pluº,bineînþeles. Sistemul a hotãrât cã trebuie sã fimpedepsiþi ºi cu Victor Viorel, dupã Bãsescu, Nãstase,Iliescu ºi Ceauºescu. Pentru cã asta meritãm, dacã nune-a plãcut socialismul multilateral dezvoltat. ªi, înplus, Victor Viorel va asigura „stabilitatea”. Încã unpreºedinte pentru „liniºtea noastrã”.

Piesa de teatru politic, comedia, tragicomedia dinRomânia care se joacã în aceste zile ºi se va juca ºiîn lunile urmãtoare, pânã în decembrie, pare scrisãde mult. Autorul sau mai degrabã autorii, Comitetul,par lipsiþi de talent, vulgari, stupizi ºi cinici. Amstabilit mai devreme cã Elena Udrea joacã în piesãrolul bãsismului detestabil, pe modelul „scuipaþiaici!”. Dar ce rol joacã junele prim Klaus Iohannis?

De ce a fost nevoie sã fie tras pe linie moartã CrinAntonescu, cel care ne-a agresat vreo trei ani cucandidatura sa, ºi adus în faþã marele comic seriosde film mut Klaus Iohannis? Pentru cã Antonescuera incapabil sã înþeleagã directivele ºi sã se supunãdisciplinat Sistemului. În plus, l-ar fi bãtut mãr peVictor Ponta în dezbaterile televizate. De acord, darde ce totuºi tocmai Iohannis? Pentru cã VictorPonta, român ºi ortodox, îl poate surclasa uºor, lapas, pe Klaus Iohannis, neamþ ºi luteran. E reiteratãexperienþa de succes din anul 2000 cu Vadim Tudorîn turul doi contra prea de tot uzatului Ion Iliescu.L-au susþinut pe Ion Iliescu cu inima deschisã pânãºi guralivii disidenþi ai Sistemului („nu mai avem deales între reforma lentã sau rapidã, între un partidsau altul, ci între democraþie ºi dictaturã, întrelibertate ºi tiranie” – Apel GDS). La fel ar trebui sãfie susþinut ºi românul ortodox Victor Ponta deMoldova, Muntenia, Oltenia ºi Dobrogea, care nuvor înþelege de ce ar trebui sã aibã un voievodneamþ. Ideea e simplã ºi mãreaþã, trebuia numai sã-þitreacã prin cap. ªi ce rol ar avea în aceastã piesãscrisã de Comitet Cãlin Popescu Tãriceanu ºi MonicaMacovei? Sunt doar rezerve, ca la fotbal, în caz cãse accidenteazã titularii, respectiv Ponta ºi Iohannis.Nu e clar ce rol le-a fost rezervat, dacã le-a fostrezervat vreunul, lui Teodor Meleºcanu ºi, mai ales,lui Mircea Geoanã, care parcã ºi-a suspendatveleitãþile de candidat.

Oricum, n-avem nici un motiv sã ne mai batemcapul, Sistemul s-a ocupat de toate. ªi-a pregãtit ºiun buffer de peste 3 milioane de voturi rezultatdintr-o înþepenire a listelor electorale la 18,3 milioanede posibili votanþi, plus o rezervã incontrolabilã devotanþi în strãinãtate, de ordinul a 500 000, deºiºtim cu toþii cã suntem mult mai puþini votanþi, cevapeste 15 milioane, dar nu putem nicicum sã nenumãrãm om cu om – Comitetul se opune. În þarãau mai rãmas 19,94 milioane de locuitori la 1ianuarie 2014, faþã de 23,1 milioane în 1989 (cf.INS). Rãmâne de vãzut doar cât de tare se vorplictisi ºi poate chiar enerva spectatorii piesei demaxim prost-gust de la care se aºteaptã un votdinainte convenit.

(Text preluat de pe blogul Editurii Compania)

politica zilei

Petru Romoºan

Marinarul, paraºutista ºi unpisicuþ pentru viitorul “nostru”

opinii

Printre tovarãºii de drumPuºi Dinulescu

Primul volum publicat de Virgil I.Bãrbat a fosto semnificativã confruntare cu A.C.Popovici, cunoscutul fruntaº ardelean, în

problema prioritãþilor de dezvoltare. Ocazia a fostlucrarea întitulatã Naþionalism sau democraþie?(Minerva, Bucureºti, 1910), în care A.C. Popovicigeneraliza dezbaterea care a avut loc în capitalaimperiului austro-ungar asupra naþiunilor ca ºicomunitãþi în douã teze: teza dupã careapartenenþa naþionalã este un fel de cadrutranscendental al oricãrei acþiuni omeneºti ºi teza,corelatã, dupã care democraþia - inauguratã deRevoluþia francezã ºi dusã mai departe, pe umeriilui Rousseau ºi Condorcet, de fondatorulsociologiei, Auguste Comte – ar fi cea mai mareprimejdie pentru comunitãþi. Virgil I. Bãrbatreacþioneazã cu volumul „Naþionalism” sau„democraþie”? (Socec, Bucureºti, 1911), în caresupune unei critici amãnunþite tezele. Ocazia el ofoloseºte pentru a-ºi stabili opþiuni proprii înprivinþa conceperii societãþii ºi a prioritãþilorsocietãþii româneºti.

Teza proprie lui Virgil I. Bãrbat este cã nudemocraþia este de vinã pentru degradarea vieþiidin jur, ci proasta folosire a democraþiei. „Rãul celmare – scrie el – nu este tãria democratismului, cislãbiciunea celor ce ar fi sã ia în mînã conducereavieþii de mîine ºi a celei de azi, slãbiciunea lorfizicã, metafizicã ºi socialã, micimea lor; rãul celmare e slãbiciunea fizicã, dar, mai ales azi,slãbiciunea sufletului poporului întreg, popor careîncepe sã nu mai poatã crede, nici el, în valorilecele vechi, în valorile metafizice, sociale... aletrecutului ºi noi n-am gãsit, n-am ºtiut a gãsi altideal care sã-l poatã subjuga, n-am putut duce oviaþã care sã-l poatã prinde, aºa cum este el,democrat, în complexul unui sistem de viaþã, dincare sã nu lipsescã nici ºtiinþa, dar nici credinþa,nici democratismul desãvãrºit, dar niciaristocratismul etc.... ºi disperaþi ne-am pus sãînvîrtim deasupra capetelor noastre fantomanaþionalismului ºi drept orice opoziþie, în contrademocratismului, a vieþei, am început sã scoatemmãºtile tradiþiilor trecutului, conservate cusfinþenie de duºmanii timpurilor posterioare lui48” (p. 60-61). A.C. Popovici susþine cãdemocraþia este rãul, în vreme ce acesta vine dincu totul altã parte: „nevoioºia (lipsa de voinþã,NM) ºi inferioritatea claselor de sus” (p.6). VirgilI. Bãrbat propune trecerea în spatele opoziþieidintre democratism ºi aristocratism ºi asumarea„vieþii” – a „nevoilor acesteia, în datoriile pe careforma ei actualã le impune, în chipuri diferite,celor de sus ºi celor de jos, tuturor acelora careluptã pentru stabilirea bazelor culturii viitorului,pentru gãsirea echilibrului cultural propriutimpurilor ce vin (p.7)” –ca punct de plecare alconceperii societãþii. Prioritatea nu este revenireala trecut, ci angajarea activã a viitorului þinîndseama de ansamblul trebuinþelor omeneºti, carenu se lasã reduse la identificarea naþionalã, chiardacã o includ. Din punctul sãu de vedere, A.C.Popovici rãmîne inevitabil la apelul „formalist”(p.29) de cultivare a naþiunii, cãci „trece cuvederea elementul activ, sufletul instituþiilor decare se ocupã ºi, cînd e vorba sã arate rãul dinmijlocul nostru, nu-l poate vedea. Domnia sa ne

aratã numai un simptom al boalei, simptom pecare ni-l dã drept cauza ei. Leacul pe care ni-l varecomanda domnul Popovici nu va putea fi, niciel, cel bun” (p.55). Rezultatul general la careajungea Virgil I. Bãrbat în prima sa carte a fostabordarea societãþii româneºti din perspectivaunei democratizãri luatã în serios, care va putea fiea însãºi suportul mîndriei naþionale.

Virgil I. Bãrbat a intervenit în dezbatereaasupra dezvoltãrii din România în primele deceniiºi cu deosebire dupã primul rãzboi mondial, pefondul creat de exproprierea marilor moºiiboiereºti, pe care a salutat-o. El a promovat atunciteza dupã care expropierea moºiilor boiereºti ºitrecerea pãmîntului în posesia „plugarilor” trebuieurmatã de a doua expropriere – „expropriereaneºtiinþei de carte” (Dinamism cultural, Lepage,Cluj, 1928, p.8). Numai aducîndu-i la ºcoalã peplugari aceºtia vor face faþã unor vremuri în carese cãlãtoreºte cu trenul ºi avionul ºi se produce pescarã mare. „Un om prin ºcoalã – argumenta el –trebuie sã fie mai bine preparat pentru viaþã,pentru viaþa muncii ºi cîºtigului, pentru aceea abucuriei ºi a sufletului, pentru viaþacetãþeneascã”(p.9).

Termenul care capteazã vederile lui Virgil I.Bãrbat asupra dezvoltãrii României este„democratizarea” mai departe a statului ºisocietãþii. El are în vedere explicit „dispariþiamonopolurilor” de orice fel, „împãrþireapãmînturilor la þãrani”, „þãrmurirea drepturilorpatronilor”, prevalenþa „cuvîntului celor mulþi înpoliticã”, „recrutarea conducãtorilor dupã merit”.Diferenþa, de asemenea explicitatã, de oriceegalitarism ºi de orice nivelare este marcatã deVirgil I. Bãrbat astfel: nu trebuie ca odatã cuîmpãþirea pãmîntului sã cadã „respectul pentruideea de proprietate”; odatã cu votul universal sãcadã ºi importanþa reprezentãrii politice; odatã cupromovarea dupã merit toþi sã de conbsidere cãsînt pe acelaºi plan ºi au îndreptãþirea sã conducã(p.11). El avea sentimentul cã s-a intrat într-operioadã de „anarhie” socialã, dar socotea cãaceasta se corecteazã prin „culturã” ºi „educaþie”.„Numai democratizînd cultura vom completa cufolos democratizarea socialã a zilelor noastre.Numai fãcînd lucrul acesta vom face pe oameniideveniþi cetãþeni sã simtã în faþa vechilor idealurialtceva decît urã a oricãrui ideal, urã a oricãreiºefii” (p.16). Virgil I. Bãrbat a repetat de multe oricã „autoritarismului” din societate îi este mereusuperioarã soluþia sprijinirii pe „datoria” resimþitãde cãtre cetãþeni care au beneficiat suficient de„educaþie” ºi „culturã”.

4Pentru Virgil I. Bãrbat cultura – înþeleasã, cum

spune în discursul Premisele umane ale culturiimoderne (Extensiunea Universitarã, Cluj, 1925-26), drept „rezultatul apropierii celor doi factoriscoºi în relief de viaþa modernã, adicã al mediuluiºi al omului” (p.28), aºadar ca interacþiune dintreomul ce prelucreazã realitatea ºi mediu – estehotãrîtoare în societate. Era, de altfel, cu totulfiresc ca cel care a consacrat o monografie luiNietzsche sã fie captat de argumentele celebruluifilosof privind importanþa trãirii cultivate a lumii

în configurarea vieþii oamenilor. Pe de altã parte,în aceeaºi direcþie presau nevoile României, aºacum acestea erau percepute de un sociologconvins cã Auguste Comte a avut dreptate sãdelimiteze marile perioade ale istoriei umanitãþiica perioade înãntrul evoluþiei spiritului.Rãspîndirea culturii este, oricum, pentru Virgil I.Bãrbat, cheia de boltã a soluþionãrii problemelorde dezvoltare a României. El a luat pe contpropriu o argumentare pe care Max Weber oconsacrase în sociologie, care vede o dependenþãstrînsã a societãþii de acþiuni ºi a acestora de felulîn care oamenii trãiesc realitatea, fel dependent, larîndul sãu, de cultura împãrtãºitã. Spus cît sepoate de direct, România nu se va puteamoderniza dacã nu sînt moderne chiar mijloaceleculturale pe care le pune în lucru.

Pentru români douã solicitãri istorice devin –în concepþia lui Virgil I. Bãrbat - chiar imperativede neocolit. Primul este înlocuirea tentaþiei„pesimismului” ºi a „concepþiei tragice aexistenþei”, cu „principiul înnoirii permanente aclaselor conducãtoare prin elemente destoinicevenite de jos” (Virgil I. Bãrbat, Dinamism cultural,p.6). „Sancþiunea sãnãtoasã pe care acest principiuo dã meritului ºi nemeritului” este cea care þinetreazã conºtiinþa posibilului ºi motiveazã acþiunea.Al doilea imperativ este trecerea de la înþelegereaelitistã a culturii la înþelegerea ei în profunzimedemocraticã. În lumina acestia, „problema culturiinu mai este... o preocupare de specialiºti numai.Ea este problema poporului întreg, problema ceamare a fiecãrui popor, în ea mijind rãspunsul latoate întrebãrile, mari ºi mici, ale vieþii omeneºti.De aceea, problema culturii va trebui sã iasã dincadrul strîmt al vechilor instituþii de culturã ºi ialocul în centrul vieþii, devenind focarul de la caresã se încãlzeascã toate manifestãrile vieþii. În felulacesta, instituþiile de culturã, ele înºile, vor trebuisã devinã copilul rãsfãþat, templul de voinþã, alpopoarelor moderne” (Ibidem, p.6). Virgil I.Bãrbat susþinea fãrã ezitare cã „schimbarea ceamare, singura care va face din poporul românescun popor cu adevãrat la înãlþimea constituþiei lui,rãmîne tot rãspîndirea culturii. Numai aceasta vaputea înlãtura definitiv guvernele rele din þarã”(Ibidem, p.225). De aceea, urgenþele României,devenitã instituþional democraþie, sînt, în opiniasa, eminamente culturale

În consecinþa conceperii culturii drept condiþiea dezvoltãrii moderne, Virgil I. Bãrbat a lansat înRomânia tema reorientãrii ºcolii. El considera cã„dintr-o ºcoalã a cãrþii, ºcoala noastrã trebuie sãajungã cea mai înaltã ºcoalã a vieþii”,„întocmindu-se dupã nevoile ºi firea poporului dela noi” (Ibidem, p.9). El era convins cãmodernizare înseamnã raþionalizare, iar „aceastareclamã, într-adevãr, sã se facã tot posibilul, învederea valorificãrii sau scoaterii la luminã ºi autilizãrii maxime a tuturor forþelor omeneºti decare dispune o þarã” (Ibidem, p.204). ?i chelnerulºi oricare om care exercitã o muncã, oricît desimplã pare, se cuvine preþuit pentru ceea ceizbuteºte sã facã, nu în funcþie de profesiunea sa.El a considerat cã viziunea americanã, dupã care„un popor care are dreptul sã se guvernezetrebuie sã fie instruit” este de luat ca fircãlãuzitor în deciziile de politicã culturalã(Ibidem, p.42). El a elogiat reforma ºcolarã a luiSpiru Haret, ca „început” bine orientat al „opereide înãlþare a culturii naþionale”, prin îndreptareaºcolii spre toþi cetãþenii, ºi a propus completareaacestei reforme. El a fost de pãrere cã în treburileºcolii „opinia poporului” trebuie sã conteze, dar„specialistul” are greutate hotãrîtoare (Ibidem,

2200




diagnoze

Andrei Marga

Virgil I. Bãrbat - un gânditorde referinþã (II)

2211




p.26). „Ceea ce ne rãmîne sã facem acum – scriael – este sã lãrgim ºi bazele culturii, întinzînd-o latot poporul ºi înfrãþind-o cu acesta”(Ibidem,p.20). În acest scop, Virgil I. Bãrbat ºi-a asumatmai multe iniþiative, unele dupã modelulimpactului exemplar al învãþãmîntului americanîn viaþa societãþii, cum a fost cea mai cunoscutãacþiune a sa – crearea „Extensiunii universitare” dela Cluj (1924), ca instituþie menitã sã concretizezerolul social al universitãþii. „Extensiuneauniversitarã – argumenta Virgil I. Bãrbat – nuambiþioneazã sã facã savanþi sau pseudosavanþi.Ea nu ambiþioneazã decît sã ajute pe fiecare omsã devinã un adevãrat <om modern>, adicã unom care sã înþeleagã tot mai bine realitatea dinjurul lui, locul lui în ea, felul ºi necesitateaidealurilor în aceastã realitate, precum ºi drumulcel mai potrivit pentru înfãptuirea acestoridealuri. Fiecare om trebuie sã devinã un punctviu, o legãturã dinamicã între baza ºi vîrfulpiramidei culturale a poporului întreg. Iar pentruaceasta trebuiesc multe, dar printre toate, trebuietot mai mult ºi conºtiinþa acestei legãturi” (VirgilI. Bãrbat, Florian ªtefãnescu-Goangã, Extensiuneauniversitarã, Editura Extensiunea universitarã,Cluj, 1925, p.41-42). Altfel spus, numai cuoameni conºtienþi deopotrivã de libertãþile ºi derãspunderile lor se poate asigura dezvoltarea înforma modernizãrii.

Virgil I. Bãrbat a îmbrãþiºat programaticsoluþia democratizãrii. El ºtia foarte bine cît demari sînt discrepanþele din societatea României ºicît de mult este de fãcut pentru a-i ridica culturalpe cei socotiþi de jos. Acestei ridicãri el i-aconsacrat cea mai mare parte a reflecþiilor sale. Ela fost, însã, tot atît de conºtient de rãspundereacelor care ajung sã-i conducã pe ceilalþi – în faptde nevoia unei vaste reconsiderãri a profiluluielitei politice ºi culturale ce conduce în societate.Observaþiile de la care a plecat sînt profunde ºibat adînc în istorie.

Virgil I. Bãrbat a sesizat carenþele de formareculturalã a politicienilor din þara noastrã, care îifac pe aceºtia sã caute titluri academice dupã ceau ajuns în funcþii. „La noi politicienii ajungspecialiºti: miniºtri de industrie, de lucrãripublice, de instrucþie ºi aºa mai încolo. În altepãrþi, specialiºtii ajung miniºtri ºi uneori ºefi destat. O diferenþã care spune multe, nu?”(Dinamism cultural, p.185). Carenþelepoliticienilor au ºi alt aspect. „Adãugaþi acum, latoate cele spuse mai în urmã ºi concesiile,tragerile pe sfoarã, bucãtãria întreagî în sfîrºit,necesarã mersului înainte al maºinei unui partidºi veþi înþelege prãpastia dintre oamenii lumiiformelor ºi aceia ai lumii interne, dintre politicã,aºa cum ne-a formt-o lumea modernã ºi culturã”(Ibidem, p.215). El a semnalat carierismul care acuprins politicienii, care face ca aceºtia sã ignore,dupã instalarea în funcþii, opinia celorlalþi,cerîndu-le de fapt „supunere orbeascã”, în vremece ei se ocupã de „îmbogãþirea prin politicã”(Ibidem, p.207).

Teza lui Theodore Roosevelt, din celebruldiscurs al preºedintelui american la universitateadin Sao Paolo, dupã care „civilizaþia” presupune„caractere”, iar „caracterul” reuneºte „curajul”,incluzãnd „iniþiativa”, „cinstea” ºi „bunul simþ”(Ibidem, p.207) a fost împãrtãºitã manifest deVirgil I. Bãrbat. El a acuzat energic „oportunismulbizantin”, care face ca la noi cãrturarul sã seadapteze la împrejurãri, în loc sã judeceindependent ºi sã promoveze o opinie proprie ºiresponsabilã faþã de interesul public (Ibidem,p.218). El a acuzat lipsa angajãrii în cauze publicedin rîndurile profesorilor universitari, ca ºi aletinerilor titraþi, în termeni severi: „dacã profesoriiuniversitari ne-au dat icoana senilitãþii timpurii a

intelectualitãþii române, masa cea mare aabsolvenþilor ºcolilor noastre medii ºi superioarene-au dat-o pe cea a senilitãþii noastre morale”(Ibidem, p.206). El a arãtat cã o societate nu-ºirezolvã problemele dacã oamenii se considerã pesine doar simplii „funcþionari” într-un angrenaj decare rãspunde mereu altcineva ºi cã „fuga din faþaluptei” cu asprimile situaþiilor nu se poatejustifica (Ibidem, p.207).

Autorul Dinamismului cultural a sesizat cutoatã claritatea cã „teoria formelor fãrã fond”,care a întreþinut dezbaterea asupra stãrilor delucruri din þarã, nu este destul de profundã. Ceeace a contat în istoria României – dupã pãrerea luiVirgil I.Bãrbat – a fost împrejurarea cã „fondul”nu a fost atins prin mãsuri destul de hotãrîte,care sã deschidã posibilitãþi pentru oameni dindiversele straturi de se exprima în treburilesocietãþii ºi de a împrospãta la timp garniturile deconducere ºi elitele culturale (Ibidem, p.212).

5Virgil I.Bãrbat avea înzestrarea, inclusiv de

natura formãrii intelectuale (ceea ce rãmîne,totuºi, rar la noi!), încît sã elaboreze una dinconcepþiile de referinþã din þara noastrã în temelede care s-a ocupat. Timpul nu a avut, însã,destulã rãbdare cu el, încît potenþialul sãu, pecare reuºise, totuºi, sã-l facã sesizabil, nu s-avalorificat pînã la capãt. Chiar ºi aºa stîndlucrurile, ceea ce el a început ºi a conturat îiasigurã, atunci cînd i se vor fi republicat scrierile,un loc printre capetele cele mai lucide, maipregãtite sã exprime opinii calificate ºi mairesponsabile din cultura românã a epociimoderne. Cu siguranþã, printre capetele care audeschis drumuri ce nu au fost, poate, continuate,dar care au trebuit sã fie redescoperite!.

Bunãoarã, chiar în instituþia în care Virgil I.Bãrbat s-a consacrat, universitatea clujeanã, atrebuit sã elaborãm interpretarea operei derãscruce a lui Nietzsche (vezi Andrei Marga, DiePhilosophie der europäischen Einigung, ClujUniversity Press, 2009, pp. 59- 108), darmonografia lui Virgil I. Bãrbat rãmîne cea caredeschide tema. Am cercetat sistematic culturaamericanã (vezi Andrei Marga, Reconstrucþiapragmaticã a filosofiei, Polirom, Iaºi, 1998), darVirgil I. Bãrbat a iniþiat la noi acest cîmp dereflecþie. Am procedat la schiþarea unei teorii amodernizãrii (vezi Andrei Marga, Raþionalitate,comunicare, argumentare, Dacia, Cluj, 1992), daraveam sã descopãr mai târziu cã Virgil I. Bãrbat aajuns la aceastã tematizare. Am dat seama decotitura culturalã a lumii civilizate (vezi Andrei

Marga, Die kulturelle Wende..., Cluj UniversityPress, 2005), dar aveam sã aflu ulterior Virgil I.Bãrbat a înaintat pe direcþie. Am argumentatcontinuu pentru o sociologie ce-ºi desfãºoarãdiscursul, cu instrumente, desigur, diferite de celeale istoriei sau filosofiei, pînã la a face inteligibilãsocietatea în care trãiesc oameni (vezi AndreiMarga, Diagnoze. Articole ºi eseuri, Eikon, Cluj-Napoca, 2008, ºi altele). Am considerat cã þine delogica lãuntricã a unei cercetãri sistematice sã deaanaliza propriei societãþi (vezi Andrei Marga,România actualã (Diagnozã), Eikon, Cluj-Napoca,2011), dar aveam sã observ cã Virgil I. Bãrbatajunsese în acest punct. Am vãzut în educaþiecheia asanãrii României ºi mi-am asumat oreformã condusã de abordãri inspirate de unraþionalism pragmatist (vezi Andrei Marga,University Reform Today, Cluj University Press,2005), dar Virgil I. Bãrbat era deja pe direcþie.Am criticat demisia moralã a intelectualitãþii ºimoravurile degradate din politica româneascã(vezi Andrei Marga, Sincronizarea culturiiromâne. Un proiect, Tribuna, Cluj-Napoca, 2012,ºi altele), dar abia recitind toate scrierile publicatede gînditorul clujean, pentru a documenta textulde faþã, mi-am dat seama cã Virgil I. Bãrbataruncase o privire adîncã în aceste fenomene. ?imulte altele.

Analizele lui Virgil I. Bãrbat nu numai cã audeschis direcþii care, deºi nu au fost continuatenemijlocit, au trebuit sã fie redescoperite, dar a ºiformulat soluþii care, la o abordare serioasã, nupot fi ocolite. Din pãcate, la noi, nu existãobiceiul de a inventaria punctele de vedere, fie ºiîn vederea examinãrii ulterioare, ºi de a învãþa dinistoria abordãrilor unei teme. Dar, dacã va fi laun moment dat asemenea inventar, atuncipunctul de vedere al lui Virgil I. Bãrbat va contaca unul profilat. Aº putea exemplifica aceastãevaluare cu fiecare dintre abordãrile sale, înmulþimea temelor de care s-a ocupat: Nietzsche,America, modernizarea, starea României,importanþa educaþiei, rolul elitei culturale,carenþele politicii româneºti, etica intelectualiloretc.. Rãmîn aici doar la exemplul educaþiei.

România a fost dominatã, pe rînd, de variatepuncte de vedere. De pildã, Spiru Haret cueducaþia în slujba cultivãrii poporului, 1948 cueducaþia „de clasã”, 1989 cu educaþiadezideologizatã, 1998 cu reforma recuperatoare ºide compatibilizare cu þãrile de referinþã, 2004 cueducaþia populistã, 2012 cu educaþia neoliberalã.Virgil I. Bãrbat, aºa cum atestã scrierile sale, poatefi ºi acum inspirator cu privirea educaþiei prinprisma scopurilor sociale, dar în legãturã cu oculturã deschisã ºi sigurã, cu o educaþie orientatãspre formarea de personalitãþi care dispun nunumai de competenþe, ci ºi de caracter. Îndezorientarea din educaþia actualã a României arfi foarte util sã fie recitite scrierile autoruluiDinamismului cultural. Iar în degradarea vieþiipublice din þarã, a-l studia ºi înþelege pe Virgil I.Bãrbat poate fi mai mult decît încurajator.

Avem acum datoria sã-l editãm ºi sã-l cercetãmmonografic pe Virgil I. Bãrbat. Un doctorand arputea face performanþã cu asemeneaîntreprinderi, restabilind astfel în interesul generalfigura unui gînditor prolific în idei. Doar cã – aºacum s-a putut constata ºi pînã acum, dincaracterul excesiv de sumar al articolelor ce i s-audedicat – ne trebuie un doctorand care stãpâneºteîn acelaºi timp româna, germana, franceza ºiengleza ºi are la activ incursiuni în culturile pecare le-a frecventat eminentul gînditor. Nu esteuºor de gãsit un doctorand cu o asemenea dotare,dar timpul nu s-a sfârºit.

Ana Golici The Biggest Flea on Earth, (1993/2009),118 panouri de sticlã sablatã, expuse la Bienala degraficã, Ljubljana, 2013

Tehnologie” este un termen inventat destul derecent care se referã în mod colectiv lasistemul de artefacte, procesul de creare ºi

folosire a acestora, împreunã cu cunoºtinþeleteoretice ºi practice asociate. Deºi sensul noþiunii de„tehnologie” este similar cu predecesorii sãi istorici,termenii antici greceºti techne ºi banausias ºi celmedieval ºi modern artes mechanicae, CarlMitcham argumenteazã împotriva unei identificãrifacile între techne ºi contemporanul „tehnologie”.„Un studiu al originilor istorice ale cuvântuluitehnologie ... ar putea totuºi dezvãlui caracteruldiscutabil al acestei identificãri.”1 Aceastã evoluþieconceptualã corespunde, într-o anumitã mãsurã,evoluþiei concepþiilor filosofice asupra tehnologiei.

În cartea sa, Paradise restored: the mechanicalarts from antiquity through the thirteenth century(1990), Elspeth Whitney expune principalelecaracteristici ale techne ºi artes mechanicae pânã laînceputul Renaºterii ºi aratã evoluþia conceptualã aacestor termeni. Principalii actori implicaþi înaceastã evoluþie sunt Platon ºi Aristotel, pentruantichitatea greacã, ºi Hugo de Saint-Victor, pentruperioada medievalã. Pentru Platon ºi Aristotel,tehnologia este numitã în general techne, dar acesttermen nu este unul specific, referindu-se deasemenea ºi la retoricã sau la poezie. De fapt,atunci când grecii antici au în vedere în mod specialproducþia materialã utilã, ei preferã sã foloseascã untermen peiorativ, banausias. Cea mai nimeritãtraducere pentru banauson este „vulgar”, iar acesttermen pentru tehnologie este încã folosit descriitori Renaºterii târzii, cum ar fi Salomon deCaus2. Dar chiar termenul banausias, care redã maibine ideea unei techne inferioare, a uneimaterialitãþi utile, nu este o echivalare adecvatãpentru „tehnologie”, din pricinã cã distincþiileterminologice antice se bazeazã pe motivaþii moraleºi epistemologice, iar nu pe descrieri ale obiectelorºi practicilor tehnologice.

„Inferioritatea artelor banausice decurge nu dincaracterul lor tehnologic, nici din simpla lormaterialitate, ci din ideea cã aceste arte particularenu implicã sufletul în capacitãþile sale intelectualesau morale, ci sunt practicate doar pentru asatisface nevoi sau plãceri fizice.”3

Ca o consecinþã a utilizãrii motivaþiei externe înconsiderarea diferitelor tipuri de tehnologie, „nici oclasificare anticã a artelor nu îngloba într-o aceeaºirubricã toate artele sau activitãþile care astãzi suntnumite tehnologie.” (Whitney, 1990, 51) Exemplelecele mai proeminente sunt medicina, agricultura ºinavigaþia, care sunt rareori definite ca arteproductive.

Indiferent de termenul folosit pentru producþiamaterialã utilã, tehnologia este consideratã, înîntreaga Antichitate, un efort ruºinos. Una dinmoºtenirile lui Platon ºi Aristotel pentru evoluþiaconceptualã a tehnologiei constã în clasificãrileoferite de aceºtia. În Omul politic Platon oferã oclasificare a producþiei materiale în ºapte clase:„Strãinul: Aºadar aproape toate câte þin deposesie, cu excepþia animalelor domestice, au fostenumerate, cred, în aceste ºapte specii. Urmãreºte,deci, atent: cãci cu cea mai mare dreptate, poate, arfi trebuit pusã la început specia «produsuluiprimar», apoi specii ca: «instrumentul», «vasul»,«vehiculul», «mijlocul de apãrare», «obiectul dedivertisment» ºi «alimentul»”. (289b-c). La începutulMetafizicii (980a-981b), Aristotel clasificã techne

drept cea mai joasã formã de activitate umanã,doar un pic deasupra simplei experienþe. În Eticanicomahicã (1139b), Aristotel împarte activitateaumanã în cunoaºtere, acþiune ºi producere,producerea fiind cea mai joasã formã a activitãþiiumane. ªi chiar în domeniul producerii, Aristoteldistinge în continuare între artele productive careau ca scop plãcerea ºi cele care au ca scop doarutilul. Dispreþul lui Aristotel pentru simpla utilitatecontamineazã producþia materialã. Prin urmare,tehnologia este privitã în primul rând ca banausias,un termen peiorativ care demonstreazã caracteruljosnic sub care erau percepute artele productiveutile. Abordãrile lui Platon ºi Aristotel suntcontribuþiile asupra tehnologiei cele mai elaboratepentru perioada anticã ºi rãmân perspectivastandard pânã la sfârºitul Evului Mediu4: „Deºiclasificãrile artelor ºi ºtiinþelor au devenit din ce înce mai detaliate ºi mai elaborate de-a lungultimpului, atitudinile de bazã faþã de meºteºugurifuseserã deja formulate în timpul lui Platon ºiAristotel. Perspectiva asupra cunoaºterii ca ordonatãierarhic de la artele inferioare pânã la cele apropiatedivinului ºi accentul pus pe valoarea moralã acunoaºterii au fost asociate în principal cu Platon ºigânditorii influenþaþi de acesta, care de multe oriconsiderau meºteºugurile drept banausice sau arteneliberale. (Whitney 1990, 50-51)

O schimbare majorã în concepþia asupratehnologiei survine în Evul Mediu, cu Hugo deSaint-Victor, care, în tratatul sãu Didascalicon5 (dela sfârºitul anilor 1130s), unificã producþia materialãutilã, adicã meºteºugurile, sub un singur nume, celde artes mechanicae, ºi le împarte în ºapte clase, înanalogie cu cele ºapte arte liberale: þesãtoria,armatura, navigaþia, agricultura, arta vânatului,medicina ºi arta teatralã. O altã idee importantã alui Hugo de Saint-Victor este cã aceste artemecanice sunt o modalitate de a remedia pierderilecauzate de alungarea din Rai, aceasta reprezentândprima evaluare pozitivã a tehnologiei. Aceastã idee,care va apãrea mai târziu ºi la Francis Bacon, vedetehnologia nu numai „doar” ca utilã pentrujosnicele nevoi umane, ci ºi ca valoroasã în sine.

În ciuda evaluãrii pozitive a lui Hugo de Saint-Victor, tehnologia continuã sã fie consideratã ca oactivitate ruºinoasã. Termenul artes mechanicae estefolosit alternativ cu termeni precum artes illiberales,artes vulgares, artes sordidae, ca o redare latinã atermenului grecesc banausias. Aceastã utilizareterminologicã menþine dispreþul faþã de producþiamaterialã utilã. Singurul lucru pe care perioadamedievalã ºi renascentistã îl pãstreazã de la Hugode Saint-Victor este subsumarea întregii producþiimateriale utile într-o singurã categorie, a cãreicaracteristici vor fi specificate abia în zoriimodernitãþii de cãtre Bacon ºi Descartes.

În timpul Renaºterii, invenþiile tehnologiceînfloresc ºi, chiar dacã acestea nu sunt luate înconsiderare de cãtre comunitatea academicã, începsã trezeascã un interes teoretic, atât ºtiinþific cât ºifilosofic, în mediile umaniste. Termenul artesmechanicae este menþionat în acest context înprimul rând pentru invenþiile mecanice, dar, deasemenea, pentru procesele, instrumentele ºiprodusele magiei naturale ºi ale alchimiei. Mai alesspre sfârºitul Renaºterii, în jurul anului 1600,discuþiile asupra tehnologiei se concentreazã în jurulmagiei naturale ca partea practicã a filosofieinaturale.

Artes mechanicae ºi mecanica sunt redefinite, laînceputul secolului al XVII-lea, de cãtre Bacon ºiDescartes, care le ridicã pe acestea la statutul defundament al filosofiei naturale. Pe tot parcursulepocii moderne, pânã la începutul secolului al XX-lea, termenul aplicat la tot ceea ce noi numim„tehnologie” a fost cel de „arte mecanice”, cu nouasemnificaþie dobânditã în lucrãrile lui Bacon ºiDescartes. Deºi termenul de „tehnologie” apare însecolul al XVII-lea, el face referire la ºtiinþa carestudiazã artele mecanice sau techne.

„În ceea ce priveºte tehnologia, în sensul astãzifamiliar al cuvântului – artele mecanice în totalitate– acesta nu se impune în America decât în jurulanului 1900, când câþiva scriitori influenþi, înspecial Thorstein Veblen ºi Charles Beard, îlintroduc ca rãspuns la folosirea germanã dinºtiinþele sociale, acordând tehnologiei un rol esenþialîn modelarea societãþii industriale moderne. Darchiar ºi atunci, folosirea cuvântului a rãmas în mareparte limitatã la cercurile academice ºi intelectuale;el nu a devenit cu adevãrat popular pânã la 1930.”6

Numai în ultimul secol termenul „tehnologie” adobândit sensul sãu extins, ajungând sã fie utilizatpe scarã largã7. A eliminat din discursul publictermeni precum artele mecanice, arte industriale,arte practice, sau maºini, din cauza specificului lorºi a referirii directe la mecanicã. S-a ajuns astfel la înþelegerea faptului cã existã oanumitã realitate care trebuie sã fie numitã ºi cãaceasta este mai mult decât colecþia de artemecanice ºi a produselor lor. Termenul „tehnologie”este în zilele noastre extrem de folosit pentru areprezenta lucruri, acþiuni, procese, metode ºisisteme, iar simbolic pentru a reprezenta progresul.

NNoottee::1. Mitcham, Carl. 1994. Thinking through

technology: the path between engineering andphilosophy. The University of Chicago Press, p. 117.

2. „Banauson ... foloseºte la ridicarea, trasul ºitransportul dint-un loc în altul a feluritelor sarcini, ºiastfel ca o forþã pentru realizarea unor lucruri dificilepentru noi fãrã acest ajutor, precum morile, pompele ºiceasurile ...” (Salomon de Caus, „Epistre au beninglecteur”, Les Raisons des forces mouvantes, 1615)

3. Whitney, Elspeth. 1990. Paradise restored: themechanical arts from antiquity through the thirteenthcentury. Philadelphia: American Philosophical Society, p.30.

4. Sunt demne de menþionat aici opiniile lui Senecaºi ale Fericitului Augustin, care denotã acelaºi dispreþpentru tehnologie: Seneca povesteºte cã Posidonius aafirmat cã trebuie sã fi fost un filosof ºi un înþelept cel cea inventat pentru întâia oarã clãdirile, instrumentele ºiþesãtoria, lucru la care Seneca rãspunde cã filosofia nuare nimic de a face cu instrumente sau orice altceva careimplicã un trup aplecat ºi o minte aþintitã asupra þarinei”(Whitney 1990, 26) Augustine, în Cartea 22.24 a Cetãþiilui Dumnezeu, dupã ce laudã geniul uman pentrudiferitele arte inventate afirmã cã toate acestea sunt nunumai irelevante pentru mântuire dar sunt chiarpericuloase ºi imorale.

5. Hugo de Saint-Victor, Didascalion, Iasi, Polirom,2013, pp. 139-149.

6. Marx, Leo. 2010. “Technology The Emergence of aHazardous Concept”, in Technology and Culture, 51 (3),July 2010, pp. 562.

7. În Google NGram, programul ce analizeazãrecurenþa termenilor în toate cãrþile arhivate de Google,termenul „tehnologie” are în anii nouãzeci o ponderestatisticã de aproape 0.01 % în vreme ce „filosofie”(pentru comparaþie) are o pondere statisticã deaproximativ 0.006 %.

2222




dezbateri&idei

Robert Arnãutu

„Tehnologia” ºi precursorii sãi

Sunt pacienta pavilionului doi. Nimicimportant nu se întâmplã aici, nebunii nusunt închiºi în poduri, nu sunt legaþi cu

lanþuri, nu urlã, nu li se aplicã vreo lobotomie sauºocuri electrice. Oricine poate vedea cât deplictisitori suntem. Uneori chiar zâmbim. Nimeninu se abate de la programul zilei. Cel mai haios ecând ne aliniazã seara ºi ne numãrã. De vreo treisãptãmâni suntem aceiaºi. Personalul medicalprimise ºi o diplomã de merit, pe care asistenta-ºefã a atârnat-o în holul de la intrare, deasupraghiveciului cu yuca. Concurenþa se zice cã a fostfoarte durã, cei de la dezintoxicare suferã ºiacum, dar balanþa a fost înclinatã de succeseleobþinute în combaterea psihozelor acutepolimorfe, a tulburãrilor narcisiste ºi histrionice.Pavilionul doi este locul unde descoperi cãfericirea înseamnã exact asta, sã nu þi se întâmplenimic, sã-þi iei pastilele conform schemei detratament, sã dormi ºi sã nu fii obligat sã facivreo alegere. Odatã intrat acolo, deveneaidependent. La ore fixe, se aude zgomotulcãrucioarelor cu oalele de mâncare. Nu trebuie sãridici capacul, sã vezi sau sã miroºi. Mâncare dedovlecei. Nimeni nu o iubeºte ºi totuºi asta ni sedã zilnic. Greu te împaci cu gustul un pic amar,cu sosul lung ºi consistenþa greþoasã a feliilor delegume. Raþia de supravieþuire. Ne adunãm cutoþii în sala de mese aflatã la capãtul unui culoarlung, întunecos, mirosind permanent a uleirânced. Pe vreo ºase mese de plastic albaste ºidestul de curate, sunt aºezate feliile de pâine carene vor potoli foamea. O infirmierã-dovlecel neîmparte porþiile. Hai sonaþilor, mai repede! Vãcredeþi la restaurant? Bolnavul din colþ saliveazãde câte ori duce lingura la gurã. Balele traverseazãîncãperea, þi se aºazã pe buze, apoi se mutã latovarãºul din stânga ºi tot aºa. Cina cea de tainãscãldatã în fluidele neputinþei. Înotãm cu toþii înaceeaºi zeamã infectã ºi cãutãm urme de carneprintre oasele vreunui pui schilod. Mizeria bolii,mizeria spitalului, nu simþi niciun gust, niciorevoltã, oamenii preferã jocurile cu finalprevizibil. Dupã ce mâncãm noi, premianþiipavilionului doi, uºa de la intrare se încuie, însalã sunt aduºi “agitaþii” puºi sub cheie în caz cãvreun depozit de energie nebãnuitã le-ar permitesã fugã din spital. Când cade zãvorul, estepreferabil sã te afli afarã. Altfel îi priveºti cum îºitârãsc picioarele pe gresia întotdeauna prea rece,în ºir indian, cu privirile în pãmânt, sãpând cuochii pierduþi tunele spre dincolo. Cârtiþele s-aumutat toate la suprafaþã, consumã bezna de aici.Ceva îmi scapã. Exersãm adaptarea la mediu cuajutorul pastilelor. Pe la nouã seara vin asistentelecu tratamentul. Suntem undeva în mijloculsalonului, întindem mâna ca atunci cândînvãþãtoarea ne lovea cu linia fiindcã am mâncato literã sau am greºit la o adunare. Ducem canala gurã ºi aºteptãm minunea promisã. Dincamerele casei copilãriei se deschideau culoare,grote, spaþii halucinante ale intimitãþii, alte zeci,sute de pavilioane. Numai cã acolo nu þi se dãdeavreo pastilã. Asistenta cea tânãrã are chef deglume. Ce mai face domnul Iuga? Pe dreacu’ facedomnul Iuga. Stã în niºte pijamale mototolite ºiþine gura întredeschisã. Mâncarea sleitã atingepentru o secundã cerul gurii, apoi îi dã drumul înstomac. Uite unul care nici mãcar nu se maistrãduieºte sã lase impresia cã înþelege ceva. Dincând în când, dupã ce se stinge lumina ºi ne

punem de acord psihozele, domnul Iuga ºi-o ia lalabã, împroaºcã spema pe pereþii bãii ºi segândeºte la tine. Dar tu nu trebuie sã te superi,ziua de mâine cere sacrificii, preoteasã aolanzapinei ºi a gândirii pozitive! Eºti la fel desingurã ca ºi noi, amãrâþii în pijamale, dosareleprãfuite ale minunatului pavilion doi. În curte efrumos ºi asta îmi place. Mã plimb cu Laurenþiu,19 ani, schizofrenie, acum internat preventiv.Paºnic bãiat, zâmbetul lui îmi aminteºte dereclamele uriaºe aºezate pe clãdirile din centru.Poate cã toate fotomodelele sunt vechi pacienþi aispitalelor de psihiatrie. Ne privim în oglinzi ºi îivedem pe ei, iar normalitatea lor e de fapt ominciunã. Poate cã nici tristeþea nu mai e a mea.Nu am nimic. Laurenþiu îmi spune cã s-aîmbolnãvit dupã ce o tipã l-a lãsat baltã. Nicimãcar nu era îndrãgostit de ea, dar nu a fãcutfaþã despãrþirii. Nu, tatãl nu îl bãtuse când eramic, nu fusese violat sau alte rahaturi de-astea.Încet, vocile îºi delimitaserã un teritoriu, simþeapretutindeni miros de urinã, s-a retras în casã,refuzând tot ce se putea refuza. El ºi groapa, el ºipustiul, el ºi petele, el ºi obsesia, el rãsucindu-ºisingurãtatea în creier, în plãmâni, pânã nu maiputea sã respire. Între timp devenise credincios.Acum vocile aveau un nume, le recunoscuseautoritatea, erau mai uºor de stãpânit. Haosul

este insuportabil. Ca ºi lipsa speranþei. Nu aplouat deloc vara asta. Depresia mea se confundãdeja cu verdele copacilor. În faþa geamuluirezervei unde sunt internatã se aflã un castan.Când suferinþa ajunge la nivelul epidermei, îmiimaginez cã atârn de o creangã a lui cu capulspre pãmânt. Vântul imprimã un balans uºor,sunt o bucatã de carne cãreia nu i s-a gãsit încãlada frigorificã potrivitã. Îmi vine sã vomit. Mãduc la baie ºi iese doar o spumã verzuie, amarã.E rãul care îºi sintetizeazã în mine licorile, îºifiniseazã tumorile crescute din solul gesturilorcotidiene cãrora nu le-am dat importanþã. Copilulmamei mele va fi un chirurg faimos sau va muri,va trebui sã ia la întâmplare un bisturiu ºi sã taieadânc, pânã când sângele închegat va deveni praf.Iisus se plimbã printre noi deghizat în psihiatru.El ne aratã calea, adevãrul ºi viaþa. Anxioºi abuliciºi mediocri, batrâni fãrã familie ºi adãpost,depresive bãtute de soþi ºi concediate de ºefiabuzivi, toþi ne adunãm la umbreluþe sã cântãmprohodul lumii ãsteia. Prezenþa fantomaticã alumii de dupã, de dupã spital, de dupãmedicamente, de dupã suferinþã. Nu-þi garanteazãnimeni nimic. Doar suntem asistaþi în procesulimprevizibil de acomodare cu actul confuz ºi înesenþã absurd al respiraþiei. “Când sã mã nasc, s-aoprit curentul. Moaºa a adus o lumânare ºi lalumina ei am ieºit. Deja am fãcut o repetiþiepentru moarte.” ªi râde. Þigara fumegã înscrumiera improvizatã dintr-un pet tãiat. Ea estelumânarea noastrã cea de toate zilele. Amin.

2233




Pavilionul doiDorina Lazãr

aritmii

Ana Golici Prinþesa viespe, din ciclul: Portrete de insecte cu mâinile ºi picioarele lor (1996), digital print

DDoorriinnaa BBrrâânndduuººaa LLaannddéénn:: - Ai emigrat în USAîn 1987. Ce a însemnat pentru tine, ca om ºi artistformat în România, aceastã schimbare, impactul cuo altã culturã, o altã mentalitate?

AAnnaa GGoolliiccii:: – “Jumping into the Void” (Sãrind învid). Asociez emigrarea cu saltul în gol al lui IvesKlein. La New York nu aveam nici un fel de con-tacte artistice. Nu puteam sã-mi imaginez cum îmivoi câºtiga existenþa ºi cum voi supravieþui ca artist.Lãsam în Bucureºti o comunitate artisticã vie, mulþiprieteni ºi o activitate artisticã bogatã în cadrulAtelierului 35. În anul 1981 câºtigasem bursaUniunii pentru graficã, ceea ce însemna 1.500 de leipe lunã timp de un an. Dar regula era cã din 3 în 3luni trebuia sã prezint la UAP o hârtie care dovedeacã lucrez full time ca stagiar. Absurd, nu?

Noi nu am plecat cu bucurie. A trebuit sãplecãm pentru cã în 1984 eu ºi soþul meu,sculptorul Nicolae Golici, nu am fost admiºi camembri UAP pe motive politice.

Diferenþa dintre România anului 1987 ºi NewYork a fost copleºitoare. Când cineva de la o orga-nizaþie artisticã non-profit a vrut sã ne ajutespunându-ne cã în ediþia de duminicã a ziarului“New York Times” sunt afiºate joburi pentru artiºti,nu ne venea sã credem. În România comunistãorice job decent se lua numai cu pile.

Ziarul “New York Times” avea sute de pagini.Ziarul “Scînteia” avea 4.

Biblioteca unei mici localitãþi din Long Island,unde ne-am stabilit, avea un numãr copleºitor decãrþi, albume de artã ºi de stiinþã. Pe fiecare etajerau douã maºini de copiat, unde pentru 10 cenþiaveai voie sã copiezi orice paginã din orice carte.

În România anilor ‘80 maºinile de copiat, xerox-urile, erau pãzite de securitate.

Am început sã copiez cu frenezie tot ce mãinteresa. Am fãcut sute, mii de copii pe care amînceput sã le organizez în caiete, pe diverse cate-gorii: cosmos, insecte, arheologie, fenomene natu-rale, hãrþi vechi etc.

Împrumutam zeci de cãrþi deodatã, citeam cudisperarea anilor mulþi petrecuþi fãrã accesul liber lainformaþie.

În România din anul 1979, când am absolvitinstitutul ºi pânã când am emigrat în 1987, amumplut numai douã caiete de schiþe.

În America, în 27 de ani, am umplut sute.În Bucureºti am fãcut litografii la atelierul de

gravurã Podul.Când am plecat, mi-am propus ferm cã dacã la

New York voi mai avea vreodatã ºansa de a lucrape o piatrã litograficã, sã desenez asta: era o micãfotografie a unei moluºte cu mulþi ochi.

Mi-au trebuit 6 luni ca sã gãsesc atelierul degravurã din New York. Dupã ce i-am arãtatlitografiile fãcute în Romania directorul atelierului,Robert Blackburn, un litograf de prestigiu, (lucrasecu Jasper Jones ºi Rauschenberg) m-a primit cubraþele deschise. Era ca ºi cum îmi regãseam familia

de artiºti gravori pe care am lãsat-o în þarã. Amlegat prietenii noi, pe viaþã. Prima piatrã litograficãpe care mi-am pregãtit-o am ºlefuit-o cu lacrimi debucurie. ªi primul desen pe piatrã a fost aceamoluscã cu mulþi ochi.

Am învãþat enorm la acest atelier, de la Bob ºide la ceilalþi membri. Aveam acces pentru primaoarã la materiale de litografie despre care înRomânia citisem doar în cãrþi. În lucrãrile melelitografice am început sã experimentez, sã folosescxeroxurile fãcute la bibliotecã. Am început sãprimesc invitaþii sã particip la expoziþii, la bienalede gravurã; am fost admisã în programul Artist onthe Market Place de la Bronx Museum, unde amcunoscut ºi mai mulþi artiºti, ºi aºa am devenitconectatã cu lumea artisticã din New York.

Ar mai fi multe de spus, dar în alt interviu.

– Douãzeci ºi ºapte de ani de când trãieºti laNew York par a fi un timp destul de lung. Cum s-adezvoltat sau modificat opera ta ºi chiar însãºi pro-cesul/munca de creaþie?

– La New York am început sã desenez pe hâr-tiile pe care mi le-am adus din Romania, în cãrbunenegru. Ce desenam? Încã din primele zile ne-amdus la biblioteca din localitate, unde am gãsit unparadis de cãrþi ºi maºini de copiat.

Erau cãrþi cu imagini de structuri naturale,insecte, seminþe, detalii de plante vãzute la SEM,era ceea ce am încercat sã desenez în România cuochiul liber dorind sã pãtrund cât mai adânc înstructura formelor naturale studiate.

Încã de pe atunci aveam intuiþia cã existã olume ascunsã pe care nu o putem percepe cusimþurile noastre limitate. Imaginile obþinute laSEM în care o formã naturalã poate fi vãzutã la omãrire de sute ºi mii de ori mi-a confirmat pre-moniþia cã la nivel microscopic existau multe altenivele de structuri ºi forme uluitoare. Cã înadâncimea structurilor naturale exista, ºi acum, cuajutorul tehnologiei moderne putea fi descoperitã, olume de forme neaccesibilã cu ochiul liber sau cuun microscop obiºnuit.

Totuºi nu mi-am imaginat niciodatã cã eu voiavea acces liber la un Scanning Electron Microscopeºi cã voi putea cerceta orice insecte sau structurinaturale, care mã interesau. Cã voi putea explorasuprafaþa unui gândac mãritã de sute de ori ºi cãvoi putea explora suprafaþa unei minuscule seminþepânã la infinit.

ªi lucrul acesta mi s-a întâmplat pentru cã,întâmplãtor, am citit un anunþ în ziar cã New YorkHall of Science, un muzeu de ºtiinþã popularizatãdin Queens avea un “open house” ºi oricine puteaparticipa cu obiecte aduse pentru a fi mãrite ºivizionate la SEM.

Acolo am devenit primul artist in residence.Asta prin anii ‘90. La New York Hall of Science amavut mai multe expoziþii personale ºi timp de un anam fotografiat la SEM între alte proiecte întreaga

suprafaþã a unui purice mãritã de 750 de ori. Ca sã-l pot fotografia bucatã cu bucatã, a trebuit sã-micreez o hartã pe care adãugam dupã fiecare sesiunezonele fotografiate. Era ca o cãlãtorie pe o planetãnecunoscutã. Nu ºtiam ce voi vedea în urmãtoareasecþiune. Am putut sã alcãtuiesc imaginea întreguluipurice cu 200 de fotografii polaroid alb-negru.

Pentru mine avea mãreþia ºi rigoarea unui con-cert de orgã de Bach.

– Vine opera ta de pânã acum dintr-un timp par-ticular, ca rãspuns la un anumit moment cultural?Cum ar trebui sã fie privitã în raport cu propria taistorie?

– Trãiam în plinã dictaturã comunistã.Desenând numai despre naturã era felul meu de aspune cã exista ceva mult mai presus, mult maiimportant ºi mai etern decât o dictaturã politicã pecare nu o respect ºi în care nu pot sã cred. Am avutîntotdeauna o atracþie ºi o curiozitate faþã denaturã, plante, insecte, animale, fenomene naturale,structuri naturale, dublatã de un simþ de observaþiefoarte dezvoltat.

La ºcoalã aveam 10 numai la botanicã ºi ladesen, ºi eram întotdeauna responsabila cu labora-torul de ºtiinþe naturale unde petreceam mult timpsingurã. În vacanþe desenam la muzeul Antipa,povestea mea preferatã din copilarie a fost“Mãrunþica” de H. C. Andersen ºi am învãþat sãcitesc pe versurile din cartea “Balada unui greiermic”. Când am realizat, în ultimul an de la Institut,cã vreau sã-mi concentrez tot efortul meu creator ºiartistic pe studiul naturii, reprezentatã aºa cum otrãiam eu, ca pe o experienþã vie, a fost ca o urma-re fireascã a preocupãrilor mele de pânã atunci.La început mã simþeam singurã ºi nesigurã pedemersul meu, nu ºtiam unde sã mã îndrept pentrua cunoaºte alte demersuri, similare. Nu mã simþeamaproape de grãdinile suspendate ale lui AlinGheorghiu ºi nu ºtiam nimic despre lucrãrile luiºtefan Bertalan de care acum înþeleg cã eram celmai aproape.

– O întrebare despre conþinut politic ºisemnificaþie: existã o continuã abordare/tratare aunui anumit subiect în lucrãrile tale? Ar trebui caarta ta sã fie vãzutã ca exemplificare a uneiideologii?

– Cred cã am rãspuns în mare parte la aceastãîntrebare mai devreme, dar pot sã adaug: respect

2244




de vorbã cu artista plasticã Ana Golici

“Artistul contemporan trebuiesã fie capabil sã identificeproblemele reale ale societãþiiîn care trãieºte…”

meridian

2255




Natura cu religiozitate. Pe mãsura ce m-am adâncitîn studiul fenomenelor ºi structurilor naturale amînceput sã observ tot mai mult organizarea perfec-tã, matematicã, vizibilã în orice formã naturalã,oricât de modestã sau de nesemnifictivã. ªi, dupãce am lucrat cu computerul Macintosh la dezvol-tarea cercetãrilor mele artistice, în ultimii ani amajuns la concluzia cã Natura funcþioneazã ca uncomputer organic complex în care informaþia digi-talã este stocatã în cele mai ingenioase moduri înfiecare sãmânþã, omidã, pupã, mugur, ou de flu-ture, sau de alte creaturi ºi, în general, în tot ce neînconjoarã din Naturã.

– Opera ta îmbracã multe aspecte diferite. Întimp ce unele lucrãri par a se concentra asupraproblemelor de material, formã ºi spaþiu, altele sebazeazã pe naturã, ºtiinþã… Instalaþii stau alãturi delucrãri pe hârtie, litografii, fotografii… De unde vineaceastã dorinþã de a lucra cu mijloace atât dediferite ºi care este conexiunea lor interioarã?

– Crezul cã am ajuns într-o þarã liberã în carepot sã fac orice fel de artã ºi sã spun orice, mi-a datlibertatea sã experimentez ºi sã lucrez cu oricemateriale pe care le-am considerat necesare pentrurealizarea lucrãrilor, ºi pe care le-am gãsit laîndemânã. De la umbra unui copac în mãrime na-turalã croºetatã de mama din lânã neagrã, labaloane fosforescente, la traseul unei particuleatomice desenat cu fãinã albã pe pardoseala neagrãa unei sãli de expoziþie (care urma a fi distrus devizitatori) la transferul de imagini microscopice peciuperci, la rame din blanã ºi desousuri, la piloni deconstrucþie transformaþi în cruci acoperite de difu-zoare, de paie, de flori de hârtie ca în ceremoniilereligioase din america latinã, pânã la mii de aripiîmpãturite din celofan iridescent, pentru a fi inser-ate într-o publicaþie ºi la afiºe în stilul propagandistcomunist care sunt o falsã reclamã la aºa zisele“beneficii” ale noilor produse alimentare modificategenetic, la siluete de insecte uriaºe acoperite degunoaie (pentru cã asta produce civilizaþia noastrãîn cantitãþi monstruoase, dar preferã sã le ignore)reprezintã într-adevãr o mare varietate de mijloacede expresie, dar toate mi-au fost necesare pentrurealizarea proiectelor respective.

Nu ºtiu exact dacã toate ar avea o conexiune,aceasta s-ar putea vedea mai ales într-o expoziþieretrospectivã.

– În lucrãrile tale de artã ai dezvoltat o serie deteme (libertate, religie, poluare, emigrare, etc.) caredovedesc implicarea/angajarea ta ca artist înprobleme acute cu care se confruntã umanitatea.Probabil cã este exagerat sã se spunã cã eºti omoralistã… Dar ce ne poþi spune despre intenþiamoralã în opera ta?

– Cred cã, de multe ori, în lucrãri folosescmijloace vizuale împrumutate din limbajul graficiipublicitare, fiind un limbaj bine cunoscut, deoarecemulþi ani mi-am câºtigat parþial existenþa, în þarã ºiîn USA, ca grafician. Se pare cã artiºtii folosesc înmod curent în lucrãrile lor tehnici împrumutate dinocupaþiile cu care îºi câºtigã pâinea cea de toatezilele. Cunosc multe exemple. Aºa se explicã carac-terul moralizator, aº spune mai degrabã dorinþa dea manipula, sau în cazul meu, de a transforma înbine, îmi imaginez eu, ceva din concepþiile privi-torului sau mai bine zis al participantului. Spunasta pentru cã multe din lucrãrile mele implicã par-ticiparea publicului. De exemplu pentru a tãiabucãþi dintr-o uriaºã frunzã digitalã ºi a descoperipe dosul bucãþii tãiate fragmentele unui ecosistemce poate fi studiat în continuare, sau pentru adespãturi o mare aripã transparentã ºi iridescentã casã înþeleagã pe viu mecanismul de împãturire ºi

despãturire al aripilor ascunse ale unui cãrãbuº. Într-o altã lucrare participatorie sau interactivã pu-blicul e invitat sã mute de pe suprafaþa unei lucrãrimonumentale bucãþile de gunoi care acoperãinsecte mirifice desenate în prafuri de pastel, decifoarte fragile, în dorinþa de a le face vizibile ºi de ale elibera de sub gunoiul nostru otrãvitor. Dargunoiul nu poate fi eliminat total de pe lucrare, elpoate fi doar repoziþionat, foarte similar cu felul încare gunoiul este relocat dar nu poate fi eliminat depe planeta noastrã. Mai sunt multe alte exemple,precum insectele modificate genetic, din preajmalocurilor unde au avut loc accidente nucleare ºi carepot fi rãspândite de participanþi, dar mã voi opriaici. Nu pot sã ramân indiferentã ºi cred cã arta areputerea sã inspire schimbãri de atitudine ºi degândire în minþile ºi sufletele oamenilor de toatevârstele.

– De la prima ta expoziþie la Hanul cu Tei dinBucuresti ºi pânã la a fi reprezentatã cu lucrãri laBiblioteca Congresului la Washington D.C., TheNew York Hall of Science, The Robert BlackburnPrintmaking Workshop, New York, este un drumlung… Cum a fost pentru tine aceastã cãlãtorie?

– Neaºteptatã ºi plinã de surprize. Lista se poatecontinua cu rezidenþe la Corning Glass Museum ºila Iowa University. La prestigiosul IPCNY unde amavut onoarea de a fi prezentã cu o lucrare lângã olucrare de Magritte, ºi arãtau bine împreunã, laBronx Museum ºi, recent, la Bienala de la Lubljanaºi la Columbia University. Trebuie sã menþionez cãprintre experienþele care mi-au îmbogãþit enormviaþa artisticã au fost întâlnirile cu publicul încadrul programului Open Studio al Fundaþiei deArtã Elizabeth. Într-o atmosferã mai puþin formalãdecât într-o galerie sau muzeu, purtam discutii vii ºiinteresante pe marginea lucrãrilor arãtate pentruprima datã vizitatorilor avizaþi ºi interesaþi. Acoloîmi experimentam ideile în “tranºee,” cum spuneJerry Saltz.

– Aparþine opera ta culturii americane sau con-sideri cã eºti un artist român care trãieºte ºi creeazãîn USA? Crezi cã existã/ poate exista o aºa numitãculturã transfrontalierã în care sã se încadreze artiºticare vin din douã culturi diferite?

– Probabil cã prin problematica pe care o abor-dez în lucrãrile mele, mã pot considera un artistglobal, dar prin faptul cã am cunoscut intim otradiþie culturalã care ºtia sã trãiascã în perfectãarmonie cu natura (mã refer la gospodãria tradiþion-alã a þãranului român) fãrã sã o polueze ºi fãrã sã oexploateze pânã la distrugere, lãsând generaþiilorurmãtoare o naturã viabilã ºi curatã, sunt un româncare trãieºte ºi lucreazã în USA.Nu-mi dau seama cât de interesat ar fi publicul dinRomânia ºi societatea româneascã de a discutaproblemele de încãlzire globalã, de poluare excesivã,prin producþia monstruoasã de gunoi ºi al altor fac-tori care duc la dispariþia rapidã a albinelor ºi abroaºtelor (ºi a nenumãratelor creaturi, unelenedescoperite încã) absolut necesare sãnãtãþii ecosis-temelor planetei. Recentele proteste legate deexploatarea minierã Roºia Montanã au dovedit însãcã existã o conºtiinþã vie a societãþii româneºti careare puterea de a lupta pentru a salva cel maipreþios dar pe care îl are România: NATURANEPOLUATÃ. România de azi este o þarã în plinãdezvoltare care, cred eu, încã nu se confruntã cuproblemele majore de mediu ale þãrilor industrial-izate, dar am impresia cã, din nefericire, se îndreap-tã vertiginos ºi inconºtient spre acelaºi destin fãrãîntoarcere al consumerismului excesiv. ªi cum sã teaºtepþi ca un popor supus atâtor lipsuri timp de ojumãtate de secol sã spunã NU atâtor beneficii ºi

comoditãþi aduse de societatea de consum cu toateviitoarele problemele de mediu legate implicit deea. Nici mãcar în USA, unde o personalitate ca AlGore cu cãrþile sale de un adevãr incontestabil, nu areuºit sã schimbe prea mult din obiceiurile de con-sum ale societãþii americane. În SUA încã se maifolosesc containere de styrofoam care sedegradeazã în 500 de ani ºi miliarde de pungi deplastic care apar ºi plutesc ca niºte insule giganticeîn mijlocul celor 5 oceane planetare sau în cele maiîndepãrtate ºi nepoluate colþuri ale planetei alterândpermanent sãnãtatea ºi echilibrul ecosistemelorrespective. În climatul artistic contemporan, unartist nu mai aparþine unei singure culturi ci, maidegrabã, se caracterizeazã prin problematica abor-datã. Problemele locale, mai devreme sau maitârziu, vor deveni probleme globale.Artistul contem-poran trebuie sã fie capabil sã identifice problemelereale ale societãþii în care trãieºte: o problemãdefinitã nu mai este o necunoscutã, atunci poate fiadresatã, ºi eventual, poate fi rezolvatã. Arta nupoate da solutii dar analizeazã societatea pe multi-ple planuri, nu numai afectiv, identificã problemelecu care ne confruntãm chiar dacã sunt greu deacceptat, iar definirea unei probleme este un primpas spre rezolvarea ei. Urmãrind arta româneascãcontemporanã am observat un anumit mod degândire creativ ºi ingenios, capabil de asocierineaºteptate, în care mã recunosc. Deci sunt unartist global care încearcã sã adreseze problemeleglobale cu ajutorul experienþei primite din culturaîn care m-am format.

– Când ai vizitat ultima datã România? Ai maiexpus în România dupã plecarea ta din 1987?

– În 2007. România de acum, pentru mine, esteo þarã nouã în care cu greu recunosc urmele trecu-tului cunoscut. În schimb mi-am regãsit prieteniicare au rãmas la fel de apropiaþi ºi m-am bucuratnespus de cât de repede s-a legat o comunicarerealã între noi de parcã anii despãrþirii ar fi fostºterºi cu buretele de o mânã nevãzutã. E adevãrat:prietenii sunt pe viaþã! În România anilor ‘80 amvisat, ºi chiar am propus la uniune, organizareaunei Bienale Internaþionale de Gravurã Micã. Ampropus “micã” pentru cã gravurile mici s-ar fi stre-curat mai uºor prin poºta comunistã cenzuratã avremii. Dar nu s-a putut organiza în condiþiile deatunci. Peste mulþi ani am primit invitaþia de a par-ticipa la Bienala Internaþionalã de GravurãExperimentalã de la Palatele Brîncoveneºti organiza-tã de un grup de tineri artiºti din Bucureºti.

Am trimis o gravurã digitalã experimentalãavând ca temã mutaþiile produse în naturã de radi-aþiile radioactive prezente la locurile accidentelornucleare. Tocmai trecuserã 20 de ani de la acciden-tul nuclear de la Cernobîl.

O micã explicaþie: Natura nu funcþioneazã con-form criteriilor de bine ºi rãu, de frumos sau deurât. Toate aceste categorii ne sunt atribuite princultura în care suntem formaþi. Deºi lucrarea“Mutaþii” descria un fenomen natural înspãimântã-tor ºi destructiv din punctul nostru de vedere,lucrarea, din punct de vedere strict vizual, eraseducãtor de frumoasã.

Interviu realizat de DDoorriinnaa BBrrâânndduuººaa LLaannddéénn

2266




11.. IIttiinneerraarr ddeelloocc sseeccuunndd. De la 1 februarie pânãla 31 octombrie 1949, Ion D. Sîrbu esteconferenþiar la Catedra de istoria artei la Institutul„Ion Andreescu” din Cluj, unde, în scurtul timp, afost coleg cu Romul Ladea, Aurel Ciupe ºi CatulBogdan.

„Prima orã de Istoria Artei – o evocã Zizi Ilieº,actriþã ºi apoi secretar literar la teatrul dinPetroºani. Cine vine la catedrã? – ne întrebam.Prima întâlnire. Nedumerire. Încântare. Fascinaþie.ºi-a fãcut apariþia Ion D. Sîrbu. Tânãr, mândru,’nalt, frumos! îi ºoptesc colegului ceva mai învârstã de lângã mine. S-a impus din primulmoment. A fost o revelaþie. Orele se scurgeau caminutele. Nimic din sfera artelor plastice nu-i erastrãin. Noi orizonturi se deschideau ochiilor ºisensibilitãþii noastre. Curând am dobândit noþiuniclare, precise, din sfera vastã a Istoriei Artei. Ne-a“mijlocit” vizitarea muzeelor din Apus, oferindu-ne detalii ºi sinteze solide ca informaþie prinilustrþii semnificative. Picturã, sculpturã,arhitecturã, stiluri, ºcoli, curente, epoci eraureceptate de minþile noastre setoase de cunoºtinþe.A deconspirat arsenalul de secrete ale unei vasteistorii, istoria universalã a artei, limpezindu-itainele. Artele frumoase deveneau mai frumoase înochii noºtri aþintiþi în ochii lui limpezi, curaþi,luminoºi.” (Zâmbetul inefabil al magistrului, în”Cu sufletul la creier”, Ed. Fundaþiei Culturale„Ion D. Sîrbu”, 1996, pp. 66-67). Ion D. Sîrbu nuse sfia nici de lecþiile peripatetice. Cu cei optstudenþi dupã sine, lor realiindu-se ºi alþii,strãbãtea ºi explica fermecãtor vestigiile medievaleale Clujului, catedrala goticã sau, înconjurând,statuia ecvestrã a lui Matei Corvin.Trei contraforþi susþin cultura lui Ion D. Sîrbu,vizibili din titlurile lucrãrilor: Despre o dialecticã aluciditãþii (în Preocupãri universitare, I, nr. 2, febr,1944, Buc.); De la arhetipurile lui C. G. Jung lacategoriile abisale ale lui Lucian Blaga,surprinzãtoare tezã de licenþã în Filosofia Culturii,Esteticã ºi Psihologie, susþinutã la 30 martie 1945,la Blaga, cu menþiunea magna cum laude, cu 9,71;ºi pregãtirea temei de doctorat Funcþiaepistemologicã a metaforei (1944-1946). La aceºtiase adaugã dramatica experienþã de viaþã,revelatoare asupra filosofiei istoriei. Luciditate,arhetipuri ºi categorii abisale, metaforã ºi istorie..

Se ºtie cã în epoca de rãsturnare a valorilor, la„28 sau 29 dec. 1949”, alãturi de dascãlii sãi, L.Blaga, D. D. Roºca, Liviu Rusu – Ion D. Sîrbu estedestituit din postul de asistent de la Universitatea„Victor Babeº” ºi din cel de conferenþiar de laInstitutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”. Începecoborârea în infern. Dupã trei luni de ºomaj, pânãîn 25 iulie 1955, trece, ca profesor de Românã sauConstituþie, prin câteva licee din Cluj, pânã laºcoala Medie „Ady-ºincai”, unde îl are ca elev peviitorul ziarist ºi pictor Ion Liciu, venit în ValeaJiului. În aceastã epocã, Ion D. Sîrbu nu-ºi pierdecumpãtul ºi încrederea în cerul absolut al valorilor.„Aveam o încredere oarbã cã adevãrul, libertatea ºidreptatea sunt valori fãrã de care nu e posibil niciun fel de progres adevãrat. Eram foarte bunprieten cu Romul Ladea, sculptorul. Fusese ºi eldat afarã din Institut, trãia la 15 km de Cluj, încomuna Suceag, unde avea un atelier, fiind

întreþinut din ceea ce câºtiga, muncind ca o roabã,aceastã nãzdrãvanã, tãcutã, foarte sensibilã,originalã ºi finã pictoriþã (cu totul, pe nedrept,uitatã), care era Lucia Piso. (Nu vreau sã morînainte de a povesti clujenilor de astãzi ce mari aufost, în perioada lor sãracã, aceºti doi artiºti:sculptorul Romul Ladea ºi pictoriþa Lucia Piso.) Eibine, sub semnul acelei încrederi în viitor ºivaloare, eu l-am îndemnat pe Ladea sã facã, dintimp, busturile (statuile) unor scriitorimarginalizaþi. L-am dus peste dealuri, drum dedouã ore, pe Blaga, în mai multe rânduri. M-amdus cu Ladea la duhovnicul meu literar, laAgârbiceanu (pe ai cãrui umeri plângeam cânderam foarte nefericit), am condus la Suceagîntreaga ºcoalã Ardeleanã pe atunci: Breazu, LiviuRusu, Muºlea ºi alþii. Statuile lui Ladea împo-dobesc astãzi Clujul cultural.” („Eu l-am vãzut peBlaga plângând”, în „„Atlet al mizeriei””, Ed.Fundaþiei Culturale „Ion D. Sîrbu”, 1993, p. 128). Continuã iniþierea plasticã, parcã socraticã, pelângã un sculptor: “Toatã iniþierea poeticã-intuitivã(nu teoretic-filosoficã) în arta plasticã mi-am fãcut-o pe lângã Romul Ladea. Îl vizitam la Suceag,unde stãtea ca un þãran. Dupã ce beam frumos înbiblioteca lui de “cãlugãr pãgân”, la ora sacrã aentuziasmului ºi uitãrii de lume, treceam în atelier.Cânta pricesne vechi, cânta molcom ca unþârcovnic bãtrân. Cu mâinile lui noduroasedesfãcea, cu grijã mare, cârpele ude (vai, cât amiubit eu aceste cârpe, în care se ascundea tainaformei!) ºi-mi arãta lutul, plimbând lampa depetrol împrejur. El mi-a spus: “Când sunt pilit,lutul urlã: nu mã atinge!” (Fiºe pentru Jafet, înObligaþia moralã, Ed. Fundaþiei Culturale „Ion D.Sîrbu”, 1994, p. 17).

Se adânceºte prin bolgii. La 17 sept. 1957 estearestat. De la subsolurile închisorii Ministerului deInterne ajunge, în fine, la Periprava, la tãierea destuf. Aici, lecþiile universitare se þineau în timpuldeplasãrii coloanei de la zarcã la stuf, sau sãpat deºanþuri, ºi înapoi. Cel ce trebuia sã conferenþiezese aºeza primul în rândul de patru din faþã alcoloanei ºi transmitea cuvânt dupã cuvânt pânã laultimul deþinut. Aici, este de presupus cã, lecþiidespre istoria artei, metaforã ºi stil, „þinute” deIon D. Sîrbu, a ascultat ºi craioveanul RenéJardescu, care dupã doi ani de studenþie laArhitecturã, datoritã iconoclasmului sãu politic,ajunsese la stuf. Prietenia lor s-a legat sub semnulacestor „dialoguri”, dar a devenit puternicã, maiales, printr-o întâmplare de viaþã ºi moarte.Deþinuþii slãbiþi, ajunseserã cu greutatea aproape lajumãtate din cea normalã. Cel care cu greu se maiputea þine pe picioare era lãsat sã primeascãprimul ciorbã din cazan, sperând cã deasupra va ficeva grãsime. Dacã murea în afara închisorii, cumse întâmpla deseori, deþinutul trebuia sã fie trecutîn picioare, prin poartã, ca astfel coloana sã fiecompletã pe sub ochii caraliului ce-i numãra. Erasuficient alunecarea pe gheaþã ºi cãderea în tulpinade stuf tãiatã cu talpanul – rãmasã ca o lamã decuþit – cã sfârºitul era gata. Dacã dizenteriacuprindea mãruntaiele, apã cu sânge se elimina ºi,în cele din urmã, sufletul. Ion D. Sîrbu cade pradãacesteia. René Jardescu, proaspãt deþinut ºi încãleonian, sapã noaptea în zidul de chirpici al

bucãtãriei, intrã înãuntru, râcâie arsura de pefundul cazanului, o face bobiþe între palme, lepune pe o tablã deasupra jeraticul încã nestins ºi,astfel prãjite, i le aduce lui Ion D. Sîrbu. Aceastãarsurã îi salveazã viaþa. În Craiova anilor ‘70, RenéJardescu picta abstract, numai în gri-uri,desfiinþând perspectiva. Nu îºi gãsea serviciu.Noaptea bântuia neliniºtit strãzile ºi restaurantele.La orele mici, dinspre dimineaþã, în restaurantul„Minerva”, când nu mai era nimeni, la masa undeeram cu cei doi, începeau sã curgã cu nãduf ºi cao lepãdare de piei amintirile zarcilor. Sensul:durerea ºi încercarea limitei se aflã în substartulartei ºi în miezul metaforei. La ieºirea din puºcãrie, Ion D. Sîrbu nimereºte, caeroii din Generoasa fundaþie, piesa lui Vallejo, într-o alta mai mare. „Dintre toate puºcãriile mele –scrie pentru sine – , Craiova mi se pare astãzi a ficea mai cumplitã ºi cea mai absurdã. Fiindcã e peviaþã” (Jurnal unui jurnalist fãrã jurnal, vol. II, Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 1996, p.124). „Mãconsider un dascãl ardelean ratat – scrie ºi pentrualþii –, în adâncurile uitãrii mele profesionale dormruinele unor cursuri de Esteticã ºi Teoria artelor(…) Mã chinuie, mai ales în somn, acele câtevasinteze despre real ºi ficþiune, adevãr ºi iluzie,viaþã ºi vis, pe care ar fi trebuit sã le scriu – saumãcar sã le predau unui purtãtor de faclã.”(Pãpuºile lui Eustaþiu Gregorian, în „Între Scylla ºiCarybda”, Ed. Fundaþiei Culturale “Ion D. Sîrbu”,1996, p. 98). Reuºeºte sã lege filosofia, aceastãmaimuþã nemþeascã, cu un lãnþug ce se cheamã„luciditate criticã” – scrie, iarãºi, pentru sine – ºisã-i arunce „câte o alunã, câte o nucã, câte o ideede ros sau joacã”, pentru a supravieþui ºi rãmâneom în subexistenþa dantescã a istoriei (Jurnalulunui jurnalist fãrã jurnal, vol. I, Ed. ScrisulRomânesc, Craiova, 1996, p. 178). În textulFoileton, stã de vorbã, în tãcerea grea a atelierului,cu Vasile Buz, între ei sãrind ºi jucându-se, oveveriþã, care ºi aceasta primea câte o nucã.„Primea o nucã, o singurã nucã, pe care o ronþãia,la picioarele noastre, cu pricepere, poftã ºi marebucurie. Prietenul meu Buz continua sã-mizâmbeascã ºi sã tacã, veveriþa, gândeam noi înparalel, muºca acum din nucã aºa cum Timpulnecruþãtor ronþãie pe nesimþite miezul vieþiinoastre atât de scurte ºi de trecãtoare”. Maimuþanemþeascã bine strunitã cu luciditate criticã îi daputinþa de a rãmâne om; veveriþa româneascã,însã, care îi fãcea sã audã în marea tãcere ronþãitultimpului necruþãtor din miezul vieþii omeneºti,oferea omului sensul de metaforã. Totul selumineazã ºi se transformã într-un mare als ob.

22.. „„VViioolloonn dd’’IInnggrreess””. Ion D. Sîrbu a scris maimult despre sine ºi epocã. Dar nici pentru acesteanu a avut timp de ajuns. Despre alþii, a scrispuþin. Dintre aceºtia, s-au bucurat plasticienii.Prietenul sãu din Valea Jiului, Ladislau Schmidt ºicâþiva din „ºcoala de la Craiova”: Victor Pârlac,Gabriel Bratu, Elena Berindean, Dan Cioca,Suzana Fântînariu, Mihai Trifan, EustaþiuGregorian, George Vlãescu, Viorel Peniºoarã-Stegaru, Vasile Buz ºi tinerii – Rusu Grigorian,Mircea Novac, Sorin Novac ºi Marcel Voinea.Cronica despre Schmidt a publicat-o în Steagulroºu din Petroºani, iar cele despre craioveni: douã,în ziarul Înainte, din Craiova, ºi celelalte înpaginile din urmã, de „Cenuºãreasã”, ale revisteiRamuri. Cele 17 texte se întind pe o perioadã de21 de ani, din februarie 1968 pânã în iulie 1989.Ritmicitatea lor este oarecum sporitã în perioadadin ultima parte, când Ion D. Sîrbu se mutase,cum zice, „cu bagaje cu tot” în domeniul prozei,

Ion D. Sîrbu -Cu degetul pe ranã

eseu

Dumitru Velea

2277




când drama fizicã ºi metafizicã se radicalizase. Deaceea, ele încep sã fie mai mult portretul sãu.Primul este general, despre condiþiile ºi funcþiaunui cenaclu, ultimul un Foileton despre mult ºimulte ale artei, spiritului ºi vieþii, glosate înmarginea unui portret fãcut de Vasile Buz: unmãceº de ale cãrui fructe nimeni nu are nevoie.Despre sculptorul, pictorul ºi graficianul LadislauSchmidt, „nãscut cu mânã de aur” scrie cuîncântare, pentru cã “gândeºte în metafore”, ºifrãþietate de ortac, pentru cã pãtrunde la „dramã”:„Gândeºte în metafore, în simboluri, vedemiºcarea lumii, simte nervul istoriei, simteperspectivele omului ºi ale omeniei. E miner sutãla sutã; contactul cu geologia, cu galeriile, cuoamenii aceia atât de diferiþi de orice altãcategorie socialã, i-a dat o filosofie, i-a împrumutatun ethos special. ºi asta se vede în dramaportretelor sale…” În picturile lui Victor Pârlacrelevã dimensiunea liricã: „Pârlac e un poet alsingurãtãþii, un muzician al culorilor simple ºiþãrãneºti încovorate”; tehnic: „culorile trec pestedesen; desenul existã totuºi”. Caricaturile luiGabriel Bratu îi oferã bucuria sã lumineze,generalizând, funcþia ironiei ºi a luciditãþii, ele nusunt un „gen minor”, ci „fabulinii”, „xenielinearã”, poartã o „simplã poveste ºi ascunsãmoralã”, sunt „ipostaza de har a unei ironii aspiritului care, prin câteva linii numai, printr-osimplicitate ridiculizantã, ne dezvãluie feþeleascunse ale rãului ºi falsului din lumeaînconjurãtoare.” Obiectele de ceramicã ale EleneiBerindean „viseazã interioare ºi liniºti”, oferã,important pentru funcþia artei, liniºte interioarã.Lucrãrile grafice ale lui Dan Cioca au „unitate destil ºi tematicã”, sunt „tonice, psihodramatice,defulante, muzicale”, degajã o „stare muzicalã”. Pegraficiana Suzana Fântânariu o considerã „colegãde destin ºi singurãtate”, ea mediteazã asupralumii „cu ajutorul desenului, eroismului, mîinii eilirice, dar ºi posedatã de un zeu al durerii ºi alapocalipsei oricând posibile”. Pictorul MihailTrifan, „unul dintre cei mai controversaþi, dar ºicel mai consecvent, bãtãios, pasionat-pasional-pasionant pictor al Craiovei”, aduce cu expoziþiasa o „foarte derutantã demonstraþie de fire,temperament ºi talent”; lucrãrile sale, solicitãparalelisme între revoluþiile sociale ºi cele dinpicturã, iar „Istoria Artelor” ºi „Estetica formelor ºia culorilor” îl obligã pe receptor la o privire maiatentã ºi rãbdãtoare; inima lui Trifan e „centrulsimbolic al voinþei, iar nu al sentimentului”; elrealizeazã ”victoria, prin culoare, a luptei dintreformã ºi idee, dintre expresie ºi impresie, dintredesen ºi cromaticã, dintre absenþa dimensiunii atreia ºi atmosfera ce o înlocuieºte.” PictorulEustaþiu Gregorian, “autorul celor mai frumoase ºioriginale galerii de pãpuºi teatrale din culturanoastrã contemporanã”, este „poet”, întors cu faþaspre peisajul matrice al fiinþei noastre, spre tainã ºimister, spre calea ce duce spre origini, pregãtindu-ne pentru marea trecere. Tinerii, „deloc furioºi”,îºi pun probleme de tematicã, de tehnicã, deorizont ºi stil, de artã prin viaþã, de artã cuajutorul vieþii: Rusu Grigorian ºi Mircea Novactrec de la pictura monumentalã la ºevalet „pictândaltceva ºi altcumva”; Sorin Novac, de lascenografie la picturã; iar Marcel Voinea de la„sculptura mare la cea micã”. George Vlãescusurprinde „cu o expoziþie bogatã, teribil de variatãîn unitatea de fond a temelor expuse”. În peisajelesale lipseºte omul, dar este prezentã „Omenia încele mai delicate nuanþe ale ei”; „o orã petrecutãalãturi de melancoliile lui Vlãescu face cât untratament de vindecare a tristeþii ºi depresiunilor”.Peisajele scenografului Viorel Peniºoarã-Stegarudezvãluie o inteligenþã „ce ºtie ccee picteazã, cumpicteazã, pentru ce picteazã. ºi, mai ales, pentru

cine picteazã”, ele au „darul de a ne liniºti ºiîmpãca”. Dupã ani, pictorul Victor Pârlac devine omemorie vie a urbei, fixeazã lucrurile ºi oamenii„în spaþiul mic spre a curma cumva trecereanecruþãtoare a timpului mare”. Peisajele devindramatice, iar culorile, „armonios ºi savantcompuse”, dau impresia unei „pagini epice”. Laexpoziþia lui Eustaþiu Gregorian, din 1987, Ion D.Sîrbu considerã cã acesta „înscrie în istoria artelorplastice din þara noastrã o mãrturisire ºi un discurstãcut, despre nemurire ºi frumuseþe, despre viaþãºi dragoste, despre tristeþe ºi modestie, ca formede a concura memoria ºi istoria.” Privind florile luiVlãescu simte cum i se refac „umorile telurice aleoriginilor ºi izvoarelor”. Ultimul text, Foileton,unde se gloseazã pe marginea tabloului cumãceºul sãlbatic, este portretul a doi artiºti, Ion D.Sîrbu ºi Vasile Buz, surprinºi într-un dialog senindespre trecere ºi petrecere, despre artã ºi filosofie,despre viaþã ºi spirit, într-un amurg, cu o clipãînainte ca primul, cuprins de metastazele fizice ºiideologice, sã rãstoarne cupa de cucutã. Dupãacest text, I. D. Sîrbu a mai notat doar câtevarânduri pentru spectatorii Teatrului Naþional dinCraiova, care au auzit gongul la premiera sa, ArcaBunei Speranþe. În aceeaºi searã, pentru el gongul,s-a auzit în ceruri.

33.. UUmmiilliittaatteeaa ccrriittiiccuulluuii.. Afirmarea continuu amodestei sale culturi plastice þine de un anumesocratism. Taifasul în ateliere, refuzul –ismelor, înfavoarea simplitãþii ºi tradiþiei, de asemenea. „Einu ºtiu, dar o fac” – ar putea spune Ion D. Sîrbu,împreunã cu Socrate. Totuºi, se pot citi, ca într-unpalimpsest, criticii implicaþi: alãturi de Blaga ºiJung, Vischer ºi Volkelt cu conceptul de „simbol”ºi Einfühlung, Lipps cu „empatia”, Cassirer cu„formele simbolice”, Fiedler cu Sichtbarkeit-ul sãu,Riegl cu „voinþa de artã”, Müller-Freienfels cu“principiul efortului minim”, Heinrich Wölfflin cu„pura vizualitate”, pânã la acel Zeitgeistdeterminant al lui Gombrich, ori Metafora vie alui Ricoeur. Pe deasupra, sensul profund al esteticiitranscendentale kantiene, dinaintea autonomizãriiartei ºi esteticii. Ion D. Sîrbu nu doar îi ºtie, îicunoaºte, ºi se adânceºte în substratul ontologic almetaforei: durerea. Citeºte în creuzetul acesteia ºidescifreazã, cu luciditatea de deasupra, funcþiaepistemologicã a metaforei. „Se plimbã” întrepãmântul durerii ºi cerul luciditãþii. Cautã, ca unJung în alchimie, materia primã ºi primarã a artei:durerea. Este semnificativ cã, în momentul în care,la Craiova, semnala prin notele asupra unor lucrãri

plastice pericolul de pieire a unui popor ºi apela laartã ºi substraturile sale arhetipale, ca mântuitoare,în retorica mediilor universitare din Occident sevorbea apãsat de criza artei – la München, înfebruarie 1983, Hans Belting, la catedra de istoriaartei, deschidea cursul cu lecþia intitulã Sfârºitulistoriei artei. Acolo se vorbea despre criza ºisfârºitul artei ºi a istoriei sale, la noi, pentru cinepercepea lucid realitatea, despre arta ºi istoria sachemate în sprijinul fiinþei ºi fiinþãrii unui popor,prin dimensiunea onticã ºi consolatoare. De aceea,Ion D. Sîrbu cautã nu recuperarea de cãtre artiºtia unor modele interbelice sau occidentale, nicicaragialeºtii „faliþii” ai avangardismelor ºi –ismelor,ci durerea implicatã; existã în demersul critic-evocativ al sãu o fascinaþie onticã a rãnilor. Câtãdurere existã în fibrele operei, atâta valoareesteticã rãsfrânge, el zice, est-ethicã. Demersul sãuurmãreºte, fie ºi prin câþiva plasticieni,fenomenologia sufletului unui popor. Suntpopoare care au pierit din istorie de scârbã faþã decotropitori, spune el, pe urma antropologilor.Acest sentiment îl cautã în culorile-rãni alepictorilor, îl gãseºte ºi sperã cã, existând în ele,poate sã fie mântuit. Este „boala învinsã”, de carevorbea Blaga, mentorul sãu rar citat ºi deseoriimplicat. O spune celor care au urechi de auzit, caun Socrate, despre ceea ce artiºtii un ºtiu sãspunã. Lozinca sa: „Nu vreau sã scriu cum nu s-amai scris: vreau sã scriu despre ce nu s-a maiscris.” (Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, vol. II,op. cit., pp. 40-41) o cautã ºi, oarecum, o gãseºteºi în cazul unor plasticieni: „Trifan, cred eu, nuvrea neapãrat sã picteze altfel decât confraþii sãide generaþie, el vrea sã picteze despre altceva.” Înfelul acesta moºeºte lucrãrile ºi le face sãvorbeascã. Limbajul sãu nu este specific criticii deartã, doct sau infailibil, ci este al unei conºtiinþeînþelegãtoare ºi lucide, deschisã spre durereageneratoare de artã; o invitaþie la privirea coroleicu spini a creatorului, fie prãbuºit sub lãncile ºisuliþele politice, fie hãituit de prostia agresivã ºialunecat în neputinþã proprie pe clina absurdã alumii ºi istoriei. Pe artist încearcã sã-l ridice, sã-lsusþinã, sã-i evoce opera, mai mult legatã dehumusul în care ºi-a înfipt – poate bimilenar –rãdãcinile ºi de unde îºi trage seva.; el cautã sãarate „rana” pe care artistul a pus sau nu a maiputut sã punã degetul – fiindcã el înþelege arta,religia ºi filosofia consolatoare. (Fie ºi pentruaceasta, va trebui sã i se acorde un mic capitol

Ana Golici Studiu XVII (1993), colaj de printuri electrostatice pe pânzã, 100 x 140 cm

2288




într-o viitoare istorie a criticii de artã româneºti.)Un tablou al lui Vasile Buz sta pe perete, plecatconsolator asupra patului lui Ion D. Sîrbu, îngrelele clipele când sufletu-i trecea prinmetastazele trupului ºi se elibera. Încã tabloulstãruie acolo, umplând spaþiul de comunicare cucomentatorul absent. Ion D. Sîrbu a ºtiut sã nefacã sã auzim glasul unor opere de artã vorbindcu sine ºi dupã ce vorbele sale s-au retras în tãcereºi comentatorul în marea luminã.

44.. FFaaþþãã ccããttrree ffaaþþãã.. Se cunoaºte exigenþa impusãcronicarului de teatru: înainte de a vedea unspectacol, Ion D. Sîrbu se supunea unei „bãi delecturã” a piesei, operei dramaturgului, ºi, uneori,spectacolul vãzut de douã ori. Acelaºi ritm de doi,dar mult mai consistent, devine exigenþã pentruplasticã. A scris despre lucrãrile plastice alescenografilor Viorel Peniºoarã-Stegaru ºi VasileBuz, dupã ce, colegi la teatru, le-a „palpat”scenografiile, le-a vãzut pe toate feþele atelierele, ºi-au destãinuit, mai mult cu ultimul, taine despreviaþã ºi moarte, umori despre ideologii ºi pieiri, le-a organizat expoziþii în holul Teatrului Naþionaldin Craiova. Vizitarea unui atelier, a unei expoziþiiîn singurãtate sunt binefãcãtoare: vindecãnevrozele. „Când mã încearcã grave nevrozeexistenþiale – se destãinuie el – , cer voie lui HoreaDavidescu, directorul Teatrului de Pãpuºi dinCraiova, sã mã lase, în absenþa stãpânului, înmicul, haoticul, misteriosul atelier în care îºiconcepe Eustaþiu Gregorian pãpuºile sale.”(Pãpuºile lui Eustaþiu Gregorian, op.cit., p.98). IonD. Sîrbu este convins, heraclitian, cã în unghereleatelierelor, sub nu ºtiu ce paletã sau cârpã, poatesã locuiascã zeul. La toþi (poate, exceptând ceipatru tineri) le-a vizitat atelierele, creuzetelealchimice ale operelor, le-a acompaniat gândurile ºiobsesiile, i-a urmãrit la lucru, le-a vizitat, lavernisaj ºi în solitudine, expoziþiile deschise laMuzeul de Artã din Craiova – ºi a scris, o datãsau de douã ori – despre Victor Pârlac, Vasile Buz,Eustaþiu Gregorian ºi George Vlãescu. Despre ceicare a scris o singurã datã, se evocã, disociativ,stadiul ºi vârsta anterioare. În subtext este aplicatão finã psihanaliticã teorie a vârstelor, pe orizontalã(în cazul obþinerii unei „unitãþi stilistice” de grup)ºi pe verticalã (în cazul fiecãrui autor, spre alumina evoluþii ºi curburi de la aurorã la amurg,de la ideale la reale, de la optimiste viziuni latragice traiecte ºi reflexii, prin luciditate la seninetranscenderi. Ion D. Sîrbu este la vârsta reflexivã,a moralitãþii preschimbatã în operã de artã, a arteiîn religie: ca atare, în el puteau sã rimeze, în ritmde doi ºi trei, vârstele celorlalþi. Din acest unghi, ºicu multe descifrãri psihanalitice alãturate cu alteleblagiene, Jung alãturat lui Blaga, ºi nu numai, selumineazã fenomenul faþã cãtre faþã. Toþiplasticienii, de pe trepte diferite, se regãsesc în el –ºi el se reflectã pe sine în ei; toþi participã, culucrãrile lor, la spectacolul spiritului pe care el ni-lprezintã, consolator pentru precaritãþile, dintr-ovinerea neagrã ºi roºie, ale omului ºi epocii. Ajunsla vârsta când „totul se închide ºi se însingureazã”,în acel “sezon de luciditate ºi transparenþã” cândtotul rezoneazã în sine, lumea cea mare se revarsãîn cea micã, sau cea micã în cea mare, Ion D.Sîrbu ne spune, ca unui mai tânãr confrate:„Dragã Colega, iatã ora la care Filosofia nu maieste decât o simplã poezie, iatã clipa în care însãºiPoezia cea mai verticalã devine o simplã incantaþiemagicã, iatã orizontul temporar în care mai toaterevelaþiile pot sã se sintetizeze în osuarul unormetafore foarte simple sau în durerea onticã aunei dureri metafizice legate de memorie, regretsau cer adânc…” În miezul gândirii lui Ion D.

Sîrbu, sau formula la care aceasta se poate reduce,este afirmaþia: omul este metaforã – în sensul celmai profund ºi originar al cuvântului.

55.. FFaarrmmeeccuull ccrriittiicciiii. Originalitatea criticii de artãa lui Ion D. Sîrbu consistã în uitarea criticii deartã. Erudiþia a fost schimbatã pe experienþa deviaþã. Dar amândouã, ºi nu numai, l-au fãcut sãfie esenþial ºi spontan. El pare cã întrupeazã ideeade originalitate din viziunea lui Blaga: instalarea,spre cercetare, într-un teritoriu, cu instrumenteproprii altor teritorii.

Ion D. Sîrbu vine din artele spectacolului cudramaticul: cu ideea de dialog ºi public. Ne facesã auzim plânsul interior al lucrãrilor plastice,lacrima tãcerii lor. Lucrãrile sunt parteneri vii dedialog, ca ideile în „camera cu oglinzi” a luiEminescu. Ele sunt adevãraþii martori a cât poateomul sã îndure. Desenele Suzanei Fântânariu sunt„Calvarii iniþiatice”. Din lucrãrile plastice sau dininteriorul sãu, aude mãrturii împotriva pactuluifãcut cu demonul ideologic pe deasupra omului.De aceea ºi nu numai, între el ºi lucrare, întreacestea ºi privitor pare a se instala psihanaliticultransfer. În 1968, vorbea de o „indirectã educareplasticã” a publicului de mâine; apoi, de public canecesar partener ºi în faþa operei ca egal („cei maisimpli spectatori alãturi de laureaþi ºi academicienipot împreunã înþelege, gusta ºi zâmbi, urmãrindpaleta rafinatã ºi suculentã a acestor micro-fulgerede rãutate bunã ºi de glume serioase”); iar, maitârziu, în 1987, despre ceea ce trebuie sã reþinãpublicul („Eustaþiu Gregorian este unul din mariinoºtri pictori ºi e bine ca publicul sã ºtie acestamãnunt”). Pe tot traseul este colocvial, darnonºalant; jovial, dar sarcastic cu cei ce-aupricinuit „rãnile” de sub culori; familiar ºi cunelipsitul dram de umor. Din epicã, Ion D. Sîrbu vine cu farmeculpovestitorului ºi al poveºtii. Spre consolare: celpuþin aici, rãul este învins. Fiecare cronicã plasticãse aseamãnã unei poveºti: se surprinde ºi sepovesteºte gâlceava artistului cu lumea (bineºtiutã), pãþaniile frumosului cu urâtul (social ºiexistenþial), cãderile ºi isprãvile sale, smulgerile desub vraja adormirii ºi a greþii pentru trezirea dinnoaptea pieirii. Un traseu în care luciditateatrebuie sã fie darul de seamã ºi miraculos. Ion D.Sîrbu presarã, când ºi când, câte o fabulã, câte o

poveste in nuce, din culturi diferite, spre a articulademonstraþia cu tâlcuri. Sã ne amintim, pentrusocratica umilitate a criticului, fabula vraciului carevindeca pe orbi, citatã dupã Blaga. Vraciul, doarcu un cuþitaº ºi prin vocaþie, reuºea sã înlãturesolzii grei de pe ochii omului. În momentul încare specialiºtii, umiliþi ºi uimiþi, au fãcut pãcatulsã-i explice structura ºi funcþiunea ochiului,instrumentarul necesar, vraciul n-a mai cutezat sãatingã vreun ochi. Sau povestioara chinezeascã, a”Hoþului de securi”, din Foileton. „Nu mai ºtiupoveºti, dragã Vasile, i-am spus, ghicind în ochiiamicului meu ideea clasicului nostru schimb înnaturã. Doar dacã te mulþumeºti cu câteva snoavechinezeºti…” Mandarinul care ºi-a pierdut toporulîl suspecteazã pe vecinul sãu, Lu-Shin, cã i l-afurat; începe sã-l pândeascã, vecinul sã secomporte ca ºi cum i l-ar fi furat; în cele dinurmã, îºi gãseºte toporul în propria ogradã, darcontinuã sã-l urmãreascã, iar vecinul sã secomporte ca ºi cum l-ar fi furat sau ar putea sã-lfure. „Nu am râs nici unul dintre noi – zice Sîrbuºi noteazã în parantezã – (Aveam motivelenoastre.)” Nu este aici, luminatã printr-un tâlc,reaua poveste realã a omului cãzut sub teroareaSecuritãþii?

Iar din tragismul vieþii, vine seninãtatea. Cupuþin timp înainte ca vasul sã se îndepãrteze de lasine, când vorbirea îi fusese anulatã demetastazele cancerului, reuºeºte sã smulgãcutremurãtorul Foileton: senin, ca ºi cum totul arfi fost bine. Prin aceasta, Ion D. Sîrbu neaminteºte, testamentar, de încrederea lui Goethe:„dacã sunt neîncetat activ pânã la sfârºitul vieþiimele, ºi natura are obligaþia sã-mi hãrãzeascã oaltã formã de existenþã dacã cea de faþã nu mai eîn stare sã-mi satisfacã spiritul”. Numai schimbând„natura” cu divinitatea. Sau, lãsând-o ca vehicul alspiritului: meta-forã

Ana Golici www.leaf.com (2005)lucrare interactivã, colaj din printuri digitale care a fost alterat de vizitatori, 500 x 250 cm.

2299




efectul de searã

Noi? Voi. Pãi ce vã miraþi atât? Preamultã mirare oboseºte, chiar aducepagubã, ne þine din treburi, iar noi avem

aici multã treabã, în multe feluri. Pãi, noi nu avem artiºti în construcþii de

þepe? În arta, meºteºugul, îndemînarea reginã aºparlitului, a dispãrutului banilor dinbancomate?

Ba da, avem, nu ne putem plânge, cãci mereusosesc noi loturi de profesioniºti din þarã, bineantrenaþi, grupuri-comando, supravieþuitori peîntuneric ºi fãrã hranã, care miros repede zonade acþiune, zona de pradã cum spun ei. Mulþiartiºti sunt pe aici, floarea cea vestitã aartiºtilor, maxim de ingenioºi. Unii încãnerecunoscuþi, cãci sunt oamenii invidioºi, rãi,ãºtia ai noºtri de pe aici nu îi ajutã, nu îisprijinã ºi nu le apreciazã conaþionalilorîndemânarea ºi spiritul de sacrificiu. Cãci eisunt cei din linia întâi, ei duc greul, ei ajusteazãimaginea noastrã în presã ºi televiziune, ei suntpurtãtorii de cuvânt ai cauzei noastre disperateºi nefericite, vedetele de adulat, fraierilor, nimicnu ºtiþi!

Mai degrabã vor cãpãta recunoaºtereaautohtonilor ºi vor avea parte de frica ºirespectul lor. Sã nu-i uite niciodatã! Sã le toarneo alee þais peste ani, una perfectã, ireproºabilãtehnic vorbind, cu bãieþii noºtri maeºtri, toarnãºapa târtane, toarnã ºapa de ciment, suntem deneuitat.

Le vor face o alee a celebritãþilor cu steluþepe Calle Montera, sã nu-i confunde autohtoniicu alþii, pentru o artã care nu piere, ci sereinventeazã începând cu ai noºtri. Au nevoiede multe steluþe ori inimoare colorate în rozpentru gaura datã în buzunarele lor nu preabine cusute ºi nu se învaþã minte, nu închidgraniþa, nu ridicã un zid de spart capul, ei,iubitorii de arte ºi meserii, ne iubesc ºi neapreciazã munca, efortul, îndemânarea ºidisperarea noastrã. Disperarea noastrã meritãplãtitã, încurajatã ºi susþinutã cu orice efort,unul guvernamental ar satisface hartiºtii pedeplin.

Mai avem ºi hartiºti ai cerºitului cu o liniede jos andãrgraund, cãci ãºtia lucreazã lasubsolul metroului madrilean, nu prea vãdlumina soarelui pânã la terminarea programului,niºte ºobolani gãlãgioºi, antrenaþi în artacerutului de cenþi pe toate vocile, semitonurileºi octavele, cent cu cent se strânge banul. Eicântã, danseazã, ameninþã, se încruntã, latrã, setârâie, improvizeazã orice pentru clientul cuinimã comunitarã, pentru cei atenþi la inimaemigrantã, ei vor o inimã-flamenco acordatã lanevoile acestor mari hartiºti.

Cãci emigrantos au fãcut efortul sã ajungãaici, toate eforturile, iar madrileanul trebui sãfacã toate eforturile sã rãmânã încã stãpân aici,pe întinsa ºi îmbelºugata plantaþie.

Mai este apoi linia producãtoare de sus, ceide la suprafaþã, postaþi strategic pe lângãsupermarkete, gata sã-þi dea o mînã de ajutor laieºire, înainte de a-þi da eventual în cap.

Aiudame în toate variantele este hitul acestorartiºti, un aiudame asurzitor, pe care madrilenosîl aud ºi îl simt zilnic, chiar ºi atunci când nueste pronunþat.

Para nosotros fãrã carte de muncã ºi totul serezolvã, cãci ne-am specializat treptat, ne-ampreparat ºi uns cu multe alifii ºi bãuturi ca sãrezistãm mai mult. Acum dansãm flamenco adaptat, flamenco debarrio, de Sevilla, de Andalusia, de Bilbao.

I-am mirosit noi pe þigãnoºii ãºtia, ce crezicã sunt altfel ca ai noºtri?

Doar hainele ºi banii îi fac sã parã altfel, subhaine au guri ce sug încã din mame de gitanos.Par buni dar sunt niºte prefãcuþi. Suntem în þaralor de atâþia ani, ne-a ajuns munca cinstitã lanegru, iar ei îºi permit sã ne arunce doar resturiºi noi le tot mulþumim pentru aceste firimituri.

Ei sunt exersaþi, antrenaþi de la venire,pentru un furt mai uºor decât al sticlelor deuischi din supermercados, Ahora Mas,Mercadona sau Dia-sãracilor, nu a celor scrobiþi,turnaþi în Versace.Acolo mâna emigrantului face întotdeaunaminuni, mai întâi este exersatã în garsonierele

din Comunidad: Rivas, Alcala de Henares,Coslada, orãºele unde se palmeazã bunuri laîndemânã ºi ce pot cãra repede cu ei, fãrã adeveni suspecþi în ochii vecinilor.

Se feresc de privirile pensionarilor de peacelaºi palier de bloc, nelipsiþi la orice orã dinzi de pe bãnci sau din parcuri, cu ochii laclanþele altora. Pensionarii cu jurnale, todo elmundo din bloque se nota, unde pot scrie pepapelas blanca, pe orice hârtiuþã, este indicat sãnu pierzi semnalmentele, orele în care cineva aieºit sau a a urcat ori i-a privit duºmãnos.

De unde vine strãinul? Este periculos? Dã lacoaste? Unde a vomitat emigranto? Chiar înfaþa uºii. Madre mia! Inutili vigilenþi de pestetot, uniþi-vã!

Ei noaptea sting lumina sã consume cât maipuþin curent lunar, trag apa la wc o datã ladouã zile, banii se duc în altã parte, lacheltuielile împãrþite pentru mai mulþi dinacelaºi apartament. Câºtigurile sunt pusedeoparte, de alea nu se atinge nimeni, dacã vreasã se mai întoarcã vreodatã acasã în þarã viu.

EmigrantosRobert Diculescu

Ana Golici Hartã I (1986), fragment, litografie coloratã manual, 26 x 19 cm.

Ana Golici Mutaþii (2008), instalaþie

3300




elemente ºi forme scoase din context ºi compusepe pânzã în planuri, poliedre ºi cuburi, cu otrimitere evidentã spre ceea ce înseamnãconstructivism în arta pictorului.

Constructivismul lui Nagy Endre redã formecare încep sã se coloreaze în nuanþe de bronz,argint ºi ocruri, transpuse într-un rafinament degriuri, asemeni unor imagini, care sugereazãtimpul istoric al construcþiilor. Cuburile cenuºiu-argintii, prismele ºi triunghiurile bronz-auriiconferã rafinament ºi eleganþã lucrãrii.

În lucrãrile pictorului scenograf, fiecare centrude interes constituie un punct de atracþiecromaticã care, constituie, în sine, un centrucaptivant pentru un joc de culoare, transpus printonuri primare.

Tendinþa arhitecturalã ºi constructivismulregãsit în lucrãrile pictorului sunt douã linii debazã în universul sãu artistic, în dorinþa de atransmite expresivitate prin conþinutul artistic ºifuncþia esteticã. Aducând în contemporaneitate

clãdiri de secol XV, cum este palatul gotic ºirenascentist, Casa Matei Corvin ºi transpunându-le pe pânzã, cu inserþii ale modernismului, într-unjoc de cuburi, cilindrii, suprafeþe plane picturale ºicolorate, întretãiate de linii drepte, se încearcãînfãþiºarea simplitãþii, a frumosului ºi a formelorarmonioase.

Simplitatea naturii în lucrãrile lui Nagy Endreeste aduse prin simbolul arborelui stilizat îndesen, în lucrãri intitulate Copacul sau Cuib, cutrimitere la ideea de viaþã ºi continuitate prininserþia studiilor ovoidale ale formei oului în cuib,pictat în nuanþe de ocru deschis spre alb.

Arta care se ascunde în spatele pânzeipictorului Nagy Endre, intitulatã Casa MatiaCorvin, deschide expoziþia de artã expusã înGaleria Casa Matei Corvin, la începutul acesteitoamne.

Tema naturii, a frumuseþii, a necesitãþii ºiimportanþei cadrului natural în sfera geo-politicãeste pusã în discuþie ºi de artistul Ioan Sbârciu,prin expoziþia deschisã, în Galeria de artã CasaMatei Corvin ºi Galeria de artã Iaga, cu titlul„Semn – (Di )Segni - Ioan Sbârciu în dialog cuMaeºtrii Artei Moderne”. Prin lucrãrile expuse,pictorul propune o formã de protest pentruconservarea mediului înconjurãtor ºi dezvoltãideea fecunditãþii naturii, într-o armoniecromaticã cu tente fine de culoare ºi eleganþã

cromaticã, în nuanþe rafinate de griuri ºi cenuºiuricolorate, prin compoziþii cu tema Soarele negru laRoºia Montanã, temã recurentã în arta sa.

Vorbind prin rafinament cromatic, într-oeventualã interpretare, pictorul urmãreºte ºipropune, prin contrast cu cenuºiul ºi pustiulîntâlnit în lucrãri, frumuseþea ºi simplitateanaturii, motivul solar fiind o temã întâlnitã înmitologie ºi în folclorul popular.

Într-o posibilã interpretare, cele douã direcþiiprin care pictorul transmite ideea expresivitãþiiartistice, sunt regãsite în sursele ºi mitologiafolclorului românesc, respectiv SãrbãtoareaSânzienelor din 23-24 iunie, noaptepremergãtoare zilei Sfântului Ioan Botezãtorul,înscrisã sub semnul Soarelui, aducãtoare defertilitate naturii, ºi direcþia folclorului slav, prinfigura Zeului Soare Yarilo, zeul slav al vegetaþiei,fertilitãþii ºi primãverii. Etimologia numeluiZeului Soare, porneºte de la termenul slav, yar,care în traducere, înseamnã primãvarã.

Scena ºi peisajul cultural clujean contemporanal începutului de toamnã stã sub semnul artei,invitând publicul iubitor de artã în incintagaleriilor.

Peisajul artisticcontemporan laînceput de toamnã

(urmare din pagina 36)

Mãnâncã puþin ºi uneori foarte puþin. Legumescconservele, strâng stomacul sub cureaua dinpiele de porc, bagã în ei niºte conserve depateu, caracatiþã ieftinã la promoþie ºi cutiiminuscule de porumb fiert, ºi somn, cât maimult somn pentru planurile îndrãzneþe de adoua zi.

Fiecare respectã regulile grupului de pradãmai rãu ca un chinez, unul din alã înfundat dedimineaþa pânã searã în buticul lui, cu produseîn mare parte spaniole revândute cu câþiva cenþimai mult, pentru faptul cã ei þin deschis ºi înpauza de masã a muncitorilor ºi pânã la ununoaptea, dupã ce închid toatesupermercadosurile.

Ei, cei din grup, nu pot fi acuzaþi de nimic ºide nimeni. Sunt deasupra oricãrei judecãþiadevãrate sau închipuite, ei nu sunt ca toþi nicicând dorm! De când au sosit pe pãmânt strãinau la îndemânã pentru uitãri sau problemeberea aflatã în veºnicã promoþie, din aia la 40de cenþi din regiuni obscure ale Spaniei, pe carenici nu le poþi identifica pe o hartã oricât demare ar fi ea. De multe ori hãrþile mai multîncurcã, iar ei trebuie sã se descurce fãrã niciohartã, sigur, repede ºi precis. Iei, pui mâna,ascunzi, ºtergi urmele ºi dispari în noapte.

Pentru ei sunt recomandate doar putas,plãtite din bani puºi deoparte de ªeful. Nimenisã nu fie nedreptãþit, dar sã respectepromisiunile fãcute la plecarea din þarã, fãrãlegãturi de duratã sau îndrãgostiri care nu facparte din planul lor. Este de muncã aici, auvenit la produs, nu prea este timp de lãlãialã ºipierdut nopþi aiurea. Eficienþa. Eficienþa trebuiesã le muºte din creier bucatã cu bucatã, pânã laînlocuirea doritã de ºef.

În zilele proaste, când se terminã mâncarea,pot încerca banane din Lidl, joi este întotdeaunazi de promoþie. Dacã foamea vine în continuarepe urmele lor, ziua la trezire se pot culca laloc, dorm ºi iar dorm, totul pentru refacere,nimic nu poate fi mai plãcut ºi mai eficient casomnul prelungit în atâtea feluri ingenioase. ?i

ei se mirã câtã foame de vise ºi alte lumi potdobândi în zilele când sunt lipsiþi de noroc înincursiuni. Atunci schimbã tricourile pe care leîmbracã când pleacã la treabã, cred cã ghinionuleste pe urmele lor, mai înfometat ca oriceanimal de pradã. Atunci parcã toatã þara astablestematã ºi oamenii ei le sunt împotrivã, vorsã-i þinã prizonieri aici, sã le încerce rãbdareapânã dincolo de suportabilitate. Chiar ºirugãciunile le modificã în aceste zile, leadapteazã pânã ajung la biserica româneascã,credinþa le pâlpîie în suflete ca o candelã gatasã se stingã. Sã-l trezim dracu pe Dumnezeuãsta somnoros, prea ne-a blestemat, sã-l trezim

sã mergã cu noi la treabã! Sã-l punem în loculnostru la muncã, el este expertul oricãruifurtiºag reuºit! Unde naiba se ascunde desufletele noastre muncitoare?

Din plazza Castilia fac cruci dupã cruci, pânãîn Alcala la apartamentele lor, îngânã repede untatãl nostru disperat, sã vinã norocul, sã luãmfãrã probleme prada, sã ne cãrãm mai repedeacasã bogaþi. Cum ne-ar putea judeca cineva?Nu omorâm, nu dãm în cap, de ce ne-am facevinovaþi? Nimic rãu nu este în noi, supravieþuimcu metodã, trebuie sã reuºim, gitanoºilor!

Ana Golici Purice (1993/2009), print digital, dimensiuni variabile


Jazzybirds este un proiect clujean format dinmuzicieni de formaþie clasicã, dar careabordeazã jazzul cu mult umor. Ideea trupei

s-a nãscut la Seghedin, în timpul unui turneu dintoamna anului 2011 al Operei Maghiare dinCluj.

Atenþia unui public mai larg a fost captatã deprelucrarea piesei Basket Case (Green Day, 1994)la finalul anului 2012. Pânã acum, în doi ani dezile, am fost la trei concerte Jazzybirds, iarultimul, despre care voi povesti aici, a fost pedeparte cel mai impresionant.

Primul concert Jazzybirds la care am partici-pat a fost de fapt un mini-recital de ºase piese laAtelier Cafe (din 11.02.2013), unde doar clapeleerau bãgate în prizã. Cafeneaua neconvenþionalã(cu mobilierul proiectat de la podea pânã întavan din carton) a fost întoarsã cu susul în jos!Clujenii de la Jazzybirds s-au cocoþat pe bar pen-tru acest mini-recital unic. Domi (de la baterie)îºi þinea echilibrul pe un colþ de bar cu o mânãpe premier, în spatele cinelului; pe parteacealaltã stãtea saxofonistul în picioare; pe alt colþera aºezatã solista, iar pe cea mai mare parte alungimii barului îºi întinsese clãparul instrumen-tul, în timp ce contrabasistul stãtea ascuns într-oniºã de geam lângã uºa de la intrare. Pe cât aufost ritmurile de jazz de retro, pe atât deproaspete au sunat prelucrãrile ºi combinaþiile deritmuri propuse de Jazzybirds pentru a încãlziatmosfera.

La momentul respectiv eram curios ºi mãgândeam cum ar suna acest proiect cu instru-mentiºti educaþi în manierã jazz (nu clasicã, pre-cum e dictonul în continuare în rândul profe-sioniºtilor la noi). M-a mirat faptul cã solista s-aprezentat la concert cu lecþia neînvãþatã (înloc sãse ridice în picioare pe bar, sã facã miºcãri las-cive, ea stãtea fixatã cu privirea în foi, pentru aciti versurile unor piese nou-introduse în pro-gram…). Deºi stilul muzical abordat nu cere unjoc scenic dinamic, tocmai asta ar dovedi cãtrupa este cu o notã mai sus faþã de altele degen ºi ar sublinia panta ironicã pe care proiectuls-a hotãrât sã pãºeascã de la debut.

La Serile de varã clujene, organizate în 1august 2014, în Piaþa Muzeului, singura cu posi-bilitatea de a se miºca pe scenã era solistaYolanda (pe care o vedeam pentru prima datãfãrã portativ în faþã).

Restul muzicienilor (bateristul, clãparul, con-trabasistul) trebuiau sã stea pe loc, nemiºcaþi,din cauza specificului instrumentului lor.Saxofonistul îºi amplasase portativul spremijlocul scenei, ceea ce bloca vizibilitatea pub-licului, ºi nu era deloc estetic.

Pe la jumãtatea recitalului, care curgea cuoarecare dificultate, toþi copiii prezenþi au ieºitîn faþa scenei pe African Marketplace ºi dansauîn lumina reflectoarelor. M-a mirat foarte tarefaptul cã urmãtoarea piesã din repertoriul for-maþiei (Moment of Madness) a omorât atmos-fera creatã, iar copiii nu au mai revenit în faþascenei dupã aceea… Momentul magic creat detrupã, în care copiii dansau (iau pãrinþii se uitaula copii) a stârnit un interes deosebit pentrumuzica formaþiei, iar Jazzybirds ºi-a doveditlipsa de experienþã prin faptul cã nimeni de pe

scenã nu a fost atent la public, iar momentulmuzical a fost îngropat prin respectarea strictã alistei de piese pregãtitã înainte de concert (pre-cum este ºi obiºnuinþa unui muzician de muzicãclasicã sã citeascã notele de pe portativ strict înordinea dictatã pe foaie, fãrã improvizaþie sauvreo implicare personalã în actul artistic).

Pe scenã nu se întâmpla NIMIC. Portativulsaxofonistului a stat tot concertul în mijloculscenei, lângã solistã, în locul unde aceºtia ar fitrebuit sã se întâlneascã, “sã se îmbrãþiºeze” ºi sãcreeze o atmosferã de spectacol.

Urmãtoarea datã când am urmãrit Jazzybirdspe scenã s-a întâmplat recent, în 22 august, laVama Veche, pe terasa de la Papa La ªoni.Primul lucru care m-a surprins a fost lipsa porta-tivului lui Zoli!

Punctul culminant al concertului a fost solo-ul de tobe (Domi) ºi percuþie, Felix Moldovanfiind invitatul special al serii. Artistul a venit sãcolaboreze cu fostul lui coleg de proiecte dintinereþe (de pe vremea când ambii erau colegi laConservatorul din Cluj, acum 15 ani).

Felix Moldovan a adus un plus de profesio-nalism prin naturaleþea improvizaþiilor, impli-carea în repertoriul pe care nu îl cunoºtea delocºi energia pozitivã pe care o emana pe scenã. Peîntreg parcursul programului, artistul originardin Târgu Mureº ºi mutat de 10 ani la Bucureºti,a zâmbit, a râs ºi a trãit fiecare moment muzi-cal. Ceilalþi muzicieni aflaþi pe scenã au fostinfluenþaþi de pozitivismul lui, iar din a douaparte a concertului, cei din public nu maipovesteau ºi nu mai trimeteau sms-uri, ci eraucomplet concentraþi, cu gândul la note ºi privireala scenã. De ani ºi ani de zile nu am mai fost laun concert unde toatã sala sã fie captivatã deceea ce se petrece pe scenã la un concert muzi-cal. A fost foarte impresionant.

A Moment of Madness (o piesã tristã, care astricat atmosfera creatã la Seri de varã clujenepentru copiii care dansau ºi pãrinþii care se dis-trau) a fost amplasatã perfect la începutul pro-gramului. Cold War Cocktail este o compoziþieamplã care combinã ritmuri ºi versuri de lapatru ºlagãre de epocã. Greu de digerat pentrupublicul larg, aici s-a introdus cel mai interesantmoment al spectacolului: o schiþã scurtã în careartiºtii îºi aruncã peruci nobiliare din secolulXVIII în cap ºi se prostesc pe un preludiu deBach.

Standardele de jazz interpretate de formaþiaclujeanã sunt o plãcere de descoperit. Pe lângãadaptãri dupã Pedro Itturalde sau Kodaly Zoltan,instrumentalul African Marketplace (AbdullahIbrahim) a reprezentat apogeul concertului de laVama Veche, depãºind orice aºteptare prin cola-borarea spontanã cu percuþionistul FelixModovan care a ridicat publicul în picioare cuimprovizaþiile lui pline de energie pozitivã.Comentariile dintre piese ale solistei (Yoli) ºi alebateristului (Domi) au fost pertinente.

Dreadful Proposal reprezintã cea mai diabol-icã idee de a combina ritmurile facile, sintetice,de la suedezii Likke Li (I Follow Rivers) cu ver-surile profunde, întunecoase de la HIM (JoinMe). Aceasta este cea mai reuºitã colaborare

suedezo-finlandezã pe care am ascultat-o în viaþamea. Alte exemple de compoziþii atractive ºicomplexe, adaptate de Jazzybirds pe ritmurijazz, sunt Rose’s Beloved Child (în care se întâl-nesc Sweet Child of Mine de la Guns and Rosescu Teardrop de la Massive Attack) sau PinkFever (unde se împletesc notele de la standardulde jazz Fever cu versurile de la Another Brick inthe Wall de Pink Floyd). The Carpathian Gardenoferã nu doar combinarea atractivã de ritmuritradiþionale româneºti prin imitarea þambaluluisau ale unor teme populare pe note de pian ºisubtilitatea versurilor cu mesaj social de la REM(Drive), dar în seara aceea au ieºit în evidenþãdatoritã improvizaþiei spontane a percuþionistu-lui, care a transpus atmosfera de club în oaza denisip. Solista a mai scos un kazoo din buzunar,iar saxofonistul a scos o vuvuzelã verde de submânecã în aplauzele nestãvilite ale publicului lafinal.

Introducerea de la Little Bence a fost extraor-dinarã. Domi a explicat cum pe vremea comu-nismului în Ungaria toate titlurile artisticestrãine erau traduse ºi adaptate limbii maghiare.La fel precum pe Jules Verne îl chema GyulaVerne, aºa ºi Kiss Bence este o reproducerefidelã a unei compoziþii Rolling Stones (Off theHook, 1965). Din program nu a lipsit niciBasketCase (hitul Green Day, adaptat pe ritmurijazz), primul ºlagãr al formaþiei. O surprizãfoarte plãcutã la bis a fost scat-ul jazzistic alsolistei pe Airmail Special.

ªoni, patronul localului din Vama Veche, adeclarat la finalul concertului cã a fost cel maireuºit spectacol din întreaga serie de concerteorganizate aici în acest sezon.

Concertul de la Seri de varã clujene a fostorganizat într-o piaþã mare din centru, fãrãintrare; recitalul de la Vama Veche a avut locîntr-un spaþiu îngrãdit, cu bilete la intrare.Privind jocul scenic, Jazzybirds a evoluat multîntr-un an de zile. Ceea ce nu îmi pot explicaînsã este diferenþa de dinamicã la doar trei sãp-tãmâni distanþã în vara asta. Jazzybirds s-aprezentat complet altfel pe scenã la ea acasã, laCluj, decât pe litoral. Muzicianul este stimulatartistic atunci când vede cã spectatorulreacþioneazã pozitiv la munca lui. Totodatã, unartist profesionist ar trebui sã dea totul pe scenã,indiferent de situaþie, numãr de spectatori saudificultãþi legate de sonorizare.

O concluzie la care ajung este faptul cã atun-ci când plãteºti un bilet la intrare, eºti rãsplãtitpe mãsurã, iar publicul care alege sã plãteascãun bilet ca sã participe la un concert cunoaºte ºivrea sã asculte muzica respectivã. Nu existã re-guli în acest domeniu; existã artiºti autohtoni desucces care cântã exclusiv la evenimente unde nuse percepe o taxã la intrare, dar sunt de pãrerecã atmosfera tinde sã fie mult mai încãrcatã înspaþiile închise.

Privind panta ascenentã a clujenilor de laJazzybirds, am impresia cã cvintetul arepotenþialul sã spagã bariera comercialã dacã s-arcompune piese originale cu versuri în limbaromânã. Privind spectacolul, este important sãarate tot ce poate la fiecare apariþie în public.

Jazzybirds sunt: Antal Attila la contrabas,Szep Andras la pian, Dominic Csergo la baterieºi Yolanda Covacinschi la voce, cu invitatulReman Zoltan la saxofon.

muzica

Evoluþia celor de la JazzybirdsRiCo

3322




Câteva zile petrecute la Cracovia, spresfârºitul verii, mi-au dat ocazia sã vãd ºiultima expoziþie de la Cricoteka – Centrul

de Documentare a Artei lui Tadeusz Kantorgãzduitã în vechiul sediu de pe liniºtita stradãKanonicza din oraºul vechi: Unde sunt zãpeziledin cellalt an. Din 12 septembrie, instituþia s-amutat într-un imobil mai potrivit pentru etalareaºi buna administrare a arhivei, documentelor ºiobiectelor pe care le deþine, iar colegii noºtri, deºiocupaþi cu pregãtirea mutãrii, au avutgenerozitatea de a-mi deschide expoziþia chiar înultima mea zi de sejur cracovian.

ªi cred cã sunt un privilegiat, pentru cã,vãzutã în spaþiul redus al micilor încãperi ºipivniþe ale clãdirii medievale de pe Kanonicza, cufiride ºi bolþi ce te poartã în alte vremuri, Undesunt zãpezile din cellalt an îºi potenþeazãimpactul. Expoziþia prezintã desene, schiþe,însemnãri ale lui Kantor în timp ce pregãteaspectacolul omonim, costume ºi decoruri, piesede recuzitã ºi fotografii de la diverse reprezentaþii.

Tadeusz Kantor (1915-1990) a fost unul dinregizorii contemporani care a fascinat, la mijloculanilor 90, o întreagã generaþie de învãþãcei într-aleteatrului din România, printre care mã numãramºi eu. Spectacolul sãu cu Clasa moartã (1975),antologic ºi cuprins în toate tratatele de istoriateatrului, ilustra „teatrul morþii”, un inedit apel la„fizicalitatea” memoriei umane, ca ºi o sintezã aartelor vizuale, regizorul însuºi fiind totodatã ºipictor, actor, autor de happeninguri, creator dedecoruri sau teoretician. În 1955, Kantor a fondat,împreunã cu alþi artiºti, Cricot 2, teatrul sub egidacãruia ºi-a construit spectacolele, începând cu celepe piese de Witkiewicz, faimosul scriitor absurdpolonez, ºi pânã la creaþiile sale din anii 70-90,

care i-au concretizat doctrina esteticã.Unde sunt zãpezile din cellalt an s-a jucat în

premierã la Roma, în 1979, în contextul uneiexpoziþii dedicate avangardei poloneze ºi TeatruluiCricot 2. Kantor a realizat o nouã versiune în1982, prezentând-o la Paris, Londra, Geneva ºiVarºovia, iar apoi, în 1984, la Cracovia. Denumitãcricotage, aceastã creaþie este tipicã manierei dejoc descoperitã ºi practicatã la Teatrul Cricot 2.„Cricotajul nu eliminã stãrile emoþionale oritensiunea puternicã. / Cricotajul se bazeazã perealitate./ E liber de orice „schemã”./ .../ Senzaþiapericolului ºi a iminentului dezastru ecaracteristica esenþialã a cricotajului”, scria Kantorîn caietul-program al reprezentaþiei cracoviene.Accentul pe imaginaþie ºi pe respingerea „simþuluicomun”, adicã lipsa unei ordini logice a

secvenþelor, ca ºi o mizã fundamentalã pemetafora vizualã construiesc acest spectacol.

Ar fi însã meschin sã rezum aici doctrina decreaþie a lui Tadeusz Kantor. Cine vrea sã afle maimulte poate citi volumul lui Michal Kobialka, Ocãlãtorie în alte spaþii, poate afla informaþii de pecricoteka.pl ºi vedea spectacole sau fragmente peyoutube. O sã mai menþionez „tehnic” doarnumele curatorilor expoziþiei: Malgorzata Paluch-Cybulska ºi Bogdan Renczynski.

Sã trecem la „cricoteli”, însã, pentru cãsenzaþii extrem de intense comunicã expoziþiachiar ºi în lipsa personajelor vii care au îmbrãcatcostumele ºi au acþionat maºinãriile create deKantor. Cu siguranþã, ceva din energiaincandescentã a spectacolului s-a pãstrat peste ani.Aura reprezentaþiei se simte încã de la parterulCricotecii, din fotografiile „acute” fãcute îndiverse locuri de Caroline Rose, Jacquie Bablet ºiRomano Martinis, ce surprind expresiitransfigurate ale actorilor, o tensiune împietritã apublicului. Desenele, schiþele ºi notiþeleregizorului, nervoase, parcã abia conturate, dar deo nervozitate fermã, freneticã, prelungesc acestsentiment al acuitãþii.

Dar energia o simþi, frisonant – pentru cã e oenergie tensionalã, nu una „de divertisment” - lacoborârea în încãperile pivniþei, unde intri în„mãruntaiele” spectacolului. Gãleþile aliniate într-una dintre sãli m-au dus cu gândul – de ce oare? –la un deºert post-beckettian, apoi, privit descheletul aºezat pe jos, în cealaltã încãpere,printre costumele alb-îngãlbenite, ca de hârtie, oriroºu-sîngerii, cu banda albã de pânzã ca un drumde lapte ce piere în bezna unui patrulater verticalde pânzã neagrã, am simþit. Am simþit ce vroia sãle spunã Kantor spectatorilor sãi, am simþit acelavertisment existenþial asupra nevoii de a trãi cuochii deschiºi deopotrivã afarã ºi înãuntru, de a tecunoaºte ºi a nu te ascunde de tine.

Cred cã Tadeusz Kantor a fost un avangardistpostmodern, chiar dacã formula pare un nonsens.A concentrat în doctrina sa, adicã, patima vital-experimentalistã a avangardei ºi blazarea raþional-conºtientã a postmodernismului, catalizându-leîntr-o manierã proprie, pulsionalã ºi cerebralãtotodatã.

Ieºind din Cricotekã, în prima zi a unuiseptembrie uºor ploios, înainte de a ajunge pestrãzile Cracoviei, de-acum pustii de turiºti ºipline de liceeni îmbrãcaþi în costume, mi-au cãzutochii pe marele portret al lui Kantor din stângaporþii. Mã privea cu ochii lui Kafka...

teatru

Cricoteli. Despre o expoziþieTadeusz Kantor

Claudiu Groza

Imagini din arhiva Cricotecii: spectacolul, regizorul (medalion) ºi expoziþia

Un aspect esenþial al cinematografuluicreat de Richard Linklater e dat deîncercarea acestuia de a surprinde

momentele definitorii ale vieþii, fãrã ca acestdefinitoriu sã fie montat în filmele sale înnuanþe hollywoodiene, ca accentemelodramatic-moralizataore. Pînã la Boyhood,filmele sale – seria Before, Slacker, Dazed andConfused, SubUrbia – sînt studii ad-hoc alevieþii, centreazã un moment al devenirii unoroameni, fie cã e surprins în timp ce sederuleazã – în special în ceea ce priveºtetinereþea (Slacker, Dazed and Confused,SubUrbia), fie cã din prezent creºte caîncercare de a înþelege transformãrile specificevieþii adulte, printr-o rememorare a celorpetrecute în anii ce trec de la o situaþie la alta(în seria Before, unde o întîlnire pasagerã lasãurme adînci în vieþile lui Jesse ºi Céline, pecare îi vom vedea peste ani împreunã).Boyhood e un studiu longitudinal, care – dinpunct de vedere conceptual, ca arhitecturãcinematograficã – împlineºte tendinþaintelectualã, psihologic-constructivistã a luiLinklater, aceea de a observa într-un edificiu(filmic) unitar evoluþia în timp a unorpersonaje interdependente, copii ºi adulþi (oîntreprindere ce are la bazã, poate, teoriilepsihologului elveþian Jean Piaget asupradezvoltãrii gîndirii – în cadrul cãrora, caobservaþie lãturalnicã, un loc însemnat l-aocupat examinarea modului în care sedezvoltau mintal cei trei copii ai sãi).

În cinematograful documentar existã cîtevaproiecte de gen. Seria Up gînditã de cineaºtiiMichael Apted ºi Paul Almond în anii ’60pentru televiziunea ITV Granada ºi preluatãîn anii ’90 de cãtre BBC. O serie aflatã încãîn derulare, în care sînt urmãriþi – începînd cuvîrsta de ºapte ani, din ºapte în ºapte ani –paisprezece copii din zone sociale diferite,pentru a observa în ce mãsurã mediul culturalal formãrii lor influenþeazã poziþia socialãulterioarã a adulþilor ºi perspectiva pe care oau aceºtia asupra vieþii. Sau jurnalul defamilie ºi þarã realizat de cineastul israelianDavid Perlov între anii 1973 ºi 1983 – Yoman(Diary). În cadrul cinematografului deficþiune, François Truffaut a încercat sã deagreutate documentarã vieþii unui personajimaginat de el – Antoine Doinel, jucat deJean-Pierre Léaud în cinci filme diferiterealizate în douãzeci de ani, filme caresurprind copilãria personajului (Les quatrecents coups), apoi întîlnirea ratatã din punctde vedere amoros între Antoine ºi Colette, însegmentul care are drept titlu numele celordouã personaje, în cadrul filmului omnibusL’amour à vingt ans; ºi relaþia cu Christine,mugurii ei, cãsãtoria ºi divorþul, fiecãruiaspect fiindu-i dedicat cîte un film: Baisersvolés, Domicile conjugal ºi L’Amour en fuite.

În Boyhood (Premiul de regie la Berlin în2014 ºi unul dintre cele mai aºteptate filmeale anului, prezentat ºi la noi, deocamdatãdoar în închiderea TIFF), Richard Linklaterfilmeazã vreme de unsprezece-doisprezece anievoluþia unor copii ºi a pãrinþilor acestora

(personaje construite jucate de aceeaºi actori –Ethan Hawke, Mason Evans Sr., PatriciaArquette, Olivia, pãrinþii divorþaþi ai luiMason Jr. ºi Samantha, intepretaþi de EllarColtrane ºi de Lorelei Linklater). Dinperspectiva producþiei, un astfel de proiectridicã numeroase probleme – unele de ordintehnic: nevoia de a avea alãturi persoanedevotate, care gãsesc anual cîteva zile pentrua se dedica iniþiativei regizorale; altele deordin dramatic: adaptarea treptatã a poveºtiiîncît, ca profil psihologic, sã corespundã într-o anumitã mãsurã evoluþiei reale a actorilorcare interpreteazã personajele-copii de peecran, pentru a pãstra prezenþa acestora înrol; elemente destul de dificil de strunit învederea pãstrãrii coeziunii narative a peliculei.

În aceste condiþii, ceea ce reuºeºte sãcontureze Linklater în Boyhood e cronicaevoluþiei personajelor (cu accent pe formarealui Mason Jr.), o cronicã-survol în care evizibilã apartanenþa autorului la spaþiulcinematografic independent – în ciudaderulãrii cronologice, filmul nu urmãreºtemomentele clasice ale dezvoltãrii dramatice.Nu existã o intrigã anume, nu existã punctculminant, o posibilã introducere ereconstituitã de spectator dupã datele culesepe parcurs, urmãrim doar o încheieremomentanã a derulãrii unor acþiuni, nu undeznodãmînt propriu-zis.

Pe de altã parte, tocmai fiindcã e ocronicã-survol, ceea ce nu reuºeºte Boyhood –în comparaþie cu seria Before, de exemplu – esã ofere consistenþã fiecãrui moment reþinutpe ecran. Profunzimea trãirilor personajelor,ceea ce le miºcã ºi le ajutã sã devinã, toaterãmîn în mintea personajelor; spectatorii auacces doar la exteriorul evenimentelor pe careaceºtia le trãiesc, filmul oferind – cel mult –prilejul unor ecouri, prilejul readucerii în prim

plan a unor fapte însemnate pentru privitor.Dacã filmul e profund, dacã e uman, s-arputea sã fie în mãsura în care spectatorulgãseºte în sine sensurile respective ºi leconferã filmului fiindcã acesta este stimululcare îi declanºeazã trãirile respective. În seriaBefore sau în aventurile lui Antoine Doinel,fiindcã personajele au rãgazul de a sedesfãºura pe un timp dat, spectatorul areposibilitatea de a le descoperi resorturileumane ºi de a se raporta (în vizionare saudupã vizionare) la propria umanitate prinintermediul celei descoperite pe ecran.

În Boyhood, chiar dacã pe ecran sînt clipegrave (prezenþa abuzivã a a profesoruluialcoolic, al doilea soþ al Oliviei; despãrþirea luiMason Jr. de prima lui iubitã), ele nu sîntreceptate de spectator ca atare. De multe orisimþi cã nevoia autorului de a atinge timpiipersonajelor face ca fiecare moment de acumºi aici sã fie prezentat pe repede-înainte. E caun sumar al vieþii unui poet în care vezi cã afãcut o ºcoalã, cã a fost îndrãgostit, cã a avuto sorã. Dar lipsesc paginile din care înþelegicum s-a raportat la toate acestea, cum a trãitºcoala, iubirea sau relaþia cu sora. Clipã încare Boyhood încã rãmîne un proiectimpresionant, dar mai mult prin datele saletehnice, fiindcã a fost realizat, decît prin ceeace ajunge sã spunã prin întîmplãrile aºezatepe ecran.

3333




film

BoyhoodLucian Maier

Când, cu succes extraordinar de criticã (ºi depublic, dacã prin public înþelegem ºispectatorii ce cautã nu doar „distracþie”, „faze

tari” ºi supervedete puse în situaþii senzaþionale), auapãrut Moartea domnului Lãzãrescu, A fost sau n-afost? ºi 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile, bucuria mea afost – recunosc – bine temperatã. M-am bucurat maiales cã vedeam în mai sus pomenitele filme olocomotivã care, credeam eu, ar putea scoate dinanonimat cinematograful românesc underground.Adicã, mai exact, opere mai mult sau mai puþininedite, regizate, de-a lungul anilor, de Victori Iliu,Manole Marcus, Iulian Mihu, Mircea Sãucan, LucianPintilie, Liviu Ciulei, Dan Piþa, Mircea Veroiu, StereGulea, Andrei Blaier, Alexandru Tatos, MirceaDaneliuc, Dinu Tãnase, Iosif Demian, NicolaeMãrgineanu º.a. Între timp, am înþeles cã filmele luiCristi Puiu, Corneliu Porumboiu ºi Cristian Mungiusunt repere în cinema-ul acestor ani. Le-am urmãrit,în continuare, evoluþia: fiecare din ei a rãmascredincios gândului pe care îl poartã cu sine în celetrei opusuri de referinþã de la începutul mileniuluitrei.

Pânã în clipa când scriu aceste rânduri, cel careîmi pare angajat deplin într-o cursã lungã esteCristian Mungiu. Am râs împreunã cu el în metrajescurte, medii ºi lungi (Zapping, Corul pompierilor,Occident, segmentele din Amintiri din Epoca de Aur)ºi – la capãtul zâmbetului – mereu gãseam o dramã.Când a apãrut Dupã dealuri, ºtiam cã – în ciudascandalului din jurul paternitãþii scenariului – va fi unfilm de Cristian Mungiu, „înspirat din romaneleneficþionale de...”. ªtiam, încã de la vizonareaprimelor trailere, cã nu va fi o „ecranizare” a cazuluiTanacu ºi nici un (altfel de) reportaj bazat pe unsubiect care, cu doar câþiva ani în urmã, a fãcutsenzaþie în tabloidizata presã internã ºiinternaþionalã.

În „familia ortodoxã”, acest film este cunoscutmai ales din auzite sau, în cel mai bun caz (dacã sepoate spune aºa), din trailere. Cum publicul are, îngeneral, o predilecþie pentru „certitudini”, pentru„soluþii”, pentru „fapte”, scenele decupate din filmpentru montajul trailerelor – pentru cã nu ilustreazãîn niciun fel „credinþa ortodoxã”, nu transmit „liniºteºi pace”, nu „destind” ºi nu alimenteazã „evlaviapopularã” – pot nedumeri. Cu atât maiîmbucurãtoare mi se pare selecþia lui pentru difuzare

într-o cafenea culturalã din Bucureºti. Locul senumeºte „La Vulturi. Café, Event, Book Shop.Culturã ºi cafea cu rom”. Înainte de a ajunge laproiecþia unde am fost invitat sã moderez discuþiileîn secþiunea Q&A am avut, sincer sã fiu, anumiterezerve. Mi se pãrea cã discuþiile ºi chiar proiecþia vorfi bruiate de zelul (demn de o cauzã mai bunã) celorce apãrã „ortodoxia”, „patria”, „biserica” etc. pe care,filmul lui Mungiu – vezi, Doamne – le-ar fi ponegrit.Nu a fost deloc aºa.

Spectatorii (30-40 la numãr) din curtea„Vulturilor” s-au arãtat plãcut surprinºi de viziunearegizoralã, de interpretarea actorilor (actriþeleprincipale, Cosmina Stratan ºi Cristina Flutur,premiate ex-aequo la Cannes pentru rolurile dinDupã dealuri au participat la discuþii; actorul ValeriuAndriuþã, fiind plecat din oraº, nu a putut veni), decalitatea imaginii, de mesaj. Care mesaj, a spuscineva, este – de departe – profund ortodox, creºtin-ortodox (fãrã sã fie câtuºi de puþin declamativ), cumnu s-a mai regãsit niciodatã pânã acum în vreun filmromânesc. Dar cum rãmâne atunci, am întrebat, curecenzia unui monah care, pe blogul sãu, a etichetatfilmul drept „o poveste româneascã de lesbianism cusfârºit tragic”, ce „vine sã pecetluiascã imaginea uneiRomânii ortodox-handicapate pe care a fãurit-o presadimpreunã cu unii oameni ai Bisericii în strãdania lorde a judeca întâmplarea nefericitã de la Tanacu”? Sãfim serioºi! – a fost rãspunsul acestui spectator, unscriitor cunoscut mai ales de cititorii publicaþiilorortodoxe. Apoi a þinut sã precizeze cã tonul filmului– „surprinzãtor de echilibrat, de cuminte, de firesc” –e meritul cãrþilor Tatianei Niculescu Bran din care s-ainspirat Mungiu. Aici am dorit sã completez: Nu,Dupã dealuri nu este „atât de cuminte” datoritãromanelor din care s-a inspirat (ºi care, e drept,adoptã o altã perspectivã decât cea agresiv-senzaþionalistã, folositã în media acelor ani), cidatoritã felului de a fi al regizorului-scenarist. Nualtfel sunt ºi filmele sale de pânã acum. ªi încã ceva.Scrierile Tatianei Niculescu Bran au fost curtate ºi dealþi regizori, între care Lucian Pintilie, Cristi Puiu ºiAndrei ªerban, dar numai Mungiu l-a fãcut. Dacãizbutea Lucian Pintilie, de exemplu (sau oricare altul),ar fi avut filmul acelaºi „ton echilibrat”?

Un alt comentator a dorit ºtie cum ºi-a construitpersonajul Cristina Flutur, fiind vorba despre un rolatât de special. Actriþa a mãrturisit, încã o datã, cã

nu-ºi judecã personajele. Cã a interpretat un om, iarnu un „personaj negativ”. ªi, de fapt, aici se aflãîntreaga mizã a filmului. Mungiu a fost atent lapsihologia personajelor, nu a dat note – de trecerecelor „bune” sau de „corigenþã” celor „rele”. Nu avrut sã moralizeze, sã judece, sã ideologizeze. ªipentru asta puriºtii nu l-au iertat.

Una peste alta, filmul a plãcut mult, iar unii s-aumirat cum de a putut sã facã un film atât de...„mãrturisitor” cineva „care nu e credincios”.Credincios, adicã bisericos? La auzul acestei(involuntare) ghiduºii m-am întrebat ºi am întrebat:1. De ce anume trebuie sã-l considerãm pe Mungiuun „necredincios” ºi 2. Cât de „bisericoºi” vor fi fostregizorii care au dat lumii filme ca Jurnalul unuipreot de þarã, Un condamnat la moarte a evadat,Luminã de iarnã, Fragii sãlbatici, Nazarin, Simion aldeºertului, Viridiana, Jesus Christ Juperstar, Giuliettaºi spiritele, La dolce vita, Evanghelia dupã Matei,Teorema, Andrei Rubliov, Cãlãuza, Povestirile luniipalide dupã ploaie, A trãi, Umbrele strãmoºilor uitaþi,Blow up sau, de la noi, Meandre, Nunta de piatrã,Reconstituirea, Cursa, Ilustrate cu flori de câmp,Concurs, Secvenþe, O lacrimã de fatã, Faleze denisip, Dreptate în lanþuri ºi încã altele? De ce numaireprezentãrile artizanale, „explicite” ale „evlavieipopulare” sunt o garanþie a „credinþei”? De ce nupoate fi ºi un film de expresie (nu de ilustraþie), caDupã dealuri? Probabil din acelaºi motiv pentru careun tablou religios („umanizat”, sentimentalist,„iluminist”) este preferat unei icoane de Rubliov sauTeofan Grecul, de exemplu. Întrebarea a rãmasretoricã.

M-am mai bucurat sã descopãr cã, în acea searãde iulie, câþiva din spectatorii care au mãrurisit cã înmod intenþionat au evitat sã vadã filmul pânã atunci(auziserã – de la diverºi „oameni de bine”, fireºte – cãe aºa ºi pe dincolo), au fost impresionaþi, încântaþi,uluiþi. Cineva a spus cã e „primul film românesc cuo imagine clarã, frumoasã”. Cum adicã? – am doritsã ºtiu. Dupã terminarea discuþiilor, am înþeles caresunt filmele româneºti la care spectatorul seraportase: Mãrgelaþii, Comisarii, filmele „de public”.Nu, Dupã dealuri nu este nici primul, nici singurulfilm românesc în care imaginea (ºi, implicit,scenografia) este un personaj. Este, mai ales, unul dinfoarte puþinele filme româneºti care – pe un scenariubine articulat – evitã isteria, grotescul, derizoriul. Darla cât de multã stridenþã existã în filmele confraþilorsãi (ºi, adesea, în preferinþele publicului), demersullui Mungiu de a transmite mesajul cuminte, ºoptit,cu dreaptã socotinþã, aproape cã trece neobservat.

3344




Dupã dealuri fãrã papuaºiMarian Sorin Rãdulescu

Cosmina Stratan ºi Cristina Flutur în Dupã dealuri

În romanul Stãvilar la Pacific de MargueriteDuras, setea de cinema produce o fascinaþiedurabilã. Suzanne ºi Joseph considerã filmul un

simbol al modernitãþii. Mama lor cânta la pian laEden-Cinema pentru a însoþi muzical înºiruireaimaginilor de pe pânzã. Suzanne se simte apãratãacolo în sala de cinema: consolare, oazã, refugiu.Filmul o ajutã sã se elibereze de tutela mamei, sãînfrunte realitatea. În întuneric, în paralel cuderularea filmului, se petrec în salã alte poveºti.Joseph are curajul sã atingã mâna femeii de lângãel, mai ales cã soþul ei adormise.

O altã salã celebrã îmi vine în minte: CinemaParadiso. Da, e vorba despre filmul lui Tornatoredin 1988, în care joacã Philippe Noiret ºi JacquesPerrin. O cabinã de cinema nostalgicã, revolutã, deunde þâºneºte cinemaul ca drog, ca modus vivendi.Uneori spectatorii plâng, trecându-ºi batista de launul la altul. Cineva spune replicile pe de rost, altulse masturbeazã, iar preotul cu clopoþelul deþinerolul cenzurii.

Chiar dacã este un spectacol colectiv,cinematograful e propice izolãrii individuale, graþie

obscuritãþii necesare proiecþiei. Contemplândimaginile, spectatorul devine un solitar abandonatreveriei personale. Proiecþionistul Alfredo din filmullui Tornatore transmite pasiunea pentru film,pentru ficþiune, copilului Toto, care va colecþionabucãþi de peliculã. Renoir, Visconti, Chaplin, lampaºi fierul de cãlcat, puºtii ce fumeazã în salã, femeiacare alãpteazã, apoi pelicula arzând, Alfredo înflãcãri… Spre final, Toto adult intrã în fostulcinema. O dãrãpãnãturã. El a ajuns regizor ºi vinela înmormântarea lui Alfredo. În camera copilãriei,maicã-sa a pãstrat rolele, pozele, imaginile, ca într-un muzeu al pasiunii veritabile.

Recitind Caravana cinematograficã de Groºan,mi-am amintit perfect de începuturile mele filmice,de sosirea caravanei în sat, de agitaþia ºi freneziacolectivã. La intrare, dacã nu aveai bani, puteai daun ou. Eu îl procuram de la bunica. Urmau filmeleruseºti de rãzboi, spaima mea de tancurile ce seîndreptau ostentativ spre mine, comentariilelicenþioase ale sãtenilor. Dacã se rupea pelicula,aºteptam stoici, cât era nevoie. În orice caz,evadãrile cele mai fiabile ºi perene le oferã arta.

Dacã le-ai gustat, rãmâi într-un paradis greu deconcurat, emblematic pentru adrenalina cu carepercepi realitatea.

Cândva, maestrul D.I. Suchianu, personalitatede prima mãrime a cinematografieiromâneºti, cel care a fost întemeietorul ºi

patriarhul criticii ºi cronicii de film din România,spunea: „ºi astãzi, o carte bunã nu stârneºte opiniaunui oraº întreg cât un film bun!”. ªi câtã dreptateavea...

Prin anii ’50 locuiam pe uliþa Tãului din miculmeu oraº ardelenesc ºi începusem sã frecventez, caun viitor cinefil, sãlile de cinematograf, fie însoþitde pãrinþi, fie „cu ºcoala”, la întâlnirea cu eroulsovietic din multele filme de rãzboi sau la filmelecenuºii ale neorealismului italian din acei ani. Astaaveam, asta vedeam... Pânã într-o zi, când prietenulViorel m-a luat deoparte ºi cu un aer misterios mi-aºoptit: ,,mã, tu ºtii cã de ieri, la Leul de Aur,ruleazã Avaramu? Film indian, omule! Mamã... cemai film!”

Aºa cã, a doua zi am reuºit cu greu sã intrãm însala întunecoasã, mirosind înfiorãtor a motorinã ºisã vedem unul din senzaþionalele filme care a avutsucces în Asia de Est, Orientul Mijlociu, UniuneaSovieticã ºi acuma, în Sebeº-Alba. Da, zile întregi,poate luni de zile, dimineaþa, la prânz, noaptea, pestrada mea ºi nu numai acolo, se cântau în delirmelodiile lui Raj Kapoor...

În 1924, pe 14 decembrie, se naºte în familiaKapoor viitorul superstar de la Bollywood, Raj. Îºiîncepe cariera de actor la vârsta de 11 ani, cândeste ales din mulþimea de copii pentru filmulInquilab. Era în 1935...

Au urmat o mulþime de roluri. Filme indiene,filme de dragoste, muzicale, comedii, de familie,drame... Amintesc câteva din multele sale prestaþii:Gopinath în 1948, Barsaat ºi Andaz în 1949, în1950 Dastan, apoi în 1951 filmul Awara Hoon sauVagabondul. Filmul acesta este produs în sudiourile

Bollywood, regizat de ºi având în rolul principal peRaj Kapoor ºi Nargis. Scenariul povesteºte despreviaþa unui bãiat sãrac ºi despre privilegiata Rita. Unfel de Charlie Chaplin, un ,,vagabond” inocent, fãrãmamã, alungatã de tatãl sãu, un judecãtor dintr-uncartier select ºi rãpitã – din rãzbunare – de unrãufãcãtor, Jagga. Viaþa lui Raj este tristã. Eliminatdin ºcoalã ºi trimis la o ºcoalã de corecþie pentru cãa furat o pâine, pierde ºi prietenia Ritei, o colegãde ºcoalã. Dupã ce iese din închisoare, Raj începe oviaþã de infracþiuni pe strãzile oraºelor ºi gãseºte unmentor, un guru care-l va iniþia în toate relele.Jagga. Tocmai cel care a fost responsabil dealungarea mamei sale. Ei bine, povestea secomplicã, e vorba de un scenariu indian stufos carel-ar face gelos pe orice scenarist ºi spectatorul nuºtie ce sã mai creadã. Reîntâlnire cu frumoasa Rita,uciderea lui Jagga de cãtre Raj, aducereavagabondului în faþa tribunalului ºi apãrareaacestuia de tânãra avocatã Rita care descoperã cums-a întâmplat toatã povestea asta atât de încâlcitã.Totul e bine când se terminã cu bine, vorbabãtrânului Will...

Filmul a participat la Festivalul de film de laCannes din 1953 unde a fost nominalizat pentruMarele Premiu. În 2003, revista Time l-a inclus pelista celor „10 filme indiene de tezaur”, iar în 2005,Indiatimes Movies a inclus acest film în ,,Topulcelor mai vizionate 25 filme de la Bollywood”. Iatãce scria aceastã publicaþie: ,,Ori de câte ori RajKapoor ºi Nargis au venit împreunã pe ecran, auieºit scântei. Chimia lor a fost electrizantã în filmullui Raj, Awara”. În India, filmul acesta a avutîncasãri record de peste 12 milioane de rupii.

Filmele care au urmat dupã Vagabondul, cu RajKapoor ºi Nargis în rolurile principale, au fost:Amber în 1952, Articolul 420 în 1955, apoi în 1957

Sharada ºi Micul lustragiu în 1958. ºi câte n-au maiapãrut pe ecrane... Filme indiene, filme de dragoste,muzicale, comedii, de familie, drame...

Ultimul film în care Raj Kapoor îºi face apariþiaeste Kim, în 1984. La acei ani, Raj avea de câþivaani astm, boalã care l-a rãpus în cele din urmã pemarele actor în 1988. Avea doar 63 de ani ºi încãmulte de spus. În anul decesului, lucra la o povestede dragoste, Henna, care a cunoscut un maresucces datoritã fiului sãu cel mare, Randhir.

Da, Raj Kapoor rãmâne în inima tuturor chiar ºidupã atâþia ani de la moartea sa...

3355




colaþionãri

Evadare paradisiacãAlexandru Jurcan

Awara Hoon...remember cinematografic

Ioan Meghea

Raj Kapoor

3366



filosofie

Remus Foltoº Pe culmile disperãrii cu Emil Cioran 3

cãrþi în actualitate

Ioan Negru "mã iatã" 4Ladislau Gyemant Religia astãzi 5Ioan L. ªimon Diverse cu Mircea Ioan Casimcea 6

cartea strãinã

ªtefan Manasia Cum ne recunoaºtem barbari(i)? 7

Elena Emilia ªtefan Boala psihicã ºi puterea 8

comentarii

Ani Bradea Viaþa mea ca manipulare 9

poezia

Alexandru Cazacu 11

parodia la tribunã

Lucian Perþa Alexandru Cazacu 12

din lirica universalã

Vernon Scannel 13

proza

Voichiþa Pãlãcean-Vereº Povestiri 14

interviu

De vorbã cu Zoe Petre "Dacã suntem necruþãtor de

sinceri cu noi înºine, va trebui sã recunoaºtem cã ne

rescriem biografia cât mai favorabil în fiecare clipã" 16

politica zilei

Petru Romoºan Marinarul, paraºutista ºi un pisicuþ

pentru viitorul "nostru" 19

opinii

Puºi Dinulescu Printre tovarãºii de drum 19

diagnoze

Andrei Marga Virgil I. Bãrbat - un gînditor dereferinþã (II) 20

dezbateri&idei

Robert Arnãutu "Tehnologia" ºi precursorii sãi 22

aritmii

Dorina Lazar Pavilionul doi 23

meridian

de vorbã cu artista plasticã Ana Golici "Artistul con-

temporan trebuie sã fie capabil sã identifice problemele

reale ale societãþii în care trãieºte…" 24

eseu

Dumitru Velea Ion D. Sîrbu - Cu degetul pe ranã 26

efectul de searã

Robert Diculescu Emigrantos 29

muzica

RiCo Evoluþia celor de la Jazzybirds 31

teatru

Claudiu Groza Cricoteli. Despre o expoziþie Tadeusz

Kantor 32

film

Lucian Maier Boyhood 33Marian Sorin Rãdulescu Dupã dealuri fãrã papuaºi 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Awara Hoon... 35

colaþionãri

Alexandru Jurcan Evadare paradisiacã 35

plastica

Anemona Maria Frate Peisajul artistic contemporan la început de toamnã 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Anemona Maria Frate

Peisajul artistic contemporanla început de toamnã

Scena Galeriei de artã „Silvia”, în spaþiulcultural-artistic al începutului de toamnã aanului 2014, aduce în prim plan lucrãrile

pictorului scenograf Nagy Endre.Artist consacrat al peisajului naþional ºi

internaþional contemporan, cu o impresionantãactivitate expoziþionalã ºi scenograficã, peteritoriul României, Ungariei ºi Italiei, NagyEndre se bucurã de un real succes în rânduliubitorilor de artã. Autor a peste 60 descenografii pentru piese de teatru, este laureat alPremiului Banffy Miklos, în anul 1994, pentruactivitatea desfãºuratã pe mai multe decenii îndomeniul artei scenografice, perioadã în care acolaborat cu nume mari din domeniul arteispectacolului, dintre care amintim regizorii: VladMugur, Ioan Frunzã, Liviu Ciulei, Tompa Gabor,Rappaport Otto, Tatar Eva, Horvath Bela, HaragGyorgy, Demeny Attila, Imredi Geza, Ban Erno,Kovesdi Istvan, pictorii ºi scenografii: Toth Laszlo,Erdos Tibor, Liviu Ciulei, Liviu Popa, TeodorCiupe, Both Andras, Iules Perahim.

Expoziþia vernisatã la data de 2 septembrie,cu titlul Picturã. Instalaþie, deschide o toamnãartisticã în nuanþe de roºu burgund, galben ºialbastru regal, pe fondul pictural plin derafinament al griurilor colorate, cu treceri de

tonalitate de la ocruri, pânã la alb de zinc.În interviul purtat cu artistul, Nagy Endre îºi

legitimeazã lucrãrile la graniþa cu arta decoruluipictural, fiecare lucrare expusã înscriindu-o pelinia constructivismului. Tehnica folositã înlucrãrile sale este mixtã, de la ulei pe pânzã, pânãla lucrãri în culori de apã, intrând cu pieseleexpuse inclusiv pe segmentul graficii, prin studiiîn creion, cãrbune ºi pastel.

Lucrãrile expuse în Galeria de Artã Silvia,dezvoltã tema portretului în arta actorului ºi aarlechinului, a compoziþiilor abstracte, a naturilorstatice, cu flori ºi obiecte într-un cadru de interiorcompus, a studiilor de monumente arhitecturaleºi a construcþiilor perspectivale, dar ºi areprezentãrii simplitãþii naturii.

Arta pictorului scenograf dezvoltã o reflecþiecreativã, culturalã ºi noi perspective de ideipentru arta scenei, prin studiile de portret dearlechini, intitulate Arlechino, în lucrãrile dingalerie, pictate într-o gamã de griuri cenuºii, cuaccent în nuanþe luminoase, pe fizionomiapersonajului.

Lucrarea de mari dimensiuni, expusã îngalerie, cu titlul Construcþie de tablou, însumeazã

(Continuare în pagina 30)

Nagy Endre Peisaj

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 289jucându-te cu ele, smulgându-le pãrul, biciuindu-le,...

Documents

Transcript of Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 289jucându-te cu ele, smulgându-le pãrul, biciuindu-le,...