Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 290 · TRIBUNA 290 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4...

TRIBUNA 290

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II II II • 11 - 11 55 oo cc tt oo mm bb rr ii ee 22 00 11 44

Kissinger despre China

Un gând alFericituluiVladimir Ghika

Dan Damaschin Poezia

Marian HotcãDumitru Velea

Andrei Marga

Ale

xa

nd

ru B

ob

oc

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

2 TRIBUNA • NR. 290• 1-15 octombrie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru Boboc

Nicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Gheorghe Boboº

Pe ccopertã: Marian Zidaru Înger Cãlãtor I

Marian Zidaru Înger Cãlãtor II

Foto: MMona CCaraman ººi MMarius CCaraman

R. S. Thomas

Nãscut în Cardiff în 1913. A urmat ColegiulUniversitar North Wales din Bangor. Devinepreot în 1937 ºi a fost vicar la St. Hywyn,Aberdaron, ºi la St Mary în Bodferin, din 1967pânã la pensionare, în 1978. I s-a decernatMedalia de Aur a Reginei pentru poezie în 1964.A antologat din poezia lui George Herbert ºiWordsworth.

MânaEra o mânã. Dumnezeu a privit-oºi apoi ºi-a luat ochii de la ea. Era o rãcealãîn inima lui, de parcã mânaar fi încleºtat-o. Ca ºi când la capãtulunui tunel întunecat ar fi vãzut oraºepe care mâna le-ar fi construit, motoarecu care avea sã le radã. Tentat sã desfacã falan-geledegetelor, a ridicat-o.Dar mâna se luptã cu el. „Zi-mi numele tãu”, a strigat, „ºi-am sã-l scriu în aur strãlucitor. Or, nu sunt faptede fãcut, copii de nãscut, poemede scris? Lumeae fãrã noimã, aºteptândvenirea mea.” Dar Domnul simþind unghiileîn coastele sale, cãldura enervantãa contactului, se luptã în continuare întãcere. Ãsta a fost un lung rãzboi cu sinemereu prevãzut, întrebarea la carenu trebuia rãspuns. La ce e bunã mâna? La imaculata concepþiece precede naºtereaprimei unelte? „Te las sã pleci”,a spus, „dar nu te binecuvântez.Mesager al lucrurilor încâlciteDin care te-am fãcut, spune-le cã sunt.

FãcândCred cã stã la masa aceea ciudatãde la Eddington’s, care nu e o masãdeloc, ci noduri ºi moleculeînghesuindu-se cu alte moleculeºi noduri; ºi-acolo scriecu un scris invizibil, instrucþiunipe care sã le urmeze genele. Îmi închipui faþa lui care e mai mult cadranulunui ceas, iar timpul pe care îl aratãeste acum, cu toate cã se referã la Greciaiar Egiptul ºi imperiilen-au fost încã începute.

ºi aº avealucruri sã-i spun acestui Dumnezeufãcând judecata, rãstindu-mã la el cum s-a rãstit Iov, cu elocvenþainimii rãnite. Dar judecata nu va finimic altceva decât verdictulcalculelor sale, acea geometriede nepãtruns ce începe eterndin tãcerea de dincolo de bine ºi rãu.

PiscesCine i-a spus pãstrãvuluiO sã mori în Vinerea MareCa sã hrãneºti un omªi pe frumoasa lui doamnã?

Eu, a zis Dumnezeu,Care a fãcut trandafiriiDin carnaþii delicate,ªi colþul care sfâºie.

Post-SScriptumPe mãsurã ce viaþa se îmbunãtãþea, poemele lorDeveneau tot mai triste. Era benzinãPentru maºinãrie? EraOþet în cupele poeþilor.

Conservele defilau pe muzicaBenzii transportoare. Un milionDe guri se deschideau. Producþie,Producþie, fluierau

Roþile. Prin pãdurileDe metal, singurul sunet umanEra lamentaþia poeþilorPentru o limbã în curs de dispariþie.

Dupã IIerihonE o agresiune a faptelorcãreia nu i se poate rezista cu succesdecât prin vers, care se luptã cu limbacu propriile-i unelte. Zâmbeºte, poetule,

printre ruinele unui vocabularîmpotriva cãruia þi-ai sunat trompeta.Aceea era o armatã recrutatã forþat; cuvintele tale,fiecare din ele, erau voluntari.

Traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

din lirica universalã

1. Parafrazând o reuºitã expresie a lui Jean PaulSartre, anume: «Je crois que l’espoir fait partie del’homme» (Cred cã speranþa face parte din om: „LeNouvel Observateur”, nr. 800, 1980), s-ar putea spunecã darul de a vorbi face parte din om. Într-un senslarg, se poate vorbi despre orice. Dar, spunea Voltaire(Commentaire sur Corneille, 1719), „on parle toujoursmal quand on n’a rien à dire” (se vorbeºte totdeaunarãu, atunci când nu ai nimic de spus).

Prin urmare, survine în mod necesar o limitã. Cãcicel care vorbeºte se situiazã într-un raport la adevãr,aducând în prezenþã o unitate sui generis: unitatealimbii cu gândirea, plasându-se dintr-un punct devedere semantic. De aici decurge ºi importanþa uneicunoscute teze a lui Wittgenstein: „Limita nu se poatetrasa decât în limbaj. Ceea ce existã dincolo de limitãnu are sens”i.

2. Limita este expresia gândurilor ca atare, estelimitã a discursului. Acesta are o funcþie privilegiatã înordinea limbajului: asigurã medierea între enunþ ºicuvânt, cãci în discurs ºi numai în discurs un cuvântcapãtã sens. Înainte de a se impune ca instrument decomunicare, cuvântul este menit a semnifica ºi a fisemnificat.

Dar aceasta are loc numai în cadrul unui discurs.Aºa cum spunea F. de Saussure, „limba este necesarãpentru ca cuvântul sã fie inteligibil ºi sã producãefecte; dar acest fapt este necesar pentru ca limba sãse stabileascã; istoriceºte, faptul vorbirii precedetotdeauna. Cum ne-am da seama sã asociem o idee lao imagine verbalã, dacã nu am surprinde mai întâiaceastã asociere într-un act de vorbire?”ii

Pentru aceste dificultãþi nu existã decât o soluþie:„trebuie sã ne situãm mai întâi pe terenul limbii ºi são luãm ca normã pentru toate celelalte manifestãri alelimbajului”iii.

De fapt, limba furnizeazã individului cadrul care-isusþine o imagine despre lume, exprimând (mai exact,participând) la naºterea gândului însuºi. În acest sensW. von Humboldt scria: „Limba este într-un felfenomenul exterior al spiritului popoarelor; limbaacestora este spiritul lor ºi spiritul lor este limbalor...”iv.

Poziþia forte în limba este deþinutã de conþinutulsemantic al enunþurilor în limbaj, ceea ce constituie oconfirmare a tezei unitãþii structurale dintre limbã ºigândire. În acest sens este pe deplin valabil principiulformulat de von Humboldt: „Limba este organulformator al gândului” („Die Sprache ist das bildendeOrgan des Gedankens”)v.

3. În virtutea funcþiilor sale (geneza gândului,exprimare, comunicare) principale, limba implicãtotdeauna un mod de «a locui» în lume: este acel «a-fi-în-lume» („In-der-Welt-sein») al lui Heidegger, prin careomul se înscrie într-o comprehensiune, «Dasein»-ul(modul uman de a fi) este modalitate a prezenþeisensului (sau non-sensului): „Sensul este un Existenþialal Dasein-ului... Numai Dasein-ul poate fi cu sens saulipsit de sens”vi.

În fapt, Dasein este „co-prezenþã inter-umanã”(Miteinandersein): „Lumea Dasein-ului este prezenþã-cu-lumea” (Mitwelt). «A-fi-în» este prezenþã împreunãcu ceilalþi (Das In Sein ist Mitsein mit Anderen)”vii.

Plecând de la înþelegerea limbii ca „lãcaº al fiinþei”(„Die Sprache ist das Hass des Seins”), Heideggersubliniazã cã trebuie sã gândim esenþa limbii înlegãturã cu fiinþa, cãci „limba este limba fiinþei, aºacum norii sunt nori ai cerului” („Die Sprache istSprache des Seins, wie die Wolken, Wolken desHimmels sind”) ºi cã limba ºi discursul sesolidarizeazã în modalitatea de a înþelege „co-

existenþa”, „existenþa-împreunã cu alþii”viii.4. De fapt, toate acestea aduc laolaltã problematica

structurii discursului ºi a comunicãrii, în care fiecarevorbitor se comportã ca subiect ºi îºi organizeazãspaþiul unei întâlniri posibile a limbii cu gândirea într-un limbaj pe care încearcã sã-l formuleze astfel încâtsã prilejuiascã survenirea adevãrului. Cãci cel carevorbeºte adoptã o poziþie a sa în funcþie de un altuldecât el, care, la rândul lui, face aceeaºi experienþã areconcilierii cu sine prin ºi pentru altul, pregãtindastfel terenul comunicãrii, unde orice este spus cerecondiþia de a fi ataºat altcuiva ºi de a fi înþeles deacesta.

În fond, „vorbirea presupune totdeauna prezenþarealã sau imaginarã a celuilalt: «vorbire-cu», este lanivelul împlinirii sale «vorbire-pentru-altul» («parole-pour-autrui»). Celãlalt, întrucât este în acelaºi timpinterlocutor se prezintã ca martorul care reacþioneazãla intervenþia mea. Astfel, prin vorbire are loc orecunoaºtere reciprocã, pe care o ºi cautã subiecþii carevorbesc”ix.

Nu trebuie sã se uite însã cã cel care vorbeºte sesituiazã într-un raport la adevãr. Poziþia adevãruluidevine astfel decisivã, conferind conþinut ºi orizontcomunicãrii, care nu are însã loc niciodatã fãrã unanumit risc: „cãci discursul precede în fapt gândireaunui «eu sunt» care poate sã nu fie la timp la loculîntâlnirii semnalatã de reflecþie. În acest sens seimpune o remarcã judicioasã: «Sunt fãrã încetareinvitat sã parvin în discursul Celuilalt, în care sunt un«vorbitor» înainte de a vorbi, în acest «acolo» sau «era»care rãmâne la imperfect, în timp ce eu am uitat deacest a fi acolo”x.

Este un joc al interacþiunii în care vorbireavorbitorilor are loc în discursuri care nu se întâlnescniciodatã în formã perfectã. Aceasta din multe cauze,(între care: contextul înþeles sau neînþeles de vorbitori,pregãtirea lor pentru comunicare, mobilurile care îimânã în aceasta º.a.). E vorba astfel de limite inerenteoricãrei comunicãri umane, în care „prevaleazã”aspectele existenþiale, ºi, se poate astfel spune:„comunicarea umanã nu-i niciodatã perfectã”xi.

5. Dincolo de aceste aspecte, cumva fireºti,survenite prin modul uman de intercondiþionare ºiinterrelaþionare, intervine ºi un joc al unor factori careduce la tulburarea comunicãrii, îndeosebi factorii carereorienteazã funcþionarea dimensiunii semantice adiscursului.

Printre aceºti factori se înscrie ºi reorientareacomponentei magice a cuvântului. Este o schimbare aînsãºi funcþionãrii limbii ca mediu (de expresie ºicomunicare), ceea ce angajeazã o mare dificultate.Aceasta intervine din faptul funcþionãrii cuvântului:„Dacã studiem dezvoltarea limbii umane – scriaCassirer – gãsim cã însuºi cuvântul îndeplineºte înistoria civilizaþiei umane douã funcþii cu totul diferite.Pentru a exprima aceasta pe scurt, putem sã definimaceste douã funcþii ca fiind întrebuinþarea semanticã ºicea magicã a cuvântului... Chiar în aºa-numitele limbiprimitive era prezentã totdeauna funcþia semanticã acuvântului; fãrã aceasta nu ar putea sã existe nici olimbã umanã. Dar în comunitãþile primitive cuvântulmagic exercitã o influenþã dominantã. El nu numeºtepur ºi simplu lucruri sau relaþii dintre lucruri, ci cautãsã producã efecte care sã schimbe cursul naturii.Aceasta nu are loc fãrã o artã magicã bine elaboratã.Numai magicianul (der Magier) sau vrãjitorul este înstare sã îndrepte într-un anumit fel cuvântul magic;dar în mâinile acestuia cuvântul devine o armã foarteputernicã, ºi nimic nu poate sã i se opunã”xii.

În lumea modernã putem sã percepem o altã

configurare a acþiunii cuvântului: „Cuvântul magicdobândeºte supremaþie asupra cuvântului semantic.Dacã citesc astãzi o carte germanã din ultimii ani, nuo carte politicã, ci una teoreticã, o operã asupra unorprobleme filosofice, istorice sau economice – constat,spre uimirea mea, cã nu mai înþeleg limbagermanã”xiii.

Despre ce este vorba? „Noi cuvinte sunt stanþate,ºi chiar cele vechi sunt utilizate într-un nou sens, ausuferit o schimbare de semnificaþie profundã. Dinaceasta decurge faptul cã acele cuvinte care maidevreme au fost utilizate în sens descriptiv logic sausemantic, sunt utilizate acum ca cuvinte magice, caresunt menite sã producã efecte certe ºi sã stârneascãafecte”xiv.

Aceastã schimbare de semnificaþie dã astfelpreponderenþã uzajului magic al cuvântului, deviindu-lde la dimensiunea sa semanticã. De aceea, ceea cecaracterizeazã aceste cuvinte direcþionate magic, „nueste atât conþinutul lor ºi semnificaþia lor obiectivã, câtatmosfera emoþionalã, care le înconjoarã. Aceastãatmosferã trebuie sã fie însufleþitã; ea nu poate sã fietradusã, nici nu poate sã fie transpusã în alt climat”xv.Cãci uzajul cuvântului magic este însoþit de „ritualurinoi”: „pentru ca un cuvânt sã-ºi poatã producedeplinul sãu efect, el trebuie sã fie însoþit deintroducerea de noi ritualuri... Fiecare acþiune politicãare ritualul ei specific... Fiecare clasã, fiecare gen ºifiecare vârstã are propriile ei ritualuri. Nimeni nupoate merge pe stradã, nu poate sã-ºi salute vecinulsau prietenul fãrã sã îndeplineascã un ritual politic”xvi.

6. Cassirer caracteriza bine aceastã mistificarelingvisticã în acþionarea miturilor politice moderne:„Mitul a fost totdeauna desemnat ca rezultat al uneiactivitãþi inconºtiente ºi ca un produs liber alimaginaþiei. Dar aici gãsim cã mitul a fost creat înmod planificat. Noile mituri politice nu iau naºtere înmod liber; ele nu sunt fructe sãlbatice ale uneiimaginaþii exuberante, ci sunt lucruri artificiale, createde artizani abili ºi perfizi. Îi este rezervat secolului 20sã dezvolte o nouã tehnicã a miturilor”xvii.

ªi acum survine clasificarea cea mai semnificativã:„În viitor pot sã fie create mituri în acelaºi sens ºidupã aceleaºi metode, precum orice altã armãmodernã – precum mitraliere sau aeroplane. Aceastaeste ceva nou, ºi de o semnficaþie hotãrâtoare, ºi aschimbat întreaga formã a vieþii noastre sociale”xviii.

Ceea ce trebuie reþinut de aici priveºte forme aleacþiunii factorului magic în ceea ce Cassirer numea„tehnica miturilor politice moderne”, care poate sãconducã la înlocuirea organizãrii sociale raþionale cu oorganizare miticã. Cãci „în politicã nu existã niciodatãun echilibru complet. Aici avem de a face cu unechilibru labil, nu cu unul static. În politicã ne aflãmtotdeauna pe un teren vulcanic. Trebuie sã neaºteptãm mereu la cutremure ºi erupþii brusce”xix.

În momente critice din viaþa socialã mitul survineaproape pe nesimþite, mai ales atunci „când forþeleraþionale care împiedicã vechile concepþii mitice sã iasãla ivealã nu mai sunt sigure pe ele. Atunci este timpulpentru mituri. De fapt, mitul nu a fost niciodatãînvins cu adevãrat, ci este mereu prezent, la pândã, înîntuneric, aºteptând sã-i vinã timpul”xx.

7. Dar trebuie sã distingem între mitic ºi magic:sub aceeaºi „putere a cuvintelor” se pot delimitaformele urmãtoare de raportare între magie ºi mit:mituri fãrã motiv magic; magie fãrã motive mitice; mitcu motive magice.

O diferenþã decisivã poate fi obþinutã cu ajutorulconceptelor de formã ºi conþinut: magicul priveºtemateria, acþiunea forþelor ascunse; mitul se referã laforma unui produs de culturã; ºi pentru unul, ºipentru altul se poate diferenþia, „forma” de a gândi:«gândirea miticã»; «gândirea magicã». „Creaþiile miticereprezintã tentative ale spiritului uman de a revelamisterele existenþei, precum ºi tentativele metafizice,artistice, religioase sau ºtiinþifice”xxi.

33



TRIBUNA • NR. 290• 1-15 octombrie 2014 3

Semantic ºi magic în limbajul de comunicare

Alexandru Boboc

filosofie

(continuare în pagina 33)

Adrian ÞionMarcel Mureºeanu. Promontoriul 75 (un poet)Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2013

Volumul semnat de Adrian Þion ca omagiual poetului Marcel Mureºeanu la împlinireacelor 75 de ani ai sãi se distinge printr-o

alcãtuire originalã, fiind un mixaj de carte-album,de carte de exegezã, de informaþii de naturãbiograficã ºi bibliograficã (poezie, prozã, aforisme,eseu etc.), referinþe critice (selective, dar extinse),creaþie în domeniul managerial-cultural, cu inserþiide criticã a criticii, de istorie a operei, în fine, deinterpretare a acesteia din urmã. Conceputã atâtde complex, cartea lui Adrian Þion are, pe de oparte, o coordonatã descriptivã ºi evaluativã,respectiv un prim merit care trebuie consemnateste decelarea analiticã a celor trei perioade decreaþie, încadrarea operei lui Marcel Mureºeanu încontextul generaþiei, a poeziei româneºti, apoeticilor sale, evidenþierea temelor majore, cusemantica lor particularã. Un poet atât deconsistent, de important precum MarcelMureºeanu, de o deosebitã valoare ºi bogaþie deregistre, îmbinate adesea într-o expresie specialãcu polivalente, alunecoase, opuse efecte, darcoagulate, aº zice, în niºte sâmburi tari, fãrãlaxitãþi discursive ori revãrsãri inutile – merita pedeplin un astfel de omagiu susþinut de o realãsubstanþã criticã ºi de largã analizã. Adrian Þioninsistã, de-a lungul comentariilor sale ºi mai alesîn concluzii, cã „ansamblului scrierilor lui MarcelMureºeanu” i se potriveºte pe deplin termenul deoperã „având în vedere mai ales valoarea scriituriiºi nivelul ideatic atins de creaþia sa” (p. 201). Unalt aspect în mod special caracterizant pentruopera analizatã, care se desprinde din volumulsemnat de Adrian Þion, este bine chintesenþializatîn formula „un bãtrân de viitor”, reflectândspiritul încrezãtor al poetului Marcel Mureºeanu,al inconfundabilui autor de aforisme, care secunoaºte extrem de bine pe sine însuºi, ºi astfel ºilumea: „Sunt un om la capãt de drum, care maiare mult de mers înainte”.

Pe de altã parte, în ceea ce priveºte discursullui Adrian Þion, se impune sã subliniezcomponenta analitico-criticã, întreþesutã cudimensiunea inserþiilor bine selectate, foarte reuºit

integrate, din exegezele autorilor citaþi, toatesursele fiind cercetate cu acribie. În aceastãcombinaþie de criticã personalã ºi criticã a criticii,în sensul ilustraþiilor semnificative pentrudomeniul de creaþie analizat (ca ºi pentruspecificul etapelor operei), se insinueazã adeseatalentul de povestitor al autorului volumului defaþã, aplecat în special asupra omului MarcelMureºeanu, pe care-l cunoaºte foarte bine. Deasemenea, autorul volumului manifestã oapetenþã ºi o atenþie justificatã pentru latura deinventivitate ºi noutate absolutã din arealul opereipoetului omagiat. De pildã, înclinaþia sprefantastic, spre definirea naturii ludicului înconcepþia scriitorului Marcel Mureºeanu (simþulludic cu totul aparte, numit marcelinian de IrinaPetraº), dar mai cu seamã, în ordinea preferinþelormele, aº aminti comentariile critice privind seriade patru volume Monede ºi monade. Adrian Þionobservã cu temei, înainte de toate, cã noutateaacestei scriituri din serie este imprimatã de primulvolum, în celelalte ea se multiplicã. Meritã sãcitez, în aceastã ordine de idei, din exegeza luiAdrian Þion, pentru a exemplifica modul sãu deanalizã ºi atenþia la întregul operei lui MarcelMureºeanu: „În oglinda conciziei aforistice sereflectã majoritatea temelor ºi motivelor întâlniteîn poezie, creând impresia unui evantai de culori.Oglindirea nu e nici mimeticã, nici repetitivã. Maidegrabã putem vorbi despre o reeºalonare a lor înforma contrasã a oximoronului ºi despre oreaºezare în funcþie de «capriciile sãgetãtorului».Moartea (în primul rând) cu componentele eialegorice, bãtrâneþea prinsã în paradigmeleserenitãþii, fantasmele visului, biografism culinguriþa ca sã mai înmoaie crusta abstracþiunilor,exerciþii de admiraþie (...) ironii, speculaþii despretimp ºi istorie, despre trup ºi suflet, aproape toatefac trimitere spre materia extinsã a poemelor” (p. 186).

Cât priveºte marca personalã a gravitãþiitemelor, a naturii spirituale contemplativ blagienea poetului Marcel Mureºeanu, intersectatã de oînþelepciune ghiduºã uneori, alteori cu savoareaamarã a registrului ironic, mie mi se pare cã (maiales dupã lectura acestei cãrþi a lui Adrian Þion,cu bogata-i informaþie ºi analizã) impulsul creativ

al operei lui Marcel Mureºeanu izvorãºte dintr-oîmpãcare lucidã cu derizoriul vieþii, dar ºi cutragicul ei. Ceea ce explicã modul sãu stenic de aiubi ºi, în cele din urmã, genereazã ceea ceAdrian Þion numea „expresivitatea ideii” (p. 107).O coordonatã esenþialã în modul specific de a trãipoezia a lui Marcel Mureºeanu este, cum bine seexprimã criticul Adrian Þion, acea „vocaþie despectator amuzat de întâmplãrile vieþii ºi depropriul discurs [care] e mereu prezentã sub oformã sau alta. Vrãjitorul vrãjit de cuvinte,devorat de «foamea de neastâmpãr», nemilos înverdicte verbale, se deghizeazã numaidecât înregizor curios, ascuns dupã cortina textualã,pentru a urmãri efectul produs de acestea” (p. 107).

Antrenarea într-o formulã complexã, dar carenu se resimte de atâta încãrcare documentarã, amultor dimensiuni analitice ºi infomative,determinã originalitatea ºi valoarea deosebitã aacestei cãrþi ºi o face preþioasã pentru exegezaoperei lui Marcel Mureºeanu, fiind un repernecesar al oricãrei alte posibile încercãri îndomeniul acestei opere.

NNoottee::1. Adrian Þion selecteazã pe coperþile interioare, ca

emblematice, câteva fraze ale exegezelor semnate deIrina Petraº ºi Petru Poantã care rezumã fericit aspecteleoriginalitãþii poetului Marcel Mureºeanu, cu accentelecare-mi par ºi mie revelatoare: “Tranzitivitatea [poeziei]e înºelãtoare… efectul e ambiguu… versura e polivalen-tã” (Irina Petraº).

2. Extrase semnificative din criticii operei lui MarcelMureºeanu sunt inserate în volumul lui A. Þion, lecitez aici numele, în ordinea în care apar în text,fiindcã numãrul ºi diversitatea lor este elocventã: IrinaPetraº, Marius Manta, Constantin Cubleºan, MirceaPopa, Vianu Mureºan, Carletta-Elena Brebu, IoanHurjui, Mircea A. Diaconu, Zaharia Sângeorzan,Laurenþiu Ulici, Al. Cistelecan, Lucia Dãrãmuº, VasileSpiridon, Vasile Ciobanu, Victor Cubleºan, DumitruCerna, Mircea Vaida Voievod, Rodica Potoceanu Matiº,Ion Cristofor, Valeria Manta Tãicuþu, Miron Scorobete,Adrian Dinu Rachieru, Mircea Dinutz, Flavia Teoc,Carmelia Leonte, Ovidiu Pecican, Petru Scutelnicu,Olimpiu Nuºfelean, Doina Cernica, Rodica Mureºan,Cristina Novac, Cornel Munteanu, Ioan Negru.

3. Adrian Þion alege din cele douã motto-uri alecãrþii sale unul care îmi pare cã se pliazã perfect peconturul programaticei poetici blagiene a cultivãrii mis-terului: “Mor în ochi cu misterul, nu-l cercetez”.

44




cãrþi în actualitate

Rodica Marian

Un omagiu autentic, integrator ºi original

Marian Zidaru Cei trei îngeri de la stejarul Mamvri / Brâncovenii

Gabriel BotasushiCluj-Napoca, Editura Eikon, 2014

Dupã doi ani de la publicarea cãrþii depoezie Nu mã numesc eu (editura Eikon,2012), Gabriel Bota revine cu un nou

volum care atrage atenþia începând chiar de latitlul suprinzãtor, Sushi, stranie aluzie la unpreparat culinar din peºte crud. Ludicã ºi vitalã,aceastã primã aluzie regizatã ingenios de poet sesitueazã în perfectã complementaritate cu erosulcarnalizat al trupurilor goale, sfâºiate de litere,alese ca ilustraþie pentru coperta cãrþii. Suntempregãtiþi, aºadar, pentru o experienþã organicã,somaticã, epicurianã; cu atât mai suprinzãtoaredescoperirea cã firul acestui cocon carnal þinteºte„tãrâmul diafan” al visului.

Dacã în volumul Nu mã numesc eu, somnulse proiecta ca suspendare a temporalitãþii umaneprin hamletianul „Sã mori, sã dormi. ªi poate sãvisezi.” intrat în dialog cu poemul Viseazã-mi „ºilasã-mi somnul/ moarte a-mi fi” (p. 12), înrecentul volum Sushi, Gabriel Bota þinteºte spre ometaforã a visãrii care nu mai este subordonatãsferei semantice a somnului, ci este pusã peacelaºi plan cu realitatea construitã din experienþecorporale directe. În poemul locuiesc la etajul 4 îlvedem urcând „64 de trepte exact”„aerul îmbibatde praf ºi fier de pe scara blocului (i) se lipeºte decerul gurii”, „pe cerul gurii mele cineva a stinsluna”, câteva pagini mai încolo bea lapte „înscaunul cu picioare instabile” ºi „viaþa merge maideparte”, glisând în orizontul metaforei cognitivefundamentale conform cãreia viaþa este cãlãtorie.Elemente predictibile se concateneazã dând formãunei lumi fenomenale în care ne recunoaºtem ºiîn care suntem dispuºi sã acceptãm intruziuneasacrului, aºa cum se întâmplã, de pildã, înpoemul despre dupã-amiezi niciodatã nu þi-amvorbit „cerul e legat de pãmânt cu linii subþiri deapã/ ºi am impresia cã pot urca pânã dincolo denori/unde stau visele pãzite de sfinþi” (p. 44).Gabriel Bota ar fi putut sã instituie prin acestpoem nucleul generativ al visului ca topos sacru,deschidere simbolicã pe verticalã, misterul abinitio ºi cumulul semantic din care sã pivotezeîntreaga carte, însã textul sãu nu propune unscenariu oniric de facturã iniþiaticã, starea devisare atât de prezentã în poemele sale nu este unmijloc de transcendere sau un reflex al morþii,fãpturile din poemele lui nu sunt scornite degurile somnului, pentru cã, în mod cu totulsurprinzãtor, visul nu este desprindere derealitate, ci este visare carnalizatã, coborâtã înstradã: „peste tot sunt vise împrãºtiate pe trotuarîn gãri în staþiile de autobuz oamenii strãzii ºtiusã iubeascã cel mai bine lucrurile simple ºi nimenialtcineva n-a fost aici doar câteva asistente înalte1.80 dezmãþate pe alocuri pistruiate (lucrurilesimple, p. 94). Realitatea trãitã ºi realitatea visatãnu se subsumeazã, se suprapun: „m-aº duce în celmai frumos vis/ pe care sã nu mai vreau sã þi-lvisez” (îmbãiere, p.21), „e încã varã/ e încã varãîn tine/ nu-i nimic/ fiindcã aici/neîndurãtor decalm/ seara îºi pune pe umeri haina liniºtii maifumez o þigarã ºi merg sã visez/ doar ceea cemâine/ nu ne vom aduce aminte” (summerdream, p. 25) sau în poeme epice undeinterferenþele dintre genuri pune în tensiunenarativul „(...) noi cei care bem aceastã cafea cuochii închiºi de parcã niciunde nu ne place decâtîn lumea pe care am învãþat împreunã s-o visãm”

(morning coffee, p. 37), visul se suprapune aºadarcu obiecte reale care, contrar cunoaºterii pe care oavem despre ele, nu sunt obstacole în caleavisãrii, ci participã la ea. De aici ºi substanþasemanticã a visãrii ca topos irigat, carnalizat,deschis cunoaºterii tactile ºi olfactive, în coerenþãdeplinã cu titlul ales de Gabriel Bota. Altfel,poemul sushi, care dã titlul volumului, nu aracoperi întreaga arie a metaforicului: Sunt/ aici/ascuns gãsit pierdut/ spãl vasele mãnânc un mãr/ºi cred doar atunci/ când tu eºti dumnezeu”(p. 56). Recunoaºtem ºi în acest poem aceeaºipolaritate: un episod esenþial manifestat în visareacarnalizatã a poetului (ascuns gãsit pierdut,imposibil de desemnat în lumea fenomenalã), seintersecteazã perfect, prin actul lecturii, cu unepisod din devenirea cititorului. Legãtura dintrecele douã vase comunicante se produce într-unloc mai degrabã al camaraderiei decât al iubirii.Dumnezeu din versul cred doar atunci/ când tueºti dumnezeu este proiecþia unui mod uman dea fi, un camarad de cãlãtorie pe care l-am maiîntâlnit, de pildã, în poemul pe orizontalã dinvolumul Nu mã numesc eu: „poate ar trebui sãne oprim/ dincolo de primul orizont care ne ieseîn cale/ ºi acolo sã ne odihnim rãbdãtori/ într-oinimã de lebãdã neagrã/ sã ezitãm oricereîntoarcere/ sã vorbim în ºoaptã cu îngeri uºorde cumpãrat/ sã fim ceea ce nu avem cum sãfim” (p. 32). Orizontul, lebãda neagrã, îngerii vinîn text cu o întreagã încãrcãturã de sensuriactivate prin funcþiile de evocare. Contrapartelunarã, femininã a lebedei albe, lebãda neagrãsimbolizeazã jurãmântul unei însoþiri eterne. Înfolclorul scandinav existã o legendã despre otânãrã blestematã sã fie lebãdã neagrã, pânã când

depãºind câteva probe de foc ºi îmbãindu-se maiapoi într-o apã miraculoasã, fata se cãsãtoreºte cuiubitul sãu. Titlul ales de Andersen pentrupovestea inspiratã din aceastã legendã este tocmai„Camaradul de cãlãtorie”.

Fãrã a se revendica de la poetici metafizicesau estetizante, fãrã sã punã în tensiunemetafizica visului, poezia lui Gabriel Bota facedin visare un spaþiu uman, îl mobileazã apoi cuviaþa lui, îndemnându-ºi convingãtor cititorii:„Luaþi, trãiþi, aceasta este viaþa voastrã”.

55



5TRIBUNA • NR. 290• 1-15 octombrie 2014

Flavia Teoc

Semn de carte

Marian Zidaru Sfântul Gheorghe / Buna Vestire

Romulus Ioan JocaOraºul comoarãCluj, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2014

Romulus Ioan Joca e un poet înnãscut, carea debutat editorial abia când a ajuns înpragul senectuþii, acum câþiva ani. Pânã

atunci ºi-a practicat, cu o seriozitate caracteristicã,profesiunea mundanã – aceea de medic. Dupãstudii la înaltele ºcoli universitare ale Clujului, afost repartizat ca stagiar într’o splendidãdepresiune a Carpaþilor Occidentali, la Sãlciua, peValea Arieºului. Acolo a aflat-o pe aleasa inimii,Ioana Maria, cãreia îi dedicã cea de-a treiaplachetã de versuri, recent apãrutã la editura CasaCãrþii de ªtiinþã din Cluj-Napoca. Poemele nu autitluri, dar sunt datate dupã lunã ºi an. Aflãmastfel cã au fost concepute pe parcursul anilor2012-2013. În deceniile dintre stagiul de la Sãlciuaºi scrierea acestor texte, poetul (deghizat îndermatolog) a lucrat la Policlinica din PortulConstanþa, a efectuat voiaje pe mãri ºi oceane camedic de navã, iar dupã cãderea regimuluitotalitar a fost ºi parlamentar, din partea PNL.

Toate astea nu le-am aflat de pe internet, saudin alte surse publice, întrucât una dintreprincipalele trãsãturi de caracter ale lui Romuluseste discreþia. Realitatea e cã fuserãm buni amici,încã de pe când eram elevi ai Liceului „EmilRacoviþã” din Cluj. Elementul de legãturã l-areprezentat literatura: ochelaristul uscãþiv,taciturn, dar totodatã abil practicant al humoruluisec, mi-a fost întâiul ghid prin tãrâmurile cândademenitoare, când nebulos-înºelãtoare alepoesiei. Nu pot uita doctele sale excursurihermeneutice prin operele lui Blaga, Ion Barbu,sau „ponturile” pe care mi le dãdea cu referire labibliografiile pe care urma sã le parcurg întrucomprehensiunea artei orfice. Ce-i drept, se puteaintui cã beneficiase de o anumitã iniþiere dinpartea mamei sale, profesoarã de românã la Liceulde Coregrafie (aºa cum mama mea, profesoarã demuzicã, nu mã scutise de cinci ani de studiu alviorii). Însã îmi era clar cã, dincolo de bunele salerezultate ºcolare ºi mai apoi medicale, Romulusavea o certã vocaþie literarã.

Aceastã înzestrare ar fi rãmas probabilnecunoscutã publicului cititor, dacã retractilulpoet nu ar fi beneficiat de încurajãrile spirituluirector al literaturii române din ultima jumãtate desecol, Nicolae Manolescu. Astfel am dat, cuuimire ºi bucurie, peste primele grupaje publicatede Romulus Ioan Joca în România literarã, Tomis,Tribuna, Steaua, Apostrof, iar mai apoi am avutocazia sã-l felicit pentru debutul în volum,intitulat Marea ºi tu (Ed. Tomis, Constanþa,2007). În 2012 i-a apãrut Transilvania de la mare,cu o prefaþã de Varujan Vosganian, la edituraclujeanã Casa Cãrþii de ªtiinþã. Cum reiese dintitluri, personalitatea autorului e condiþionatã deproximitatea mãrii, dar ºi de profundele salerãdãcini transilvane. Referitor la acestea din urmã,Joca îºi asumã orgoliul ascendenþei din zonaOrãºtie-Deva-Ilia, epicentru al sintezei daco-romane, însã o leagã ºi de orizontul maritim,intim marcat - în subconºtientul nostru poetic –de exilul celui ce a conceptualizat liric ArsAmandi.

Dualitatea celor douã zone de inspiraþiunepoeticã se reflectã ºi în sus-amintita nouã apariþieeditorialã semnatã de Romulus Ioan Joca. De dataasta însã, titlul - Oraºul comoarã – sugereazã o

(re)orientare ºi mai decisã spre urbea natalã. Depe copertã ne întâmpinã o statuie cu alurã anticã,din fermecãtoarea Grãdinã botanicã a Clujului.Principala caracteristicã a versurilor lui Joca esteconciziunea. O concentrare dusã adesea pânã laermetism, asemenea paradigmaticelor poemeîntr’un vers ale lui Ion Pillat, precum în aceastãstampã autumnalã: „Lãstuni fulgerând peste râu ºicâmpie în octombrie”.

Inevitabile, în context, sunt posibilele referinþela minimalismul estetic al haiku-urilor nipone. Unstil similar a fost practicat în vecinãtatea noastrãde Aurel Rãu, în al sãu niponofil volum deMicropoeme. (Invocarea ex-redactorului ºef alrevistei Steaua nu e întâmplãtoare: colecþia sa deicoane pe sticlã transilvane mult l-a fermecat peRomulus Ioan Joca, prin anii 1970, când ni s’aoferit ocazia de a o vizita.) De altfel, cele patrumotto-uri de la începutul cãrþii sunt semnificativepentru opþiunile poetico-existenþiale ale lui Joca:1. „Soarele, lacrima Domnului/ Cade în mãrilesomnului.” / Lucian Blaga; 2. „Pãrea cã printrenouri/ S’a fost deschis o poartã/ Prin care trecealbã regina nopþii moartã.” / Mihai Eminescu; 3.„Avem clipa, avem raza...” / Mihai Eminescu; 4.„ºi e ceasul o poet, sã-þi spui numele, neamul ºirasa.” / Saint-John Perse.

În quasi-totalitatea lor, poemele sunt generatede tensiunea dintre spus ºi sugerat, dintre cuvântºi tãcere. Alãturãrile de imagini sau notaþii iauforme tranºante, parcã tãiate cu o lamã de oþel,astfel încât o declaraþie graþios-admirativã poate fiprecedatã de evocarea unor personaje grobiene:„Pantagruel: pleoape ca niºte obloane/ Genele caniºte pãmãtufuri/ Feldmareºalul Gargantua-manele./ Dar caliciul primordial/ Reconstituit/Pâlpâitul de pleoape, petale, ale tale.” Pe acelaºiprincipiu e reînviatã, cu finã nostalgie, atmosferaexcursiilor duminicale la Fântâna Sfântului Ioande lângã Pãdurea Fãgetului. Dupã o concisãenumerare de burþi, varice, bere ºi mititei,urmeazã: „... Duminicile le petreceam într’oravinã, aproape de Clusium <...> Citeam Fructelepãmântului, gãseam fragi./ La plecare treceam pela izvorul cu nume de sfânt, ca al meu./ Pârâulera viu, cu raci ºi peºti, Ce vremuri, altele, altfel.”

Cum bine se vede, Romulus Ioan Joca e unpoet al nostalgiei, exprimate prin gesturi scriptic-eliptice, menite mai curând sã ascundã decât sãreleveze momentele de jubilaþiune: „ «Scrie poezii,zic unii, ciudate»/ Ce-i mai lipseºte?/ - Suntpentru suflet/ Privesc spre Steaua Polarã/ Simtbucuria ºi misterul jocului secund.” Atitudineapoeticã e în perfect consens cu temperamentulsobru, retractil, elegiac, al autorului însuºi. Nuºtiu în ce mãsurã e vorba de un comportamentautomodelat cu intenþie, conform arhetipuluiblagian - „mut ca o lebãdã”. În orice caz, aceastãfuziune comportamental-creatoare, se vãdeºte a fiproductivã. La fel ca ºi ampla culturã livrescã decare ea este impregnatã. Asemenea premise seresimt ºi în subtilele intarsii erotice, de multe oristinse în irizãrile iluziei sau ale reveriei: „Doamneibrune asemenea celei din sonete/ Cea de carevorbesc cu vocea ca o petalã.../ Se stinge ziua,/Fluturii adorm.” Sau, altundeva: „Femei ºoptitoaredupã draperie/ Deget pe buze, dor interzis./Evanescentã, nãscutã din rouã/ Zeiþa lui Helios,topitã în soare/ Borangic.” Acelaºi joc al trans-luciditãþii survine ºi în comparaþia cu frumuseþilebotticelliene: „Transparent, ca veºmântulprimãvãratec al graþiilor lui Botticelli -/ Privirea

întoarsã; Iubirile: trecute, pierdute, ratate,/ Tepoartã spre trecut.”

Pânã ºi materializarea dorinþelor amoroase esubminatã de contrarietãþi: „Din mierea amarã depe buzele tale/ Te-am simþit toatã, cutremuratã detristeþe/ M’am simþit singur, înfrigurat.”

În doar trei versuri pot fi concentrate ani devisãri ºi speranþe, sub spectrul ambiguitãþiinocturne: „Noapte, bucuria sufletului meu, cuibde vise./ Stele de august, miros de struguri copþi;/Rememorãri ale deceniilor trecute.” Din punct devedere sonor, „Totul e ºoaptã”, iar acestui regimacustic i se supun „Florile, când cade polenul/Albinele o simt, o dau mierii/ Iar noi ºoptimpoezii”, dar ºi femeia-muzã: „Ai somn în pleoape/ºi gât de vioarã/ Iar genele-þi foºnesc lumina/Vântul e pe-aproape,/ Încântã poetul.”

Caracterul acestui lirism e surprins cusagacitate de Nicolae Manolescu în recomandareape care o semneazã în carte: „De la poemele într-un vers ale lui Ion Pillat, s-a scris puþinã poeziemai concisã ºi mai delicatã decât aceea a luiRomulus Ioan Joca. Purã ºi sugestivã, pe alocurihermeticã, asemenea haiku-ului japonez. Defacturã clasicã, nutritã de mituri greco-latine. Undebut târziu, dar original stilistic, în care naturaîºi are locul sãu, de ce nu, culcuºul într-osensibilitate subtilã, reticentã, ascunsã.”

Am un sentiment de mulþumire constatândcã, finalmente, un intelectual rasat ºi introvertitcum este Romulus Ioan Joca îºi face cunoscutecreaþiile, sub formã de cãrþi - chiar dacã asta seîntâmplã la o etate când aprehensiunea finitudiniidevine mai presantã, iar conºtiinþa efemeritãþiicapãtã accente din Goethe sau Cioran: „Mãpriveºte galeº toamna/ Cu struguri la urechi;/Zbor de albine ºi lacrimi de rouã/ Bruma eaproape.” Sensibilitatea ºi tenacitatea poetului nepot rezerva ºi alte surprize agreabile. Le aºteptãm,cu interes.

66




Virgil Mihaiu

Târzii încântãri poetice

Marian Zidaru Înger Mergãtor

Sorin GrecuViaþa amânatãCluj-Napoca, Ed. Grinta, 2014

S-ar putea crede cã actualul volum de poeziial lui Sorin Grecu, Viaþa amânatã, estelimpede pânã în strãfunduri, cã se citeºte

uºor ºi cu o bucurie deosebitã. Aºa ºi este. Sepoate crede doar atât cât se vede la primaapariþie.

„Viaþa amânatã” ar trebui sã fie, dupãpãrerea noastrã, o viaþã care aºteaptã, care esteîn aºteptarea a ceva, a cuiva. Sigur cã, ceea cese aºteaptã nu este ceea ce se desãvârºeºte înnoi, adicã moartea, ci ceva ce þine de omenesc,de umanitate. Desigur cã ºi moartea þine deomenesc, ba chiar îi este definitorie, ca „fiinþãîntru moarte” ce este. Dar se aºteaptã ceva dela viaþa aceasta, din ea, de lângã ea, dedeasupra ei.

Viaþa aceasta, în viziunea lui Sorin Grecu ºinu numai, este una statisticã. Din statistic nuvine nimic, aºteptarea trebuie sã fie a ceva caresã scoatã omul din statistic, din convenþie, dincliºeu ºi soft: „Ce redundantã ºi viaþa omului/te loveºti tot timpul de niºte/ evenimente trasela indigo/ oameni aparent diferiþi/ dar totuºiaceiaºi/ carcasele lor niºte încãperi/ care-ºischimbã mereu locatarii/ aceiaºi pomi –pilozitãþi ale pãmântului/ sub acelaºi soare dincarton creponat/ care ucide cerul// iar tu –încãpãþânat/ ca sã ieºi din tipare/ îþi alegi alttraseu doar-doar/ þi-ai putea lua prinsurprindere/ destinul” (p. 59).

Cam aceasta este viaþa într-o anume, tandrãviziune. Redundantã. Statisticã. De zi cu zi.Citatele, pentru argumentarea celor de mai susse pot înmulþi aproape cu fiecare paginã. Întextul citat mai sus stã scris ºi „iar tu –încãpãþânat/ ca sã ieºi din tipare”. De acest„tu” ni se pare cã, în viaþã, depinde„amânarea”, aºteptarea, evenimentul inedit,dacã nu chiar întâlnirea cu divinul. Întâlnireacu sacrul înseamnã ieºirea din statistic. Care, încazul lui Sorin Grecu, se face prin poezie.

Întâlnirea lumii cu sacrul este de laînceputul ei, început cãruia putem sã-i spunemoricum: Dumnezeu, Brahman, Alah, Big-Bang.Leibniz spunea cã trãim în cea mai bunã lumeposibilã, cam aºa spun ºi cosmologii de azi, cuprecizarea cã trãim în cea mai bunã lume„imposibilã”. Nu se ºtie precis cum, dar toatecoordonatele fizice, cosmice etc., numai întrelimitele lor foarte sensibile este posibilã viaþa.

Dacã citim volumul prin prismacre?tinismului, atunci, pentru aceastã viaþã, artrebui sã-l preamãrim pe Dumnezeu ºi peliberul nostru arbitru. Viaþa statisticã este datãde Zeu, de Dumnezeu. De aici cred cã trebuiecitit volumul lui Sorin Grecu. Ni se pare cãpleacã de la reportaj, dar pleacã de la divin, dela sacru. Toate cele pe care le scrie ni se parfamiliare, fãrã sã vedem cã este foarte puþindivin în statistic. În fapt, a face un reportajdespre viaþã, înseamnã a face unul despreDumnezeu. Care zeu nu este decât „un moft”.„Un cliºeu”. „Un soft”.

Sunt mai multe (mici) modalitãþi de a ieºi

din statistic (cliºeu): „Cuc a ales cea mai laîndemânã variantã de sinucidere,spânzurãtoarea” (p. 10). O modalitate de a daseamã de sacru, la îndemânã, nu însã ieºitã dinstatisticul „normalitãþii” faptului sociologic. Darsinuciderea, asemeni altor „isprãvi” scrise încarte (bunicul, pedofilul, nevasta, iubita de lagrãdiniþã etc.), te face unic. Unic în socialulredundant, în viaþa de carcasã locuitã pe rândde cine ºtie cine, de n-are importanþã cine ºicum. Acelaºi. Aceeaºi, aceiaºi. Poþi ieºi prinmoarte din statistic? Nu, pentru cã pânã ºi ea,moartea, nu iese dintr-un anume cliºeu. Dintr-un „comun” din care omul nu poate ieºi. ªinici nu iese. ªi nici nu vrea.

Divinul la Sorin Grecu este o revoltã, unacontinuã. Limpezimea scrierilor sale scoate,dupã noi, în evidenþã un homo religiosus. Poþifi, o spune Mircea Eliade, om religios fãrã zeu.Numai cã autorul nu este fãrã zeu ºi nici nuare unul ascuns, ci unul la vedere: poezia.Trãind în statistic, n-are decât o cale a lui; nubãutura, care este comunã, ci scrisul.„Personajele” cãrþii par a veni din reportaj, cãvin din viaþa de zi cu zi, cã sunt aceleaºi. Eleies din statistic nu prin ceea ce au fãcut, ci prinscris, prin scrisul lui Sorin Grecu. Aºa cum ºi eldevine „unic” prin ceea ce face ºi ºtie cã doaraºa poate deveni ºi fi unic. În fapt, prin scris, else substituie divinului absent. Inexistent, poate.Nicãieri nu putem citi în cuprinsul cãrþii vreun

nume de zeu, sau vreo trãire care þine dereligios. În termeni tradiþionali. În schimb, întot cuprinsul cãrþii citim (nu ºi în inutilele,pentru carte, referinþe critice) despre revoltaautorului de a „þine loc” de divin, de sacru.„Nimeni nu te mai viziteazã în ultima vreme/decât poate firescul”.

De altfel, este una (singura) modalitate aautorului de a ieºi din statistic. Ieºi dinstatisticul comun ºi intri în cel al literaturii. Ieºidin „literatura statisticã” ºi faci lumea. Tesituezi în plin poietic ºi poetic. Abia atunci„amâi”. „Viaþa amânatã” este aceea a scrisului,a celui care devine ºi este unic prin scris ºi ascrisului care este unic. Înaintea poetului stãlimba în care scrie, apoi vine el, poetul. Dar,(poate cã) dinaintea lor, stã poeticul, poezia.Numai aºa poetul „poate þine loc” de divin. Desacru. Dar, poetul este doar pânã la poezie. Deacolo este ea însãºi. Aºa cum ºi pânã la poet afost. Este aici, dacã se cuvine analogia, nu o„viclenie a raþiunii”, ci o „viclenie a poeziei”.Viaþa amânatã nu este ceva care s-ar putea sãfie trãitã altãdatã, altfel, altundeva, altcum.Ceea ce se aºteaptã de la „amânare” estepoezia. Doar ea þine loc de divin. Chiar ºi înstatistic. Ea te scoate din el ºi te face unic.

În afarã de moarte nimeni nu crediteazãviaþa, s-ar putea spune. Dar s-ar putea spune cão crediteazã poezia. La Sorin Grecu, poezia þineloc de Zeu. De aceea e limpede ºi se vede pânãîn adâncuri ºi pânã în cer.

77




Ioan Negru

„Apariþia e cu totul altceva”

88




Wojciech BonowiczEcouri ºi alte poemeBucureºti, Editura Tracus Arte, 2014

Chiar fãrã a ºti multe despre poeziapolonezã (încã) tînãrã, Wojciech Bonowiczface – pentru mine cel puþin – o figurã

cumva familiarã. Pentru cã în era internet ºi alibertãþii de expresie de dupã 1989, pe cititorulcurios îl invadeazã, ca nouri de lãcuste, nume ºititluri ºi versuri întregi din lirica suedezã, slovenã,italianã, americanã, lusitanã, germanã,argentinianã, maghiarã º.a.m.d. Prin urmarevolumul apãrut la Tracus Arte, traducereaintegralã a ediþiei poloneze realizatã de SabraDaici, îmi dezvãluie un autor original ºi extremde tehnic, cu nimic inferior celor din literaturileanterior menþionate (cãrora le putem adãugafoarte bine ºi literaturile polonã ºi românã).Bunãoarã, m-a mai surprins plãcut, la fel caWojciech Bonowicz, un poet sloven tradus nu demult la noi, Ales Debeljak, cu antologiaManufactura þãrînii.

Ecouri ºi alte poeme este, însã, o carteunitarã, atent structuratã, adicã – îmi place mie sãcred – crescutã organic din ADN-ul poetului polaciar nu dezvoltatã în cercul de fier al logicii. Înprimele poeme descoperim, într-un fel, Polonia desub frunte, a filmelor ºi romanelor copilãriei, þaraînvãluitã în abur, cu vegetaþie grasã ºi apecotrobãind peste tot: „Pe rîul împînzit de verdeun vaporaº./ În locul unde apa este netedã unvaporaº./ ªi încã unul iese din gurã ºi intrãplutitor în golf.” (Vizibilitate) Bonowiczprivilegiazã, în primele pagini ale cãrþii, pastelul,peisajul care provoacã meditaþia, starea poeticã,uneori fulguraþiile mistice. Într-o literaturãsufocatã ºi obsedatã de citadinism, cum e anoastrã, gãsesc extrem de reconfortante tablourilelui Bonowicz, cu imaginile/ metaforele lor (rarelemetafore, distilate, sublimate) rurale: „Merg copiiipe cãrare prin marea albastrã/ lumea freamãtã

uºor deasupra lor. Turma de oi în zare/ aratã ca opînzã de vas zdrenþuitã aruncatã la mal./ Fericitcel care astãzi a rãmas acasã. Cel care poate// sãlege roºiile, sã înveleascã castanii.” (Ecouri) Avem,aºadar, o succesiune de peisaje interioare, scrisefie pe tonalitatea unei pãci nelumeºti,supraumane, fie construite ca niºte meditaþii, cumar spune Cioran, la izvoarele vidului. Pentru cã

„sub pleoape ochii// urmãresc încremeniþi lucruriinterioare.” (Luni) Putem întîlni chiar un strop depornografie moralã occidentalã, într-un poemaº caÎntîlnire: „Femei bãtrîne din Germania/ femeibãtrîne din Franþa// se strîng pe margineabazinului/ de la Neptun. Îºi beau cafeauaascultînd/ þipetele de pescãruºi// uitîndu-se cumbãrbaþii tineri/ þîºnesc înot în þipetele acelea.”

Contrapunctat de Vestire, micul poem al revelaþieiaustere – Bonowicz este, de altfel, colaboratorpermanent al unui sãptãmînal cultural catolic.

Iar un text ca Dupã-amiazã de sãrbãtoare,dinamiteazã peisagistica jilavã, pulsînd de viaþã, ºitoate astea prin simplul apel al unui substantivpropriu: AUSCHWITZ – poetul însuºi s-a nãscut,în 1967, la Oswiecim/ Auschwitzul industrial deazi. Iatã: „Ne amintim din nou de Auschwitz delunca noastrã fericitã/ de cum mergeam lacufundaci ºi broaºte care pe unde locuia/ cum senumeau vecinii (Fariaszewski). În plimbãri/strîngeam mãcriº ºi margarete ne întindeam pepãturã pe malul Solei/ ne învãluia fumul ocrotitordin case. Tata spune:/ visez din ce în ce mai descã mã întorc la Auschwitz/ de la Cracovia ori deprin alte locuri. ” Vor trece pesemne zeci, dacã nusute de ani, pînã cînd un poem ca acesta sã fiecitit drept epos idilic-familial, ºi nu decodificat caameninþare (fum, Auschwitz), nu activîndluminile de avarie ale conºtiinþei – atîta cîtã ne-amai rãmas...

Ecourile bonowicziene devin acum poeme-slogan, poeme-rictus, poeme-sentinþã, de tipul:„Nu sînt în stare sã-mi imaginez/ iarba de-aici/ înaltã parte.” (Imaginaþie), sau „Jumãtate de lume/ne urãºte./ Cealaltã jumãtate întem noi.” (Textlîngã calea feratã) sau „Apoi toþi polonezii/ s-auridicat la cer.// ªi n-au mai existat/ n-au maiexistat polonezi” (Posibilã încheiere).

Mareea de cinism aduce, paradoxal, la malcristalul acesta, poemul-rugãciune, un fel deesenþã a artei poetice bonowicziene: „«Cîþioameni au murit la Auschwitz?»,/ a întrebatdoamna.// M-am ghemuit ºi m-am rugat în gînd/sã fie/ cît mai puþini.” (Prima lecþie) Se justificã,întru totul, cuvintele lui Marian Stala, de pecoperta a patra a cãrþii: „Frumuseþea acestorversuri este în primul rînd frumuseþeaconcentrãrii ºi autolimitãrii, a elipsei ºisubînþelesului, metaforei ºi plurisemantismului.Lui Bonowicz nu îi place excesul emoþiilornumite direct ºi cel al speculaþiilor intelectuale.Noteazã ceea ce vede, atinge, aude, gîndeºte.” Iarun text mai lung, intitulat Zeul, devine mai multdecît „ecourile” de pînã acum, decît vocile ºifãrîmele de amintiri prinse de Bonowicz în ramacãrþii sale. Zeul are frumuseþea ºi forþa evocativã aunei povestiri, salingerian-truffauldianã: e unplonjon în oceanul adînc al adolescenþei chinuite,ciudate, batjocorite, niciodatã pe deplin înþelesedin unghiul de vedere al adultului. O asumarememorabilã a diferenþei, a deficienþei, afragilitãþii.

Poate cã frumuseþea aceasta estropiatã, postAuschwitz, post Celan (numele marelui poetcernãuþean dã ºi titlul unui alt poem sumbru ºipatroneazã multe din textele prezente) provoacãversurile exasperate din finalul volumului: „Netrezeºte bãtaia în toba/ tablei.// Gunoaiele/ le iau-/ dar pe noi/ ne lasã aºa?” (***)

Ecouri ºi alte poeme este cartea de identitate aunui poet important. O colecþie de peisajepsihice, de poeme care invitã ºi obligã lameditaþie: pe mine m-au pus de cîteva ori însituaþia de re-gîndi versul, valoarea poeziei azi. Nuîn ultimul rînd, Sabra Daici reuºeºte o traduceresuplã, fluentã, extrem de româneascã ºi nu i-aºputea reproºa decît uºoara ambiguitate logicã dinprimele douã versuri ale poemului de la pagina81.

cartea strãinã

ªtefan Manasia

Excursie în lunca jilavã apoeziei polone

În presa culturalã româneascã de azi se scrie,din nefericire foarte adesea, mediocru ºizadarnic despre cãrþi mediocre ºi despre

“autori” care nici nu trebuie mãcar sã aºtepteproba timpului ca sã disparã. Invers, autoriiperfect credibili, în special tineri cu preocupãriextrem de serioase ºi temeinic pregãtiþi sãrãspundã provocãrilor de orice fel aledezechilibratei lumi “postmoderne”, sunt ignoraþisau, în cel mai bun caz, au soarta profeþitã cuamãrãciune de Eminescu: “ªi te-o strânge-n douãºiruri, aºezându-te la coadã, / În vro notãprizãritã sub o paginã neroadã”. Aceastã tristãrealitate se întâmplã în primul rând din lipsa uneiatitudini ferme, fãrã menajamente, împotrivaimposturii ºi a megalomanicei dorinþe de a-þivedea numele pe o copertã, chiar dacã nu ainimic de spus. Poate cã ne lipseºte acut un aldoilea Maiorescu ºi categoricul “În lãturi!” sau eposibil sã se fi atrofiat în aºa mãsurã simþulvalorii ºi onestitatea, încât jocul aparenþei ºiesenþei sã ajungã sã ne scape. Cert este cã existãla ora actualã o puternicã generaþie de tineriintelectuali români afirmaþi fie în Occident, fie înSUA sau în alte pãrþi ale lumii despre care, înmod inexplicabil (sau poate prea explicabil), nu seprea vorbeºte în patria mumã. Motivele suntmulte, dar sunt prea meschine ºi prea bãtãtoare laochi pentru a mã mai ocupa de ele aici.

De mãsura calitãþii unui astfel de intelectualdin aceastã categorie am ajuns sã-mi dau seama înultimii aproximativ ºapte ani, citindu-i scrierile ºiinformându-mã asupra activitãþii sale din þarã ºistrãinãtate. Este vorba despre patrologul, eseistulºi poetul Cristian Bãdiliþã, un tânãr de 36 de ani,doctor în istoria creºtinismului timpuriu alUniversitãþii Sorbona, bursier al Institutului deculturã din Trento ºi membru în colectivulinternaþional de redacþie al revistei Adamantius(Pisa). Valoarea domniei sale este probatã maiîntâi de o bibliografie destul de bogatã ºisemnificativã, de la studii de patrologie, interviuricu patrologi europeni, eseuri, poezie ºi jurnal,pânã la ediþii îngrijite ºi antologii, la care seadaugã remarcabilele, în opinia specialiºtilor,traduceri comentate din evangheliile apocrife,Evagrie Ponticul sau din Pateric. De asemenea, eleste ºi coordonatorul traducerii Septuagintei înromâneºte, sub egida prestigiosului Colegiu NouaEuropã, prezidat de Andrei Pleºu.

Un interes aparte îl prezintã ultima lui cartede eseuri intitulatã Vãzutele ºi nevãzutele (EdituraCurtea veche, Bucureºti, 2004). Conceputã subforma unui aparent fragmentarium, lucrarea luiBãdiliþã face dovada unui spirit “rebel” ºiintransigent, radical chiar, un veritabil înþeleptcare pune întrebãri incomode unei lumipostmoderne aflate în derivã. Nu e vorba, fireºte,de o negare a contemporaneitãþii, ci de opolemicã terapeuticã ºi constructivã pentru careformula eseului îi slujeºte de minune. Înargumentarea ce þine loc de prefaþã, intitulatãGenul lung ºi geniul scurt, Cristian Bãdiliþã îºijustificã opþiunea pentru formula acestei cãrþi,încercând sã elimine o prejudecatã nu numairomâneascã, ci ºi occidentalã: doar operele delargã respiraþie, “genul lung”, blindat ºtiinþific,

ajung sã atingã anumite exigenþe ale lumiiculturale europene de azi. Rezervele sale pornescde la o constatare hâtrã, dar realã cã predilecþiapentru aºa-zisul “gen scurt” e paradigmaticãpentru români, un soi de “ºtampilã geneticã”divinã ce ne prilejuieºte performanþa de a spunelucruri profunde în texte de respiraþie scurtã saumedie. Exemplele recrutate de autor în sprijinulacestei opþiuni sunt bine alese, începând cueseurile ºi articolele de tinereþe ale lui MirceaEliade, Ioan Petru Culianu, jurnalisticaeminescianã, eseurile lui Noica, Paleologu, Pleºu,Liiceanu ºi chiar ale lui Virgil Nemoianu, cel caretocmai l-a sfãtuit, dupã mãrturisirea sa, sã nu-ºipiardã vremea cu texte scurte.

Primul compartiment al cãrþii, intitulatExerciþii polemice, mi-a prilejuit reactualizareaunei reflecþii destul de amare asupra deteriorãriiparadigmei valorice ºi a arivismului cultural. Amputut, într-adevãr, observa cu toþii (cei care încãmai suntem lucizi) în cei cincisprezece ani de la“revoluþie” pelagra exhibãrii nulitãþii,diletantismul, care astãzi cel puþin face adevãrateravagii în România, impostura multor titluriuniversitare ºi academice apãrute pe deºãnþatelecãrþi de vizitã ale unor “pãturici” culturnici. Înacest timp, în universitãþile occidentale sauamericane se formeazã un grup reprezentativ deintelectuali tineri, hiperspecializaþi, cu apreciereinternaþionalã care nu numai cã nu sunt traduºisau puºi în dezbatere la noi, ci pur ºi simplu nesunt necunoscuþi. Din lista de exemple oferitã deBãdiliþã în eseul omonim din aceastã secþiune am

recunoscut, de pildã, doar douã nume despre caretotuºi se mai vorbeºte uneori: Adrian Papahagi ºiAurelian Crãiuþu, de existenþa celorlalþi (BogdanCãlinescu, Cristian Gaºpar, Toader Paleologu,Anca Vasiliu etc.) aflând abia acum din carteadiscutatã aici (ºi cred cã, din pãcate, nu suntsingurul în aceastã situaþie). Explicaþia e cât sepoate de limpede dacã vom corobora acest faptcu altul la fel de grav: pofta bolnãvicioasã derevizionism al istoriei culturii române manifestatãnu axiologic, ci de-a dreptul isteric, inexplicabilresentimentar. E suficient sã amintesc în ceproporþie ocupã actualitatea culturalã terfelireaspiritului lui Noica ºi a generaþiei de la Pãltiniºsau contestarea, de pildã, a unor poeþi de talia luiNichita Stãnescu de cãtre ingineri gazetari curefulãri demne de psihanalizat numai pentrusimplul motiv cã “nu-mi place Stãnescu, nu-lînþeleg!”. Aceastã manie de a da verdicte de tipgâdea (Gâdea, pentru nostalgici) se acutizeazã, iartendenþiozitatea scrisului unor astfel de personajearatã explicit puternica lor alergie la ceea cereprezintã valoare autenticã. Echilibrul ºi bunulsimþ riscã sã devinã din ce în ce mai mult niºteparadoxuri într-un astfel de ambient cu izarmaghedonic.

Spiritul extrem de lucid al autorului acesteicãrþi este vizibil ºi atunci când se referã în generalla omul “nou” din România actualã pe care îlvede pe deplin justificat în ipostaza unui “sufletepidermic”, predispus la urlet, zgomot, mârlãnie,inculturã ºi prostie. Spun pe deplin justificat,fiindcã e de ajuns sã privim în jurul nostru ca sãobservãm din peisajul strãzii, al instituþiilor, altalk-show-urilor media, inclusiv al disputelorelectorale ce explozie de mitocãnie, atitudiniparanoice ºi “dialoguri” ca la uºa cortului colcãieîn drãguþul nostru spaþiu public. Toatã lumeavorbeºte deodatã, nimeni nu ascultã pe nimeni,

99




comentarii

Nicolae Bosbiciu

Divanul spiritului inconformist cu lumea

Marian Zidaru Teocraþia

înjurãturile ºi ameninþãrile þin locul salutuluicotidian, toþi vor sã se afle în treabã, sã-ºiconstruiascã o imagine, sã se cãpãtuiascã pe puþinpentru trei sau patru generaþii de acum încolo. Odozã uriaºã de obscenitate ºi prost gust i se oferãzilnic drept exemplu generaþiei de tineri de pebãncile ºcolii, iar urmarea din viitorul apropiat nue greu sã o anticipãm.

Douã probleme grave ce ar merita dezbãtutepe larg mai reþin atenþia în aceastã primã parte acãrþii: apocalipsa civilizaþiei occidentale prinhipertehnologizare ºi tendinþa de surclasare aoriginalului prin mediatizarea excesivã a copiei.Cristian Bãdiliþã se referã aici în primul rând laeliminarea naturii din viaþa noastrã prinsurogaturile artificiale pe care am ajuns sã leintegrãm vieþii noastre ca pe ceva firesc. Deasemenea, instinctele ºi simþurile umane tind sãse atrofieze în fiinþa omului postmodern, pentrucã mijloacele tehnice superevoluate îl fac pe omsã devinã prizonierul lor, iar atunci când acestease defecteazã insul rãmâne absolut neputincios,fãrã reacþie. Cu alte cuvinte, o umanitate grãbitãsã se autodistrugã.

Un farmec special îl au ºi eseurile despreprostie (cu interesanta ºi ºugubeaþa dihotomie:prostul tradiþional / prostul contemporan) saudespre necesitatea de a-i citi pe clasici în original(pentru cã, nu-i aºa, orice traducere este inevitabilo trãdare). Provocatoare ºi interesante sunt ºipaginile despre cartea de sertar a lui AlexandruPaleologu, L’Occident est à l’Est, vãzutã ca o“quête spirituelle”, o formã terapeuticã, în sensulcã ea reprezintã o despãrþire a acestui boier alliterelor atât de un pseudo-Est al nostalgicilorcomunismului, cât ºi de ipoteza unui Est veritabil,antinomic primului. La urma urmei, generaþia sa(Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, M. ªora, Th. Cazaban) a simþit întotdeauna Occidentul cape o “acasã” , dincolo de orice antinomii.

Partea a doua a cãrþii, intitulatã Ascezã ºicopilãrie, consider cã meritã o atenþie deosebitãdin mai multe motive. În primul rând pentru cãeseurile de aici îi au în prim plan pe interbeliciiNoica, Cioran, Eliade, Ionesco, urmaþi, maiaproape de noi sau în actualitate, de Petru Creþia,N. Steinhardt, H. R. Patapievici, Th. Baconski ºiIoan Icã jr. Toate aceste nume sunt, la modulevident, repere incontestabile pentru culturaromânã, oricât s-ar strãdui unii ºi alþii dintreautoproclamaþii “directori de conºtiinþe” dinactualitatea noastrã tulbure ºi refulatã lamaximum sã le punã la index. Tocmai acest fapt

încearcã (ºi reuºesc) sã-l demonstreze paginile deaici dedicate lor, fãrã emfazã ºi fãrã patetisme sauîncrâncenãri hiperbolizate, aºa cum o cereprobitatea unui intelectual autentic. În mod firesc,Cristian Bãdiliþã îºi pune întrebarea de ce în locde judecarea neîntârziatã a stângii dupã genocidulnaþional pe care l-a provocat, ne-am trezit cu re-judecarea fãrã menajamente a dreptei? Pe ceargumente se fondeazã acuzaþiile de proceauºism,antioccidentalism ºi sectarism cultural naþionalistatribuite lui Noica, atâta vreme cât nici unuldintre prietenii sau discipolii filozofului nu i-aureproºat niciodatã nimic? Suspect, de asemenea,este interesul pentru specularea cât mai insistentãa “tinereþii legionare” a lui Cioran, Eliade ºiIonesco, pe urmele unei franþuzoaice isterice ºitotal neinformate cum este Laignel-Lavastine ºicartea sa denigratoare, nu polemicã. Analizândcompetent ºi nepartinic aceastã stare de fapt,tânãrul eseist extrage o concluzie de la sineimpusã prin evidenþa valorii operelor ºiatitudinilor acestor veritabili intelectuali:România, prin câteva spirite gregare, în loc sã se

cureþe, îºi scoate mai la vedere abcesele, irosindu-se în polemici fãrã obiect menite sãdãrâme gratuit elitele autentice care, ºi azi ca ºiieri, stârnesc panica în semidocþii zilei. De, vorbalui Seneca din De vita beata: “…vieþuitoarelenocturne nu pot suferi strãlucirea zilei…”.Oricum, ceea ce e clar este faptul cã în plinrelativism postmodern pare sã nu mai fie nevoiede modele, ci de lãutari afoni, cu o culturã dealmanah, care sã confirme încã o datã, dacã maiera nevoie, intuiþia lucidã ºi pe bunã dreptatescepticã a lui Eminescu: “Iar deasupra tuturora vavorbi vreun mititel…”. Poate cândva, deºideocamdatã nu pot fi decât sceptic, vom învãþa ºinoi în sfârºit cã polemica presupune dezbatereargumentatã ºi echidistantã, cã bunul simþ e maimult decât necesar. Vremea buldozerelor a camtrecut.

Partea a treia a cãrþii cuprinde o serie deunsprezece eseuri pe marginea operelor unorteoreticieni remarcabili: Dumitru Stãniloae, IustinMoisescu (tratat aici cum grano salis printr-un“portret la tinereþe”), Virgil Nemoianu (cu apetitulsãu holisitc din Jocurile divinitãþii), SorinDumitrescu, Andrei Pleºu (cu recentul op Despreîngeri) ºi Pierre Hadot. Provocator cu asupra demãsurã mi se pare, însã, în acest compartimentultimul eseu intitulat Filosoful ca spirit fals, ogâlceavã interesantã, chiar dacã, pe alocuri,excesiv radicalistã, a înþeleptului (în accepþiunecreºtinã, evident) cu trufaºa ºi “frigida” filosofie.

Ultima parte a volumului, intitulatã Clipe,adunã scurte producþiuni pe teme diverse din carereþinem: o interpretare a Luceafãrului eminescianca poem antiluciferic, o polemicã destul devehementã împotriva cãrþii lui José Saramago,Evanghelia dupã Isus Cristos ºi o apãrareargumentatã a filmului lui Mel Gibson, Patimilelui Cristos.

O lecturã cu un clar efect terapeutic spiritual,aºa aº putea numi întâlnirea cu aceastã carte a luiCristian Bãdiliþã. Cuceritor ºi enervant, pe alocuri,tânãrul autor ne demonstreazã din plin, nu numaiprin aceastã lucrare cã “nasc ºi în þara noastrãoameni”.

1100




Marian Zidaru Biserica mamã

Marian Zidaru Îngerul timpului / ªapte ºerpi / Uciderea Meduzei

AArrttãã ccuulliinnaarrãã

În bucãtãrie Marilyn Monroeprãjeºte niºte vinete în tigaia violet,apoi fierbe ceai verde pe ochiul ruginit de laaragaz;înfãþiºarea poetului se opãreºtecu aburul cuvintelor futuriste,vorbele se rumenesc pânã la inimã printre vineteºi simbolul face o reacþie vicleanãcu bicarbonatul de sodiu.

Îmi amintesc ca într-o ceaþã estompatãcã am fost odatã chelner la Masa tãceriiºi am turnat nimicul în paharele divelor nefericite,le-am fãcut vânt cu o frunzã diafanã de canabis,apoi le-am aprins þigara în sobã, cãci fetiþa cuchibrituria dat ortul popii anapodasub uºa indiferenþei;ºi totuºi mi-e aºa de teamãcã fumul tutunului va lãsa în urma luiniºte vise tolãnite în imperfecþiuni limfatice.

Unde eºti Marilyn Monroe? Iar visezi?Vezi cã þi se ard vinetele!Iar ceaiul þi-a ieºit pe aragaz de 15 minute!

SStteewwaarrddeessãã

în acest moment sunt stewardesãpe avionul de hârtie fãcut din ziarul New YorkTimesnu ºtiu englezã cã nu mi-a plãcut de reginaAngliei,nu mi-au plãcut verbele neregulate ºi nici pastperfect continuous,dar totuºi mã descurc cu limba poeziei:toate cuvintele sunt rugatesã-ºi punã centurile de siguranþã!urmeazã un zbor lung ºi cu denivelãri aerieneþineþi-vã bine de punctul semnului de exclamare,aºezaþi-vã teama sub peruca lui Barack Obamace am desenat-o prosteºte în timp ce mã uitam lafilmulGone With the Windºi strigaþi: nebunie, nebunie, nebunie!ne spargem ca nucile în gheaþa de la Polul Nordºi graþioasa cãderene zideºte în iarbãpoemul epitaf

LLaabbiirriinntt

am primit de la Icar ultima aripã cioplitãlumina vopsitã în ulei curgea încetpe chipul meu necunoscut ºi eu mã deºteptam cu fiecare clipã naivãce eºua la graniþa fantezieimi-am pus strigarea vorace sub aripãcãutând un rãspuns incomplet sau o cãrãmidã neterminatãpoate soarele îmi va zidi din eaun labirint compensativºi-atunci mã voi pierdeîn galerii de cuvinte neesenþiale ºi-apoivoi avea timp sã mãcelãresc vorbele nescrisevoi avea timp sã tânjesc dupã argumente ilogicevoi avea timp sã spun inexprimabilulvoi avea timp sã fiu Heliosvoi avea timp sã topesc lumile neziditevoi avea timp sã fac dintr-un fir de nisip un

munte de zahãrvoi avea timp sã mã joc cu nonsensulvoi avea timp sã trag de coarne minotaurulvoi avea timp sã fiu stewardesã pe bordul unuigândvoi avea timp sã decolez cu plãsmuireavoi avea timp sã scriu încã un poem

KKeettcchhuupp

îmi pare cã sunt inima unei tomatece s-a nãscut din nimicul frãmântatîntre axiome, stau în orizontul înþepatde fulgere aºteptând amurgul spânzuratpe-o eternitate sã-ºi desfacã raiulpavat cu sânge ºi licopen

suflã vântul þãrmuri verzi de cuvinte,iar ochiul îmi spunde cã sunt o insulãpierdutã în roºia ziditã în labirintulsurpat al grãdinii

o elegie sângerie îmi curge prin veneledilatate de luminã ºi gândul topitsub aripa unei raze luxate viseazãcã sufletul meu e o crâºmã vetustãunde entitãþile inutile dintre parantezebeau ketchup din cupele plângând de crin

PPooeemm ppeennttrruu mmoorrccoovv

privesc cu ochi mãcelãriþi de viseaureola de betacarotena acestei entitãþi scufundateîn supa noastrã ce fierbe evlaviospe aragazul din bucãtãrie

spiritul dantelat pune în inima lihnitãmelancolia pãmântuluidesculþat de rãdãcinaunei iubiri disolutiveîn universul legumicol

aburi flãmânzi îºi fac ecouri culinareîn labirintul frenetic din farfurieºi nu-ºi gãsesc între aºtrii din supã realitatea friabilã ascunsã printre trupurile disecate de morcov

gândesc când pun hapsânlingura inoxidabilã la gurãcã morcovul ce-l mãnânce ºi el o fãrâmã purã de dumnezeirece s-a fãcut înger vegetalîn gura mea atât de famelicã

PPooeemm ppeennttrruu ggrrããddiinnãã

Mi-am petrecut vara în condeiul de praf;ochii ºi-au cusut privirea cu sãrutul florilorbãtrâne.În grãdinã, pãpuºile Barbie îþi zâmbescpe sub mustaþa roºiaticãºi îºi despletesc pãrul diafanprintre tulpinile de mãlai.

O stea infertilã vegeteazã printre orbitele ludãilorînchizându-ºi solitudinea în întunericpentru o eternitate stringentã.

Mazãrea oloagã aºteaptã de patruzeci de zile înãlþarea la ceruri,

dar pãcatul mieros al pãmântuluio þine legatã între sânii grãdiniimetamorfozaþi într-o floare bulbucatã de ceapã.

Priviþi aiul cinetic cum alungãdracii de pe straturi, iar misterul violaceu al dumnezeiriicãdelniþeazã vanilie din gineceul spongios al cartofului în floare.

Jos, sub pãmânt, entitãþi înfãºurateîn coajã sideralã de cartofprimesc aripi elucubrante de cuvântºi enunþã prin metafore euritermepoemul escavat din grãdinã.

PPoossttffaaþþãã

sunt postfaþa neesenþialã anexatãunei vieþi distilate în vise ºi iluziiexplozia unui fascicul de luminãce a creat primul ºi infernalul cuvânt

gândul îmi pare poemul eruptivucis de energia disonantã a miºcãriiunui început cromozomial de visîntr-o realitate contemplativã finalã

îmi întind ADN-ul convalescentprintre mãruntaiele timpului spectralapoi stabilesc epicentrul acestui versce-l scriu deodatã cu universul anemic

1111




poezia

Marian Hotcã

MMaarriiaann HHoottccãã

PPoossttffaaþþãã

Sunt prefaþa unei existenþe poetice axatepe etnologie ºi nord literar,la mine-n poezie gãsiþi de toate,visele ºi iluziile însã le þin în buzunar.

Gândul cã azi-mâine nu voi mai fi studentºi cã va trebui sã-mi caut un post, undeva,de profesor, mã-nfioarã permanent,dar din realitatea asta prin scris voi evada.

Prin scris am ajuns ºi la Focºani ºi Galaþi,pânã-n mãruntaiele versului mi-au umblat criti-ci…scriu acest poem spunându-le: nu mai tãiaþi,nu vedeþi cã deja am ajuns la postfaþã ?!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

parodia la tribunã

Poeme ppentru DDaimonul OOdette

UUrrmmeellee ttaallee

Trestia se vede de pe maljumãtate frântã în apã;

astfel ºi urmele taletrecute de marginea cerului.

OOccoolluull vvrrããbbiieeii

O vrabie ne dã ocol, cu ciripitul eine-acoperã într-o pânzã de borangic, se lasã chiar pe bãtrânele mâini ale mameice rup struguri pentru must.

- De câte ori aud ºuierul unui avion pe deasupracasei,ies în mijlocul curþii ºi-i fac semn cu basmaua depe cap – uit cã este neagrã –,mã gândesc cã în el trebuie sã fie Odette –vrabia mi-aduse aminte de ea.Þi-a mai scris?

- Mi-a vorbit de la capãtul lumii. Mi-a spus cãa cãzut bruma peste vii. Poate ºi chiciura albã.

- O fi chiar iarnã acolo! Sã-i dãm câþiva strugurisã mãnânce! ªi-mi întinde doi struguri,fãcând semnul crucii peste ei.

Vrabia din zborîncepe sã ciuguleascã aromele boabelor.

VViizziittãã mmeeddiiccaallãã

Era într-un trenci bej. Mi l-a pus pe braþ.- Nu te speria! Este doar un control de rutinã,dupã operaþia radical-nemþeascã.Aºteaptã-mã afarã! – m-a îndemnat Odette.

La ieºire, era complet albã. Am luat-o în braþeºi, bucuros, am învârtit-o pe deasupra capului:era uºoarã ca un fulg de nea,ca o cruce de aer, aprinsã.

- Totul este în ordine. – Încã arãþi bine,mi-a spus medicul. – Dar cum ai fi vrut sã fiu?l-am întrebat. – Ca o fatã albastrã,Din þara zãpezilor! – mi-a zis.

Ne învârteam, unul în braþele celuilalt:eram o cruce de zãpadã,prin norul de focde deasupra spitalului.

Trenciul mi-l zburase vântul de pe braþ.

SSttrrooffee ppee ppaaggiinnaa bbããttrrâânnãã aa ccããrrþþiiii

IEa viseazã. S-a încurcat în barba lui Dumnezeu,în clipa când trecea prin noricu nava Lufthansei.

IISub povara polenului albina estefloarea însãºi.Fagurele de miere se prelinge-n cuvintepe pagina bãtrânã a cãrþii.

IIIEa a trecut prin apa mãrilor ºi oceanelorcu lacrimile pe faþã. De pe piramidãa privit sacrificiul soareluiîn marea de sânge.

IVVântul s-a stârnit în jurul ei,i-a arãmit trupul dintr-o suflare;din miezul focului au þâºnit apelela miºcarea pleoapelor ei.

VSe spune cã cerul este o metaforãa ochiului ei, cã lumina n-are pleoapãdecât viaþa ei.Acum, datã în lãturi.

VIDacã în plinã noapteea deschide uºa locuinþeie semn cã lângã tine, într-un ungher,se odihneºte Dumnezeu.

VIIEa viseazã – altfel, pãsãrile nu ar zbura,vântul nu ar trece printre noriºi cuvântul nu s-ar opripe pagina bãtrânã a Cãrþii.

MMããnnuuººiillee ddiinnttrree ddoouuãã þþããrrii

Mãnuºile atât de moi mi le-a þinut Odetteîntre mâinile ei(mi le cumpãrase pentru cea mai asprã iarnã) –încerca astfel sã-mi încãlzeascã mâinile,„curios mod de a avea grijã de mâinile tale”,îmi scria spre sfârºitul iernii.

Dupã ce a reuºit sã mi le trimitãîn România,a cumpãrat alte mãnuºi pe care sã le þinãîntre mâinile ei atât de calde,ca ºi cum în ele ar fi fost mâinile melesã le atingã cu sufletul ei.

Acum, Odette a ajuns în cea mai rece iarnãcu mâinile goaleºi eu îi cumpãr mãnuºi calde ºi moi,le cuprind între mâinile mele ºi încerc

sã i le trimit cu sufletul meu,sã-i încãlzesc degetele lungi ºi reci.

I le trimit mereu în Germaniaºi mereu cumpãr altelepe care le cuprind între mâinile melesã-i încãlzesc mâinile tot mai îngheþatede iarna fãrã sfârºit ºi nemiloasãîn care din greºealã s-a rãtãcit.

LLooccuuiinnþþãã ddee ppiiaattrrãã,, llooccuuiinnþþãã ddee aappãã

- În apele ochilor tãimi-am fãcut locuinþa de piatrã,ca niciun vânt sã n-o clatine –jumãtate în mare, jumãtate în cer.

În apele ochilor meiþi-ai fãcut locuinþa de apã,ca nicio mânã sã n-o separe – jumãtatea de mare, jumãtatea de cer.

(O locuinþã de piatrã,o locuinþã de ape,care prin care se-ncapefocul din vatrã!?)

- Îþi spun: nu-þi trage pleoapapeste fereastrã,când mâna de sus scrie:jumãtate în piatrã, jumãtate în cer!

- Îmi spui: nu-þi deschide pleoapa,ca lacrima sã-mi cadã, ridicã-mã doar din mare,când Dumnezeu vrea sã mã vadã!

NNuummaaii ttuu

Numai tu mã iubeºti precum moartea,nerãbdãtoare, aºteptându-mã cu braþele deschise,la capãtul drumului.

1122




Dumitru Velea

Marian Zidaru Mormântul Cavalerului

ccaarrttiieerr..bboouuiilllloonn cchhaarrttiieerr ppaarriiss..cceerr..oorraaºº îînnccããlldduurrii..ssttrraaddãã..ppuussttiiuu..ssaallccââmmii..nniicciioo lleeggããttuurrãã ccuu sseebbaassttiiaannººii oorraaººuull lluuii ccuu ssaallccââmmii..ttrroottuuaarr..ttoorrtt..ttoorrttuurrii..dduummnneezzeeuuccaa pprroopprriieettaarr..ggrrããddiinnii..sseemmiirraammiiddee..ccaapprriiffooii..lliinniiººttee..cceerrppuussttiiuu..aammoorrþþeeaallãã aa ssiimmþþuurriilloorr..ffeemmeeii ccuu ssâânniissiilliiccoonnaaþþii..ssiilliiccoonn vvaalllleeyy..îînnvviioorraarree..zzããppuuººeeaallãã..jjuurrnnaalluull lluuiisseebbaassttiiaann,, eeddiittuurraa hhuummaanniittaass pprreeþþ..ddiissppuuttãã llaa uunnffrreesshh..rreessttrroooomm..uunnddee-ii bbuuddaa..bbuuddddhhaa „„cceell ttrreeaazz””..ssppiirriittuullcciivviicc cceell mmoorrtt..oorraaººuull..rroo..rreevviissttãã ddee ccuullttuurrãã uurrbbaannãã..

Te aºtepþi la tot ce-i mai bun intrând într-un cartierselect. Aer curat, liniºte, vile care mai de care,parfumul florilor. Chiar asta întâlnea de fiecare datãcând ajungea în perimetrul numit de toatã lumeaGrãdina Alverna, sintagmã rostogolitã cu admiraþie ºirespect în oraº. Denumirea se pãstreazã de pe vremeacând oamenii cultivau aici legume pe tarlaleleneîmprejmuite de la marginea oraºului. Dupã ce ºi-auridicat ditamai casele, a intrat în ei trândãvia, huzurul.Au devenit boieri, proprietari, baroni. Sau pur ºisimplu orãºeni care nu mai ºtiu sã pliveascãporumbul. Cum sã cultive ei ceapã ºi roºii pe lângãcasã? Nu-ºi gãsesc timp nici sã culeagã roadele de pecrengi ºi corcoduºele, viºinele, prunele cãzute petrotuar sunt cãlcate în picioare de trecãtori. Petegalbene sau sângerânde pe obrazul bunãstãrii.Adevãratã batjocurã. Pãcat de la Dumnezeu.

Impresionat de imaginea dezagreabilã, prietenulpictorului, pieton strecurat ca o umbrã pe lângã ziduri,fire de artist, pacifist ºi sensibil, e strãfulgerat pemoment de un gând punitiv. El, care nu e în stare sãcalce o furnicã, socoteºte cã indolenþii ãºtia ar meritao pedeapsã. Bunul Dumnezeu sã nu mai dea rodacestor pomi. Asta ar merita. Dar Dumnezeu emilostiv ºi-i fericeºte cu poame dulci în fiecare an, cutoate cã ele zac pe trotuar ºi fermenteazã la soare, subprivirile indiferente ale trecãtorilor. Despre mirosulrãspândit în jur ce sã mai vorbim! Ca la cazanul dinsat. Borhot cu iz înþepãtor, persistent. Pietonul discret,în drum spre casa pictorului, înregistreazã totul cuamãrãciune ºi dezgust. Nu se aflã nimeni sã lestrângã, sã le consume sau sã le bage la cazan. Nicimãcar sã cureþe trotuarul de sâmburii rãmaºi dupãputrefacþie. Nu, ei sunt mult prea importanþi pentru ase ocupa de fleacuri. E sub demnitatea lor. S-au ajuns!În copilãria petrecutã în sat mâncau prune, mere,pere, verzi, coapte, cum erau, le strângeau de pe jos,le ºtergeau de praf cu grijã în palmã, þãrãneºte, apoi lebãgau în gurã. Erau minunate. Acum s-au îmburghezit.ªi-au uitat copilãria ºi sãrãcia în satul natal.

Pustiu pe toatã linia, constatã blândul pribeagpornit spre casa pictorului. Oraº mort. Stradãnelocuitã. Pustiu existenþial ºi scrobealã. Multãscrobealã ostentativã. Bunãstare ostentativã. Maºiniostentative. Lux ºi indiferenþã de proprietari ocupaþipeste mãsurã cu viaþa lor. ªi când îi zãreºti prin curþi,stau lungiþi în ºezlong. Cine ºi-ar permite sã-ideranjeze? De fiecare datã strâmba din nas cândtrebuia sã se strecoare printre corcoduºele strivite deasfalt ºi cãlca printre ele stânjenit, cu un fel de silã.Trebuia sã treacã mai departe cãlcând în picioareofrandele vegetale. Uneori le ocolea, coborând pecarosabil, pe lângã maºinile parcate lângã bordurã.

În prezentul înaintãrii sale e multã liniºte. Rartrece pe acolo câte o maºinã ºi de aceea poate ocoli pecarosabil zonele problematice. Ridicã ochii sprealbastrul îndurãtor al cerului, întrebându-se, cabãtrânii, pânã când va mai rãbda Cel de SusPãmântul. Dar recursul la cele religioase e doar un felde a-ºi manifesta nemulþumirea. Nu întotdeauna

ajungea atât de departe. Se mulþumea sã traversezezona cu pete vegetale, galbene sau sângerânde, apoi segândea la ale lui. De pildã acum, îºi aminteºte disputacu pictorul despre Jurnalul lui Sebastin. Nu pricepe cel-a apucat, aºa din senin, sã-l învinuiascã pe bietulinterbelic de duplicitate. Nu-l bãnuia sã împãrtãºeascãidei antisemite, deºi semne vagi puteau ajunge acolodecurgând din naþionalismul sãu pronunþat. I-acãºunat sã se ia de cineva la întâmplare, sã facã, nu-iaºa, conversaþie inteligentã în local. N-a gãsit pe altulmai breaz la îndemânã. În complicitate cu opera luiSebastian, l-a contrazis, i-a luat apãrarea diaristuluiinterbelic, e drept, cu prea puþine argumente, dar abiaaºtepta sã-ºi ia revanºa într-o altã convorbire, poatechiar de îndatã ce va ajunge la el. Pictorul – camexclusivist în pãreri. El – mai deschis la minte, dardegeaba din moment ce nu l-a bumbãcit cuargumente. Pe cine sã convingi? ªi uite aºa, în loc sã-þibei liniºtit fresh-ul de portocale cu mere, în loc sã teiei de politicienii corupþi pânã în mãduva oaselor,ajungi sã loveºti în inocenþii trecuþi în nefiinþã carenici nu se mai pot apãra, sãracii.

Albastrul inocent al cerului îi tulburã privirea.Strada e aproape pustie, aprinsã de arºiþã. În hainedichisite, o babã emancipatã nu poate sã-ºi ascundã înmers neputinþele ºi anii. Îºi trage anevoie sufletul,strecurându-ºi fragila fãpturã pe sub umbra vãduvitãde rãcoare. Salcâmii respirã greu sub zãpuºealã. Rartrece câte o femeie cu sânii ieºiþi la aerisire. Dingrãdini rãzbate uneori, pe mãsurã ce se apropie decasa pictorului, lãtratul unui câine sau se infiltreazã înaer miresme vagi de caprifoi ºi levãnþicã. În loc demorcovi, varzã ºi roºii, din pãmânt rãsar trandafiri,caprifoi întins peste garduri ºi rânduri de levãnþicãaranjate în rondouri în faþa caselor. Le vede prin plasagardului metalic sau printre uluci. Revãrsãri desplendoare. Grãdini suspendate în decor somptuos,fãrã Semiramide. Un paradis înghesuit, dar evident,floral, miniatural. Pictorul era încântat de fiecare datãcând îi admira ºi-i lãuda grãdina de parcã i-ar fiadmirat tablourile inundate de tonuri de ocru, cafeniuºi verde muºtar. Nu-i plãceau în mod deosebittablourile lui, dar grãdina îl atrãgea ca un magnet defiecare datã. Când îi lãuda grãdina, îi lucea pe faþãsatisfacþia de vrednic proprietar. Dar nu trecea mult ºivenea cu plângerile lui interminabile despre mâþele

vecinilor care se rãhãþesc în iarba bine întreþinutã dincurtea lui. Numãra cu pasiune morbidã cãcãþeiiîmprãºtiaþi pretutindeni. Mâþe necivilizate care nu ºtiuunde-i buda. Cum a pãþit ºi el când s-a ridicat din faþapaharului cu fresh cãutând toaleta ca sã nu-l mai audãperorând paralel despre duplicitatea lui Sebastian. Dece ºi-a schimbat numele? era întrebarea lui repetatãdemonstrativ. Cu siguranþã nu citise romanul despreproblema evreiascã, dar se avânta în discuþie, aºa cãmai bine s-a ridicat. N-avea niciun chef sã facã teoriapseudonimelor. A fost ºocat de inscripþia restroom,drept urmare s-a oprit o clipã înainte sã intre. Pictoruli-a vãzut de la masã ezitarea. Gusturile lui mondene semanifestau ºi în alegerea localului. Lux de cartierselect. Voiai sã scrie budã? i-a reproºat pictorul, râzândzgomotos, dupã ce s-a întors la masã. În pieptulapãrãtorului lui Sebastian au dat buzna cele maiputernice sentimente naþionaliste. De ce sã scrie înenglezã, când localul e în România? Pictorul cu vãditeapucãturi mondene a fãcut mare haz pe seama asta,pe urmã a luat-o de la capãt cu Sebastian ºi trãdarealui. Ce trãdare, domnule?

1133




excremente.com Adrian Þion

proza

Marian Zidaru Fântânã

Adrian Þion

1144




ssttrraaddãã..ssaallccââmmii..ccrreennggii..oorraaºº îînn wweeeekkeenndd..ccuullooaarreeaaaammiieezziiii..aammeennzzii nnooii..ccoodd rruuttiieerr vveecchhii..bbmmww ttooccmmaaii..rroo llaauummbbrrãã..cchheewwiinngg-gguumm..ppiissiiccii ssiiaammeezzeepprreeþþ..eelleeggaannþþãã..ssaannddaalleerroommaannee..cciivviilliizzaaþþiiee..ccããccããþþeeii..llaavvaannddaa..iinnddiiffeerreennþþãã..ppiiaaþþaa ddeeccaappiittaall..llaa ppeennssiiee..ccoomm.. ppiissiicciillee aarriissttooccrraattee..aa ppuuþþii,, ppuuþþiirree

Frunzele de salcâm tremurã aproape imperceptibil,în linã adiere, ca semn al efemerului ºi al eternitãþii.Distribuþia lor simetricã pe lujerul subþire ca sute deandrele cocoþate la capãtul crengilor ca sã împleteascãmereu noi destine vegetale. Extindere spre cer ºiluminã. Vegetaþie hrãnitã cu har divin. Sensibilitateapietonului discret înregistreazã totul cu acutã simþire.Câteva crengi tãiate ºi abandonate lângã trunchiularborelui. Hãrnicie ºi neglijenþã. Vor fi cãrate de acolocurând. Cât de curând? Trotuarul ocupat mai bine dejumãtate de aceastã grãmadã. Pe lângã poamele cãzutedin crengi, alt obstacol pentru bietul pieton discret cao umbrã rãtãcitã pe strada invadatã de luminã.Coboarã iar, docil ºi precaut, pe carosabil ca sã evitecontactul nedorit cu spinii crengilor din grãmadaformatã la baza trunchiului. Rupturi vegetale. Destinevegetale frânte brusc, nemilos, dar necesarãcosmetizare.

Înainteazã domol. Pictorul are timp sã aºtepte. ªipentru el e o zi de relaº. Mai trece pe lângã o mlãdiþãunduitoare, cu pulpele bine cabrate, ieºite dinmaterialul alb al pantalonilor scurþi, cu bust în stare sãtrezeascã din apatie un întreg regiment de soldaþiînvinºi de soarele amiezii. S-a bucurat sã fie singuruladmirator. ªi a fost... pânã în clipa când, iatã, simte cãare ceva lipit de talpa sandalei. Mãi, sã fie! Asta mailipsea! A dracului corcoduºã lipicioasã! Are senzaþia cãi s-a lipit de talpã cu sâmbure cu tot. La fiecare pas,talpa se desprinde anevoie de asfaltul neted,înfierbântat. Jenantã treabã! Ce-i de fãcut? O sãrãmânã pânã la urmã cu talpa lipitã de asfalt.Organicul ºi anorganicul în coliziune directã.Organicul înfrânt de duritatea asfaltului. Dar nu-i timpde analogii subiective. Lipitura e deranjant deobiectivã. Pânã la casa pictorului mai are de parcursvreo patru sute de metri. Cu cât îºi freacã mai taretalpa de asfalt ca sã scape de lipiturã, cu atât pare cãaderenþa se intensificã. Trebuie sã vadã ce dracu s-alipit de talpa sandalei. Cum mlãdiþa unduitoare cubust impunãtor s-a depãrtat biniºor ºi altcineva nu maie pe stradã, îi va fi uºor sã ridice sandala ºi sã vadã cenaiba e pe talpa aia de nu i se mai duce. Numaicorcoduºã strivitã nu poate fi. Zis fi fãcut. Se descalþãîn plinã stradã ºi ridicã sandala. Constatarea nu-lsurprinde prea mult. Nici vorbã de corcoduºã. E unprodus minunat al cuceririlor civilizaþiei de consum: obanalã gumã de mestecat. Cu înjurãturi în gândreîncalþã sandala ºi se întoarce la grãmada de crengi casã-ºi rupã un bãþ ºi sã cureþe locul cu pricina. Îºiaminteºte subit cã a scris cu ani în urmã un articol înpresa localã despre aceste pete pe obrazul civilizaþieipe care le gãseºti pretutindeni. Evident, fãrã nicioreacþie. Ce, presa poate sã lupte înpotriva nesimþirii, acorupþiei? Doar le constatã încercând sã extragã dinsubiecte scandalul. Atât. Nesimþirea rãmânenemuritoare. Ca ºi corupþia. Pe gresia din magazine ºiinstituþii, pe coridoarele ºcolilor, sub scaune ºi bãncipublice, pe trotuare, în mijloace de transport încomun, pe stradã sã nu mai vorbim, e plin de petelelãsate de guma de mestecat, flagel universal ignorat cuinconºtienþã. Puºti, imberbi lipsiþi de bun simþîmprãºtie restul consumat cu nonºalanþã victorioasã.N-au trecut prin acele locuri degeaba. Au lãsat urme!ªi ce urme! Îi era grozav de ciudã pe ei. Acum cu atâtmai mult. Dar nu e timp de pierdut. Trebuie acþionatnumaidecât. Odatã prins ºi uscat, conþinutul lipiciosnu mai poate fi desprins nici de Mister Muscolo.Rãmâne sã clãmpãne aºa toatã ziua prin oraº?

Se apropie de grãmada de crengi sã caute cevapotrivit. Alege o crenguþã, îi îndepãrteazã ghimpii ºiapoi rupe un bãþ numai bun sã înceapã activitatea decurãþire. Îºi elibereazã din nou piciorul stâng din

sandala problematicã ºi se pune pe treabã cu zornedezminþit de scârbã, dar productiv. Când e în toiulactivitãþii, aude paºi în spatele lui. Evident cã nu sesinchiseºte câtuºi de puþin cã va fi vãzut fãcând aºaceva. E pe partea carosabilã a strãzii, orice individ aravea loc suficient sã treacã pe unde o vrea. Un bãrbatuscãþiv, mai în vârstã, pupoº, cu ochelari ºi cu tenulscofâlcit îi apare în faþã. Nici de data asta nu sesinchiseºte. Vrea sã-l priveascã? N-are decât. El are astade fãcut acum ºi pace bunã. Dar bãrbatul oprit începesã-l apostrofeze, rãstindu-se la el cu glas tremurat cetrãdeazã iritarea insuportabilã la care a ajuns în foartescurt timp:

- Pleacã de aici! Nu fã aºa ceva în faþa casei mele!- De ce? rãspunde simplu ºi nedumerit blândul

pieton cu sandala în mânã.- Pentru cã pute! explicã surescitat lighioana cu

chip scofâlcit, probabil proprietarul casei spre care seîndrepta.

Putoarea la care a fãcut aluzie îi e impregnatã pefigurã. Emanã greaþã. Se strâmbã îngrozitor.

- Ce pute? vrea sã afle blajinul pieton, oprit denevoie, dar nu în faþa casei lui, locuite probabil, ci maimult în dreptul altui imobil, fãrã perdele în ferestre, pezidul cãruia scrie cu litere cât casa CASÃ DEVÂNZARE.

Nedumerirea faþã de cel ce-ºi apãrã cu cerbicieproprietatea de mirosuri pestilenþiale ia dintr-o datãamploare în mintea nevinovatului pieton care, aºacum e, doar într-un picior încãlþat, gândeºte mai binedecât cel încãlþat la douã picioare. Pensionarul ãsta ofi preºedintele strãzii. Mai ºtii?

- Pute, domnule! Nu înþelegi? Pute, repetã omul cufaþa schimonositã de greaþã.

Proprietarul întregii strãzi e acum în culmea stãriisale de nervozitate bolnãvicioasã. El apãrã zelos nunumai zona lui circumscrisã, proprietatea lui, probabil,ci toatã strada din moment ce între casa de vânzare ºia lui e loc de douã maºini, dupã cum apreciazã rapidcel într-un picior. Mama lui cu zona lui circumscrisãcu tot. Circumcisul naibii! Uite cum ar deveni bruscantisemit dacã l-ar ºti evreu pe insul ãsta urâþit de urã!Proprietarul ciufut are faþa din ce în ce maicongestionatã. Ochii i s-au mãrit sub lentile ºi mâna încare þine cheile tremurã intens.

- Nu are ce sã putã, domnule! tunã deranjat dinlucru cel surprins cã face acte reprobabile, dupã cumsusþinea, în faþa unei proprietãþi importante ca a lui.Parcã s-ar fi uºurat pe zidul casei lui, nu altceva, atâtera de revoltat ºi întunecat la faþã de mânie. Sã fi fosto ambasadã sau un consulat strãin ºi n-ar fi fãcut atâtazarvã. Nu are ce sã putã – continuã destul de calm,deºi indignarea creºte în el – pentru cã un nesimþit cadumneata a aruncat pe jos o gumã de mestecat caremi s-a lipit de talpã. Asta-i tot. Clar? Ce sã putã,omule? E gumã de mestecat.

- Sã nu mã faci nesimþit! zbiarã energicproprietarul insultat. Pleacã de aici!

- Sunt pe domeniul public ºi stau unde vreau. Nu-mi comanzi unde sã stau ºi ce sã fac. Eºtiproprietarul întregii strãzi? În cazul ãsta aratã-mi actulde proprietate...

Vinovatul surprins cu bãþul în mânã încearcã sã-iexplice în continuare pensionarului iritat cã nu are petalpã cãcat de mâþ, cum poate crede el, dar nu maiare cui. Dupã câteva scuze formale, regretate urgent,nevroticul personaj intrã în nemaipomenita sa zonãcircumscrisã, bombãnind îndelung. O zonã, desigur,apãratã cu puºca de invazia pisicilor cãcãcioase alevecinilor.

Deºi n-a reuºit sã îndepãrteze în întregime gumalipicioasã de pe talpa sandalei, pietonul surprins înpoziþie indecentã aruncã scârbit bãþul, îºi vârã piciorulîn sanda ºi porneºte agale mai departe spre casapictorului.

aassoocciiaaþþiiaa pprroopprriieettaarriilloorr..lleeggeeaa pprroopprriieettããþþiiii-aarrttiiccoolluulluunnuu..pprroopprriieettaatteeaa ee ssffâânnttãã ººii iinnvviioollaabbiillãã..iioonn iilliieessccuu:: eesstteeuunn mmoofftt cchheessttiiaa aassttaa ccuu ssffâânnttaa pprroopprriieettaatteepprriivvaattãã..pprroopprriieettããþþiillee lluuii eemmiill cciioorraann..uunn sseerrttaarr ttrraass ddeessffooaarrãã llaa mmaassaa ssaa vveecchhee ddee ssccrriiss..ggaabbrriieell lliiiicceeaannuu::

iinntteerrvviiuu ccuu eemmiill cciioorraann llaappaarriiss..iirriittaarree..ssccaannaaddaall..pprroopprriieettããþþiillee ddee llaa nnaannaa..iinnttooxxiiccaarreeaapprreesseeii..bbuubbbbllee cchheewwiinngg gguumm wwrraappppeerr „„tthhee ssiimmppssoonn””fflleeeerr..rrããccoorreeººttee gguurraa..ppuuttooaarree.. aalltteerrccaaþþiiee..iisstteerriizzaarree..ccããccããþþeeii

Poarta casei pictorului e deschisã. Purtãtorul desandale (parþial curãþite) o împinge încet, strecurându-se în curte pe lângã tufa de tuia de la intrare. Pictorul,cu o lopãþicã în mânã, aplecat asupra solului, adunãde zor cãcãþei de mâþ într-o pungã transparentã deplastic. L-a auzit intrând, dar n-a ridicat privirea spremusafir. E prea preocupat de ceea ce face. Faþa lui etoatã o greaþã sartrianã, rãsucitã spre formele staticeale realitãþii obiective întinse la nivelul pãmântuluirãbdãtor. Din realitatea sa interioarã nu rãzbat decâtînjurãturi scrâºnite. Din când în când, chelia lui exultãde satisfacþie luminoasã la fiecare reuºitã, cãci nu-iuºor sã extragi excrementele depuse cu grijã în iarbãde micuþele ºi nevinovatele feline. Ca niºte vedetehollywoodiene nestingherite de lumina reflectoarelorcirculã ele întruna, fãrã grijã, dintr-o curte în alta întot paradisul de vile.

- Voi sunþeþi de-a dreptul isterizaþi de mâþele astea,aruncã musafirul în loc de salut.

- Eu unul recunosc. Aºa este, bâiguie morocãnospictorul, concentrat asupra activitãþii sale. Mãterorizeazã.

- Nu eºti singurul. Am mai întâlnit adineauri unulpe stradã. Nebun de-a dreptul.

- Nu mai spune! Unde?- Mai jos de aici cu vreo trei-patru sute de metri,

tot pe partea asta. A fãcut o crizã...- A! Cred cã e pensionarul ãla senil. Se ceartã cu

toþi vecinii care þin pisici.- Ce treabã am eu cu pisicile voastre?- Vezi în ce hal ne aduc nenorocitele dracului?Câþiva cãcãþei mai proaspeþi, de un brun închis,

lucitor, nu se desprind de lopãþica agitatã în mânã cuscopul ca excrementele lipicioase sã ajungã în pungade nailon colectoare.

- Curve nesimþite! izbucneºte din nou pictorul. Le-aº pune otravã sã moarã toate. Uite ce facnenorocitele dracului!

- Ce fac? Fertilizeazã ºi ele solul. Îngraºã iarba.Îngrãºãmânt natural. Nu vãd de ce trebuie sã totaduni dupã ele.

- Pentru cã pute.- Vorbiþi la fel! Ar trebui sã vã organizaþi într-o

asociaþie de luptã împotriva pisicilor. Nu crezi cã mairãu put corcoduºele cãzute pe trotuar? Pe alea de cenu se gãseºte cineva sã le adune? Abia poþi sã mergide ele.

- E domeniu public. Privind mai atent spre punga de plastic transparent

în care se adunaserã destule excremente mâþeºti, celproaspãt sosit recunoaºte surprins tonurile de ocru,cafeniu ºi verde muºtar prezente ºi pe pânzelepictorului. Nu se poate abþine ºi-i serveºte revelaþia cape o victorie asupra disputelor mai vechi dintre ei:

- Stai aºa! E o suspectã corespondenþã întrerealitatea ta interioarã revãrsatã în artã ºi realitatea dinfaþa ochilor tãi. În pungã ai deja culorile favorite de pepânzele tale. Nu-i aºa? Acuma îmi dau seama de undete-ai inspirat.

- Am în mânã o lucrare terminatã. Mai trebuie sã-ipun rama, îi rãspunde fãrã ranchiunã pictorul, însfârºit destinzându-se.

iinnddiiggnniittaass hhoommiinniiss..aannttrrooppoollooggiiaa ppeerrssooaanneeii..aannttiitteezzaasscchheemmaattiiccãã aa zziilleeii..eexxpprreessiiaa ccããddeerriiii..vveeddeetteehhoollllyywwooooddiieennee..ffeerrttiilliizzaarree..ccoomm..ccaassãã ddeevvâânnzzaarree..ttaabblloouurrii..ggaalleerriiaa ssppeerraannþþeeii..rreeaalliittaatteeaaiinntteerriiooaarrãã..jjeeaann ppaauull ssaarrttrree:: ggrreeaaþþaa pprreeþþ..uunn eexxeemmppllaarrddiissppoonniibbiill..oorraaºº..cciivviilliizzaaþþiiee..eexxccrreemmeennttee..eexxccrreesscceennþþeeuummaannee

1155




Marian Zidaru

Centrul Cultural “Palatele Brâncoveneºti”Mogoºoaia a organizat în 2014, AnulBrâncoveanu, expoziþia lui Marian Zidaru,

Îngeri, Tronuri, Voievozi, eveniment derulat diniulie pânã în octombrie. Spaþiile din Palat, Foiºor,Cuhnie, Gheþãrie ºi Casa Artelor au gãzduit pe rândsegmente ale proiectului vizual Zidaru, programatîncã din 2012 spre a fi pus în spaþiu simultan,începând din toamnã. Un cumul de factori obiectivia determinat modificarea calendarului iniþial,expoziþia fiind devansatã ºi regânditã într-o structurãconsecutivã. Nu vom insista pe datele ºi intervalelecorespunzãtoare fiecãrui moment expoziþional alsuitei, ceea ce ne intereseazã fiind cu totul altceva.

Deºi s-a vorbit ºi se discutã încã despre undemers retrospectiv, ne facem datoria de onoare dea informa cititorul cã avem de-a face cu o expoziþiepersonalã, majorã prin dimensiuni, concept ºi impor-tanþã, dar în nici un caz retrospectivã, deoarecelucrãrile de la Mogoºoaia nu au mai fost expusepublic, fiind realizate în intervalul de timp dintreprecedenta expoziþie ºi la cea la care ne referim, alt-fel spus, pe parcursul ultimilor ºapte ani. O aceeaºiline formalã ºi tematicã, factor identitar al branduluiZidaru, continuarea unor cicluri precedente, lucrãriºi instalaþii care opun tradiþiei modernitatea, aºacum de altfel ne-am obiºnuit, dar totuºi altã expo-ziþie, una nouã.

O altã menþiune este cã în expunere se gãsesc ºicâteva lucrãri ale Victoriei Zidaru, care este perma-nent alãturi de soþul sãu, Marian, la figurat vorbind,chiar dacã prezenþa sa este uneori ilizibilã din afarasistemului. În urma unei discuþii purtate pe aceastãtemã cu cei doi, ne vom referi în rândurile ceurmeazã mai degrabã la expoziþie decât la diviziuneamuncii în cadrul echipei pe care o formeazã.

O primã întrebare pe care o formulãm este aceeadacã Zidarii au spus deja tot ceea ce aveau de spus

în domeniul vizual, sau discursul lor artistic esteîncã în proces de cristalizare. La acest capitol ar fiargumente pentru ambele ipoteze. Pe de o parte,iconografia rãmâne aceeaºi, de inspiraþie sacrã, ca ºimaniera de abordare, pe de alta, relaþionãrile dintreforme ºi concepte puse la lucru împreunã continuãsã surprindã, chiar dacã în numeroase situaþii con-trariazã.

Componenta laicã este constant prezentã în aºa-zisa erminie Zidaru, care propune îngeri cãlãtori sauai ºoselelor, în ideea cã legãturile dintre cele vãzuteºi cele nevãzute nu sunt întrerupte, dar ºi obuze,pentru cã “nu tot ce cade din cer este un înger”,dacã citãm autorii. Un mix interesant de idei, dar ºide materiale ori tehnici. Acestea se constituie într-unlimbaj plastic viu, cu legi de compoziþie articulate ºio morfologie complexã. Elementele cu care opereazãpot avea funcþii interschimbabile de la o lucrare laalta, dupã contextul propus, însã contrariilesupravieþuiesc bine la nivel de instalaþie. De aseme-nea, remarcãm faptul cã lucrãrile create de MarianZidaru rezistã din punct de vedere vizual indiferentde locul în care sunt expuse, la fel de bine în sitistoric, muzeu de artã contemporanã sau halãpostindustrialã (un exemplu fiind expunerea unorpiese în fosta turnãtorie a Combinatului FonduluiPlastic din Bucureºti, în septembrie, anul curent).

Un capitol distinct este acela al materialelorfolosite, care joacã un rol deosebit de important îneconomia muncii artistice întreprinse. Lemnul,folosit cu predilecþie la realizarea lucrãrilor în volum,cunoaºte asocieri cu plasticul, cu pigmentul sauchiar instalaþiile electrice. Un procent rezonabil dinlucrãrile lui Marian Zidaru presupun utilizareaprizelor, dacã ne gândim la fântâna în interiorulcãreia poate fi vizionat un montaj video cu o apãcurgãtoare sau la cel cu o pãdure, pentru a nuîncepe direct cu compresorul sau pompa de fluide,

componente ale unor alte instalaþii. Miza nu este înniciun caz una morfologicã, ceea ce conteazã fiindideea, întotdeauna de inspiraþie sau cu trimiterisacre.

Desenul ºi culoarea sunt prezente în lucrãri desine stãtãtoare, sau aplicate pe obiecte. Textul apareadeseori în câmpul acestora, având o dublã funcþie:esteticã ºi de întãrire a unor idei reprezentate prinmijloace plastice. Modul în care Marian Zidaru evitãredundanþele þine de un sistem de gândire intuitiv ºitotodatã de un simþ aparte al mãsurii. Artistul inven-teazã structuri, majoritatea compozite, pornindîntotdeauna de la forme preexistente, în principiuîncãrcate cu semnificaþii teologice sau tradiþionale.Rezultã o serie de asamblaje, instalaþii, sculpturi,obiecte ori imagini bidimensionale moderne la nivelde întreg ºi tradiþionale prin pãrþi ale lor.

Eludarea detaliilor fãrã relevanþã, simplificarearitualicã ºi pãstrarea spiritului ludic sunt doar câtevadintre punctele forte ale corpusului de lucrãri conce-pute de Zidaru. Exemplificând, aripile (angelice) aufost prevãzute uneori cu discuri asimilabile unor roþisau cu diverse elemente de sorginte tehnicã, evi-dente trimiteri la sistemele de navigare, gãleatareadymade sau furtunul pot fi asociate, cum de alt-fel au ºi fost, cu sculptura monoliticã, în timp ceharta României, devenitã deopotrivã obiect ºi repro-ducere mecanicã, îºi gãseºte locul în casetoane spe-cial concepute ºi realizate.

Expoziþia de la Mogoºoaia vine la timp, fiindexact ce îºi dorea artistul. Contextul oferit dePalatele Brâncoveneºti, cu atât mai mult cu cât 2014reprezintã un an special în calendarul ortodox ºi înistoria locului, se constituie în moment optim pen-tru ieºirea din atelier, dupã câþiva ani buni de activi-tate artisticã desfãºuratã în afara luminilor rampei,pentru a parafraza o sintagmã celebrã.

Îl regãsim pe acelaºi ºi mereu altul MarianZidaru, un artist care porneºte dinspre zona acad-emismului ºi ajunge în cea a intermedialitãþii,mizând pe continuitatea drumului parcurs, un drumcare nu ocoleºte exprimarea strict personalã, nicitãrâmul creaþiei populare. Aceasta ar putea fialchimia discursului artistic pe care îl practicã, unuldeopotrivã coerent, consecvent ºi inconfundabil.

Un discurs artistic coerent, consecvent ºi inconfundabil

Mihai Plãmãdealã

Marian Zidaru Cei trei îngeri de la stejarul Mamvri

MMiihhaaii MMiihhaaii PPllããmmããddeeaallãã - Propun sã deschi-dem discuþia pornind de la titlul ales pentruexpoziþia dvs. de la Palatele Brâncoveneºti,“Îngeri, Tronuri, Voievozi”, mãrturisindu-vã, încãdin start, cã sintagma îmi sugera cu totul altcevadecât am vãzut ºi admirat în frumoasele spaþii dela Mogoºoaia. Care este relaþia dintre nume ºiconþinut?

MMaarriiaann ZZiiddaarruu - În viziunea mea, cerul ºipãmîntul se întrepãtrund, astfel încât nu poate fivorba niciodatã despre o lume strict materialã orispiritualã. Singura certitudine este cã cele vãzuteºi nevãzute presupun ordine ºi ierarhie. Îngeriiposedã caracterul de mesageri ºi sunt cei maiapropiaþi de noi. Tronurile, entitãþi angelice supe-rioare, se aflã în imediata apropiere a luiDumnezeu, primind cunoaºterea divinã înmanierã directã ºi imediatã. Vãd în voievodulromân un personaj regal particular, agãþat perma-nent de cer prin gesturi disperate, silit sã facãslalom printre încercãrile din zona terestrã, secon-dat de îngeri ºi sabotat de demoni.

Existã o permanentã luptã între îngeri, careprezentanþi ai binelui absolut ºi duhurile rele,entitãþi ale rãului. La mijloc este omul, judecã-torul acestor douã pãrþi aflate în luptã. El înclinãbalanþa într-o parte sau alta. Este acel receptorcare dã viaþã binelui sau rãului; de el depindedacã în noi sau în afara noastrã triumfã binelesau rãul. Ceea ce gândim, vorbim sau facem estedeterminat de una sau alta dintre pãrþile partici-pante la conflict. Cred cã ceea ce se întâmplã înspaþiul material este doar oglindirea conflictuluidin dimensiunea spiritualã.

- Recunosc în cele spuse de dvs. idei care þinde “Ierarhia celestã” a lui Dionisie Areopagitul,dar ºi o sumã de idei de naturã dualistã.Dezvoltaþi, vã rog, subiectul, întroducând înecuaþie viziunea personalã ºi câteva repere morfo-logice.

- Îngerul este, în general vorbind, atemporal,dar eu mã refer la ipostaza lui de astãzi; la celbãtut, agresat, înghesuit într-un colþ, pe care nu îlbagã nimeni în seamã. Îngerului vãzut ca entitatespiritualã, judecãtorului cu sabia în mînã, îi opunîngerul silit sã-ºi aleagã þinte precise, pentru a facecât mai puþine victime colaterale. Pentru îngeriidin vremurile noastre este dificil sã loveascã fãrãa greºi. Îngerii mei se luptã cu rãul, fãcând efor-turi de a îºi stãpâni sãbiile. Aceastã temã a apãrutîn creaþia mea prin 1983 – ‘84, când am conºtien-tizat cã întreaga tragedie umanã se bazeazã pelupta între bine ºi rãu, desfãºuratã întotdeaunaîntr-o arenã spiritualã. În ‘87 am fãcut primeledesene pe tema îngerului cãzut, a diavolului. Maitârziu am încercat o nouã simbolisticã, aceea aîngerului vertical, inspirat din tradiþia româneascã.

Pornind de la un simbol geometric pe care îlgãsim în þesãturi, ceramicã ºi alte elemente dincultura popularã, am imaginat o simbiozã cuchipul omului.

- Cred cã este momentul optim de a mutacentrul discuþiei noastre spre zona artei, domeniuîn care excelaþi. Cum vã plasaþi între obiect, insta-laþie ºi sculpturã?

- Întotdeauna mi-a plãcut sã pun obiectele însituaþii inedite. “Izgonirea din Paradis”, lucraredin 1987, are un caracter instalaþionist, deºi nueste întru totul instalaþie, ci mai degrabã o sculp-turã narativã. Aceasta conþine diverse teme, asoci-ate între ele, diverse elemente care compun undiscurs. Cu alte cuvinte, lucrarea constã într-osumã de pãrþi care alcãtuiesc o reþea, pentru aîndeplini o funcþie, respectiv a transmite unmesaj. Obiectele folosite pot avea funcþie esteticãde sine stãtãtoare, pot fi sculpturi, însã ceea ceconteazã cu adevãrat este rolul pe care îl joacã înansamblu.

Pentru “Calea siberianã” am folosit 318 cruci,peste care am pus o piatrã. Este vorba despre otrimitere involuntarã la Beuys. Calea lui este for-matã din sãnii, a mea din cruci, care se ridicã dela pãmânt. Dacã fiecare cruce este o sculpturã însine, reþeaua de sculpturi nu poate fi decât oinstalaþie. Numeroºi colegi mi-au reproºat cã defapt nu fac instalaþie, ci instalãri de sculpturi.Personal, consider cã orice expoziþie presupuneinstalarea lucrãrilor din spaþiul atelierului, undeau fost create ºi unde aratã poate cel mai bine, încel public, aºa cã vrând-nevrând, accept eticheta,pusã în formã pozitivã sau peiorativã, chiar dacãîncadrãrile sunt în principiu relative ºi restrictive.

Pledez pentru instalaþia în artã, doar dacãaceasta foloseºte obiectul manufacturizat în ate-lier; dar sã aduci maºini de spãlat uzate ºi sã leasamblezi cu þevi de canal, lãmpi de televizor sauventilatoare, spre exemplu, nu accept. Obiecteleutilizate de mine în instalaþii conlucreazã. Trebuiesã existe armonie ºi sens între obiectele relaþiona-te. Lucrarea de artã trebuie sã susþinã un discurs.

- În câmpul lucrãrilor dvs. apar adeseori textesau cuvinte scrise, cu funcþie esteticã, dar ºi purtã-toare de mesaj. Din fericire, acestea nu atacã,erodeazã sau distrug formele vizuale cu care leasociaþi. Dimpotrivã, se poate spune cã lepotenþeazã. Aici ar fi mult de discutat, dar vãpropun sã ne împãrtãºiþi poziþia pe care o aveþi

1166




Un altfel de interviu

„Îngerii sunt acceptaþi detoate religiile ºi culturile”

De vorbã cu sculptorul Marian Zidaru

Marian Zidaru Bunavestire

Expoziþia lui Marian Zidaru de la Mogoºoaiaeste, cum altfel, consonantã cu modul acestuiade a se raporta la sacru, aºa cum a fãcut-o în

întreaga sa activitate de maturitate artisticã. Dinpunct de vedere laic, majoritatea covârºitoare amuncii sale pare a fi de sorginte religioasã; dinperspectivã creºtinã însã, reprezentarea necanonicã,spiritul liber ºi abordarea sunt impregnate cucaracteristici lumeºti. Ceea ce doresc sã subliniezeste cã o încercare de lecturã a expoziþiei prinprisma comemorãrii sfinþilor martiri Brâncoveni,egidã sub care a fost organizatã personala “Îngeri,Tronuri, Voievozi”, trebuie privitã exclusiv caomagiu artistic, în niciun caz ca filã ortodoxã.

Recursul la creaþia popularã este, de asemenea,un fals prieten, deoarece Marian Zidaru nu a trecutºi nu va trece niciodatã graniþa exprimãrii în limbajplastic cult. Prin citatul tradiþional, demers subordo-nat intelectului, nu emoþionalului, artistul creeazãun cadru în care elementele reprezentate apar caadevãruri evidente. Oamenii trãiesc ºi respirã într-oatmosferã plinã de înþelesuri ºi în consens cudatinile. Cu alte cuvinte, tradiþia este catalizatorpentru arta sacrã a lui Zidaru, pe care o valideazã înafara sistemelor filozofice ºi teologice.

Antropologic vorbind, una dintre direcþiileurmate în arta secolului XX a fost determinatã deapelul la religie, dar spre deosebire de abordarea dinalte perioade istorice, odatã cu noul mileniu, imagi-narul teologic este adeseori folosit în afara contextu-lui tradiþional ºi a sensurilor sale acceptate, fapt ceridicã întrebãri interesante. Una dintre acestea estedacã avem de-a face, la nivel internaþional, cu un unreviriment al artei religioase.

O anchetã culturalã publicatã de revista germanãArtMag semnala creºterea în ultima vreme anumãrului de expoziþii importante cu caracter reli-gios, printre care Bienala din 2006 de la Singapore,Intitulatã “Belief”, expoziþia din 2008 de laPompidou, “Traces du sacré”, cea din 2009 de ZKM(din Karlsruhe) ,“Medium Religion” sau cea din2012, de la Haus der Kulturen der Welt, Berlin, inti-tulatã “Animismus”. Expoziþia “Îngeri, Tronuri,Voievozi” poate fi asociatã din punct de vedere va-loric listei anterioare, fãrã nici o problemã.

În privinþa pãrerilor pe care le au diverse perso-nalitãþi ale lumii artistice despre eventuala tendinþãsocio-culturalã, poziþiile sunt împãrþite. ThomasBayrle, participant în 2013 la Documenta 13 credecã trãim perioada unei reveniri a sacrului în domeni-ul vizualului. Pentru Jörg Heiser, redactor la FriezeMagazine, religia ºi arta sunt antitetice, precum apaºi uleiul. Confluenþa lor nu poate fi decât una for-malã. Ca ºi criticul Dan Fox, se declarã în favoareaunei arte care nu pretinde cã vede chipulMântuitorului în fiecare felie de pâine. În fine,istoricul de artã Beat Wyss considerã cã în condiþiileglobalizãrii, postcolonialismului ºi geocentrismului,odatã cu abolirea ideii de periferie, arta contempo-ranã cosmopolitã tinde a se impune ca substitut, aºspune eu, ca surogat de religie.

Comentând lucrarea The Holy Virgin Mary a luiChris Ofili, care a reprezentat Marea Britanie laBienala de la Veneþia din 2003, Adrienne DengerinkChaplin remarca faptul cã referinþele mai mult saumai puþin formale la cele sacre apar nu doar în dez-baterile politice sau în arena publicã, ci ºi în arte.Acestea încorporeazã multiple elemente religioase,inculsiv iconografia creºtinã, care, din secolul alXIX-lea, de la începutul artei moderne, a fost maidegrabã absentã din preocupãrile artiºtilor. Subiectulreligios este prezent în arta contemporanã în modindependent de credinþa celui care o practicã, fiind,

nu de puþine ori, un rezultat conjunctural al dina-micii sociale. Din punctul de vedere enunþat, artiºtiifac ceea ce au fãcut în mod constant de-a lungulistoriei: exploreazã, criticã, preamãresc, deplâng,transformã ºi rãstoarnã tot ceea ce întâlnesc înlume. Zidaru este un vizionar ale cãrui experienþemistice, asupra cãrora nu mã voi exprima aici, con-duc spre o creaþie sincerã ºi autenticã. Fãrã a cultivalegãturi cu tendinþele vremii, el se încadreazã, con-form activitãþii întreprinse, într-o miºcare contempo-ranã cu care nu are ºi nu întreþine relaþii directe.

Arta religioasã modernã nu se bazeazã pe un sis-tem anume de credinþe, ci poate cuprinde lucrãri aleunor artiºti care practicã religii oficiale, credinþe par-ticulare ºi chiar ale celor care se considerã atei,umaniºti sau agnostici. Este vorba despre creatoriide imagine motivaþi într-un fel sau altul de proble-mele esenþiale ale fiinþei, privite prin prisma relaþieicu divinitatea, cu sacrul, cu numinosul. Interogaþiaartisticã vizeazã sensul ºi finalitatea existenþei, a fap-tului de a fi.

Putem vorbi despre coduri ºi alegorii la fel debine ca despre figurativ ºi chiar naturalism în expo-ziþia de la Mogoºoaia. Simbolul se constituie încaracteristicã fireascã ºi esenþialã a artei cu caracterreligios pe care o practicã Zidaru. Orice se gãseºteîn ceruri ºi pe pãmânt este un simbol ºi un semncare vorbeºte despre divinitate. Astãzi opera de artãmarºeazã pe întâlnirea dialecticã dintre artefact ºipublic. Aceastã poziþie hermeneuticã tinde a trimitearta religioasã spre publicul dispus a îi acorda credit.Cum arta sacrã opereazã cu subiecte abstracte,imperceptibile, atitudinea bizarã sau codurile perso-nale ale artistului fac înþelegerea mai dificilã. Astfel,singurul instrument pe care îl are la dispoziþie recep-torul este intuiþia.

În ceea ce-l priveºte pe Marian Zidaru, activi-tatea sa artisticã este, din anumite puncte de vedere,o experienþã esteticã legatã de substanþa sacrã, decele aflate dincolo de lumea materialã. În cazul sãu,abordarea subiectelor divine se bazeazã pe secretemistice revelate. Fie cã apeleazã la abstract, prinforme geometrice sau decorative, fie cã abordeazãtemele în manierã naturalistã ori simbolicã, artistulnu face altceva decât a îºi exprima experienþa reli-gioasã, a credinþei personale.

1177




Semne ale divinitãþiiAnca Dobre

dvs. în relaþie cu acest subiect. Cum rãspundeþila posibilele întrebãri legate de redundanþã sau deabordare narativã a lucrãrii de artã?

- Am introdus cuvântul în lucrãrile mele înprimul rând ca explicitare a unei suprafeþe, cumam scris, spre exemplu, pe suprafaþa neagrãpãmînt sau întuneric. Suprafaþa este o culoare. Înmomentul în care am aºezat cuvîntul pe ea,suprafaþa devine întunericul la care mã refer.Privitorul nu are de unde sã ºtie acest lucru. Esteºi o formã, poate uºor ironicã, de a stabili undialog cu privitorul, care mã poate întreba: “dece ai fãcut suprafaþa asta neagrã? / pentru cã epãmânt; uite, scrie pe ea”. Alt motiv pentru carefolosesc cuvântul este activarea unei suprafeþe.Mai folosesc în acest scop ºi sãgeata, haºurile, x-urile. O suprafaþã goalã este de multe ori inex-presivã. Un cuvânt scris poate fi, din punct devedere vizual, o pasãre neagrã ce zboarã pe uncer senin, fãrã nori. Prin zborul ei face vizibilcerul, chiar dacã acel cuvânt scris este chiar“pasãre”.

Cu alte ocazii merg pe simboluri biblice:cuvânt, luminã, pãmânt, apã, foc. Cuvântul însens literar sau social înseamnã una, în sens bi-blic înseamnã cu totul altceva, înseamnã creaþie.De multe ori, purtãtorul cuvântului este chiarîngerul mesager al lui Dumnezeu. Rezumând,când scriu cuvinte sau propoziþii pe o suprafaþã,acestea o încarcã ºi o expliciteazã.

- Arta religioasã sau subiectul religios nu tre-buie sã îndeplineascã funcþii, sã le spunem, decult. Reprezentãrile dvs. de inspiraþie teologicã seîndepãrteazã însã extrem de mult de canoane.Cum ne explicaþi abordarea personalã asubiectelor religioase?

- Pentru mine, crucea este o fiinþã vie, care demulte ori este aplecatã, îmbrãþiºeazã privitorul,creazã un dialog între ea ºi acesta. Nu mã referla crucea instituþionalã, dreaptã, seacã ºi intransi-gentã. Crucea aceasta aplecatã este una cu carepoþi sã negociezi, sã te înþelegi; mai laºi tu, mailasã ea, se stabileºte un dialog, un fel de rugãci-une; o vãicãrealã, o manifestare a neputinþei.Atunci crucea îl înþelege pe om, se apleacã, îlîmbrãþiºeazã. Nu puteam reprezenta aceastã situ-aþie decît în roz, culoarea iubirii, a copilãriei.

Rozul este pentru mine simbolul puritãþii, înciuda faptului cã a fost confiscat de cãtre devi-aþioniºti. Încerc sã readuc rozul la funcþia lui pri-mordialã, de aceea fac îngeri roz, cruci roz ºi totfelul de obiecte sacre peste care aºtern aceastãculoare. Am vãzut-o folositã în icoane ºi estefoarte expresivã. Folosesc elemente ºi simboluricreºtine (aºa cum le interpretez eu) nu de dragulsuccesului sau al ºocului plastic, ci pentru cã leiau în serios, cred în ele.

- Vã mulþumesc pentru un interviu în care aþiacceptat întrebãrile ºi aþi rãspuns cu sinceritate.Ce ne spuneþi în încheierea celor mãrturisite?

- Îngerii sunt acceptaþi de toate religiile ºi cul-turile; aici existã consens. Consider cã îngerii potfi un motiv de împãcare între oameni. De la ei ºicu ajutorul lor s-ar putea porni întotdeauna undialog.

Interviu realizat de Mihai Plãmãdealã

Marian Zidaru Înger Cãlãtor IV

Celor care nu au cultul “ºefului”

– Sã ºtiþi, m-am hotãrât, în sfârºit, sã v-o spun,cã din orice unghi v-ar privi omul, concluzia eaceeaºi... aveþi o mutrã de tâmpit...

– Cum?... Ce spui?...– Da, stimatul meu ºef, e aºa cum zic… Sã

luãm argumentele pe rând… Începem cu fruntea,îngustã ca un cotor de broºurã, seacã asemeni unuiplacheu de bocanc, fãrã nicio cutã, o boltire, caresã dea de înþeles cã, dincolo de ea, ar pâlpâi, câtde cât vreun gând. Ochii, domnul meu, ca sãavansãm cu portretul, mici, obscuri, fãrãluminozitate, comparabili cu douã pietricele, nasul,la rândul lui, o piesã fizionomicã sãrmanã, fãrãpersonalitate, un fel de langoº trântit într-ofarfurie, gura, ce sã mai vorbim, lasã senzaþia uneispãrturi într-un gard, bãrbia, un fel de jgheab, pecare, când vorbiþi mai repede, vã alunecã picãturide salivã. În sfârºit, ar mai fi ºi urechile, ca douãcapace pentru oalele de supã. Chelia pune moþ latoate… patinoar, ciob de oglindã… eu zic cã artrebui sã pozaþi unui pictor ºi-ar ieºi un tablou, oadevãratã minune…

– Ia uite, ce mi-e dat sã aud, aºa, dintr-o datã,de la paºnicul meu subaltern. Zii, mãi, ªtefule,mai departe, ce spui de inteligenþa mea, deculturã?

– Fiþi convins cã o sã continui… Inteligenþa ce-oaveþi e în cel mai bun caz, de mâna a treia…Lucrul subþire vã scapã, amãnuntul vã e mai depreþ decât ideea generalã, curiozitatea vã e micã,de facturã þãrãneascã, axatã strict pe elementulmaterial. Maºina, banii, existenþa vilei, sunt, în cevã priveºte, elemente decisive în judecarea unuiom. Inteligenþa Domniei Voastre, cu, sau fãrã

supãrare, nu bate la distanþã, ci e o biatã praºtie cetrimite pietricica doar peste primul gard. Îmi iauîngãduinþa, sã v-o spun, dar când mã gândesc ladumneavoastrã îmi apare înaintea ochilor de-adreptul… Polifem, personaj mitologic, de care seprea poate sã nu fi auzit… Relativ la cultura ce-aþiavea-o, sunt puþine lucruri de spus. Ca în cazuloricãrui ºef, aproape… Vã aflaþi, în realitate lalimita ignoranþei. Nota cultural caracteristicã, în cevã priveºte, e confuzia. Mã gândesc cã aveþi labazã un liceu ºubred, iar în anii facultãþii n-aþi cititnimic esenþial. Pesemne, în tot rãstimpul cupricina, zis al studiilor superioare, ceea ce efectivv-a interesat, au fost localurile, idilele, jocul decãrþi, meciurile de fotbal. Exact ca pe orice “X” sau“Y”. Astfel, cu toate scuzele, îi încurcaþi, chiar ºica naþiune, pe Shakespeare cu Goethe, pe Petrarcacu Platon, nu aveþi, pe niciun plan, cronologiiclare, nu sunteþi capabil sã apropiaþi, între ele,secolele ce au avut note comune. Haos total,scuzaþi-mi formula. Nu ne puteþi defini, ca popor,nici mãcar pe noi, pe români. O pojghiþã culturalãaveþi, dar sfatul meu e sã nu angajaþi discuþii, maiales contradictorii, cu oameni realmente instruiþi.Zãu, nu ºtiu când v-aþi dat doctoratul…

– Domnule subaltern, pe cuvânt, nu mãaºteptam aºa, dintr-o datã, sã mã luaþi la ochi…trec peste toate, ziceþi-mi ceva despre soþie, o ºtiþi,aþi vãzut-o…

– Sigur c-o sã-mi spun pãrerea, era de multmomentul sã o fac… Sã-i spunem partenereidumneavoastrã de viaþã, “Doamnã“, rostindtermenul rotund, cu convingere, ar fi oenormitate. Privitã prin prismã economicã, ºefule,ne permitem aceastã micã fantezie, soþia domnieivoastre e un fel de agriculturã, practicatã cu tot

tacâmul prin zonele înapoiate ale planetei, prinfiltrul literar recepþionatã, ar echivala cu paginileunor cronici pe care nu le mai citeºte nimeni,mitologic, nici prin Balcani nu-ºi gãseºtecorespondent, militar ar putea fi echivalatã celmult cu un plutonier… Chiar ºi pentru ointeligenþã ca a dumneavoastrã, lucrurile ar trebuisã fie clare.

– ªtii ce, dacã tot ai început… Cum mã vezi,sub raport moral, caracterul, demnitatea?

– Caracterul, demnitatea… stimate ºef... Pãi,pur ºi simplu, nu le aveþi. În loc de coloanã verte-bralã, posedaþi o nuia, astfel încât, în faþa unora“mai mari“, vã înclinaþi cu fruntea pânã lapãmânt. Când ar trebui sã fiþi demn, semãnaþi cuiarba din capul satului, mãrunt, umil, un fel depreº, pe care se curãþã tãlpile pantofilor.Dimpotrivã, când s-ar impune sã fiþi înþelegãtor cu“cei mici“, sunteþi arogant, neîndurãtor, un“Jupiter Tonans“, dacã aþi auzit, cumva de person-aj… sunteþi un individ de “serie“, ºefu, ºi eu, deacum înainte, o sã vã zic “nea Titi“…

Pânã la final, au mai fost întrebãri din parteaºefului, rãspunsuri din direcþia slujbaºului. La unmoment dat, dialogurile se terminarã, subalternulaºezându-se pe scaun, superiorul rãmânând înpicioare. De la discuþie sã fi trecând, astfel, înliniºte, vreo treizeci de minute. Ridicându-ºiprivirea din hârtii, slujbaºul vãzu cã ºeful stã tot înpicioare, imobil, cu privirea aþintitã înspre gea-muri. Celui mai mic i se pãru ceva suspect în ati-tudinea celui mai mare. Oarecum temãtor, pãºi îndirecþia acestuia. Când ajunse foarte, foarte înapropiere, putu sã constate uluit un fapt: cu oexpresie de mirare pe chip, ºeful se pietrificase…


o datã pe lunã

SlujbaºulMircea Pora

AAnnddrreeii MMaarrggaa IINNTTRROODDUUCCEERREE IINN FFIILLOOSSOOFFIIAA CCOONNTTEEMMPPOORRAANNAA

În felul ei, mai discret sau chiar mai tainuit, filosofia continua sa ne ghideze vietile în secolul XXI. Nu pare, dar eacolo, cu soclul traditiei cu tot, cel din zorii unei modernitati care a trecut dejade 100 de ani. Mai mult, în ultimajumatate de veac, filosofia s-a tras tot mai aproape de cabinetelecare iau decizii, ca si de singuratatea omului derutat de olume prea complexa si prea variata pentruinertia simplitatii în care a fost el educat. «Batrâna» filosofie a întinerit uluitor !Si-a adjudecat cailestiintei, a vizitat principiile dreptului, a disecat limbajul si a scormonit în biserica vie, instalându-seuneori ca un chirias de lux în anticamera politicii. A vorbit si vorbeste în toate registrele – e cinica,autoritara, intuitiva,profesorala, amicala, acru logicista sau subtil spiritualista, dupa caz.Portretul pe care i-l face Andrei Marga în aceastapanorama cuprinde toate trasaturile ei de pânaalaltaieri. Si toate referintele utile celor care vor sa aprofundeze o linieanume, o opera, o mare tema.

Cum, din pacate pentru noi, avem un acces foarte saracacios la módele recente de pe piata gândirii,un asemenea gestde «introducere» într-un câmp determinant pentru l’air du temps al deceniilor carevin are valoarea unui lant de chei pusîn mâna tinerilor si a formatorilor lor. Pentru ca la pasivul urâtpe care li-l lasam mostenire merita sa ne straduim saadaugam si câteva fire pe care sa poata mergecautând iesirea din labirint, speranta, lumina.

NNuummee ssii «« nnoodduurrii »» aallee ccaarrttiiiiComte Schleiermacher Kierkegaard Strauss Feuerbach de Biran Bolzano Mill Nietzsche Peirce Dilthey

Brentano Frege Bergson Spengler Husserl James Dewey Mead Bernstein Masaryk Kautsky MehringRenner Adler Plehanov Labriola Lenin Luxemburg Lukács Korsch Deborin Buharin Gramsci Marcuse Löwith Bloch Althusser MooreRussell Wittgenstein Carnap Quine Sellars Ryle Austin Searle Strawson Kripke Stevenson Hare Ritschl Von Harnack Barth Bultmann deLubac Rosenzweig Heidegger Sartre Ortega Horkheimer Adorno Benjamin Marcuse Popper Perelman Toulmin Lorenzen Gadamer ArendtRiedel Foucault Derrida Chomsky Strauss Rawls Kuhn Wright Henrich Frank Weizsäcker Apel Habermas Sloterdijk Rorty KüngRatzinger Brandom Weber Hayek Nozick Dworkin Berlin Ackerman Walzer Sandel Kymlicka Galston Fukuyama Wallerstein KolakowskiGray

pozitivism hermeneutica dialectica crestinism existentialism materialism senzualism neospiritualism vointa eu teologie politica realismLebensphilosophie antimetafizica pragmatism etica ratiune psihologie intentionalitate logica cunoastere intuitie scepticism fenomenologiemetoda empirism instrumentalism marxism interactionism atomism idealism analiza morala limbaj demitologizare umanism perspectivismcritica falsificare epistemologie rationalism cauza istorism discurs constructivism iluminism reconstructie cultura adevar senscomprehensiune structuralism ineism

16 x 23 cm, 656 pagini, 65 lei

Ecu totul suspectã graba de a-i bãga pe gâtstatului român prin guvernul Ponta, în buzacampaniei electorale, un Brâncuºi,

„Cuminþenia Pãmântului” (La Sagesse de la Terre,The Wisdom of the Earth), pentru „modica” sumãde 20 de milioane de euro. Un Brâncuºiimportant, dar care a fost grav accidentat ºi a fostrestaurat lamentabil. Metoda a fost brevetatã de„dreptaciul” Ion Caramitru („Pulpã”, un actormediocru, dar un revoluþionar de frunte: „Mircea,fã-te cã lucrezi !”) ºi dusã pe culmi de AdrianNãstase, Rãzvan Theodorescu ºi ZamfirDumitrescu.

De la început, publicul românesc meritã sã aflecã, indiferent de presiunile comerciale ale Casei delicitaþii Artmark (directorul ei, Alexandru Bâldea, afost pe lângã Dinu Patriciu un fel de Victor Pontape lângã Adrian Nãstase), „CuminþeniaPãmântului”, de Brâncuºi, nu poate pãrãsiRomânia nici dacã statul român, prin MinisterulCulturii, nu-ºi exercitã dreptul de preempþiune.Indiferent cine ar fi cumpãrãtorul, român saustrãin, sculptura nu va putea pãrãsi teritoriulRomâniei. ªi meritã subliniat aici cã Legeapatrimoniului e bunã aºa cum este, ba chiar,poate, ar trebui înãspritã. Pentru cã, altfel, preamarea cantitate de escroci „liberali” vor scoate pepieþe internaþionale tot ce s-a strâns cu greu înultimii 150 de ani. Fãrã nicio jenã ºi cu teoriisfruntate, pe care þi le vor scuipa „distins” întreochi. Aºa a procedat ºi cel mai mare þepar dinistoria recentã a României, Dinu Patriciu, care numai încãpea în România cu milardul sãu demiliardar de carton ºi s-a cãrat sã respire mai binela Londra.

Cât valoreazã, de fapt, aceastã „Cuminþenie aPãmântului” de Brâncuºi? Cum nu e un obiect pecare se pot bate muzeele americane sau asiatice(China, India, Japonia), sculptura poate obþinedoar atât cât îi oferã piaþa localã româneascã. ªicine ar putea fi deci cumpãrãtor în afara de statulromân? Câþiva oameni foarte bogaþi care ar fiinteresaþi sã o foloseascã drept monedã de schimbcu statul în cazul plãþii drepturilor de succesiunesau poate chiar pentru achitarea unor impozite.Existã asemenea mari averi constituite în Româniaastãzi? Nu prea. Majoritatea miliardarilor românide astãzi sunt, cum bine se ºtie, de carton.Interfeþe, pseudonime etc. Iatã de ce nu a fostachiziþionatã aceastã sculpturã acum doi ani, cânds-a aflat cã a fost scoasã la vânzare. Casa Artmarktrece azi prin mari dificultãþi, pe care nu ledetaliem aici, dar care le sunt binecunoscutetuturor celor implicaþi în comerþul de artã. Înprimul rând, ºi-a redus dramatic activitatea. Fãrãmare tam-tam. Deci implicarea riscantã adirectorului casei, Alexandru Bâldea, într-ooperaþiune foarte discutabilã – 20 de milioane deeuro de la amãrâtul de stat român în plinãcampanie electoralã pentru o sculpturã care nupoate circula liber pe piaþa internaþionalã – poatefi o încercare disperatã de relansare a proprieibãrci care ia apã.

De altfel, Artmark (fondatã de AlexandruBâldea ºi Radu Boroianu, la umbra lui DinuPatriciu) nu e la prima ei încercare de a învingeLegea patrimoniului, care interzice cu totulexportul obiectelor de artã aflate la categoriaTezaur. A încercat ºi a ratat amatoriceºte ºi cu opicturã de Pissarro, provenitã din fosta colecþie

Dona, ajunsã cum-necum în mâini private, untablou care fusese estimat iniþial la vreo 7 milioanede euro. Pictura lui Pissarro se gãseºte ºi astãzi înRomânia ºi nu ºtiu s-o fi cumpãrat cineva.

S-a ajuns ºi la aberaþia de a le propune unorajob de director al Muzeului Naþional de Artã saude secretar de stat la Ministerul Culturii. Preþul?Sã schimbe Legea patrimoniului ºi sã permitãastfel obiectelor de mare valoare sã circule liber laNew York, Londra sau Paris. Nu poþi sã nu fiisuspicios când persoane cu mare suprafaþã publicã,inclusiv din înalta administraþie centralã, fac opropagandã gãlãgioasã, „luptã” foarte „principial”cu actuala Lege a patrimoniului. ªi care suntipotezele care circulã în mediu în legãturã cuaceastã ipoteticã vânzare la o sumã astronomicã?Dintr-o asemenea sumã se poate cumpãra uºor ºi oLege a patrimoniului, nouã ºi foarte „liberalã”,asemãnãtoare cu legile din þãrile nordice. O a douaipotezã ar fi aceea cã un prezumtiv cumpãrãtorstrãin ar scoate sculptura lui Brâncuºi la oexpoziþie de avangardã în þara din care provine ºiar cere apoi protecþia statului sãu pentru bunulcumpãrat de el legal în România. La ce nu s-augândit scamatorii din spatele acestei afaceri: sumeatât de mari nu pot circula decât de la cont lacont ºi pot fi urmãrite ºi în anii urmãtori.

Iatã cã avem nu numai suspendarea-tiribombãpropusã de Tãriceanu, ofiþerul acoperit candidat laPreºedinþie al lui Bãsescu, arestãri masive lasfârºitul lunii septembrie ºi începutul luniioctombrie în dosarul EADS-Microsoft, ci avem ºiun Brâncuºi pentru care ministrul Culturiidemisionar Kelemen Hunor a înaintat actelepremergãtoare de cumpãrare la o sumã absurdãpentru piaþa româneascã. Spunea Richard al III-lea:„Dau un regat pentru un cal!” („My kingdom for ahorse!”). Guvernul Ponta va cumpãra un Brâncuºipentru o preºedinþie?


politica zilei

Un „Brâncuºi’’ pentru o preºedinþie?Petru Romoºan

Marian Zidaru Heruvim

„Fericit este cel ce nu se osândeºte pe sine înceea ce alege.” Romani 14;22

La finele uneia dintre cãrþile sale, în caremediteazã asupra raportului dintre Fiinþã ºirostire, Constantin Noica evidenþiazã

condiþia privilegiatã a unor cuvinte sau exprimãricapabile sã cuprindã în concentrarea alcãtuirii lor,„o totalitate de înþelesuri” ori chiar „întreagalume”. O astfel de fericitã formulare, ce pare sãîntruneascã atributele rostirilor elogiate defilosoful de la Pãltiniº, am desprins dintr-oculegere de fragmente postume aparþinândFericitului Vladimir Ghika.

Iat-o în transpunerea româneascã datoratãdoamnei Doina Cornea: „Ar fi putut sã seformeze ca om al Fiinþei («homme de l’etre»), darn-a voit sã rãmînã decât un om de litere («hommede lettres»)”. Într-o notã de subsol, traducãtoareasemnaleazã jocul de cuvinte existent în versiuneaoriginalã între „homme de l’etre” ºi „homme delettres”. Departe, însã, de a se constitui într-o sim-plã butadã, calambur ori altã zicere cu tentãludicã, cugetarea semnatã de prinþul valah (prinobârºie), care era mai presus de toate un Prinþ alSpiritului, se vãdeºte, la o lecturã mai atentã,strãbãtutã de sensuri grave. De o înfricoºãtoaregravitate chiar, precum concluzia, cortina, coro-larul, capãtul de drum dupã care nu mai urmeazãnimic ori sentinþa ce nu admite formularea nici-unui recurs. E gravitatea ce înnimbeazã conþinutulunui epitaf. Epitaf al cãrui destinatar e cel ce aavut de ales între a fi om al Fiinþei ºi (sau) a fiom de litere. Faptul cã avem de-a face cu o alegereºi nu cu o condiþie, impusã de fatalitate sau alþifactori este probat de modul în care sunt plasatecele douã verbe cu funcþie de predicat: a putea ºia vrea. Dacã autorul anunþului ar fi dorit sã sug-ereze ideea fatalitãþii (impunerii) ºi nu a opþiuniilibere, am fi asistat la o rocadã a verbelor sublini-ate, cu urmãtorul rezultat/aspect: „Ar fi vrut sã seformeze ca om al Fiinþei, dar n-a putut sã rãmânãdecât un om de litere.” Evident, o asemenea tur-

nurã a frazei era menitã sã-l „disculpe” (oferindu-iun alibi) pe cel care a ales astfel. Dar avem de-aface, oare, într-adevãr, cu o alegere greºitã? Poate(este în mãsurã?) cineva sã hotãrascã acest lucru,în afarã de Dumnezeu Însuºi? Cine este, în fond,cel care a sãvârºit alegerea, persoana la care facereferire textul Fer. Vladimir Ghika?

Spre a surmonta dificultatea persistentã, cauza-tã de indeterminarea subiectului acestei fraze, voiinvoca un caz notoriu, în care termenii ecuaþiei aufost inversaþi, anume destinul neobiºnuit al Sf.Augustin, cel care a început prin a se forma ca„om al literelor” (al rostirii ce nãzuieºte spre per-fecþiune), efectuînd strãlucite studii de retoricã, înacest sens, pentru ca, mai apoi, sã devinã undeplin „om al Fiinþei” (Supreme).

Am recurs la exemplul de mai sus nu doarfiindcã ilustreazã excelenþa paradigmei, dar maiales pentru cã episcopul Hiponei a experiat ºi teo-retizat ca nimeni altul, problematica opþiunii cepoate înclina balanþa în favoarea apartenenþei launa din cele douã categorii: „homme de l’etre”sau „homme de lettres”. Privitã din chiar perspec-tiva creaþiei sale, opoziþia nu pare atât de ire-ductibilã, dacã luãm în considerare cã opere pre-cum Confesiunile ºi faimoasele dialoguri augus-tiniene reprezintã nu numai titluri de referinþã aleteologiei creºtine, dar ºi capodopere de prim planale literaturii universale.

În fapt, autorul magnificului De Civitate Deiinaugureazã o galerie de personalitãþi având dreptcaracteristicã principalã coabitarea desãvârºitã a„omului Fiinþei” cu „omul de litere”, serie comple-tatã cu nume precum San Juan de la Cruz, BlaisePascal, Hölderlin, Dostoievski, R.M. Rilke, PaulClaudel. Desigur, excepþia pe care lucrarea lor oîntruchipeazã nu face decât sã întãreascã regula,adicã sã confirme radicalitatea viziunii antinomicedin fragmentul citat. ªi asta, deoarece nu pe ceicâþiva, extrem de puþini, creatori excepþionali careconvieþuiesc cu Dumnezeu, îi vizeazã gândulexprimat de Fer. Vladimir Ghika, ci pe aceia careau „ratat” ºi au „eºuat” din propria voinþã. În sub-

textul enunþului „dar n-a voit sã rãmânã decât unom de litere” transpare intenþia auctorialã de aconsemna ºi sublinia un eºec, o ratare, neîm-plinirea existenþialã a celui care, chemat fiind „sãse formeze ca om al Fiinþei”, nu a rãspuns acesteichemãri, altfel spus, nu ºi-a ascultat vocaþia pri-mordialã/originarã, cea venitã de Sus, preferând sãurmeze o vocaþie secundarã, adicã „sã rãmânã unom de litere”.

Ar fi total greºit, însã, a percepe opþiunea pen-tru aceastã „vocaþie secundarã” ca un semn deumilinþã. Dimpotrivã, alegerea condiþiei de literatîl plaseazã, aici, pe cel care o sãvârºeºte chiar laantipodul smereniei, actul sãu putând fi echivalatcu un hybris, aºa cum o demonstrezã veºnic tul-burãtoarea intuiþie a lui Dostoievski, atunci cândconstatã cã: „Nu ne-a convenit condiþia de simplãcreaturã: am vrut sã devenim noi înºine creatori.”Aºadar, pe de o parte, simpla/umila creaturãacceptându-ºi rostul, menirea de a sluji/ glorificape Creator; pe de altã parte, fãptura rãzvrãtitã,nãzuind la statutul demiurgic, de „creator”. Abisulce separã cele douã ipostaze mãsoarã diferenþaîntre cel ce a dat ascultare poruncii divine/chemãrii primordiale ºi cel care s-a poziþionat înne-ascultare ºi rãzvrãtire, nãzuind la uzurpareaCreatorului, erijându-se el însuºi în „creator”.

A fi în situaþia de a alege între slujirea luiDumnezeu, („homme de l’etre”) ºi a rãmîne doarun literat (oricât de strãlucit) transpune alternativaîn termenii problematicii augustiniene, aºa cum seautodefineºte aceasta într-un fragment din DeCivitate Dei : „Douã iubiri edificã (zidesc), întruîntreaga lume, douã cetãþi: Ierusalimul, pe care îledificã iubirea de Dumnezeu, Babilonul, pe care îledificã iubirea veacului acesta (dragostea pentruacest eon). Sã se întrebe, aºadar, fiecare pe sineînsuºi ce iubeºte ºi va vedea cãreia dintre celedouã cetãþi îi aparþine.”

Recapitulând: prin iubirea de Dumnezeu nefacem cetãþeni ai Ierusalimului Ceresc (ai eonuluiviitor, al veºniciei); prin iubirea celor ce aparþinacestei lumi (veacului acesta), ne facem cetãþeni aiBabilonului. Dar dacã e adevãrat cã, pentru adeveni cetãþeni ai Ierusalimului Ceresc (a convieþuicu Fiinþa Însãºi) e nevoie de iubirea faþã deDumnezeu, la fel de adevãrat este cã iubirea faþãde Dumnezeu presupune existenþa credinþei. Însãe cu neputinþã sã ajungã la credinþã cei care, înloc sã caute slava lui Dumnezeu, cautã gloria ome-neascã: „Cum aþi putea voi sã credeþi, voi, ce vãprimiþi slavã unii de la alþii, iar slava cea de launicul Dumnezeu nu o cãutaþi?” (Ioan 5;44)

Din tagma celor astfel apostrofaþi de Iisus

2200




eseu

Un gând al FericituluiVladimir Ghika

Dan Damaschin

Marian Zidaru Pompa de clorofilã

Nimic nu pare mai potrivit, într-o perioadãagitatã electoral, cum este aceastã toamnã,decât lectura unei culegeri de articole pe

teme politice, sociale ºi culturale, în care serealizeazã o radiografie acidã a României post-decembriste. Apãrut în 2013, la Editurabucureºteanã Compania, consistentul volum (552p., format B5) al lui Cornel Nistorescu,, „Români,vi se pregãteºte ceva!”, poartã subtitlul Epistolepolitice, reportaje, interviuri, editoriale din„Expres” (1990-1995). A trecut o vreme de laapariþia în presã a materialelor semnate dereputatul ziarist Cornel Nistorescu pânã lapublicarea lor într-o carte, unele persoane publiceau trecut în plan secund sau s-au mutat în lumeaumbrelor, alþii au ieºit din culise, pãºind înavanscenã, însã textele nu ºi-au pierdutactualitatea, întrucât problemele cu care seconfruntã societatea româneascã sunt aceleaºi cala începutul anilor ’90. Spirit critic foarte bineancorat în realitatea obiectivã, Cornel Nistorescudemonstreazã, în textele sale, cã România dedupã 21 Decembrie 1989 este o þarã a „formelor

fãrã fond” (despre care vorbea, cu mai bine de unveac în urmã, omul de culturã ºi politicianul TituMaiorescu), ajungând la amara concluzie cã maiavem drum lung de strãbãtut pânã când vomsimþi cu adevãrat cã trãim într-o societate demo-craticã, plenar curãþatã de racilele„fanariotismului” ºi comunismului, ale cãrorconsecinþe încã ne afecteazã pe toþi.

Cartea se deschide cu textul În chip de pre-faþã. Editorial pe repede înapoi, în care CornelNistorescu vorbeºte despre debutul sãu în presaliberã ºi dificilele luni premergãtoare primelor„alegeri libere”, urmând ºase capitole, câte unulpentru fiecare dintre anii 1990-1995. Între Anul1990 ºi Anul 1991 existã o amplã intarsie, deaproape o sutã de pagini, capitolul Interviuri ºi unreportaj periculos din 1990-1991, conþinând, înordine, interviurile cu Ana Blandiana (Ieºirea dindezastru), Victor Stãnculescu (Unii mi-au spus cãsingura soluþie era o dictaturã militarã), IonCaramitru (Nu am fost niciodatã partizanulFrontului Salvãrii Naþionale), Gheorghe Robu,

2211




Când jurnalistul devine scriitor. Cornel Nistorescu,„Români, vi se pregãteºteceva!”

Voichiþa Pãlãcean-Vereº

Însuºi face parte ºi acel enigmatic personaj, desprecare Fericitul Vladimir Ghika relateazã cã deºi „arfi putut sã se formeze ca om al Fiinþei” («hommede l’etre»), n-a voit sã rãmânã decât un om delitere («homme de lettres»). Motivul pentru care aprocedat astfel (el ºi întreaga categorie pe care oreprezintã) ni-l descoperã acelaºi evanghelist,ucenicul predilect al lui Hristos: „cãci ei au iubitslava oamenilor mai mult decât slava luiDumnezeu”. (Ioan 12;43)

O altã interpretare a fragmentului ne este su-geratã de o antinomie nu mai puþin faimoasãdecît cea datoratã Sf. Augustin), anume problemaridicatã de Sf. Pavel în a doua epistolã cãtreCorinteni (3;5-6), unde Apostolul neamurilor dez-voltã antiteza dintre literã ºi Duh/Spirit. Sã orecitim: „dar destoinicia noastrã e de laDumnezeu, Cel Ce ne-a învrednicit sã fim slujitoriai unui Nou Testament, nu ai literei, ci aiDuhului; pentru cã litera ucide, iar Duhul faceviu.” ( „sed sufficientia nostra ex Deo est: Qui etidoneos nos fecit ministros novi testamenti: nonlittera, sed Spiritus: littera enim occidit, Spiritusautem vivificat”.)

Adaptând formularea Fer. Vladimir Ghika latermenii Divinului Apostol, nu e greu sã identi-ficãm în omul care s-a hotãrît sã slujeascãDuhului/Spiritului pe acel om al Fiinþei („hommede l’etre”), dupã cum omul aservit Literei core-spunde întru totul aceluia care „n-a voit sãrãmânã decât un homme de lettres”. Un deosebitde inspirat comentariu aplicat secvenþei epistolarepauline, dar care îºi vãdeºte valabilitatea ºi încazul textului pe care l-am supus aici reflecþiei,întâlnim la Sf. Maxim Mãrturisitorul, conformcãruia: „Dumnezeu a venit la noi fãcându-se om,pe lângã alte pricini tainice pe care nu le poatepãtrunde nicio raþiune, ºi pentru ca sã plineascãLegea duhovniceºte, prin înlãturarea literei, ºi sãînalþe, ºi sã facã arãtatã puterea ei [a Legii] deviaþã fãcãtoare, depãrtând partea care omoarã. Iarpartea Legii care omoarã este, dupã dumnezeies-cul Apostol, litera, precum puterea de viaþã fãcã-toare este duhul. Cãci zice: «Litera omoarã, darduhul face viu» (2 COR 3;6).”

Referindu-se, în continuare, la creºtinii care auales litera în locul duhului/spiritului Scripturii,acelaºi Maximus Confessor atrage atenþia asuprafaptului cã aceia au optat pentru „partea contrarãlui Hristos”, ignorând astfel „toatã tainaîntrupãrii.” Cei care împãrtãºesc eronata opþiunese îndepãrteazã, prin propria voinþã, de modeluldivin ºi se autocondamnã nu doar la neînþelegere,dar ºi la robia teluricã, interzicându-ºi comuni-carea/convieþuirea cu Dumnezeu: „Ei nu numai cãºi-au îngropat prin literã toatã puterea înþelegeriiºi n-au voit sã fie dupã chipul ºi asemãnarea luiDumnezeu, ci au ales mai bine sã fie pãmânt,potrivit ameninþãrii ºi sã se întoarcã în pãmânt,prin afecþiunea lor faþã de literã, ca faþã depãmânt, în loc sã aleagã legãtura cu cerul, adicãcu duhul, ºi sã fie rãpiþi în vãzduh, adicã în lumi-na spiritualã, întru întâmpinarea Domnului înnori, adicã în contemplaþiile înalte, ºi astfel sã fiecu El în cunoºtinþã.”

Riscând o parafrazã ce s-ar vrea, totodatã, onouã interpretare a textului cu care am pornit ladrum, sunt tentat a reformula astfel: „Ar fi pututsã se formeze în duhul Filocaliei, dar n-a voit sãrãmînã decât un devotat al calofiliei.”

Însãºi capacitatea sa inepuizabilã de a generaalte ºi alte comentarii vine sã confirme impresiainiþialã ce mi-a provocat-o rostirea enigmaticã aFericitului Vladimir Ghika, aceea de epitaf încrus-tat de însuºi degetul lui Dumnezeu, la capãtul(sau cãpãtâiul) unui destin creator, al unei culturiori civilizaþii.

Marian Zidaru Valiza Regelui Mihai

2222




procurorul general al Republicii (Cinci sute deoameni tac de fricã), Virgil Mãgureanu (Nu SRI-ul, ci poºta ne cotrobãie prin scrisori),Nicolae Manolescu (potenþial candidat la preºe-dinþia þãrii) ºi „reportajul periculos”-O crimã îndisputã politicã-, având ca subiect uciderea prof.Ioan Petru Culianu de la Universitatea Chicago.Volumul se închide cu un Indice de nume care„prezintã deopotrivã persoane identificate ºi iden-tificabile” ºi care poartã amprenta perioadei cândCornel Nistorescu a semnat materialele selectateîn carte; astfel, numele politicienilor „de dinainte”sunt mai numeroase decât ale „emanaþilor” dedupã prãbuºirea „epocii de aur”, iar numele patri-arhului Teoctist, de pildã, este evocat de trei ori,în vreme ce longevivul compozitor „beat” PaulMcCartney este pomenit de douã.

În chip de prefaþã. Editorial pe repede înapoiprefigureazã trãsãturile generale ale scrisului pub-licistic al editorialistului Cornel Nistorescu, unuldintre întemeietorii jurnalismului autentic, verticalºi curajos, nesubordonat puterii ºi una dintre celemai active prezenþe în mass-media româneascãdin ultimele decenii, ale cãrui analize politicelucide sunt dublate de un rar talent literar.

Întors în þarã în noaptea dintre 1989/1990,ziaristul de la Flacãra se pomeneºte întâmpinat dealtã realitate decât cea anticipatã. „Pe repedeînapoi”, vizioneazã imaginile înregistrate cu rev-oluþia televizatã ºi pentru prima oarã îºi exprimãvocal îndoiala vizavi de comentarii: „Ceauºescuavea robineþi de aur. Stop. Nu se poate! Auruleste moale ºi se macinã.”. Evident, la fel deprompt, vine replica-reproº: „Tu sã taci, cã tu n-aifost aici la Revoluþie!”. Acesta este, în fond, pun-ctul de plecare al muncii ziaristului: incapabil sãaccepte realitatea cosmetizatã de mai-marii zilei,ºi-a pus în permanenþã întrebãri, stârnind furtuni,controverse, scandaluri uneori, cu un singur obiec-tiv: acela de a contribui la „deºteptarea”românilor despre care vorbeºte însuºi textulImnului Naþional. Nimeni cu conºtiinþã nu puteasta deoparte – temperamentalul Cornel Nistorescucu atât mai puþin – descoperind cã „Româniivoiau democraþie ºi schimbarea lumii.Evenimentele din România ºi evoluþia societãþii s-au dovedit a fi un proces mai complicat decâtne-am imaginat. Dorinþele de libertate ºidemocraþie ale compatrioþilor noºtri capotau dinnepricepere, deturnate de strategii externe, de zba-terile disperate ale foºtilor de a nu pierde putereaºi de a nu ajunge în faþa judecãtorilor.Comunismul nu voia sã decarteze. Securitatea nuvoia sã deconteze, armata nu voia sã fie cercetatãpentru greºelile ºi morþii din decembrie, iar privi-legiaþii se luptau cu înverºunare sã rãmânã labutoanele de comandã ale noii lumi”.

În chip firesc, Anul 1990 se deschide cu arti-colul-program Punctul pe i, scris de CornelNistorescu ºi publicat nesemnat pe prima paginãa celui dintâi numãr din Expres, în 7 februarie1990, articol-program ale cãrui prevederi vordeveni liniile de forþã ale activitãþii jurnalistului:„Ne vom strãdui sã fim drepþi. Sã spunem ade-vãrul. Sã cãutãm calea bunã. Sã fim alãturi de ceicare suferã pe nedrept. Sã apãrãm onoarea ºidemnitatea celor care o ºi au. Sã nu iertãm pros-tia, minciuna ºi fãþãrnicia. Sã fim aspri în faþarelei-credinþe, a hoþiei ºi egoismului. Sã punempunctul pe i. Pe mãsura puterilor noastre, vom fiacolo unde arde ºi doare. Vom respecta opþiunilepolitice ale concetãþenilor, fãrã a ne ralia uneiasau alteia, vom fi alãturi de ideile generoase ºi neconstituim în adversarii extremismului politic, alfascismului ºi ai oportunismului. (…) Ne vomstrãdui sã jucãm corect chiar ºi atunci când adver-

sarul nostru ne va copleºi. Vrem sã informãm citi-torii, dar nu ne vom sfii sã le punem întrebãri(…). Vom respecta dialogul (…). Nu ºtim cum vaarãta viitorul, dar ne vom strãdui sã nu ne prindãcu capul plecat. (…) Dar, între presiunile memo-riei ºi temerile prezentului, noi suntem de parteasperanþei”.

Conºtient cã presa liberã presupunedeopotrivã angajare ºi comunicare cu cititorul, decele mai multe ori articolele sau epistolele politicese anunþã incitante încã din titlu, iar potenþialulexploziv este exploatat deopotrivã prin intermedi-ul subtitlurilor: Cartierul burgheziei roºii, NicuCeauºescu – un oaspete în puºcãrie sau un crimi-nal privilegiat?, Arta ameninþãrii, Plãtim impoziteca sã fim urmãriþi?, 67 de întrebãri pentru dom-nul Ion Iliescu (din secþiunea Anul 1990); Daþiexplicaþii poporului român!, Alegeþi între ruºine ºionoare!, Români, vi se pregãteºte ceva! (printresubtitlurile acestui amplu material: Ei sunt naºii,de la ei ni se trage, Legea privind organizarea ºifuncþionarea Serviciului Român de Informaþii, Aisecrete, plãteºti ºi n-ai belele, Terorismul sursã deautofinanþare, Spor de toxicitate la filaj, Dai cubâta ºi scoþi legitimaþia, Pune umãrul ºi muºcã-þilimba!), La þâþa marelui ecran, Matraplazâcuri lanivel înalt, Jumãtãþi de mãsurã ºi caracter (dinsecþiunea Anul 1991); Tãcerea din jurul crimei,Vinovatul nu a fãcut nimic, Televiziunea mocãitã,Turnãtorul, Patria ºi salamul, Partidul secretarilorde partid, Apãraþi profesorul român!, Legalizareaslugãrniciei (din capitolul Anul 1992); Un fel devodã bolmojit, Moº Tãgârþã þine spiciuri, Cândonestitatea devine cacealma, Patria, în faza devacã de muls, Maimuþa ºi dresorul, Activiºtii deieri – boierii de mâine, Lili preferã Italia, Mutaþimortul pe Academiei, Nataºa face striptease (dinAnul 1994); Preºedintele în rãzboi cu servitorul,Esenþa revoluþiei – schimbarea caselor, Patentulmocirlei, Bâlciul primarilor, Mãselele din privire,Turma, frica ºi cântecul, Cine carã bagajele?,„Cârpeºte-o, ca sã trãieºti pânã mâine!”, Limbariþãºi judecatã (din Anul 1994); Bulã, Altã scamato-rie, „Urmeazã construcþia”, Revizuirea necesarã(din capitolul 1995, cel mai redus dintre toate).

Înºiruirea titlurilor textelor semnate de CornelNistorescu nu are ca scop trecerea în revistã acuprinsului antologiei; intenþia noastrã a fostaceea de a atrage atenþia asupra impactului pecare materialele îl au încã asupra publicului citi-tor. Substantivele ziarist, jurnalist fac parte dinfamilia lexicalã a termenului zi (fr. jour), ceea ceînseamnã cã articolele din cotidiene (în special,dar ºi analizele din publicaþiile periodice) aumarele dezavantaj de a se perima în scurt timp.Cu toate acestea, în cazul materialelor ale cãrortitluri le-am selectat (ºi nu numai!), se poate lesneobserva cã problemele aduse în discuþie de dom-nul Nistorescu sunt la fel de actuale ca în zoriidemocraþiei noastre originale; ba, mai mult, unelearticole, utilizând binecunoscuta metodã copy –paste, ar putea fi tipãrite în ziarele de mâine, cuun singur artificiu, schimbarea numelui lui X cunumele lui Y. Fiindcã, din pãcate, România dintoamna 2014 seamãnã izbitor de mult cuRomânia anilor ’90! Iar, spre ilustrare, vom selec-ta câteva fragmente care vor demonstra cã, înmod regretabil, societatea noastrã ºi politicienii cene conduc se învârt într-o buclã temporalã dincare sunt incapabili sã scape: „Domnule ministru[Adrian Nãstase, n.n.], o fi fiind Basarabia outopie pentru familia dumneavoastrã, pentru pri-eteni sau pentru guvernul din care faceþi parte,dar pentru poporul român nu este. Basarabia esteun drept al românilor, un vis de veacuri. Niciunom serios nu poate cere mâine retrocedareaBasarabiei, dar niciunul din România n-ar avea

dreptul sã nu mai spere ºi, mai mult, sã calificeaceastã aspiraþie drept utopie.” (epistolã din1991); „Dumneavoastrã aþi cedat, aþi renunþat.Nenorocirea este cã aþi fãcut-o fãrã convingere ºicã asta v-a provocat ºi teama cã aþi putea pierdeatât locul câºtigat de împrejurãri în sufletul oame-nilor, cât mai ales poziþia de putere spre care v-aupurtat valurile tulburi din decembrie. ªi fricaaceasta v-a împuns în greºeli. Una dupã alta (…),din frica omeneascã a unui om bun care nuînþelege ce se petrece în jur ºi simte adâncimeaprãpastiei care-l paºte. (…) ªi, din greºealã îngreºealã, împuns de teamã, de slugarnici ºi decarieriºti, de vicleni ºi profitori, ºi, în loc sãîncheiaþi cursa cu aura celui bun care a greºit ºi îipare rãu, s-ar putea s-o încheiaþi în faþa uneiinstanþe de judecatã” (epistolã adresatã lui IonIliescu, în 1991); „Unii au descoperit soluþia înuniversitãþile particulare. ªtiþi ºi dumneavoastrã ºiºtiu ºi eu ce înseamnã ele în lumea civilizatã. (…)Fenomenul început în 1990 s-a amplificat acumpeste mãsurã ºi cred cã a scãpat total de sub con-trol. Toatã lumea îºi face universitate privatã. (…)ªi, când se apropie sesiunea, încep sã circule iarmaºinile încãrcate cu produse, plicurile cu bani ºiºefii de cârciumi sau de firme care îºi freacã burtacu satisfacþie despre noua lor condiþie universi-tarã. Pe partea cealaltã, spitale ºi instituþii aleînvãþãmântului de stat, spaþii ºi facilitãþi trec însubordinea acestor universitãþi. (…) universitãþileparticulare nu sunt doar niºte fabrici de diplome,niºte instituþii care vând tot felul de idealuri, darcare nu oferã nicio acoperire. În plus, ele sunt unfactor provocator de corupþie în învãþãmânt.”(epistolã adresatã ministrului Învãþãmântului,Liviu Maior, în 1993).

Lectura volumului „Români, vi se pregãteºteceva!”. Epistole politice, reportaje, interviuri, edi-toriale din „Expres” (1990-1995) oferã cititorilor opanoramã asupra lumii politice în care trãim ºi deunde nu ne putem sustrage, oricât ne-ar repugnagesturile mai-marilor zilei sau direcþia în care seîndreaptã þara. Ca în anii ’90, ziariºtilor care iesdin contingent, care îndrãznesc sã lupte pentru oidee, sã deranjeze cu opiniile lor sau sã se opunãputerii li se pun piedici, li se inventeazã sancþiuni.Cornel Nistorescu însuºi a ofensat recent pre-mierul, iar rãsplata a venit, ºi de aceastã datã, subforma unei ameninþãri… De aceea, nu putemîncheia altfel decât citând din acelaºi preambul ceface vorbire despre felul cum a pornit domnulNistorescu pe înspinatul ºi, mai ales, inspiratuldrum deschis jurnaliºtilor veritabili, dotaþi cu simþcritic, coloanã vertebralã, curaj, vervã ºi verb: „Caniºte naivi, fãceam cronica sãptãmânalã a eveni-mentelor, depuneam mãrturie pentru grosolanularanjament în virtutea cãruia evolua România.Scriam despre un târg cu Estul, cu fostele serviciisecrete, cu fostul activ de partid ºi de stat. Pentrustatul comunist pavoazat în caprã democraticãnoi eram duºmanii, teroriºtii, inamiciidemocraþiei. Trudind cu încãpãþânare la cronicavremii, mergeam ca inconºtienþii pe o lamã carejuca rolul de punte între douã lumi.

Ceva era trist, ceva era fals, ceva era periculos,ceva venea din trecut. Între comunism ºi ce trãimastãzi, am parcurs ani ºi ani pe lama tãioasã aameninþãrilor, spre a descoperi cã am trecut departea cealaltã a prãpastiei, pe un pãmânt ºubred,mai sãrac, în þãrâna cãruia se ascunde cu dibãciescheletul aceluiaºi stat totalitar de care fugisemmâncând pãmântul ºi de care crezusem cã amscãpat”.

Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu, atunci cândparticip la o slujbã de botez (la oceremonie aºezatã, executatã – firesc, fãrã

emfazã – dupã rânduiala din vechime, nu înpripã), sunt emoþionat pânã la lacrimi. Ascultrugãciunile preoþilor pentru un prunc primit înBisericã prin Taina Botezului, privesc la felul încare este întreit cufundat în apã, apoi miruit atentde sacerdot cu undelemn sfinþit, pe întreagasuprafaþã a corpului. Sigur, o astfel de practicã seadreseazã nu atât minþii pruncului botezat (învârstã de câteva luni), cât inimii sale. ªi deodatãîmi spun cã pãstrarea duhului de bunã înþelegereîn familie e de o importanþã crucialã. Numaiprintr-un duh de blândeþe ºi bunã vieþuireîmpreunã va desluºi copilul aceastã primã tainã avieþii. A vieþii trãite în Bisericã. De fapt, aceastãpracticã (învechitã prentru unii, bizarã ºi inutilãpentru cei pragmatici ºi materialiºti) capãtã sensdoar atunci când nu este ruptã de viaþa înBisericã. Când copilul este dus la bisericã din anîn Paºti (ori ºi mai rar), e normal sã se întrebe –când creºte mare – ce rost a avut botezul sãu, înce fel i-a influenþat (ori transformat) viaþa. Enormal sã ajungã sã fie – asemenea teologului ºifilosofului grec, Christos Yannaras – „contrareligiei”. Ori, Ortodoxia nu e o religie – spunea ºipustnicul monah Rafail Noica – ci însãºi „fireaomului”.

Viaþa însã e ciudatã. Pãrinþii spun (ºi fac)adesea lucruri trãznite1. Nu de puþine ori seînstrãineazã ori ajung chiar la divorþ. ªi asta nu etotul. Ca ºi când nu ar fi destul de dureroasãdespãrþirea (care nici nu trebuie sã fie „cu acte înregulã”, pãrinþii putând sã convieþuiascã subacelaºi acoperiº, ca doi strãini), copilul primeºteapoi de la pãrinþi, ca bonus nedorit, ºi raþia lor

zilnicã de ranchiunã reciprocã. Ajunge sã fie ca ominge de ping-pong între ei, aºa cum fusese ºibãiatul din animaþia Crulic - Drumul spredincolo. Cu puþin noroc, va gãsi refugii – învisare, în poezie. Ori, Doamne fereºte, în lucruripe care mai târziu îi va fi ruºine sã le ºipomeneascã. (Sau nu, aºa cum se întâmplã cupersonajul Ivan din filmul sârbesc Hadersfild, careîºi pune sufletul în palmã înaintea unornecunoscuþi, cu riscul de a fi umilit ºi batjocoritde cei care nu sunt pregãtiþi sã-i primeascãmãrturisirea bucuriei de a se fi botezat ortodox,la vârsta de 30 de ani, dupã o viaþã plinã derãtãciri.) Viaþa unui asemenea copil va ajunge oneîncetatã nostalgie. Copilãria ºi tinereþea lui vorfi de-a pururi impregnate de o apãsãtoare tristeþe,de un sentiment împovãrãtor de vinovãþie ºidisconfort lãuntric. Numai conºtientizareafrumuseþii ºi bucuriei din clipele botezului, partea frumuseþii ºi bucuriei liturgice – îl mai poaterestaura, sufleteºte.

Sã asiºti la naºterea unui prunc „din apã ºi dinduh” e un prilej inestimabil de auto-cercetare. Decumpãnire ºi descoperire a propriului drum.Rezultatul, pentru fiecare în parte, nu are cum sãfie îmbucurãtor. Cine e acela care nu simte cã aratat – în câte privinþe ºi de câte ori – þinta? Cã,deºi am fost botezaþi în numele Sfintei Treimi ºiam primit darul suprem pe care-l poate primi unom – harul, libertatea – cel mai adesea am folositacest dar împotriva lui Dumnezeu, împotrivasemenilor (prieteni sau neprieteni) ºi a vieþii trãiteîn Bisericã.

Sã asiºti, adult, la botezul unui prunc este unbun prilej sã afli cã ratarea þine exclusiv deraþiunile ºi criteriile omeneºti. Cã acolo, înveºnicie (iar botezul este însãºi intrarea omului în

veºnicie) – contrar celor afirmate de adepþiipredestinãrii – nu existã instrumente de mãsurarea „împlinirii” sau a „ratãrii”. Cã ratarea ºi pãcatulnu au o existenþã de sine stãtãtoare, ci sunt maiales tot ceea ce ne desparte de veºnicie. Tot ceeace facem cu gândul la satisfacþia de moment, laaplauzele neîntârziate ale celorlalþi. Participarea labotezul altora este, într-un fel, o lecþie decatehezã – atunci când spectatorul (pãrinþi, naºi,rude, prieteni, cunoºtinþe) îºi îngãduie mãcarcâteva clipe de ieºire din somnolenþã ºicomoditate. Este o lãmurire ºi o primenire, onecesarã (chiar dacã târzie) reconsiderare ºiconºtientizare a pocãinþei la care – indiferent devârstã – fiecare din noi este chemat.

NNoottaa::1. Nu doar pãrinþii fac lucruri trãznite, ci ºi preoþii.

Pr. Prof. Ion Buga relateazã o situaþie extrem de stân-jenitoare care i s-a întâmplat atunci când a botezat ofetiþã „mai mãriºoarã, în jur de patru ani, de-ointeligenþã ºi afecþiune subjugante” ºi a trebuit sã oîntrebe: „Te lepezi de Satana?” (I se pãrea mai potrivit:„Îl iubeºti pe Hristos?”). S-a ruºinat atunci de gândireasa „validã”, când – obligat sã execute mecanic „un actcel puþin periculos cu care maculãm cerul lui Hristos(citeºte copiii iubirii Lui), de atâta amar de secole imbe-cilizate” - o privea în „ochii deschiºi ca o fereastrã spreinima Puritãþii divine” ca sã-l gãseascã pe… satana.„Pânã la întrebarea mea, satana sigur nu era pe acolo,privirea ei de heruv în adoraþie, l-ar fi dizolvat instanta-neu. Auzindu-ºi numele-i fioros strigat la catalogulvaliditãþii de tainã, iarãºi sigur, s-a prezentat în þinutãde galã.” Concluzia Pãrintelui Buga: „De fapt, labotezul pruncilor, convertirea, dacã ºi câtã va fi fiind,este a naºilor ºi a pãrinþilor, în cazul în care rãspunsullor nu este mecanic. ªi, din nenorocire, este. Iar cã înmod cert totul este mecanic cu excepþia pruncului, estefaptul cã preotul, mai pe larg – Biserica, rãmâne încre-menitã în formule absurde (mã refer la cea ortodoxã)de mai bine de un mileniu ºi jumãtate, încremenirecare nu mai are nicio noimã, dovadã cã mai an înurmã, un preot cu doctorat în Bucureºti, a întrebat cuaceeaºi solemnitate ºi validitate, pe invers: „Te lepezi deHristos?” ºi „Te uneºti cu satana?”, iar naºii grãirã decâte trei ori, un „Da” preaortodox (au înþeles abia dupãce au vizionat DVD-ul).” (Mâinile care L-au dezbrãcatpe Dumnezeu, Ed. Sf. Gheorghe-Vechi, Bucureºti,2013). „Încremenirea” îi cuprinde, iatã, nu doar pe unii„oficiali” ai Bisericii, ci ºi pe participanþii „în civil”, numai puþin adormiþi ºi formaliºti, a cãror „ocupaþiunemintalã” era tot la alte trebi…

2233




Nu ne naºtem toþi la aceeaºivârstã

Marian Sorin Rãdulescu

Marian Zidaru Orizont

Marian Zidaru Î ngerul Timpului / ªapte ºerpi

Trecuse de miezul nopþii, locuitorii aproapelevitau în spatele perdelelor, parcã desprinºide fotolii sau în alte variante, mult mai de

apreciat, întinºi în paturile confortabile relaxa.Stau destinºi în spatele geamurilor duble-termopan, conectaþi printr-o simplã apãsare atelecomenzii la televizorul care transmiteemisiunile de sezon. Sunt deja transpuºi în ecranori ecranul în ei ºi le vorbeºte pe înþeles,pãrinteºte, protector, dinãuntru.

Urmãresc ultimele ºtiri importante, depãºiteinstantaneu în relevanþã de urmãtoarele ºtiri ºimai importante. Importanþa a ceea ce vãd devineirelevantã odatã cu trecerea minutelor, odihnaprivirii primeazã, umplerea în totalitate a orelor,siesta privirii în ecranul plin cu surprize înaintede orice, îndepãrtarea oricãrei tãceri, murmurultelevizat a reuºit, el ºtie cum, este un progres,sigur, el le îndepãrteazã orice frãmântare sauneplãcere dependenþilor. Neplãcerile aparþin deacum altei lumi. Acest adevãr este demonstrat dearmatele de specialiºti angajaþi în slujbacetãþeanului.

Perfecþiunea anestezicelor a atins un prag însfârºit mulþumitor pentru care fiecare îºi permitesã plãteascã. Li se oferã locuitorilor urbei unmixaj al odihnei ºi al participãrii devoratoare,neîntrerupte, orgasmice, la tot ce se întâmplã înafara spaþiului propriu. Apartamentul este micro-lumea sub un asediu nederanjant, domolit de vociºi mesaje excitante, o lume atentã latranchilizantele folosite, una în curs de explozieamânatã, umplutã cu vocile altora din ecran, dintoate ecranele, aflate la dispoziþia controluluiporuncitor al telecomenzii.

Dumnezeiasca telecomandã ascultã ordinelestãpânului mai atent ca un câine al casei, executãfidel dorinþele avute, comutã, aºazã ºi reaºazãcadrele unui film propriu, suprapus celui oferit deecrane, nu poþi sã nu o iubeºti ºi sã nu o urmezica pe un nou sfânt. Ecranul-stimul iubeºtenecondiþionat, ajutã, îngrijeºte la nevoie stãpânul-receptacol. ªi asta îi bucurã nespus, le confirmã oabsenþã stânjenitoare, dar care imediat la o simplãcomutare capãtã aerul unei prezenþe plãcute, peînþeles, prietenoase pentru ei.

Blindaþi în beton, încimentaþi fãrã sã mai vreasã ºtie de ce, au un interior ºi exterior rezistentela cutremur de peste 10 grade, ºi o ieºireimediatã, în caz de urgenþã, pe scara de serviciu.Geamul, geamul ar mai fi o soluþie, chiar ºi unsalt dincolo de el nu va însemna dispariþia.Niciodatã nu mai poþi muri, nu o sã mori orice s-ar întâmpla cu blocul tãu, eºti în siguranþã, chiarºi când uiþi de acest lucru. Þine strâns detelecomandã, butoneazã, mutã privirea, absoarbe,pluteºte deasupra a tot, asta au scris cu litereîngroºate în instrucþiunile pentru catastrofenaturale, toþi sunt în cea mai deplinã siguranþã.

Benzinãriile sunt prea îndepãrtate pentrualimentãrile necesare în noaptea aceasta.

Bãuturile de pe rafturile magazinelor dinbenzinãrii nu le mai stârnesc apetitul ºi nici nu-imai îndeamnã la o cãlãtorie spre mãruntaieleoraºului, spre strãzile liceului ºi bãncile grãdinilordin faþa ºcolilor generale, pentru toasturi ºi

reînvieri ale amintirilor pierdute prin aceste locuricu ani în urmã.

Nu-i mai cheamã nici rãtãcirile intenþionate,pentru a crea suspansul pe strãzile secundarepline de case ºi urletele câinilor din spateleporþilor. Ori, oprirea la spitalul de boliinfecþioase, cu broaºtele roz imense postate lângãgard, în jurul a ceea ce ar mai fi trebuit sã mai fieîncã o fântânã artezianã, una cu conductesubterane, ce aruncau odatã apa prin gura largdeschisã a broaºtelor roz într-un bazin aflat într-ogroapã.

Broaºtele acum nu mai scot apã pe gurã, aucãpãtat un aer meditativ, resemnat, fiind cuceritedin toate pãrþile de iarbã ºi un muºchi verdeabundent, care în final se va transforma probabilîntr-o blanã protectoare împotriva gerului ºi aploilor.

Periferia este parcã mai departe decât este înrealitate în noaptea asta.

Se gândesc cã cei responsabili cu proiectareaoraºului ar fi trebuit sã includã marginile oraºuluiîn centrul lui sau imediat în apropiere, exact undesunt ei acum, iar oraºul sã capete de fiecare datãnoi centre, formate miraculos tocmai dinperiferiile existente.

Periferia sã se dizolve permanent în centru, sãfie o transformare inexplicabilã, permanentã, sãconfuzi centrul cu periferia. Periferia sã aratefoarte repede precum centrul oraºului. Centrul sãdevinã o copie-matriþã pentru noile cartiere,hotelul Parc din centru un model, o copiereprodusã rapid la nivelul clãdirilor de blocuri, iarlocuitorii delimitaþi altãdatã de gardurile invizibileale statutului inferior al cartierelor sã se simtãmereu în centrul oraºului, niciodatã la margine,niciodatã altfel faþã de cei din mijlocul mandaleiurbane.

Sã le putem spune mândri strãinilor care trecprin urbe cã am reuºit construcþia ºi dezvoltareaunui oraº, în care periferia este condamnatã sã

devinã rapid un centru, cu toate dotãrile ºianexele matriþei originale.

Mai multe centre ale oraºului care se potsuprapune, care se concureazã, se înlocuiesc ºi sesuprapun continuu. Unele din noile centretransformate sã se împerecheze, sã se subminezereciproc, pânã nu îþi mai dai seama care estecentrul ºi cine mai locuieºte dincolo de el.

Mutarea ºi transformarea visate vor fiîmplinite. Toþi în centru, sã-i mutãm pe toþi încentru, cum nu au mai fost niciodatã, toþi înpalatul regelui, niciunul în afara domeniului regalºi a privilegiilor oferite de acesta. Toþi sã fiemulþumiþi de împãrþeala fãcutã ºi de bunãstareadistribuitã, în sfârºit, în mod egal.

Creme de zahãr ars sã fie întinse peste etajulzece al fiecãrui bloc, spre deliciul copiilorlocatarilor. Fiecare nou bloc construit sã nu aibãmai mult de zece etaje, pentru a nu exista vreodiferenþã, invidie, jignire sau aversiune întrelocuitori.

Pe blocuri sã fie amplasate tiribombe ca pevremea circurilor comuniste din pãdurea oraºului,unde locuitorii atunci mâncau micii duminicali,beau berea judeþeanã, jucau fotbalul cu piciorul ºidãrâmau popicele de pe singura pistã amenajatãîn pãdure.

Noua arhitecturã a blocului, cu multetiribombe amplasate pe acoperiº, eventualcolorate în culorile cerute de locatari, cu vatã dezahãr ºi mere coapte vândute de comercianþiiambulanþi în chioºcuri aflate chiar la ieºirea de laetajul al zecelea. Fiecare locatar sã poatã privi dinscaunul tiribombei oraºul de sus, sã se simtã ºi elun pic rege rãsfãþat, mãcar pentru câteva minute.

Toatã viziunea asta pãrea atât de îndepãrtatã,puþin jodorovskianã, cãci acum auzeau doarsunetul locomotivei în depãrtare, dar parcãundeva dincolo de calea feratã, care era tot într-omargine a oraºului. Acele linii ferate pe care letraversau vara ghidaþi de salturile unei broaºtespre dealurile din apropierea gãrii spre viileoraºului, ghidajul broaºtei perfecþionat parcãpentru niºte orbi.

2244




efectul de searã

Privire despre oraº (pluslocuitorii lui)

Robert Diculescu

Marian Zidaru Nu tot ce cade din cer este un înger

2255




Australia, zece ani dupã colaps”… Aºadar lace se poate aºtepta spectatorul de la acestfilm? Bineînþeles la obiºnuita reþetã a

scenariilor postapocaliptice, cu avertismente maimult sau mai puþin subtile în legãturã cu ce s-arputea întâmpla dacã omenirea nu se va schimba.Numai cã de data aceasta nu ni se spune ce estecolapsul la care se face referire ºi nici nu ni searatã cu degetul vreun vinovat în discursurileînãlþãtoare ale personajelor pozitive. Am puteadoar subînþelege cã este vorba despre cãdereaeconomicã din 2008, primul simptom al uneicrize fãrã de sfârºit, dar indicii clare nu apar încel de-al doilea film al regizorului David Michôd,cel care a debutat în 2010 cu Animal Kingdom,foarte apreciat de criticii de film.

Guy Pearce, actorul pe care l-a distribuit ºi înfilmul precedent, joacã rolul unui lup singuratic,un personaj taciturn, cãruia pare sã nu-i fie fricãde moarte. Împreunã cu un tânãr a cãrui viaþã osalveazã, el porneºte pe urmele unei bande dehoþi pentru a-ºi recupera maºina, ultimul lucru pecare îl mai avea. Începe aºadar o cãlãtorie de-alungul unei Australii în care legea ºi viaþaoamenilor nu mai au vreo semnificaþie, cãlãtorieîn timpul cãreia tânãrul, de fapt fratele unuiadintre hoþi, se ataºeazã de cel cãruia îi datoreazãviaþa, iar noi aflãm doar mici elemente care neajutã sã dezlegãm misterul protagonistului.

Sigur este însã de la începutul filmului cãacesta nu este un justiþiar, nu are atuurile unuierou jucat de Clint Eastwood pentru a atragesimpatia spectatorilor. De fapt, pânã la ultimasecvenþã, nu ne dãm seama care este motivulpentru care Eric - îi putem spune aºa sau, la felde bine, personajul fãrã nume - vrea sã-ºirecupereze maºina, fãrã sã-i pese chiar dacã vamuri sau nu.

Oamenii pe care îi întâlnesc cei doicontureazã imaginea unei lumi a singurãtãþii,nimeni nu mai poate condamna sau judeca penimeni, reacþiile sunt întotdeauna violente, iarnoþiunea de dreptate nu mai are nicio relevanþã,fiind doar o problemã a unor poliþiºtitransformaþi în birocraþi fãrã putere realã.Cuvintele care ar putea exprima dorinþa apropieriinu se mai aud, nu mai pot acoperi zgomotul

gloanþelor care, din când în când ºi de fiecaredatã la fel de absurd, puncteazã strident liniºtea.Eric însuºi, despre al cãrui trecut aflãm târziu înfilm un amãnunt cutremurãtor, îºi consumã viaþaîntr-o tãcere apãsãtoare, dar nu pentru a-ºiconstrui vreo aurã de neînþeles, ci pentru cã nueste cu nimic mai bun sau mai rãu decât lumeaîn care trãieºte. Toþi par sã fi pierdut câte ceva,

iar drama lui Eric este aceeaºi, o pierdere dublatãde o vinovãþie cu care este obligat sã trãiascã.Colapsul lumii, despre care se vorbeºte laînceputul filmului, asta ar putea sã însemne.

Rey, tânãrul care îl însoþeºte, este obligat sã-ºidepãºeascã în timpul cãlãtoriei frica, în spatelecãreia se aflã nevoia de siguranþã ºi de familie, defapt de loialitate ºi de compasiune. Fratele sãu îllãsase sã moarã, iar Eric l-a salvat. Comunicativ ºidezorientat, el este exact opusul protagonistului,în care începe sã vadã un model. Ironia filmului(ºi a vieþii, poate) este cã tocmai dorinþa de a-ºidemonstra evoluþia este condamnatã în final. Înacest fel, iniþierea, topos frecvent în astfel deopere, nu este un drum cãtre luminã, ci cãtre osituaþie la fel de absurdã precum cea iniþialã.

Un road movie? Poate, dar cu personaje aflatepe un drum care nu duce nicãieri. O cursã infer-nalã? În niciun caz, vitezele se consumã într-ungol asemãnãtor privirii bãtrânilor conºtienþi cãpentru ei nu mai existã vreun viitor. Doar un filmamar, brutal, bine construit, despre colapsul carevine de pretutindeni, despre ultimul om care seva elibera doar plângând pe mormântul câineluicare i-a fost credincios. Cãci rolurile s-au inversat.

TThhee RRoovveerrRegia:David MichôdActori:Scoot McNairy, Robert Pattinson, RichardGreen, David Field, Guy PearceAnul: 2014

Apocalipsa australianãDorina Lazãr

aritmii

Marian Zidaru Explozie

Marian Zidaru Tron

Da, existã. ªi a apãrut tocmai acuma cândsocietãþile – ºi mai ales mioritica noastrãsocietate este frãmântatã de cea mai

teluricã rãsucire pe întortochiata cãrare ce ducespre palate. Nu ãla cã-i ºmecheroi, nu ãla cã-imincinos, nu ãla cã furã, dar nici ãla cã a furatºi n-a dat banii înapoi, nu ãla cã e incapabil, darnici ãla cã e hoþ calificat. Ãla, ãla, ãla... ªi pânãla urmã tot un ãla o sã iasã. ªi colo, ºi colo.Dacã se vor înþelege vom fi fericiþi, vom avealinºte ºi vom înjura într-o singurã tonalitate,dacã nu se vor înþelege vom fi tot fericiþi ºi vomadmira circul pe diferite posturi ºi antene –întrucât avem destule – ºi vom striga zilnic„Jos!” ºi „hoþii, hoþii!...”

ªi totuºi, posturile ºi antenele ne îndulcescviaþa. Cu vedetele. Cu siguranþã, suntem þara cucel mai bogat ºeptel de vedete pe hectar. Ce, pehectar? pe metru patrat! E suficient sã aparã decâteva ori, la starea vremii, dacã-i tânãrã ºi binedezbrãcatã, chiar dacã-i frig afarã, ea-i vedetã!Apoi sã nu mai vorbim de cele aduse în mini-tanga sã se fleorþãie în jurul super vedeteifemenine ºi masculine, sã-i facã atmosferã întimp ce se chinuieºte cu cântecul acela cu care aieºit pe locul 16 din 20 de concurenþi. ªi astanu din vina lor, a interpreþilor, care în generalsunt înzestraþi. ªi fac totul ca sã iasã bine. Dincauza juriului, a comisiei, autohtone, formatãdin specialiºti. Bine cã nu-i din academicieni. Orfi Doctori, în teoria muzicii, dar ce folos dacãn-ai gust. Vedete! Dar sã ne uitãm puþin ºi îndicþionar; „vedetã – artistã care deþine rolprincipal într-o piesã”. Da, simplu. ªi acuma,înainte de a merge mai departe, ne permitem oglumã. Un banc. Pornit tot din Potfalãu. Pe carerog... cenzura sã-l taie dacã ar pãrea chiarindecent: „Ce deosebire este între budigãii(chiloþii) de altã datã ºi chiloþeii (tanga) deastãzi? Simplu – înainte trebuia sã dai chiloþii lao parte ca sã-i vezi bucile, astãzi trebuie sã daibucile, pardon – fesele, ca sã întrevezi chiloþeii.ªi cu acestea, am ajuns în fine la subiectul carede fapt ne preocupã. DANSUL. Arta Dansului.Adevãrat, puþin am cam mânjit-o noi cu„vedetele atât de aprig lansate de prezentatori...frumoºi, de regulã raºi în cap – cã aºa-i acumala modã! A cui e vina? Dacã nu s-au ºtiut tundela 0 când erau copii, adolescenþi ºi foarte tineri.Mãcar din când în când. În Potfalãu, oamenii devârsta a doua toþi au pãr. Scurt, dar îl au.

Pentru cele ce urmeazã, pentru a fi înþelesnu numai de cãtre specialiºti ci ºi de cât maimulþi iubitori ai nobilei arte, vom da câtevasumare informaþii. Câteva. Masteranzii ºidoctoranzii în ale baletului, dacã vor mai mult,sã extragã din Dicþionarul de Dans, aºa cum aumai fãcut-o, fãrã ghilimele de rigoare. Noi nu nesupãrãm. Dicþionar apãrut la Cluj, anul trecut,ediþia III-a.

DANS: Suitã ritmicã de gesturi ºi paºi. Eloferã plãcere ºi celor ce-l executã, dar ºi celorce-l privesc. ªi toþi doresc sã-l înveþe încã dincopilãrie. Dansul evolueazã tratând subiecte dinviaþa cotidianã, apelându-se la sentimente detristeþe, bucurie, urã, iubire. Apare denumireaCOREGRAFIE. Arta creãrii unui BALET.Coregrafie ºi nu coreografie. Denumirea îi vinede la numele insulei Cores, din Arhipelagul

Egeean, unde-ºi avea reºedinþa Terpsihore –Muza dansului. Se dansa ºi se danseazã cuprilejul unor evenimente mai speciale – nunþi,sãrbãtori, petreceri. Astfel apare dansul desocietate, evoluând în dansul de salon, iar laclasele dominante care datoritã împrejurãrilor aumai mult rafinament, ºi mai ales timp, aparedansul de curte cu inerentul ceremonial. Înfruntea cãruia, prin gust ºi rafinament, sesitueazã Curtea Francezã. Curtea Regalã. Cu aleei dansuri pompoase. Dansurile de Curte sestudiau cu foarte multã exigenþã ºi rãbdare,respectându-se anumite reguli ºi rigori. Numaiun singur „reverance” al menuetului se studialuni întregi, urmãrindu-se execuþia luidesãvârºitã. În evoluþia dansului de curte aparpaºi noi, forme noi orientate cât mai mult spreperfecþiunea esteticã. Aceste evoluþii, dominatede exigenþã, tind spre profesionalism. Careimpune apariþia unei noi meserii. Aceea aprofesorului de dans. Acesta, împreunã cu mariipasionaþi, cautã – ºi pânã la urmã gãseºteperfecþiunea în plastica ei. Însuºi Ludovic alXIV-lea este autorul a patru figuri ale genului dedans ce se desãvârºeºte. ªi acuma, pentru cãnolens volens veni vorba de Regele Soare, seimpune a ne ocupa puþin mai intens de aceastãstrãlucire.

Ludovic al XIV-lea începe în l660 sãguverneze personal într-o nouã viziunedominatã de grandoare ºi strãlucire. Dansatorpasionat ºi desãvârºit, în timpul sãu baletuldevine principala preocupare esteticã a Curþii.Montãrile coregrafice având caracter de mãreaþãsomptuozitate. “Baletul este cel mai superbmoment al mãreþiei lui Ludovic XIV”. JeanJacques Rousseau.

Timp de 20 de ani îºi va face plãcere ºionoare sã întruchipeze pe Apolo ºi Jupiter îndiferite balete. „Nimic n-a contribuit mai multsã-l îmbete pe Rege decât aceastã perpetuãapoteozã a mãreþiei sale.” Gustave Lanson.

În 1661 Ludovic XlV înfiinþeazã la ParisAcademia de Dans pe care o pune subconducerea profesorului sãu CharlesBeauchamps. Academie devenitã cu timpulªcoala de balet a Operei Mari din Paris. Înaceastã Academie începe profesionalizareapropriu-zisã a baletului. Aici, maeºtri caBeauchamps, Picquet sau d’Olivet nu maiacceptã dansul la întâmplare, în formerudimentare. Astfel începe ºlefuirea ºiperfecþionarea unor miºcãri ºi gesturi trecuteprin filtrul raþiunii. Se stabileºte un anumi codprivind miºcãrile dansante. Se fixeazã în tehnicabaletului acele norme ºtiinþifice bazate pedeschiderea picioarelor în afarã la 90 de grade ºicele 5 poziþii. Astfel apare dansul perfect,dansul ºtiinþific, dansul artificial, dansulprofesional care se numeºte BALETUL CLASIC.Care stã la temelia tuturor genurilor coregrafice.Au apãrut, apar ºi vor apãrea multe stiluri demanifestãri coregrafice, dar dacã interpretul nuare la bazã studii de dans clasic se va simþi cãeste un amator ºi nicidecum un profesionist. Deaceea, în patinajul artistic, gimnastica sportivã,gimnastica artisticã etc. talentele cu aspiraþii demari campioane iau lecþii de balet clasic.

În concluzie, Ludovic XIV - Regele Soare -

poate fi numit, pe drept cuvânt, pãrinteleBaletului Clasic ºi totodatã pãrinteleînvãþãmântului coregrafic gratuit - de Stat,întrucât: „Statul sunt Eu!”.

ªi pentru cã pomenirãm de începuturileelevate ale dansului de societate numindMenuetul, al cãrui simplu reverance era studiatluni întregi, vom sãri la capãtul firului la genulde dans cãruia unii-i spun dans sportiv, alþii –dans modern, dar mai degrabã-l putem numidans de parchet. Foarte frumos, foartespectaculos ºi foarte atractiv. ªi foarte scump,poate fi numit stilul de dans a copiilor de banigata. Dar sã demonstrãm: un astfel de dansatorde parchet ajuns la maturitate, dupã ce a luat ºicâteva premii la diferite concursuri care se þinlanþ, dupã ce nu-l mai þin balamale ºi niciaspectul, se hotãreºte sã-ºi deschidã un studiode dans. Care trebuie sã fie o salã foartecentralã ºi foarte elegantã. ªi, întrucât cunoaºtefoarte bine psihologia bãnoºilor între care seaflã marele procentaj de snobi, pune niºte taxeexorbitante. ªi ce se întâmplã de fapt? Sepiseazã câte un pas, sau câte o figurã, dar maimult paºii, întrucât stilul se executã cupicioarele, are ºi capul niºte smucituri, mai suntºi unele cambreuri: aici trebuie lucrat caulcioarele în îndoituri ºi smucituri sã nu seciocneascã între ele. Aici, clasicul nu are cecãuta întrucât stilul este exclusiv dans deperechi, partea superioarã a corpului nu aretreabã decât cu þinuta. În general paºii ºicombinaþiile sunt limitate. La un concurs -internaþional - nu am putut numãra mai multde l6. Însã, întrucât cel cu aparatul de filmat seplimbã de la o pereche la alta ºi fiecare în acelmoment face altceva, þi se pare bogat în variaþii.Apoi, au denumiri, sã tot fie. Bossa nova, cea-cea, Rock... Muzica se schimbã – paºii, camaceiaºi. Afarã de vals. Valsu-i vals. Valsul Vienez– dans de perechi bine prinse. ªi acuma de ceam spus cã e dansul copiilor de bani gata?Întrucât, care familie onestã îºi poate permitesã-i confecþioneze adolescentului, sau copiluluide 12 sau 13 ani, smoking sau frac la comandã,cu papillon, guler ºi cãmaºã cu piept scrobitplus pantofi de lac, flexibili sau, pentru fetiþe,toaletã, la casa de modã, cât mai frumoasã, cât

2266




rememorãri

A opta minune a lumiiAlexandru Iorga

Marian Zidaru Gard

2277




mai scumpã ºi cât mai sexi, pentru un Concurssau un spectacol, eventual douã?! ªi la anul, saupeste doi ani, repetãm comanda. Întrucâttineretul creºte. Într-adevãr, dansurile, la acest...diapazon, sunt spectaculoase. Iar domniºoarelesunt frumoase. La nivel de top-fashion. E ºinormal, dupã zecile de ore de repetiþiisãptãmânale, desigur, ºi ore de aerobic, daraceea în altã parte. În alt studio. Alþi bani, altãdistracþie! În concluzie, ºi aici s-au gãsitºmecheraºi - respectiv profesorul de dans - caresa se foloseascã foarte rentabil ºi chiar legal deorgoliul snobilor avuþi. ªi bine fac. Dar sã neapropiem de capãtul firului ºi sã intrãm însubiectul propriu-zis. În l809 Serge de Diaghilevvine la Paris cu o trupã alcãtuitã din cei maibuni dansatori proveniþi din ªcoala Imperialãdin Moscova ºi Sankt Petersburg. Trupãdenumitã Baletele Ruse. Succesul acestei trupe,acestei companii este atât de mare încât însuºiAcademicianul Louis Gillet afirmã „Viaþa mi-oconsider împãrþitã în douã – cea dinainte ºi ceade dupã apariþia Baletului Rus la Paris”. Vedeta -veritabilã vedetã - steaua acestei trupe era foartetânãrul Vaslav Nijinski. Supranumit ZEU ALDANSULUI. ªi pentru prima oarã „a optaminune a lumii”. Considerat pânã astãzi cel maimare dansator al tuturor timpurilor. Acuma, noinu putem bãga mâna în foc cã el, sau Nureevsau Barâºnikov sau altul o fi fost cel mai mare;secvenþe filmate despre Nijinsky nu a avemdecât câteva, primitive ºi nesemnificative, darcronicile vremii pomenesc, în legãturã cuvariaþiile lui, cã în sãriturã dãdea impresia cã stãîn aer. Iar la unele sãrituri jetés dãdea impresiacã executã un unghi în aer. Sare înainte ºiaterizeazã mult în dreapta. Dar despre BaleteleRuse ale lui Diaghilev ºi mai ales despreNijinski ne vom ocupa într-un material aparte,supranumit - „tragedia unui Geniu”.

Acuma, dupã atâtea trepte, suiºuri,coborâºuri, intrãm hotãrâþi în subiectul propus.Când Mihail Barîºnicov a reuºit sã fugã dinraiul sovietic ºi a executat pe scenã 11(unsprezece) piruete, a întors America ºi Europa

Occidentalã pe dos. Fapt demonstrat ºi în filmulNopþi Albe, în faþa întregului Mapamond. Eibine, acuma, astãzi, apare un miracol caredepãºeºte infinit cifra lui Barîºnicov. Miracolul,A OPTA MINUNE A LUMII - cu litere mari, aintrat în Cartea Recordurilor, în faþa comisieirespective, cu CINCIZECI ªI PATRU de piruete.Pe care noi le-am vãzut ºi pe care le puteþivedea ºi Dv. oricând, pe internet, întrucât peviu, în direct, în vreun spectacol, ori cine aþi fi,nu aveþi atâþia bani. Deci, când o doriþi, cãutaþipe internet SOFIA LUCIA. Nume uºor dereþinut. Sofia - capitala Bulgariei, Lucia -Santalucia, etc. Cine este aceastã Sofia Lucia? Ofetiþã americanã care, anul trecut când a intratîn Cartea Recordurilor, încã nu împlinise 13 ani.Foarte frumoasã albã, foarte degajatã - absolutsigurã pe sine, corp de mini top fashion. Pe unclasic absolut, împins la limitele extreme, facetot ce poate exista în arta dansului. ªi nunumai. Executã la paroxism exerciþiile pe covorale campioanei de gimnasticã sportivã, exerciþi-ile campioanei de gimnasticã artisticã, fãrãinstrumente, bineînþeles. Salturi mortale, flik-flak, etc, etc. Ca sã nu vorbim de teroristulFouetté clasic, pe care, intercalat cu piruete, îlpoate executa la infinit, dintr-o singurã pornire.Plus contorsiunile fetelor japoneze, coreene,chineze, etc. pe care le putem vedea pe arenelemarilor circuri sau scene de varieté. Apoi stepp.Încât într-un astfel de dans Fred Aster ar pãreaun bunic absolut docil pe lângã ea. De aseme-nea ºi stilul de dans irlandez, chiar ºi aºa- zisulmodern hip-hop. Te pomeneºti cã de s-ar apucade bãrbunc, ºi pe acesta l-ar executa. Declarã cãmunceºte - se antreneazã - opt ceasuri pe zi, cao plãcere ºi necesitate organicã, nu ca untravaliu. De, mai dã Dumnezeu ºi astfel deoameni pe pãmânt. Cât va dura... poate sãdureze decenii, poate sã stopeze într-o zi. Astanumai Atotputernicul o ºtie. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, ea ºi-a fãcut suma. ªi-a cumpãrat oinsulã în mãrile Sudului, plus ce o mai fi având,vrea sã-ºi mai cumpere o insulã ºi în ArhipelagulEgeu... Recent a fost invitatã la un Festival

Coregrafic la Viena. Regizorul coregraf alFestivalului a propus, aºa, pour la bonnebouche, marilor stele participante sã le facã undans de ansamblu. Printre el prim-balerina de laBalºoi, prima de la Coventgarden, o etoile de laGrande Opera de Paris, alta din New York, plusSofia Lucia. Dansul s-a realizat. La generalã,primele i-au fãcut loc Luciei sã stea la mijloc. Eas-a aºezat în dreapta, a cincea. „Treci în mijloc! -Nu cãci eu sunt cea mai micã. Sã fie scaraperfectã.” N-au avut cu cine se înþelege. Autrebuit sã accepte. Dar la spectacol, a treia ºi apatra, în timp ce dansau s-au deplasat spredreapta, împingând-o pe ea la mijloc. „- Acumanoi facem ce trebuie, tu fã ce vrei!” Menþionezcã în spectacole, în timpul unor dansuri,balerinii mai schimbã între ei câteva cuvinte,fãrã ca publicul sã-ºi dea seama. Dupãspectacol, organizatorul financiar a întrebat-o:

- Cum sã te plãtim?- Cum vreþi.- Pãi... care þi-e tariful?- Oooo, dacã ar fi sã mã plãtiþi dupã tariful

meu, mâine aþi da faliment. Aºa cã mã plãtiþicum puteþi.

Un patinator de performanþe face ºi elpiruete. Multe ºi în vitezã.

Îndoit, rãsucit, fiecare cum poate. Pânã la 17.Înþelegem. Oþelul patinei sapã în gheaþã o câtde micã denivelare care-l ajutã la menþinereastabilitãþii. Dar Lucia nici mãcar atâta ajutor nuare. Cu pantoful neted pe duºumeaua netedã...Piruete clasice, perfect regulamentare. Capuleste ultimul care pleacã ºi primul care revine.Încât se dã impresia cã artistul rãmâne tottimpul cu faþa la public. 54 de piruete! Ne-amconsultat mai muþi colegi, profesioniºti. Unde ofi având fata aceasta “elicea” care s-opropulseze?!... În urechi, în umeri, în frunte?!...Poate nici ea nu ºtie. „- Cine, cum, Sofia Lucia?- ªti-mã Dumnezeu.”

Marian Zidaru Brâncovenii / Stare îngereascã

Henry Kissinger ar putea pretinde cã are operspectivã privilegiatã asupra Chinei. Îndefinitiv, fostul secretar al

Departamentului de Stat a fost trimis depreºedintele Nixon sã facã legãtura cu MaoZedong ºi Zhou Enlai ºi sã repunã SUA ºi Chinaîn relaþii de cooperare. El a fãcut, dupã propriamãrturisire, mai mult de cincizeci de cãlãtorii înmarea þarã de la Rãsãrit, încât a acumulatinformaþii mai ample ºi mai puþin comune caoricine.

Citind însã cartea sa, On China (Penguin,New York, 2012, 604 p.), îþi dai repede seama cãrenumitul profesor american nu a mizat doar peexperienþa sa extraordinarã. El a întreprins unstudiu aprofundat al Chinei, cu lecturi suficiente,atât înainte de exerciþiul diplomatic ºi în timpulacestuia, cât ºi dupã ce a rãmas doar consultantal politicii internaþionale. În orice caz, cartea saatestã preocuparea de a fundamenta relaþiileAmericii cu China pe o cunoaºtere feritã de cliºeea acestei þãri ºi pe concluziile demersului propriude a cunoaºte ºi înþelege.

Nevoia cunoaºterii efective, spre a nu se cedacliºeelor ºi ca antidot la acestea, a rãmas ºi astãzi,când China continuã ascensiunea în primul planal vieþii contemporane, iar multe întrebãri suntdezlegate improvizat. Fiindcã avem în cartea luiHenry Kissinger punctele de vedere la care aajuns o personalitate care a trebuit sã adoptedecizii practice de relaþionare cu China, în cele ceurmeazã vreau sã desprind imaginea profesoruluiamerican despre China ºi sã-i evaluez tezele, cuceea ce am putut sesiza pânã acum, la rândulmeu, la faþa locului ºi prin lecturi.

ªi astãzi sunt mulþi, mai ales în þãri fãrãtradiþie de cunoaºtere a altor culturi, care aplicãChinei cliºeele propriului fel de a fi ºi gândi ºitrag concluzii ce nu au de a face cu realitatea.Spre deosebire de aceºtia, chiar dacã vine dintr-oculturã aflatã pe cale de universalizare, cemarcheazã istoria lumii, Henry Kissinger ºtie cãnu poþi cunoaºte destul o þarã cu care vrei sãinteracþionezi decât dacã îi cercetezi istoria.Asumpþia sa, realistã, spun eu, este cã, în cazulChinei, avem de a face, într-adevãr, înainte detoate, cu o „civilizaþie” ce imprimã, de multesecole, forma societãþii chineze ºi felul de a gîndiºi de a se manifesta al chinezilor. Altfel spus, înChina tocmai „civilizaþia” este oarecumechivalentul „statului naþional” din tradiþiaoriginatã în Europa.

De aceea, cartea lui Henry Kissinger începe cuexpunerea acelor caracteristici ale istoriei chinezece conferã singularitate felului de a privi lumea alchinezilor. Politica chinezã în lume, de careprofesorul american se intereseazã, vine, constatãel, din „principii de strategie ºi de abordare astatului” ce au vechimea unor milenii (p. 2-3) ºi-iconferã caracteristici pe care autorul le preia înformulãri proprii. „Unitatea” prevaleazã în tradiþiachinezã, iar „dezunitatea” este socotitã aberaþie(p.7). China a mai fost în avangada istorieiuniversale, anticipând semnificativ tehnicilebazate pe cunoºtinþe ºtiinþifice ale europenilor ºiprecedând descoperirile geografice ale acestora,

poziþie din care s-a retras „voluntar”, fiindabsorbitã de chestiuni de apãrare a teritoriului (p. 9). Pânã la revoluþia industrialã, „China a fostmult mai bogatã decât Occidentul” (p.11), în 1820ea dând 30% din produsul social total al lumii (p.12). China este conceputã de gânditorii ei ca o„civilizaþie unicã”, aflatã în „centrul lumii”(„imperiul de mijloc” are ºi aceastã conotaþie!),orientatã spre „armonia universalã”. Aici, aºa cumconfucianismul a consacrat, problema centralãeste nu acea „teleologie a istoriei” la capãtulcãreia individul obþine mântuirea (redempþiunea),ci „redempþiunea statului prin comportamentuldrept al individului” (p.15). „China a avut, de maimult de o mie de ani, o birocraþie imperialãdeplin formatã, recrutatã prin examinare pe bazãde competiþie, relativã la toate aspectele vieþiieconomiei ºi societãþi ºi la reglementarea lor”(p.16). „China nu a fost în poziþia de a-ºi cucerivecinii. Populaþia ei consta mai ales din fermierilegaþi de pãmânturile lor ancestrale” (p.19). Atuncicând a fost învinsã de vecini, a cãutat sã arateacestora cã nu se poate guverna fãrã birocraþia,metodele ºi limba chinezã (p.22). Când intra înrãzboi, strategia nu se baza pe analiza staticã asituaþiei, cât pe captarea direcþiei de evoluþie ºiservirea scopurilor acesteia (p.30).

Concluzia lãmuritoare a lui Henry Kissingermeritã a fi evocatã: „China a intrat în epocamodernã ca un imperiu de un fel sigular: un statce pretindea relevanþã universalã pentru cultura ºiinstituþiile proprii, dar care fãcea puþin efort sãcreeze prozeliþi; cea mai bogatã þarã din lume, daruna ce era indiferentã la comerþul exterior ºiinovaþia tehnologicã; o culturã [...] ºi o unitatepoliticã de o extensiunea geograficã fãrã seamãn,care nu era conºtientã de curentele tehnologice ºiistorice ce-i vor ameninþa curând propriaexistenþã” (p.32). Din acest punct, în orice caz,trebuie plecat dacã vrem sã cunoaºtem ºi sãînþelegem China actualã.

Cartea On China are drept focuscomportamentul Chinei în sistemul internaþional,pe care îl abordeazã într-o bine clarificatã opticãistoricã. Henry Kissinger reconstituie acestcomportament amintind epoca clasicã a istorieichineze – dupã ce menþioneazã, adecvat cã încultura chinezã nu se vorbeºte de un început,precum la evrei sau la greci, care au imprimataceastã particularitate considerãrii de cãtre Europaa propriei istorii. Este epoca în care China sereprezintã pe sine drept „centrul lumii (theKingdoom of the Middle)” ºi-i vede pe ceilalþi ca„barbari (barbarians)”, dar începe sã întâlneascã,de la sfârºitul secolului al XVIII-lea încoace,emisarii puterilor europene. În vreme ce europeniicautã pe toate cãile sã penetreze frontiereleChinei cu produsele lor, China se apãrã îndârjit.Cunoscutul „rãzboi al opiumului” este descris camomentul în care ajung la ciocnire reprezentareasinocentricã a lumii ºi reprezentarea europeanã,deloc înclinatã sã menajeze convingereacentralitãþii Chinei în lume. Henry Kissingerdescrie elocvent aceastã interacþiune ce a antrenatschimbarea poziþiei Chinei în lume.

Schimbarea însãºi s-a produs ca urmare a unei

triple „provocãri (challenges)”: cea din parteanaþiunilor europene, cea din partea Rusiei ºi ceadin partea Japoniei (p. 57 ºi urm.). „Printr-unproces dureros ºi adesea umilitor, oamenii de statchinezi au reuºit în cele din urmã sã pãstrezepretenþiile morale ºi teritoriale ale ordinii lor, alumii, ce se dezintegra”(p. 59). Ei nu au rezistatînsã presiunilor europene la acceptarea egalitãþiicu lumea „barbarilor”, deslimitarea comerþului ºistabilirea de ambasade în reciprocitate, încât, lamijlocul secolului al XIX-lea, „armate strãine auocupat capitala Chinei ºi au întãrit interpretareaoccidentalã a egalitãþii politice ºi a privilegiilorambasadoriale” (p. 67). Vechea Chinã sucombã în1912, odatã cu cãderea dinastiei Qing ºi lasã locunei evoluþii noi, începute cu republica condusãde Sun Yat-sen.

A urmat rãzboiul civil, dintre naþionaliºtiiconduºi de Chiang Kai-shek ºi comuniºtii conduºide Mao Zedong, care se încheie, cum se ºtie, curetragerea primilor în Taiwan ºi preluareaconducerii Chinei de cãtre Mao Zedong, sprijinitîndeaproape de Zhou En-lai ºi alþi lideri ieºiþi dinluptele politice ºi militare ce au avut loc. Fapt estecã, ºi în acest moment al istoriei chineze, „fiecareom de stat trebuie sã echilibreze experienþatrecutului ºi pretenþiile viitorului” (p. 90), iaraceastã echilibrare rãmâne caracteristicã politiciichineze din epoca modernã.

Cine viziteazã foarte modernul Hangzhou –care aminteºte mereu, prin waterfront-ul magnific,de Philadelphia – sesizeazã nu doar modernitateaexplozivã a industriei, comerþului, educaþiei ºiinfrastructurii, imensele suprafeþe cu ceai verde ºifabuloasele târguri de mãtase, ci ºi preþuirea pecare chinezii de astãzi o acordã lui Mao Zedong.Am avut ocazia sã particip la un dineu, greu deegalat prin rafinamentul gastronomic, chiar în salaistoricei întâlniri dintre Mao Zedong ºi RichardNixon, care este menþionatã ca atare. La poalelemunþilor ce strãjuiesc fosta capitalã a Chineirãmâne accesibilã privirilor de departe, o uriaºãstatuie a lui Mao. În China, în multe locuri,inclusiv în vestita piaþã centralã din Beijing,Tiananmen, se pãstreazã semnele veneraþieipentru cel care a condus China din 1949 pânã lapunerea ei pe direcþia succeselor copleºitoareînregistrate din 1978 încoace.

Mulþi oameni din afara Chinei cred cã Mao ºi-a legat soarta de destinul „revoluþiei culturale”,care a reþinut ani buni atenþia pe întregul glob, pecare unii dintre adepþii sãi au dus-o în grotesc ºipe care chinezii înºiºi o privesc critic, fãrãechivoc. Imaginea rãspânditã þine de aceastãcredinþã. Henry Kissinger nu a cedat, însã,cliºeelor epocii ºi a cãutat sã cunoascã ºi sãînþeleagã el însuºi ce a reprezentat, în fond, MaoZedong ºi epoca sa. Un autor care nu poate fibãnuit nicidecum de simpatie pentru revoluþii,cum este profesorul american, ajunge sã dea oaltã imagine a celebrului gânditor revoluþionarmai bine aºezatã pe documente ºi fapte.Concluziile lui Henry Kissinger sunt demne dereþinut de cãtre cel care vrea sã se apropie decunoaºterea Chinei de astãzi. Sã le rezumãm încâteva coordonate.

Mao Zedong vine în fruntea unei neobiºnuitde vaste miºcãri a populaþiei rurale, pentru primaoarã ridicatã la o astfel de scarã în istoriamilenarã a Chinei, ºi impune o direcþie nouã deevoluþie. Henry Kissinger foloseºte expresii rare –numindu-l „colos (colossus)” pe Mao Zedong – ºivorbeºte de „dominanta ºi copleºitor deinfluenta” sa manifestare, deopotrivã „poet ºi

2288




diagnoze

Andrei Marga

Cunoaºtere versus cliºee.Kissinger despre China

2299




rãzboinic, profet ºi lider”, care „a unificat Chinaºi a lansat-o pe un curs care aproape cã i-a distrus(wrecked) societatea civilã” (p. 92). Mao, nespune autorul cãrþii On China, ajunge sã punãChina, direct ºi indirect, pe direcþia ce a dus lasituaþia de astãzi: o societate ce se modernizeazãcu neobiºnuitã rapiditate, o supraputereeconomicã a lumii, cu impact crescând asuprapoliticii mondiale, guvernatã de o viziune ce avenit dincoace de colapsul stângii comuniste dinEuropa. Resursele culturale pe care Mao le-a pusîn lucru au fost multiple.

Mao Zedong ºi-a însuºit bine cultura clasicã aChinei, în stãpînirea cãreia s-a adâncit practiccontinuu, la care a adãugat ceva propriu. „Totuºi,oricât a absorbit Mao din istoria Chinei – scrieHenry Kissinger – nici un conducãtor chinezanterior nu a combinat elemente tradiþionale cuacelaºi amestec de autoritate ºi hotãrâre precumMao: ferocitate în faþa provocãrii ºi diplomaþiepriceputã atunci când circumstanþele au prevenitpreferinþa sa pentru drastice iniþiative încãrcate deputere” (p. 104). Spre deosebire de Lenin ºi demarxismul sovietic, care postulau cã în societate„contradicþiile” se depãºesc odatã cu preluareaputerii politice, Mao, încrezãtor în „unicitatea”Chinei, a considerat cã nu este loc pentruîncetiniri sau pauze, realitatea fiind continuucontradictorie. „În cãutarea unicitãþii istoricechineze, ordinea socialã are nevoie sã fie în fluxconstant pentru a preveni pãcatul<revizionismului>, de care Mao va acuza tot maimult Rusia post-stalinistã. Un stat comunist, dupãMao, nu trebuie sã se transforme într-o societatebirocraticã; forþa motivatoare trebuie sã fie maicurând ideologia, decât ierarhia” (p. 107). MaoZedong nu a denunþat nicidecum idealul socialchinez al „marii armonii” ºi nu a fost în acestpunct în dezacord cu Confucius. El a considerat,într-adevãr, cã din confucianism rezultã o politicãprea „slabã” de rezolvare a contradicþiilor, cãci sepostula „marea armonie” la începutul procesului.„În interpretarea lui Mao a istoriei, ordineaconfucianã a menþinut China slabã; <armonia> eiera o formã subjugare. Progresul va veni numaiprintr-o serie de încercãri brutale de a angajaforþele contradictorii una împotriva alteia, atât îninterior cât ºi în exterior. Iar dacã acestecontradicþii nu apar în relief ele însele, esteobligaþia partidului comunist ºi a liderului sãu sãmenþinã o continuã rãzvrãtire, la nevoie chiarîmpotriva sa” (p. 96). Mao Zedong a vãzut încontinua etalare a contradicþiilor calea spre„marea armonie”. „Manipularea contradicþiilor afost strategia sa proclamatã, fiind în serviciul unuiscop ultim extras din conceptul confucian al luida tong sau Marea Armonie” (p. 95).

Henry Kissinger vede în teoria „revoluþieicontinue” nucleul concepþiei lui Mao Zedong, pecare o derivã din trei surse culturale: ideologia,tradiþia ºi naþionalismul chinez. Cea maiimportantã a fost credinþa sa în rezilienþa,capabilitãþile ºi coeziunea poporului chinez (p. 108). Mao începe de fapt cu faimoasaconstatare-apel: „poporul chinez s-a ridicat (stood-up)!” ºi înainteazã cu încrederea-avertisment, larîndul ei notorie: „poporul chinez va triumfa (willprevail)!”. Mao a impus societãþii chineze oturbulenþã continuã, de o magnitudine care înorice þarã l-ar fi înlãturat pe conducãtor, dar areuºit sã pãstreze covârºitoarea majoritate achinezilor de partea sa.

Efectele concepþiei pe care Mao Zedong apromovat-o s-au vãzut repede ºi în relaþiileinternaþionale, de care Henry Kissinger seintereseazã cu deosebire. ªi aici Mao a izbutit sãschimbe abordarea. „În ceea ce priveºte restul

lumii, Mao a introdus un stil special care asubstituit puterea fizicã cu militanþa ideologicã ºipercepþia psihologicã. Acesta a fost compus dinconcepþia sinocentricã asupra lumii, ceva dinrevoluþia mondialã ºi o diplomaþie ce foloseatradiþia chinezã de manipulare a barbarilor, cumare atenþie acordatã planificãrii meticuloase ºidominãrii psihologice a celeilalte pãrþi” (p. 100).De aceea, ºi atunci când a fost nevoit sãnavigheze printre douã supraputeri nucleare, Maoa procedat ca ºi cum acestea nu ar exista. Miezuldoctrinei sale, sub acest aspect, al relaþiilorinternaþionale, a fost prevenirea „încercuirii” (p. 103). Henry Kissinger trage o concluzie fermã:„afirmându-se într-o lume cu douã supraputerinucleare, în pofida insistentei ei propagandecomuniste, China a reuºit sã se conducã pe sineca, în esenþã, un <agent liber> geopolitic alrãzboiului rece. În condiþiile slãbiciunii ei, ea ajucat un rol deplin independent ºi larg influent.China s-a miºcat de la ostilitate la aproape oalianþã cu Statele Unite ºi, în direcþia opusã, cuUniunea Sovieticã – de la alianþã la confruntare.Probabil cel mai remarcabil este faptul cã a reuºit,în cele din urmã, sã se detaºeze de UniuneaSovieticã ºi sã vinã de partea <cãºtigãtoare> arãzboiului rece” (p. 112).

Henry Kissinger analizeazã pe larg politicadecisã de Mao Zedong pentru þara sa înãuntrultriunghiului Statele Unite – Uniunea Sovieticã –China, plecând de la cunoscuta maximã a celebreiRealpolitik a lui Otto von Bismarck: într-o lumede cinci, cauþi sã fii printre cel puþin trei.Evenimente majore aveau sã antreneze schimbãri:rãzboiul din Coreea, apoi discursul lui Hruºciovde demitificare a lui Stalin, divergenþa dintreteoria „coexistenþei paºnice” a liderului sovietic ºiteoria lui Mao a „luptei neîncetate contraimperialismului”, politica economicã a „MareluiSalt Înainte”, „revoluþia culturalã” declanºatã în1966. Douã punctãri prefigurau reluareacontactelor ºi noi politici în relaþia dintre SUA ºiChina: de o parte, un articol din revista „ForeignAffairs”, al senatorului John F. Kennedy, din1957, de cealaltã parte, un memorandum al luiWang Jiaxiang adresat conducerii chineze în 1962.La sfârºitul anilor 60, subliniazã autorul cãrþii OnChina, preºedintele Mao Zedong a reanalizatsituaþia – plinã de pericole sesizabile, spuneHenry Kissinger, în raport cu prezenþa americanãîn Pacific, prezenþa Rusiei la nord, a Indiei la sud,a Japoniei la est – ºi a deschis calea „reconcilierii”cu SUA (p. 201).

Henry Kissinger redã în cartea sa evoluþiarelaþiilor dintre China ºi SUA de la Mao Zedongla contemporanii noºtri ºi articuleazã un tablouinstructiv pentru cei car studiazã istoria relaþiilorinternaþionale. Nu stãrui asupra datelor istorice,ci caut sã desprind acele aspecte nodale aletabloului elaborat de profesorul american, carecontribuie la cunoaºterea ºi înþelegerea Chineiactuale ºi, desigur, în acelaºi timp, la înlocuireacliºeelor cu cunoaºterea lucrurilor.

Autorul cãrþii On China aduce dateimportante pentru reprezentarea postumã nunumai a lui Mao Zedong. În raport cu acesta,Zhou Enlai apare ca cel care convertea tezele luiMao Zedong în mãsuri administrative, dar ºi cacel care, având la activ, împreunã cu DengXiaoping, studii de formare din tinereþe la Paris, amoderat, în aplicare, acele teze. „Mao a fostdornic sã accelereze istoria. Zho a fost mulþumitsã exploateze curentele ei” (p. 241). Apoi,înscrierea principiului „non-hegemoniei” în Pacificîn comunicatul vizitei preºedintelui Nixon înChina a avut importanþã crucialã, întrucât puneaîntr-o nouã perspectivã ansamblul relaþiilor sino-

americane, lãsând loc unei „cvasi-alianþe”(p. 276)a celor douã þãri. Acel document a cãpãtat poziþiade piatrã de hotar. „Vizita lui Nixon în China esteuna dintre puþinele ocazii când o vizitã de stat aantrenat o schimbare seminalã în afacerileinternaþionale. Reintrarea Chinei în joculdiplomatic global ºi opþiunile strategice crescândepentru Statele Unite au conferit o nouã vitalitateºi flexibilitate sistemului internaþional” (p. 273).

Mao Zedong este prezentat de HenryKissinger, mai ales pe baza transcriptuluiconvorbirilor directe, ca avocat al unei prezenþeputernice a SUA în relaþiile internaþionale, pentrua contrabalansa ponderea Uniunii Sovietice, ºi,desigur, ca strateg al revenirii Chinei pe scenajocului în trei (p. 280). Deng Xiaoping este celcare, mai ales cu deviza „Reformã ºi deschidere”,de la vestita plenarã din 1978, schimbã evoluþiaChinei ºi-i creeazã un cadru internaþional. El „arãsturnat politica internã a lui Mao, dar a lãsat înmare mãsurã neschimbatã politica externã a luiMao” (p. 348). În relaþia cu SUA a ajuns atât dedeparte, încât a stabilit chiar o acþiune comunã ca„obligaþie conceptualã” (p. 353). Ca urmare, SUAau pus pe agenda imediatã, începând cupreºedintele Jimmy Carter, tema „normalizãrii”relaþiilor cu China (p. 355). Iar pe fondul slãbiriiUniunii Sovietice ºi al angajãrii Americii, subRonald Reagan, pentru triumful global aldemocraþiei liberale, China ºi-a consolidatlibertatea de manevrã într-un echilibru în trei (p. 388-389). Au intervenit miºcãrile ce auculminat cu piaþa Tiananmen, dar acestea nu aumai periclitat cursul reformelor în China (lideriichinezi fiind preocupaþi sã asigure stabilitateapoliticã ºi poziþia internaþionalã dobânditã (p. 422), iar de partea americanã, preºedintele BillClinton a propus, ca alternativã la tentaþiasancþiunilor, o politicã de încurajare a tendinþelorde reformã.

Oriunde mergi în China de astãzi, se discutãschimbãrile impresionante ºi pozitive ce au avutloc ºi se evocã iniþiativele lui Deng Xioping din1978. Henry Kissinger le dedicã acestora unspaþiu considerabil în cartea sa On China, în carea menþionat, în mod repetat, cã politica chinezãcu care el însuºi interacþiona era alimentatã dindouã surse majore – de considerente ideologice ºide interesul naþional. El a preluat precizareafãcutã deja de Zhou Enlai, cã socialismul este oopþiune hotãrâtoare a Chinei contemporane. Elciteazã, de asemenea, optica preºedintelui de maitîrziu, Jiang Zemin, conform cãreia socialismulvine din profunzimile culturii chineze. Pestetoate, Henry Kissinger are cuvinte extrem deapreciative la adresa calitãþilor excepþionale,inclusiv profesionale ºi larg culturale, alepersonalitãþilor care au reprezentat China de alungul deceniilor ºi îi trateazã cu respect univocpe foºtii sãi parteneri de discuþii ºi pe cei care i-ausuccedat.

Henry Kissinger a vãzut în reformele iniþiatede Deng Xiaoping ºi duse departe de Jiang Zemino schimbare a economiei, dar ºi o descentralizareºi o deschidere fãrã rezerve spre lume a Chinei,care au permis urcarea ei în postura desupraputere economicã a lumii ºi þarãdeterminatoare a politicii globale. El areconstituit, cu o grijã pentru a capta nuanþelesemnificative, evoluþia Chinei, legând continuupolitica externã cu schimbãrile de politicã internã,de la reorientarea lui Mao Zedong în spaþiulinternaþional, trecând prin cotitura produsã deDeng Xiaoping în politica internã, prin iniþiativelereformatoare ale lui Hu Yaobang ºi Zhao Ziyang,la era lui Jiang Zemin. Odatã cu mandatul acestui

3300




preºedinte, care vorbea ºase limbi ºi recita lungipoezii în românã, „China s-a ridicat la un nou rolmondial, cu interese în fiecare colþ al globului,integratã într-un grad fãrã precedent cu tendinþelepolitice ºi economice mai largi” (p. 480).Respectatul preºedinte a fost cel care a limitatmandatele conducãtorilor de partid ºi de stat,începând cu al sãu, ºi a deschis astfel caleaaccesului la decizii pentru personalitãþi noi ºideosebit de creative. Se atinge acum nivelul dedezvoltare înalt în care, în relaþia dintre SUA ºiChina, punctul crucial nu mai este caracterizarearelaþiei: ambele pãrþi pãºesc, dacã nu dinconvingeri, cel puþin în practicile lor, într-un„pattern al coexistenþei cooperative” (p. 487).

Cu preºedintele Hu Jintao ºi noileadministraþii americane, „nivelul interacþiuniidintre China ºi Statele Unite a însemnatrestabilirea rolului central al Chinei în afacerileregiunii ºi ale lumii. Solicitarea Chinei departeneriat bazat pe egalitate nu a mai fostpretenþia exageratã a unei þãri vulnerabile; ea afost tot mai mult o realitate susþinutã decapacitãþi financiare ºi economice” (p. 493).Cartea lui Henry Kissinger se încheie, subaspectul reconstituirii istorice comentate, dinpunctul de vedere al evoluþiei sistemului relaþiilorinternaþionale, cu consemnarea acordului dintrecei mai mari actori ai scenei globale, semnat laCasa Albã, de preºedinþii Barack Obama ºi HuJintao, privind „angajamentul la o relaþie SUA-China pozitivã, cooperativã ºi cuprinzãtoare” (p. 531).

Este edificator, din multe puncte de vedere,mai ales din cel al evaluãrii situaþiei din China,rãspunsul lui Henry Kissinger la întrebarea cuprivire la viitorul desirabil al relaþiei dintre celedouã supraputeri ale lumii actuale. De ambelepãrþi sunt curente, ce nu dau, totuºi, tonul,reticente, care considerã cã din relaþia existentãcâºtigã cealaltã parte. Fostul secretar de statamerican intervine cu o analizã lucidã, sprijinitãpe o cunoaºtere mai adâncã ºi mai cuprinzãtoare,care-ºi asumã cã cele douã þãri îºi vor promova,fiecare, cu siguranþã, viziunile asupra societãþii ºi

lumii. Aceastã analizã – demnã de urmãrit subvarii laturi – abordeazã ºi cele douã teme rãmasesensibile în relaþia SUA – China.

Prima este tema drepturilor omului. Acesteasunt – dupã Henry Kissinger – o problemãinevitabilã în interacþiunea SUA–China, ce trebuieabordatã înãuntrul întregului spectru al acesteia.„Statele Unite – scrie el - nu pot sã-ºi rãmânãcredincioase fãrã a afirma angajamentul lor faþãde principiile fundamentale ale demnitãþii umaneºi participãrii populare la guvernare. Având învedere natura tehnologiei moderne, acesteprincipii nu se vor opri la graniþe naþionale. Darexperienþa a arãtat cã încercarea de a le impuneprin confruntare este aidoma unei înfrângeri desine – mai ales în cazul unei þãri cu o asemeneaviziune istoricã despre sine cum este China. Osuccesiune a administraþiilor americane, incluzândprimii doi ani ai lui Obama, a echilibrat în modsubstantiv convingerile morale de lung termen ºiadaptãrile de la caz la caz la cerinþele securitãþiinaþionale. Abordarea de bazã – discutatã încapitolele anterioare – rãmâne validã; cum sã seatingã echilibrul necesar este provocarea pentrufiecare generaþie de lideri de cele douã pãrþi” (p. 526). Henry Kissinger dã aceastã recomandareplinã de realism celor ce se ocupã deinteracþiunea celor douã supraputeri ale timpuluinostru, fãrã sã cedeze vreunei subordonãri achestiunilor morale faþã de urgenþele de decizie.El evocã angajamentul preºedintelui Hu Jintaopentru o „harmonious world of Lasting Peace andCommon Prosperity” (p. 499) ºi considerã cã în,orice situaþie, este nevoie de „înþelepciune ºirãbdare” (p. 548).

A doua este tema ordinii politiceinternaþionale, ºtiindu-se cã autoritãþile Chineiargumenteazã mereu cã nu sunt rãspunzãtoare deordinea mondialã existentã. Henry Kissinger estede pãrere cã nu poþi face o þarã sã-ºi asume osituaþie dacã nu a participat la crearea ei. Pe dealtã parte, profesorul american nu dã credit ideiivetuste de a „încercui” China, ca opþiunestrategicã, argumentând cã o asemenea abordarestârneºte ab initio, chiar în virtutea tradiþieichineze, reacþia justificatã a acestei þãri. Henry

Kissinger nu numai cã vede, drept rezultat alistoriei pe care a evocat-o, o „co-evoluþie” (p. 526)a SUA ºi Chinei în sistemul internaþional, dar o ºirecomandã. „Coexistenþa cooperativã” este soluþiaveritabilã a dificultãþilor, existente ºi potenþiale, ºinimic nu ar fi mai dãunãtor, în concepþia sa,decât reluarea „confruntãrii”. „Relaþia China –SUA nu trebuie consideratã ca un joc cu sumãzero; iar emergenþa unei Chine prospere ºiputernice nu trebuie asumatã, în sine, caînfrângere strategicã a Americii. Esenþa provocãriieste aceea cã douã societãþi mãreþe sunt obligatesã aibã de a face una cu cealaltã în mijloculpresiunilor ºi transformãrilor cãrora nici ogeneraþie nu a trebuit sã le facã faþã, cu atât maipuþin pe o asemenea scarã globalã. Ambele pãrþiriscã enorm printr-o astfel de confruntare; ambelepãrþi au nevoie sã se concentreze asupra evoluþieiinterne, importantã pe cât este aceasta. Economiamodernã, tehnologia ºi armele de distrugere înmasã proscriu preemþiunea (proscribepreemption). Istoriile ºi economiile celor douã þãrile obligã sã interacþioneze. Problema este dacã eleo fac ca adeversari sau în cadrul unei cooperãripotenþiale” (p. 539). Henry Kissinger formuleazãaceastã linie de conduitã pentru supraputeri ºi oargumenteazã cât se poate de convingãtor,bazându-se pe o bunã cunoaºtere a dosarelorrelaþiei dintre ele.

Iar dacã înlocuirea „confruntãrii” cu „co-evoluþia” ºi „coexistenþa cooperativã” sunt valabile– cum Henry Kissinger a arãtat elocvent, în carteaOn China – pentru relaþia dintre cele douãsupraputeri, nu sunt aceste abordãri cu atât maivalabile în relaþia altor þãri cu China? La aceastãîntrebare trebuie dat ºi astãzi rãspuns de cãtre celcare vrea sã cunoascã ºi sã înþeleagã China deastãzi. Iar efectiva cunoaºtere ºi înþelegere aChinei presupune lecturi istorice ºi sistematice, cenu mai lasã loc replierii în cliºee.

(Din volumul Andrei Marga, AscensiuneaChinei, în curs de pregãtire)

Marian Zidaru Înger pe o temã româneascã / Îngerii ºoselelor

Adecedat recent Francisc Salamon – Saci (11mai 1947-19 iulie 2014), bateristul primeiformaþii de preluãri rock din Cluj, Index

66, baterist la Semnal M ºi la cea mai popularãorchestrã de coloane sonore de pe vremeacomunismului, Depold. În ultimii ani, Saci (a sepronunþa ªoþi) a fost activ la CatRhythm ºiTransylvania. Vara asta, Francisc Solomon a trecutîn lumea celor drepþi în urma unui infarct. Acumaproape trei ani de zile l-am cunoscut personal.Artistul m-a invitat la el acasã, unde, în calitatede redactor muzical, am realizat, în perioadadecembrie 2011-ianuarie 2012, o serie deinterviuri legate de cariera lui artisticã. Înamintirea regretatului artist, prezint o chintesenþãa rãspunsurilor din discuþiile directe cu FranciscSalamon despre activitatea sa artisticã.

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: […] Noi cântam ºi la Chios,în formula Index 66 ºi era o bucãtãreasã, MargitNene, cred… Maji Nene… ºi era o doamnã groza-vã. Ea întotdeauna… mergeam în spate… searadeja ne era foame ºi mergeam înãuntru, labucãtãrie, ºi Maji Nene zicea: iarãºi ni-s aicea pri-etenii… na bine, bine, bine… ºi ne aducea o tavãaºa mare (zice, þinând mâinile întinse în aer ºidestul de îndepãrtate), de vreo opt kile de cartofiºi ne spunea: vezi, la prietenii tãi ãia buni sã lespui cã sub cartofi sunt ºi câþiva cârnaþi. […] eraplin Chios-ul; era ca la meci în fiecare searã ºi

veneau prieteni, se fãcea o gaºcã mare de pestradã… ªi mâncam – dupã care ne pregãteam sãcântãm – ºi Iuliu [Merca] se ridica ºi zicea: no,acuma avem o dedicaþie specialã pentru MajiNene, cea mai fainã bucãtãreasã din lume…Cântãm piesa Hello, Mary Lou… în traducereliberã: Egeseged Margit Nene!

Grozave chestii… Acuma am citit un articolîntr-un ziar de Cluj despre Vãrzãrie… ºi acoloscria cã pe vremuri existau trei restaurante saubistrouri unde se mânca: era vãrzãria, cartofãria ºifasoleria. Astea erau unicate în þarã. Eu nici nuºtiu dacã mai exista aºa ceva undeva în lume.Deci, într-un restaurant mâncai numai preparatedin cartofi, în altul numai din fasole, iar în altreilea numai din varzã: varzã a la Cluj, sarmaleºi tot felul de alte preparate. Chestia asta a fostfãcutã de fapt de ºeful de la Chios, pe care-lchema Zoli Baci… Zoltan Zserbera. Vãd cãnimeni nu scrie despre el… Asta dacã scrii unde-va, sã scrii cã eu personal am insistat ca probemaasta sã se cunoascã la Cluj, cã lumea nu mai ºtie– ºi când se scrie despre aceste lucruri, se uitã defapt cã Zoltan a fost fondatorul, cã dacã nu erael, acum ziarele nu aveau despre ce sã scrie. El afost primul mandatar în România în 1964 sau1965. El era mandatar la Chios. Acesta era unmare lucru la vremea aceea, cã era un fel de pro-prietar, dar cu chirie la stat; deci, el era un fel de

patron. Era mare lucru pe vremea comuniºtilor…ªi el a fondat chestia asta: vãrzãria, cartofãria ºifasolãria. ªi ce se întâmpla acolo… cã programulzicea cã ei trebuiau sã deschidã la 9, dar ei erauaolo de la 6:30, ca mâncãrurile sã fie gata la oradeschiderii, iar ospãtãriþele erau obligate la ora 7sã meargã la coafor. De la 7 la 8, Zoltan închiriao coafurã… Între orele 7 ºi 8 coafura respectivãnu lucra decât numai pentru Zoli Baci.Ospetãriþele erau obligatoriu coafate, machiate ºifãcute la unghii acolo. Aºa mergeau la lucru.

RRiiCCoo: Povesteºte-mi un moment memorabil cuIndex 66.

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: Am avut un concert laOradea cu Index 66; trebuia sã meargã formaþiamare, de estradã, cu dirijorul Biþu (GabrielMãrgãrit) la Oradea ºi nu mai ºtiu din ce motivnu a putut sã se deplaseze acolo. Atunci, direc-torul Casei de Culturã a Studenþilor, LaurenþiuHodorog, ne-a rugat sã mergem noi. Ne-a dus unmicrobuz ºi am dat spectacol la Sala Arlus de laCasa de Culturã a Municipiului din Oradea.

Când am ajuns acolo, nu era nimeni… Am ziscã no, fain concert o sã fie… ºi Pali zice la ceilalþi:no, voi descãrcaþi instrumentele ºi tobele, cã eumã duc sã beau o cafea cu Saci. Ne-am dus la numai ºtiu care cârciumã renumitã de cafea, cã pepartea aia a þãrii, inclusiv la Cluj, se bea cafeabunã… ºi când ne-am întors, sala era arhi-plinã,pânã ºi pe pereþi stãtea lumea. Concertul a avutun succes enorm. Cântam piese de Beatles, de cese cânta atunci. Aproape cã am uitat acest episod…

Am fost în mai multe locuri cu formaþia, pre-cum Târnãveni. Casa de Culturã de la Târnãvenia fost la fel de plinã; atmosfera a fost extraordi-narã. Acolo, þin minte, la o piesã mi-a scãpat unbãþ din mânã ºi nu am ºtiut ce sã fac, urlam ºiîmi dãdeam cu mâna în cap ºi þipam cã nu ºtiamce sã fac… Bãteam cu o singurã mânã, iar bãieþiileºinau de râs… Lumea a fost în delir. Cred cã afost prima piesã psihedelicã din lume, cã euurlam: ooooaaaaaaooooooaaa ºi bãteam în tobã,ºi lumea þipa… A fost un moment grozav.

***Dupã destrãmarea formaþiei Index 66, în

1970, în vreme ce Iuliu Merca a trecut laMondial, Saci a ales sã-ºi continue activitatea alã-turi de formaþia arãdeanã Depold (pânã în 1980),cu care avea sã trãiasca zece ani de maximã inten-sitate ca muzician profesionist în România.

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: Deosebit la formaþiaDepold este faptul cã era cea mai solicitatã trupãautohtonã din anii 1970, antrenând atmosfera latrei Revelioane în direct la TVR (alãturi de secþiade suflãtori din trupa lui Vasile Sile Dinicu, celmai apreciat dirijor român din anii ‘70). Nu amînregistrat albume cu formaþia Depold, dar amlucrat la foarte multe piese în anii 1973 -78… Aufost sute de piese imprimate, întregul repertoriuînregistrat de Marius Þeicu, Olimpia Panciu,Mihai Constantinescu ºi mulþi alþii. Noi am fostchemaþi la înregistrãrile lor în studio, în primulrând pentru cã am avut instrumente grozave,eram instrumentiºti foarte buni ºi aveam treisoliºti foarte talentaþi, care fãceau cor de înne-buneai… Ori asta plãcea la orice solist sau solistã,sã-l ai pe Depold în spate. Nu conta cine venea


muzica

In memoriam Francisc Salamon(1947-2014)

RiCo

Semnal M, 1980 (din arhiva personalã a artistului), de la stânga la dreapta: Ghiþã Ciolac, Iuliu Merca, ªtefanBoldijar, Francisc Salamon

3322




cu piesa lui, cã erau... Johan Depold ºi EugenBauer, care ziceau: asta-i piesa? no, staþi jos, cã leorchestrãm...

Formaþia Depold a parcurs întreaga þarã, înlung ºi în lat, fiind trupa de spate pentru uniidintre cei mai în vogã soliºti ºi soliste din anii1970… Dar cu toate astea, nu se mai vorbeºtenimic despre formaþia Depold. Niciun artist de lavremea respectivã nu mai menþioneazã trupa despate în vreun interviu sau pe vreo paginã de net.Asta-i destul de urât; ar putea sã menþioneze for-maþia, pentru cã în mare mãsurã, datoritã nouãsunau ei bine pe scenã. Nu am zis cã nu cântaubine, dar datoritã nouã, pentru cã aveam ºisculele cu care au putut sã sune atât de bine…

RRiiCCoo: Unde te-a prins cutremurul din 1977?

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: În Focºani. Eram în concertla Casa de Culturã. Mã aflam în cabinele de lademisol. Sus pe scenã se afla dl. AlexandruClenciu, caricaturistul, care fãcea o proiecþie cudiapozitive ale desenelor semnate de el. Eu jucamºah, iar când am auzit primele bubuituri, am ziscã vin ruºii peste noi. Mã gândeam (râde): undeîmi este arcul? Pentru cã aºa se auzeau, ca ºi cumar veni tunurile ºi tancurile… Uite aºa umblaupietrele de ºah (face miºcãri de lateralitate cuambele mâini tremurânde deasupra mesei undeeram aºezaþi). În viaþa mea nu am avut experienþaunui cutremur. Jenci, care era un tip foarte isteþ,ne-a zis: bãieþi, haideþi afarã cã ãsta-i cutremur!Eu, cum am fost ºi cum sunt, stãteam singur ºimã uitam cã Robi, cu care jucam, a fãcut omutare foarte inteligentã, picaserã dintre piese pejos, ºi nu mai era nimeni în cabinã. Când sã ies ºieu, am dat de toatã gaºca (cu Marina Voica,Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu) adunatãla uºã. Eu zic: ce faceþi? Nu ieºiþi? Ba da, dar eînchisã uºa! Uºa era închisã cu cheia, ca sã nupoatã intra lumea de afarã. Pãi, dar nu ecutremur? ªi am dat un picior în uºã… ºi ne-amtrezit în faþa unor blocuri de nouã etaje… Am

vãzut cum aruncau oamenii televizoarele, ºi cumse aruncau chiar ei de la etaj… Culmea este cã nua murit niciun om. ªtii de ce? Pentru cã înaceeaºi zi, înainte de masã, a fost sãpat totpãmântul ca sã se punã noua recoltã, pãmântulfiind sãpat adânc, era moale, s-au rupt picioare,mâini, dar nu a murit nimeni. Am fost exact înepicentru.

RRiiCCoo: Dupã zece ani petrecuþi prin turnee,mereu pe drumuri, te-ai întors la Cluj...

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: Aproape ajunsesem acasãcând m-am întâlnit cu Iuliu Merca pe stradã. Amschimbat douã vorbe, iar apoi m-a întrebat unde-mi sunt tobele. I-am rãspuns cã sunt la garã,pentru cã doar de câteva minute am sosit. Hai sãmergem dupã ele, cã mâine searã avem concert,mi-a spus. Ne-am dus, le-am luat, iar seara urmã-toare debutam la Semnal M.

RRiiCCoo: Am gãsit o filmare pe YouTube din1982 cu Semnal M.

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: Ce filmare?

RRiiCCoo: Semnal M, La mijloc de pãdure, unfragment din filmul Melodii la Costineºti (1982)...

FFrraanncciisscc SSaallaammoonn: În ‘82, vara, nu eram laSemnal M. Am fost împreunã în 1981… În 1982am cântat tot pe Litoral, dar cu Stelele, dinTimiºoara, în Venus. Atunci, în 1982, Iuliu Mercaiarã a fãcut o formulã din asta de fantome…atunci s-a compus ºi piesa aia, La mijloc depãdure… Urãsc piesa aia… Iuliu avea chestia asta,fãcea schemele lui ºi atunci trei dintre compo-nenþi am plecat din formaþie. Am plecat eu,Ghiþã Ciolan ºi Istvan Boldijar, iar el [Iuliu Merca]a fãcut formula asta cu care a fãcut filmarea aia.A cântat vara pe Litoral, dar a fost un fiascototal. Casa de discuri Electrecord a vrut sã facãun disc – el avea ideile astea, cã poate ºi fãrã noi– ºi s-a dus de unul singur la Bucureºti ºi a impri-

mat Planeta ruptã în douã, înregistratã integral cugrupul adunat de el în varã pe Litoral. Atunci ne-asunat, pe mine ºi pe Istvan Boldijar, doamnaDaniela Caraman Fotea sã ne roage sã venim sãrefacem discul, cã nu-i dã drumul pe piaþã. Atuncizice Iuliu, cu pieptul în barbã: No, hai mã sãmergem sã facem treaba aia… Zic eu: ce treabã?Pãi, sã refacem discul, cã cicã nu-i bine, cã nuºtiu ce-au stricat ãia acolo… – Ce sã strice, mãi, cãai stricat tu, dobitocule, cã eºti tot cu figuriletale... No, ºi ne-am dus ºi am refãcut...

Am vãzut o filmare, datã de Doru Ionescu peTVR 2, o filmare unde cântam cu ei, dar nu aparîn filmare, l-am întrebat pe Doru ºi-mi zice: Da,n-ai fost tu pe filmãri, dar ºtii de ce? Am venit sãvã filmãm dimineaþa pe la 9-10, cã atunci amavut timp, ºi tu ne-ai gonit de la uºã, ai zis cã tunu te scoli la ora aia... Aºa cã am mers la Gyulã[Iuliu Merca] ºi a zis cã lasã cã mergem ºifilmãm, gãsesc eu pe cineva… ºi aºa a fãcut... Eueram la cazare ºi dormeam… Deci, Gyulã era înstare de orice. La un moment dat mi-a ºi spus:bãi, eu n-am prieteni eu fac totul pentru bani(râde cu tristeþe)… Dar nu cred cã aºa simþea.Brava el, de-aia a ºi bãut, cã dacã nu… Era aºa unbãiat cuminte ºi la locul lui, nu avea nimic cunimeni...

***

În 1995, Francisc Salamon s-a alãturat trupeiBega Blues Band, unde liderul trupei era KamocsaBela (membrul fondator al formaþiei Phoenix).Alãturi de bãnãþeni, Saci a rãmas doi ani.

În 1997, bateristul a acceptat o ofertã de acânta pe vase de croazierã. Departe de casã, aveasã afle de trecerea în nefiinþã a celui mai bun pri-eten al sãu, Iuliu Merca.

A revenit la Cluj în 2000, continuîndu-ºi acti-vitatea la Old Timer Dixieland Band, o formaþiede petreceri prezentã ºi la festivalurile din ce în cemai rare de jazz din anii 2000.

Dupã 2010, Saci se alãturã primei formaþii deRockabilly din România, CatRhythm, iar ulteriorcântã cu fiul lui Teo Peter la Transylvania, cu caresusþine un turneu înainte de a trece în nefiinþã.

Marian Zidaru Îngerul timpului (detaliu)

Marian Zidaru Regele Plângator / Melchisedec

3333




Sub certul soare al Romei, mai cert decâttelejurnalul ºi serialele cu orã fixã, s-a desfãºuratºi în acest an, olimpiada organismelor rezistente

dotate cu ochelari fumurii, pãlãriuþe ºi tot ce mai intrãpe lângã un troler. În cursa locurilor de selfizat, unaccesoriu necesar, similar sticlei cu apã, a devenitmintea febrilã, localizabilã printr-un sistem complicatde pliante ºi hãrþi, gps-uri la purtãtor ºi uneori tricoruide aceeaºi culoare. Fiecare aparat foto era însoþit de ofiinþã bipedã, iar în unele cazuri, acelaºi aparat eraalocat mai multor organisme similare, ceea ce i-a fãcutpe cercetãtori sã emitã ipoteza existenþei unor grupuricare supravieþuiesc prin asociere, printre care: a. prinasociere prin învecinare de lungã duratã în formacuibului din cãrãmidã sau bca, în funcþie de posibiliãþi,supranumit ºi celula societãþii, b. prin asociere prinînvecinare de scurtã duratã, în formã de trolee, metroa, mero b, treno per lido, catolici fervenþi, catolicifrecvenþi, cãutãtori ai adevãrului în gurã, înfometaþiiubitori de artã, înfometaþi etc. Prin faþa vitrinelor ºi amanechinelor perfect ºlefuite, unele stilizate pînã laesenþialul unei ºarpante pe care ar recunoaºte-o ºigoogle ca fiind domnul ºi doamna Smith, se iveaupâlcuri de cópii dezmãþate, arareori nimerind o pozãsau o posturã degajatã ºi dezafectatã precum cea aoriginalului din plastic sau a celui bidimensionalînfãþiºînd adolescente (tot bipede) în mãriminenaturale, tratate cu filtro artistico – polvere e grana –almeno16 o di più.

Probabil aceasta ar fi o descriere pe gustulautorului Obsolescenþei omului. Despre suflet înepoca celei de-a doua revoluþii industriale (traducere ºinote de Lorin Ghiman, editura Tact, 2013). GüntherAnders a fost catalogat ca fiind un „reacþionarromantic”. Acceptã titulatura de romantic, dar nu ºi pecea de reacþionar, insistând „asupra unui conceptuman de om”. Cartea sa este într-un fel o colecþie desimptome care au în vedere ceva ce depãºeºte vechiul

concept de alienare, în care omul ºi munca/lumea sase mai puteau, dacã nu salva, cel puþin institui ca poliîntr-un antagonism. Lupta garanta un câmp comun decreare a sensurilor, chiar ºi a celor de combãtut.Dincolo de alienare, Anders descoperã ceea ce elnumeºte ruºinea prometeicã, ruºinea de a nu fi una cumediul artificial dominat de tehnicã, ruºinea de aaparþine încã naºterii ºi devenirii, incertitudiniiparcursurilor pe care le presupune orice creºtere, de lacea organicã, la cea spiritualã. Probabil ruºineaprometeicã ascunde în spate nu doar vechi sau mainoi utopii ale unei lumi perfect armonioase (fie chiarºi în mai noile teodicei ale ameliorãrii), ci ºi un soi depulsiune de moarte, a cãrei împliniri va permiteomului sã se autoanihileze ca agent al alegerii, capurtãtor al vinii. „Realitatea este cã ceea ce omul sperãsã atingã cu ajutorul experimentelor sale este climaxuldezumanizãrii posibile. ºi spun «climax», fiincã aceastãdezumanizare, înjosire ºi rãpire a liberãþii, care a fostconsideratã vreme de sute de ani drept cea mai gravã,adicã faptul cã «muncitorul este utilizat de condiþiilesale de muncã», a devenit dupã cele întâmplate ofigurã a naivitãþii ºi inofensivului. Cã ºi azicontemporanii asociazã cu pasivul «a fi utilizat» ideigeneratoare de spaimã, ideile de suferinþã, nelibertateºi nefericire, este în afara discuþiei. Însã în ce anumeîºi vede el mizeria este, tocmai invers, limitareautilizãrii sale; eventualitatea ca pasivitãþii, utilitãþii, pescurt: nelibertãþii sale i s-ar putea pune limitedefinitive.” Sufletul n-ar fi, probabil, decît un factorperturbator, precum în descrierea pe care i-o dãZamiatin în Noi: ceva în care lumea intrã ca într-ooglindã topitã, provocând imaginaþia. Or fericirea înstatul total, imaginat de Zamiatin constã în a menþinetotul la distanþã ºi la vedere. Într-un fel societateamedia, o societate de „fantome” dupã descrierea luiGünter Anders, nu face decât sã pãstreze totul ladistanþã ºi la vedere, fãrã însã a reuºi sã suprime laturahormonal-emotivã a receptãrii. Cu toate acestea (ºi

pentru asta stau mãrturie mai multe experimenteºtiinþifice), empatia este prima sacrificatã în lumeafantomenlor. Fiecare se consumã în micuþul sãuThruman Show: „Oricât ar fi de indiscutabil cã azi nezboarã în ochi ºi urechi mii de întâmplãri ºi porþiuniale lumii de la care antecesorii noºti erau excluºi [...]din cauzã cã suntem livraþi livrãrii imediat ce aceastaajunge la noi ºi din cauzã cã ne-a fost furatã libertateade a ne apropia de ele sau de a lua poziþie faþã de ele,noi suntem înºelaþi. ªi suntem înºelaþi în acelaºi fel caºi cu acea placã de gramofon care ne redã nu numaicutare sau cutare muzicã, ci simultan ºi aplauzele cuinterjecþiile asortate lor, în care suntem puºi sã nerecunoaºtem propriile noastre aplauze ºi interjecþii. ºifiindcã aceste discuri livreazã nu doar lucrul, ci ºireacþia noastrã la el, noi suntem prin ele co-livraþinouã înºine.”

Simptomele unei responsabilitãþi fluctuante au fostremarcate de mulþi autori, printre care ºi Bauman,considerate ca fiind un efect al diviziunii muncii sau altehnicii care nu cunoaºte decât imperativul „eficienþei”(fie cã e vorba de producþia la hectar sau deproducerea unor arme de distrugere în masã din ce înce mai sofisticate), punându-se în umbrã oarecumfactorul uman, devenit cu totul pierdut, camuflat, unacu tehnicile pe care le-a creat. S-ar putea ca aceasttrompe d’oeil în care omul nu se mai deosebeºte de„peisaj” sã fie expresia celei mai vaste „defulãri”posibile: a crea o lume în care confortul sã excludãdisconfortul prin simple calcule. Dacã obiectul este celcare seduce, atunci transformarea fiecãruia în obiect,devine o cale de a avea acces nelimitat la seducþie.Slefie-ul e un soi de seducþie la vrac. Disponibilãoricând, difuzabilã, crescutã cu fiecare like în parte, unfel de grandomanie a celor care au reuºit sã devinãîndeajuns de semnificativi încât sã devinã serializabili.Avem de-a face cu noi ºi noi modalitãþi de a produceplãcerea autoanihilãrii. Ea nu mai are nevoie detraversarea unei alteritãþi ºi nici de exotismedevastatoare. Mai eficace decât gândacul kafkian eposterul gândacului kafkian, o variantã amelioratã, oalterare suportabilã, în „limitele cultului californian alsinelui”, provocat numai cu mãsurã, numai pentru a-ºidovedi cã ceea ce nu-l omoarã îl întãreºte.

showmustgoon

Teodora Anao

Despre obsolescenþã ºi eternitate (I)

În esenþã, dimensiunea magicã priveºte faptele decunoaºtere ºi acþiune umanã, fãrã sã acþioneze negativînsã asupra funcþionãrii comportamentului uman ºi, caatare, asupra celui care se afirmã prin discurs, adicã cafiinþã vorbitoare. Se poate afirma cã limbajul însuºipoate sã favorizeze într-un fel acþiunea magicului îndiscurs. Este cunoscutã în acest sens magia cuvintelorîn creaþiile culturale de orice formã (literare, artistice,ºtiinþifice, metafizice etc).

Dacã participarea factorului magic poate sãproducã fenomene de dezordine ale limbajului (ºiimplicit ale comportamentului), aceasta depinde desituaþii istorice determinate, care pot determina ºi unmod „autentic” de „a locui în lume” prin limbaj, darºi un mod „neautentic”, de înstrãinare prin limbaj. Cuechilibrul între factorul semantic ºi cel magic, limbaeste „un mod de a locui în lume”, dar nu trebuie uitatcã numai în orizontul unei lumi cu sens fiecare „îlîntâlneºte” pe celãlalt, adeverindu-se astfel cã „darul dea vorbi face parte din om”.Note:

i L. Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus.

Logisch-philosophische Abhandlung, Suhrkamp Verlag,Frankfurt a.M., 1973, p. 7.

ii F. de Saussure, Cours de linguistique générale, 3e

ed., Paris, Payot, 1971, p. 37.iii Ibidem, p. 251.iv W. von Humboldt, Einleitung zum Kawi-Werk, în:

Schriften zur Sprache, Reclam Jun. Stuttgart, 1973, p. 33.v Ibidem, p. 45.vi M. Heidegger, Sein und Zeit, 12. Aufl., Tübingen,

Niemeyer, 1972, p. 151.vii Ibidem, p. 118.viii M. Heidegger, Brief über den «Humanismus», în:

Wegmarken, V. Klostermann, Frankfurt a.M., 1967, p.145, 146.

ix P. Resweber, La philosophie du langage, Paris,P.U.F., 1979, p. 101.

x Ibidem, p. 99.xi E. Tarasti, Existential Semiotics, Indiana University

Press, Bloomington and Indianapolis, 2000, p. 6.xii E. Cassirer, Von Mythus des Staates, F. Meiner,

Hamburg, 2002, p. 368.xiii Ibidem, p. 369.xiv Ibidem.xv Ibidem.xvi Ibidem.xvii Ibidem, p. 367.xviii Ibidem, p. 367-368. Sã nu se uite, continuã

Cassirer, cã „reînarmarea din anii ’40 a început cu

instaurarea de mituri politice. De fapt, aceastã reînarmareîncepuse cu mulþi ani mai înainte, dar a trecut aproapeneobservatã. Reala reînarmare a început cu naºterea unormituri politice... reînarmarea militarã a fost numaiconsecinþa necesarã a reînarmãrii spirituale, pe care auintrodus-o miturile politice” (Ibidem, p. 368).

xix Ibidem, p. 368.xx Ibidem. ºi ... o observaþie de interes: în „miturile

politice moderne” a avut loc „nu numai o rãsturnare avalorilor noastre etice, ci ºi o transformare a valorilorumane ca atare” (Ibidem, p. 369). Mai mult, „politicieniinoºtri moderni ºtiu foarte bine cã masele largi sunt maiuºor de pus în miºcare prin forþa imaginaþiei decât princea fizicã. ªi ei s-au folosit pe deplin de aceasta.Politicianul a devenit un fel de prezicãtor public. Profeþiaeste un element esenþial al noilor tehnici de guvernare”(Ibidem, p. 377).

xxi L. Blaga, Despre gândirea magicã, Bucureºti,Fundaþia, 1941, p. 83.

Semantic ºi magicîn limbajul de comunicare(urmare din pagina 3)

3344




Festivalul de Film Documentar ºi AntropologieVizualã ASTRA s-a nãscut în vremuri în careRomânia pãrea o þarã care se îndepãrteazã de

orizonturile nobile ale civilizaþiei Occidentale. Abiaieºitã din spatele Cortinei de fier, România seîmpiedica neîncetat atît social, cît ºi economic:conflicte interetnice, mineriade, o inflaþie galopantã;vremuri în care cultura – ca subiect local ºi, de celemai multe ori, chiar naþional – era o cutie a mileiscoasã de la terapie intensivã cu ceva mãrunþiº.Prima ediþie a Festivalului Astra s-a desfãºurat în anul1993, un timp în care invitaþiile erau redactate lamaºinã de scris ºi erau trimise în strãinãtate cu poºta.Atunci filmele erau vãzute pe un televizor. Anulurmãtor, la ediþia a doua, filmele au rulat pe patrutelevizoare simultan, într-o încãpere a Cerculuimilitar din Sibiu. Erau vremuri în care invitaþii strãinibeneficiau de traducere live (aveau traducãtor lîngã eiîn salã) pentru filmele care erau vorbite în românã.ªi erau vremuri în care Festivalul era organizat prinmuncã voluntarã ºi prin donaþii materialereconvertite în bani – în documentarul O scurtãistorie Astra Film, relizat de Carmen Lidia Vidu,dedicat primilor douãzeci de ani de viaþã ai AstraFilm, Dumitru Budralã, directorul festivalului,povesteºte cum a vîndut douã remorci de cartofi încurtea Muzeului Astra pentru a face rost de baniinecesari asigurãrii meselor pentru invitaþii primeiediþii; cartofii fuseserã donaþi de fratele sãu, fermierprosper în 1993.

La început, publicul festivalului era format dinstudenþi la antropologie, sociologie sau filosofie,mulþi dintre ei veniþi cu autostopul în Sibiu, nunumai din România, ci ºi din Ungaria sau Serbia.Odatã cu lãrgirea ariei de cuprindere a filmului denon-ficþiune în cadrul festivalului – dinspre filmuletnografic, antropologic, spre documentarul deinvestigaþie, spre documentarul social, spre celcreativ, de autor, ºi chiar spre documentarul TV – ºipublicul Astra s-a diversificat, acest festival fiindastãzi gazda unei întîlniri deosebite între spaþiulacademic ºi zonele (mai) relaxate ale culturiipopulare. Ca propunere filmicã, Astra e un loc deîntîlnire cu alte culturi, un spaþiu de reflecþie asupraproblemelor sociale ºi politice contemporane. Capropunere ºi provocare intelectualã, Astra este unfestival de þinutã – în ceea ce priveºte limbajulcinematografic, în ceea ce priveºte temele discutatede filmele prezentate aici, în ceea ce priveºte invitaþiiprezenþi în Sibiu ºi prin dezbaterile pe care le oferã.Iar dacã e sã adãugãm acestor date faptul cã vorbimde un festival independent, realizat în afara zonei deproducþie ºi vînzare a filmului de profil, Astra devineun fenomen cultural central raportat la întreg spaþiulcinematografic european; de altfel, datoritã vîrstei ºicalitãþii organizatorice – atît la nivel administrativ, cîtºi artistic – Astra este cel mai important festival defilm documentar din Europa de Est; ºi, ca proiect, aservit de model pentru London Open CityDocumentary Film Festival, realizat începînd cu anul2012 de Michael Stewart, documentartist,antropolog, producãtor independent ºi producãtorBBC, cadru universitar la University College London.

Festivalul Astra este organizat de Fundaþia AstraFilm împreunã cu Astra Film, departament alCentrului Muzeal Astra din Sibiu, constituit subforma unui Centru de film documentar, cercetareantropologicã ºi educaþie vizualã, Centru careorganizeazã lunar proiecþii de film documentar înSibiu (Cinemateca Astra Film) ºi care deþine o arhivãimpresionantã de filme documentare (peste 5000 de

titluri care acoperã cu precãdere producþia europeanãa ultimelor douã decenii), arhivã care poate fiaccesatã ºi cercetatã în Sibiu.

Festivalul Astra a ajuns acum în cel de-aldouãzeci ºi unulea an de activitate ºi la cea de-a XIV-a ediþie organizatã la Sibiu (între 1994 ºi 2011,cu excepþia anului 2007, cînd Sibiu a fost Capitalãculturalã europeanã, festivalul a avut o derularebienalã). În ultimul deceniu, Festivalul Astra a fostinvitat sã se prezinte prin organizarea unor replici alesale în oraºe precum Madrid, Cracovia ºi Poznan,Paris, Torino sau Novosibirsk, replici-festival cu oduratã de trei sau patru zile.

Cea de-a XIV-a ediþie a Festivalului Astra se vaderula între 6 ºi 12 octombrie 2014. Din perspectivacelebritãþii celor prezenþi în întrecere, Competiþiainternaþionalã pe care o va gãzdui în acest an oferãun tablou antrenant. Frederick Wiseman,documentarist american în vîrstã de 84 de ani, cu ooperã ce cuprinde peste patruzeci de lucrãricinematografice, va fi prezent în festival cu filmul AtBerkeley, un film de patru ore despre mediulacademic de la University of California, despremisiunea socialã ºi intelectualã a acestei universitãþi ºidespre ce înseamnã decizie în raport curesponsabilitãþile pe care le are o astfel de instituþie.Discuþia lui Michel Gondry cu Noam Chomsky,transformatã în documentar animat – Is The ManWho Is Tall Happy? – este un alt punct cheie alCompetiþiei Astra Film. Iar Corneliu Porumboiu va fiprezent în Competiþie cu ultimul sãu proiect, Aldoilea joc, discuþia dintre Corneliu Porumboiu ºiAdrian Porumboiu pe marginea meciului de fotbaldintre Dinamo ºi Steaua, arbitrat de cel din urmã în1988.

Marco Wilms este prezent în Competiþie cu ArtWar, un film despre încercarea tinerilor egipteni de asusþine Primãvara Arabã prin intermediul muzicii saual artei graffiti. Prin filmul sãu, Marc Bauder propuneo discuþie (dincolo de bine ºi de rãu) desprerecesiune, pieþe financiare ºi economie în genere,vãzute din perspectiva unui bancher – Der Banker:Master of the Univers. Edward Owles e prezent înCompetiþie cu filmul sãu de debut, The AuctionHouse: A Tale of Two Brothers, în care doi fraþi seaflã într-un moment de cumpãnã, în care încearcã sãsalveze afacerea familiei, o casã de licitaþii, cea maiveche din India. În Bugarch, un film despre locuitoriisatului cu acelaºi nume din sudul Franþei, cu cît seapropie finalul anului 2012, cu atît creºte paranoialegatã de posibila Apocalipsã cititã în calendarulmaiaº, prilejul unei satire la adresa civilizaþieiOccidentale gîndite de Ventrura Durall, de SalvadorSunyer ºi de Sergi Cameron. Life May Be este uneseu cinematografic realizat sub forma unui dialogîntre autorul britanic Mark Cousins ºi actriþa ºiregizorul iranian Mania Akbari.

Astra Film propune ºi o Competiþie Central ºiEst-Europeanã, al cãrei cap de afiº este Maidan,filmul lui Sergei Loznitsa despre protestele dinUcraina din decembrie 2013 pînã în februarie 2014.Un film prezentat anul acesta la Cannes ºi un regizoromagiat anul acesta la Sibiu. O altã propuneredeosebitã a acestei Competiþii este Judgement inHungary, filmarea procesului celor patru persoaneacuzate de statul maghiar de crimã cu motivaþiirasiale (mai mulþi copii ºi adulþi de etnie rromã aufost uciºi sau rãniþi în Ungaria de-a lungul unui an).În cele 167 de zile ale procesului, echipa acestui film,condusã de Hajdu Eszter, a avut voie sã filmeze cu

mai multe camere tot ceea ce s-a petrecut în sala dejudecatã.

Unul dintre meritele incontestabile ale FestivaluluiAstra constã în susþinerea acordatã documentaruluiromânesc. O susþinere care constã în construireaunui spaþiu de prezentare în acord cu ceea ce seîntîmplã în documentarul mondial, astfel încît filmulromânesc – atît pentru realizatori cît ºi pentru cinefili– sã se oglindeascã neîncetat în peisajul mondial deprofil ºi sã se ajusteze în raport cu resurselemondiale ale genului. Numãrul de proiectedocumentare realizate în România a crescut înultimii ani, la fel ºi numãrul de proiecte care auRomânia ca subiect. Festivalul Astra are o competiþiededicatã filmelor româneºti ºi o secþiune deprezentare dedicatã filmelor realizate în România. Înprima secþiune vor fi proiectate filme precum TheBucureºti Experiment al lui Tom Wilson, The Forestal lui Sinisa Dragin, CDPL Story al lui Vlad Rotaru,Trading Germans al lui Rãzvan Georgescu sau AliyahDaDa al Oanei Giurgiu. În secþiunea de prezentare,Made in Romania, vor fi prezente proiecte semnatede Vlad Petri, Nicolae Mãrgineanu, Lucia HossuLongin, Vlad Trandafir, Philips Scheffner sau MarekTuszynski.

Douã teme incitante propuse de Astra Film sîntOnline/Offline (unde sînt programate patru proiecþiidespre realitãþi virtuale, de la lumile deschise deaccesul la internet, la provocãrile jocurilor video) ºiAgeless Sex Life, unde vor fi proiectate cinci filme,între care Men´s Lust ºi Women´s Lust alerealizatoarei austriace Gabi Schweiger sau Vulva 3.0between Taboo and Fine-Tuning, o producþiegermanã semnatã de Claudia Richarz ºi de UlrikeZimmermann.

Un moment deosebit în cadrul festivalului va fiproiecþia omagialã dedicatã lui Charles Chaplin. În2014 s-au împlinit 125 de ani de la naºterea sa, iarAstra Film îl celebreazã pe cineastul nãscut în Londraprintr-o proiecþie specialã a documentarului The BootCake, realizat de Kathryn Millard în India, înlocalitatea în care este celebratã anual ziua luiChaplin. Easy Street ºi The Fireman (filme realizatede Chaplin în 1916) vor însoþi documentarulaustralian amintit în cadrul vizionãrii.

Primului Rãzboi Mondial îi este dedicatã osecþiune specialã, în cadrul cãreia va fi proiectatãseria francezo-canadianã în cinci episoadeApocalypse, la Première Guerre mondiale ºilungmetrajul documentar semnat de NicholasDimãncescu (regizorul care a murit în 2011, la 26 deani, într-un accident alpin la peºtera Cioclovina dinjudeþul Hunedoara), Hill 789: The Last Stronghold.

film

Preliminarii Astra Film 2014Lucian Maier

Am aºteptat cu sufletul la gurã premiera filmuluiKira Kiralina dupã cartea Chira Chiralina dePanait Istrati. M-am dus cu… lecþia pregãtitã,

adicã am recitit cu o plãcere sporitã cartea care a vrãjitcândva chiar lumea sofisticatã literarã a Parisului.Magia e nestinsã, în densitate cromaticã ºi umanitatedevastatoare. Lumina cernutã de lunã proiecteazãoniric pãrul Chirei, „scãpat de sub zeghe”, iar mamaChirei, refuzând sã facã pe virtuoasa, sãdeºte acelaºisfat: „Nu-þi bate joc de Dumnezeu, ci fii ceea ce te-afãcut el”. Oare lumea e într-adevãr frumoasã?Frumuseþea îi vine din inima noastrã, când suntembucuroºi. În ziua în care „bucuria îºi ia zborul, lumeanu mai e decât un cimitir”.

Bucuria mea a zburat dupã vizionarea filmului.Mã întreb cum a putut un regizor de talia lui Dan Piþasã eºueze jalnic într-o ecranizare ratatã? Actori fãrãtalent, scene încropite, amatorism feroce, lamentabil.Naratorul stã în faþa noastrã, ca sã citeascã fraze

întregi, iar în spatele sãu vedem în mod pleonasticacþiunile. El ne spune cã „gemea casa de oaspeþi”, cã„a intrat tata”, însã noi nu suntem debili mintali ºivedem totul. Naratorul, sãracul, fumeazã mereu, parcãe sub dominaþia vreunei publicitãþi. Verbiajul e la elacasã în acest film, în care joacã Iulia Dumitriu, cuaccente teatrale, Iulia Cristea, în afara rolului, ªtefanIancu destul de penibil… Mi-au plãcut, desigur, MirceaRusu, Florin Zamfirescu, Biro Jozsef (în rolul luiNazim). Bine cã mi-am adus aminte: acest Nazim þinelocul ºi lui Mustafa, dar ºi al lui Barba Iani? Elconcentreazã totul într-o recentrare reductivã ºidubioasã?

Aº vrea sã spun: eliminaþi filmul, sã nu suferecartea! Mulþi ar fi tentaþi sã evite opera literarã,lãmuriþi de lumea imperfect prezentatã. Am apreciatmuzica, decorurile, chiar jocul obsesiv al candelabrelorîn oglinzi ºoptitoare, însã e prea puþin! Panait Istrati eabsent, dureros de contrafãcut. Monologul lui Cosmadin final e veridic, însã prea lung. La sfârºit, naratorul

trage draperiile casei pãrãsite. Ce gãselniþã penibilã! Înacelaºi timp aºteptam ºi eu plasatoarele sãlii decinema, sã tragã perdelele spre ieºire. Mergeam grãbitpe urma bucuriei pierdute.

S-a scris enorm despre el... Bine, ºi atunci euce-aº mai putea spune? În fine, sã nudisperãm...

Într-una din nopþile mele cu somn puþin,butonam TV-ul. Aºa am dat de spectacolul de laAmerican Film Institut din 1994, unde omulnostru era sãrbãtorit pentru tot ceea ce fãcuse.Tocmai vorbea Danny DeVitto, prietenul de-oviaþã al sãrbãtoritului. Mic, elegant ºi teribil depontos, acesta povestea despre Jack, fãcând totfelul de presupuneri legate de anii de film aiacestuia. ,,Mã tot întreb de ce faci toate astea înviaþã. Mã refer la cinematografie. Poate pentrufaimã? Nuuu... Asta a avut-o din prima. Pentrufemei? Nu cred. Le-ai avut pe toate. Le vãd ºiacum, aici, de faþã. Pentru bani? Sã fim serioºi. Aiatât de mulþi, încât nu meritã discutat subiectulãsta. ªi atunci? De ce?” Danny DeVitto dã dinmânã a lehamite ºi se-ndreaptã spre ieºire. Dindrum, se mai opreºte ºi, privind sãrbãtoritul,ºopteºte în microfon: „Totuºi, cred cã pentrufemei”. Râsete, strigãte, aprobãri, aplauze,fluierãturi...

Da, acesta este John Joseph Nicholson, nãscutla 22 aprilie 1937, un geniu al cinematografiei,actorul cu 12 nominalizãri la Premiul Oscar, celcare a primit trei Premii Oscar, a câºtigat ºaptepremii Globul de Aur, premii Bafta... În viaþaparticularã, a fost cunoscut pentru incapacitateasa de a se putea ,,fixa”. Are patru copii cu treifemei diferite ºi a avut legãturi cu numeroaseactriþe ºi top modele, unele de vârsta fiicei lui.Apare pe poziþia a ºaptea în topul celor zecelegende în viaþã ale sex-ului...

Am citit cu plãcere o carte scrisã de JohnParker intitulatã Jack, o biografie a marelui JackNicholson. Teribilã poveste, credeþi-mã...

Personal, l-am vãzut în multe filme ºi am fostimpresionat de jocul acestui ciudat personaj, m-acucerit cu „zâmbetul sãu de ucigaº”, ºi nu o datãi-am admirat felul în care-ºi ridica sprânceneleîntr-un arc de cerc ºi acei ochi asemãnaþi de

actriþa Candice Bergen cu ai unei cobre... Sigur cãastãzi îºi poartã cu nepãsare denumirea-cliºeu de„cel mai bãtrân fustangiu din oraº”, dar pe minenu asta mã mai intereseazã, ci faptul cã ºi înultimul timp, toate, dar absolut toate prestaþiilesale din filme pe care le vãd mã fascineazã. Sepoate vorbi ore întregi despre interpretarearolurilor de cãtre acest nemaipomenit actor.

Sigur cã a început cu niºte filme cu bugetredus, filme pentru adolescenþi, cum a fost celdin 1958, The Cry Baby Killer al lui RogerCorman, cu care va mai colabora ceva timp,având roluri ciudate, precum în Prãvãlia groazeiunde interpreta rolul unui pacient dentalsadomasochist. A mai jucat ºi în douã westernuricu buget redus, de care iniþial nu s-a interesatniciun distribuitor american, dar care, în decursultimpului, au devenit „filme idol”. La un momentdat, cariera lui de actor pãrea pierdutã, aºa cã s-agândit sã treacã în spatele camerei de filmat.Regizor sau scenarist. A scris scenariul filmuluiThe Trip, cu Peter Fonda ºi Dennis Hopper, dar ºiscenariul filmului Head în care a jucat legendaraformaþie The Monkees.

Dar a venit ºi anul 1969 ºi odatã cu el primulsãu mare succes ca actor. Filmul Easy Rider încare a jucat alãturi de alþi doi monºtrii sacri aicinematografiei, Peter Fonda ºi Dennis Hopper. Ainterpretat rolul unui avocat alcoolic, pentru carea primit prima sa nominalizare la Oscar. Da,soarele a apãrut ºi pe strada sa...

Totul a început sã curgã... Roluri mari, filmememorabile, premii, bani, femei, proprietãþi, bani– asta parcã am mai spus – ºi multe altele. JackNicholson devenise un simbol american ºi astanu era de ici, de colo, credeþi-mã!

În anii studenþiei mele, dar ºi dupã aceea, amreuºit sã-mi vãd actorul preferat în marile filme caChinatown, apoi Zbor deasupra unui cuib de cuci– fantasticã interpretare a lui Randle McMurphy! –,a urmat fascinantul film Strãlucirea – Doamne, n-o sã pot uita acel zâmbet de ucigaº al actorului,

cu toporul în mânã privind prin crãpãtura uºiispre familia sa terifiatã! ªi câte filme n-au maifost... Cuvinte de alint, pe urmã Batman, urmatde Mai bine nu se poate.

În anii din urmã, am reuºit sã vãd câtevafilme ce nu-ºi puneau deloc în umbrã actorul cupãrul rar ºi grizonat, cu ridurile la vedere. Au fostCârtiþa ºi Lupul sau memorabilul film din 2007Ultimele dorinþe, alãturi de un alt superstar,inegalabilul Morgan Freeman. Doi oameni diferiþica ºi clasã socialã, pe care-i va lega pentrutotdeauna o boalã incurabilã. Teribil mesaj,extraordinarã interpretare!

Sigur cã, aºa cum am spus, se poate vorbi oreîntregi despre acest fantastic actor. Prefer sã nu omai fac ºi „sã stau la cotiturã”, cum ar zice unflãcãu din anturajul meu, adicã sã-mi aºtept idolulcu multe alte interpretãri. Vârsta? Cei 77 de ani?Sã fim serioºi, Jack mai are încã multe de spus.Pãrerea mea...

3355



colaþionãri

Când bucuria îºi ia zborulAlexandru Jurcan

Jack remember cinematografic

Ioan Meghea

Jack Nicholson


3366



din lirica universalã

R. S. Thomas 2

filozofie

Alexandru Boboc Semantic ºi magic în limbajul decomunicare 3

cãrþi în actualitate

Rodica Marian Un omagiu autentic, integrator ºioriginal 4Flavia Teoc Semn de carte 5Virgil Mihaiu Târzii încântãri poetice 6Ioan Negru "Apariþia e cu totul altceva" 7

cartea strãinã

ªtefan Manasia Excursie în lunca jilavã a poezieipolone 8

comentariiNicolae Bosbiciu Divanul spiritului inconformist culumea 9

poeziaMarian Hotcã 11Dumitru Velea 12

parodia la tribunã

Lucian Perþa Marian Hotcã 11

proza

Adrian Þion excremente.com 14

Marian Zidaru

Mihai Plãmãdealã Un discurs artistic coerent, con-secvent ºi inconfundabil 15"Îngerii sunt acceptaþi de toate religiile ºi culturile"De vorbã cu sculptorul Marian Zidaru 16Anca Dobre Semne ale divinitãþii 17

o datã pe lunã

Mircea Pora Slujbaºul 18

politica zilei

Petru Romoºan Un "Brâncuºi'' pentru o preºedinþie? 19

eseu

Dan Damaschin Un gând al Fericitului Vladimir Ghika 20Voichiþa Pãlãcean-Vereº Când jurnalistul devine scriitor.Cornel Nistorescu, "Români, vi se pregãteºte ceva!" 21Marian Sorin Rãdulescu Nu ne naºtem toþi la aceeaºivârstã 23

efectul de searã

Robert Diculescu Privire despre oraº (plus locuitoriilui) 24

aritmii

Dorina Lazar Apocalipsa australianã 25

rememorãri

Alexandru Iorga A opta minune a lumii 26

diagnoze

Andrei Marga Cunoaºtere versus cliºee. Kissingerdespre China 28

muzica

RiCo In memoriam Francisc Salamon 31

showmustgoon

Teodora Anao Despre obsolescenþã ºi eternitate (I) 33

film

Lucian Maier Preliminarii Astra Film 2014 34

remember cinematograficIoan Meghea Jack 35

colaþionãri

Alexandru Jurcan Când bucuria îºi ia zborul 35

plastica

Radu ªerban Grãdina de vis 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Radu ªerban

Grãdina de vis

Grãdina cu flori, grãdina cu plante,grãdina cu pomi, grãdina cu mere,grãdina cu peºti, grãdina cu fazani,

grãdina cu lebede, grãdina cu cãprioare, grãdinacu albine, grãdina cu lei de piatrã, grãdina cuartiºti, grãdina cu artã, înseamnã Grãdina deVis.

Aici, graniþa dintre vis (visul înþeles caproiecþie, dorinþã) ºi realitate se estompeazãpânã la aneantizare. Departe de agitaþia ºipoluarea citadinã, opt artiºti au acceptat sã semute temporar în aceastã Grãdinã. Pe parcursula opt zile de lucru, ei au realizat în jur de 25de lucrãri de picturã, fotografie ºi instalaþieartisticã. Opt viziuni diferite despre o aceeaºiprovocare propusã de curatorul simpozionuluiFlorin Gherasim: “Grãdina din vis – Visul dinGrãdinã”.

Invitatul de onoare al ediþiei a fostprofesorul, pictorul ºi graficianul Borgó, unuldintre artiºtii renumiþi ai Ungariei, posesor almultor premii ºi distincþii, deschizãtor dedrumuri în artã, împreunã cu colegii saudiscipolii domniei sale. De la Universitatea deArtã ºi Design din Cluj au participat treiconferenþiari universitari, pictorul ºi artistulmedia Eugen Moritz, artistul ceramist AndreiFlorian ºi pictorul Radu ªerban, artiºti careaparþin generaþiei mature de profesioniºti aiartelor vizuale, cu activitãþi ºi proiecte personaledeosebite în þarã ºi strãinãtate. Tot din Cluj, amai participat artistul fotograf Florin Gherasim,iar din rândul artiºtilor care aparþin generaþieide mijloc, Cristina Gagiu ºi Blanca Alina Pop.Din Bucureºti ne-a onorat cu prezenþa artistul

vizual ºi fotojurnalistul Lucian Muntean.Programul acestei ediþii a simpozionului a

fost unul dinamic, activitatea de creaþie fiindcompletatã cu prezentãri de conferinþe, lecturide poezie, audiþii muzicale ºi demonstraþiiculinare. Seara de poezie i-a avut invitaþi peAlice Valeria Micu ºi Marcel Lucaciu din Zalãu.Piese consacrate din repertoriul muziciiflamenco ºi compoziþii proprii au fostinterpretate de Varga Andras în seara de audiþiemuzicalã, iar conferinþe pe temele artei ºicivilizaþiilor au fost susþinute de doi dintreartiºtii participanþi la simpozion, Borgó ºi FlorinGherasim. Ultima searã a simpozionului a fostuna de rãsfãþ culinar. Mircea Groza ne-a pregãtitmâncãri tradiþionale cu arome ºi gusturi rarîntâlnite în gastronomia contemporanã. Laaceste manifestãri, în afarã de artiºti, auparticipat ºi cei interesaþi de fenomenul artisticcontemporan, publicul iubitor de culturã dinJibou.

Lucrãrile realizate în timpul Simpozionuluivor fi prezentate, la sfârºitul lunii septembrie,publicului din Zalãu, într-o expoziþie însoþitã decatalog, în spaþiile expoziþionale ale Centruluide Culturã ºi Artã al judeþului Sãlaj. Nepropunem ca în anii urmãtori sã iniþiem unproiect artistic de promovare a celor douacolecþii de artã prin organizarea unor expoziþiiitinerante la muzee, centre de artã ºi galerii dinþarã pentru ca un numar cât mai mare deiubitori ai artei sã afle despre ceea ce seîntâmpla la Jibou.

Borgó Totul în grãdinã I (2014), ulei/pânzã, 90 x 120 cm

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 290 · TRIBUNA 290 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4...

Documents

Transcript of Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 290 · TRIBUNA 290 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4...