Black PANTONE portocaliu TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/223.pdfTRIBUNA 223...

TRIBUNA 223PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 1 d e c e m b r i e 2 0 1 1

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Poeþi german

i aiE

chin

ox-ulu

i

Ilustraþia numãrului: Liviu Vlad din expoziþia Clujul gotic ºi baroc

Supliment Tribuna

Documenta

Marily Le NirInterviu cu traducãtoarea Supliment Tribuna

ClaviaturiMaratonulteatral de laBraºov

Claudiu Groza

Zilele Tribuna 2011Douã evenimente cu circumscriere simbolicã au

cuprins „Zilele Tribuna 2011”, derulate la începutullunii decembrie: vernisajul unei expoziþiiinternaþionale de graficã, sub genericul TribunaGraphic, ºi decernarea Premiilor revistei Tribunapentru tineri creatori.

Tribuna Graphic, aflatã deja la a doua ediþie, apropus anul acesta publicului clujean, cu sprijinulMuzeului de Artã din Cluj, o expoziþie-eveniment acelei mai puternice ºcoli de graficã din lume, ceapolonezã. Expoziþia s-a desfãºurat în cadrulparteneriatului cultural dintre regiunea Malopolskaºi judeþul Cluj, fiind invitaþi sã participe 30 degraficieni, reprezentanþi ai mai multor generaþii deartiºti, care s-au remarcat pe plan mondial caambasadori ai culturii poloneze ºi a cãror valoare afost certificatã de numeroase distincþiiinternaþionale. Lucrãrile expuse au conturat enormadiversitate a temelor ºi manierelor artistice alegraficienilor polonezi, unele în filiaþie directã culinia clasicã a graficii, altele în formule postmodernesau sincretice.

Vernisajul expoziþiei a fost însoþit de prezentareaunui catalog al acesteia, permiþând astfel o maibunã difuziune la nivel public a graficii poloneze deastãzi. De altfel, lucrãrile au intrat, ca donaþii aleautorilor, în patrimoniul Muzeului de Artã din Cluj,adicã în proprietatea comunitãþii locale.

De menþionat cã expoziþia a fost organizatã încolaborare cu Fundaþia Culturalã BienalaInternaþionalã de Graficã Cluj, iar curatorul sãu afost graficianul Ovidiu Petca.

Tot cu prilejul „Zilelor Tribuna” au fost anunþateºi Premiile revistei Tribuna pe anul 2011, decernateunor tineri autori contemporani. Juriul format dinprof. univ. dr. Ion Pop, criticul literar OctavianSoviany ºi poetul ªtefan Manasia a decis sã acordePremiul pentru poezie lui Alexandru Vãsieº dinBistriþa, încã elev de liceu, iar Premiul pentru Eseucriticului literar ºi comparatistului Cezar Boghici(Braºov). Aceste distincþii au fost acordate în urmaunui concurs iniþiat de revista Tribuna la începutulanului 2011, pentru promovarea creaþiei originaleromâneºti în spaþiul public.

„ªoimii patriei” au intrat în catalogGaleria „ªoimii Patriei” a cafenelei clujene

Insomnia – spaþiu privilegiat al literaturii ºi artelor –a lansat în 8 decembrie catalogul primului sãu sezonexpoziþional, în cadrul unui eveniment cu un

notabil aflux de public. „ªoimii Patriei” a fost înfiinþatã în 2010 de

Tunde Markos, patroana cafenelei, obiectivul sãufiind acela de a promova tinerii artiºti aflaþi la primaexpoziþie personalã publicã, în afara celor de launiversitate. Proiectului i s-au alãturat curândistoricul de artã Bogdan Iacob, profesor alUniversitãþii de Artã ºi Design din Cluj, în calitatede curator, ºi plasticianul Gyula Lorincz, ca gazdã.

”Galeria ªoimii Patriei nu ºi-a propusperformanþe comerciale ºi nu îºi doreºte sã fie unspaþiu glamour. Ceea ce îºi propune sã realizezeeste, poate în primul rând, crearea unei atmosferevivace, de sincerã comunicare între membrii uneicomunitãþi artistice locale, la al cãrui dinamism îºidoreºte sã contribuie”, scrie Bogdan Iacob înargumentul catalogului care cuprinde ºapte tineriplasticieni cu stiluri diverse – de la colaj, fotografiesau instalaþie la peisaj – care au fost „giraþi” de-alungul primului sezon expoziþional de „ªoimiiPatriei”.

Continuitatea n-a fost pierdutã: lansareacatalogului a fost completatã de un performancecolectiv susþinut de ºapte studenþi ºi un cadrudidactic ai Universitãþii de Arte ºi Design,deschizând astfel drumul pentru un nou sezonexpoziþional, deci un nou început.

De remarcat, totodatã, cã „ªoimii Patriei” nueste doar un spaþiu dedicat tinerilor, ci ºi uncatalizator al fluxului generaþional artistic: laevenimentele din decembrie a fost prezent, cainvitat de onoare, ºi Gusztáv Üto, unul dintre ceimai importanþi artiºti de performance din România,fondatorul Festivalului de Performance ”Annart” dela Sfântu Gheorghe, care a susþinut o prelegeredespre Centrele de Artã Acþionistã din Transilvania.

DDeranjj-uul de la SãvârºinUn titlu voit surprinzãtor pe o copertã la fel de

ºocantã au pus participanþii la Tabãra de CreaþieLiterarã de la Sãvârºin la antologia apãrutã recent,care cuprinde texte scrise la ediþia din 2011 aevenimentului. Fireºte, dupã temperamentul literar ºipublic al fiecãrui autor, materialul oferit cititoruluieste variat ºi pus în paginã cu un anume mister almachetei. Rãmâne ca lectorii sã descopere pepropria piele ce au avut de spus la Sãvârºinurmãtorii: Andrei Dosa, Cosmina Moroºan, MihaiVieru, Cãtãlina Bãlan, Lavinia Braniºte, BogdanCoºa, Lia Faur, Anca Giura, Diana Iepure, BogdanLipcanu, ªtefan Manasia, Oana Cãtãlina Ninu, uncristian ºi V. Leac.

22 TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

La final de an trecutClaudiu Groza

bloc-notes

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Demisia lui Silvio Berlusconi de la mijlocullunii noiembrie a fost intens mediatizatãîn presa europeanã ºi mondialã. Aceastaera vãzutã, în principal, ca parte a unui plan deresuscitare a Italiei, þarã puternic afectatã deprobleme economice. Incapacitatea guvernuluicondus de Berlusconi de a oferi soluþii viabilepentru redresare economicã a fost motivul oficialal demisiei. Demisia a survenit ca urmare a uneiînþelegeri politice ce asigura sprijinul parlamentarunui proiect de reformã al guvernului pentrureducerea deficitului bugetar al Italiei. Ce seschimbã în Italia ºi în lume odatã cu retragereasa, chiar ºi temporarã din lumina reflectoarelor?Rândurile de mai jos susþin cã nu vor existamodificãri majore din patru considerente. Pe planintern, Berlusconi continuã sã fie susþinut de oparte semnificativã a cetãþenilor ºi are controlasupra celei de-a patra puteri în stat (presa). Înplus, politicile sale cu impact la nivelul UE – înspecial cele legate de imigranþi - reflectã atitudinileunei pãrþi semnificative a poporului italian. Nu aufost gesturi izolate în care doar el a crezut sau pecare sã le blameze numeroºi alþi oficiali italieni.Astfel, pe plan european, a creat deja unii aliaþi cenu vor schimba aproape nimic doar datoritãdemisiei sale.

Berlusconi a fost ºi este o vedetã politicã. Spredeosebire de mulþi alþi politicieni ce doresc sã seafirme prin multiple mijlaoce (inclusiv câþiva dinmediul românesc), acþiunile sale sunt la alt nivel.Uneori resursele îi permit acest lucru (accesul lamass-media, statutul de premier, statutul social),alteori a depãºit limitele raþionalului ºi a fãcutgesturi pe care nu mulþi ºi le explicã. Aventurilesale sexuale notorii nu au reprezentat cele maimari probleme ale sale. Vulgaritatea limbajului adepãºit graniþele þãrii (pe care el însuºi o numea„de rahat”), a fost deseori reprodus public, iarunele dintre þintele sale fiind alþi oficiali europeni.În acest sens este cunoscutã remarca jignitoare laadresa cancelarului german Angela Merkel. Activºi în industria muzicalã încã din 2003, ieºirea sadin viaþa politicã este departe de a însemnadispariþia din viaþa publicã.

Ce consecinþe are pentru Italia? Nu multe, darcele vizibile sunt concrete. Prima este dãrâmareaunui mit politic. Fusese singurul premier din Italiacontemporanã care îºi dusese la îndeplinire

mandatul (precedentul, terminat în 2006). A douaeste legatã de apelul la emoþii ºi la proceduriledemocratice ale þãrii. Plecarea a avut loc întermenii sãi, lasând în urma sa uºa larg deschisãpentru reîntoarcere. Nu a fost înlãturat de laguvernare în urma numeroaselor probe deimoralitate, iresponsabilitate sau vulgaritate. Aplecat „sacrificându-se”pentru binele poporului. Atreia consecinþã este aceea cã opoziþia va avea maipuþine argumente la viitoarele alegeri împotrivaactualului guvern. Fãrã o þintã vulnerabilã precumBerlusconi, va trebui lucrat mai intens ladiscursuri ºi poate se va discuta ºi despre aspectesubstanþiale. În fine, ºi aceasta este mai mult osperanþã decât o consecinþã, este croit drum unorreforme economice ce pot redresa þara. Deºi estetârziu, Italia nu se aflã în situaþia Greciei. În plus,economia sa este mult mai mare ºi aliaþii sãi suntmult mai puternici (aici a contribuit ºi Berlusconiprin amiciþia sa cu Sarkozy). Aceasta din urmã vafi însã greu de realizat atât timp cât oamenii ce i-au fost alãturi lui Berlusconi vor mai face partedin conducere.

Ce pierde Europa? În plan politic ºi diploma-tic, nimic semnificativ. La nivel european, demisialui Berlusconi reduce numãrul elementelor strãine(outlier) din peisaj. Lipsa de diplomaþie, limbajulagresiv ºi comportamentul ofensator au caracte-rizat deseori apariþiile sale publice. Nu poate fiuitatã uºor convorbirea sa telefonicã, din primã-vara anului 2009, prelungitã în momentul în carecancelarul german îl aºtepta pe covorul roºupentru întâlnirea oficialã. Suplimentar, Berlusconis-a întors cu spatele la Angela Merkel pentru a nufi stingherit în conversaþia sa telefonicã. În aceeaºicategorie de gesturi se încadreazã ºi cel fãcut laadresa preºedintelui României cu care a refuzat sãdiscute într-una dintre pauzele unei întâlniri; ºilista este lungã. Drept reprezentant al uneia dintrecele mai mari þãri ale UE, atenþia acordatã luiBerlusconi ºi exigenþele erau ridicate. Faptul cã nus-a ridicat deseori la nivelul acestor exigenþe numai este un secret pentru mulþi dintre noi.

În plan economic, efectele par a fisemnificative. Însã nu se datoreazã persoanei carea pãrãsit funcþia de premier, ci demisiei în sine.Plecarea lui Berlusconi a fost gânditã sã aducãstabilitate ºi calm pe piaþa financiarã. În perioadaimediat urmãtoare acestui gest majoritatea

comentatorilor economici au afirmat cã piaþafinanciarã se va calma. Însã, efectele au fost îndirecþia opusã: lucrurile au devenit agitate prinprisma instabilitãþii politice a Italiei.1 TrecutulItaliei ºi numeroasele turbulenþe politice generatede-a lungul deceniilor au ilustrat cã înlocuireaunui lider nu este niciodatã un proces simplu sauo decizie uºoarã. Precedentul premier demisionar– opus ca ºi comportament lui Berlusconi – a fostRomano Prodi. Berlusconi fusese învins de Prodila alegerile din 2006, dar ºi cel care i-a succedat.Fragilitatea guvernelor italiene este sporitã deastfel de demisii. În condiþiile credibilitãþiifinanciare reduse a Italiei, condiþia sa politicãprecarã nu poate decât sã dãuneze. Acest lucruare repercusiuni la nivelul UE unde câþiva lideri aistatelor membre puternice încearcã elaborareaunor planuri de salvare pentru statele puternicafectate.

În general, efectele demisiei lui Belusconi nutrebuie supraestimate la nivelul UE. Trãsãturile ºigesturile personale sunt cele a cãror absenþã va fiuºor sesizatã – nu cu regret, de mulþi. Date fiindacþiunile sale (inclusiv cele din afara vieþiipolitice). În perioada recentã, întâlnirile UEajunseserã o sursã majorã de interes pentru mass-media care vânau apariþiile ºi declaraþiile luiBerlusconi. Vizibilitatea Italiei în plan mediaticscade odatã cu plecarea sa. Totuºi, este posibil caaceste efecte sã fie unele de scurtã duratã. Italieniiau reputaþia de a îºi alege liderii pe criteriicarismatice ºi astfel este doar o chestiune de timppânã ce o nouã figurã va fi promovatã în primplan. Din punct de vedere economic situaþia UEºi a Italiei nu se schimbã mult: ºocul provocat deinstabilitatea politicã va trece, iar incapacitatea deimplementare a reformelor nu este o caracteristicãpersonalã, ci instituþionalã. În mod similar,discursul anti-migraþionist ºi politicilecorespunzãtoare acestuia nu vor înceta sã existe.

Note:1 O analizã detaliatã a evoluþiei pieþelor europene poate

fi cititã în articolul lui Charles Hawley, „Why

Berlusconi’s Departure is Making Markets Nervous?”,

Spiegel Online International, 9 noiembrie 2011.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011 33

editorial

De la carismã la incertitudineSergiu Gherghina

Liviu Vlad Compoziþie Barocã II

Liviu Vlad Baroc ºi vegetaþie

Doina IoanidRitmuri de îmblânzit aricioaicaBucureºti, Cartea Româneascã, 2010

Notam cu altã ocazie despre poezia DoineiIoanid cã este iremediabil impregnatã demateria cea mai uºoarã, mai transparentãºi mai perisabilã din câte existã: timpul. Începândcu Duduca de marþipan (deºi ar meritamenþionate aici ºi cele douã antologii anterioarevolumului de debut, ferestre ’98, Aristarc, 1998 ºi40238 tescani, Image, 2000), ºi incluzând Ritmuride îmblânzit aricioaica, timpul joacã rol deobsesie centralã, în jurul cãreia se þes micilepoeme în prozã, construite atât de migãlos, demeticulos. Ceva s-a schimbat însã odatã cu acestnou volum, povestea care altãdatã se impregnatreptat de otrava efemeritãþii ºi perisabilitãþii, într-o îndepãrtare gradualã de realitate, ce sfârºeaineluctabil în inflamaþii coºmareºti, debutândacum, într-o circumscriere fãrã echivoc, direct încoºmar. Þesut din ratãri, deziluzii, obsesii, timpulse surpã ºi se opreºte, spaþiul se micºoreazã ºi seînchide, decorurile obosesc, se degradeazã, energiavitalã care pãrea sã lipseascã în trecut setransformã acum în energie distructivã. Iatã, pescurt, despre ce este vorba în cel mai recentvolum de poeme semnat Doina Ioanid.

Dacã altãdatã poemele încapsulau miciinstantanee biografice, nu neapãrat (adicã nuîntotdeauna) istorisiri, cât (mai des) captãrifotografice ale unor momente care au marcat(erodat) fiinþa de-a lungul anilor, fante care lãsauaerul vremurilor sã intre ºi sã oxideze chipul defier al primelor vârste, acum elementulautobiografic aproape lipseºte, doza de realitatedevenind nesemnificativã în noul cadru. Prinurmare, dispar aproape orice date care þin deistoria personalã, dispar amintirile în trecut atâtde consistente, se pierde predilecþia pentru timpulrevolut, ºi rãmâne numai disperarea rece, tradusãprintr-o conºtiinþã a ratãrii (care nu trebuie luatã

drept una personalã, ci în sens larg) ºi prinspaima de moarte. Universul, aºa cum îl vedeacum Doina Ioanid este strâmt, claustrant, închisetanº, reprezentând un spaþiu „unde nimic din ce-i afarã nu mai rãzbate”, lugubru, decorurilepãrând a fi inspirate dintr-o poveste goticã (esuficient sã aruncãm o privire „casei cu obloane,împachetatã în negru de fum”), chiar ºi atuncicând e perceput ca fiind frumos peisajulrãmânând unul de film horror: „Noiembrie a fostfrumos, cãlduros. Un copac cu ciori pe fiecarealee. Manechine uitate sub bãnci, în cimitire.Cutiuþe luminate în care oamenii se tortureazã, semãrunþesc reciproc, aºteptând sã vinã Crãciunul.Dar eu nu te aºtept decât pe tine”. Evident însã,acest tablou sumbru nu reprezintã altceva decât oemanaþie, o proiecþie în afarã a unui eu puternicintrovertit, cel mai des capabil de sarcasm, terifiatde o singurãtate care este când sinonimã cu unblocaj, cu un refuz resemnat de a mai ieºi din„parantezã”, când cu o resemnare fãrã posibilitatede întoarcere: (Alésia Maine: patru doamne înpaltoane bej, patru franþuzoaice bãtrâne cuaceleaºi paltoane, C’est la saison! Frigul parizianîþi pãtrunde în oase. Patru obloane bej privindu-seîntr-un autobuz. Boþite, mototolite. Surâdpoliticoase, încurcate. Totuºi, nicio asemãnare.Maia e singurã, în casa mare, cu ºopron, singurãcu coxartroza ºi cancerul. Singurã în cercul depastile multicolore.) Deºi vorbim de singurãtate,universul coºmaresc al Doinei Ioanid nu putea sãrãmânã nepopulat, tot cu fiinþe singuratice,evident. Cel mai des invocatã, Mika-Lé pare a fiun alter ego, o ipostazã corespunzãtoare uneivârste a inocenþei, deºi cruda, brutala Mika-Lé,pare a fi orice altceva, dar numai o fiinþã inocentãnu. Un fel de ghid în aceastã lume infernalã deextracþie oniricã, un ghid rãutãcios ºi rãuintenþionat totodatã, versat în ale torturiideopotrivã fizice ºi psihice, Mika-Lé, în loc sãarate calea, nu face decât sã întindã capcane:„Guri ºopocãitoare, gri metalic, date cu unsoare,deschizându-se ºi închizându-se sub cerul de varã.Dacã vrei sã creºti mare, trebuie sã treci printreele, mi-a zis Mika-Lé, ivindu-se de dupã zidulpãrãsit. Dar cine vrea sã fie mare? Poate doarcaraghioºii, doar tâmpiþii care cred cã nu mai auîncotro. Dar nu eu, nu eu”. Din fericire însã,micuþul demon nu este crezut, fiind întâmpinatmereu cu scepticism, cu sarcasm: „Oamenii sunttot un fel de animale, doar cã-s ceva maicivilizate, îmi ºopteºte Mika-Lé competentã în alevieþii.” Asta în timp ce, la celãlalt capãt alculoarului timpului, care pare sã se înfunde într-un maelstrom, aºteaptã „capetele hâde de bãtrâneivite brusc în lumina serii”, reprezentândameninþarea bãtrâneþii, a propriei detracãri ºidecrepitudini, ºi a morþii: „Când mã aºez pe pat,trupul se scufundã încet-încet, trecând prin saltea,dincolo de scândurile duºumelei, în pãmântulumed, plãcut gângãniilor. Acolo mã întâlnesc cutrupurile nãruite ale atâtor femei, amestecându-mã în pasta lor groasã”. Deºi de multe ori ceacare vorbeºte este depresia, capabilã sãdistorsioneze lucrurile, sã deformeze ºi sãînceþoºeze realitatea, filtratã cum e de osensibilitate fanatã, vocea rãmâne însã lucidã: „Sãîmbrãþiºez suferinþa, sã mã scald în ea ca într-oapã curatã. Dar eu nu sunt nici vreun sfânt, nici

Dostoievski. ªi nici mãcar nu-i nevoie, pentru cãea locuieºte în mine ca un câine otrãvit ºineajutorat.” În afarã de Mika-Lé, de bãtrâne ºi,bineînþeles, de aricioaicã (simbol al singurãtãþiiîncordate, crispate), nu mai apar în decor decâtciorile ºi câinii.

Dacã altãdatã revenea la Doina Ioanidimaginea unei lumi ce se lichefia, se dezintegra înapele mocirloase ale memoriei, memoria nefiindaltceva decât o mare tenebrum, ascunsãameninþãtor în spatele creierului, gata sã-l tragã înadânc, iar viaþa era asemenea unei ape care curgeaîn sens heraclitian, o amarã ºi imperioasã invitaþiela cãlãtoria fãrã întoarcere, singurul element caremai aminteºte acum de acest element vital esteceaþa, care pluteºte deasupra lumii completândatmosfera ºi-aºa încãrcatã de stranietate, în resttotul fiind uscat, ars, pârjolit, inclusiv peisajulinterior: O voce dogitã peste o scrumierã plinã demucuri de þigarã ºi-un chip pe care-l recunosc cugreu ca fiind al meu, ºi asta doar fiindcã nu maie nimeni în afarã de mine în camera de hotelieftin, care n-aºteaptã decât un cutremur.” Sau, unalt exemplu: „Pe inima mea s-au adunat toatescamele din lume ºi înãuntrul meu au crescutlanuri întregi de tutun. ªi doar foºnetul lor mãmai poartã încã pe strãzi.” Maturitatea declinã separe substanþa vitalã, singurul lucru care rãmânede-acum palpabil fiind o aºteptare care nu poartãniciun nume: „ªi a rãmas numai aºteptareamestecând lumea între gingiile ei negre, dejacangrenate. ªi aºteptarea asta nu poartã nici unnume.” În concluzie, Doina Ioanid scrie acum opoezie a maturitãþii, care nu mai prezintã nimicdin duioºia ºi uºoara alintãturã care mai rãzbãteaaltãdatã. Eul este acum dur cu sine, implacabil,într-o confruntare teribilã care nu are alt scopdecât prezervarea sinceritãþii, singura care mai arevaloare în singurãtate. O poezie cum nu mai scrienimeni la noi.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Cristina Ispas

Maturitatea rece

Liviu Vlad Portal baroc IV

Despre un suprarealism italian s-a vorbit, îngeneral, destul de puþin pânã acum, datãfiind prezenþa majorã în cultura peninsuleia unei alte miºcãri de avangardã, dintre cele maiimportante ºi cu consecinþe însemnate în spaþiuleuropean, adicã a futurismului. Miºcarea condusãde F. T. Marinetti, consideratã chiar un fenomen-reper pentru definirea noþiunii înseºi deavangardã, a avut, totuºi, prea puþine punctecomune cu cea care se declanºa în 1924 la Paris:cea dintâi, fascinatã de dinamica exterioarã,spectaculoasã, a civilizaþiei moderne industriale,mobilizatã de energii nietzscheene, – cealaltãîntoarsã spre interioritatea subiectului, sustrasãrealitãþilor din afarã, proclamând omnipotenþavisului, abandonându-se mai degrabã stãrilor spiritindecise, ale omului definit ca „visãtor definitiv”.Omului mecanic cu pãrþi înlocuibile, figuriimecanomorfe propuse, de pildã, de futuriºti, unBreton le opunea un alt „automatism”, cel „psihicpur”, iar distrugerii eului în literaturã, – afirmareaplenarã, fãrã limite, a miºcãrilor celor mai ascunseale subiectului visãtor. Cercetãtorii avangardeieuropene ºtiu totuºi cã suprarealiºtii francezi ºi-au putut descoperi un important precursor înplasticianul Giorgio de Chirico cu a sa „picturãmetafizicã”, iar fratele sãu, Andrea, care va semnaca scriitor Alberto Savinio, a fost recunoscut, într-un târziu, de cãtre chiar André Breton printreautorii care au anticipat doctrina suprarealistã. Pede altã parte, în creuzetul în care se produceaureacþiile spiritului iconoclast ºi novator al primelordecenii din secolul XX, s-au combinat elementede provenienþã diferitã, cu interferenþe întretehnicile futuriste, dadaiste ori „dicteul automat”suprarealist, care au dus la rezultate dintre celemai surprinzãtoare în insolitul lor ºi foartecaracteristice pentru metamorfozele avangardisteale sensibilitãþii secolului XX. Acestea s-au produsºi în momente precursoare, ºi în posteritateaprimelor manifeste bretoniene, de unde ºidiferenþele þinând de perspectiva diacronicãasupra corpusului de texte selectat.

Cartea Mirunei Bulumete Poetici suprarealisteîn literatura italianã, tipãritã la EdituraUniversitãþii din Bucureºti în 2010, are în vederetocmai aceste convieþuiri ºi intersectãriproductive, pe fondul cãrora evidenþiazãcomponenta suprarealistã a viziunii ºi tehnicilorunor scriitori italieni de primã mãrime, precumAldo Pallazzeschi, Alberto Savinio ºi TommasoLandolfi, ca fiind cei mai apropiaþi de universulimaginar ºi de instrumentarul formal suprarealist.Unul dintre meritele însemnate ale cercetãrii saleeste acela cã urmãreºte foarte atent ºi nuanþatoperele abordate în relaþia lor contextualã cuprogramele avangardiste ale momentului, fãrã aneglija antecedentele moderniste prevestitoare ºi,totodatã, distanþãrile ºi individualizãrile atestatede operele celor trei scriitori. E de spus de laînceput ºi cã cercetãtoarea pune în joc ºi osubstanþialã documentare teoreticã, de poeticã ºiistorie literarã, care-i permite situarea corectã atextelor în climatul de idei al epocii ºi, implicit,reliefarea elementelor de originalitate ale fiecãruiautor în parte. Repere filosofice ºi din domeniulpsihanalizei, deschiderile spre plastica modernã,referinþe literare diverse sunt chemate sãmarcheze mediul socio-cultural în care apar ºi seafirmã scriitorii analizaþi. Este fireascã, astfel,deschiderea lucrãrii – dupã „argumentul” schiþat

în primele pagini, unde aduc argumente privitoarela selecþia numelor – cu retrasarea principalelorpuncte de program ale suprarealismului înformularea lui André Breton. Dacã exagereazãîntr-o oarecare mãsurã „înþelegerea sumarã” asuprarealismului, notând folosirea eronatã ºifoarte aproximativã a calificativului de„suprarealist”, doctoranda are totuºi dreptate, înfond, sã apere ceea ce este cu adevãratsemnificativ pentru viziunea suprarealistã asupralumii, subliniindu-i încã o datã aportul substanþialnovator. Sunt de notat mai ales angajamentulontologic al miºcãrii ºi spiritul sãu liber în materiede limbaj, cu punerea în luminã a principaluluipunct de interferenþã dintre suprarealism ºifuturism, care este principiul analogieiproliferante, esenþial pentru definirea ambelororientãri. Foarte utilã în acest context esteînregistrarea „ecourilor dadaismului ºisuprarealismului în Italia”, din capitolul 2, cureamintirea participãrii futuriºtiulor italieni lapublicaþiile Dada: într-adevãr, în primele salemomente, de la Zürich, dadaismul era încã omiºcare deschisã spre alte manifestãri alemodernitãþii novatoare, precum expresionismulsau, din Italia, crepuscularii ºi futuriºtii, iarTristan Tzara era în corespondenþã cu diverºiitalieni angajaþi în acest proces. Apoi, difuzareadeficitarã a ideilor suprarealismului în spaþiulcultural din peninsulã va fi utilã pentru a motivaunele dintre particularitãþile „suprarealiºtilor”italieni, dupã cum evocarea altor relaþii italo-franceze în domeniul avangardist (Soffiici, DeChirico, Bontempelli, chiar Pirandello) contribuiela o mai precisã determinare a consecinþeloracestei situaþii asupra evoluþiei avangardiste înspaþiul italian.

Abordarea criticã a celor trei scriitori –Palazzeschi, Savinio, Landolfi – este în felul acestasolid pregãtitã. În cazul lui Aldo Palazzeschi, cutrimiteri la romanele Codul lui Perelà ºi Piramida(1911, 1926), dar ºi la versuri sugestive pentrupoetica scriitorului, se pot face, pe ceastã bazãdisocierile necesare între aºa-zisul sãu „futurism”ºi anticipãrile „suprarealiste”. Cercetãtoarea faceincursiuni utile în zone înrudite ale imaginaruluiºi limbajului lui Palazzeschi, precum opera luiLewis Carrol, dar mai sugetsive sunt raportãrile launul dintre motivele cele mai reprezentative alesimbolismului târziu, ce al clovnului trist, demare frecvenþã la începutul secolului XX, cuatragerea în dezbatere a laturii ludice a viziuniisale, angajând numeroase jocuri de limbajamintitoare chiar de practici futuriste, trimiþând laprimitivism ºi la naivitãþile infantile, la imagismulcu tentã oniricã ºi nu numai, la aspecte parodice.În legãturã cu repezentarea clovnescã asubiectului poetic, sunt utilizate profitabilanalizele unui Jean Starobinski; atent comentate,semnificaþiile acestei figuri emblematice aliteraturii de pe pragul celor douã veacuri ar ficerut, cred, ºi referinþe la atmosfera „fin desiècle”, cu ambiguitãþile sale de stãri afective,definibile ca „arlechineºti”, între hilar ºi elegiac, ºimai ales la opera cu atâtea ecouri în acel context,a simbolistului belgo-francez Jules Laforgue, cuprotagonistul ei major, Lord Pierrot, mascã aclovnului trist purtatã de o serie de poeþieuropeni (printre care ºi românul Adrian Maniu);ori la modelul picturii simboliste, amintit în

treacãt, cu figuri stilizate ºi gesticã ritualicã, îndecoruri preþioase, caracteristice, de asemenea, ºide care scrisul lui Palazzeschi este plin. Scrupulosurmãrite sunt ºi tehnicile de sursã suprarealistãsau de prevestire a lor privind imagismul deschisspre jocul senmificanþilor, dupã cum nu e omisãnici raportarea le creaþia lui De Chirico.

Abordarea scrisului lui Alberto Savinio îiprilejuieºte Mirunei Bulumete etalarea unei paletevaste a nivelelor de lecturã, care o conduc, în celedin urmã cãtre punerea în luminã a specificuluicreaþiei sale. Se vorbeºte aici, pe drept cuvânt, de„rezultatul interacþiunii a douã modele culturaleperfect armonizabile: unul contemporan lui,constituit de manifestele bretoniene care prescriueliberarea inconºtientului în scriiturã, celãlalt,reprezentat de mitologia greco-romanã”. La acestcapitol al comentariului sunt surprinse foarteatent notele specifice ale „rescrierii miturilor” decãtre Savinio, opoziþiile (organizarea conºtientã aviziunii, modelatã chiar alegoric, dar ºi punþiledintre el ºi suprarealism (registrul realist ºi cel alimagismului „delirant” suprarealist, convergenþeletematice – „peisajul primejdios”, larga exploatare auniversului oniric – ori cele de ordinul tensionãriiraporturilor în ecuaþia imaginii – „frumuseþeaconvulsivã”, „imaginea oximoronicã” pe linia„contradicþiei aparente”, a „incongruenþei”, acaracterului hibrid al imaginii, în solidaritatea cu„hermafroditismul” de la nivel tematic, dinsuprarealism. Sunt, în aceste glose, ºi finecomentarii la tehnicile scriiturii (legate de „poeticalapsusului”), la intertextualitate. Foarte aplicatãeste lectura Cântecelor semimorþii, cãreia i secontureazã cu fineþe „mitopoetica” – cu deschiderispre „imaginarul mecanomorf”, cãtre manechin,decorul „metafizic” ca în De Chirico, reciclareamotivului clovnesc. Analiza aspectelorfantasticului ºi miraculosului în aceeaºi operãeste, de asemenea, de remarcat, cu bunefundamentãri teoretice, între reflecþiile unorTodorov ºi Roger Caillois. Ca la Palazzeschi, estedin nou analizatã componenta „primitivismului”ºi latura infantilã a viziunii, a „pananimismului”sãu. Nu este neglijatã nici aici latura ludic-magicãa limbajului. Pe scurt, apar îmbinate echilibrat înaceastã secþiune a tezei analizele þinând deuniversul tematic-imaginar cu cele ale tehnicilor

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011

comentarii

Ion Pop

Suprarealism italian

Liviu Vlad Poarta “Apei”

de expresie care-l individualizeazã pe scriitor încontext. Ar fi fost interesantã, cred, ºi atragereaîntr-o analizã comparativã cel puþin a romanuluilui Giorgio De Chirico, Hebdomeros, publicat înlimba francezã în 1929, foarte apropiat ca viziunede universul pictural al autorului, dar ºi descrierile cu atâtea rãsfrângeri de mitologie clasicãale fratelui sãu. Ori trimiteri la naraþiunilesuprarealiste ale unui Philippe Soupault.

Dens analitic este ºi capitolul dedicat luiTommaso Landolfi, cu a sa „tematicã a excesului”ºi cu spectaculoasele inovaþii lingvistice,considerate în relaþie organicã cu universul luiimaginar. „Suprarealismul” apare aici parcã ºi maisubstanþial ilustrat, cãci tehnici ale programuluibretonian sunt abundent identificabile în scrisulprozatorului, ºi atent comentate, îndeosebi pelinia asocierilor insolite de elemente distanþate.Un fel de pandant la comentariul Cântecelorsemimorþii, ale lui Savinio este aici interpretareanuvelei Muta, în care sunt scoase la ivealãnumeroase aspecte deosebit de interesanteprivind raporturile dintre tãcere ºi cuvânt, mizascriitorului pe arta combinatorie verbalã,conºtiinþa crizei expresiei în raport cu o realitateoriginarã, deformatã ori pierdutã. O ilustrare a„patologicului”, a „crizei ontologice” este oferitãdin plin de practica langajierã a scriitorului, încare se aflã alãturate elemente sugerândmonstruosul, dizarmonia, din nou incongruenþeleremarcate ºi la ceilalþi doi scriitori, înscrise peacelaºi fãgaº suprarealist. Consideraþiile dezvoltatedespre jocul landolfian, cu trimiteri sistematicfãcute la categoriile propuse pentru ludic deRoger Caillois, alcãtuiesc câteva dintre paginilecele mai inspirate ale cãrþii, ca de altfel ºiinsistenþa cu care sunt tratate aspectele ludice, înspeþã jocurile analogice de cuvinte. Binevenitãeste, pentru individualizarea „suprarealismului”lui Landolfi, dirijarea interpretãrii spre viziunea„paranoic-criticã” a lui Salvador Dali, care admite,dincolo de automatismul psihic pur, procentul decalcul necesar sugestivitãþii anamorfotice aimaginii, care uzeazã din belºug de procedeulanalogiilor suprarealiste ºi nu numai. Pe oasemenea linie sunt bine explicate ºi datelespecifice fantasticului din aceastã operã(„supranaturalul ia naºtere din limbaj” – se scrieundeva), fãrã a fi neglijate atitudinile dedistanþare care vor permite, în ultimã instanþã,situarea „postmodernã” a scriitorului, alãturi deun Italo Calvino. Este locul sã remarcãm aicifaptul cã autoarea se detaºeazã convingãtor –cum o fãcuse ºi în secvenþele precedente – deopinii critice fie ºi consacrate, propunând lecturiproprii creditabile.

Foarte bine rezumate, într-un fel de emblemãa întregului lecturii, apar Concluziile lucrãrii, careretraseazã liniile mari ale interpretãrii: ointerpretare ce are grijã sã nu subordonezeschematic ºi simplificator operele analizatedoctrinei suprarealiste, ci discerne atent întreelementele de program anticipator sau secvent ºipractica concretã a scrisului la fiecare dintreautorii selectaþi. Cititorul este convins, pe de altãparte, de individualitatea puternicã a celor treiscriitori – rãmâne doar regretul cã ei nu suntdecât extrem de puþin, dacã nu deloc, traduºi înlimba românã. Obligatã sã ofere citate, ilustrative,doctoranda face, de altfel, ºi dovada cã ar fi oinspiratã tãlmãcitoare a lor, la noi.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Una dintre cãrþile pentru care am fãcut opasiune în adolescenþã (vîrsta la care, nu-iaºa, a fi pãtimaº nu e ruºinos) a fost Lavie devant soi de Romain Gary. Publicat deautorul francez în 1975 sub pseudonimul EmileAjar, romanul avusese un succes imens în Franþa,se vînduse într-un milion de exemplare ºiobþinuse Premiul Goncourt. Abia cîþiva ani maitîrziu, dupã sinuciderea lui Gary, publicul a aflatcã frãmîntatul artist scrisese, în ultimii ani aivieþii, în dublu registru, sub douã identitãþidiferite ºi obþinuse astfel în douã rînduri supremadistincþie literarã francezã.

Afecþiunea mea pentru cartea cu pricina a fostinstantanee. Încã nu cunoºteam legenda potrivitcãreia G. Cãlinescu, atunci cînd trebuia sã apre-cieze un text literar începea, din cîte se zice, sãcopieze el însuºi cîteva pasaje de mînã pentru a-ºiforma o pãrere. La mine impulsul de-a traducevolumul, ca semn de identificare cu obiectuladmiraþiei, era presant. Nu aveam nici cea maimicã intenþie de a-l publica ºi oricum habar n-aveam cum se face aºa ceva. Trãiam în plinãdictaturã ceauºistã, cînd tipãrirea unei cãrþiromâneºti era o aventurã, iar a uneia occidentalerãmînea un hazard bine orientat ideologic. Aºacã, date fiind circumstanþele, îmi limitam intenþi-ile culturale doar la o solitarã aventurã intelectu-alã între patru pereþi.

Cãderea comunismului, în decembrie 1989, aschimbat totul în ordinea existenþelor, a gîn-durilor ºi a proiectelor noastre. Ceea ce zãcea încãmãrile ascunse ale minþii îºi cãuta drumul cãtreexpresia publicã. Am relatat între timp (veziPovestea unei cãrþi, în Tribuna, nr. 98/octombrie2006) diversele amãnunte definitorii, þinînd depublicarea traducerii mele Ai toatã viaþa înainte:un ºir de circumstanþe norocoase, pilotate de-ostãruinþã nedescurajatã.

Am avut nu demult prilejul de-a vedea filmulrealizat de Moshe Mizrahi pe baza cãrþii luiRomain Gary. Este intitulat Madame Rosa ºi afost foarte repede lansat, la doar doi ani dupãsuccesul editorial al romanului. În rolul evreicei

supravieþuitoare de la Auschwitz, fostã prostitu-atã care ºi-a gãsit refugiul în Belleville, la periferiaParisului, ºi care îºi duce zilele îngrijind copiii decurvã, performeazã nimeni alta decît SimoneSignoret. Pelicula a avut la rîndul ei un remarcabilrãsunet, obþinînd în 1977 Premiul Oscar pentrucel mai bun film strãin ºi Premiul César pentrucea mai bunã actriþã.

Recitalul de performanþã al protagonistei emai presus de orice îndoialã. Madame Rosa estebãtrînica speriatã de situaþia în care viaþa a adus-o: sã îºi tîrascã zilele ºi kilogramele pînã laetajul ºase fãrã lift, cu economiile în curs deepuizare, fãrã o sursã sigurã de venit (cãci numã-rul copiilor aflaþi în îngrijire scade, pe mãsurã ceîi secãtuiesc puterile fizice necesare pentru exer-citarea activitãþii). Regizorul a ales sã insiste oare-cum asupra evreitãþii bãtrînei victime ºi a ambien-tului în care ea evolueazã. De-a lungul filmului serepetã scenele de rugãciune disperatã, pe limba“strãmoºilor”, sfeºnicul tradiþional îºi are loculsãu în fruntea obiectelor din recuzitã, doctorulKatz îºi are profilul semitic inconfundabil.Stãruinþa pe aceastã direcþie simbolicã îºi trageîntemeierea din chiar litera textului scris.

Doar cã Romain Gary avusese grijã sã contra-balanseze orice tendinþã de autovictimizare, prinnumeroasele ironii, vorbe în doi peri ºi aluziipipãrate la adresa “monopolului evreiesc” al sufe-rinþei. Toatã construcþia textului literar evolueazã,de fapt, pe lama de cuþit a echilibrului dintrecomic ºi dramatic. Aici trebuie cãutatã perfor-manþa rãsunãtoare a romancierului: în abilitatealui, cu totul ieºitã din comun, de-a þine balanþaîntre sentimente ºi percepþii atît de diferite,aparent ireconciliabile. Melting pot-ul arãbesc-evreiesc de la periferia parizianã e transpus încontopirea sentimentelor opuse. Lacrimile dinochii cititorului sînt provocate, în egalã mãsurã,de compasiunea pentru situaþia umanã la limitã,dar ºi de comicul exploziv al naivitãþilor mimate.În filmul lui Moshe Mizrahi, în schimb, lacrimilesînt monovalente. Acolo unde izbeºte drama-tismul, ironia uitã sã mai dilueze. Balanþa artisticã

amfiteatru

Roman - film - teatru Laszlo Alexandru

Liviu Vlad Ritmuri ogivale

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011 77

dintre contrarii e sacrificatã.Recenta cãlãtorie la Bucureºti mi-a oferit,

acum patru zile, aºteptata ocazie de-a viziona Aitoatã viaþa înainte, spectacol pus în scenã laTeatrul Nottara, în regia tinerei Alina Rece ºiavîndu-i ca interpreþi pe Laura Vasiliu (Momo),Ruxandra Sireteanu (Madam Roza), Boris Petroff(Hamil, Yusuf Kadîr), Corina Dragomir (Moise),Mihai Perºa (Dr. Katz) etc. Semnasem cu insti-tuþia bucureºteanã, cu vreo doi ani în urmã, con-tractul prin care îi autorizam sã adapteze tradu-cerea mea sub formã de reprezentaþie teatralã.

ªtiam fireºte cã nu e vorba despre o iniþiativãinsolitã. Teatrul Habima din Israel prezentasedeja cu mare succes o altã adaptare a cãrþii luiGary, în regia lui Iþik Weingarten, dupã traduc-erea semnatã de Dori Parnas ºi cu prestaþia artis-ticã asiguratã de Lya Koenig (Madam Roza), OºriCohen (Momo), Avraham Mor (Dr. Katz) etc.

Primul lucru care m-a surprins în versiunea dela Nottara a fost strategia regizoralã. Întreagapondere a spectacolului e deplasatã pe umerii luiMomo. În cartea lui Romain Gary exista nara-torul (pseudo)naiv, care exprimã, cu o comicãdezinvolturã explozivã, marile adevãruri ale exis-tenþei. Puºtiul edificã prin vorbe portretul bãtrîneidecrepite, aflate în faþa morþii, însã care, în ciudaprogresivei decãderi, inspirã afecþiunea puþinelorpersoane ce-i stau în preajmã. Moartea iminentãºterge diferenþele artificiale pe care viaþa lemarcheazã permanent.

Aici, însã, accentul este plasat pe situaþiadeznãdãjduitã a copilului orfan, mereu încãutarea unui punct de sprijin. Ispitit dedelincvenþa infantilã, recurgînd la furtiºaguriocazionale ºi la bravada zgomotoasã, Momo esteun Gavroche arab, franþuzit de nevoie. Joculactoricesc al Laurei Vasiliu este vulcanic,dezlãnþuit în disperãrile adînci, pe care le azvîrleîn ochii publicului cu voce tunãtoare. Celelaltepersonaje îl antureazã pe Momo spre a-i explicitaregulile necruþãtoare ale vieþii (toþi oamenii tre-buie sã moarã!), spre a-l încuraja atît cît se maipoate.

Sînt totuºi ciudate prefacerile pe care le poatesuferi unul ºi acelaºi univers ficþional. Ansambluledificat de Romain Gary este deturnat cãtre onewoman show în filmul lui Mizrahi: totul seînvîrte în jurul extincþiei treptate a lui MadamRoza. În piesa teatralã regizatã de Alina Rece,privirea se îndreaptã mai ales asupra frãmîntãrilorcopilului Momo: durerea pricinuitã de pierdereapersoanei care l-a crescut ºi l-a iubit, spaima desingurãtate ºi incertitudine, angoasa privind dru-mul în viaþã, revolta faþã de nedreptatea “legilornaturii” etc.

Un elogiu trebuie adus pentru fidelitatea cucare sînt rostite pe scenã replicile pline de vervãale scriitorului francez. Astfel se pãstreazã neºtir-bit zigzagul de la comic la dramatic, destinat sã-ibuimãceascã pe spectatori. Fireºte cã unele situaþiiale romanului sînt eliminate din economia gene-ralã a reprezentaþiei teatrale, iar altele sîntschematizate ºi ratate, ca de pildã finalul sordiddin pivniþã al protagonistei. Dar coarda emoþieiestetice vibreazã, întinsã la maxim. Am priceputasta ºi din ochii plini de lacrimi ai unora dintrecei prezenþi care, dupã ultimul monolog, s-au ridi-cat pentru a aplauda în picioare. Le înþelegeamtulburarea ºi le-o împãrtãºeam, însã dintr-un altmotiv. Nu bãnuisem niciodatã cã acel ºirag decuvinte, la care meditasem fãrã speranþã, înliniºtea camerei mele de lucru, cu mai bine dedouãzeci de ani în urmã, va rãsuna cu atîta pre-cizie în perimetrul unei sãli de spectacole, în faþaunui public aºa de impresionat.

Un poet trecut, din pãcate, aproapeneobservat prin faþa criticilor este IoanPop Bica, maramureºean de origine, dartransilvãnean prin opþiunea locuirii, autorulvolumului Patul de lemn (Cluj-Napoca, Ed. Limes,2008, 248 p.). Titlul spune tot cãci, fãrã a fi unpat al lui Procust, el nici nu aduce cu sineimaginea unor eflorescenþe situate peste orizontulvizibilului, exprimabilului ºi al previzibilului.Datoritã unei optici a originalitãþii ºi inedituluisunt destul de puþini poeþii care, astãzi, în liricaromâneascã, asumã ca teritoriu al explorãrilor lorproximitatea, banalul, spunerea la îndemânã. Celmai faimos, probabil, rãmâne, în felul lui, EmilBrumaru, a cãrui apetenþã pentru proximitateaîmblânzitã ºi-a gãsit, într-un moment alantologãrilor, drept emblemã, „dulapulîndrãgostit”. Într-un moment al asocierilor defelul celui de acum, apropierea patului de lemn allui Bica de dulapul colorat afectiv din liricabrumarianã marcheazã ºi diferenþe, dar jaloneazãºi apropierea în interiorul unei spaþialitãþiinterioare care nu simte nevoia exotizãrii, aperiplurilor ample sau a gramaticilor ºi sintaxelorpoetice sofisticate. Cãci, iatã, de pildã:„înnouratã/ grãdina de legume/ mãrarul ciugulit/plãcinta incompletã/ mama se ruºineazã/înadins/ pãsãrile cerului/ inegal fâlfâit/ de aripi”(perechi-perechi, p. 126)

Retrospectivã a unor desfãºurãri lirice alertdistribuite editorial, volumul la care mã referintegreazã plachetele Însingurãri (2003), Somn ºinesomn (2004), ªubredul echilibru (2004), Lapândã (2005), Punctul de sprijin (2006), Undeva,dincolo (2006), încheindu-se cu ineditele aºezatesub genericul Patul de lemn, care dã titlulantologiei din 2008. Ultimii trei ani însã au lãsatloc unei reintrãri în anonimatul dinainteadebutului, poate ºi pentru a îngãdui criticilor ºipublicului sã se pronunþe ºi sã guste roadelecreativitãþii efervescente dintre 2003 – 2008.

Ioan Pop Bica nu se îndoieºte mai deloc decuvinte, dovadã de candoare ºi de ignorare apoeticilor ironiei, sarcasmului sau ale decepþieiradicale. Din acest punct de vedere el este un

solar ºi un prerafaelit, parcã, luând loc pe bancã,în faþa casei, alãturi de o muzã blajinã, cu care seaflã într-o convieþuire paºnicã. Dupã atâtaexpresionism, fauvism, suprarealism, dadaism,reîntoarcerea în acest limb al calmului ºinormalitãþii pare sã reînnoade un fir cu poeziaclasicã a sfârºitului de secol al XIX-lea ºi aînceputului de secol al XX-lea, peste care trona înArdeal, ca un stãpânitor tandru ºi cuviincios,rapsodul Nunþii Zamfirei. Dupã cum ademonstrat Petru Poantã, dincolo de limpezimeanetulburatã a acestor ape se disimuleazã discretun talent citadin, rafinat, ºi nu un robust spiritrudimentar, tradiþionalist refugiat iremediabil însatul românesc. La Bica însã nu decorul prezervãlegãtura cu un anume cotidian sau cu moºtenireagestualã a unui acasã din care nu au dispãrut cutotul reflexele moºtenirii româneºti de odinioarã.

Din acelaºi peisaj interior face parte ºi oanume sensibilitate ce poate aminti multoraromanþa, dar care, în egalã mãsurã, trimite ºi lacomplexul de reprezentãri populat de lumeaexpansivã a tangoului argentinian. E un amestecde nostalgie, de sensibilitate la rima de pãretar, lamacrameul ºi bibeloul de porþelan în serie. Salvateîn plasticã, toate aceste obiecte ale prejmei sunt,deopotrivã, sugerate de o anume ambianþã ºi înpoezia lui Pop Bica. „ªi m-a lãtrat asearã-uncâine/ ºi þi-am bãtut la uºã de nu ºtiu câte ori/ ºim-a ajuns din urmã mâine/ umblând pe strãzi înpas de cerºetori// eram cu niºte picãturi deploaie/ ce se-ngânau cu paºii mei pe trotuar/ lageamul tãu din când în când apar/ ochi ce zãrescpe-acei ce scurmã în gunoaie// ºi m-a lãtratasearã-un câine/ ºi cine ºtie câþi o sã mã latre/ ºimã-ntrebam de-acei goi ochi/ sticloºi care mãpetreceau departe” (Celui nechemat, p. 156)Geamul, paºii, trotuarul, câinii care latrã vin dedeparte în poezia noastrã, erau prezenþi încã înconstelaþia din jurul poeziei Pe lângã plopii fãrãsoþ ºi au trecut, cu ploaie cu tot, prin poezia luiBacovia, mai departe… Cu toate acestea,reiterarea lor în ritm de romanþã, creeazã un efectintertextual care nu meritã sã fie expediatsuperficial, ci poate dobândi un aer fin parodic laadresa unei teme ºi a unor tehnici poematiceuzitate, rãmânând, în acelaºi timp, perfectserios…

Astfel de efecte mã fac atent la propunerile luiIoan Pop Bica, pentru cã – mare descoperire facacum! – poezia nu este rezervatã numairafinaþilor cu simþurile biciuite de toate esenþele ºiimunizate la un anume mod de a crea artisticiluzia firescului, a simplitãþii ºi chiar a uneianume desuetudini, acolo unde autorul socoteºtecã meritã.

Interesant ar fi de ºtiut de ce, dupã un ritmcare a atins ºi douã apariþii pe an, Ioan Pop Bicaa trecut la abstinenþa prelungitã. Oricum, înaintede debutul sãu produs dupã împlinirea uneijumãtãþi de secol de viaþã, poetul tãcuse compact.Sã ne aflãm, oare, în preajma unei reinventãri asinelui liric? Aºteptãm rãspunsul.

imprimatur

Ovidiu Pecican

Poetici netede

Liviu Vlad Catedrala greco-catolicã

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Constanþa, Vechiul port

(o poezie de toamnã)

1vara îþi treceprin pãrºi mã aºeazãîn faþa ta la masa

2la care-aveam de gânda face pluta sparge’nbucãþi timpul ce vine

3care ne-aºeazã faþã’n faþãcuþitelesunt boante

4pe valuriînspre þãrmscursura noii orânduiri

5casele pe cheivechi de mileniiculise de film cugreci armeni ºi turciºi tot aºa

6filmul se rupevara se ridicãrãmâi tu portulcuþitulorânduirea

(în vizitã în casa poetuluide pe CORSOUL DIN BRAªOVpe burniþã)

poetizãma poetizaa poetiza spuse maestrulpânã ce printre rânduri va ningeºi totuºi sã rãzbeºti

(În româneºte de Ioan Muºlea)

Aproape un tablou iluzoriu

cum înºealã o iluzie adevãratã:ea e singuraadevãratã

(În româneºte de Liana Varvari)

bulevardul magheru. un instantaneuau încremenit: chipul zbârcit alfemeii de la colþ cu ziarele. un indian bãtrâna înþepenit pe trecerea de pietoni. domnu’ urianse învârte prin aer pe o coadã de mãturã.

abia de mai respirãm. jumãtãþile de propoziþii ajung în mijlocul zilei. ne miºcãm

oare? un gând strident, scârþâitore frânat. nimic nu merge prost.

În româneºte de Ioan Muºlea

ploaie mocãneascã peste þara bârsei.schiþã din memorie

se dedicã lui m.þigareta ardeo gaurã în peisaj. un vânt din faþãface praf bârsele, alungã pârâul dintre sãlcii acasãîn vulcan. un pocnet de armãcãlãtoreºte cu trenul, iepurele fricos spânzurã desãptãmâni în lirismul sârmei ghimpate. TATZI-TUSîl chiorãºte pe fotograful satului. unde sã maiafli martori la aºa ceva? mulþi, mulþi de totsunt plecaþi


o dupã-aamiazã în ciºmigiu

pe bãncile din parc oamenii se strâng unii-ntr-alþii. ace de siguranþã se plimbã pe alei. sateliþii berilorse învârt prin mase nebuloasede sete. Reclamele stau în cap, ochii de broascãun submarin stã la pândã în baltã/mocirlã. cafe-niupiticul de grãdinã umblã cu degetele la scurgere.Gurilede canal sunt îndreptate spre noi. luna maiîºi face intrarea solemnã: la sirena poliþieidionysos produce/emite un acordîl salutãm cu entuziasm


Sâmbãta seara

Identificarea cu personajul pozitiv de pe ecran.Personajul pozitiv este interschimbabil. Perechi de ochi pozitivi deschid focul

Klaus Hensel

Poeþi germani ai Echinox-uluiGGeenneezzaa VVâânnttuulluuii ppoottrriivviitt ppâânnãã llaa ttaarreeFermentul s-a nimerit sã fie Monologul unui spalier, un poem pe care l-am descoperit într-o antologie refegistã de poezie; figura în dreptul numelui

Franz Hodjak, unicul poet din România menþionat în volum. Curajul acestuia de a spune lucrurilor pe nume pe la mijlocul anilor ’70 m-a uluit. Nu-miaduceam aminte sã mai fi citit ceva de un asemnea calibru. În scurtã vreme, am izbutit sã-l cunosc pe Hodjak ºi am trãit un al doilea ºoc: „neamþul”, careera redactor “pe germanã” la editura Dacia, locuia (cu soþia ºi fetiþa) în plin Texas, adicã în cea mai centralã dintre þigãniile Clujului. Cu timpul ne-amîmprietenit ºi a scos la ivealã multe alte texte cel puþin la fel de „delicate” care m-au – pur ºi simplu – înnebunit. Îmi aduc aminte cã prima poezienemþeascã pe care am tradus-o a fost chiar „monologul” amintit mai sus ºi care – în mod paradoxal – a fost publicatã într-un numãr festiv, de 1 mai, alRomâniei literare. Prin Hodjak l-am cunoscut mai apoi pe fenomenalul Peter Motzan în care n-a fost prea greu sã-l identific pe directorul de conºtiinþã altinerilor scriitori nemþi de pe la noi.

Am continuat sã-i traduc ºi sã-i public pe nemþi mai ales în Vatra, Echinox ºi Transilvania. Dupã o vreme, Motzan a venit cu propunerea sã punem de-o antologie în care urmau sã intre nemþii care mai rãmãseserã în þarã. Volumul avea sã cuprindã ºi o postafaþã semnatã de Mircea Iorgulescu. În final,dupã o ultimã „numãrãtoare”, au rãmas pe dinafarã Werner Söellner, Klaus Hensel ºi Berndt Kolf, pe care îi veþi putea citi în paginile alãturate. Volumul aavut parte de un redactor de carte curajos în persoana lui Gabriel Gafiþa.

Traducerea propriu-zisã s-a efectuat cu participarea ºi implicarea directã a lui Motzan ºi Hodjak care au avut o rãbdare de zile mari. ªi-au mai dat cupãrerea în ce priveºte calitatea echivalenþelor ºi alþi poeþi care figurau în cuprinsul volumului, având cel mai adesea alte pãreri ºi fiind convinºi cã n-autaine în ce priveºte româna. La apariþia antologiei au existat unele critici ºi atacuri destul de dure sub semnãturi constituind adevãrate surprize. Erau cutotul alte vremuri. Oricum, am avut sentimentul îmbãtãtor de-a fi aruncat o cãrãmidã în mocirla naþional-comunismului.

În al nouãlea cer am fost însã abia când – dupã 1990 – Gheorghe Crãciun a propus ca Vânt potrivit pânã la tare sã figureze într-un muzeu al avan-gardei.

Ioan Muºlea

P.S.: Grupajul de versuri care urmeazã este alcãtuit din textele, traduse în româneºte, ale poeþilor nemþi Werner Söllner, Klaus Hensel ºi Berndt Kolf,apãrute – pânã în anul 2000 – în revista Echinox. Grupajul face parte dintr-o antologie bilingvã, gânditã de cãtre profesorul Ion Pop împreunã cu PeterMotzan ºi Ioan Muºlea. Traducerile textelor sunt semnate de Werner Söllner, Peter Motzan, Ion Pop, Franz Hodjak, Liana Varvari, Andrada Danciu ºisubsemnatul. (I. M.)

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


anexã la poezia bulgãrului de zãpadã

Bulgãrului de zãpadã i se apropia sfârºitulanul acesta.

Astfel a venit regina baluluila oaspetele îngheþat de pe gard, la mine.

Ne-am îndepãrtat tareîn pãdure, ne-am cufundatîn acoperãmintele luminoaseºi am împins o elegiedupã alta,pânã a venit primãvara.

Apoi m-am topit.


ceasul rãu

O fricã mutãO înþepãturã la inimã.Frica de vârstã.Frica de îmbãtrânire.Frica de faptul cã fricadispareîn faþa vârsteiîn timp ce îmbãtrânim.

Fricã de meschinãriaDe a vrea sã rãmânem în viaþã.

Teama cã aceastã meschinãrieface sensul vieþii.

Nicio explicaþiepentru un anumit miros.


despãrþire

Sã mori beat, capoetul antichitãþii Nedim.În vers regulat; cu capul înainteîn Cornul de Aur. Acolo, întreepave de maºiniºi peºti otrãviþi, acolo amurit, nimic mai multdecât un comentariula istorie.


vara poetului

Nimic altceva decât un puzzle. DimineaþadevremeMozart stã la coadã la carne. Sugarulca verdele supei; cu alte cuvinte, speranþa îºi spalã scutecele.

Dar ca ºi lupta dintre þãri, adevãrul nu se lasãsuportat.Adultul tace, orfan. Un zbor scurt deasupra acoperiºurilor, înapoiÎn faþa televizorului, viaþa

merge înainte. Un film joacã moartea!Sinteze, sinteze: e de înþeles. O ghicitoareneambiguã, în mijlocul textului.

asupra personajului negativ.Personajul negativ este interschimbabil. Va fi învins desuperioritatea numericã pozitivã.Viguroºi însã obosiþi, omulþime de eroi pozitivi ºi negativise duc la culcare. Sâmbãta seara este interschimbabilã.


Wulf Kirsten

Citeºte poezii despre naturã în pivniþa unei casede culturãdin Bucureºti. La doi paºi de: Casaprieteniei româno-sovietice. Biblioteca Americanã. Birourile El-Al. CasaElisabetei A. O expoziþie de design finlandez.SediulOLP. Sala de gimnasticã a germaniºtilor. Unteatru.

În pivniþa asta nu poþi da peste niciun felde prejudecãþi. E totuºio lume aparte, dom’le Bossert. Spune el.


în cetate

Cineva îºi face nevoile pestrãduþa puturoasã. Tradiþia

e pur ºi simplu la mare valoare.Turnurile de apãrare sunt restaurate. Dracula

în persoanã cãlãreºte pestrãzi. Caldarâmul

împarte pupici. Maºteraîºi confundã fiica vitregã, nu-ºi face

griji ºi dispareprin uliþa bavarezã spre Paradis.


De la o fereastrã de autobuz.Tablou de noiembrie

Umbrele de pe faþa eidevin zilnic tot mai lungi. Surâsul

din jurul gurii taxatoarei

Se rãceºte. De câteva zilelipseºte vânzãtorul de baloane din

partea dreaptã a ferestrei autobuzului.Lipseºte

albul murdar, halatul vânzãtoareide îngheþatã. Picioarele lungi ale

decoratoarei pregãtesc iarna rece

în vitrine. Broboane de sudoarepe frunte, privirea rece.

În portofel sunt semne

Absolut sigure. Din norii de ciment va ningeîn curând, sarea va fi împrãºtiatã în grãmezi

care stau pe stradã. Scrâºnind

Vor fi ºterse toatesemnele iernii din

peisajele strãzilor.


Dealul cu melcial copilãriei

Dintr-odatã merge spre bine.Amintiri se dau cu sãniuþaPe deal la vale. RãnitãStrada zace nepavatãsub zãpadã. Case

lunecã pe dinainte,copii pe gheþuº.Nori de ciment înlocuiescNori de ciment, ciocane

Pneumatice sparg adânc încochilii.Tempoul melcilor se-amestecãPrintre oameni. Münchhausense tot înalþã, balonul se tot micºoreazã, filmul se rupeafarã ninge

balast.


pentru u. b.

o poetesã transcrie/dã trei titluri de poezii:se limpezesc zilelese numãrã prefacerilevãzut-am odinioarã marea

eu scriu/fac o poezie:am vãzut odinioarãmarea numãrând râurilelimpezind zilele

însã nu o semnez


despre vorbire

adeseori Marx estecitat în original

se vorbeºtelimba învãþãturilor sale


Werner Söllner

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Poetul compune. Piciorul în mijlocul duminiciiCharlot vine din pãmânt, înotând, bate totulpe curat, totul pe curat. Aºa merge.


declaraþia unui copac

pledezpentru o distribuire mai echitabilãde luminã ºi umbrã

(În româneºte de Andrada Danciu)

despre colecþionari

existã oamenicare-ºi însuºesc lumeaprin ilustratepe unii i-am vãzutretuºându-le


despre ochelari

cu noii mei ochelarirealizezce e realce nu e realnu realizeztrãiesc, deci, într-olume realã


discuþie deschisã cu d.

tãcerea ta îi vorbeºtenumelui meu, pe care tu nu îl cunoºtipe care îl cauþi pe rafturile înþepeniteale deprinderii mele de iubirepe care tu,atunci când nu îþi mai rãmâne nimic, totuºi ai ceva.

tãcerea ta mã îmbracã cu hainele mele de strãinãtateape care nu o iau chiar în serios îmi umple golurile din cuvinte îmi opreºte avântul ca sã creezeîmpreunã cu cei trei pereþi ai meio lume mai bunã.

lucrurile din camera mea îmi spun:eºti aici dar nu eºti la mineînghesuit (ã) în colþ te sprijinide înþelegerea mea pentru slãbiciuni inexistentemã deranjeazã cã nu vorbeºtiºi motivulcautã-l pe buzele mele toatã lumea din afarãîºi spalã mâinileîn nevinovãþia ta devenitã îndoielnicã

din adevãrul tãu abia înþeles m-am trezitºi mi-am reluat vechea mea imagine asupra lumii.


urmarea unei poezii de cãlãtorie

Cãlãtoream cu un prieten scriitorprin þarã. Despre asta s-a maiauzit de la mine, dar nutot. Frumoasã prietenã:

Testiculele de porc, uitasem,trebuie sãrate ºi pipãratebine. Asta a fost.Nu am bãut foarte mult, dar am vorbittotuºi. Nimic de pictatasta, azi. Sau chiar invers: penoi nu ne-a împiedicat nimic.De fumat, am fumat mult, muzica era mai tare.Dãdea bine în camerele goale.ªi când mã întorceam în ciuda tuturor,femeia nu mai avea nimic de mai devreme. Doarnumele.Liniºte era la mãnãstire, eu fumam fumul sfânt, una dintre ele vorbea’n germanã. O minune bi-sericeascã,dupã gândurile negre. Totul era ieºit din comunºi era unul, care era sfânt ºi se ridica la cer.Altfel nu se poate.ªi din Finlanda veneau din noufiinþele vesele, nu era nimic,cã timpul trecea. Deja venise timpulgheþii ºi al raþei sãlbatice. Nu amplecat. Aici sunt.Aici.


GOTTFRIED BENN

vraci mic ºi gras din berlintigru ºi barbar în acelaºi timpînjurat de simandicoºi: canalie de bulevardiubit de cea mai sensibilã ca precuratul regegieselher

a zidit unele spãrturi din omdupã chipul ºi asemãnarea localitãþiiîn care-ºi lecui leziunea la ºira spinãriicontractatã în anii treizeci

primele versuri le taie cu scalpelulîn pielea celor sortiþi sã crapemijlocind astfel demnilor sãi urmaºio imagine fidelã a timpuluicu toate bolile lui

pe când alþi medici combãteau hidropiziael a combãtut adevãrul bolnav al contempo-ranilordacã acesta ataca organele genitaleºi credinþa în oamenidacã se transforma cumva în superstiþie

ocupat cu toate astea cât ºi epuizantele discuþiicu un ales comitet de morminte anonime (numit PEN-club)el n-a avut timp sã-ºi tragã sufletul cu tragiceleprogresiuni ale multiubitului chopin

înainte de asta mai trebuia zguduit un reichcu 22 de poezii din vreo ºase ani

din lipsã de timp a ridicat iscusinþa sa în ordonarea unor vocabule fascinantela rang de ideologiegottfried bennun medic burghez cu vânã poeticãcel care n-a meºterit cârje pentru societateepuizându-se cu poeziiºi novocainã pentru timpurile ce-au trecutce vor veni

(În româneºte de Werner Söllner)

Constatãri neimnice

aºa a luat fiinþã noua societate:s-a hotãrîta fi considerateputerile ºi slãbiciunilefiecãruiaca puteri ºi slãbiciuniale tuturor

aºa s-a dezvoltat:hotãrându-sesã-i fie slãbite slãbiciunileºi întãrite puterile

aºa s-au ivit problemele:trecute fiind sub tãcereslãbiciunile i-au sporitiar puterile i-au slãbitvorbindu-se prea mult despre ele

astfel îºi va rezolva noua societate problemele:asumându-ºi-le


Spaþiu lingvistic

limbãmaternã în þaranatalã:

colecþie de raritãþi cu foi îngãlbeniteºi acte perimate de liberã trecereadunãturã de sãbii ºi scuturirãsunet al ecoului zãngãnitului de arme din luptetrecute pe care nu le-am trãitmonezi de aramã ºi cuprucu cifrele anilor ºterse indescifrabileînsã bãtute cu orgoliu ca o bisericã-cetatemimesis prãfuit al unor martiri mucegãiþice nu-ºi gãsesc liniºtea ºi bântuieca dialect ºi oracolstrãlucind în lumina difuzã a candelabrelor levan-tinemantii ale unor foºti împãraþicare nu-s consemnaþidecât în hybrisul unor urmaºi exilaþi în propriulviitorcalabalîc din burguri nãpãdite de nisipspãlãcite dãrãpãnate bãtute de timpîn acest spaþiuvictimã vremelniciei imitã veºnicia

ºapte strãmoºi însãstau chezãºie doar autenticitãþiiprafului strâns în ºirulde camerearareori vizitate de cãtreoriginalele în viaþãale cópiilorsemeþ adunateîn cabinetul figurilor de cearã al doamnei tussaut


Câmp de ruine în B.

flori de cimentºi copaci de oþelcrãpãturi, chiºtocuri de case

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


ruginã

dejecþii irizândeo maºinã rânjeºtecu buzeleplesnite.piþigoiul ºi-aratãcolþii cãtrecer.

dedesubt zacpoºtaºii morþi ºice a mai rãmasdin jigãrire


Casã, femei, dupã amiazã

Cã nu-mi vii prea târziu, cãiarãºi îºi lasã copilul mâncarea. Cãtatãl tãu o aflã. Cã primeºti sã o faci cu minecã nu îþi uiþi zilele, cã el

merge din nou cu un altul, cã elare din nou în cap pretexte. Cã nu înþelegcã aºa este. Cã el nu vorbeºte niciodatã cu mine.Cã mã lasã singurã. Dar cã eu întotdeauna

ajung la astfel de gânduri. ªi cã eu merg acum la cumpãrãturi. Cã în acestanotimp se întunecã atât de repede. Cã iarãºitrebuie sã ne trezim devreme, sã prindem

carnea pentru cinã. Cã noaptea are chef sã nu mai stea lângã mine ca un mort.ªi cã va fi frumos. Cã ne iubim în ciuda tuturor. Cã nu o mai face cu altele.

Cã m-apucã uneori o furie în corp, cãîmi þin întotdeauna gura. Cã nu e de mirarecã adorm la televizor. ªi cã nu sunt delocasprã cu Marlon Brando ºi Gregory Peck

ºi cã nu sunt deloc aºa. Cã mai trebuiesã rezolv rufele mari. Cã sunt baniîn casã. Cã nu mai existã probleme. Cãferestrele ºi uºile trebuie încã sã fie

etanºate ca sã nu mai tragã în casã. Cã e liniºte în casã. Cã nu mai trebuiesã ne ruºinãm, când avem oaspeþi. ªi cãtotuºi trebuie sã zicã ce frumos e la ei.

Dar cã trebuie sã ºi plouã. Cã elsigur o sã aducã un guturai ºi cãeu am grija acestuia. Cã nu se ºtie niciodatãcum vine ºi dacã dupã aceea nu-i prea

târziu. Cã avem voie sã vorbim despre noroc,ºi cã ar fi putut sã fie ºi mai rãu. Cã ai un picup în casã, cã poþi sã asculþimuzicã, ºi cã nu existã cel mai mare noroc, cã

trebuie sã fim deja mulþumiþi. ªi cã eliar vine prea târziu la cinã, cã nu mai are nimicde la el copilul, cã el nu se gândeºte niciodata laasta.Cã aº putea sã-i rup capul. Cã cineva sunã lauºã.

Cã slavã domnului nu mai sunt singurã.Cã trebuie sã bag de seamã. Cã pun apãîn cafea. Cã nimeni nu-ºi dã seama, cã nu mã mai ridic noaptea. Cã spioana

se pricepe la toate, cã îºi bagã nasul

chiar în toate cele. Cã îmi fumeazãþigãrile, cã întotdeauna vine doar când arenevoie de ceva. ªi cã deja ºtiu de ce are nevoie.

Cã o face cu omul de la gaz, ca în poveste.Cã aº putea sã cânt un cântec. Cã nu mai trebuiesã povesteascã, cã ºtiu, cã ea este durã cu el.Cã abia o aºteaptã. Dar cã ºi eu sunt

atentã. Cã nu mã las prostitã cãbãrbatul ei e beþiv ºi cã o cârpeºtecã ei îi e mai greu decât mie. Cã e toatã numai vânãtãi, ºi cã l-a vãzut

trecând repede prin faþa gãrii. Cã el îmi vine doar acasã. Cã nu o sã mai zic nimicniciodatã. Cã o sã-mi þin gura. Cã de fapte pãcat. Cã în noaptea asta o sã fiu

chiar drãguþã cu el, ca sã o simtã. Cãeste ca înainte, ºi cã nu mai am nevoie de asta. Cã trebuie sã plâng, ºi cã trebuiesã mã gândesc la asta. ªi cã totuºi avem amintiri

comune, cã eu mai trebuie încã sã vãdnegru. Cã el acum în mod sigur îngheaþãcã nu mã ascultã niciodatã, cã acum copilulare nevoie de laptele lui. Cã am nevoie de

o muncã stabilã. ªi cã începe sã burniþeze. ªicã este o vreme de rahat. ªi cã încet se face frig ºi înãuntru. ªi cã trebuie reparatã încãlzireacã întotdeauna eu trebuie sã mã gândesc la toate.

Cã nu o sã mai suport toate astea prea mult.Cã el nu e om rãu, cã ºi alþii zic asta.Cã de mâine voi începe sã mã machiez.Pentru cã sunt frumoasã, cã mã iubeºte. Cã

nu mai uitã aniversarea cãsãtoriei noastre, cãmâncareanu se arde, cã laptele nu mai dã pe dinafarã.Cã poate în curând ne schimbãm. Cã poateaceastaeste o rezolvare, cã avem nevoie de mai mult

spaþiu, ca sã ne putem evita. Cã odatã ne vom face concediul în doi, cã el danseazã cu mine ºi cã putem sã îl lãsãm cândva pe ãla mic singurCã e deja mare. Cã va ieºi ceva din el.

Cã nu trebuie sã ne fie ruºine de oameni.Cã poþi sã zici cândva, cã totul........


KLEIST

„Paradisul e zãvorît ºi heruvimul în spatelenostru; lumii va trebui sã-i dãm ocol ºi sã

vedem de nu cumva, pe undeva prin dos, nise va fi deschis din nou”

Despre teatrul de marionete

Nãscut în douã zile diferite ºi dat nu o datãîn timpul vieþii drept rãposat, ca o stafie bântuieîn societate, o viaþã mereu pe apucate ºi care þinetreazã amintirea ºi nemurirea ta a noastrã nu ecu toate cã împarþi cu noi trecerea noastrã. nãs-cutãîn urmã cu veacuri ºi moartã cu veacuri în urmão lume joacã netulburatã de îmbujorarea-þistrãinã acea melodramã a naºterii ºia sinuciderilor tale voioase

þãrii în care între artele toate cea a trasuluisau a împuºcãrii superbe leagãnulºi l-au aflat, prilej îi erai de supãrarecãci nu vroiai sã mergi mânã în mânãiar împuºcãturile tale toate þinta o au nimerit nemuþumirea Atoateînãlþimii voastreîntrucât El însufleþit de sentimentedin cele mai gingaºe (unde-ar ajungeocârmuirea de vreme ce conduºiiinimii nepervertite în miezul însuºicel mai ascuns al vieþii înveninatºi încâlcit deopotrivã pildã ar filuat ºi cu toþii þinând de cea mai bunãdintre lumile wilhelmiene toate s-ar sinucide.Timpul e în pragul uºii unde din cauzacredinþei potrivnice Lui, a tenacitãþii,a devotamentului ºi a celorlalte virtuþi,burgheze toate, poþi sã sfârºeºtisub spânzurãtoarea de El însuºi ridicatã)deºi nu te bucuraseºi vreodatã de-atoateîndurãtorul ºi-atotputernicul sau altãîngãduinþã relativã ºi iatã cã te stingicu cel mai profund respect pe nenumãratepetiþii pentru o viaþã, cãci limba, cândcu drag se dedã la lins mai primejdioasãºi mai bãloasã era ºi este decât relaþiileºi rânduielile sociale) nume, ce-i drept,ºtiai doar, larmã sunt ºi ecou fum însã

pânã-n strãfunduri de suflet (pumnale undesunt fãurite din sentimente nimicitoare).îþi stau cãlãuzã pe drumul spre tine

Bernd Kolf

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


însuþi cãci împotriva sa ºi a neºtiinþei sale mai bune prea mult se îndrepta ºiteamã încã le mai era adevãrul pe careKant (cel ce vãzuse deasuprã-ne ceru-nstelatnu însã ºi mizeria de jos strigãtoare)sticlelor verzi ale ochilor tãi a lãsat-o(oricât era însã teama aceasta un regeal cãrui somn îl tulburau Gazeta de searaºi ale lor Distrugeri cu nemaiauzite ºidespotice decrete pentru slujbaºii statului,fleacuri de fapt, nu dai în vileag ce trebuieascuns) din partea cãrora tu disperezi, le viifãrã îndoialã în întâmpinare, acele ¾ deuncie de plumb, cu care tu în acea minunatãlume jalnic sortitã pieirii (în care ai încercatsã reziºti ca om ºi poet, ca zidar ºi tâmplar)þi-ai ºters-o cu bunã ºtiinþã din capatâtea parale fãceai în ochii tãi;ºtiau ºi ciripeau despre asta pânã ºivrãbiile de pe acoperiºuri

chiar dacã în loc de sticle verzi ochiar fi fost ce mai conteazã adevãrul, de vremece piere odatã cu tine, e însã adevãr încâtnu-þi putea veni într-ajutor pe pãmânt,ceea ce sta în puterile unui om ºi þienimica nu-þi mai rãmânea de învãþat saude agonisit decât în sufletul tãual morþii cântec triumfal care într-atâtera de vulnerabil încât însãºi lumina zileirãu îi fãcea ºi grija, neliniºtea-þichiuitoare singure puteau fi în staresã afle un hãu îndeajuns de adâncca sã te împingã afarã din timp deºia durat vreo 34 de ani iubirea pânã

când ai aflat-o pentru o moarte-n comun,un sens mai adânc al vieþii sau alcãsãtoriei ai înflorit precum în basmese deschide stejarul amorþit ºi celuibun i se aruncã înaintea picioarelor încâtîn basm acesta sã poatã trãi precum un om gândeau apoi unui poet lãuntrul a-lcunoaºte dupã autopsie (mult îngroºatafiere neagrã dãdu însã un creier fãrã detumori; iar din lãcaºul ficatului, plãmânilor splinei ºi rinichilor în stare aproape fireascã mai reieºea cã Denatus Kleist un sanguinocholericus in Summo gradu ºi într-o staresufleteascã bolnãvicioasã a fost) deja însãbolnav te-au gãsit pe dinafarã) inimã blestematãce nu se poate stãpâni) ºi fãrã recurs,fiindcã într-astfel un olimpian) ºi cine,când vine vorba despre un om, mai orb poate fidecât un zeu aºezat în fotoliu) aceasta o decreta; tot ei te urmãresc la fel ºi astãziîn operã sau viaþã luându-se dupã viruºiun doctor care-ºi simte pulsul ºi nu ºtiecã înseºi suferinþele acestei lumi înseamnãa suferi pe lume ºi cel care pune la inimãse molipseºte tu nu erai atât de smintitpe cât pãreai) ºtii doar: Boulogne sur Mer –St. Omer în chip de cauzã ºi efect þi s-au întors pe dos faþã de cauzalitate ai comisfesta-þi smintitã din sila de viaþã) doarai vãzut ruperea podurilor, eclipsa totalãa înþelegerii (... poduri pe care ne preumblãm clãtinându-ne) sãnãtoasã la capneîncrederea în lumea întreagã; totuºi(rãtãcire deja de-a lui Virgiliu) vroiai sã te pleci cu un mileniu mai devreme-nainteaunui spirit pãrându-þi sosirea acestuia sigurã

citit pânã la capãt, respins ºi prefãcutîn cenuºã deplângem tot ce-ai distrus, ce n-aiscris sau cum te stingi în patrie pentru acãrei libertate (câteodatã, sã recunoaºtem,de-a dreptul ciudat) ºi faimã vroiai sã acþionezipe genunchii inimii tale la ce bun plângerilede vreme ce teferi scãpãm înspre Stimmings(þinut unde s-a tras apoi adeseori împotrivalibertãþii) fiindcã aici cineva ºi-a ieºit dinsãrite încumetându-se (ºi câte un prietena mai suferit chiar pânã dincolo de moartefiindcã aceiaºi preaînalþi la tine au aflatun grad de exaltare necuvenit unui om de afaceri;cum de asemenea aºteptau de la aceiaºi preasuspuºi a lor hotãrâre ºi de aceea la groapãþi-au azvârlit mustrarea cã tu i-ai lipsit demila monarhului cea mai de preþ care, de nu vreasã trãiascã-n minciunã, iese în pierdereaºa fu moartea ta periculoasã ºi revoltãtoareprecum ºi viaþa ta i-ar fi putut costa întreaga cari-erã

vulnerabil, bâlbâindu-te, stângaci ºi uneorigreu de suportat tu pledai pentru elaborareatreptatã a gândurilor la zicere ºi pentru a aflacalea cea sigurã a fericirii (ce se afla cunesmintitã siguranþã în faptã) scriai câtevadrame ºi povestiri mai multe eseuri ºi fragmentescrisori ºi anecdote despre jalnicul nostruteatru de marionete

într-astfel ºi atât þi-a fost dat sã scrii ...


Þin minte o noapte de iarnã (entuziaºtiianii ’90), niºte sticle de vin „basa” ºizîmbetul victorios al lui SanduVakulovski arãtîndu-mi, ca un scamator,coperta cartonatã, negru-decoloratã: VÂNTPORTIVIT PÎNÃ LA TARE/ zece tineri poeþigermani din România, Editura Kriterion,1982. Sandu pescuise antologia dinanticariatul Alfia, la subpreþ; aveam s-o citescîn aceeaºi noapte, la etajul ºase al unui blocdin Mãrãºti. Þin minte o dupã-amiazã dincentrul Clujului, terasa vizavi de „reformaþi”,în care un bãrbat impunãtor, ceva între magºi rege viking, povestea anecdote (triste) dinviaþa poetului Rolf. Mi se pãrea cã poþi plecaliniºtit la drum, cãtre un mare oraº sau cãtrepreerie, ascunzînd în sacul de voiaj un titluca ãsta: Þigãri umede ºi dor de cãlãtorie(Editura Dacia, 1980). De ce iubeau poeþiinemþi atît de miºto Dobrogea ºi strãzile vechidin Constanþa ºi plaja din Vamã? De ce nu sefereau ei de cuvintele/conceptele „socialism”,„vinã”, „deportare”? Þin minte panicaoptzeciºtilor români (mai ales bucureºteni,braºoveni) cînd le aminteºti punctul depornire, cotitura: cãci versul descãrnat,funcþional, poemul-mesaj, biografismul,spiritul teoretizant ating poezia noastrã odatãcu VÎNT POTRIVIT PÎNÃ LA TARE. Probabil(ºi din cauza asta) cartea nu a fost reeditatã-repusã în circulaþie. Þin minte pastilelearuncate de v. leac pe www.clubliterar.com,fragmente din „nemþii” sãi preferaþi ºifeedback-ul comentatorilor douãmiiºti. Þinminte un dosar din revista Poesis

Internaþional, care resuscita antologiilemodelatoare, providenþiale pentru formareanoii sensibilitãþi poetice autohtone: între ele,Panorama lui A. E. Baconsky, Poezieamericanã modernã ºi contemporanã a luiMircea Ivãnescu, Poeþi italieni din secolul XX,„compendiul” lui Marin Mincu, dar ºiantologia tinerilor germani, gînditã de PeterMotzan (cel care, în postfaþã, vorbea desubiectivitatea angajatã), tradusã de IoanMuºlea ºi prefaþatã „timid” (adicã un picdepãºit de anvergura evenimentului) de altfelmarele critic Mircea Iorgulescu. Þin mintepoemul intitulat 13 iulie 1974 de AnemoneLatzina: „ºi în afarã de asta ieri a fost Petercel/ blond pe la tine ºi þi-a spus cã vrea sãfacã o antolog/ie ºi trebuie sã-i trimiþi niºtepoezii ºi EL SÃ le ºi PO/ATÃ publica”. Þinminte poemul intitulat 27.09.81 de FranzHodjak: „cînd am început sã pun întebãri, mi-au pus cu grijã/ un saxofon în gurã/ catoatã lumea, ºi eu am fumat prima þigarã-nwc/ în bisericã mã holbam la sînii fecioarei/ºi cum dumnezeu nu m-ajuta, mã ajutamsingur/ cum puteam”. Sau Micã publicitate,textul demenþial al lui Rolf Bossert: „cautcîine/ cu douã boturi/ sã poatã/ ºi lãtra/ cîndmuºcã”, datat 1979. Completatã cu textelecelor 3 poeþi cuprinºi în grupajul gãzduit deTribuna, antologia din 1982 îºi modificãstructura, proporþiile asemeni corãbiilor dinPiraþii Caraibelor: Vînt potrivit pînã la tareeste, fireºte, titlul bossertian cu care aveamde gînd sã închei.

ªtefan Manasia

Laudã nemþilor

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Iubesc…

Iubesc orele sumbre ale fãpturii melecând simþurile-n foarte adânc au sã coboare;ca de prin vechi, scrisori adie-o boarea vieþii-mi zilnice, istorisitã-n ele,ce-acum legendã-mi pare, dintre celemai de pe vremuri. ªi mã-nchipui omcu douã vieþi, în spaþii paralele.

Ci, uneori, m-asemui cu un pomce împlineºte,-n preajma unei cripte,visul bãiatului ce-am fost, – în jurulcãruia cresc mari rãdãcini... Prea-purulvis în mâhniri pierdut, în cânt ºi-n manuscripte.

Intrare

Orcine-ai fi: ieºi seara din odaiaîn care nu sunt taine pentru tine,a ta, cea mai departe,-i casa aia:tu poþi sã fii oricine.Cu ochii tãi cei prea-trudiþi, de omce lasã-n urmã pragul casei rar, aºezi, cât mai încet, un negru pom’naintea cerului, mlãdiu ºi solitar.ªi lumea ai zidit-o: mare-i eaªi-i cum cuvântul ce,-n tãcere, se mai coace.ªi-aºa cum noima-i o-nþelegi prin voia ta,blând lasã-þi ochii sã priveascã-ncoace.

Cântec de dragoste

Cum sã-mi þin sufletul pentru ca elde-al tãu sã nu se-atingã? În ce felsã-l urc mai sus de tine, cãtre alt-ceva decât noi înºine, ºi-nalt?Ah, cât aº vrea sã-l pun la adãpost,acum, în faptul serii,-ntr-un loc scund,strãin ºi rece,-n care nu a fost,nici e, fior – când te-nfiori afund?Dar când ne-atingem ºi ne trec fiori,stãm parcã sub arcuºul fãcând unadin douã strune... Noi, cãrei vioripe care muzicantul va sã-ºi culcebãrbia,-i suntem, oare, struna?O, cântec, cântec dulce!

Acasã...

Acasã-s numai între zi ºi vis,când dorm copiii doborâþi de joacã,iar ãi bãtrâni somnesc, pe când mai joacã,-n cãmin, vãpãi albastre, indecis.

Acasã-s numai între zi ºi vis,când glas de clopot, într-amurg, se pierdeºi fete lâncezesc, pe ghizdul verde al câte-unei fântâni, – ºi-i de nezis

ce simt... Iar dintre arbori, teii mi-smai dragi, – iar verile ce,-n ei, ascunsetãcut-au, retresaltã-n mii de frunze,de veghe, iarãºi, între zi ºi vis.

Agriºul-rroºu…

Agriºul-roºu dã în copt deja,iar ochiul-boului, în pajiºti, se usucã.Cel ce-i sãrac când vara e pe ducã,aºteaptã-n van sã nu mai fie-aºa.

Cel ce nu poate-nchide ochii ºi-o s-aºtepteo droaie de vedenii, pânã nuse face noapte (când încep sã se deºtepte în bezna lui), – e limpede cã nu mai are-n faþã decât negre trepte.

Nimic nu-i mai prieºte, i se parepãrere calpã tot ce vede-n jur;pânã ºi, Doamne, tu eºti unul careca piatra,-l tragi în jos ºi eºti sperjur.

Zi de toamnã

Fu lungã vara. – Iatã, ceasul, Doamne,-isã adumbreºti cadranele solare,fãcând sã batã,-n ºesuri, vântul toamnei.

Mai dã-le ultimelor fructe-atâta timpcât sã se împlineascã,-n sudic soare,ºi fã mai dulce nobila licoarea vinului, – în prag de anotimp

în care cel ce n-are adãpost, nici n-o sã aibã; cel ce-i singur, totaºa va fi, – scriind scrisori ce potpãrea foi moarte,-n timp ce, fãr’ de rost,el calcã,-n parc, pe-alei, ca un robot.

Toamnã

Cad frunzele ca de departe, cadde parcã ºi grãdinile celestepãlesc, iar în cãderea lor nu estedecât refuz...

ªi,-n nopþi, pãmântul greucade-n singurãtate dintre astre.

Cãdem, cãdem cu toþii. Mâinii noastrei-e dat ºi ei sã cadã ºi mereucad altele...

Ci, totuºi, Unul estece þine-n mâinile-i cu vine-albastre,nespus de blând, cãderile aceste.

Strofe

E unul care,-n mâna-i, þine toate, –din pãlmi, ca prundul, sã i se prefire.Frumoase,-ntre regine, peste fire,pe unele, în marmuri, ca-n omãturi,le dãltuie ºi-mbracã-n foºnet dulce;pe regii, tot din marmurã, alãturide ele, mai apoi, având sã-i culce.

E unul care,-n mâna-i, þine toate, –strâmb sunã, unele,-n auzul sãu. Nu-i un strãin, cãci îl avem în sânge,-ncel ce ni-i viaþa-n clocot ºi se frânge-ntãcere... Eu nu cred cã e prea crâncen,cu toate cã-l vorbesc destui de rãu.

Glasul unui cãlugãr tânãr

Mã scurg ca printre degete un prund.În mine-ncep, sã nu mai pregete,cu toatele deodatã, nu pe rând,atâtea simþuri, – fiecare dornicde altceva; parcã mã umflu ºi mã dormai toate-n mine, însã mai statornicadâncul inimii...

Aº vrea sã mor.Vreau sã fiu singur, – ca sã pot da curs impulsuluiacestuia... În lung ºi-n larg,o groazã mã cutreierã. Bãtaia pulsuluimã face-a crede cã,-n bucãþi, mã sparg.

Cântecul orbului

Sunt orb, iar pentru lumea din afarã,asta-i de neiertat: sunt o povarã,iar mie-mi sunt un greu chin zilnic.Pun cenuºia-mi mânã pe braþul cenuºiual câte-unei femei ºi tot ce ºtiue cã ea-mi este cãlãuz prin golul silnic.

Auzi, când umbli slobod, ºi-alte vocidecât a rocii gri cãzând pe roci,dar nu-i aºa, – ºi, fãrã sã mã rogi, îþi spun cã, de trãit, doar eutrãiesc ºi am în mine un strigãt lung, prelung ºi greu, –nu ºtiu: din inimã, din mãruntaie-mi vine?

Cunoaºteþi cântecele? Dacã da, în alt ton decât mine le cântaþi, – cãci vouãvã umple-odaia soarele înalt,spre dimineaþã, cu-o luminã nouã.ºi, faþã-n faþã, stând cu celãlalt,vã-ngãduiþi ca niºte semeni. Pace vouã!

Cântecul cerºetorului

Din poartã-n poartã, stai ºi-aºteaptãpe zloatã sau în vipie!Deodatã, la urechea dreaptãduci dreapta. Dacã þipi ede parcã-i altul, – echivocefiindu-þi þipãt, ca ºi voce.

ªi,-atunci, te tulburi fãrã leac:oare mai eºti sau nu?Tu strigi ºi strigi pentru un fleac,poeþii, însã, nu.

Apoi þi-acoperi chip învinsºi ochi, – drept cãpãtâipunându-þi mâna, într-adinsºi-anume cât sã îifaci sã nu le mai pari un inschiar fãrã cãpãtâi.

Rainer Maria Rilke,poet bilingv

Poeme în germanã traduse de ªerban Foarþã

emoticon

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Beþia, strãveche desfãtare, i-a animat peoameni încã din zorii experienþei lor. Primulei degustãtor a fost patriarhul Noe,recunoscut ca fiind ºi cel dintâi practicant alvinificaþiei. Conform relatãrii biblice, „Noe a fostprimul om care a lucrat pãmântul ºi a sãdit viþãde vie. A bãut vin, s-a îmbãtat ºi s-a dezgolit încasa lui”1. Philon Iudeul2 (c. 20 î. Hr.-50 d. Hr.)interpreteazã acest episod în sens alegoric: beþiapatriarhului echivaleazã cu o „despuiere aintelectului pricinuitã de pierderea virtuþii”. Peurmele lui, celebrul exeget creºtin Origen3 (c. 185-c. 254) susþine cã „vinul pãmântesc [consumat deNoe – n. n.] dezbracã intelectul de cunoaºtereacelor inteligibile”; în plus, acesta aseamãnã vinulcare „l-a dezbrãcat” pe patriarh cu rodul copaculuicunoaºterii binelui ºi rãului, ce i-a fãcut peprotopãrinþi sã vadã cã sunt goi ºi sã se ascundãde Dumnezeu4.

În Vechiul, ca ºi în Noul Testament, imagineabãuturii alcoolice este valorizatã atât negativ, câtºi pozitiv. Dumnezeu binecuvânteazã vinul5,desemnat într-un loc a fi cel „care-L bucurã peDumnezeu ºi pe oameni”6. La începutul activitãþiisale publice, Iisus preschimbã apa în vin – miracolsãvârºit cu prilejul nunþii din Cana Galileii7 (lacare face referire inclusiv Dante, în cântul 13 alPurgatoriului) –, iar la sfârºit, la Cina de Tainã,tot El le spune ucenicilor: „Nu voi mai bea deacum din acest rod al viei pânã în ziua aceeacând îl voi bea, nou, împreunã cu voi, înÎmpãrãþia Tatãlui Meu”8. Cuvintele de faþã acordãvinului o semnificaþie escatologicã – vinul obþinutde Iisus prin transformarea apei este bãutura vieþiiveºnice –, nu de puþine ori Împãrãþia cerurilorfiind caracterizatã tocmai prin abundenþa acesteibãuturi9. Biblia condamnã însã abuzul ºi prescriebãutul cu mãsurã10. La fel procedeazã autoriipatristici.

Într-o pseudoapocalipsã consideratã mult timpscripturã inspiratã, Pãstorul lui Herma11 (c. 150),Îngerul Pocãinþei vorbeºte despre „plãcereavinului”, punând în ecuaþie grija pentru acesta ºicultivarea virtuþii. În Pedagogul12 lui Clement

Alexandrinul (c. 150-c. 215), ce se menþine înlinia aceleiaºi teologii cu accente preponderentetice, e comentat episodul biblic al nunþii dinCana, în urmãtorii termeni: „Chiar dacã Domnula prefãcut la nuntã apa în vin, totuºi n-a îngãduitbeþia. Domnul atunci a dat viaþã gândirii, care eraslabã ca apa [...], a umplut întreaga lume cusângele viþei de vie, care este bãutura credinþeicelei adevãrate”. Referindu-se la exemplul cristic,scriitorul alexandrin admite, prin urmare,consumul de alcool, dar dezavueazã excesul, încare vede un prilej al cãderii spirituale. De parteacealaltã se situeazã un gnostic timpuriu, Cerint (c. 100). Propovãduind un „Iisus hedonist”, ce vareveni pe pãmânt sub formã carnalã ºi va devenirobul tuturor dorinþelor preaumane, acesta dãliber fanteziei alimentare: în viziunea lui desprefericire, trebuie ca hrana sã prisoseascã, iar licorilefermentate sã curgã din belºug13.

Pãtruns de principiile creºtinismuluiecleziastic, omul medieval manifestã în general oatitudine cucernicã, chiar asceticã, faþã demâncare ºi bãuturã. Cuminecarea, postul,blamarea lãcomiei, a saþietãþii ºi a beþieireprezintã forme foarte populare de evlavie însecolele de mijloc. Cu toate acestea, nevoialatentã de satisfacere a plãcerilor gustuluiizbucneºte uneori în aprige fes

Black PANTONE portocaliu TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/223.pdfTRIBUNA 223...

Documents

Transcript of Black PANTONE portocaliu TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/223.pdfTRIBUNA 223...