Post on 10-Aug-2015
description
Universiatea “Al. I. Cuza”, IasiFacultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei
PORTOFOLIULOGOPEDIE
Studenta: Calugareanu Simona Sectia: Pedagogie, An II
ReferatRinolalia
(prezentat in cadrul seminarului)
RINOLALIA
Termenul de rinolalie deriva din cuvintele “rhia, rhinos”= nas si “lalie”=
vorbire, deci rinolalia in sensul larg al cuvantului inseamna “vorbire pe nas”.
Prin rinolalie se intelege nazalizarea suplimentara sau insuficienta a vorbirii la
persoanele cu deficienta de includere si distributie a rezonantei nazale.
In rinolalie inteligibilitatea vorbirii este mult afectata iar la acestea se adauga si
specificul inestetic al fetei, plus influentele negative asupra dezvoltarii personalitatii.
Rinolalia poate fi clasificata dupa cum urmeaza:
Deschisa (aperta) denumita si hiperinolalie, cand unda respiratorie se scurge
pe cale nazala si in pronuntia sunetelor orale;
Inchisa (clausa) cunoscuta si sub numele de hiporinolalie, cand in pronuntia
sunetelor “m” si “n” aerul este obturat total sau partial pe traseul cavitatii
nazale datorita vegetatiilor adenoide, polipi, deviatii de sept etc.
Mixta (mixa) cand in vorbirea aceleiasi persoane persista atat nazalizarea
deschisa cat si cea inchisa.
In vederea precizarii disgnosticului diferential trebuie sa se tina seama de starea
valului palatin si de unda expiratorie. Astfel, valul palatin este considerat normal, cu
o modalitate suficient dezvoltata, atunci cand copilul poate efectua urmatoarele
probe:
- sa sufle intr-un fluier, fara sa-si astupe narinile;
- sa inghita o cantitate mare de lichid fara ca acesta sa refuleze pe nas;
- sa pronunte corect siflanta “s”;
Pentru determinarea directiei de scurgere a undei de aer expirator se aplica
urmatoarele probe:
- se umfla obrajii cu limba intre dinti, fara ca aerul sa se scurga pe nas
(imposibilitatea de a retine aerul in cavitatea bucala este caracteristica
persoanelor cu rinolalie deschisa);
- suflarea in diferite instrumente muzicale (fluier, muzicuta etc.);
- stingerea unui chibrit aprins sau a unei lumanari;
- pronuntarea grupului vocalic “ai”;
- stabilirea rezonantei nazale in pronuntarea cuvintelor care contin sunetele
“m” si “n”;
- palparea cu degetele a extremitatii osului nazal -; absenta vibratiilor in
timpul pronuntiei cuvintelor care contin “m” si “n” indica existenta
rinolaliei inchise.
Daca persoana supusa acestor probe nu le poate efectua corect inseamna ca
prezinta o anumita forma de rinolalie.
Prognosticul rinolaliei, este in general, favorabil. El depinde de urmatorii
factori: de felul rinolaliei, de varsta la care se incepe tratamentul, de medicul familial
si de personalitatea rinolalicului.
RINOLALIA DESCHISA
Rinolalia deschisa consta in nazalizarea suplimentara a sunetelor orale. Ea
prezinta urmatoarele caracteristici:
tulburari de ritm si fluenta a vorbirii determinate de scurgerea continua pe
nas a unei mari cantitati de aer ceea ce il obliga pe rinolalic la inspiratii
mai frecvente decat in situatii normale;
tuburari de articulatie ca urmarea a debitului expirator necorespunzator,
necesar realizarii sunetelor orale;
tulburari de voce ca urmare a dirijarii insuficiente de catre valul palatin a
undei respiratorii ceea ce va duce la deformarea consoanelor si a
vocalelor.
Dintre vocale cele mai expuse la nazalizare sunt cele inchise (i, u), iar dintre
consoane cele care se realizeaza cu o unda respiratorie mai puternica (s, z, t, s, j), apoi
urmeaza (f, b, p, g, c si sonanta r), care de cele mai multe ori se relizeaza uvular.
Rinolalia deschisa poate fi: FUNCTIONALA si ORGANICA.
In RINOLALIA DESCHISA FUNCTIONALA, valul palatin este integru insa
nu se poate realiza inchiderea vulvara care separa cavitatea bucala de cea nazala.
Cauzele rinolaliei deschise functionale sunt:
hipokinezia valului palatin determinata de inervatia insuficienta;
taraganarea pronuntiei la copiii lenesi si bolnaviciosi;
imitarea persoanelor cu o astfel de tulburare;
deficiente de respiratie;
atrofie neuro-musculara a valului palatin;
RINOLALIA DESCHISA ORGANICA este determinata de paralizia centrala
sau peroferica a valului palatin in urma legarii neuronilor superiori sau inferiori,
datorita unor tumori, leziuni etc. Copiii cu rinolalie deschisa intampina dificultati nu
numai in vorbire si cu in inghitirea lichidelor care refuleaza pe nas.
Cauzele rinolaliei deschise organice sunt:
- malformatiile valului palatin (val prea scurt, lipsa uvulei, uvula lipita);
- comunicari oro-nazale consecutive ca urmare a unor infectii (sifilis,
tuberculoza) care pot afecta tesutul valului palatin;
- vegetatii adenoide si polipi in cavitatea faringiana;
Cele mai frecvente cauze ale rinolaliei deschise sunt despicaturile palatine.
Majoritatea autorilor trateaza in mod independent formele rinilaliei provocate de
despicaturile palatine sub denumirea de “palatalalie”. Despicaturile dateaza dintr-o
faza timpurie a dezvoltarii embrionale. Aproximativ pana la a 30-a zi a evolutiei
embrionale, fisurile boltii palatine sunt normale, pentru ca apoi sa se inchida
progresiv, proces ce se incheie pana la sfarsitul lunii a 3-a. Dupa dezvlotarea cavitatii
bucale si in special a arcului dental, fisurile palatine care nu s-au inchis, sunt
ireversibile, ramanand definitiv deschise.
Veau a clasificat aceste despicaturi in 4 grupe:
1. Despicatura valului palatin (20.8%)
2. Despicatura palatului moale si tare spre incisivi fara inversarea arcadei
alveolare (30.8%)
3. Despicatura unilaterala totala adica asociata si cui diviziunea arcadei
alveolare si a buzei (38.8%)
4. Despicatura bilaterala completa -; intre cele doua arcade exista o formatiune
numita tuberculul median (0.6%)
In tara noastra, clasificarea adoptata in chirurgia maxilo-faciala este urmatoarea:
- despicaturi partiale, anterioare (despicaturi ale buzei, premaxilarului si a narinelor)
si posterioare (care pot cuprinde palatul dur, moale, valul palatin si uvula);
totale care cuprind atat despicaturile anterioare cat si posterioare;
asociate, fac parte unele despicaturi anterioare si unele posterioare;
submucoase - nu pot fi depistate decat prin palpare deoarece mucoasa este intacta.
Semnul prezentei acestei despicaturi este o mica despicatura a varfului apical.
Copiii care se nasc cu astfel de malformatii intampina mari dificultati la supt si
deglutitie; nu pot efectua miscarile necesare acestui act de aceea ei trebuie sa fie
hraniti cu lingurita. Multi dintre acesti copii sunt subnutriti, prezinta o rezistenta mai
mica la boli; fac diferite infectii banale, datorita fixarii hranei in despicaturi sau in
trahee. Din lipsa suptului nici musculatura organelor fono-articulatorii nu se poare
dezvolta, ceea ce va ingreuna si mai mult vorbirea.
Alte cauze care concura la aparitia acestei tulburari sunt bolile infectioanse
(rubeola, gripele virale) aparute in primele stadii ale dezvoltarii embrionului,
expunerile la razele Röntgen, factori toxici, diferite substante sau plante in incercarile
de avort precum si cosangvinitatea.
CORECTAREA RINOLALIEI DESCHISE
corectarea rinolaliei cuprinde un complex de masuri:
chirurgicale;
logopedice, de corectare si dezvoltarea limbajului;
psiho-pedagogice, de inlaturare a complexelor si de educare a trasaturilor
pozitive.
In ceea ce priveste modul in care trebuie efectuata gimnastica mimico-articulata
exista pareri diferite. Ca urmare s-au conturat 2 curente:
1. Gutzman si adeptii lui sustin necesitatea efectuarii de exercitii energice, prin
miscari fortate si incordate ale musculaturii gatului si a organelor fonoarticulatorii.
2. Borel, Maissony, West si altii sunt pentru efectuarea de exercitii normale, fara
exagerari si incordari. De fapt acesta este curentul care predomina in practica
logopedica.
Accent deosebit trebuie sa se puna gimnastica speciala a fiecarui organ in parte,
pe exercitii de dirijare a undei respiratorii pe cale orala iar emiterea sunetelor sa se
realizeze pe baza de joc.
Si in corectarea rinolaliei deschise tratamentul urmeaza etapele corectarii
dislaliei (emitere, consolidare, diferentiere, automatizare) numai ca ordinea
introducerii sunetelor este urmatoarea:
- vocalele: a, e, i, u, a, I;
- consoanele: p, t, l, b, d, g
- consoanele: f, v, s, s, j, z, t
Ordinea introducerii sunetelor ne arata ca in primul rand se introduc acele sunete
care necesita miscari articulatorii simple, pentru ca progresiv sa fie introduse sunetele
mai complexe, a caror emitere obliga organele fonoarticulatorii sa execute miscari
complexe de mare finete.
RINOLALIA INCHISA
Rinolalia inchisa consta in insuficienta nazalizare in cazul sunetelor “m” si “n”
care in limba romana sunt nazale. Rinolalia inchisa seamana foarte mult cu un guturai
(in loc de “mama” se aude “baba”; in loc de “nas” se aude “das” etc.).
Dupa cauzele obstructiilor nazale, rinolalia inchisa sa imparte in:
FUNCTIONALA si ORGANICA.
RINOLALIA INCHISA FUNCTIONALA: este determinata de o inchidere
defectuoasa a valului palatin, care se mentine intr-o pozitie ridicata in timpul emisiei
sonore.
Cauzele rinolaliei inchise functionale sunt:
- articulatia neglijenta la debilii mintali;
- articulatia valului palatin cu vegetatiile adenoide;
- starile patologice ale trompei lui Eustachie;
- slaba dezvoltare a auzului fonematic;
RINOLALIA INCHISA ORGANICA: apare ca urmare a anomaliilor cavitatii
nazale si faringo-nazale, care impiedica fonatia nazala.
Cauzele rinolaliei inchise organice sunt:
- hipertrofia mucoaselor nazale (polipi, deviatii de sept);
- hipoacuzia (in sensul ca se poate sa fie o consecinta a acesteia);
O alta clasificare se poate face dupa criteriul localizarii blocajului pe traiectul
nazal.
Astfel rinolalia poate fi: posterioara si anterioara.
RINOLALIA INCHISA POSTERIOARA: (adenoida) este specifica persoanelor
cu hioertrofii amigdaliene. Ea se caracterizeaza prin omiterea sunetelor nazale “m” si
“n”.
RINOLALIA INCHISA ANTERIOARA: apare ca urmare a blocarii pasajului
de lagatura prin narine, iesirea undei prin fosele nazale fiind impiedicata, aerul se
scurge pe cale orala.
CORECTAREA RINOLALIEI INCHISE
Metodele post-operatorii de inlaturare a nazalitatii inchise constau din:
- educarea mobilitatii valului palatin;
- dezvoltarea auzului fonematic;
- exercitii de emitere si pronuntie a sunetelor.
Daca dupa interventia chirurgicala valul palatin ramane ridicat, trebuie desprins,
prin exercitii, sa coboare la pronuntia sunetelor nazale.
Se insista in special pe dirijarea undei expiratorii pe cale nazala in pronuntarea
sunetelor “m” si “n”. In acest scop exercitiile se realizeaza in urmatoarea succesiune:
- se inchid ermetic buzele si se sufla un curent puternic de aer pe nas;
- se pronunta prelingit sunetul “m” pentru a atrage atentia asupra sonoritatii sale;
- limba se plaseaza in pozitie de articulare a sunetului “t” si se asociaza cu
emiterea sunetului “n”.
Dupa emiterea corecta a celor 2 sunete “m” si “n” se trece la consolidarea lor in
silabe, la inceput ele se pronunta separat de vocale, dupa care pauza se scurteaza
pentru ca in final sa se ajunga la pronuntia cursiva. m_ _ _a, m_ _a, m_a, ma n_ _ _a,
n_ _a, n_a, na
Urmeaza introducerea acestor sunete in cuvinte in cele 3 pozitii (initiala,
mediana, finala) si in propozitii simple si dezvoltate.
Rinolalicul intampina dificultati mai mari la cuvintele in care sunetele “m” si
“n” se repeta de mai multe ori.
RINOLALIA MIXTA
Persoanele cu rinolalie mixta prezinta o obtructie partiala a cailor nazale (ceea
ce impiedica relizarea sunetelor “m” si “n”) si concomitent si o deficienta de
inchidere a orificiilor nazale, ceea ce produce o nazalizare a sunetelor orale.
Corectarea acestei forme de rinolalie necesita metode combinate, punandu-se accent
pe forma predominanta a tulburarii - deschisa sau inchisa. In rinolalia mixta vocea
suna ceva mai nazal, uneori fiind slaba si surda.
Referat
Sigmatismul
Sigmatismul
Sigmatismul este tulburarea in pronuntia lui “s”, “z”, “t”, “t”, “s”, “j”, “ci”, “ce”, datorata
locului gresit de articulare; iar inlocuirea lor cu alte sunete (“Cluz” in loc de “Cluj”) se numeste
parasigmatism.
SIMPTOMELE: caracteristice ale sigmatimsmul sunt: inlocuirile, distorsiunile si mai rar,
datorita dificultatilor de coarticulare cu alte consoane, omisiunile se sunete in cuvinte (“caun” in loc
se “scaun”).
CAUZELE SIGMATISMULUI
Formele variate de stigmatism, ce se intalnesc in practica logopedica, sunt produse de un
intreg complex de factori cauzali, care de cele mai multe ori nu actioneaza in mod izolat, ci intr-o
anumita interdependenta.
• Froschels considera functionarea gresita a limbii, datorita slabirii muschilor retractori, ca o cauza
directa si principala a sigmatismului.
• Luchsinger si Arnold constata ca anomaliile de pozitie a dintilor si ale maxilarelor predispun la
sigmatisme, dar ca nu sunt singura lor cauza.
• In literature de specialitate se mentioneaza printre cauzele sigmatismului si personalitatea
infantile. Inainte de a se maturiza vorbirea, copilul inlocuieste pe “s” cu un ?, ceea ce constituie un
fenomen normal. Substituirea sa in vorbirea unui adult poate cintrui un indiciu de infantilism.
FORMELE SIGMATISMULUI
Sigmatismul se imparte dupa forma sa in 2 categorii distincte: Sigmatismul oral determinat de
o pozitie defectuoasa a limbii si Sigmatismul nazal, determinat de pozitia incorecta a valului palatin.
Sigmatismul oral se prezinta sub mai multe forme:
1. Sigmatismul interdental: care, dupa Krech, reprezinta pelticia propriu-zisa, rezulta din
pronuntarea suntellor siflante cu limba intre dinti. La aceasta pronuntare interdentala apare o lipsa
de contact a maxilarelor. Maxilarul inferior este de cele mai multe ori coborat si limba atarna intre
dinti. In locul sunetelui puternic siflant se obtine, intre limba si incisivii inferiori un sunet slab,
asemanator cu sunetul ? din limba engleza. La copiii mici aceasta forma de sigmatism este foarte
frecventa. Dupa cresterea dintilor sigmatismul interdental dispare, in majoritatea cazurilor de la
sine.
2. Sigmatismul adental: rezulta din sprijinirea varfului limbii pe dinti, impiedincand iesirea libera a
aerului la pronuntia siflantelor prin spatiul interdental. Copilul nu poate realiza jgheabul de scurgere
concentrata a aerului si acesta trece sub forma de evantai, necondensat peste partea anterioara a
limbii. Regiunea prin care aerul se indreapta se largeste considerabil, atenuandu-se sonoritatea
sunetelor siflante. Sigmatismul adental poate sa apara si la cei cu maxilare normale, dar este mai
frecvent la cei cu prognatism. Adeseori este provocat de o hipoacuzie, incat poate fi utilizat si ca
indice de diagnostic al acesteia. (Stern). Limba hipertonica, pin lovirea si presarea dintilor la
articulatia siflantelor, constituie o cauza frecventa a pronuntiei adentale.
3. Sigmatismul lateral: reprezinta cea mai evidenta forma de denaturare a siflantelor. Curentul de
aer expirator se departeaza in timpul pronuntiei de la linia de mijloc, spre dreapta (sigmatism lateral
dexter), spre stanga (sigmatism lateral sinister), sau bilateral, ca si la sunetul “l” (sigmatism
bilateral). Sigmatismul lateral este determinat adeseori de pareze unilaterale ale nivelului hipoglos,
ce provoaca lateralizarea miscarilor limbii in pronuntie. Partea cea mai mare a limbii se abate intr-o
parte sau alta. Cealalta parte a limbii si varful ei se ridica si acopera partea opusa a cavitatii bucale,
incat aerul iese in cursul pronuntiei lateral, unde sunetul apare denaturant, sisiit, sorbit.
4. Sigmatismul strident: consta dintr-o articulare prea puternica, prea sonora, a siflantelor.
Rezonanta lor stridenta, fluierata, dauneaza mai ales vorbirii la microfon. Rezonanta stridenta a
siflantelor rezulta din adancirea exagerata a jghebului median al limbii. Printre cauzele acestei
tulburari se mentioneaza limba hiperkinetica si deficiente de auz ale urechii interne.
5. Sigmatismul palatal: rezulta din retragerea varfului limbii mai inapoi de la locul de articulatie
normala, spre bolta palatina. Prin frictiunea aerului intre varful limbii si incisivii superiori se
formeaza un zgomot fricativ, suierator. Sunetele din seria “s” se pronunta ca cele din seria “s”
(“sifon” in loc de “sifon”, “jale” in loc de “zale”). Prognatismul, prin dificultatile de apropiere a
varfului limbii la incisivii inferiori si hipoacuzia constituie cauzele cela mai frecvente ale
sigmatismului palatal.
6. Sigmatismul labio-dental: se caracterizeaza printr-o sonoritate defectuoasa, intermediara intre cea
a sunetelor labio-dentale “f” si “v” si a siflantelor “s” si “z”, formata din frecarea intre cea a
sunetelor si buza inferioara, alungita peste dintii de jos. In practica logopdica aceasta forma de
sigmatism se intalneste mai rar.
7. Sigmatismul labial: la care curentul de aer nu intalneste dintii ca la sigmatismul labio-dental, ci se
strecoara printre buzele proeminente, obtinandu-se un fel de “f” sau “s” in loc de “s”. Miscarile
limbii sunt hipokinetice. Pronuntia labiala se corecteaza prin exercitii de dezvoltare a motricitatii
buzelor. Ca mijloc de intuire a buzelor se poate folosi un elastic, care se intinde in fata gurii,
ilustrand intinderea buzelor, la pronuntia sunetului “s” si “z”, ca la zambet. Sigmatismul labial
apare uneori la cei cu prognatism accentuat: aerul la pronuntia siflantelor, nefiind oprit de catre
incisivii inferiori, trece deasupra buzei.
8. Sigmatismul de sonorizare: se caracterizeaza prin desonorizarea consoanelor sonore, mai frecvent
de catre copiii cu tuburari spastice. Sonorizarea unor consoane surde apare mult mai rar, fiind
caracteristica unor copii cu deficiente de auz, care au tendinta de a-si auzi vocea in timpul
pronuntiei.
Sigmatismul nazal prezinta 2 forme distincte:
1. Sigmatismul nazal determinat de functia anormala a palatului moale: celelalte componente ale
aparatului fonoarticulator fiind normale. In locul sunetelor siflante apare un sunet nazal ce se
termina cu un “ng”. Pronuntarea sunetelor siflante este denaturata ca urmare a inexactitatii
inchiderii orificiului faringo-nazal. Denaturarea este totala, cand aerul se scurge numai pe nas
(sigmatismul nazal partial). Sigamtismul nazal total este cauzat de despicaturi palatine, de un palat
moale prea scurt, sau cu o mobilitate redusa, obisnuit postoperatorie. La sigmatismul partial prin
astuparea nasului dispare rezonanta nazala a sunetului.
2. Sigmatismul laringal: consta dintr-un sunet gutural ce se realizeaza in locul sunetelor siflante.
Acest sunet apare obisnuit intre coardele vocale la cei cu despicaturi palatine (Borel-Maisonny).
CORECTAREA SIGMATISMULUI
Indicatii generale:
a) sunetul defectuos nu se corecteaza, ci se elaboreaza prin exercitii de suflat, suierat, evocari
anomopatopeice (zumzet, zbarnaitul soneriei, stranut, suieratul locomotivei, sopotul apei,
sasaitul sarpelui) si prin diferentierea lor auditiva, un sunet nou;
b) la exercitii premergatoare pentru elaborarea miscarilor prin derivare din alte sunete.
Mijloacele mecanice (sonde, spatula) se folosesc numai in cazuri extreme;
c) in cadrul lectiilor logopedice pentru consolidarea si automatizarea noului sunet in vorbire se
va acorda un rol fundamental exercitiilor de diferentiere auditiva a sunetului elaborate de
celelalte sunete din grupa africatelor si a siflantelor;
d) exercitiile logopedice vor fi precedate la cei cu anomalii maxilo-faciale sau cu vegetatii
adenoide de un tratament medical corespunzator. Rezectia frenului lingual se recomanda
numai daca nu se poate realiza prin aplicarea exercitiilor logopedice, incluzand si mijloacele
mecanice (sonde, spatula), ridicarea varfului limbii spre alveole la pronuntia mai multor
sunete: s, j, l, si r. Amputarea varfului limbii, procedeu aplicat de Frank (1924) la cei cu
interdentalisme, este total contraindicat;
e) varsta cea mai indicata pentru inceperea tratamentului logopedic este cea de 4-5 ani.
Exercitiile logopedice trebuie evitate in perioada schimbarii dintilor de lapte;
f) persoanele cu pronuntia defectouasa a siflantelor sa fie indepartate din anturajul copilului
sau cel putin sa le fie neutralizata influenta asupra pronuntiei.
Exercitii de emitere si de pronuntie a noului sunet:
1.Metoda Derivarii: din sunetele apropiate ca structura acustico-articulatorie.
Metoda clasica de derivare a celorlalte siflante si affricate pronind de la sunetul “s”, ca sunet de
baza, desi ofera in practica unele rezultate, nu constituie calea cea mai naturala de corectare a
sigmatismelor. Siflanta “s”, considerata ca sunet cu care trebuie sa inceapa munca logopedica de
corectare a sunetelor din grupa sigmatismului, apare in evolutia ontogenetica cu intarziere fata de
semiocluziva “t”.
Munca logopedica de corectare a sigmatismului, tinand seama de legaturile fiziologice dintre
sunetele vorbirii si de succesiunea ontogenetica in insusirea lor, porneste intotdeauna de la ceea ce
copilul poate realiza mai usor, urmand ca intr-o anumita ordine, sprijinindu-se pe sunetele
ajutatoare, sa treaca la insusirea celorlalte.
Directia dezvoltarii sunetelor, pornind de la “t” prin “t” spre “s” (T-T-S) apare fireasca, daca
analizam factorii acustico-articulatorii ai acestor sunete:
• Pronuntia lui “t” este, sub aspectul miscarilor articulatorii, mai apropiata de cea a lui “t”. Varful
limbii formeaza initial un obstacol sau semiobstacol in calea undei expitarorii ca pentru sunetul “t”
si apoi revine la pozitia initiala.
• Sunetul “t” este, sub aspect acustic, mai apropiat de “t”, pentru ca contine in structura sa acustica
un element exploziv.
• Sunetul “s” este mai apropiat sub aspect articular de “t”, care contine in sine un element
constrictiv.
• “S” este mai apropiat sub aspect acustic de “t”, care contine in structura sa sonora un element
siflant.
• Pentru insusirea sunetului “c”, copilul parcurge in mod obisnuit o cale mai lunga, care merge de la
pronuntia lui “t” (“teltel” in loc de “cercel”), apoi trece prin “t” (“teltel”) si numai apoi pronunta
corect (cercel). Deci, sunetul “c” se formeaza din “t” si “s”. In consecinta, metoda de corectare a
africatelor, care se bazeaza pe insusirea primara a sunetelor componente, “t” din “t” si “s”, “c” din
“t” si “s” si “dz” din “d” si “j”, nu se tine seama de particularitatile psihologice si motrico-
kinestezice care ne descopera modalitatile cele mai usoare de derivare a unor sunete din altele.
2.Procedeele de derivare a sunetelor din seria “s”:
T - S
1. Sa rostesca “t” rapid si in succesiune (ttt).
2. Rostind in continuare “t” prelungit, sa impinge partea anterioara a limbii, inainte si in jos, ca si
cum s-ar indeparta un corp strain de pe varful ei.
3. Aceeasi miscare, asociata cu retragerea buzelor si cu apropierea dintilor: “ttt” se transforma in
“t”.
4. Sunetul “s” este separat din “t” prin pronuntia lui prelungita (tsss) si in soapta. Daca e necesar,
pentru derivarea lui “s”, se impinge usor varful limbii cu sonda sau cu spatula. Sub aceasta forma,
dislalicul sesizeaza usor diferenta dintre “t” si “s”.
5. Sunetul “s” se realizeaza uneori cu usurinta din “t” dorsal. Pozitia limbii, cu varful ei indoit la
incisivii inferiori, se demonstreaza in oglinda, printr-o usoara deschidere a gurii. Dupa inchiderea
gurii, prin pronuntia prelungita a lui “t” (ttt) se formeaza sunetul “t”, din care se desprinde cu
usurinta sunetul “s”, prin prelungirea pronuntiei. Acest procedeu de derivare este indicat pentru cei
cu sigmatisme cauzate de un prognatism accentuat.
F - S
1. Articularea sunetului “f”.
2. Se indeparteaza buzele de catre logoped, apoi se intind spre comisuri.
3. Dislalicul retrage singur buzele.
4. Suflarea printre dinti cu buzele retrase spre comisuri.
5. Suflarea cu asocierea lui “t” fluierat.
6. Suflarea cu asociere de silabe: TA, TE etc.
7. O suflate TA; suflare TE.
8. “S” se introduce in cuvinte care-i avantajeaza pronuntia : ASTA, ESTE si se deprinde treptat.
9. Rostirea “s”-ului izolat.
10. Silabe inverse, pronuntate prin intercalarea de pauze, care se reduce treptat: A-S, E-S.
11. S-A, S-E. Daca sunetul “s” inca nu se realizeaza correct, se intercaleaza un “h” atenuat: SHA,
SHE, executare rapida.
12. Articularea sunetului “s” in cuvinte.
Sigmaticul rosteste un “f” lung, indepartandu-i-se buzele una de alta si de dinti. Limba se afla intr-o
pozitie relativ corecta, inapoia incisivilor inferiori. Din cand in cand se apasa cu degetul planseul
cavitatii bucale, pentru a stimula ridicarea partii mediane a limbii.In unele cazuri se pun degetele pe
incisivii inferiori si se sufla. In mod similar se obtine “z” din “v”.
N - S
Prin inchiderea nasului si suflarea puternica a aerului, “n” se transforma in “s”. Acest procedeu se
utilizeaza la cei cu sigmatisme nazale partiale.
H - S
Se pronunta IHI cu dintii stransi. Apare frecvent prin aceasta pronuntie un “s” intervocalic atenuat,
din care de formeaza “s”. Acest procedeu se utilizeaza mai ales la cei cu sigmatisme interdentale.
TS - T
Pronuntarea de mai multe ori, intr-o singura expiratie, a sunetului “t”, despartit de “s” printr-o pauza
scurta. Pauza se reduce treptat, pronuntandu-se pe ambele sunete la o singura expiratie, unite, fara
despartire. Procedeul se poate intui printr-o sfoara pe care dislalicul o tine in mana. Sfoara se trage
lent la inceput, cand se pronunta “t” si “s” despartite printr-o pauza, accelerandu-se concomitent cu
accelerarea ritmului pronuntiei.
Procedeele de derivare a sunetelor din seria “s”:
T - S
Limba la un “t” apical, asteapta cu varful ei in dosul alveolelor, are o pozitie asemanatoare cu cea a
articularii sunetului “s”. Se roteste un sir de “t” (tttt), se rotunjesc buzele si se obtine “c” (“ts”), iar
prin separarea elementului siflant de cel exploziv se obtine “s”. Pentru rotunjirea buzelor se
recomanda pronuntia in soapta a silabei “ut” din care se obtine, mentionandu-se buzele
proeminente, “uc”, iar prin prelungirea lui “uc” se obtine “ucss”, separandu-se treptat elementul
siflant “s”.
T - S
Din sunetul “t” se formeaza “s”, printr-o usoara ridicare a limbii cu spatula si prin proeminarea
buzelor. Ca o faza intermediara de derivare a lui “s” apare sunetul “c”, din care prin prelungire se
elibereaza elementul sau suierator “s”.
S - S
Derivarea se obtine printr-o impingere usoara inapoi a varfului limbii cu spatula sau cu sonda.
Buzele se rotunjesc. Se obtine varianta de “s” articulata cu varful limbii in jos, din care printr-o
usoara ridicare a varfului limbii in sus se poate obtine un “s” apical.
O alta varianta a acestui procedeu consta din pronuntia prelungita a sunetului :s: si aplicarea sondei
pentru ridicarea varfului limbii. Prin inchiderea dintilor sunetul “s” se transforma pasiv in “s”.
L - S
Limba se coboara usor in timpul articularii sunetului “l”. Sunetul obtinut e asemanator cu “s”, in
care se tranforma prin rotunjirea buzelor si excluderea vocii.
R - S
Dintr-un “r” prelungit si afonizat se obtine “s” prin ridicarea limbii in sus cu spatula sau cu sonda.
Vibratia varfului limbii se inhiba. Orificiul bucal se micsoreaza treptat, se prelungesc buzele si
vibranta “r” se transforma in suieratoarea “s”.
S - C
Dislalicul pronunta prelungit “s” si logopedul il loveste usor de mai multe ori cu degetul aratator
sub barbie. Limba la lovire este impinsa in sus si din constrictie se realizeaza contactul necesar
elementului oclusiv pentru “c”. Procedeul se aplica la cei cu sigmatisme otogene.
T - C
Se pronunta africata “t” si cu spatula se impinge varful limbii inapoi si se ridica in sus, obtinandu-se
“c”.
Alegerea sunetelor ajutatoare este determinate de forma sigmatismului si de sunetele afectate. Daca
seria sunetelor suieratoare “s” si “j” si africatele “c”, “dz” e corecta, ele se vor utilize pentru
emiterea prin derivare a sunetelor “s”, “z”, “t” si invers.
Emiterea sunetelor prin exercitii ortofonice.
3.Exercitiile pregatitoare si de articulatie se utilizeaza numai daca metoda derivarii nu ofera
rezultate satisfacatoare:
Pentru corectarea sigmatismului interdental, se recomanda exersarea pronuntiei sunetelor din
seria „s” cu dintii strans uniti. Sunetul obtinut se corecteaza prin exercitii silabice. Acestea se
realizeaza initial cu gura inchisa pentru a-l obisnui pe dislalic sa nu scoata limba intre dinti. Ulterior
se trece la pronuntia normala, sub control vizual al pozitiei limbii in oglinda.
In corectarea sigmatismului adental rezultate pozitive se pot obtine prin aplecarea capului pe
spate in timpul pronuntiei prelungite a sunetului „s”. Daca aceasta metoda nu este suficienta se
aplica exercitii de articulatie in fata oglinzii. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza cu ajutorul
desenelor schematice. Dupa ce se obtine pozitia corecta a limbii se exerseaza pronuntia unui „s”
prelungit ce se introduce apoi in cuvinte. In cazuri extreme, cand prin alte procedee nu s-au obtinut
rezultate satisfacatoare, se utilizeaza sonda ortofonica Nr. 2. Aceasta mentine varful limbii la
incisivii inferiori. Inchiderea orificiului dintre dinti, blocat prin ridicarea partii anterioare a limbii se
inlatura cu ajutorul sondei Nr. 4.
In cazul sigmatismului labio-dental se aplica in faza initiala a tratamentului exercitii de
gimnastica a limbii (de extensie, proeminare, rictus), apoi se demonstreaza pozitia corecta a limbii
la pronuntia siflantelor si se controleaza miscarile ei articulatorii in oglinda. Tendinta de ridicare a
buzei inferioare poate fi inhibata prin retinerea ei cu degetul. Sunetul format se consolideaza prin
exercitii silabice si in cuvinte.
Pentru corectarea sigmatismului palatal se fac exercitii de diferentiere auditiva a sunetelor
„s” si „s” care se confunda si se inlocuiesc in vorbire. Apoi se demonstreaza articulatia siflantelor si
suieratoarelor in fata oglinzii, indicandu-se pozitia corecta a limbii (in cazul lui „s” varful limbii
este coborat la incisivii inferiori iar in cazul lui „s” este ridicat la alveolele incisivilor superiori).
Daca acest procedeu nu da rezultate se poate trece temporar la realizarea unui „s” interdental (cu
limba scoasa intre dinti) iar in continuare se fac exercitii pentru corectarea sigmatismului
interdental.
Sigmatismul lateral se corecteaza prin exercitii de latire a limbii, pentru ca aceasta sa
acopere cu marginile sale laterale arcadele dintilor superiori si prin exercitii de realizare a
jgheabului longitudinal. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza in oglinda. Curentul de aer siflant
se palpeaza pe dosul palmei, precizandu-se directia corecta. Limba in caz de necesitate poate fi
mentinuta la nivelul incisivilor inferiori cu ajutorul sondei Nr. 2 sau a spatulei. In cazuri grave se
recomanda scoaterea limbii si suflarea unui curent puternic de aer. Sigmatismul lateral se
transforma in sigmaism interdental. Apoi limba se retrage treptat in cavitatea bucala, mentinandu-se
suflarea puternica. Pe mijlocul limbii trebuie sa se realizeze jgheabul longitudinal. Daca acesta nu s-
a realizat se aplica de-a lungul limbii sonda Nr. 1. Aceasta se foloseste pentru a realiza printr-o
apasare usoara jgheabul necesar condensarii undei de aer expirator, numai atat timp cat este necesar
pentru realizarea articulatiei fara interventie mecanica. Uneori se fac exercitii de inversare a
lateralitatii prin plasarea varfului limbii la pronuntia siflantelor pe partea opusa, la cealalta comisura
bucala. Apoi, dupa ce se inhiba pronuntia laterala gresita se trece la realizarea sunetelor siflante in
pozitie corecta.
Pentru corectarea sigmatismului nazal se aplica exercitii de dirijare si diferentiere a undei de aer pe
nas si pe gura. Daca dislalicul pronunta corect sunetele „f, t si h”, sunetele siflante se pot obtine prin
derivare, inchizand cu degetele orificiile cavitatii nazale.
Pentru emiterea sunetelor din seria „s” se fac exercitii de suflare pe limba scoasa (lopata)
ridicata peste buza superioara. In timpul suflarii se formeaza pe mijlocul ei jgheabul in care se
concentreaza unda expiratorie iar directia aerului se controleaza cu ajutorul unei hartii plasate
deasupra limbii. Rotunjirea buzelor este facilitata prin presarea usoara a obrajilor cu degetele. In
cazul realizarii sunetului „s” se observa unda de aer cald pe dosul palmei, se sesizeaza pozitia
dintilor si a buzelor si blocarea orificiilor laterale ale dintilor de catre marginile limbii. Daca limba
nu se ridica singura aceasta este ajutata prin apasarea cu o spatula. Dupa ce se obtine siflarea
corecta cu gura deschisa limba se retrage la dinti si se obtine un suierat difuz. In continuare varful
limbii se plaseaza la palat, concomitent cu inchiderea dintilor si rotunjirea buzelor. Astfel se obtine
sunetul „s”.
4. Exercitii de fixare si de automatizare a noului sunet in vorbire
Pentru includerea unui sunet nou in vorbire trebuie elaborate noi legaturi intre sunete.
Dislalicul isi insuseste relativ rapid pronuntia corecta a unor sunete izolate dar le este dificila
introducerea lor in vorbire.
Automatizarea sunetelor siflante in vorbire este un proces de lunga durata, esalonat pe
anumite etape in care se foloseste un material verbal adecvat, riguros selectionat (vom indica doar
materialul utilizat pentru siflanta „s”. Dupa acest model se elaboreaza materialul verbal pentru
celelalte sunete din grupa sigmatismului ):
1. Exercitii de fixare a sunetului „s” in coarticulatie cu alte sunete, pronuntate la o singura expirare
f-s-f-s-f-s f-s-h-f-s-h-f-s-h s-h-s-h-s-h s-h-s-s-h-s-s-h-s s-s-s-s-s-s v-s-h-v-s-h-v-s-h v-s-v-s-v-s f-s-s-
f-s-s-f-s-s
2. Exercitii de consolidare a sunetului „s”
- silabe directe - pronuntia sunetului „s” in silabe directe se realizeaza pe baza perceptiei
auditive si vizuale. Ca material didactic se folosesc cartonase pe care sunt scrise
combinatiile sonore ce se exerseaza. In continuare se trece la folosirea discului rotativ in
care sunetul „s” apare o singura data, la mijloc iar seria vocalelor in jurul sau. Sunetele „s”
si „s” se combina mai greu cu vocala „a”, care are o pozitie diferita a limbii si a buzelor si
un unghi mai mare a maxilarelor. Sunetele din seria „s” se combina cel mai usor cu vocala
„i” iar cele din seria „s” cu „u” motiv pentru care exercitiile silabice pornesc de la
combinatii cu aceste vocale.
La inceput sunetul se prezinta prelungit si cu o separare a pronuntiei (sss-i sss-e sss-a sss-a
sss-o sss-u) trecandu-se treptat la pronuntia lor cursiva (sisisi sesese sasasa sisisi sasasa
sususu).
- silabe indirecte: is, es, as... se exerseaza in continuare folosind discul rotativ si indicand
directia de la vocala la sunet.
- combinatii intervocalice - cu vocala intercalata: sis, ses, sas, sis, sas, sus, sos...; intre aceiasi
vocala: isi, ese, asa....; intre vocale diferite: ise, isi, isa, isa, iso...
- exersarea sunetului „s” in combinatii consonantice sfa spa sta stra sla sfo spo sto stro slo sfu
spu stu stru slu sfe spe ste stre sle sfi spi sti stri sli sfa spa sta stra sla sfi spi sti stri sli.
In cadrul acestor exercitii se utilizeaza planse pe cere sunt scrise combinatiile sonore ce se
exerseaza, sunetul „s” fiind scos in evidenta. Sirurile de combinatii consonantice se citesc
prima data pe verticala si apoi pe orizontala.
3. Exercitii de diferntiere a sunetului „s”
Sunete mai indepartate fonetic:
- in silabe directe: se-fa so-fo su-fu
- intervocalic: asa afa oso ofo usu ufu
- in silabe amestecate: fa sa fa fo so fo asa afa oso
Sunete asemanatoare: se subliniaza opozitia lor fonetica dupa participarea coardelor vocale (
surda - sonora) , dupa modul de articulatie (fricativa - africativa), dupa locul de articulatie
(dentala-palatala)
- Surda - Sonora: sa-za asa aza so-zo oso ozo su-zu usu uzu
- Fricativa - Ocluziva: sa-ta so-to su-tu
- Fricativa - Semiocluziva: sa-ta so-to su-tu
- Nazala - Orala: sa-na so-no su-nu
- Dentala - Prepalatala: sa-sa so-so su-su
4. Exercitii de automatizare a sunetului „s” in cuvinte si propozitii
Dupa ce sunetul „s” a fost pronuntat corect, in diferite combinatii silabice, acesta se include in
cuvinte. Initial silabele prelucrate si automatizate se includ in cuvinte rostindu-se cu o mica pauza
de restul cuvantului. In cazul utilizarii materialului grafic silabele ce se includ in cuvant vor fi
scoase in evidenta. Concomitent cu exercitiile de pronuntie se fac si exercitii de analiza sonora,
scriere si citire a cuvintelor exersate:
- re - ba - pa
- pa - ra - ta sa - nie so - lemn su - dor
- lut - coti - parat
- lata - lie - na
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- ra - pun - fon
- ver - niuta - ta se - ceta sa - las si - la
- nat - rac - lon
- rie - natate - laba
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
ca - va - - ra coa - sa ca - se sca - un ma - me - - tiu
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- soare - gure - ga scri - ma stru - na stri - dent
- itor - ni - die
Cuvintele cu „s” in pozitie initiala:
- cuvinte monosilabice: sac, soc, suc, sec, semn...
- cuvinte bisilabice: soba, sora, suta, sera...
- cuvinte cu mai multe silabe: sandale, socotitoare, semanatoare...
- cu „s” urmat de consoane: scaun, scara, stima, stema, stropitoare, strugure...
- cuvinte cu „s” in pozitie finala: vas, os, fus, fes, urs, nas, pas, sus, jos, popas, ananas, taifas...
- cuvinte cu „s” in pozitie mediana: casa, castron, prosop, musca, soseste,
Mississippi, pisica, fereastra, sosea, caisa...
5. Exercitii de analiza sonora si diferentiere auditiva a cuvintelor cu sunetul „s”:
- sa ridice mana ori de cate ori aude printre cuvintele rostite sunetul „s” si sa ii precizeze
locul, indicand silaba care il contine, locul pe care il ocupa in silaba si in cuvant
- sa aleaga dintr-o serie de imagini pe acelea in a caror denumire se include sunetul „s” si sa le
denumeasca;
- sa desparta cuvinte in silabe iar silabe in sunete;
- sa alcatuiasca cuvinte dupa planse folosind alfabetul decupat;
- sa completeze omisiunile sunetului „s” in cuvinte, a silabelor cu „s” in cuvinte si a
cuvintelor cu „s” in propozitii;
- sa alcatuiasca cuvinte din silabe amestecate pa-sa --- sapa i-se-ca --- caise sa-ca --- casa pa-
re-sa --- pasare ra-so --- sora scri-re-soa --- scrisoare
- sa alcatuiasca cuvinte din litere date a b s i e ----- sabie e n a s i ----- sanie t n o b a s -----
baston t s a ----- sat
- diferentierea auditiva a cuvintelor paronime sau asemanatoare fonetic lac -; sac oase -; oaze
lemn -; semn suta -; muta sat -; lat seu -; leu sita -; vita seama -; zeama soare -; floare casa -;
cana sare -; zare peste -; peste cos -; cos scoala -; scoala soc -; loc.
6.Automatizarea sunetului „s” in vorbirea cursiva:
Exercitii de pronuntie a sunetului „s” in propozitii:
- Sa reproduca si apoi sa alcatuiasca singur propozitii cu cuvinte care contin sunetul
„s”, pe baza unei anumite scheme gramaticale:
Sosul gustos
Vasile este harnic
Supa gustoasa
- Sa reconstruiasca propozitii diformate. Exercitiul se va aplica sub forma de joc:
Sanda sunt gustoase. Caisele sunt gustoase.
Caisele este o scrisoare. Sanda scrie o scrisoare.
Pisica scrie frumoasa. Pisica este frumoasa.
- Proverbe, zicatori, ghicitori, poezii si povestiri:
Lauda de sine nu miroase bine
In corp sanatos minte sanatoasa
Sus tuna / Jos rasuna
Nu e furca, nu e fus / Si totusi pe tors s-a pus.
Aceste exercitii pot fi modificate si adaptate dupa necesitatile desfasurarii lectiilor cu copii
de diferite varste si diferite forme de sigmatism.
Studiu de Caz
FIŞA DE EXAMINARE COMPLEXĂ Nr. fişei_______________________
ŞI EVOLUŢIE LOGOPEDICĂ Întocmit de____________________
Data emiterii___________________
I. Date generale
Numele şi prenumele__________________________________Data naşterii___________
vârsta ___________locul naşterii_____________________________________________
adresa___________________________________________________________________şcoala
____________________________________________________clasa___________
învăţător__________________________________________________
II. Date familiale
Numele tatălui__________________________________________vârsta_____________
studii________________________________ locul de muncă_______________________
funcţia_______________________________
Numele mamei_________________________________________vârsta______________
studii________________________________locul de muncă_______________________
funcţia_______________________________
Starea materială_________________________ starea locuinţei______________________
numărul fraţilor_________ al câtelea copil este______________
Relaţiile între părinţi__________________________________atitudinea familiei faţă de
logopat_______________________________________________________________________
___________________________________________________________________ Tulburările
de limbaj existente în famillie______________________________________
_____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
III. Examen psihofizic
Sarcina___________________________________naşterea___________________________
greutatea________________________alimentaţia___________________________________
Antecedente pre-peri şi postnatale________________________________________________
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
Antecedente colaterale_________________________________________________________
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
Inteligenţa___________________________________________________________________
Memoria____________________________________________________________________
Imaginaţia___________________________________________________________________
Atenţia_____________________________________________________________________
Afectivitatea_________________________________________________________________
Voinţa______________________________________________________________________
Lateralitatea_________________________________________________________________
Comportamentul______________________________________________________________ -în
familie___________________________________________________________________ -în
colectiv__________________________________________________________________ Trăsături
de personalitate (pozitive, negative)_______________________________________
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
IV Examen logopedic :
a. Integritatea anatomo-funcţională a aparatului fonoarticulator
aparatul respirator_________________________________________________________ -
particularităţi fonatorii (voce, mutaţie vocală, puritatea
vocii)___________________________________________________________________________
___________aparatul articulator______________________________________ b.Sistemul labio-
comisural
aparatul dental______________________________________________________________ -
maxilarele_________________________________________________________________ -
limba_____________________________________________________________________ -palatul
dur__________________________________________________________________ -
omuşorul___________________________________________________________________ -
cavitatea nazală_____________________________________________________________
c. Funcţia auditivă de ansamblu:
acuitatea auditivă____________________________________________________________ -
controlul auditiv al vorbirii____________________________________________________ -
autocontrolul auditiv al vorbirii_________________________________________________
d. Apariţia tulburărilor de limbaj_________________________________________
________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________
cauze_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
- pronunţarea reflectată a sunetului_______________________________________________ -
pronunţarea independentă a sunetului_________________________________________
- sunete afectate_________________________________________________________
e.Înţelegerea cuvintelor
cuvinte denumiri_____________________________________________________________
cuvinte însuşiri______________________________________________________________
- cuvinte de relaţie____________________________________________________________
-cuvinte acţiuni_______________________________________________________________
f. Formularea şi înţelegerea propoziţiilor
cu conţinut familiar__________________________________________________________
- cu conţinut nou_____________________________________________________________
g. Vocabularul şi structura gramaticală____________________________________________
___________________________________________________________________________
h. Particularităţi narative_______________________________________________________
___________________________________________________________________________
i. Elemente prozodice ale vorbiriii spontane________________________________________
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
1. Citirea
raportul fonem-grafem_____________________________________________________ citirea pe
silabe__________________________________________________________ citirea pe text
cunoscut____________________________________________________ citirea pe text
nou________________________________________________________ ritmul
citirii______________________________________________________________
dislexia_________________________________________________________________
2.Scrierea
analiza literelor separate___________________________________________________ sinteza în
silabe şi cuvinte (omisiuni, înlocuiri, inversiuni)___________________
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
acordul cuvintelor_________________________________________________________ dificultăţi
ortografice_______________________________________________________
dizortografii_____________________________________________________________
discaligrafii______________________________________________________________
V. Concluzii diagnostice şi prognostice___________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________
VI. Evoluţia copilului pe parcursul terapiei logopedice
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________