SONIA HOISAN
3,14 sau poate 15
2
Volum apărut sub egida
Asociației Literare ”Creneluri Sighișorene”
3
SONIA HOISAN
3,14 sau poate 15
EDITURA NICO
4
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
HOISAN, SONIA
3,14 sau poate 15 / Sonia Hoisan. - Târgu-Mureş:
Editura Nico, 2016
1. Băciuţ, Nicolae (ed., pref.)
ISBN 978-973-1728-71-5
821.135.1-1
Coperta de Nicolae Băciuţ
Editura NICO
Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29
Apărut 2016
Copyright© Sonia Hoisan 2016
Toate drepturile rezervate
Tehnoredactare Sergiu Paul Băciuţ
Grafica Mihai Cătrună
Format 16/61x86, coli tipo 3
Tiparul executat la INTERMEDIA GROUP Târgu-Mureş,
Str. Revoluţiei Nr. 8
România
5
Autobiografie
Motto:
Înmoi pana-n cerneală,
Îmi iau inima-n dinţi şi scriu
Poveşti nemuritoare,
Pentru ale noastre amintiri.
Am stat şi m-am întrebat mult timp care ar fi cel mai
convenţional mod de a începe să vorbesc despre mine, iar apoi
am realizat că nu există... aşa că:
Îmi amintesc (din ceea ce mi-au povestit părinţii) că m-
am născut, metaforic vorbind, înconjurată de zăpadă, în 26
ianuarie 1999 la Tg. Mureș. Am crescut primind toată căldura
sufletească pe care mama şi tata au fost capabili să mi-o ofere.
Am fost iniţiată în arta scrisului şi a cititului pe băncile
şcolii „Aurel Mosora” sub stricta supraveghere a doamnei
învăţătoare Danciu Elena. Pentru iubirea faţă de literatură şi
curajul de a îmi imortaliza trăirile prin cuvinte o să-i
mulţumesc veşnic doamnei profesoare de limba română
Carmen Duşmănescu.
Am început să scriu la vârsta de unsprezece ani şi am
ajuns să nu am niciun caiet în care să nu am mâzgălite versuri,
fragmente de proză, descrieri sau chiar cugetări.
Desfăşor activitate culturală în oraşul meu natal din
2015, în cadrul Asociaţiei Literare „Creneluri Sighişorene”.
Am apărut cu poezie şi proză în revista „Ideea” a Şcolii
Gimnaziale „Aurel Mosora”, pe site-ul www.antonpann.ro, în
revista „Maitreyi” a Colegiului Naţional „Mircea Eliade”, în
revista cenaclului „Creneluri Sighişorene” şi în cartea care
marchează cea de a treisprezecea ediţie a concursului
„Primăveri Luduşene”.
6
M-am bucurat de apreciere la câteva dintre concursurile
literare la care am participat dintre care menţionez:
- Premiul III în cadrul Festivalul Internaţional de poezie
„Andronesco”, 2015;
- Menţiune I în cadrul concursului „Ştafeta poveştilor”, 2015;
- Premiul III la secţiunea de eseu în cadrul Festivalului-
Concurs Naţional „Bogdania”, 2016;
- Menţiune la secţiunea poezie în cadrul concursului
„Primăveri Luduşene”, 2016.
7
Abis portal
Există unele momente pe durata existenţei unui om în
care pur şi simplu viaţa îl loveşte din plin. Când spun acest
lucru nu mă gândesc la o lovitură fizică dată naibii. Mă
gândesc la toate momentele de extaz asurzitor pe care le trăim.
Spunea bine cineva: “Cea mai înaltă culme a fericirii se află
lângă cel mai adânc abis al tristeţii.”
În esenţă, voiam să vă întreb, pe fiecare dintre voi, dacă
aţi fost vreodată atât de fericiţi încât tot ceea ce aţi vrut să
faceți a fost să strigaţi cât vă ţin plămânii ca să vă exprimaţi
bucuria? Şi dacă da, după ce v-aţi despărţit de prietenii, colegii
sau chiar necunoscuţii cu care aţi împărtăşit bucuria, nu aţi
simţit o lipsă atât de mare a unui lucru necunoscut încât lipsa
respectivă să doară? Dacă stăm fiecare acum şi ne gândim cu
siguranţă o să ne amintim vag de un astfel de moment pe care
mie îmi place să îl numesc “abisul”. Nu îl privesc ca pe un
lucru rău, negru care poate fi confundat cu o groapă adâncă în
pământ. Îl văd mai degrabă ca pe un portal de întoarcere în
realitate.
Fericirea colectivă e atât de orbitoare şi de ameţitoare
încât avem nevoie de acest “abis-portal” pentru a ne reconecta
cu nuanţele de gri ale realităţii.
16.10.2015
8
9
Carpe diem
Firea umană este construită în așa fel încât se pierde în
detaliile vieții și uită să se bucure de micile plăceri pe care
aceasta le oferă. Când vrem să urcăm un munte, ne uităm la cât
de înalt este și ignorăm în totalitate acel pârâu cu apă cristalină
care ne va însoți până ajungem în vârf.
Trecem nepăsători pe lângă tot ceea ce ne oferă frumos
viața. Ne concentrăm atât de mult pe viitor și uităm să ne
bucurăm de cel mai frumos cadou pe care l-am putea primi
vreodată: ziua de azi.
Văd pe stradă oameni care ignoră complet faptul că
soarele strălucește, oameni care sunt atât de asurziți de
problemele zilnice încât nu aud cântecul melodios al păsărilor,
oameni care pur și simplu trăiesc fără să guste din dulceața
vieții.
”Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima!” Trăiește în
așa fel încât să nu pierzi nici măcar o zi din viață, dar trăiește
cu demnitate. ”Carpe diem” nu înseamnă să petreci în club
fiecare seară de luni până duminică, ci să te îndepărtezi de
vâltoarea vieții cotidiene, doar un moment, pentru a vedea că
viața e frumoasă dacă știi să te bucuri de ea.
24.09.2015
10
Copilărie
Nu am trăit așa de multe, iar datorită acestui fapt
părerea mea s-ar putea să fie greșită dar, cea mai frumoasă
parte a vieții este copilăria. Cele mai dragi și sfinte amintiri ale
mele au luat ființă atunci.
Nu știu dacă exagerez sau nu, dar cred că sunt printre
ultimii norocoși care au aflat ce înseamnă copilăria fără
internet.
Acele zile interminabile de vară în care intram în casă
doar că să mâncăm; și aveam genunchii juliți; și zilele în care
ploua când ne adunam la cineva acasă să ne uităm la Scooby
Doo, iar mama făcea plăcintă cu mere după rețeta bunicii.
Mă gândesc cu atât de mult drag la perioada aceea și la
toate năzbâtiile pe care le-am făcut; iar acum din păcate stau și
mă uit la viitorul nostru, la cei care, își pierd copilăria în
favoarea tehonolgiei.
Nu sunt împotriva evoluției, dar, oare pierderea
copilăriei nu este o involuție?
Cumpără-i unui copil de cinci ani o tabletă electronică
și o să se bucure de ea pe moment până apare ceva mai nou și
mai nou. Cumpără-i o bicicletă sau o minge de fotbal și o să îi
dăruiești ceva mai prețios decât tehnologie. O să îi dăruiești
posibilitatea de a-și creea amintiri.
Dacă stai o dupămasă închis în casă și te joci, o să uiți
acea dupămasă în scurt timp. Dar, dacă stai o dupămasă afară și
îți julești genunchii o să ai o amintire ce va dura veșnic.
8.10.2015
11
12
Cu ce rămânem...
Până la urmă, asta-i tot ce-ţi rămâne. Un sac prăfuit plin
de amintiri, neînţelese, îndrăgostite, câteodată trădate, uneori
transparente, urâte, triste, dar şi frumoase, vesele când veselia e
la înălţime, mii şi mii de amintiri.
Întreaga ta avere, constă în zâmbetele luminoase,
nostalgice sau resemnate; în lacrimile amare de deznădejde sau
în lacrimile dulci de fericire, în cuvinte, şoapte, în căldura
sufletului, în adâncurile speranţei...O viaţă plină în care
oamenii vin şi pleacă. Unii îţi lasă ceva, alţii îţi iau ceva...Mulţi
oameni tăcuţi care trec fără să-i simţi.
Ascultă, dacă poţi adulmecă, gustă, păstrează totul,
umpleţi sacul cu amintiri. Lasă o bucăţică din tine pe oriunde
treci. Îţi imaginezi cât poate fi de trist să nu ai pentru ce zâmbi,
pentru ce plânge, pentru ce ofta?
Îţi imaginezi cum ar fi să nu ai amintiri?
13.04.2014
13
Dor
Dor.... Cum e să îți fie dor...? Să simți cum se rarefiază
aerul cu fiecare secundă pentrecută departe de ceea ce iubești?
Dor... Cât de tare doare să îți fie dor...? Să simți funia
timpului cum se apropie de tine cu fiecare clipă pe care o
petreci fără ceea ce iubești?
Dor... Ce fel de om nu simte niciun dor...? Cum poți să
trăiești fără să simți cum te prelingi în propria ta ființă de dor?
Dor... Dar de ce dor...? De ce trebuie să trăim cu acest
sentiment...? De ce să suferim pentru ceva ce ne aparține dar pe
care nu îl avem...? De ce ne aparține ceva ce nu putem avea...?
Dor de copilărie... de iubire... de persoane... de locuri...
de sentimente...
Oh... Oh... Dor...
19.02.2016
14
15
Iluzii
Mereu iubim iluzii...
Știi? Te poți îndrăgosti de un million de oameni și să
iubești de un million de ori aceeași iluzie. Îți conturezi propria
imagine a partenerului ideal, pui masca asta pe fiecare și ajungi
să iubești de fiecare data iluzia perfecțiunii.
22.06.2016
16
17
Înger
Îngerule nu vreau să decazi
Ale mele vorbe să le crezi miraj
Nu vreau să renunţi la ale tale aripi
Nici să te trag în focul meu amarnic
Nu vreau să-ţi cer să-mi dai din nemurirea-ţi
Nici să fi cu mine dacă nu-ţi dorești
Tot ce vreau e un sărut să-mi stâmpar dorul
Şi înc-o mie de-o să-mi ceri
Tot ce vreau e să te ţin aproape
Să fi mereu lânga inima mea
Să-mi ţi companie înger solitar
În trista viaţă ce fără tine o am
10.03.2016
18
19
Lacrimi
Inevitabil când văd oameni plângând mă gândesc la
toate momentele pe care ei le-au trăit și al căror rezultat sunt
miile de mărgăritare care la împodobesc fețele.
Mie îmi place să cred că atunci când plângem, lacrimile
noastre revarsă mai multe momente cruciale din existența
noastră.
De exemplu atunci când termini școala (clasa aVIII-a
sau a XII-a) nu plângi doar pentru ziua aceea. Plângi pentru
prima ceartă din clasă, pentru prima absență (la liceu mai
mult), pentru prima dată când organizați ceva împreună ca și
grup și așa mai departe. Lacrimile acestea revarsă fiecare
moment trăit pe parcursul școlii care și-a lăsat amprenta asupra
ta fără să îți dai seama.
Când ești mireasă/ mire (nu știu dar bănuiesc) dacă
plângi o faci gândindu-te la fiecare clipă marcantă de la
începutul relației voastre până în acel moment; iar lacrimile
revarsă toată povestea de dragoste trăită.
Am citit undeva că ”O lacrimă este 1% apă și 99%
sentimente” și cred că niciodată în viața mea nu am citit o
afirmație care să se muleze mai bine pe convingerile mele
decât aceasta.
30.11.2015
20
21
Mă gândesc...
Că fericirea se află peste tot în jurul nostru, dar că suntem prea
ocupați să o vedem.
Că oamenii tăcuți au cele mai interesante personalități.
Că noi dormim în timp ce alții lucrează.
Că zăpada e de fapt ploaie înghețată.
Că soarele apune doar pentru a răsări în altă parte.
Că viața ne surprinde în cele mai frumoase moduri.
Că e bine să zâmbești.
Mă gândesc...
Că fluturii trăiesc doar o zi.
Că e mai bine să dăruiești decât să primești.
Că unii plâng de fericire iar alții de tristețe.
Că cerul e albastru.
Că păsările zboară pentru că forma corpului lor e aerodinamică.
Că peștii respiră sub apă.
Că fiecare zi a vieții înseamnă ceva.
Că unii sunt fericiți.
Că exact acum e ziua de naștere a unui om.
Mă gândesc...
Că am norocul să cunosc oameni extraordinari.
Că tot ceea ce am nevoie ca să fiu fericită e o foaie de hârtie și
un pix.
Că părinții mei mă susțin în tot ceea ce vreau să fac.
Că viața mi-a dat șansa să fac ceea ce îmi place.
Că o ușă se închide iar alta se deschide.
Că aștept vara doar că să nu mă mai trezesc dis de dimineață.
Că îmi iubesc prietenii și îmi ador familia.
Mă gândesc...
Că e frumos să îți auzi inima cum bate....
Că e frumos să te simți viu...
Că e frumos să știi că lași ceva în urmă oriunde te duci...
Mă gândesc...
30.11.2015
22
23
Nu ştiu… sau poate ştiu…
Nu ştiu de ce scriu,
Nu ştiu cui scriu.
Ştiu doar că trebuie,
Iar dacă trebuie,
Iată că scriu…
Scriu fără să ştiu.
Fără să vreau,
Nici nu ştiu
Dacă scriu chiar eu.
Stau şi mă uit la creion
Şi la mâna care-l ţine
E mâna mea,
Dar nu e a mea.
Nu pot descifra ce scrie
E ca şi cum
M-aş uita la mine,
Dar nu ca în oglindă.
Ca şi cum
Aş fi afară din mine.
Stau şi privesc pierdută
Cum rămân pe foaie urme,
Urme de cărbune…
Acolo sunt eu,
Dar parcă nu sunt eu…
Şi totuşi aş vrea… aş vrea…
Să ştiu ce scrie,
Nu pot descifra
Acest scris vechi
Uitat de lume…
Nu ştiu…
Sau poate ştiu…
24
25
Pătat de stele
Cerul e pătat de stele
Noaptea plânge pentru noi
Lacrimile tale fine
Pământului îi dau fiori.
Cerul e pătat de stele
Aștept să te cobori
În a mea lume meschină
Să fim numai amandoi.
Cerul e pătat de stele
Așteptarea a luat sfârșit
Zâmbetul tău dulce
Inima mi-a despietrit.
23.06.2016
26
27
Ploaie
Mai știi când ai spus că îți place ploaia?
Pe mine mă sperie. Toată ființa mea e alcătuită din
păcat... ploaia ar putea să le ispășească. Ploaia mi-ar putea
ucide ființa. Știu că sufletul tău pur nu îmi înțelege teama... ție
îți place ploaia... dar nu îmi e teamă pentru mine.. nu îmi e frică
de moarte. Îmi e teamă că o să mor și că nu o să mai pot avea
grijă de tine.
Așa cum fiecare muritor primește un înger când se
naște, și tu, îngerule, ai primit un muritor să nu te lase să
decazi...
17.06.2016
28
29
Poartă spre mine
Nu contează ce fac, unde sau cu cine sunt, primul lucru
pe care îl observ la o persoană sunt ochii. Mă fascinează atât de
tare încât pierd contactul cu realitatea.
Din ochii unui om îi poți afla întreaga poveste, toate
sentimentele și îi poți vedea sufletul. Dacă știi să privești adânc
în ochii unui om, o să îl privești direct în suflet.
Ochii sunt cei care nu pot să mintă niciodată, sunt cei
care o să zâmbească când încerci să pari supărat și cei care o să
fie triști când o să încerci tu să zâmbești. Ochii sunt poarta spre
tot ceea ce simțim și credem noi.
Ochii sunt lumina sufletului și esența sentimentului.
Fără ochi nu ne-am putea citi unii pe alții, iar cele mai bune
”lecturi” sunt cele citite cu ochii, din ochii altcuiva.
08.11.2015
30
31
Prietenie
”De unde ști dacă cineva îți este cu adevărat prieten?”
Tot ceea ce pot spune este că nu ai cum să știi sigur
dacă îți este cineva prieten adevărat. Unul din oamenii dragi
sufletului meu, spune că a căutat toata viaţa un prieten adevărat
dar că nu a găsit unul, iar acest lucru m-a pus pe gânduri.
Deseori ne batem cu pumnul în piept că noi am găsit adevărații
prieteni, dar niciodată nu ne întrebăm în ce constă acest lucru.
Se spune: ”Niciodată nu spui niciodată” dar oare
”pentru todeauna” ar trebui să spui vreodată când vine vorba de
prietenie? Încercăm să aflăm dacă iubrea adevărată există, dar
nu suntem siguri în legătură cu prietenia adevărată?
25.10.2015
32
33
Simplu muritor
Ești un înger atins de păcat
Ai coborât în iad
Aripile le-ai lepădat..
Ești un demon atins de lumină
Ai urcat în Rai
Răul l-ai îndepărtat
Ești doar un muritor acum
Ai sfârșit pe pământ
Ai aripi cu rău în sufletul tău.
20.06.2016
34
35
Singurătate
Singurătatea... subiectul clișeu al dramelor romantice,
motivul unei crime pasionale, impulsul spre depresie și spre
dorință de sinucidere, motivul pentru care oamenii se tem de
iad...
Singurătatea... cel mai puternic drog care te poate
distruge fără a face daune vizibile...
Însuși iadul e descris prin acest cuvânt... se spune că
cea mai mare pedeapsă pentru nesupunerea omului este
petrecerea eternității în singurătate...
28.10.2015
36
37
Speranță
- Ce-i aia ”speranță”?
- Să vezi soarele răsărind dimineața.
- Cum așa?
- Fiecare zi e un nou început. Fiecare început e plin de
speranță.
Dacă ai pe masă un pahar umplut doar pe jumătate ai
posibilitatea de a alege dacă vrei să spui că paharul e pe
jumătate plin sau pe jumătate gol.
În viață ai exact aceleași posibilități, doar că jumătatea
goală din pahar, reprezintă lipsa speranței, iar cea plină
prezența ei. Așa că ai două posibilități: să ai un pahar pe
jumătate gol toată viață la tine sau să ai unul pe jumătate plin.
Alegerea îți aparține.
01.03.2016
38
Stea căzătoare
M-am îndrăgostit
De o stea căzătoare.
Mi-am pus o dorință,
Și-am privit-o cum moare...
Neștiutor muritor...
Uit-o! E moartă...
15.06.2016
39
40
Tot ce ne înconjoară
Viața e doar un lung șir de respriaţii irosite pe
probleme, griji și satisfacții trecătoare. Noi toți nu facem
altceva decât să ne irosim viața câștigând bunuri materiale și
experiențe încătușate de jungla de beton pe care o numim
”evoluție”.
De când ne naștem avem în față doar betoane, blocuri
înalte și poluare. Creștem cu aceste lucruri în prim-plan,
ajungem maturi și percepem răul a fi un bine necesar. Ne
auzim părinții vorbind de vremurile în care au crescut ei, iar în
mintea noastră se învârt doar idei care se leagă de cât sunt ei de
”demodați”.
Mă întreb, oare câți dintre noi am simți cu adevărat
puterea naturii dacă am sta întinși pe iarbă într-o zi de vară? Iar
dacă puterea naturii e atât de mare încât să ne facă să o simțim,
de ce nu sparge pur și simplu ”zidul de beton” creat de
inconștientă să ne amintească, că, avem nevoie de ea?
Nu neg că avem nevoie de evoluție, ba chiar recunosc
importantă ei; dar cred că ar trebui să privim la tot ce ne
înconjoară ca să nu uităm niciodată că cele mai de preț și utile
lucruri își au originea în cele mai simple idei.
14.10.2015
41
42
Trăim
Oare am putea trăi fără respirație? Dar și mai important,
am putea să trăim doar respirând? Cele mai elementare aspecte
le vieții, cele fără de care nu am putea exista, sunt cele cărora
nu le acordăm niciodată atenție. Respirăm ca să trăim, dar nu
trăim pentru a respira.
Am fost întrebată când mi-am auzit ultima data propria
respirație și gândindu-mă am realizat că nu am auzit-o
niciodată. Nu mi-am auzit niciodată propria respirație, ceea ce
echivalează cu faptul că nu mi-am auzit niciodată propria viață.
Dacă ar fi să te oprești chiar acum din tot ceea ce faci, pur și
simplu să respiri și să asculți, câte vieți, cu tot cu a ta, ai asculta
în acelaşi timp?
13.11.2015
43
44
Ușa vieții
Ați simțit vreodată o iubire așa de mare încât nimic în
afară de durere n-ar putea să o egaleze? Ați simțit vreodată că
atingeți raiul și iadul în același timp? Este ceva atât de dureros,
dar așa de dulce încât să vrei să îl oprești dar nu faci nimic
pentru asta? Ei bine, dacă ați simțit asta înseamnă că iubiți o
persoană prinsă în ușa vieții voastre. Nu intră dar nici nu
pleacă. Rămâne acolo pentru a nu te lasă să o uiți. Și astfel de
persoane te distrug. Astfel de persoane mereu hotărăsc să se
întoarcă, când, tu ești gata să treci peste, și mereu pleacă
singure când ești gata să fugi cu ele.
19.11.2015
45
Viața
Stăteam și mă gândeam la viață. La viață în general nu
doar la a mea și am realizat că-i atât de scurtă încât nu merită
să irosim nici măcar un moment.
Sunt oameni care trăiesc pentru a fi fericiți. Trăiesc
clipa fără a se gândi la viitor. Alții sunt atât de preocupați de
viitor, încât, pur și simplu uită de existența prezentului și, fac
tot ce fac pentru ceea ce va urma în viața lor. Există și o a treia
categorie: cei care se agăță de trecut pentru a trăi, iar tot ceea
ce fac ei se bazează pe ce au făcut și trăit înainte.
Noi, ca și oameni avem un număr nemăsurat de
posibilități, de moduri în care să trăim. Fie trăim pentru a face
ceva care să rămână în istorie, fie pentru a-i ajuta pe alții, cel
mai important este însă, că trăim relativ mult. Ca și restul
oamenilor de pe planetă am și eu un vis, dar acest vis este
însoțit de o întrebare pentru care nu am încă răspuns.
Dacă aș fi un fluture, și aș trăi doar o zi, câte din lucruri
aș mai face din tot ceea ce fac acum?
Adevărul meu e că nu știu dacă aș mai face ceva din
ceea ce fac. Adevărul adevărului meu e că dacă ai trăi doar o zi,
nu ai putea trăi nici în trecut, nici în prezent, nici în viitor. Ne
privim viața ca și cum ea va fi mereu acolo, așteptându-ne pe
noi să conștientizăm cât de importantă e...
Avem o viață atât de lungă încât e prea scurtă...
22.10.2015
46
CUPRINS
Autobiografie/5
Abis portal/7
Carpe diem/9
Copilărie/10
Cu ce rămânem.../12
Dor/13
Iluzii/15
Înger/17
Lacrimi/19
Mă gândesc.../21
Nu ştiu… sau poate ştiu…/23
Pătat de stele/25
Ploaie/27
Poartă spre mine/29
Prietenie/31
Simplu muritor/33
Singurătate/35
Speranță/37
Stea căzătoare/38
Tot ce ne înconjoară/39
Trăim/42
Ușa vieții/44
Viața/45
47
EDITURA NICO
48
ÎÎnn eesseennţţăă,, vvooiiaamm ssăă vvăă îînnttrreebb,, ppee ffiieeccaarree ddiinnttrree vvooii,,
ddaaccăă aaţţii ffoosstt vvrreeooddaattăă aattââtt ddee ffeerriicciiţţii îînnccââtt ttoott cceeeeaa ccee aaţţii
vvrruutt ssăă ffaacceețții aa ffoosstt ssăă ssttrriiggaaţţii ccââtt vvăă ţţiinn ppllăămmâânniiii ccaa ssăă vvăă
eexxpprriimmaaţţii bbuuccuurriiaa?? ŞŞii ddaaccăă ddaa,, dduuppăă ccee vv--aaţţii ddeessppăărrţţiitt ddee
pprriieetteenniiii,, ccoolleeggiiii ssaauu cchhiiaarr nneeccuunnoossccuuţţiiii ccuu ccaarree aaţţii
îîmmppăărrttăăşşiitt bbuuccuurriiaa,, nnuu aaţţii ssiimmţţiitt oo lliippssăă aattââtt ddee mmaarree aa uunnuuii
lluuccrruu nneeccuunnoossccuutt îînnccââtt lliippssaa rreessppeeccttiivvăă ssăă ddooaarrăă??
SSOONNIIAA HHOOIISSAANN
Top Related