Publicaþie aCentrului de excelenþã în promovarea
creativitãþii româneºti - Dublin
Anul I / nr. 1ianuarie, februarie, martie 2013
Revistã de culturã a scriitorilor din diaspora româneascã
ITACAITACA,
ãlt ruu c º ie cd iv ã it lizsi av þe ieR
Fondatori: Emanuel Pope, Dorina ªiºu, Viorel PloeºteanuDirector: Dorina ªiºu (Irlanda)
Redactor ºef: Viorel Ploeºteanu (Irlanda)
Redactori:Angela Nache-Mamier (Franþa)
Irina-Maria Stoica (Italia)Emanuel Stoica (Suedia)
Virginia Paraschiv – redactor criticã literarã (România)
Tehnoredactare computerizatã: Alina-Dora Toma ºi Mihai Ristea (România)
Traduceri: Irina-Maria Stoica (Italia)
Revista a fost ilustratã cu graficã de: Elena Malec (California)
Picturã coperta 1: Dorina ªiºu - ''Non-sensuri'' (Irlanda) Sigla revistei a fost realizatã de Elena Malec (California)
Adesa redacþiei:Centrul de Excelenþã în Promovarea Creativitãþii Româneºti - Dublin
32 Exchange HallBelgard Square North
TallaghtDublin 24
E-mail: [email protected]
E-mail revistã: [email protected]
Persoane de contact:Dorina ªiºu [email protected]
Viorel Ploeºteanu [email protected]
Atenþie! Rãspunderea pentru opiniile exprimate în articole revine în întregime autorilor.
Itaca (Baia Mare) = ISSN 2286 – 3583 ISSN-L 2286 – 3583
Editor: editura ''Transilvania'' (România)E-mail : [email protected]
sub licenþa ''Republica artelor'': Republica artelor by Cititor de Prozã is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
REVISTA ITACACentrul de excelenţă în promovarea
creativităţii româneşti - Dublin
2013
Itaca 1
Omul nu mai ştie să se
mire, iar când mirarea dispare, fie
pentru că această civilizaţie este
atât de evoluată încât face aproape
totul posibil, fie pentru că scrii-
torul, ca personaj social, şi-a creat
un fel de aură şi o imagine de „a
toate ştiitor” şi, prin urmare, nu se
mai cade să se mai mire de ceva,
atunci actul creativ are de suferit şi
scriitura o apucă în orice altă di-
recţie, numai în cea literară nu.
Filosofii antici erau perce-
puţi de către profani ca fiind nimic
altceva decât oameni leneşi şi buni
de gură, nepricepând că „lenea”
aceea lucra în folosul lor. Într-ade-
văr, filosofia implică o bună cu-
noaştere a ştiinţelor (matematică,
fizică, astrologie etc.), toate acestea
conlucrând la o mai bună cunoaş-
tere a sinelui, a vieţii şi a naturii
umane. Scriitorul contemporan, de
oareşice notorietate, se simte
obligat să le ştie pe toate, însă nu
la nivel de cultură generală, ci de
specialist, ceea ce transformă lite-
ratura într-o tocană greu digerabilă,
îndepărtând-o tocmai de marea
masă a cititorilor pentru care ar tre-
bui să fie scrisă şi nu pentru critica
literară şi câţiva confraţi care să o
citeze.
Este adevărat că, în epoca
miraculoasă a internetului, este di-
ficil să rezişti tentaţiei de a te inspira
din orice domeniu ştiinţific şi a
fructifica numeroasele cunoştinţe
lesne dobândite, dar frumos şi de
bun simţ ar fi să o faci tangenţial şi
nu chiar din adâncul problemei,
ceea ce ar fi în folosul cititorului şi
al propriei imagini.
Literatura este, şi aici se
situează pe acelaşi palier cu filo-
sofia, o continuă mirare. Scriitorul
trebuie să fie dominat de o perma-
nentă căutare a fantasticului în lu-
crurile simple din viaţă şi natură,
înlăuntrul lui şi în spatele fiecărui
gest al oamenilor ce-l înconjoară,
personaje cu sau fără nume. Ce
altceva este literatura, dacă nu
putinţa de a exprima în cuvinte
ceea ce şi cititorul trăieşte, însă nu
ştie că simte sau, mai bine zis, nu
are mijloacele de a-şi lămuri ceea
ce simte? Povestea sigur că vine
din afară, dar dacă o treci numai
prin filtrul minţii tale, iar prin cel al
sufletului nu, cu siguranţă nu vei
reuşi să transmiţi niciun fior celui
ce îţi întoarce paginile.
Pornim cu acest prim număr
al revistei Itaca într-o călătorie a
căutării de sine. Pornim din toate
colţurile lumii, iar visele noastre
converg către acelaşi punct, acela
al unei cetăţi ideatice, al unui cămin
care, cu siguranţă, se află în inte-
riorul fiecăruia dintre noi.
Viorel Ploeşteanu
AUTORI:
• Balazs F. Attilapag. 2-3, 35, 37
• Dumitru Ichimpag. 4, 52
• Viorel Vintilăpag. 5-7, 47-50
• Ion Nălbitorupag. 8-9
• Hellene Pflitschpag. 10-13
• George Rocapag. 13-14
• Gabriela Căluţiu Sonnenberg
pag. 16-17• Elvira Popazu-Seffer
pag. 17-19• Irina Maria Stoica
pag. 20• Viorel Ploeşteanu
pag. 21-22, 39-40, 42• Elena Malec
pag. 22-24• Slavomir Almăjan
pag. 24-25• Adrian Grauenfels
pag. 26-27• Nuţa Istrate-Gângan
pag. 27• Dorina Şişu
pag. 28, 38• Daniel D. Marin
pag. 29-31• Larisa Caudron
pag. 32-33• Angela Mamier-Nache
pag. 34-35, 55-56• Valery Oişteanu
pag. 36-37• Simona Bercu Bîrsan
pag. 41• Virginia Paraschiv
pag. 53-55• Emanuel Stoica
pag. 43-46• Renata Verejanu
pag. 51• Georgeta Resteman
pag. 51• Dominica Lazăr
pag. 51
Scriitorul şi filosofia
cunoaşterii (nu de sine)
- editorial -
Itaca2
Balazs F. Attila
(Slovacia)
Casanova, în aerul stătut al
bibliotecii, îl citea pe Seneca. Îşi
aşeză comod picioarele chinuite de
gută pe canapea, sprijinindu-se de
perna pregătită pe fotoliu de către
camerista grasă, pusă anume să-i
poarte de grijă, care apărea din
timp în timp, aducându-i ceai la
gheaţă sau lapte bătut într-o cană
mare de porţelan şi întrebându-l, cu
un zâmbet şugubăţ, binecunoscut
lui C., cum se simte şi dacă domnul
mai are vreo doleanţă.
Odinioară, motoraşul erotic
al lui Casanova intra numaidecât în
funcţiune, el trecându-şi prin pat
doamne şi domnişoare amatoare de
flirturi, cu o dezinvoltură şarmantă
despre care şi peste ani de zile fe-
meile povesteau roşind, cu inima
palpitândă. De o vreme, îmbătrâni-
tul Casanova, în operele, disponibile
în bibliotecă, ale înţelepţilor, citea
despre moarte. Înainte de a-l scoate
pe Seneca din raft, îl citise pe Epi-
cur, luând notiţe de zor. De mai
multe ori îşi puse întrebarea, de ce
şi pentru cine ia notiţe când, în
orice moment, sufletul lui i-ar putea
părăsi trupul şi adăpostul gazdei
sale primitoare, însă obişnuinţa se
dovedi a fi mai puternică decât
slăbiciunea-i periodică şi continuă
să caligrafieze cu mare grijă
literele.
Când fata intră, Casanova
îşi scoase nasul din carte, urmă-
rindu-i cu privirea fiecare mişcare.
Aceasta îi aranjă aşternutul, scutură
perna, schimbă cana cu apă de pe
noptieră. Casanova aşeză cartea
alături de una din hârtiile pe care-şi
notase: „când suntem noi, nu e
moartea, iar când moartea soseşte,
atunci noi nu mai suntem”, iar
dedesubt: „Cei mai mulţi se zvârco-
lesc lamentabil între frica de
moarte şi chinurile vieţii, de trăit nu
vor să trăiască, de murit nu pot.
Fă-ţi deci viaţa plăcută: scapă de
toate grijile legate de ea. Niciun
lucru bun nu-l bucură pe cel care-l
stăpâneşte, exceptând cazul când se
pregăteşte sufleteşte pentru pier-
derea acestuia – şi nimic nu-i atât
de uşor de pierdut decât ceva pe
care nu ni-l mai putem dori atunci
când l-am pierdut deja”.
Casanova zâmbi şi se în-
toarse către fată. Aceasta îşi ridică
sprâncenele, uitându-se, în aşteptare,
în ochii înroşiţi ai bărbatului vârst-
nic, care de mult şi-au pierdut acea
lumină care odinioară atrăgea şi
deruta privirile femeilor, precum
lumina lumânării gâzele. Casanova
se uită un timp la fată apoi, văzând
că nu cedează şi continuă să aştepte
ca el să spargă tăcerea, îi făcu semn
să se aşeze lângă el. Cu un zâmbet
ştrengar, legănându-şi fesele, se
îndreptă spre scaunul oferit de
bărbat, lăsându-se să cadă în el.
Jocul privirilor continuă, acum tot
mai liber, însoţit de zâmbete tot
mai largi.
– Cum a fost ziua ta? –
rupse tăcerea Casanova într-un
târziu, în timp ce privirea-i deveni
un pic mai serioasă.
Fata, de parcă i s-ar fi ridi-
cat o ecluză dinaintea gurii, începu
să turuie. Despre vreme, trecutul
servitorilor, întâmplări de la
bucătărie, curtea timidă pe care i-o
făcea băiatul care îngrijea caii, de-
spre fata cea mijlocie surprinsă de
majordom sărutându-se cu profe-
sorul de canto. Casanova ascultă
vesel această dare de seamă, ma-
joritatea bârfelor le ştia deja de la
alţii, însă n-o întrerupse. O privea
pe fată şi-şi aduse aminte de lec-
turile care l-au preocupat în ultima
vreme. Nu simţi nici tristeţe, nici
teamă, nici căinţă, nici satisfacţie.
Doar un soi de calm inexplicabil,
asemănător cu resemnarea, cu îm-
păcarea, şi o îndârjire pe care pro-
babil o simte luptătorul pornit la
moarte sigură.
Încercă să-şi interpreteze
starea cu atenţia cu care dintot-
deauna se autoanaliza: faptele, do-
rinţele, gândurile, eşecurile, succe-
sele sale. Odinioară, în astfel de
situaţii era euforic, în aşteptare,
nerăbdător, neruşinat şi provocator.
De ce s-au erodat toate acestea?
Cum de poate să asculte cu o
asemenea răbdare pasivă o fetiş-
cană, de parcă ar fi un educator sau
un catihet? De ce nu-i fierbe sân-
gele în vine, de ce nu face (...)
Lumina
Itaca 37
observaţii insinuante, de ce nu-i
şopteşte porcărioare la ureche, de
ce nu o atinge, de ce nu se năpus-
teşte asupra ei, ca de atâtea alte ori
de-a lungul vieţii sale puse pe tu-
raţie maximă. Iar el, care întot-
deauna găsea conexiuni, auto-
justificări, explicaţii şi argumente
la toate, acum nu numai că nu-şi
înţelegea propria situaţie, dar nici
nu vroia s-o înţeleagă de fapt. Se
uita la fată, însă nu conştientiza
nimic din toată vorbăria ei. Nu
observă nici când aceasta îşi ter-
mină monologul. Se pomeni că s-a
făcut linişte în jur, iar el a rămas cu
privirea aţintită pe chipul ei mirat,
încercând să înnoade firul rupt al
povestirii.
Simţea o oboseală vecină
cu stânjeneala, ar fi vrut să rămână
singur, dar nu vroia s-o supere pe
fetişcana asta cam neghioabă. Îi
veniră în minte frazele citite înainte
de sosirea ei şi se surprinse mur-
murând: „Pune mâna pe ziua de azi
şi vei fi mai puţin dependent de cea
de mâine. În timp ce noi suntem
zăbavnici, viaţa trece. Toate aparţin
altuia, al nostru este doar timpul.”
Se uita la fată, de parcă ei i s-ar fi
adresat, deşi încerca doar o inter-
pretare pentru sine. Aceasta, după
câteva gesturi ezitante, se ridică, se
apropie de bărbat şi-i cuprinse
obrajii între palme.
– Totu-i în regulă, dom-
nule?
– Da.
– Acum păreţi atât de trist,
adineaori încă zâmbeaţi.
Bărbatul nu-i răspunse,
palmele fetei îi pârjoleau obrajii.
Nu se împotrivi când îl trase la
pieptul ei. Nu excitaţia bărbatului
puse stăpânire pe el, ci ataşamen-
tul copilului avid de afecţiune şi
protecţie. Printre sânii gigantici ai
fetei îl cuprinse o linişte nemai-
încercată până în acea clipă. Cu
mişcări delicate, fata începu să-i
maseze ceafa, apoi spatele. Casa-
nova se simţea tot mai bine, se lipi
tot mai mult de fată, inspirând
adânc parfumul dulceag al trupului
ei. Mâinile fetei îşi continuară pe-
riplul de-a lungul corpului bărba-
tului, îngenunche înaintea lui,
începând să-i maseze coapsele,
gambele, apoi mâinile-i jucăuşe
urcară din nou, încet, spre coapsele
lui Casanova, aciuindu-se în tainiţa
dintre ele.
Îşi ridică privirea spre ochii
bărbatului, parcă în aşteptarea unei
încurajări, apoi degetele-i febrile
începură să se joace din nou, des-
copciindu-i nădragii acolo unde
această piesă vestimentară se
strânge pe talie. Casanova închise
ochii; era momentul ce deschide
un lacăt ruginit. De printre faldurile
stofei, fata dezghiocă membrul
bărbatului, despre care acesta
niciodată nu ştiuse dacă-i aparţine
lui, ori femeilor pe care le-a fericit
prin el, căci era legătura care, în
momentele de voluptate, desăvârşea
uniunea de nedezlegat a amorezilor.
Şi care primise mai multe dez-
mierdări decât oricare altă parte a
trupului. Nici acum nu se întâmplă
altfel. La început cu mâna, apoi cu
buzele, cu limba, răsfăţă organul
bărbatului, care, pentru întâia oară
după o vreme îndelungată, se trezi
la viaţă întocmai ca în epoca-i de
aur.
Brusc, fata se ridică în pi-
cioare şi, apucând mâinile bărbatu-
lui, îl trase în sus, târându-l spre pat.
Casanova o urmă lipăind, cu panta-
lonii pe vine. Ajungând lângă pat,
fata smulse toate hainele de pe el,
lepădându-şi-le apoi pe ale ei. Casa-
nova îi privi coapsele groase, pânte-
cul bombat, pubisul acoperit de un
păr aspru şi des, sânii uriaşi, pră-
buşiţi sub propria lor greutate. Fata
preluă iniţiativa şi în continuare,
aşezându-se cu dexteritate în pe-
nisul semi-rigid al bărbatului şi
mişcându-se, întâi lent, apoi în ritm
tot mai alert, lăsată cu toată greu-
tatea pe bărbatul care abia mai
respira. La început, Casanova trăi
experienţa aproximativ ca în tine-
reţe, mai apoi aşteptând sfârşitul
actului aproape ca un observator
din afară. În asaltul final, fata îşi
pierdu complet stăpânirea de sine,
se prăvăli ţipând peste bărbatul
speriat, strângându-i cu putere
umerii şi presându-şi sânii de faţa
lui, astfel încât acesta nu mai putea
nici să se ferească, nici să strige,
nici să respire.
Însă fata nu observă nimic
din toate acestea, nu observă nici
că nenorocitul încearcă din răspu-
teri să-i facă semn cu mâna, că
trupul i se încordează, zvârcolindu-
se în disperare, iar în cele din urmă
se linişteşte şi se destinde. Şi chiar
dacă ar fi observat, nu s-ar fi gândit
la nimic rău, aceste gesturi,
mişcări, reacţii fiind fireşti în tim-
pul actului.
C. păşi în lumină, fără a
sesiza hotarul dintre el şi orgia de
culori. Simţi lumina până în adân-
curile fiinţei sale, deveni o
prezenţă, o parte din ea, cunoscând
astfel perfecţiunea contopirii.
Plutea într-o imponderabilitate
nicicând trăită, nu mai exista nici
jos, nici sus, nici înăuntru, nici
afară, trupul, ca pe o povară insu-
portabil de grea, şi-l lăsase în urma
lui, fără a dori să privească înapoi.
Nu a mai fost apoi niciun „a
fost”, iar în prezentul perpetuu
conştiinţa lui mai avu o ultimă stră-
fulgerare care evoca trecutul: con-
ştientiză că trăieşte bucuria pe care
în zadar o căutase în lungul şir al
amorurilor, nici în cel mai rafinat
act, nici în cel mai intens orgasm n-
o găsise niciodată.
Itaca4
Dumitru Ichim
(Canada)
Şi străzile s-au molipsit de
la oameni cu beteşuguri, fărădelegi
şi boleşniţe. Dar câtă deosebire
între oameni şi străzi! Când un om
e prins că a fost, îmbătrânind pe as-
cuns, e scos din fabrică sau de la
birou, spre sfârşitul zilei, precum se
scot şi sacii de gunoi. Toţi au
mănuşi. Lungi. Până la coate. Până
la umeri. Mănuşi chimono. Mănuşi
răsfrânte pe sub bărbie. Mănuşi de
întins mâna. Mănuşi de dat din cap
şi de făcut cu ochiul. Când te-au
scos şi te-au depozitat la curba dru-
mului, nici n-ai terminat ţigara că
lângă tine e adusă o îngemănare a
ta. Îţi aştepţi târzielnicul înger pă-
zitor şi te trezeşti în locul lui cu un
sac de gunoi. Te uiţi peste umăr.
Când toţi au plecat îl rupi cu unghia
de la degetul arătător. Din el se re-
varsă pe caldarâm mănuşile lor:
mănuşile ochiului şi ale deochiului,
mănuşile urechilor, mănuşile zâm-
betului de fermoar, mănuşile
urărilor de bine, mănuşile pupăci-
unilor… pretutindeni mănuşi. În-
toarse pe dos, duhnind a labă şi
lăbuţă parfumată.
Dar cu străzile e diferit.
Unele sunt făcute de oameni, altele
de copaci. Cele făcute de copaci
sunt largi, spaţioase ca o poveste,
iar aleile paralele cu copacii
poposiţi din alte veacuri curg până
pe tărâmurile mării. Când străzile
îmbătrânesc nimeni nu le scoate
afară din cetate. Străzile făcute de
copaci se aseamănă cu străzile
plănuite după zborul porumbelului.
Seara, pe umărul mării, le vezi cum
îşi pleacă uşurel capul. În visurile
lor înfloreşte teiul şi tinerii se
sărută.
Vai şi iarăşi vai de străzile
făcute de om după chipul şi
asemănarea lui. Parcă s-au născut
bătrâne şi cu casele scofâlcite. Când
văd un om încep să-l spurce,
ridicându-şi poalele, hlizându-se în
sughiţuri guturale din buzele
strânse sub nas ca o prună uscată de
şoric. E groaznic să cazi noaptea în
coşmarul străzilor făcute de om.
Unele de bolişte şi de urât ajung
neputincioase făcându-şi nevoile pe
ele. Sanitarii le scot scutecele, dar
le aruncă alături de pat. Iarna
se aude lupul cum urlă de după
lună. Din când în când trece pe
rând când un câine, când strigoiul
lui, lingând bubele purulente ale
cărămizilor. Nimeni nu curăţă
cetatea de străzile omului. Nimeni
nu le duce la spital sau la doctoral
de nervi. Nimeni nu le duce la
morgă. Casele funerare nu vor să
le îngroape. Bătrânii cetăţii îşi de-
clină orice responsabilitate, decla-
rând ziariştilor că ele aparţin cea-
sornicarului.
Cu totul altceva e când un
om de pe străzile omului se îmbol-
năveşte. Imediat e prins şi închis în
spital. În primul rând e legat.
Mâinile de barele de la pat. Venele
sunt înţepate cu tot felul de tuburi
şi fire de care atârnă doctori, fluide,
felceri, vitamine, sfătuitori sociali,
măturători, vitamine lichide, surori
solide şi antibiotice. Ţi se adminis-
trează somn. Te trezeşte, în cazul în
care ai adormit fără biletul de voie,
să-ţi spună că somnul face bine,
întrebându-te de ce nu dormi? În
spital eşti proprietatea spitalului. În
spate ţi se măsoară de câte ori
respiri, dacă nu ţi s-a lungit limba
şi ce-ţi vorbeşte inima şi către cine
bate. Şi iarăşi trebuie să ştii că nu
degeaba pe uşă ţi s-a pus un număr
şi nu degeaba cartonaşul cu semnul
de pericol: craniul cu cele două cu
vinte încrucişate!
A înflorit teiul la capătul
străzii dinspre mare. E atât de
multă lună mai în crengile lui!
Luna mai lipseşte din calendarul
străzilor făcute de om ca şi numărul
13. Câte cărări încep să se cânte din
buciumul teiului! Ce-ar fi dacă aş
lua-o pe aici până la porţile raiului?
Numai albinele se aud şi sevele lu-
minii. E cald. E bine. Aş vrea să
intru şi eu, dar pe pragul raiului a
adormit mielul. Mă voi reîntoarce
mai târziu, mi-am zis. Se aud şi
valurile mării acum. Îmi vine să în-
genunchez pe prispa teiului. Mi-am
luat inima de subţiori, ridicând-o
până sus. Până la floare. Inima a
auzit dinspre străzi paşii ceasorni-
carului şi de frică s-a scuturat de
petale. S-o fi trezit mielul? A rămas
numai flacăra din flacără şi numai
teiul îmi ştie cărarea. Din cenuşa
petalelor – Phoenix!
Cenuşa petalelor
Itaca 5
Viorel Vintilă
(S.U.A.)
”Plecat-am nouă din Vaslui,Şi cu sergentul, zece,Şi nu-i era, zău, nimănuiÎn piept inima rece.”
Dacă ar fi să-l parafrazez
pe Vasile Alecsandri, în poezia sa,
Peneş Curcanul, aş putea zice aşa:
Plecat-am şase din Braşov (însă nu
aveam sergent) şi într-adevăr nu ne
erau deloc în piept inimile reci, ba
dimpotrivă, inimile noastre fierbeau
de entuziasm şi vibrau de bucurie,
deoarece peste numai 30 de ore
urma să păşim pe „pământul făgă-
duinţei” – USA!
Era în noiembrie 1995,
într-o dimineaţă cu o ploaie
mocănească, când împreună cu alţi
cinci braşoveni părăseam Braşovul,
înghesuiţi într-o dubiţă obosită
care ne căra până la aeroport. Pe
drumul către Bucureşti, ne între-
ceam în bancuri, poante, snoave şi
ghiduşii, bucuroşi nevoie mare că
plecam în căutarea El Dorado-ului
şi cu speranţa că o viaţă mai bună
ne va miji dincolo de Ocean. Eram
şase flăcăi tinerei, simpatici şi
hotărâţi care nu ştiam, însă, ce ne
aşteptă dincolo de „baltă”, dar care
eram hotărâţi să luăm taurul de
coarne şi să dăm cu el de pământ.
Daţi-mi voie, dragi cititori, să vă
prezint lotul braşovean care în data
de 3 noiembrie 1995 spunea Goodbye Braşovului, prietenilor şi fami-
liei, şi se grăbea să spună HelloAmericii.
Alex P. – zis Inginerul. Inginerul
va deveni cel mai bun prieten al
meu şi se află acum, ca şi mine, în
California. De ce „Inginerul”? Mo-
tivul era simplu: Alex era absolvent
de facultate, secţia TCM.
(continuare în pag.6)
Zborul către America
Am citit şi recitit Cenuşapetalelor... Mă întreb dacă autorul,
Dumitru Ichim, şi-a propus să în-
văluie o realitate sordidă prin ritual
metaforic şi s-o facă suportabilă
prin deghizare literară.
Autorul are, în anteceden-
tele sale de creator o experienţă
aparte, experienţa poeziei miniatu-
rale, aşadar s-a exersat în actul de
comunicare subtil, laconic şi cali-
grafiat stilistic. Cenuşa petalelor teizbeşte însă tocmai prin lexicul „or-
ganic”, o adevărată metastază a
cuvintelor „eliberate” de sub con-
trol. Ele secondează decrepitu-
dinea ca alternativă absolută, irevo-
cabilă şi fără putinţă de stăvilire.
Bătrâneţea ca antecameră
oribilă a morţii, o stare lentă a de-
scompunerii devoratoare. Nepu-
tinţa adusă la stadiul de culpă
universală. Scoaterea din uz a
omului căzut. Igiena urbană ca mod
de epurare. Imaginile halucinante
ale mănuşii represive. Strada ca răs-
frângere a condiţiei umane eşuate
în mizerie fetidă. Coşmarul urban
se deapănă în tăcere şi în resem-
nată necrâcnire. E peste măsura
omului nevolnic şi înfrânt să eva-
deze, fie şi prin visare, din purga-
torial sordid stradal. Marea şi teiul
sunt amânate printr-un răgaz de
necuprinsă aşteptare. Şi “mielul” a
obosit.
În rest rămâne taina cuvin-
telor îngropate sub lespedea tăcerii.
Logosul solemn al înălţării a intrat
el însuşi în moarte clinică.
Virginia Paraschiv
Comentariu critic
Culpa neputinţei
Itaca6
Vali M. – zis „Baronul”. De
ce „Baronul”? Pentru că Vali avea
un aer mai aristocratic şi pentru că
era şi cel mai înstărit dintre noi (lu-
crase în Germania vreo 3 ani şi era
patronul unui bar din Braşov). Vali
avea două valize mari în care avea
numai ţoale de firmă, adusese cu el
în cantităţi industriale, toată garde-
roba de apartament, de ne putea
îmbrăca pe toţi. Noi, ceilalţi cinci,
toţi, dar absolut toţi, aveam doar
câte o geantă de voiaj, în care
aveam doar strictul necesar. Când
era câte un crew party pe vas, toţi
ne aliniam la cabina lui Vali să ne
dea câte un tricou bengos, sau un
pantalon fain, ori o cămaşă de
firmă, cu care să ne etalăm la partyşi să ne dăm ciumegi. Tot Vali era
cel care definise USA ca fiind
„Ţara lui Bine”. Avea o vorbă:
„După ce ajungem în ţara lui Bine,
stăm pe barcă pe termenul unui
contract, după care ne „vărsăm” la
sol şi rămânem într-un „cantona-
ment” permanent în ţara lui Bine”.
Ăsta era... Baronul.
Vio C. – zis „Titratul”.
Titratul era singurul dintre noi care
avea studii de specialitate în dome-
niul ospătăriei. El mai lucrase ca
ospătar mulţi ani în Poiana Braşov
şi avea deja în palmares un contract
de ospătar pe un vas de croazieră în
Europa. Din păcate, în timpul con-
tractului, soţia sa, cu care venise
împreună, se cuplase cu un ofiţer
italian şi la venirea în ţară a şi di-
vorţat de Vio C. Titratul încă mai
era afectat de acest nefericit eveni-
ment, dar era hotărât să treacă
peste şi să o ia de la capăt. Era un
meseriaş în ale ospătăriei şi toţi îi
ceream păreri şi sfaturi care ne
prindeau foarte bine. Niciunul din-
tre noi nu mai avusese tangenţă cu
ospătăria. Singura hibă a lui Titratu
era că nu prea „evolua” la para-
metrii nominali la limba lui Shake-
speare. Pentru el timpurile prezent,
trecut şi viitor erau toate... la
prezent: „I go now. I go yesterday.I go tomorrow. I eat today. I eatyesterday”... să dau doar câteva
exemple la întâmplare. Ne şi dis-
tram pe seama lui, dar totul la
modul colegial. Important era că
nu încurca comenzile şi ştia să
spună thank you, când primea tips
de la clienţi.
Cătălin D. – zis Aţă. De ce
Aţă? Pentru că era aţos, adică era
ca o aţă, adică foarte slab. Cred că
avea 50 de kg cu noptieră cu tot.
Aţă era un tip foare politicos şi
foarte manierat. Parcă el ar fi fost
coautor la „Codul bunelor ma-
niere”. Aţă era căsătorit, soţia sa
fiind cabin-steward la o altă com-
panie de croazieră.
Petrişor R. – zis Hussein,
datorită asemănării izbitoare cu,
acum defunctul, Saddam Hussein.
Hussein fusese asistent medical în
ţară şi scopul lui declarat de când
am păşit pe solul Americii a fost să
se „verse” cât mai repede pe sol.
Fapt care s-a şi întâmplat, el fiind
primul care a rămas în America, la
doar câteva luni de contract. Hu-
ssein în fiecare port îşi cumpăra
hărţi cu oraşele din USA, pentru
a-şi face o idee cam pe unde s-ar
pripăşi şi cum ar ajunge acolo. Ţin
minte că vizitam în grup organizat,
împreună cu trainerul nostru, un
muzeu care aparţinea de NASA, în
Cape Canaveral (de acolo se lan-
sează şi navetele spaţiale) şi, ca de
obicei, Hussein făcea cumpărături:
hărţi cu oraşele din State, vreo 10
bucăţi! Trainerul l-a întrebat ce
nevoie are de atâtea hărţi, întrebare
la care Hussein a dat un răspuns
care ne-a lăsat mască pe toţi: „Îmi
place mult geografia şi vreau să
particip la concursuri de cultură
generală când mă întorc în Româ-
nia şi de aceea vreau să mă cultiv”.
Noi, care ştiam de ce cumpără Hu-
ssein hărţi, ne-am întors cu spatele
şi râdeam în gând...
Şi ultimul pe listă, cu voia
dumneavoastră, eu, Viorel Vintilă,
zis Creangă. De ce Creangă? De la
Ion Creangă. Seara, când ne mai
adunam la o bere şi la o bârfă, mă
mai apuca melancolia şi dorul de
casă şi îl citam pe Ion Creangă
spunând: „Nu ştiu alţii cum sunt,
dar eu când mă gândesc la locul
naşterii mele, la casa părintească
din Braşov...” Şi în urma acestei
vorbe pe care o repetam când ne
adunam la un pahar de vorbă,
colegul meu de cabină (fost fotba-
list în divizia A la F.C. Braşov, Jean
Anghel) mi-a zis Creangă.
Aşadar, acesta este lotul
complet: Titratul, Inginerul, Ba-
ronul, Aţă, Hussein şi Creangă.
Şase braşoveni, şase tineri, şase
destine care împărtăşeau un ţel
comun: o viaţă mai bună în Ame-
rica!
Totul a fost smooth sailing,
mai precis, smooth flying, până la
Londra. În Londra urma să fim
cazaţi până a două zi dimineţa, la
hotelul din aeroport, de unde urma
să luăm avionul către Miami, nu
înainte de fi opriţi pentru circa două
ore de către oficialităţile de la imi-
grări. Hussein, datorită înfăţişării
sale de arab, fusese supus unei
percheziţii suplimentare şi izolat
într-o cameră unde fusese interogat
pentru mai bine de două ore. (...)
Itaca 77
Carpaţi! Când terminam ţigara, ne
duceam înapoi să ne reluăm
locurile de belferi şi cu greu îi mai
dezlipeam pe colegii pe care îi
lăsasem să stea în locurile noastre.
Până la urmă nu aveau încotro şi se
reîntorceau pe locurile lor de la
economy class, iar noi doi – Alex
and moi – ne reluam locurile de
„Boier Bibescu” la business class.
Pentru toţi, era primul nostru zbor
cu avionul... trebuia neapărat să
luam o piatră-n gură la debarcare...
După 10 ore de zbor pe ruta
Londra-Miami şi peste 30 de ore de
când părăsisem Braşovul, aterizam,
în sfârşit, pe aeroportul din Miami,
în „Ţara lui Bine”. Navigând prin
tunelurile şi covoarele rulante din
aeroport, ne uitam în jur şi evaluam
„poporul”, ce se poartă, cum sunt
îmbrăcaţi... Majoritatea erau în
pantaloni scurţi de tip pijama şi
şăpcălii leniniste, model american,
folosite în baseball.
Odată ajunşi la uşile auto-
mate care ne dădeau undă verde de
a păşi, în sfârşit, pe tărâmul ameri-
can, am fost loviţi de căldura şi
umiditatea specifică statului
Florida. O femeie balşoaie, de stil
sovietic, direcţiona traficul şi dom-
nul inginer nu s-a putut abţine fără
să remarce că: „băi, aici toate sunt
la scară mărită... şi maşinile, şi dru-
murile, şi femeile”. Ieşiţi pe uşa
culisantă, ne-am dezechipat la tri-
couri, renunţând la gecile groase cu
care ne echipasem la plecarea din
Braşov... Acum respiram aer de
Miami şi trebuia ca şi ţinuta vesti-
mentară să fie în ton cu atmosfera...
„floridiană”.
Ajunşi în Miami ne-am vârât
în două taxiuri galbene cu destina-
ţia Hotel Howard & Johnson, unde
pentru 3 zile am făcut „santinelă”
în jurul piscinei din dotare, alături
de regina berii americane – Bud-
weiser! Într-una din zile am reuşit
să ne răsfăţăm cu adevărat când
am ajuns şi pe superba plajă de
la Miami South Beach şi am făcut
o cură de soare, în acelaşi timp
clătindu-ne retina cu frumuseţile
naturii (ladies în bikini), care, şi
ele la rândul lor, beneficiau din plin
de graţiile mamei natură care le
bronza corpurile venusiene.
După trei zile în care am
visat frumos, am fost, însă, treziţi
la realitate! Ne relaxam la piscina
din dotarea hotelului, când am
fost anunţaţi să ne echipăm şi să
fim gata în două ore, pentru că
eram convocaţi la sediul Resurselor
Umane din Miami, unde ne aştep-
tau biletele de avion cu destinaţia
Cape Canaveral. Aici urma să ne
îmbarcăm pe megaliner-ul Fantasy,
care făcea o croazieră de 3 zile,
între Miami - Freeport - Bahamas -
Miami. Cei de la Resurse Umane
din Miami se mişcau, însă, cam în
reluare şi doi dintre noi – Inginerul
şi Baronul – au pierdut avionul cu
destinaţia Orlando şi au trebuit
să aştepte trei zile până când acesta
se reîntorcea în port. Dar nu le-a
picat rău... Baronul, băiat generos,
a făcut cinste cu... un Disney
World, Orlando fiind oraşul care
găzduieşte faimosul parc de dis-
tracţii. S-au cantonat la hotelul
„The seven astronauts hotel”, din
Cocoa Beach, unde au avut şansa
extraordinară, şi unică, de a viziona,
live, lansarea unui space-shuttle din
Cape Canaveral. Chiar că îmi părea
rău că nu pierdusem şi eu avionul...
După trei zile i-am pescuit
şi pe ei din Cape Canaveral. Noi
deja aveam vechime şi apucasem
să ne familiarizăm puţin cu „barca”.
Acum, că eram din nou în formaţie
completă, ne doream un singur lucru:
vânt bun din pupă! Şi la propriu,
dar şi la figurat...
În acest timp noi aşteptam nervoşi
şi speriaţi, deoarece Hussein avea
în bagajul lui contractele noastre de
muncă. Am răsuflat uşuraţi când
l-au lăsat să treacă... aşa i s-a născut
şi nickname-ul când ne-a povestit
apoi că, cică, ăia îl tot întrebau dacă
are rude la arabi, iar unul dintre
ofiţerii de la imigrări a făcut o re-
marcă, spunând că ar semăna cu
Saddam Hussein.
A doua zi dimineaţă ne
trezim, servim breakfastul şi ne
pregătim să ne îmbarcăm în
avionul care ne ducea la Miami.
Miami, here we come! Nu înainte
de a avea încă o surpriză la check-in. Când eu şi „Inginerul” prezen-
tăm biletele să ne dea boardingpass-ul cu locurile de rigoare, tipa
de la ghişeu ne spune pe un ton ne-
dumerit că: „Sorry guys, but thereare no seats left at the economyclass”. Mă uit la Alex, Alex se uită
la mine, şi nu ştiam ce să credem.
Doar nu ne-o da locuri în picioare
ca în autobuz. Sau nu ne-o pune să
mai stăm o zi în Londra şi să luăm
cursa de mâine. Aşteptăm cuminţi
lângă ghişeu, în timp ce tipa bătea
din taste la computer, şi, într-un
final, după vreo 5 minute de
aşteptare vedem cum faţa tipei se
luminează şi ne zice: „Good news.I have two seats left at the businessclass.” Wow! Ce baftă dăduse
peste noi, să trecem balta la busi-ness class!
Ne-am instalat comod pe
locurile de business class, în timp
ce ceilalţi colegi erau undeva în
spatele avionului, la secţia de
fumători. Da, încă se mai fuma în
acea perioadă în avioane. Când
simţeam nevoia să fumăm, eu şi
Alex ne duceam în spate, unde
făceam schimb cu doi colegi, pe
care îi trimiteam să stea ca lorzii la
business class, în timp ce noi
trăgeam din mahoarca naţională,
Itaca8
Ion Nălbitoru
(Italia)
Mi-am părăsit patria cu
locurile dragi şi pitoreşti, cu
plaiurile mioritice de care mă leagă
foarte multe amintiri din anii
copilăriei, ai liceului şi studenţiei,
precum şi pelerinajele cu familia.
Mi-am abandonat colegii şi prie-
tenii, mi-am părăsit socrii şi
părinţii cu ochii înlăcrimaţi la o
vârstă de peste 80 de ani fără nicio
mângâiere sufletească în ultima pe-
rioadă de cumpănă a vieţii...
Făcând abstracţie de tot ce
mă-nconjura în patria natală, am
plecat cu soţia după fetiţa şi băiatul
duşi de câţiva ani pe meleaguri
străine în lupta pentru existenţă.
Pentru ce oare să mai rămân într-o
ţară pe cât de frumoasă, pe atât de
sărăcită şi jefuită de dulăii politici
şi tâlharii dornici de îmbogăţire
peste noapte, care au furat sub
legile ocrotitoare ale unui regim şi
ale unei democraţii elaborate de
dictatori populişti, ipocriţi, dema-
gogi şi parveniţi ai unei societăţi ce
trecuse pragul în mileniul III?
Am părăsit România într-o
perioadă când TVA-ul creştea
odată cu explozia preţurilor, iar im-
pozitele şi taxele depăşiseră limi-
tele bunului simţ. În schimb,
salariile şi pensiile erau reduse cu
25 la sută şi probabil aleşii noului
regim pregăteau întregului popor o
mare surpriză, reducerea duratei de
viaţă tot cu 25 la sută!
Cum să mai rămâi într-o
ţară unde puterile din stat joacă
alba-neagra cu cetăţeanul de rând?
După numeroase incertitudini, în
final, m-am decis ca într-o după
amiază să-mi părăsesc patria cu un
gust amar al despărţirii...
Încet-încet se însera şi ne
apropiam de frontieră. Priveam
melancolic prin geamul micro-
buzului până în zările îndepărtate,
câmpul, colinele, pomii, casele,
cetăţenii care se pregăteau pentru
cină. Aveam în suflet un sentiment
ciudat, de parcă mă despărţeam
pentru totdeauna de plaiurile
mioritice în care trăisem. Pornisem
spre necunoscut, fără prieteni,
colegi sau rude, lăsând acea căl-
dură sufletească şi ospitalitate
specifică nouă românilor, aici, la
graniţa dintre două state cu obi-
ceiuri, tradiţii şi cultură diferite. Nu
ştiam când voi mai revedea aceste
meleaguri de un pitoresc aparte şi
voi mai auzi şoaptele când dulci,
când amare ale bătrânilor încovri-
gaţi de trecerea anilor şi greutăţile
vieţii.
Dar, în acelaşi timp,
priveam înainte, cu optimism, în-
văluit de un nou sentiment şi stră-
fulgerat de fiorul plăcut al evadării
către adevărata libertate. Poate că
de aici încolo începe adevărata
bătălie pentru existenţă, realizări,
bucurii şi satisfacţii. Totuşi, din
când în când, o undă de pesimism
mă încerca. Oare voi găsi sau nu în
străinătate forţa să lupt până la
capăt pentru realizarea ţelurilor
propuse? Cu toate aceste îndoieli
fireşti eram conştient că acolo există
o şansă a afirmării şi în primul rând
dreptul la viaţă!
Am părăsit glia strămo-
şească cu un gust amar al despăr-
ţirii, în schimb am luat cu mine
cultura unei ţări, cu o tradiţie şi o
istorie aparte, pe care s-o proliferez
peste hotare, iar actualul gust amar
al despărţirii să se transforme pe
viitor în gustul dulce al reîn-
toarcerii pe plaiurile natale. Sper să
regăsesc atunci cultura şi fiinţa
umană repusă în drepturile sale
fireşti ale existenţei în conformitate
cu o societate cu adevărat demo-
crată a mileniului III.
De cum am trecut graniţa la
unguri, o altă atmosferă, mai puţin
apăsătoare, mă înconjura. În timp
ce microbuzul străbătea Ungaria şi
Slovenia, melancolia a mai dis-
părut, fiind frapat de priveliştile
încântătoare ce se desfăşurau de-a
lungul traseului.
A urmat traversarea lanţului
muntos al Alpilor prin numeroase
tuneluri. La noi şoseaua are numai
urcuşuri şi coborâşuri, ocolind
orice moviliţă de pământ, pe când
la ei infrastructura este dotată cu
foarte multe autostrăzi fără gropi în
asfalt, fără denivelări, iar acolo
unde relieful are forme variate (...)
Gustul amar al despărţirii.
Gustul dulce al libertăţii
Gustul amar al
despărţirii
Itaca 97
drumul european se continuă pe
viaducte şi tuneluri.
Odată cu căderea celei de-a
doua nopţi, de când plecasem din
România, am pătruns în Italia,
poate a doua patrie a existenţei
mele. Am apelat telefoanele şi am
vorbit cu copiii care ne aşteptau
nerăbdători. Era însă un drum
foarte lung, căci trebuia să par-
curgem peninsula italică din nord
până în sud aproape de Napoli. Sub
cerul înstelat cu vraja sa miste-
rioasă un microbuz alerga ca un
bolid pe autostrăzile din istorica
Italie...
împreună cu familia, frumoasa
Veneţie cu splendorile oferite de
canalele, podurile şi gondolele ce
plutesc pe ape sub cerul înstelat şi
să ascult în liniştea nopţii cântecul
gondolierilor ce-şi plimbă perechile
de îndrăgostiţi. Apoi să vizitez
istorica Florenţa, un important cen-
tru cultural italian, Milano cu renu-
mitul Dom, legendara Romă, înte-
meiată de Romulus şi Remus, cu
Colosseum şi Columna lui Traian
unde sunt sculptate în basorelief
scene din timpul luptelor dintre
daci şi romani, statul Vatican ce
reprezintă reşedinţa Bisericii Cato-
lice din lume cu Piaţa şi Biserica
San Pietro, Napoli cu vulcanul
Vezuviu care la începutul erei
noastre a acoperit cu lava sa oraşul
Pompei, să admirăm vestitele gră-
dini cu statuete, fântâni arteziene şi
cascade ale Palatului Regal din
Caserta sau să stăm lungiţi la soare
pe plaja Mării Mediterane...
Dar câte nu poţi vedea într-o
ţară cu o antichitate şi o istorie de
invidiat!
Totul impresionează în
Italia, începând de la acei arbori
uriaşi, o specie de pin, cu coroa-
nele frumos toaletate, care se înalţă
ca nişte ciuperci gigante cu pălă-
riile verzi, împodobind parcurile
sau trotuarele străzilor, iar alteori
dominând pe alocuri crestele mon-
tane. Cu excepţia lanţului muntos
al Alpilor din nordul ţării, spre sud
munţii sunt frecvent lipsiţi de pă-
duri, fiind alcătuiţi mai mult din
roci marine care pe ţărm uneori
dispar abrupt în valurile înspumate
ale Mediteranei scăldate-n razele
astrului dogoritor al zilei. Destul
de frecvent pe aceste „piramide”
montane se ridică ruinele cetăţilor
romane cu zidurile şi turnurile lor
semeţe.
Un alt ornament natural ce
domină zona de sud a Italiei sunt
palmierii toaletaţi cu fantezie de
localnici, dând grădinilor şi parcu-
rilor o anume atracţie, impresi-
onând prin impozanţa lor. În acelaşi
timp, balcoanele vilelor şi ale
blocurilor abundă în ghivece cu
flori. Nu lipsesc nici statuetele din
curţile localnicilor cu Gesu şi
Madona (Iisus Hristos şi Fecioara
Maria) sau cu Padre Pio. Apoi, din
aceleaşi curţi, dar mai ales din
livezile de pe marginea şoselelor, te
întâmpină cu fructele lor îmbie-
toare, portocali, mandarini, măslini,
kiwi, rodii, smochini şi multe alte
specii exotice.
În a doua duminică de când
sosisem pe aceste meleaguri ne-am
bucurat de splendorile oraşului-
staţiune Gaeta şi de jocul fascinant
oferit de valurile înspumate ale
Mediteranei care se spărgeau zgo-
motos de zidul stâncos al muntelui
ce ieşea ca o insulă din adâncuri
sau se revărsau peste nisipul
fierbinte al plajei. Am simţit pentru
prima oară în viaţa mea gustul
foarte sărat al apelor acestei mări
sub un soare strălucitor şi o briză
reconfortantă.
Ne-am bălăcit ca nişte copii
lipsiţi de grija zilei de mâine şi
întreaga ziulică ne-am luptat cu
valurile de aproape doi metri care
ne răsturnau spre amuzamentul
nostru.
Uitasem de grijile şi fră-
mântările din ţară, rupându-ne de
acea presiune psihologică şi stres
care ne apăsa zi de zi. Simţeam cu
adevărat gustul dulce al libertăţii.
Gustul dulce al
libertăţii
Păşisem pe un tărâm ne-
cunoscut şi un fior plăcut ne-a in-
undat inimile. O anume emoţie
ne-a cuprins sufletul că dorinţa de
evadare din cochilia în care trăisem
în propria ţară se înfăptuise. Gân-
durile deja se adunaseră din ne-
gurile zbuciumului de acasă şi
acum pluteau liniştite sub soarele
strălucitor al Italiei în adierea vân-
tului mediteraneean. Mi-am adus
aminte că de curând citisem despre
operele lui Michelangelo, creatorul
renumitelor sculpturi Pieta şi
David, dar şi a picturii Capelei Six-
tine de la Vatican, apoi despre
Leonardo da Vinci cu celebrele sale
opere Cina cea de Taină şi Gio-
conda sau Mona Lisa. Mi-am adus
aminte cu plăcere de frumoşii ani
ai studenţiei când la Opera Română
din Bucureşti am vizionat specta-
colele marilor compozitori italieni,
Gioachino Rossini şi Giuseppe
Verdi, sau când în tihnă ascultam
Anotimpurile lui Antonio Lucio Vi-
valdi.
Pe moment mi-am făcut
mari planuri de viitor ca să vizitez,
Itaca10
Helene Pflitsch
(Germania)
- La iarnă vom fi trei luni în
Sri Lanka, mi-a spus într-o zi.
L-am privit neîncrezătoare.
Perspectiva de a sta trei luni într-o
ţară buddhistă era de domeniul fan-
tasticului pentru mine, deşi nu
găseam o explicaţie logică la nimic
ce mi se întâmplase în ultimul an.
Apoi nu ştiam nimic de Sri Lanka,
nici măcar nu îmi aminteam să fi
auzit vreodată de ea.
- E o insulă în Oceanul In-
dian, la sud de India, m-a informat
Klaus, puţin contrariat că nu ştiam
acest lucru, nu pentru că îi demon-
stram slabele mele cunoştinţe de-
spre statele lumii, ci pentru că el nu
concepea ca cineva să nu cunoască
Sri Lanka.
Vorbea despre Sri Lanka ca
despre o iubită, avea cuvinte numai
la superlativ, mergea în fiecare an
s-o vadă şi asta se întâmpla de
peste treizeci de ani. Mi-a pus în
braţe un teanc de prospecte, reviste
şi mici cărţi ca să fac cunoştinţă cu
iubita lui, iar eu, ruşinată de neşti-
inţă, caut să-mi umplu lacuna. Mă
deştept repede când dau cu ochii de
vechiul nume al ţării, da, am fost la
ora de geografie când ni s-a vorbit
de Insula Celyon, beau cu plăcere
ceaiul ce îi poartă numele, am auzit
şi de tamili şi m-au impresionat
imaginile cu prăpădul făcut de tzu-
nami în 2004, deşi Indonezia îmi
rămase mai mult în minte legat de
acesta.
Devin, la rândul meu, încân-
tată, nu neapărat pentru imaginile
văzute şi cele citite, mi s-a întâmplat
de nenumărate ori ca realitatea să
mă dezamăgească, dar ochii sclipi-
tori ai lui Klaus şi nerăbdarea lui de
a sosi mai repede decembrie mă
molipsesc şi pe mine. Rămân totuşi
prudentă şi cu picioarele adânc în-
fipte în pământ, nu îndrăznesc să-mi
fac planuri, prea de atâtea ori mi
s-au năruit. Nici măcar viza pe
paşaportul meu nu mă clinteşte,
pentru că, da, peste 30 zile ai
nevoie de viză turistică (valabilă 90
de zile), iar noi, românii, o putem
obţine de la Consulatul srilankez
din Polonia sau Germania şi costă
38 euro, cu 4 euro mai mult decât
pentru germani (probabil românii
sunt mai bogaţi, găseşte Klaus
motivaţia).
Plecăm din Germania într-o
sâmbătă, la mijocul lui decembrie,
încărcaţi cu geamantane grele în
care avem o mulţime de unelte
pentru pescuit, cadou pentru prie-
tenii lui Klaus, dar şi tot felul de
oale şi tigăi, pentru că „acolo
găseşti doar din aluminiu”, îmi ex-
plică Klaus. Cu greu mai strecor
printre ele câte un tricou sau un
pantalon, Klaus îmi elimină multe
din obiecte, fie ele de îmbrăcă-
minte, fie de altă natură, îmi repetă
încontinuu „De asta nu ai nevoie,
de asta nu ai nevoie”, dar mă roagă
să mă străduiesc să găsesc loc
pentru pachetele de ţigări şi pentru
o mulţime de flacoane cu soluţie
împotriva ţânţarilor.
- Găsim şi acolo, uleiul de
citrice, dar are un miros care mie
nu îmi place, mă lămureşte el.
Nu înţeleg eu ce şi cum, mă
conformez, puţin supărată că mi-a
scos sandalele cu toc şi halatul de
baie.
Ca să ajungem la aeroportul
din Frankfurt trebuie să călătorim
cu trenul. Trăiesc deja de ceva
vreme în Germania, dar nu am
călătorit niciodată cu trenul şi nici
nu am fost pe un peron. Mă îngro-
zeşte gândul de-a urca atâtea
bagaje în tren, în final cu toate
eliminările am rămas fiecare cu
câte un geamantan de 23 kilograme
şi un bagaj de mână care depăşea
cele şapte kilograme regula-
mentare. Nu pot pleca la drum fără
laptop, cameră de filmat, aparat de
fotografiat, câteva cărţi să-mi ţină
de urât pe plajă şi în timpul călăto-
riei, dar şi dicţionarul român-ger-
man, unul considerabil, germana
mea de începător nu mă lasă să re-
nunţ la el, deci, risc cu kilogramele
în plus.
Primul tren în care călă-
torim aproximativ o jumătate de
oră este un personal. Urc cu uşu-
rinţă, peronul este la nivelul vago-
nului. Încerc să adulmec, să simt
mirosul acela înţepător pe care îl
cunoşteam în trenurile noastre, dar
mă întâmpină o curăţenie desăvâr-
şită, scaune în ordine, nescrise, ne-
tăiate şi panou care îmi anunţă (...)
Lacrima din ocean
Întâlnire cu Sri Lanka
Itaca 117
staţia următoare. Am plecat de ceva
ani din Romania, cu siguranţă s-au
schimbat aceste lucruri şi la noi
(sau nu?).
De la Koln străbatem cei
200 kilometri cu un tren rapid, cam
într-o oră. Cu siguranţă nici la călă-
toriile cu trenul nemţii nu sunt mai
prejos ca la cele de pe autostrăzi,
orice descriere este de prisos.
Ne predăm bagajele la cală,
cântarul de acasă nu a corespuns cu
cel al aeroportului, avem cu două
kilograme în plus pentru care ar
trebui să pătim 40 euro, dar chiar şi
doamna simpatică de la ghişeu ne
sfătuieşte să luăm cele două kilo-
grame în bagajele de mână, nu ni le
va pune pe cântar. De unde să ştie
ea că valizele noastre sunt pline de
scule de pescuit, oale şi tigăi şi nu
avem ce să luăm la noi? Hotărâm
să scoatem din pachetele de ţigări,
le vârâm prin toate buzunarele, le
încarc peste laptop, nu reuşim să
facem două kilograme, dar doamna
a fost mulţumită că ne-a văzut
muncind de zor şi ne-a trecut baga-
jele.
Îl rog pe Klaus să se ţină
aproape de mine, încă nu mă des-
curc prea bine în germană şi bănu-
iesc că mă vor întreba de ţigările
vârâte peste tot. Fără să ştiu cum,
se interpune între noi o altă per-
soană, trebuie să scot laptopul din
geantă, pachetele cu ţigări se re-
varsă peste tot, ca şi cum ar fi un
râu supărat, cei de acolo zâmbesc,
cred că mă întreabă cum de reuşesc
să fumez atât de mult, trec, îl caut
din priviri pe Klaus, aş avea nevoie
de ajutor să îmi rearanjez bagajele,
dar se luptă şi el cu ale lui, pa-
chetele lui de ţigări fiind la fel de
obraznice ca ale mele.
Ajungem în avion, Klaus
zâmbeşte mulţumit, eu încă mă mai
întreb dacă voi ajunge la destinaţia
stabilită, mai trebuie să trecem
peste munţi şi mări, Sri Lanka este
încă un vis.
Zburăm peste România în
plină noapte, Carpaţii sunt acope-
riţi de zăpadă, simt o strângere de
inimă, mă gândesc la Crăciun cu
zăpadă în ţara mea, regret, zbor
spre Sri Lanka, dar acolo jos e fami-
lia mea.
Dubai. Avem escală. Nefi-
resc, nu ni se dă voie să părăsim
avionul. Klaus simte nevoia unei
ţigări, iar mie mi-ar fi păcut să-mi
dezmorţesc picioarele, îmi pare
rău, îmi va lipsi din colecţia de fo-
tografii cea cu aeroportul din
Dubai.
Zorile se arată când suntem
deasupra Indiei iar răsăritul, acolo
sus, printre nori este magnific.
Lacrima din ocean sau Insula de
smarald, cum citisem undeva, în-
cepe să prindă contur printre norii
de puf albi pe un cer incredibil de
albastru, iar verdele smaraldului
îmi încântă privirea.
Cobor pe pământ singalez
la mijlocul lui decembrie.
Suntem întâmpinaţi de
primii singalezi, lucrătorii aeropor-
tului BANDARANAYKE - Co-
lombo: bărbaţi mici de statură, cu
pielea închisă la culoare, îmbrăcaţi
în pantaloni negri şi cămăşi albe şi
femei îmbrăcate în sari roz. Citi-
sem undeva că femeile îmbracă
aceste rochii doar în zilele de sărbă-
toare. Îmi spun: „Iată, sosirea mea
aici e o sărbătoare!” şi mă simt
onorată că au îmbrăcat pentru mine
minunatele sari.
Rămân însă descumpănită:
în locul unei statui de-a lui Budd-
ha, aşa cum mă aşteptam, în faţa
ochilor mi se desfăşoară scena naş-
terii lui Isus alături de un multi-
color brad de Crăciun (artificial,
desigur). Îmi revin repede şi pun
totul pe seama ospitalităţii, peste
câteva zile este totuşi cea mai mare
sărbătoare creştină, iar cei care
urmează îndemnurile lui Buddha
trebuie să acorde respectul cuvenit.
După ce trecem de brazi şi
arcade împodobite cu globuri mul-
ticolore ne întâmpină şi statuia lui
Buddha, dându-ne parcă binecu-
vântarea şi urându-ne zile şi nopţi
liniştite printre ai lui.
Ne recuperăm bagajele, tre-
cem de punctul vamal şi ne îndrep-
tăm spre ieşire, unde ne aşteaptă
gazdele noastre. În drumul spre
ieşire, personalul responsabil cu
paza şi ordinea în aeroport mi se
pare mai numeros ca însuşi călătorii.
Din când în când suntem abordaţi,
recomandându-ne un taxi. Dincolo
de cordonul de separare, o mulţime
care aşteaptă nerăbdătoare, agitată,
face semne, strigă, se îmbrânceşte
să ajungă în faţă, mă întreb dacă o
dată cu noi soseşte şi vreun Vip,
pentru că nu pot altfel să îmi explic
scena din faţa mea.
Prin mulţimea şi larma
asurzitoare, ce mă duce cu gândul
la glasul păsărilor din Delta noastră,
îl zărim pe JAYARATHNA, gazda,
care ne face semne cu un minunat
buchet de flori. Îmi oferă stângaci
buchetul cu flori multicolore şi mă
îmbrăţişează prieteneşte, ca şi cum
ne-am cunoaşte de o viaţă.
Un alt bărbat singalez care
îl însoţeşte se apropie de noi împre-
ună cu un alt oaspete „recuperat”
din mulţimea gălăgioasă, îmi
întinde mâna şi mă salută cu „Bună
ziua!”. Îl privesc întrebătoare şi
încântată în acelaşi timp. Mă lămu-
reşte fericit că a dorit să-mi facă o
bucurie şi a învăţat salutul de pe
internet. Recunosc că a reuşit, în
jurul meu se vorbeşte doar germana.
Ieşim din sala de aşteptare
şi dăm de o altă mulţime asurzi-
toare, bărbaţi, femei şi copii, toţi
aşteaptă ceva, sigur undeva în (...)
(continuare în pag.12)
Itaca12spatele nostru îşi va face apariţia
vreun VIP. Klaus râde de mine, nu
soseşte niciun VIP, aşa e aici,
fiecare are speranţe că va găsi pe
cineva ca să-l transporte la vreun
hotel sau să îşi dorească o cazare.
Sau pur şi simplu vin să privească.
Urcăm în microbuzul care
ne aşteaptă şi intrăm în ceea ce am
numit eu „o lume nebună, nebună!”.
Prima imagine este aceea a unei
staţii de taximetre, plină cu tuk-
tukuri colorate. Şoferii acestora ro-
iesc pe lângă călătorii sosiţi, nego-
ciind preţurile în singaleză, engleză,
germană...
Se circulă pe partea stângă.
Mintea mea preocupată cu imagi-
nile ce se desfăşoară cu repeziciune
uită asta şi... scot primul strigăt de
disperare văzând autobuzul care se
îndreptă vijelios spre noi.
Este doar începutul unei
călătorii pe care nu mi-am imagi-
nat-o că se va termina cu bine. Deşi
sunt obişnuită cu aglomeraţia ora-
şelor ceea ce m-a întâmpinat aici nu
pot descrie în cuvinte. Nu am putut
şi nu reuşesc încă să îmi explic, cum
pe aceeaşi bandă şi în acelaşi timp
pot circula un biciclist, un motoci-
clist, un tuktuk şi un camion sau un
autobuz, sau mai ştiu eu ce alt fel
de maşină. Nu pot să îmi dau seama
în ce an se găseşte ţara asta, pe
lângă maşini luxoase, de ultimă
generaţie, în speţă mărci japoneze,
văd camioane şi autobuze care îmi
amintesc de Romania anilor ´70.
Parcă s-au adus aici toate auto-
buzele noaste obosite, într-o rână,
sau toate camioanele ce lăsau în
spatele lor un nor gros de fum
negru. şi, printre ele, pietoni deloc
grăbiţi, sau pur şi simplu o vacă sau
un câine apar pe neaşteptate.
Sărăcia acesteiţări mă iz-
beşte în primele momente neplăcut,
pentru că ea este însoţită de de-
zordine şi mizerie. Prietenul meu
îmi citeşte asta pe faţă şi îmi spune:
- Ţi-am spus că aici este o
altfel de LUME. Aici vii şi nu te
mai reîntorci niciodată, sau revii şi
revii...
Nu îl mai aud. Spectacolul
ce se desfăşoară în faţa mea pune
stăpânire pe mine şi încet, încet,
mă prinde în vraja lui. O vrajă care
fascinează, care mă face curioasă
şi care mă încântă cu fiecare clipă
care trece. Uit şi de blugii care mi
s-au lipit de picioare, şi de faptul că
mi le simt grele, de plumb şi nu
mai reuşesc să îmi încalţ pantofii
ce mi i-am descălţat pentru o clipă,
uit de oboseala călătoriei lungi,
parcă nici nu mai mi-e sete, singu-
rul lucrul pe care mi-l doresc este
să observ, să observ, să observ.
Oprim să ne astâmpărăm
setea. Este un mic local pe care l-aş
asemui cu o cofetărie de cartier de
la noi. Fără să am vreo speranţă, în-
treb dacă nu este o toaletă. Însoţi-
torul nostru se informează şi îmi
indică drumul. Toaleta se află în
partea laterală a cofetăriei şi este
separată de mica terasă printr-un
zid. Vreau să intru, dar un bărbat
mă opreşte în timp ce îmi vorbeşte
într-o limbă ce nu o înţeleg. Bănu-
iesc că toaleta este ocupată şi asta
doreşte să-mi explice prin gesturi
şi vorbe. După câteva minute, de
după zid îşi face apariţia un al
doilea bărbat cu o găleată şi o mă-
tură în mână. La fel ca şi primul,
îmi spune ceva, nu le înţeleg vor-
bele, dar din mimica lor îmi dau
seama că îşi cer scuze pentru
condiţiile pe care mi le pot oferi şi
că nu au făcut altceva decât să
cureţe locul, pentru ca eu, un străin
de ţara lor, să găsesc totul curat. Iar
gestul m-a impresionat.
Ne continuăm drumul şi
intrăm pe autostrada nefinalizată
încă (nu este un lucru nou pentru
mine). De-o parte şi de alta a autos-
trăzii se desfăşoară peisajul verde
al Sri Lankăi. Din viteza maşinii
fac cunoştinţă cu plantaţii de orez,
de cocotieri şi palmieri, arbori de
cauciuc, zăresc un templu hindus,
mi se spune că este părăsit.
După o călătorie de aproxi-
mativ o oră jumătate ajungem la
destinaţie, unde soţia şi fiica lui
Jayra (aşa i-am prescurtat numele
gazdei noastre) ne întâmpină la
poarta casei.
Casa, de un alb strălucitor,
cu terase largi şi ferestre mari, se
află la vreo trei sute de metri de
plaja Bentota. Lângă poarta mare
de inox un copac îşi pleacă aproape
până la pământ crengile încărcate
de flori liliachii. Un copac mare, mi
se spune că este un mango, se află
în partea dreaptă a casei, umbrind
cu crengile lui una din camerele de
oaspeţi de la parter. Sub el, în
ghivece, o mulţime de alte flori. Un
copăcel încărcat cu flori albe ne
râde bucuros, iar un trandafir roz,
pe care îl am şi în curtea casei din
România parcă îmi spune: „Vezi,
trăiesc şi eu pe aici!”
Pe partea opusă a străzii în-
guste, o mulţime de flori galbene se
ridică spre soare ca şi cum ar vrea
să ajungă din urmă cocotierii mai
înalţi decât casa. Acolo sus, zăresc
nucile galbene de cocos, gata-gata
să pornească în plonjon spre
pământ.
Păsărele mici pe gard,
printre crengile copacilor sau pe
cablurile de curent îşi cântă
trilulilu, fericite de razele strălu-
citoare ale soarelui. Cerul este de
un albastru copleşitor, fără urmă de
nori. În partea stângă a casei, o
construcţie portocalie îi atrage
atenţia prietenului meu. Nu era aici
în anul trecut. Mi se spune că acolo
a fost o şcoală, se mai văd zidurile
ei, care a fost dezafectată după
Tsunami din decembrie 2004.
În faţa ei s-a construit un „hotel
şcoală” încă nefuncţionabil, dar (...)(continuare în pag.13)
Itaca 137
în următoarele zile am văzut băieţi
care lustruiau, vopseau, aranjau (că
doar aşa se învaţă meserie!).
La parterul casei se află
dormitoarele familiei, bucătăria şi
două camere de oaspeţi, dotate
fiecare cu baie şi ventilatoare mari.
Patul mare este protejat de plasă
împotriva ţânţarilor, plasă care de
altfel se găseşte şi la geamurile
mari. Tot la parter se află o cameră
mare în care se serveşte masa, există
telefonul şi legătura la internet, pre-
cum şi un televizor la care poţi ur-
mări ştirile şi interminabile seriale
tip telenovele, asta bineînţeles dacă
ştii singaleza.
Casa este împrejmuită de o
terasă, unde serile poţi savura o de-
licioasă băutură făcută din fructe
exotice de mâinile pricepute ale
frumoasei singaleze, Nuşika. Sau
pur şi simplu te poţi răcori cu o
bere „Lion”, care, dacă o bei într-un
timp scurt, este la fel de delicioasă
ca berea din oraşul meu natal Cluj,
„Ursus”.
O scară de inox duce la eta-
jul casei unde se află un aparta-
ment mare şi cea de-a treia cameră
de oaspeţi. Un copac pe care nu îl
cunosc îşi întinde crengile spre
terasa de la etaj, crengi, în care
frunze mari acoperă nişte fructe de
culoarea verde de mărimea unui
pepene galben. Mi se spune că este
un copac Jack şi că fructele lui pot
ajunge chiar la douăzeci de kilo-
grame. Ele pot avea gusturi diferite
de la copac la copac. Unele sunt
dulci şi aromate (eu una nu mă
satur mâncând aceste fructe, atât
sunt de gustoase), iar altele pot
avea gust de cartofi. În curtea şcolii
în apropierea gardului care delimi-
tează proprietatea, un alt copac inte-
resant îşi înalţă coroana spre cer.
Este un Tamarin, ale cărui fructe
dulci acrişoare sunt învelite într-o
crustă maronie.
Ne abandonăm bagajele în
cameră lăsând pentru mai târziu
aranjatul lor, îmbrăcăm pantaloni
scurţi şi tricou subţire, bem ceaiul
negru, de Ceylon, puţin pişcător
din cauza plantei adăugate în el,
„care face bine la stomac”, fac ab-
stracţie de picioarele umflate din
cauza lungii călătorii cu trenuri,
avioane şi maşini şi străbat cei trei
sute de metri până la plaja Bentota,
ca să îmi răcoresc trupul în apa
Oceanului Indian.
La ceas de seară, fac
cunoştinţă cu valurile înspumate
ale Oceanului Indian.
George Roca
(Australia)
Sub Crucea Sudului (1)
Ţara norocoasă
„The lucky country”, aşa îi
spun localnicii Australiei... adică
„ţara norocoasă”! După aproape 30
de ani de şedere pe aceste melea-
guri îndepărtate, deseori mi-am dat
seama că au dreptate. Majoritatea
emigranţilor sosiţi aici doar cu o
bocceluţă s-au bucurat de oportu-
nităţile oferite de noua patrie, unde
prin muncă şi integrare au ajuns să
aibă o viaţă prosperă, desigur cu
mult mai bună decât cea pe care au
avut-o pe meleagurile de unde ve-
neau. Mulţi dintre cei care au călcat
pe acest pământ „nou”, realizând la
ce distanţă este situat acesta de ţinu-
turile natale, cuprinşi de sentimen-
talism, şi-au spus în gând că după o
perioadă de şedere şi de „făcut
bani” se vor reîntoarce acolo de
unde au venit... Totuşi, marea ma-
joritate au rămas aici până la
moarte, iar dacă unii mai tenace,
cuprinşi de nostalgie şi dragoste de
tărâmurile strămoşeşti, au încercat
să se reîntoarcă „definitiv” la
vechea vatră, nu au putut să se re-
acomodeze şi după o scurtă perioadă
de zbucium... au făcut eforturi să
revină în Ţara Norocoasă! De fapt,
această boală am putea-o numi
„emigritis”. Fenomenul este foarte
complex şi uneori greu de înţeles.
Desigur, acesta nu este lipsit de
suferinţă, durere sufletească, ambi-
guitate şi chiar diminuarea identi-
tăţii naţionale. Totuşi vibraţiile pozi-
tive pe care le oferă continentul de
la Antipozi sunt ca acel sunet suav
de theremin pe care, odată ascultat,
(continuare în pag.14)
Itaca147
nu-l poţi uita, asemuindu-l cu
„capcana” întinsă de cântecul
sirenelor.
Australia are suflet, trăieşte
din plin, îşi iubeşte naţionalii, îi
răsfaţă şi le oferă oportuntăţile unei
vieţi decente. Departe de „lumea
dezlănţuită”, fără să fi avut
războaie locale sau animozităţi teri-
toriale şi etnice, oamenii gândesc
mai curat, poate chiar mai naiv
decât mulţi din alte locuri declarate
„fierbinţi”! Nu vorbesc niciodată
urât de o altă naţie... Desigur că
mai fac glume inocente folosind
demonime prin care îi numesc pe
americani „yankies”, pe francezi
„froggies” (broscuţe!), pe englezi
„pommies” (abrevierea „pome” de-
rivând, pare-se, de la „Prisoner of
Mother England”), pe neo-zee-
landezi „kiwies” (după faimoasa
pasăre kiwi)... Engleza australia-
nului de rând conţine o mulţime de
elemente argotice, majoritatea
aduse de strămoşii exilaţi aici de pe
malul Tamisei sau din East End-ul
londonez, elemente şi accente în
vorbire care au asociaţii lingvistice
cu limbajul cockney. Astfel,
ajungând într-o localitate de
provincie poţi fi întâmpinat cu o
frază de salut pe care nu o pot
înţelege nici cei buni vorbitori ai
englezei literare care nu aparţin
acestor locuri: „G'day mate, howsithangin'? Bewdy Bonza love. Goindown the pier in me thongs to pervat the Sheilas!”. (Hello my goodfellow. How are you feeling today?Everything is going exceedinglywell my dear friend. I am going tothe boardwalk wearing my sandalsto look/ogle at the beautiful ladiesof leisure!”), adică într-o traducere
mai colorată pe româneşte ar fi
„Salutare dragă amice! Cum o maiduci cu sănătatea? La mine toatemerg la superlativ. Mă duc pefaleză, la o plimbare lejeră înşlapi, pentru a admira reprezentan-
tele sexului frumos”. Pentru „la
revedere” se foloseşte „hooroo”,
adică „goodbye” mai pe înţelesul
anglofililor...
Un australian get-beget se
declară „fair-dinkum” (original)
sau „true-blue” (adevărat), dar la
general se alintă cu drăgălăşenie cu
diminutivul „aussie”, sau „ozzie”!
Tasmanienii sunt numiţi „tassies”
chiar şi la ştiri sau la emisiunile
sportive de la televizor! Inclusiv
politicienii, pentru a părea mai
populari, folosesc un limbaj
apropiat de cel al australianului „de
provincie”, chiar dacă majoritatea
şi-au facut studiile la cele mai de
seamă universităţi din lume. Aus-
tralia şi Noua Zeelandă, în jargonul
„aussie”, sunt numite „Down
Under”, adica „ţara de la...
dedesubtul cel mai de jos”,
făcându-se referire la aşezarea geo-
grafică a acestor ţări pe harta
globului pământesc. Australianul
foloseşte foarte multe diminutive
în vorbirea de zi cu zi! Astfel mo-
tocicliştii sunt porecliţi „bikies”,
biscuiţii „bikkies”, micul dejun
„brekkie”, şoferii de taxi „ca-
bbies”, poştaşii „posties”, eco-
logiştii „greenies”, bomboanele
„lollies”, ţânţarii „mozzies”... Per-
siflant, unele grupuri sociale sunt
categorisite ilar precum „bogans”
– cu referire la cei care stau toată
ziua în cârciumă şi beau bere,
„bludgers” leneşi sau cei care nu
vor să muncească, „yobbos” – aşa-
zisa clasă muncitoare neevoluată,
„yuppies” – tinerii snobi ai clasei
de mijloc sau „băieţii de bani-
gata”, „wuppies” pensionarii încă
activi... Mai întâlnim pe aici şi
„mobies” sau „dobies” (Mum/Dad
Older, Baby Younger), adică cei
care au devenit părinţi la bătrâneţe,
„limers” (Less Income More Ex-
citement) – mai puţin venit, dar
mai multă distracţie, „hanks”
(Health an Nature Keepers) – naturişti.
Australianul tradiţional îl
recunoşti de la o poştă. Salută când
trece pe lângă tine! Indiferent de
vârstă se îmbracă specific, cu cio-
rapi trei sferturi şi pantaloni scurţi.
Deseori este încălţat cu bocanci, iar
pe cap poartă faimoasa pălărie nu-
mită akubra! În oraşe îl întâlneşti
frecvent prin aeroporturi, gări sau
locuri publice pe unde lucrează.
Cel din provincie este şi mai sim-
patic! Foarte vorbăreţ, adoptând un
limbaj colorat, folosind o voce de
cap, este oricând pus pe glume, sau
pe „mişto”, fără să aibă intenţia să
te jignească... Poartă o akubră de-
colorată de soare de borul căreia
atârnă bile înşirate pe sforicele...
având menirea să alunge, prin
mişcări bruşte ale capului, sâcâi-
toarele muşte care se găsesc vara
din abundenţă peste tot datorită
multitudinii de animale domes-
tice!!! De fapt chiar „salutul tradi-
tional australian” este luat în
derâdere fiind reprezentat sub
forma datului din mâini pentru a
alunga muştele de pe faţă! Aici ni-
meni nu se supără sau simte jignit
dacă faci o glumă de genul acesta!
Inclusiv celebrul comentator ame-
rican Bryant Gumbell de la CNN,
a hiperbolizat „salutul australian”
într-una din transmisiunile pe care
le-a făcut la Olimpiada din 2000 de
la Sydney.
Aborigenii sunt cei mai
vechi locuitori ai acestor teritorii.
Se estimează că sunt aici de mai
bine de 30.000 de ani. Guvernul
duce o muncă asiduă pentru eman-
ciparea lor şi pentru intergrarea în
societatea australiană. Destul de
taciturni, îşi deschid foarte greu
sufletul în faţa omului alb care le-a
pricinuit foarte multe necazuri şi
răutăţi pe parcursul timpului.
Populaţia indigenă este estimată
după ultimele recensămite la
aproape o jumătate de milion, adică
2,7% din întrega populaţie (...)
Itaca 15australiană. La venirea europenilor
aceştia vorbeau peste 250 de limbi
şi peste 500 de dialecte, în prezent
acestea fiind reduse la doar 15
limbi. În prezent, majoritatea
vorbesc limba engleză presărată cu
cuvinte din limbile indigene, dez-
voltând astfel o limbă denumită
engleza aborigenă australiană.
Cultura acestora este foarte intere-
santă. În artele plastice excelează
printr-un gen de pictură format din
linii şi puncte foarte apreciat de iu-
bitorii de frumos. Necunoscând
scrierea alfabetică au transmis lite-
ratură (în special legende) prin
tradiţie orală sau prin pictograme.
Muzica este de asemenea un mod
de manifestare artistică a aborige-
nilor. Folosesc cu precădere un in-
strument de suflat denumit didge-ridoo, elemente de percuţie combi-
nate cu sunete cântate vocal. De-
sigur că mai sunt şi în prezent
fricţiuni şi neînţelegeri între
această grupare dezavantajată şi
restul poporului australian, dar
printr-o politică reconciliantă se
ajunge deseori la un numitor
comun atât de necesar pentru
crearea unui echilibru şi o integrare
cât mai „lină” a acestora în struc-
turile naţiunii australiene moderne.
Nu pot să închei fără a evi-
denţia aportul românilor la socie-
tatea multiculturală australiană.
Statisticile recente estimează că în
această ţară trăiesc peste 20 de mii
etnici de origine română. Primii
emigranţi au sosit pe la începutul
secolului XX, apoi o grupare mai
omogenă a fost remarcată în anii
care au urmat celui de al doilea
război mondial. După căderea comu-
nismului foarte mulţi intelectuali şi
profesionişti au fost admişi să se
stabilească aici pe criterii de cerinţe
şi selecţie profesională. Dar despre
aceaştia vom vorbi mai detaliat
într-un articol viitor. Să ne citim de
bine! Hooroo!
Din îndepărtata Australie,
George Roca vine în prispa casei
româneşti şi ne deapănă câte ceva
din lumea mare şi necuprinsă.
Ardeleanul nu se dezminte,
în ciuda deceniilor petrecute altun-
deva. Sobru, discret, cu grijă şi cu
prudenţă de abordare, ne iniţiază
asupra percepţiei domniei sale de-
spre tărâmul adoptiv. În fapt, dom-
nia sa ne constrânge subtil să înţe-
legem treptele unei civilizaţii mul-
ticulturale, rezidenţii, nouveniţii şi
aborigenii patrimoniali. Cuvintele
se întocmesc în actul de opinie şi in-
formare, cu simplitate, într-o tonali-
tate în care lectorul poate sesiza cu
uşurinţă o dreaptă măsură, o alter-
nanţă a evocării detaliului pitoresc,
vivant cu aspectele de generalitate.
În aparenţă nu e nimic
spectaculos. Iar dacă prin spectacol
înţelegem anomalia şi stridenţa,
chiar nu e nimic din toate acestea.
Pur şi simplu George Roca ne ini-
ţiază în reperele normalităţii, în co-
tidianul unei civilizaţii statornicite
prin simbioza straturilor de popu-
laţii şi de interese, prin eludarea
controverselor şi confruntărilor in-
eficiente, deci inutile. Australia –
tărâm al civilizaţiei multietnice şi
multiculturale, un creuzet al con-
vieţuirii nonviolente între semeni.
Pare chiar o cetate a utopiei, în
contextul conflictelor globalizate.
Am convingerea că povestaşul de
pe prispa casei româneşti din Aus-
tralia, are multe a ne spune despre
natura umană, dinspre spaţiul
australian al trăirii fără patimă şi
ură.
Conştiinţa faptului că sunt
„veniţi” în „ţara norocoasă” îi
uneşte pe cetăţenii australieni într-o
comunitate în care „ambiguitatea
sau diminuarea conştiinţei na-
ţionale” au devenit, paradoxal, ele-
mentele unificatoare. Toţi au avut
de pierdut din zestrea matricială şi
memoria comună a suferinţei în-
ceputurilor de acomodare i-a unit
într-o comunitate exemplară. Este
de dorit să-l însoţim ca lectori, cu
fidelitate, pe George Roca SubCrucea Sudului, unde germinează
fapte şi reflecţii interesante.
Virginia Paraschiv
Comentariu critic
Povestaş pe prispa
casei româneşti din Australia
Itaca16
Gabriela Căluţiu Sonnenberg
(Spania)
Ispita tiparului
„Bine ai venit printre noi,Georgică! Cu ocazia naşterii tale,îţi urăm din toată inima să ai oviaţă minunată, să fii sănătos şi săasculţi de părinţii tăi cei grijulii,care te iubesc tare!” Semnează:
„cu mult drag, mami şi tati Ionescu.”Avem aici de-a face cu o
mostră de anunţ apărut deunăzi
într-un ziar local, anunţ care mie
îmi provoacă perplexitate. Îmi pun
întrebări, inevitabil. Cât de genial
trebuie să fie Georgică, dacă – proas-
păt născut – citeşte deja ziarul?
Dacă-l citeşte, oare va avea bunul
simţ să urmeze sfaturile bine-
voitoare ale părinţilor săi? Dacă
nu-l citeşte – ceea ce e foarte pro-
babil – la ce le-a folosit părinţilor
lui publicarea anunţului?
Înţeleg, fireşte, că avem de-a
face cu întemeiata mândrie a unor
părinţi fericiţi. Dar în ce măsură
sunt ei mai fericiţi dacă îşi revarsă
preaplinul pe căi publicistice, peste
un întreg judeţ? Vorba ceea: „ce
ghişeft făceau?” Mă întreb dacă în-
trebările mele vor afla vreodată un
răspuns satisfăcător.
„Cazul Georgică” e doar
unul din numeroasele cazuri de, hai
să-i zicem, „comunicare unilate-
rală”, cu care ne confruntăm zilnic,
fără s-o fi solicitat. Unele dintre ele
sunt atât de savuroase, încât, dacă
dispar, le simţim lipsa. Spre exem-
plu: nu mi-a fost uşor să constat
deunăzi că administraţia locală a
dispus zugrăvirea proaspătă a po-
dului pe care trona de-o veşnicie o
delicioasă declaraţie de dragoste în
grafitti: „te iubesc, vulpeo!”. Sau:
ce mă voi face dacă într-o bună zi,
când voi vizita din nou muzeul de
arheologie, nu voi mai găsi pe inte-
riorul uşii toaletei damelor, scris cu
pixul, „Matame Pablito, porque note puedo olvidar!” („Omoară-mă,
Pablito, căci nu te pot uita!”), sem-
nat Lucrezia?! Ce vrei mai multă
sinceritate şi spirit autentic sută la
sută, din rărunchi? Ce păcat că
Pablito nu va frecventa niciodată
WC-ul de dame de la muzeu! Lu-
crezia rămâne neconsolată.
Mişcător - nu-i aşa? Omul,
aflat în imposibilitatea de a comu-
nica cu sursa neliniştii sale, iniţiază
pe cont propriu un dialog cu lumea
întreagă, sperând ca, pe calea asta
ocolită, să găsească răspuns la
întrebările care-l macină. Poet, ce
mai! Bravo celor care nu se dau
bătuţi niciodată. În definitiv, sunt
nişte optimişti.
Bine, bine, dar „cu calul
ce-aţi avut”? Ce vină avem noi
dacă Lucrezia nu recepţionează
reciprocitate din partea lui Pablo?
Ce vină are podul, de l-au mâzgălit
aşa, cu vopsea? Ce vină au avut
colegii mei de şcoală, Menelau
Pop şi Anofel Candrea, că părinţii
lor au vrut să-i boteze sofisticat?
Strigă mut după ajutor textele care
ne terorizează la tot pasul, create
de comici involuntari, copleşiţi de
nevoia de a ieşi din anonimat cu
orice preţ. Toţi sperăm nemărturisit
că suntem deosebiţi, că va veni şi
vremea noastră, că ne vom îmbăia
într-o bună zi în binemeritata admi-
raţie a celor din jur, atunci când
talentul care mocneşte în noi va ieşi
la rampă. Rămâne de clarificat doar
un mic detaliu: unde, mai exact în
ce domeniu, se ascunde talentul
nostru? Fiecare are dexterităţi ieşite
din comun; problema e doar cum le
detectăm. Ca-n cântecul acela la
modă: „am memorie, dar nu ţin
minte unde-o ţin”.
Câtă vreme putem, lăsăm
urme vizibile ale trecerii noastre
prin lume, după posibilităţi, ba
strigând cât ne ţine gura, ba înne-
grind hârtia, torturând tastatura,
scrijelind scoarţa copacilor, în
nisipul plajei, pe placa indicatoare
de pe vârful Moldoveanu sau – de
ce nu? – la nord de Cercul Polar.
Un alt exemplu de „agre-
sare textuală”. Te plimbi liniştit pe
stradă; în faţa ta merge un individ
cu un tricou imprimat. Până să te
dezmeticeşti, te-ai şi trezit citind ce
scrie pe pieptul lui. Ba chiar te
grăbeşti să ajungi la capăt înainte
să dea colţul, ca să nu pierzi cumva
o informaţie preţioasă de pe spate.
Afli probabil că e adeptul unei
mărci de băuturi răcoritoare, al
muzicii pop sau, dacă ai ghinion şi
textul e mai lung, tricoul lui îţi (...)
Itaca 177
aduce la cunoştinţă că acum cinci
ani, „mama lui a făcut concediu pe
Coasta de Azur şi, pentru că-l
iubeşte nespus, i-a adus tricoul de
faţă, drept cadou”. Observi prea
târziu că ţi-ai risipit timpul de po-
mană. Dar parcă poţi să te abţii? La
următorul pas te trezeşti citind un
afiş publicitar sau te miri ce fiţuică
purtată de vânt.
Dar de ce să critic pe alţii,
când eu însămi cad în repetate rân-
duri în „nevinovata” capcană a
benzii de celofan roşu, care încon-
joară pachetele de zahăr vanilat din
bucătărie? Invariabil, când mă aşez
pe scaunul de la fereastră, îmi intră
automat în câmpul vizual colţul de
vitrină, din care mă pândeşte perfid
capcana cu zăhărelul. Şi încep hip-
notizată să citesc ca un automat:
6 plicuri - 6 plicuri – 6 plicuri – 6plicuri – 6 pli... Ptiu, drace,
blestemată obsesie!
Oare cu ce îşi omorau oa-
menii timpul înainte de inventarea
tiparului? Cu siguranţă aveau
atenţia la fel de distributivă ca şi
noi, încercând să zărească la timp
eventualele pericole ascunse prin
tufişuri. Aici un mistreţ, mai încolo
un bizon, la liziera pădurii un urs,
sau, cocoţat în măr, vreun şarpe,
îndemnând la mâncat mere. Ispita
e mai veche decât însăşi galaxia
Gutenberg. Azi, urmaşii lui Adam
şi Eva mătură din priviri cantităţi
imense de informaţie împrăştiate
pe afişe, firme, pereţi, haine, hârtii
şi ecrane. Strecurăm totul cu grijă,
păstrăm ce vrem şi ne stoarcem la
momentul oportun de informaţia
adecvată. Şi asta să ne facă bogaţi?
Cel puţin aşa se zice, că cine e in-
format, e un om bogat. Televizorul
meu e un om bogat, asta e cert.
Se spune că ne săpăm mor-
mântul cu dinţii, adică murim în
funcţie de ce şi cum mâncăm. O fi,
dar eu cred că drumul până acolo
ni-l presărăm cu „semne de circu-
laţie” pe care le „mâncăm” din
ochi. Sunt texte de tot soiul, care ne
populează mintea până în cel mai
ascuns ungher, de la reclame şi in-
strucţiuni de programat maşina de
spălat, până la romane poliţiste,
cărţi şi reviste.
Vrea cineva să mă contra-
zică sau să completeze ceva? Nicio
problemă: aştept reacţia. Evident
redactată curat, sub formă de text.
Elvira Popazu-Seffer
(Israel)
Sub teroarea rachetelor
De multe ori m-am întrebat
„de ce până la Dumnezeu te
mănâncă sfinţii”?! Doar se ştie că
sfiinţii nu sunt carnivori. Şi chiar
dacă or fi, că doar nu ştim noi totul
despre sfinţi, există şi zile de post
de carne pe care sfinţii, fără îndo-
ială, le respectă cu sfinţenie. Aşa
deci, cu precauţie, se poate ajunge
la Dumnezeu într-o zi de post. În
rest n-ai de ce să te temi, că doar
se ştie: Dumnezeu nu bate cu
ciomagul.
După tot acest raţionament,
mi-am zis că într-o zi îmi voi lua şi
eu inima în dinţi şi mă voi duce la
Dumnezeu. Şi a venit şi ziua aceea!
Era sfârşit de iulie. Nu mai
ţineam minte de câte ori sunase
alarma în acea zi, dar ultima mă
zdruncinase atât de tare cu casă cu
tot, cu geamuri, tot ce era pe lângă
mine, în mine, iar eu tremuram ca
piftia. Ce mai, stresul era total. Şi
pentru că nu mai ştiam cu certitu-
dine că exist sau doar mi se pare,
mi-am zis că starea asta este cea
mai potrivită pentru a-L aborda pe
Dumnezeu. Mai ales că era o zi de
post.
Urc eu până la Dumnezeu,
şi acolo ce să vezi?! Dumnezeu în-
conjurat numai de lume bună! Cei
mai mari oameni de stat, cei mai
mari oameni de afaceri (unii aflaţi
deja în litigii cu organele oficiale
anticoruptie, alţii... încă nu), cei
mai mari interlopi, care erau aşa de
bine amestecaţi printre oamenii de
stat şi cei de afaceri, încât trebuia
să priveşti cu maxim de atenţie
pentru a nu-i confunda. De fapt
confuzia era atât de generală, încât
atenţia nu-mi prea folosea.
(continuare în pag.18)
Itaca18
Deci, cuget eu, asta este lumea
bună, cea mai bună, pe care o
vedem zilnic pe ecranele televi-
zoarelor noastre, despre care urlă
presa şi pe care mulţi, foarte mulţi,
o invidiază...
Şi acum... iată-mă alături
de ei!
Primul efect asupra mea al
acestui foarte distins mediu a fost
creşterea vertiginoasă a tupeului.
Creştea tupeul în mine ca inflaţia
monetară în vreme de criză. Deci,
influenţa mediului asupra individu-
lui nu-i vorbă în vânt, cuget eu,
amintindu-mi de lecţiile de la în-
văţământul politic. Şi, cu tupeul
ajuns la cote maxime, mă adresez
lui Dumnezeu:
– Doamne, vreau să stăm
de vorbă, între patru ochi.
Surprinzându-L privindu-
mă într-un anume fel, am înţeles că
ştie că nu sunt „de-al casei”. Mă
rog, nu era musai să fii Dumnezeu
ca să-ţi dai seama că nu fac parte
din „lumea bună” a raiului. Totuşi,
mi-a răspuns cu blândeţea Lui
binecunoscută, căci El nu face dis-
criminare între creaturile Sale.
– Spune-mi, te ascult.
– Doamne, problema pen-
tru care m-am încumetat să ajung
până la Tine este gravă, gravă de
tot, cea mai gravă problemă din
zilele noastre, a pământenilor:
PETROLUL!
– Vrei să devii petrolist? mă
întreabă Dumnezeu, cu intenţia de
a detensiona atmosfera într-o notă
glumeaţă.
– O, Doamne, nu! îi
răspund eu cu năduf, neluându-I în
seamă intenţia. Şi chiar dacă aş
vrea, ar fi imposibil. Petrolul este
de multă vreme împărţit definitiv.
Şi asta nu ar fi prea rău, dacă ar fi
încăput pe mâinile unor oameni de
bine, şi mă gândeam că doar Tu,
Doamne, ai mai putea îndrepta lu-
crurile, dar după câţi mari petrolişti
am văzut în preajma Ta, am înce-
put să mă îndoiesc...
– Ai un bun spirit de obser-
vaţie!
– Nu-ţi trebuie, Doamne,
un prea mare spirit de observaţie,
ci doar vederea bună şi, în plus, îi
recunoşti după veşminte...
– Ce să fac, fiule, îmi răs-
punde Dumnezeu după o scurtă
pauză, sfinţii mi i-au pripăşit pe
aici... că deh... şi sfinţii... cu intere-
sele lor. De câte ori se întoarce câte
unul de pe pământ, unde coboară
cu vreo sarcină cerească, Îmi face
capu’ mare cu tot felul de idei noi.
Ba că de când este atâta de-
mocraţie pe pământ sunt unii muri-
tori care au depăşit standardele de
viaţă ale raiului, ba că sunt unii
sfinţi pe pământ care au mai multă
libertate de acţiune decât au sfinţii
din rai, plus că au „raiul” lor la pi-
cioare, rai în care nimic nu le este
interzis. Mă rog, I-am lăsat de şi-au
făcut partide de stânga, de dreapta,
unele chiar extremiste, sperând că
doar aşa se vor mai potoli. Da’ de
unde! Şi-au schimbat partidele
între ei, le-au desfiinţat, au înfiinţat
altele. Câte calomnii, câte injurii
îşi adresează unii altora! M-au
adus în pragul disperării.
– Iartă-mă, Doamne, dar
dacă ai participa la niscai discuţii
parlamentare pe pământ, ai deveni
mai înţelegător...
Fără să-mi răspundă, Dumnezeu,
continuă cu năduf:
– Mai de curând, au organi-
zat un summit al şefilor de partide
la care am fost invitat şi Eu. Tema
în discuţie: drepturile Omului. Câte
Mi-au auzit urechile şi atunci! În
cele din urmă au vrut să audă şi
părerea Mea. Eu mi-am spus păre-
rea despre drepturile omului atunci
când am trimis pământenilor cele
zece porunci. Respectaţi-le şi pro-
blema va fi rezolvată. Atunci, unul
dintre sfinţi M-a înfruntat. Mi-a zis
că Eu personal sfidez drepturile
Omului, de vreme ce refuz să ne-
gociez cu opoziţia despre dreptul
acesteia de a avea acces în rai..
Trebuie să recunosc că
această ultimă destăinuire m-a alar-
mat, că doar ştim cu toţii cum se
numeşte opoziţia lui Dumnezeu!
Cum, dom’le, chiar atât de sus să
ţintească acestă opoziţie? Deşi
simţeam cum urcă în mine o mare
nelinişte, mi-am adunat puterile şi
m-am adresat din nou lui Dum-
nezeu.
– Doamne, înţeleg şi mă
nelinişteşte profund criza politică a
raiului. Totuşi, Doamne, fă ceva. Nu
mai avem linişte, ne temem pentru
vieţile copiilor noştri, ale noastre, a
societăţii în care trăim. Şi ăsta e
doar începutul. Toată planeta noastră
este ameninţată. Fă, Doamne, ceva
cu petroliştii ăştia!
– Uşor de spus, îmi spune
El. Mai bine hai cu Mine să privim
împreună grădinile raiului.
Şi am privit…
– Doamne, ce grandios parc
auto! Ale cui sunt toate splendorile
astea?!
– Ale cui... ale sfinţilor. Şi-a
tras fiecare câte un merţzan, sau
BMW, sau mă rog, pe ce li s-a pus
pata sau ce au vrut muşchii lor... şi
acum sunt dependenţi de benzină.
Cum să le mai dea ei „ţeapă”
petroliştilor? În alte situaţii m-ar fi
amuzat să-L aud pe Dumnezeu (...)
Itaca 197
vorbind atât de lejer limba română
„modernă”. Dar în faţa acestei
drame dumnezeieşti nu mi-a mai
dat mâna.
– Doamne, de unde au
sfinţii atâţia bani?!
– Păi, nu le trebuie bani.
Lucrurile stau foarte simplu: cei in-
teresaţi trimit sfinţilor acatiste cu
dorinţele lor, sfinţii fac „slujbe”
pentru împlinirea acestor dorinţe, şi
dacă nu le iese din prima repetă
slujba, le mai vin şi alţi sfinţi în
ajutor, se roagă împreună şi în cele
din urmă acatistul se rezolvă...
– Doamne, să înţeleg că,
pentru a-şi face plinul la limuzină
şi, mă rog, tot felul de alte plinuri,
sfinţii trădează cauza pentru care
au ajuns în rai, cauza pământe-
nilor?!
După o tăcere care...
spunea mult, Dumnezeu mi s-a
destăinuit:
– Îi regret pe dinozauri! Şi
ei se mâncau unii pe alţii, ca şi voi,
oamenii, dar numai când erau în-
fometaţi. Ei nu invidiau, nu urau şi
nu mi-au pus niciodată Pământul în
primejdie.
Copleşit de destăinuire, am
încercat totuşi să-l apăr pe om.
– Doamne, tot ce spui este
adevărat, dar ei nu aveau monedă.
Deci nu aveau de ce să facă politică
şi nici de ce să se invidieze sau să
se urască între ei... de nu s-ar fi
născut moneda...
– Da, ştiu! Asta a fost lovi-
tura sub centură pe care Mi-a dat-
o opoziţia... Încă de la început,
Mi-a sabotat creaţia Mea de vârf,
OMUL!
Cine nu ştie că banul este
ochiul dracului, mi-am spus eu în
gând. Şi, dumirindu-mă că nici
Dumnezeu nu mai are soluţii în
problema petrolului, având în
vedere dependenţa de petrol a raiu-
lui, îmi căutam cuvintele potrivite
pentru rămas bun.
Trebuia să-mi las loc de
bună ziua pentru cazul în care alte
crize – care încep deja să se prefi-
gureze – mă vor determina să repet
experimentul. Când, deodată,
Dumnezeu mă luă prin sur-
prindere:
– Fiule, vreau să fii purtă-
torul meu de cuvânt!
Nu L-am lăsat să termine.
M-am prăbuşit la picioarele Lui şi
L-am implorat:
– O, Doamne, nu! Ştim cu
toţii ce înseamnă să fii ales de
Tine, e o cinste mult prea copleşi-
toare, cei aleşi de Tine plătesc pen-
tru această cinste de mii de ani şi,
se pare, încă nu s-au achitat.
Atunci, cum m-aş putea achita eu,
cu câţi ani mi-or mai fi rămas până
la maximum 120 cât îmi urează
familia şi prietenii să trăiesc, când
sărbatoresc ziua mea de naştere?!
Cred că L-am dezamăgit pe
Dumnezeu. Dar există oare vreun
pământean care să nu-L deza-
măgească?! Şi, pentru că la des-
părţire doream să-I arăt că nu sunt
străin de graiul în care s-a adresat
El prima oară omului, i-am zis:
– Shalom, Doamne, şi
rămânem „be cheser“.
Da’ nici El nu s-a lăsat mai
prejos şi a ţinut să-mi arate că e la
curent cu ultimul import lingvistic
la români:
– OK, o zi bună şi ai grijă
de tine... Super...
Şi acum, pentru că am
revenit cu picioarele pe pământ şi
pentru că e noapte, târziu, caut un
gând optimist pentru un somn bun.
Cum eu nu duc lipsă de gânduri
optimiste, am găsit foarte repede
unul: cafeaua de mâine dimineaţă.
Parcă îi simt deja gustul în cerul
gurii. Mă voi trezi în zori şi, sper,
am s-o beau înainte de prima
alarmă.
Şi mai sper ca aceste rânduri
să nu fie ultimele pe care le scriu.
Haifa, sfârşit de iulie 2006
Bahai Gardens, Haifa, Israel
Itaca20
Irina-Maria Stoica
(Italia)
În ianuarie 1968 a început
în Sicilia de vest o lungă perioadă
seismică ce s-a încheiat în februarie
1969 şi a fost caracterizată printr-un
număr mare de şocuri puternice
care au avut loc între 14 şi 25 ia-
nuarie 1968.
Cutremurul din 1968 a în-
ceput dramatic pentru acele zone
expuse din vestul Siciliei mai ales
pentru clădirile care erau destul de
dărăpănate în acea perioadă şi care
s-au prăbuşit imediat sub loviturile
sacadate ale acelui cutremur. Oa-
menii acelei ţări au fost alcătuiţi în
mare parte din bătrâni, femei şi
copii, deoarece tinerii emigrau în
căutare de lucru.
Astăzi, Valle del Belice a
fost ridicată lent cu hărnicia
poporului său, după zeci de ani de
muncă, iar satele vechi ale văii au
fost în mare parte reconstruite în
locaţii îndepărtate de cele originale
afectate de cutremur: locuinţele, in-
frastructura urbanistică şi stradală
s-au raportat într-adevăr la condiţiile
de viaţă, dar, de asemenea, s-au
schimbat profund faţă de acea parte
a Siciliei.
În ziua de 15 ianuarie 2013,
ilustrul sculptor român de faimă
europeană Ştefan Călărăşanu
donează oraşului Menfi una dintre
operele sale numite „Clopotul de
marmură”, un simbol ce aminteşte
de urletele cutremurului din '68. De
unde această donaţie? În timpul
unei călătorii în Sicilia, artistul Şte-
fan Călărăşanu a fost absorbit de
farmecul tragic al ruinelor
cutremurului din 1968, şi practic,
şi cu ajutorul prietenilor pe care i-a
cunoscut in Menfi, s-a îndrăgostit
de această zonă. Lucrarea a fost de-
pusă în Grădina Centrului Civic al
oraşului Menfi, ea fiind practic rea-
lizată în acest oraş dintr-un bloc de
marmură de Custonaci.
Unul din menfitanii care a
ajutat la această legatură stransă
dintre Menfi şi Ştefan Călărăşanu
este Gianluca Testa, un bun prieten
al scluptorului, care ne spune:
„Sculptura lui Ştefan Călărăşanu
vrea să fie un cadou în numele pri-
eteniei şi frăţiei între naţiuni şi cul-
turi diferite, care până acum au
doar un sens geografic.”
Clopotul de marmură
Cu ocazia aniversării a 45 de ani de la cutremurulcare a lovit Valle del Bellice, Sicilia, în 1968
• născut la Turnu-Severin, în 1947• absolvent al Universităţii de Artedin Bucureşti, secţia Sculptură• ucenic al maestrului GeorgeApostu, în primii ani de activitate• deţinător al Premiului pentruSculptură al UAPR
ŞTEFAN CĂLĂRĂŞANU
Itaca 21
Viorel Ploeşteanu
(Irlanda)
Îl strigasem pe nea Anghel
şi aşteptam să iasă la poartă. Aşa e
obiceiul, strigi o dată şi aştepţi.
După o vreme, dacă omul nu iese
şi nici nu răspunde, mai strigi o
dată, ceva mai răstit, şi iar aştepţi.
Dacă vezi că nici atunci nu
răspunde şi nici treaba pe care o ai
cu el nu este aşa de urgentă, pleci
şi îţi vezi de ale tale.
Eu făcusem prima strigare
şi aşteptam. Nea Anghel era cioban
şi venisem să iau brânză. Când
trăia bunicul era altă poveste. El în-
totdeauna a ţinut oi şi capre, iar noi
niciodată nu duceam dorul laptelui,
al brânzei sau al mieilor de Paşti.
Mă pregăteam să strig din
nou, chiar îmi dresesem glasul,
când ai apărut tu, de devale, cu
ochii ăia ai tăi verde-crud. Mi-am
înghiţit acel „nea Anghele” răstit,
care îmi venise în beregată, şi mi s-a
tulburat privirea, ca atunci când, tot
aşa, veneai de devale, dar fără cei
doi copii pe care îi ţii acum de
mână, că aveai numai 15 ani, iar
acum trebuie să ai aproape de două
ori vârsta de atunci şi te-am văzut
de departe, că înadins o luasem pe
uliţa ta cu pepenii pe care îi
cumpărasem de la Sediul vechi,
sperând să te întâlnesc, dar şi tu mă
văzuseşi de la depărtare şi, ca şi
când ai fi avut vreo treabă, ai intrat
într-o curte, mi se pare că era chiar
asta de peste drum de nea Anghel,
iar mie mi s-au împăienjenit ochii
şi nu mai vedeam drumul pe care
călcam şi nici bulgării care îmi
zdreleau picioarele desculţe nu îi
mai simţeam şi am trecut prin drep-
tul curţii ăleia privind drept înainte,
dar tot te-am văzut cu coada ochiului
cum stăteai sprijinită de casă, fără
nicio treabă, aşteptând doar să trec.
Era sfârşitul lui august şi al verii,
dar pentru mine parcă ar fi fost
sfârşitul lumii, pentru că te iubeam
cu iubirea aia neîncepută de la 16
ani, care vine ca un val enorm şi te
rupe din tine şi din viaţa pe care o
trăiai intens şi înainte, dar care
acum ţi se pare o glumă de viaţă,
după ce ai cunoscut prima mare
iubire. De fapt, Iubirea.
Mă înnebuneau ochii ăia ai
tăi verde-crud, neastâmpăraţi, curi-
oşi şi mereu puşi pe joacă, încât îi
uram pe cei care spuneau vorba aia
neghioabă, „ochii verzi, niciodată
să nu-i crezi”. Eu îi credeam ca un
nebun. Credeam fiecare clipire a
lor, fiecare privire care se oprea,
chiar şi întâmplător, asupra mea.
Dar a venit sfârşitul ăla de august
şi de vară, când ai intrat într-o curte
străină, numai să nu mă întâlneşti...
Şi acum te opreşti în faţa
mea cu doi copii mici de mână şi
mă priveşti cu ochii ăştia ai tăi, tot
aşa curioşi, dar parcă mai potoliţi şi
ai vrea să vorbim ca doi vechi
amici, de parcă ai fi uitat gestul ăla
de acum 15 ani şi mă întrebi, ca
atunci, în vara aia în care te-am
iubit ca un nebun, „ce mai faci,
mă?”, iar „mă”-ul ăsta al tău a
rămas la fel ca atunci, băieţesc şi
impersonal, chiar şi în intimitate,
când stăteam noi noaptea în curte
la tine şi număram stelele căză-
toare, că în august cad cu duiumul,
iar în anul ăla parcă se porniseră să
cadă toate, ca nebunele, de îţi era
teamă să nu rămână cerul gol, dar
eu ţi-am spus că voi inventa alte
stele şi le voi arunca pe cer, scriind
cu ele numele tău. Ai râs şi nu m-ai
crezut, dar eu ştiu că aşa aş fi făcut.
Număram amândoi la stele şi eu
număram bătăile inimii tale şi silabe
pe care le potriveam să rimeze cu
tine, cu cerul, cu noi şi îmi era de
ajuns să-ţi simt obrazul lipit de
obrazul meu şi îmi potriveam res-
piraţia după a ta, să fiu una cu tine,
dar inima nu puteam să o ţin în loc.
O lua mereu înainte, pe când a ta
bătea molcom, în ritmul stelelor
căzătoare. Uitasem că trebuie să te
sărut şi până la urmă mi-ai spus că
s-a făcut târziu. Parcă nici stelele
nu mai cădeau aşa des.
Şi acum, când te uiţi la
mine cu ochii tăi, ăştia verde-crud,
de parcă n-ar şti sau nu-i laşi tu să
se coacă, eu nu te văd aşa împlinită
şi cu doi copii de mână şi nici pe
nea Anghel, care a venit încet la
poartă şi stă cu coatele sprijinte pe
uluci, uitându-se dincolo de noi şi
de drum în curtea aia străină în care
intraseşi tu acum 15 ani, nu îl văd şi
nici el nu dă vreun semn că ar vrea
să fie văzut, şi te văd pe tine copilă,
(continuare în pag.22)
Tu, cu ochii ăia ai tăi
verde-crud
Itaca22când jucam volei la baltă, în cos-
tume de baie, iar sânul tău rotund,
aşa de rotund cum nu aveam să mai
văd niciodată, şi neastâmpărat, ca
fiecare parte din tine, a sărit din
sutien, tresăltând ca mingea pe care
tocmai o loviseşi. Ai râs şi l-ai
acoperit cu aerul tău firesc, cu care
făceai orice năzbâtâie, dar pentru
mine vara aia nu a mai fost vară.
Poate că de-aia, la sfârşitul ei, ai in-
trat tu într-o curte străină...
- Hai, mă, tică, iei brânză
ori nu iei?
- Ai dumneata, nea
Anghele, brânză aşa verde-crud, să
muşti din ea cum muşcă din iarbă
cârlanul primăvara, de îi sticlesc
ochii de poftă şi plăcere?
- N-am.
- Ei, vezi!
Şi ai plecat la deal, cu copiii
ăia după tine, mirată, dar nu din
cale-afară, iar din spate, aşa cu
trupul împlinit, nu mai tulburai pe
nimeni. Nici măcar pe nea Anghel.
Elena Malec
(California)
În prag de toamnă
Sufrageria râdea din cele
trei vaze mari cu tufănele si crizan-
teme galbene, ruginii, albe, mov
mirosind puternic a toamnă.
Pe măsuţa din faţa cana-
pelei albastre abureau cafelele,
printre fotografii, reviste, casete.
Vorbeau despre cărţi şi ea se simţea
bine. Cu el putea vorbi de toate. Îl
privea tandru cum fuma pipă cu aer
grav, atent la fiecare frază a ei, la
fiecare cuvânt. Muzica era atât de
odihnitoare şi cafeaua aromată şi el
aici! Atât.
Erau zile când făceau
dragoste şi zile când se simţeau
bine discutând sau ascultând mu-
zică, zile când îi repara toată casa
şi zile când nu erau împreună pen-
tru că...
Telefonul sună înfundat.
Irina puse ceaşca pe farfurioară şi
se ridică.
Rămas singur, bărbatul
privi florile, cărţile din bibliotecă,
mobila veche, oglinzile. Se simţea
bine la ea. Nu-i plăcea o anumită
dezordine despre care ea spunea că
alungă monotonia şi cuminţenia
geometrică. El nu era de profesie
artist. Poate tocmai de aceea îl
atrăgeau artiştii. Dar viaţa pe lângă
artist e sclavie, căci artistul e la
rândul lui sclavul artei. Totul la ea
era cu gust, era frumos – obiectele,
îmbrăcămintea, ea...
Nu, bărbatul nu trebuie să
devină robul femeii. Avea şi de-
fecte pe care i le spunea de fiecare
dată, fiindcă el o voia perfectă;
atunci s-ar fi dăruit, iar ea l-ar fi
devorat, i-ar fi distrus personali-
tatea, i-ar fi răpit libertatea de care
avea atâta nevoie. „Să nu-ţi ieşi
prea mult din tine.” Asta însemna
să nu dai prea mult. Şi femeia cere
tot timpul; ea nu face altceva decât
să ia şi să ceară tot mai mult. Irina
nu făcea excepţie. Se purta ca un
copil răsfăţat. Poate că şi asta fusese
întotdeauna. Îi cerea să-i aducă
ciocolată, muzică, alta mereu, semn
că se plictisea de aceeaşi voce. Îi
cerea să rămână cu ea nopţile.
De trei luni de când o cunoştea,
toată energia lui fizică şi intelectu-
ală fusese absorbită de această
fiinţă egoistă, posesivă, care prin el
descoperise că este femeie.
Îşi auzi gândul. Caseta se
terminase şi dincolo nu mai vorbea
nimeni la telefon. Se ridică şi
schimbă caseta. Camera se umplu
de un sunet plăcut de banjo, de o
atmosferă ca de „vară indiană” un-
deva într-o sălbăticie îndepărtată,
într-un căsoi de lemn, cu cămin din
cărămidă roşie, balansoar acoperit
cu pături de lână, pat rustic, lampă
veche... Rupt de toate. Liber.
Lucia intră în cameră dis-
cret, ca o adiere. Când o văzu cu
ochii în lacrimi se trezi din reverie
şi, puţin speriat, mişcat, întrebă:
- Cine era? Ce s-a întâmplat?
- Mi-a murit un prieten. Un
fost director de teatru, soţul doamnei
pe care ai cunoscut-o la conferinţă.
- Bătrâna cu pălaria de
Gulliver?! (...)
Itaca 237
- Da. Îl internase la azil de
două săptămâni.
Se poticni. Era prea sensibil
să suporte şocul ăsta. Îşi împreună
mâinile. Durerea i se citea în ochi.
- Duminică... Dacă mă
duceam duminică! Încă mai trăia.
Simţeam nevoia să-l văd. Şi el... a
întrebat-o când vin în vizită. Era un
bătrân minunat. Senin, de o frumu-
seţe care la orice vârstă vine din in-
terior şi străluceşte pe faţă, în
gesturi, în cuvinte. Discutam piese,
regie; câte nu vorbeam! Despre ac-
tori, despre artă, despre dragoste.
La 78 de ani nu avea nici urmă de
senilitate, înţelegi?
Oftă adânc. Vorbise cu în-
sufleţire şi neputinţa în faţa imi-
nenţei se amesteca cu revolta.
- L-a omorât. L-a dus acolo
ca să scape de el. Voia să fie sin-
gură, să se plimbe, nu să îngri-
jească un suferind care făcea crize
cardiace de 5-6 ori pe an. Vara tre-
cută a plecat într-o sâmbătă dimi-
neaţa la o prietenă şi au ajuns
amândouă la Buşteni, de unde s-au
întors duminică seara. El crezuse
tot timpul că a dormit la prietena ei
din Vatra Luminoasă.
Făcu o pauză căutând în gând.
- Am întâlnit-o astă primă-
vară la o conferinţă. Eram cu Iu-
lian. Se plângea că nu ştia ce să mai
facă cu el, că l-a scos din spital la
fel de bolnav, dar ea nu avea nicio
vină, că se plictisea să rămână dumi-
nica cu un bătrân bolnav şi nervos
într-o casă pustie în care nu mai ve-
neau prieteni ca altădată, că avea şi
ea dreptul la viaţă. M-a indignat.
Cum poţi să te gândeşti la plictisul
tău când lângă tine suferă omul cu
care ai trăit o viaţă întreagă?! Iulian
mi-a spus atunci un lucru ciudat.
Iulian, care abia împlinise 24 de
ani, m-a acuzat pe mine că n-o înţeleg,
că eu la vârsta şi în situaţia ei aş
face fel. Gândul ăsta mă sperie. Po-
sibilitatea ca Iulian să aibă dreptate
Se opri brusc. Asta nu-i
plăcea la ea: era prea lucidă. Nu
ştia ce să spună: încercă un reproş.
- Ce prietene de vârsta ta ai
tu? Arată-mi una singură.
- Femeile de vârsta mea
sunt măritate, au copii...
- De câte ori vin la tine şi
sună telefonul numai babe te caută.
- Pentru că au nevoie de
cineva tânăr. Pentru că avem
nevoie unii de alţii. Nu poţi trăi
singur. Asta nu vrei tu să înţelegi.
- Numai singur eşti puternic.
Tolstoi spunea că, pentru omul
care trăieşte o viaţă spirituală,
dragostea, căsătoria vor fi o cădere,
el va da forţele sale familiei, soţiei,
obiectului dragostei.
- Nu-mi pasă ce spune Tol-
stoi. Eu nu sunt un geniu pustiu şi
nici tu nu eşti.
Luă de pe măsuţă pachetul
cu ţigări şi scoase tremurând una,
pe care o aprinse precipitat, nervos.
Erau momente ca acestea
când se abstina în filosofia lui de
împrumut şi atunci l-ar fi dorit cât
mai departe de ea. O irita toată
povestea cu singurătatea, cu liber-
tatea, cu energia conservată. Era un
defensiv. Se apăra de propria slăbi-
ciune, de ataşament, de inevitabil;
pentru că venea în continuare cu
flori şi prăjituri şi fructe şi cărţi şi
muzică şi câte şi mai câte surprize
plăcute, pentru că o căuta zilnic la
telefon, o urmărea, o iscodea cu
gelozie, o necăjea ca apoi s-o împace.
- La ce te gândeşti? o în-
trebă cu voce caldă şi ea simţi
întrebarea ca pe o mângâiere.
- La Dora.
- Poftim. Ce-ţi spuneam
eu? Dora, altă babă. Tu nu poţi să
ai de-a face decât...
- ...decât cu oameni. Nu-i
vina nimănui că îmbătrânim. Tu
crezi că mie îmi place bătrâneţea?
Mă deprimă cumplit. Dar atunci
când cineva care nu are pe nimeni
şi a trecut demult de 80 de ani îţi dă
telefon să-ţi spună că a căzut pe
stradă şi că are nevoie de pâine, de
comprese, de tine, tu ce faci?
- Când a fost asta? Când a căzut?
- Săptămâna trecută, în piaţă.
Se întunecă la faţă.
- Şi bunica tot în piaţă a
căzut şi tot toamna. Au adus-o
acasă doi băieţi de şcoală. Dar ea
mă avea pe mine. Dora nu are pe
nimeni. Ştii ce m-a întrebat? Cu
vină, cu teamă, ca un copil speriat:
„Irina, crezi că trebuie să merg la
azil?” I-am răspuns sincer: e greu
să hotărăşti asta. Acolo sunt numai
bătrâni bolnavi şi neputincioşi. „Nu
e vesel”. A repetat oftând: „Nu, nu
e vesel, Irina. Vezi, acum doi ani
m-am luptat o lună de zile să ies de
acolo.” Am înţeles-o. Risipit printre
ceilalţi nu trăieşti drama bătrâneţii
ca într-o casă în care vezi numai
urâciune, durere, neajutorare. Tra-
gedia stingerii e mai devreme în
suflet decât în corp. Într-o familie
cu copii, nepoţi e mai uşor. Dar
acolo? E ca şi cum te-ai vedea în
oglindă în fiecare clipă.
Era la a treia ţigară. El o
asculta tăcut, vinovat, ruşinat.
- Am vorbit de tine, de noi,
de dragoste, de viaţă, de cea de
acum şi de mai târziu. Vezi, ne-am
obişnuit ca bătrânii să trăiască în
trecut, să nu mai vadă în perspec-
tivă. Ea, la peste 80 de ani, are în-
credere în viitorul acestei lumi, iar
eu mi-am pierdut încrederea ce o
aveam ca studentă, pe care am
aşteptat-o de la dragoste, de la
tinereţe, de la un bărbat.
- Înţeleg, pe Iulian l-ai
iubit pentru că era tânăr şi-ţi dădea
încredere.
- Nu, nu-mi dădea. Mă
simţeam la fel de tânără şi eu. Atât.
N-a fost un schimb. Nu ne-am
putut da nimic unul altuia. A fost
ceva meteoric.
(continuare în pag.24)
Itaca24- Dar eu?
- Tu? Nu ştiu. Mă necăjeşti
şi mă înveseleşti şi mai ales am
nevoie de tine. Faptul că aştept
seara să mă suni şi tu o faci
înseamnă că ceva ne leagă, dar tu...
Se uită la ceas.
- Ştiu, e târziu. Trebuie să
pleci, îngână ea cu ciudă.
- Eşti obosită şi e într-ade-
văr târziu. Nu te mai gândi la nimic.
Culcă-te. Trebuie să te odihneşti.
Somnul e cel mai bun medicament.
- Nu vreau să dorm, se
copilări ea. Să dormi înseamnă să uiţi.
- Dacă nu vrei o să te bat şi
ai să dormi.
De câte ori îi vorbea aşa o
făcea pe un ton blajin, tandru,
părintesc, încât se simţea mică,
mică de tot şi pe loc îi venea să
râdă.
Se ridică şi i se agăţă de gât.
El o cuprinse în braţe şi o sărută pe
păr, pe frunte, pe obraz, pe gură.
Nu ştia că undeva în sufle-
tul lui, într-un colţişor anume, ea
exista ca un ceva pe care, fiind atât
de aproape, nu-l poţi atinge, ca ceva
care la cea mai slabă atingere dispare.
El o săruta şi strângea în
braţe a despărţire. Până sâmbătă.
Slavomir Almăjan
(Canada)
Zborul căzut între aripi (1)
„Vom încerca să pătrun-dem împreună prin labirintul gân-dului uman în încercarea de adovedi prin Duhul că ignoranţasau lenea intelectuală sunt cauzeleprimare ale stării perpetue de con-flict în care există specia umană.Vom face asta ca să înţelegem căDumnezeu ne-a scris cu condeiuliubirii într-un context măreţ pecare suntem datori să-l citim.”
Înfăţişat cu magnitudinea
creaţiei lui Dumnezeu, fie prin con-
templare în spaţiul intim al cuge-
tării individuale, fie prin rezonanţa
sufletului meu la scrierile marilor
descoperitori de taine, mă găsesc în
faţa unei iminente nevoi de a mă
refugia de prigoana propriei mele
descoperiri: neputinţa. Adâncimea
prăpastiei dintre tânjirea tainică a
spiritului şi micimea coliviei tridi-
mensionale a adâncit în relieful
sufletului meu albia fluviului de
cântec şi de plângere şi a marcat cu-
renţi noi, independenţi de furtunile
exterioare, curenţi ai unei alte
faţete de cuprindere a ceea ce se
vede şi a ceea ce nu se vede.
Acolo, pânzele navigărilor mele
poetice se întind în bătaia unei noi
înţelegeri şi implicit a unei noi
atitudini faţă de raportul meu cu
colivia universului tridimensional
în care sunt cuprins.
„Alegerea este a mea!”,
mi-am zis, „Pot rămâne un mor-
mânt al viselor neîmplinite ori
descoperitorul noilor izvoare de
mângâiere prin marcarea căilor de
ieşire…” Vedeţi, până şi zborul,
simbolul libertăţii, nu există în
spaţiul actual decât prin corelarea
lui cu aripile. Dacă ar fi să dese-
năm diagrama arborelui genea-
logic al aripei, originea ei s-ar găsi
în vremea de zămislire a primei
respiraţii. Apoi putem privi aerul
ca fiind fondul acestui act. Prima
privire în sus a Creatorului a creat
locul aripei, apoi aripile şi pasărea
dintre ele… Zborul este cu totul
altceva. Îmi pare că, aşa cum nu
poţi vorbi despre originile veşni-
ciei, nu poţi vorbi nici despre origi-
nile zborului. Aici este impasul
care nu poate fi depăşit decât prin
contemplarea tainică a inimii. For-
mulele matematice, înaltele aven-
turi ale spiritului analitic, teoriile
cele mai sofisticate menite să
descifreze universul, puterea de
pătrundere a visului sau chiar a
dorului, toate acestea devin unelte
cu totul nepotrivite în cea mai
înaltă aventură a spiritului uman,
deplina cunoaştere. Dincolo de
travaliul zilnic al omului social,
dincolo de durerea omului ca fiinţă
muritoare, dincolo de nădejdea
omului împovărat de timp, există
omul ca o întruchipare a aventurii
de cunoaştere. Vedeţi, omul este,
după înţelegerea mea a Genesei,
centrul creaţiei lui Dumnezeu, el
este cununa ei, el este singurul în
care Dumnezeu a investit propria
Lui suflare. Nu este greu să deduci,
ca urmare, că tendinţa lui de a
pătrunde dincolo de ceea ce se (...)
Itaca 257
poate cunoaşte în mod natural este
absolut legitimă.
Tot aşa cum am vorbit de-
spre zbor, putem deduce că în
spaţiul nostru tridimensional ideea
de cunoaştere este întotdeauna aso-
ciată cu procesul intelectual de dis-
cernere, de însumare a datelor, apoi
de catalogare a lor în ideea de a
pune toate bucăţile împreună într-
un întreg care să ne împace cu real-
itatea prin cunoaşterea ei. Procesul
dureros la care ne supunem în
căutarea adevărului este nu atât un
proces de definire a universului
nostru material, cât un proces de
autodefinire în raport cu el. De
mult, un prieten al meu spunea:
„Ireversibil curg, vânatul de gropar,Analfabeţi cu cecuri vaste,Adio, veac, nu-ţi pese că dispar,Te-am locuit ca un cuţit în coaste!”
Procesul cunoaşterii este
mai degrabă un proces al punerii
întrebărilor decât un proces al
găsirii răspunsurilor. De fapt,
voinţa de a ne supune acestui
travaliu se naşte din chiar dorul
nostru după o împăcare adâncă,
dătătoare de o pace trainică în care
spiritul şi sufletul să coexiste atât
în contextul nostru de entitate
umană, cât şi în contextul cu mult
mai complex al existenţei dincolo
de noi înşine. Omul în procesul
cunoaşterii este omul în căutarea
armoniei. Vorbind despre actul
matrimonial, Biblia îl defineşte
drept cunoaştere. Actul acela de
profundă intimitate, de topire a
unuia în celălalt este un act de
cunoaştere. Desigur că putem cu
uşurinţă deduce că tendinţa noastră
de a pătrunde adânc în miezul
lucrurilor este aproape inconştient
legată de căutarea acestei intimităţi
adânci cu creaţia, deci de căutare a
armoniei. Dar, aşa cum titlul aces-
tui articol spune, noi suntem un
zbor căzut între aripi, suntem
inapţi de a fi parte a unei armonii
eterne şi universale prin noi înşine.
Prin noi înşine noi vom fi într-un
perpetuu conflict atât în fiinţa
noastră interioară, cât şi cu semenii
noştri şi implicit cu creaţia lui
Dumnezeu.
Este adevărat, purtăm în
noi suflarea eternităţii, suflarea
divină, dar purtăm în acelaşi timp
şi stigma neputinţei prin blestemul
adamic, purtăm cătuşele grele ale
firii pământeşti, acest nod gordian
în calea adevăratei cunoaşteri, a
cunoaşterii celei dătătoare de pace
în sensul deplin al cuvântului.
Vedeţi, zborul este legat de aripă,
rostirea este legată de buze,
cunoaşterea pare a fi legată de in-
telect. Ca urmare, este greu să-ţi
imaginezi un tărâm unde zborul
există independent de aripă, ros-
tirea independentă de buze,
cunoaşterea independentă de inte-
lect. Poate că aşa cum suntem, sun-
tem doar o scriere a ceea ce suntem
în eternitate, poate că suntem opera
de artă a Creatorului scrisă pentru
propriul nostru deliciu dar şi (mai
ales!) pentru desfătarea Lui. Şi
dacă suntem o scriere, atunci sun-
tem o scriere în context. Contextul
larg al existenţei noastre în spaţiul
nostru ne poate fi la îndemână
în actul cunoaşterii doar prin
contextul infinit mai larg al
eternităţii, al unei realităţi care nu
poate fi exprimată prin niciuna din
uneltele convenţionale ale cunoaş-
terii.
Lucruri pe care ochiul nule-a văzut, urechea nu le-a auzit şila inima omului nu s-au suit, aşasunt lucrurile pe care le-a pregătitDumnezeu pentru cei ce-Liubesc.”(1 Cor 2:9)
Vedem cum atât organele
noastre de percepţie (ochiul, ure-
chea), cât şi cele de discernere
(mintea, inima) ne sunt cu totul ne-
folositoare în procesul cunoaşterii
depline. Vedeţi însă că „cei ce-L
iubesc” au un alt mijloc: Duhul lui
Dumnezeu. Prin perspectiva Duhu-
lui toate lucrurile pot fi cercetate şi
cunoscute. Dacă, în încercarea
noastră convenţională de a cu-
noaşte, urmăream determinarea
propriei noastre atitudini vis-a-vis
de creaţie, cunoaşterea prin Duh
este determinată de atitudine şi nu
este în căutarea acesteia. Iubirea, în
sensul ei absolut (Agape), este
originatoarea cunoaşterii şi tot ea
este împlinitoarea acesteia.
Da, omul este un zbor căzut
între aripi dar numai în tendinţa lui
de a fi independent faţă de Dum-
nezeu. El este o revoltă a firii
pământeşti împotriva divinităţii,
dar mai ales el este în revoltă îm-
potriva lui însuşi. Idiferent de ati-
tudine, omul nu poate fi desprins
din contextul eternităţii. Doar ra-
portul cu eternitatea poate fi afectat.
Vom încerca să pătrundem
împreună prin labirintul gândului
uman în încercarea de a dovedi,
prin Duhul, că ignoranţa sau lenea
intelectuală sunt cauzele primare
ale stării perpetue de conflict în
care există specia umană.
Vom face asta ca să
înţelegem că Dumnezeu ne-a scris
cu condeiul iubirii într-un context
măreţ pe care suntem datori să-l
citim.
Itaca26
Adrian Grauenfels
(Israel)
Centrul oraşului Tel Aviv
este traversat de la sud spre nord de
o arteră largă şi elegantă purtând un
nume de mult dispărut: Ibn Gvirol,
scris cu litere albe pe indicatoarele
stradale albastre plasate în lungul
arterei.
De multe ori m-am întrebat
câţi din trecători au avut curiozi-
tatea să afle ce personaj celebru
onorează primăria metropolei
noastre. Răspunsul este găsit la în-
demână în cărţile de istorie ale lite-
raturii ebraice.
Ibn Gabirol, sau Solomon
ben Yehuda Ibn Gabirol, Avicebron
în latină, (născut în anul 1022, la
Málaga, în califatul Córdoba – dece-
dat în anul 1058 la Valencia,
Spania) este unul din marii filosofi
neoplatonici şi poeţi evrei ai evului
mediu. Şi-a căpătat educaţia la
Saragossa frecventând cercurile de
refugiaţi din Cordoba, printre dis-
cipolii şi studenţii care roiau în
jurul lui Yekutiel ibn Hasan, un in-
fluent curtezan al califului. Tânărul
era protejat de acest patron pe care
Avicebron îl laudă în poeme admi-
rative. Ibn Gabirol devine faimos
pentru imnurile religioase scrise
într-o ebraică fluentă.
Limba folosită în literatura
Andaluziei era pe atunci araba, dar
Ibn Gabirol introduce cu îndrăz-
neală poetica ebraică, ca o serioasă
alternativă. La numai 16 ani scrie
aceste rânduri faimoase:
Cântul meu este coroana regilor şimitră pe capul guvernatorilor Trupul meu merge peste pământ,pe când spiritul meu urcă în ceruri.Priveşte-mă! la 16 ani inima meaînţeleaptă e, ca a unui bărbat de 80…
Tânărul Ibn Gabirol face şi
greşeli diplomatice: îl satirizează
pe Samuel ha-Naghid, om de stat,
vizir în regatul Berber al Granadei
dar şi poet talentat, talmudist,
strateg şi apreciat scrib de scrisori
oficiale. Ibn Gabirol face câteva
ajustări în favoarea vizirului, care
îl acceptă în cele din urmă la curtea
sa, oferindu-i slujba de bocitor.
Poetul era deja angajat într-o
uriaşă dispută între şcoala Sarago-
ssiană şi cea din Granada. Conflic-
tul era legat de neînţelegeri grave
între lingviştii celor două şcoli pe
tema gramaticii ebraice. Trecut de
partea Cordobeenilor Ibn Gabirol
ofensează pe credincioşii orto-
docşi, recomandându-le abstinenţa
de la procreare condamnă folosirea
cuvântului neoplatonism şi abor-
dează un stil jignitor numindu-şi
oponenţii „animale”. Obligat să
pără-sească Saragossa, scrie astfel
despre circumstanţele plecării în
poemul Cântec de luptă:
Stau între vicleni care prostescinima poetului.Unul te adapă cu veninul viperei,altul te flatează, zăpăcindu-ţi capul
Altul îţi întinde o cursă zicându-ţi:„Te rog stăpâne...”Urăsc aceşti oameni, sunt mai răidecât câinii ce păzesc oile mele.
Acest poem, ca şi altele
asemănătoare, demonstrează că Ibn
Gabirol, deşi un om religios, activ
în sinagogi, nu era scutit de ura
coreligionarilor săi din Saragossa,
care îl numeau „Grecul” pentru în-
clinaţiile sale vădit seculare.
Patronat de Yekutiel, Ibn
Gabirol produce o colecţie de
proverbe în limba arabă (Perlealese) şi un tratat etic (Ameliorareacalităţilor sufletului) care discută
legătura dintre simţuri şi virtuţile
individului. De exemplu: mândria,
modestia, imprudenţa sunt legate
cu văzul, în contrast cu dragostea,
ura, cruzimea sau mila care sunt
bazate pe auz şi alte simţuri.
După ce Yekutiel este ucis
în 1039 într-o răscoală, Ibn Gabirol
este primit ca poet la curtea lui
Samuel ha-Nagid, acum conducă-
torul Granadei, care recunoaşte ta-
lentul şi prestigiul poetului. Pentru
acesta şi fiul său Josef, Ibn Gabirol
scrie poeme răsunătoare cu tente
mesianice care conţin multe date
biografice. Alte scrieri propun un
sistem neoplatonic, ca de exemplu
Mekor haim (Izvorul vieţii) în care
poetul postulează că voinţa lui
Dumnezeu leagă în lucruri materia
cu forma. Semnată de Avicebron, (...)
Mari poeţi ai Evului Mediu: Avicebron
Itaca 277
această carte are un mare răsunet
printre gânditorii creştini ai secolu-
lui al XIII-lea. Se cunosc sute de
poeme pe teme sfinte, dar şi laice.
Poetul cântă dragostea, prietenia,
vinul şi natura. El îşi deplânge ami-
cii dispăruţi dar şi starea poporului
evreu aflat în exil, acolo unde
aşteaptă întoarcerea lui Mesia.
Cea mai importantă operă
este Keter Malhut (Coroana regală),
o odă adresată Domnului care ames-
teca rugăciunea cu meditaţia
filosofică:
În faţa Ta / stau şi mă cutremurTainele mele toate / ochiul Tău le vedeSfânt, în sânu-mi Din toate – poate – numai cântul Omului să-Ţi placăTe laud decicântând / cât am încă suflarea taDumnezeiască.
Ibn Gabirol este cel mai
mare poet ebraic medieval. Viaţa
lui a fost nefericită si plină de
amărăciune. S-a stins singur la Va-
lencia în 1057 sau 1058. De abia în
secolul al XIX-lea învăţatul francez
Salomon Munk descoperă că
Avicebron este nu altul decât poetul
şi filosoful evreu Ibn Gabirol.
Nuţa Istrate-Gângan
(S.U.A.)
infectsărută-mi tâmpla, umărul şi ce mai vrei
sunt tristă astăzi
cuvintele tale trec pe lângă mine
ca nişte gloanţe
care îşi caută ţinta
unele îmi zdrelesc carnea
altele se înfig adânc
aş fi vrut ca ziua de astăzi
să fie sărită în calendare
rupe pagina
nu vreau s-o citesc iar şi iar
cu ochii albiţi de durere
deznădejdea se încolăceşte molatec
şarpe leneş
în jurul inimii mele
strângând uşor până la limita sufocării
dacă aş şti că ajută
aş plânge astăzi toate lacrimile
care mi-au fost hărăzite
dar ce mă fac mâine când ai să mă
răneşti din nou?
palmele tale se rotunjesc pe umerii mei
buzele îmi caută umbra gurii
târziu dragostea mea
atât de târziu...
într-o zi vei realiza
că-mi poţi lua iubirea
poţi desface jurăminte
care nu puteau fi desfăcute
îmi poţi frânge inima în două
odată cu a ta
doar ca să te pot ierta
dar niciodată n-ai să-ţi poţi lua înapoi
cuvintele care m-au ucis puţin
câte puţin
sărutul tău are gust de pelin
nu îmi atinge gura astăzi
marele guru
îşi mângâie prelung barba
roteşte într-un pahar de cristal
un Jack de culoarea bunăstării
Şi ne dă lecţii despre viaţă
are ochii mari albaştri şi adânci
în loc de pupilă îi zăresc semnul
dolarului
mă întreb dacă a fost vreodată
flămând
încât să-şi simtă stomacul
ca o pungă cu venin
dacă a murit măcar pentru o clipă
lungă
din cauze neelucidate
sau dacă a simţit moartea
trecându-i prin vene
încet...
agonizant de încet
precum acul seringii
care intră în burta târzie a mamei
la o fracţiune de secundă
de creştetul copilului bolnav de
down syndrome
sărută-mi tâmpla, umărul
şi ce mai vrei
infect
zâmbesc amar
el bea whisky
mie mi se intunecă privirea
Şi gândurile mi se tulbură al-
coolic
îmi ating
tâmpla fierbinte
acolo unde o bucată de creier
pulsează infect
nimic şi nimeni nu-ţi poate preda
o lecţie despre viaţă
aşa cum moartea o face
Itaca28
Dorina Şişu
(Irlanda)
mi-am construit alinările
o lume pe care mi-o petrec
peste suflet ca o haină călduţă de iarnă
iată de ce vreau să ajung la spuma
cerului
fără să-mi cunosc infinitul
motto: Singura instituţie recunos-cută e ruşinea. Un centru alcoatelor flămânde dă târcoaleviselor, le suge pofta de a sta verti-cal şi, când au ajuns la ultima mo-leculă, se opresc rânjind mişeleşte,încolăcesc fărâma de viaţă şi, pri-vind la ceilalţi oameni, se trans-formă în şerpi veninoşi.
de ce vrei să ajungi la spuma cerului
dacă nu-ţi cunoşti infinitul?
în pietrele tale sculptate pe tălpile
oamenilor
au crăpat dimineţile
şi fire de iarbă au crescut pe tâm-
plele femeilor
de ce vrei să ajungi la spuma cerului?
pentru că mi-am văzut corpul
într-o băltoacă de viaţă
nu era păcat să stau senin şi să
privesc la el?
la băltoaca mea de viaţă
am adăugat renunţările
ca să renasc
am adăugat speranţele
ca să nu îmi pierd minţile
am adăugat trădările
ca să nu uit drumul
şi-n tot acest împrejur al meu
de vreri, de iubiri, de dureri
şi de pofte
a dat o monedă timpului să stea
dar timpul i-a sărutat ochii şi a plecat
a dat o monedă morţii să vină
dar moartea s-a sinucis de ruşine
a dat o monedă fericirii
să o recunoască
dar fericirea a luat chip de şarpe
a dat o monedă speranţei
să o ridice ca din pământ
dar speranţa i-a vorbit de durere
de atunci femeia s-a dat deoparte
şi gustă din ţipătul legănat al ploii
stă faţă în faţă cu vântul
acoperind cu grijă tălpile în cenuşă
o femeie îşi duce în braţe frica
o sărută pe frunte în timp ce o plimbă
prin bietele drumuri cu buzunarele
rupte
Casandra
În băltoaca mea de
viaţă au crăpat
dimineţile
motto: Frica nu e victimă, nicimotiv şi nici scuză. Ea sfârşeştesprijinită de sine, se acceptă, se în-tăreşte din frică, părtaşă şi dreaptăse vinde ruşinii.
am îmblânzit vântul
ca să fur singura ploaie de vară
aşa cânta un copil la colţul străzii
cânta indiferenţei şi aroganţei
dar naiv în nedumerirea lui
s-a găsit vinovat că-i orfan
viaţa nu i-a tăiat calea
şi-atunci vremea s-a întors din drum
lăsându-mă goală
aşa plângea o femeie
frământând în braţe pruncul
dar mergea pe propriile urme
şi tot ce căpătase de la viaţă
pierea în calea pustiului
trebuia să mor, dar m-a găsit iubirea
m-a vindecat şi m-a furat în zborul ei
aşa dansa Casandra vindecată
deschidea toate porţile fără să vrea
şi fără să ştie că una-i blestemată.
În băltoaca mea de viaţă au crăpat dimineţile
Casandra
O femeie îşi duce în braţe frica
O femeie îşi duce în
braţe frica
Itaca 29
Daniel D. Marin
(Italia)
mă trezesc târziu pe un pat de spital
incapabil să mă mişc
mă uit speriat la trupul meu şi realizez
că nu mai am deloc trup închid
ochii la loc
gândindu-mă amuzat că visez
adorm şi când mă trezesc şi deschid
ochii aceeaşi situaţie
încerc să strig şi degeaba nici
măcar gură nu mai am
doar ochii mi-au rămas sunt numai
şi numai ochi
şi văd în reluare cum în cameră
intră o morsă în halat alb
cu ochelari rotunzi cu rama aurie
cu stetoscop
se apropie de mine mă analizează
cu un aer grav notează ceva într-o
fişă clinică şi pleacă
mă îngrozesc şi mă uit fix în tavan
în loc de tavan
este un ecran imens cu plasmă pe
care scrie:
„vă rugăm să vă liniştiţi, sunteţi pe
mâini sigure,
deşi suferiţi de o boală atipică spe-
cialiştii noştri vor găsi
în scurt timp cel mai eficient
remediu” şi ecranul dispare
închid ochii din nou şi îmi spun:
„trezeşte-te, ai un coşmar!”
număr în gând până cad într-un
somn adânc
şi mă trezesc în acelaşi loc în acelaşi pat
morsa în halat alb notează de zor în
fişa clinică
apoi se apropie de mine cu un in-
strument chirurgical
care îmi dă fiori şi cu o precizie
sadică îmi scoate ochii
El trăia într-o izolare aproape to-
tală, singura lui
legătură cu realitatea era o voce
care îl obseda.
Ar fi putut, tot ascultând-o, ar fi putut
foarte uşor să înnebunească.
Vocea îl urmărea peste tot, se putea
afirma
că i se infiltrase în tainiţele întortocheate
ale minţii sale încât devenise palpabilă,
vocea asta avea formă, culoare,
gust, ba chiar
şi miros şi ca un îndrăgostit precoce
o urmărea
cum se plimbă nestingherită prin
mintea lui.
Treptat, vocea căpătă şi o puternică
personalitate,
una care îi stârnea admiraţia şi une-
ori invidia,
o personalitate care încet-încet îl
complexa.
Acum nu îşi mai dorea decât să dispară.
Îşi imagina cum o ucide lent.
Îşi imagina scene de o cruzime
elaborată
Pacientul
Vocea
Pacientul
Vocea
în care o tortura înainte de a o
ucide.
Era pregătit. Se înarmase cu tot ce
era necesar
pentru o astfel de treabă. O urmărea cu
sângele
bubuindu-i în tâmple şi cu ochii
injectaţi de furie
cum se plimba nestingherită prin
mintea lui,
cum îl obseda, cum îl seducea din
nou. Complet
dezarmat, o luă în braţe şi o
strânse ca un amant experimentat
la piept şi, în timp ce o strângea şi
o săruta
nebuneşte, printr-un ciudat proces
psihologic,
ea îşi pierdu definitiv personalitatea,
apoi forma, culoarea, gustul,
mirosul şi tot ceea ce
avea în mintea lui o cât de mică
legătură cu realitatea.
Itaca30
Daniel D. Marin a debutat
editorial cu volumul Oră de vârf(Ed. Geea, 2003), care a primit
Premiul pentru Poezie la Festi-
valul Naţional „Duiliu Zamfi-
rescu”, în 2003 şi a fost
nominalizat la Premiul Naţional
de Poezie „Mihai Eminescu” –
Opera Prima (cel mai prestigios
premiu literar de debut din
România), în 2004.
În 2008 a publicat Aşacum a fost (Ed. Vinea), iar în
2009 L-am luat deoparte şi i-amspus (Ed. Brumar), care a câşti-
gat Premiul “Marin Mincu” (cel
mai important premiu literar din
România pentru autori sub 35 de
ani) în 2010.
A realizat rubrici, intervi-
uri şi anchete literare pentru mai
multe reviste şi a participat la
lecturi publice în Spania, Germa-
nia şi Italia. A fost redactor la re-
vista Oglinda literară, între 2003
– 2007. Din 2011 este redactor
asociat la revista Zon@ Literară.
Este realizatorul antolo-
giei Poezia antiutopică. O an-tologie a douămiismului poeticromânesc (Ed. Paralela 45, 2010),
prima antologie retrospectivă a
generaţiei 2000 a literaturii
române. În prezent, locuieşte la
Sassari, în Italia.
chiamerò quella ragazza
che cammina davanti a me con la
testa china
i suoi tacchi colpiscono il marciapiede
la gonna a quadretti si solleva
ad ogni suo passo
sembra scappare
sembra scappare da qualcosa.
o să strig după fata aia
care merge în faţa mea cu capul
plecat
tocurile ei plesnesc trotuarul
fusta în carouri se ridică
la fiece pas
parcă fuge
parcă fuge de ceva
parcă fuge sembra scappare
o fată una ragazza
a venit la mine o fată
abia îndrăzneam s-o privesc
m-a luat de mână
ne-am urcat în autobuz
iar în autobuz se îngrămădiseră
toţi
de aceea am stat
în picioare
ţinându-ne în continuare de mână
şi-am coborât după câteva staţii
nu mi-a zis nimic
doar mi-a dat drumul uşor la
mână
şi a dispărut printre oameni
mi si è avvicinata una ragazza
a malapena osavo guardarla
mi ha preso la mano
siamo saliti sull'autobus
ma sull'autobus si erano ammassati
tutti
perciò siamo rimasti
in piedi
continuando a tenerci per la mano
e siamo scesi dopo alcune fermate
non mi ha detto nulla
ha lasciato cadere lentamente la
mia mano
ed è scomparsa in mezzo alla gente.
trupurile peste trupul ei corpi sul suo corpo
mă ţin strâns de bara din
autobuz
încerc să desluşesc ceva pe feţele
adormite
ale oamenilor
încă mă simt ca în visul din acea
dimineaţă
când mă aflam în podul unei case
înalte de lemn înnegrit
printre porumbei şi fân umed
auzeam huruitul unui motor
vechi
urechile mi se înfundaseră
iar eu priveam prin binoclu
departe
pe câmpul întins până spre cerul
roşu
trupurile îngrămădite şi agitate
peste trupul ei.
afferro con forza la barra di
sostegno in autobus
tento di percepire qualcosa sulle
facce assopite
della gente
tuttora ho la sensazione di essere
dentro il sogno di quella mattina
di essere nella soffitta di una casa
massiccia di legno annerito
tra colombe e fieno bagnato
avvertivo il lamento di un vecchio
motore
mi si erano otturate le orecchie
ed io scrutavo l'orizzonte con il
binocolo
lungo il campo ampio fino al cielo
rossiccio
i corpi ammassati e inquieti
sul suo corpo.
Itaca 31
într-o noapte am visat o maşină de tocat
lua de ciuf nişte oameni
cu membre fragede bine conturate
îi arunca prin cuţite
îi toca
o masă umană mărunţită însângerată
ieşeau din mine aburi calzi
şi asta era singura mea bucurie.
într-o cameră goală
singura mea bucurie
una notte ho sognato un tritacarne
acciuffava certe persone
dagli arti esili ben delineati
li gettava tra i coltelli
li tritava
una pasta umana sminuzzata e sanguinante
fuoriusciva da me un vapore acqueo caldo
e questo era l'unico mio gaudio.
m-am trezit într-o cameră goală
vedeam doar lucruri vechi
zgomotele uşor se transformau în
voci
ascuţite şi stranii de femeie
subţiri de copii
dure de bărbaţi.
să-l înmormântăm cât mai repede
spuneau vocile de bărbaţi
să-l spălăm, să-l îmbrăcăm frumos
şi să-l veghem
spuneau vocile de femei
copiii râdeau şi priveau în sus
afară în curte răsărea o groapă.
„Structura poemelor estealgoritmicǎ aproape: uverturǎcu comportamente fireşti unorcopii, urmatǎ de mişcarea fi-nalǎ, în care tot ce era scherzo,tot ce ţinea de joacǎ, devine jocgrav, cu semnificaţii arhetipale.Trebuie sǎ ai o simţire adoles-centinǎ ca a lui D.D. Marin casǎ poţi spune cǎ o fatǎ e Dum-nezeu. Însǎ eroii sǎi sunt ado-lescenţi cu un univers interiorcatastrofic. Marca lui Daniel D.Marin ca scriitor este îmbinareadintre candoarea puberalǎ cuviziunile reci ale torturilor fiziceşi psihice.”
(Felix Nicolau)
„Oricât de elegante arfi desenele conturate de DanielD. Marin şi oricât de vaporoasesiluetele prinse în ele, o undăanxioasă le tulbură delicateţea,aşezându-le într-un context defragilitate. Fragilitate a scrii-turii, cultivată anume, dintr-oestetică a „naivităţii” ca autentici-tate, dar şi fragilitate a stărilor,abia conturate şi încă tremurândsub efectul transcrierii; dar maiales fragilitate existenţială,tradusă ca mică panică de real.Daniel D. Marin merge şi el peantiretorism, pe scriitura cool,pe nonşalanţă, dar nu uită mainiciodată să topească în stărileînşirate un grăunte de anxietate.Spre acurateţea poemelor, o facedupă o farmacie homeopatică.”
(Al. Cistelecan)
scrisoarea
înfăşurase bine scrisoarea în mână
ochii i se îngustau
şi simţea un gust acru în gură
noaptea
se împerecheau gândacii leneşi
sub privirea ei atentă şi rea
iar patul se mişca imperceptibil
sub plapumă
stătea ea chircită
în rochia ei neagră
în singura ei rochie neagră
cu o scrisoare răsucită în mână
şi mâna i se desfăcea şi i se
strângea
convulsiv iar scrisoarea rămânea
lipită acolo
puternică şi caldă
l'unico gaudio
mi sono svegliato dentro una stanza vuota
osservavo solo cose vecchie
i rumori lentamente si trasformavano
in voci
acute e strane di donne
sottili di bambini
forti di uomini.
seppelliamolo quanto più in fretta possibile
dicevano le voci di uomini
laviamolo, vestiamolo per bene e
vegliamolo
dicevano le voci di donne
i bambini ridevano e guardavano in alto
fuori nel cortile spuntava una fossa.
dentro una stanza vuota
la lettera
aveva arrotolato per bene la lettera
nella mano
gli occhi gli si stavano rimpicciolendo
e sentiva un gusto aspro in bocca
di notte
si accoppiavano gli scarafaggi accidiosi
sotto il suo sguardo attento e cattivo
e il letto si spostava impercettibilmente
sotto la coperta
lei stava china
nella suo vestito nero
nell'unico suo vestito nero
con una lettera arrotolata nella mano
e la mano si apriva e si chiudeva
convulsivamente ma la lettera con-
tinuava a rimanere attaccata lì
potente e calda.
Trad. în limba italiană: LORENA CURIMAN
Itaca32
Larisa Caudron
(Belgia)
Îţi aminteşti de seara când miroseai
a ploaie
Şi picuri calzi de rouă pe gene-ţi
tremurau?
Veneai purtând miresme şi în
priviri văpaie,
iar palmele deschise liră de dor cântau...
Mă oglindeam în vise, atât de pur,
frumoasă,
colibe dragi de lotuşi tăcerilor durând...
Aveam închisă-n suflet imaginea
duioasă
a fericirii apă, pe iris lunecând...
De-atunci s-au dus cu anii, zburând
învălmăşite
Şi zori, şi nopţi, şi şoapte, de zâmbet trist
pătrunse.
Mă chinuie adesea în somn, neispăşite,
păcate prin iubire de ochi străin ascunse.
Mă-ntreb mereu şi caut să pot să
înţeleg,
ce vrajă-ascunzi sub pleoape şi-n
inimă ce frângeri...?
Înfiorări de buze nu uit şi tot aleg
din gesturi încâlcite, dulci-amărui
atingeri...
Privesc prin geam murdar o fată
fără vină...
ca şi atunci, demult, luna-i pe cer
bălaie...
Arată-mi iarna dragostea în prag
Şi lasă lin să cadă în puful de pe drumuri
atâtea flori albastre pe ochii cui mi-e
drag
Şi adu-l lunecând pe vălătuci de fumuri...
De pe oglinzi de ape adună algă verde
Şi pune-i-o în păr, aminte să-şi aducă
cum iedera iubirii în plânset surd se
pierde
Şi cum, perfid, îngheţul pe piept încet se
urcă.
Acolo-n depărtare, şopteşte-i tu la
vreme
ce scâncet se aude, de aripă rănită,
că prinsă sub zăpezi o vrabie mai geme,
lăsându-se curând de geruri adormită...
Şi dacă el, cel drag, va rupe grabnic
pânza
pustiului de ceaţă pe-ncremenitul
suflet,
ca într-un basm de iarnă şi pasărea,
şi frunza
se vor trezi din somn în vară,
printr-un zâmbet.
Basm de iarnă
Remember Doar genele se zbat şi-o lacrimă anină:
îţi aminteşti de seara când miroseai a
ploaie...?
O linişte rea se întinde
tăiată de ţipăt-durere.
Pe mine din nou mă cuprinde
tristeţea, amară părere...
Medalion liric
Apus în deltă
Apusul în sunet vibrează,
pe clape de vânt aninat.
Se-nvăluie-n pene de barză
Şi-ngână un bocet uitat.
Trestii golite de viaţă
leagănă mâluri vâscoase.
Nuferi uscaţi se agaţă
de visul vremii ploioase.
Ouă de raţe şi stârci
crapă sub ciocuri de pradă.
Ies de sub ierburi, pe brânci,
viermii-n hilară paradă.
Fluturi greoi, obosiţi,
încearcă să salte-n lumină.
Limbi lungi de dulăi hămesiţi
din boturi căscate atârnă.
La foc stau pescarii cei duri
Şoptind amintiri cu Terente.
Nesigure mâini către guri
duc linguri în gesturi latente.
O lotcă arar se îndreaptă
spre astrul de val înghiţit.
Luna, o pară prea coaptă,
se-ascunde în nor adormit.
Itaca 33
Iubirea şi dispreţul mă inundă
Vin ploile de sare în oglinzi
Luceferi rari şi stinşi cad în biserici;
Pe coama lumii vifori de iepe albe
zburdă,
Spărgând sămânţa firii în cioburi de
omizi.
Oştiri de crabi anemici polenizează
marea...
Bătrâni acriţi de ani în trup de beduini
Izbesc în poarta vieţii cu boantele iluzii
Şi clocotesc în Hades idei de fii
meschini.
Pârjol de vise saltă în ceara din odăjdii...
Scheletice priviri mă ţintuiesc;
Crabii mă devorează, sluţind de vis
primejdii
Şi iepele mă calcă pe lutul sufletesc...
Gânduri de iarnăFurtuna
Furtună interioară
Dezagregare
E ninsă rugina pe umede dealuri:
zăpada e ternă, murdară…
Iarba-ngheţată, beteală sticloasă,
scrâşneşte greu sub povară;
Lumina se cerne prin site de valuri şi
pâcla inundă cărarea,
O cergă dungată, hlamidă apoasă,
se-aşterne apoi ca uitarea.
Un ram descărnat de frunze, bolnav,
întinde un deget spre soare
Şi ciotul l-apasă cu sete în coaste,
fără să-i pese că-l doare;
E jalnic sărmanul, apatic, gângav,
slăbit de aprige geruri,
Iar norii îşi cheamă fârtaţii la
oaste şi lupta purcede în ceruri.
Mai vine şi bruma cu grabă sărind
în suliţi de chiciură groasă;
Se zguduie geamul şi şuieră hor-
nul de-atâta zarvă nervoasă;
Se-alătură vântul ca lupii urlând,
zbârlindu-şi coama nebună,
Al iernii licorn împunge cu cornul
un soare ucis de furtună.
Aş vrea să mai pot să cred în iu-
bire şi flori pe pleoape să-mi pun,
S-alerg pe poteci de pădure-n
neştire şi rouă în pumni să adun.
Dar dusă-i speranţa şi plâng în
tăcere; capul pe pernă mi-e greu.
E soare afară, dar nu-i mângâiere:
furtuna e-n sufletul meu…
Demoni blânzi dansează-n zâne hâde
Şi fulgere coclite tresar în gând pieziş.
Mi-e ochiul plin de şerpi si dure pânde
Şi strâng cu goale oase, osânde,
pe furiş.
Un Ares bun îmi mângâie obrazul
cu flori fără noroc, neînflorite,
Iar patimi crude împrăştie talazul
de creieri inflamaţi în necuvinte.
Vreau gura s-o ferec în mut amalgam,
mâniei zăbală să pun;
Gânduri răzleţe, desprinse din ham
în mine tot caut s-adun.
Dar pipăi molcom, cu spinii tociţi,
dorinţa supremă de urlet;
Din cupe-priviri aleg obidind
boabe, turcoaze de plânset...
Pe creste zdrelite de nouri, furtuna
goneşte în noapte.
Valuri de frunze avântă în cercuri
Şi freamăt de tainice şoapte.
Un dans nebunesc mă-nvârte în
drum, izbind pământul cu ură.
Mă simt azvârlită în praf şi în
scrum şi sânge îmi curge pe gură.
Când cerul se crapă curgând în şu-
voaie, cu zgomot de stânci în cădere,
Mi-s ochii orbiţi de-ntuneric şi ploaie,
iar trupul zdrobit de durere.
Aş vrea să vorbesc, să-mi urlu amarul,
dar vocea mi-e stinsă şi slabă.
Nu pot să aprind un sloi cu am-
narul şi-o pană de lebădă albă.
Mi-e mintea năucă de gânduri cer-
nite: un drum pustiit, fără viaţă.
Se tânguie vântul prin crengi vestejite
Şi, crud, mă loveşte în faţă.
Mă apăr cu palma – o frunză us-
cată ce lunecă lin peste unde.
O lacrimă arde, de sete purtată,
aici, nicăieri şi niciunde.
Privesc printre gene şi număr în
gând cadenţa din focul ce cântă,
Scânteia şi-aroma de lemn mă
adoarme, iar glasul lui mă încântă.
Mă las legănată de flacără, blând,
când seara se-mbracă în robă,
Urgia-i departe cu recile-i arme:
mi-e gândul la jarul din sobă…
De-aş arde ca el, mocnind liniştit,
iţind câte-o flamă, cu lene,
Aş da pe pustii al inimii sunet şi
torţa ascunsă în vene…
În vatră aş pune un crin ofilit,
spunându-i fumul să-l poarte
Pe aripi de ger lovite de tunet, în
zare, departe, departe…
Itaca34
Angela Mamier – Nache
(Franţa)
«Le seul monde véritable est le monde primitif
où tout est possibleet rien n’est actualisé»
Emile Cioran
Les torrents mordillent cuisses et
chevilles,
Annoncent les couleurs directes de
la vie.
L’enfant regarde les grands de ce
monde.
Le paysan écrase un oignon,
Une tranche de lard
Sur le pain sec du partage,
Mange de ses trois dents,
Jette un regard rassuré
Vers la croûte craquelée de la terre,
Boit de l’eau dans la cruche
d’argile-
Humble sphinx, terrassé de fatigue,
Assoupi….
Dans les bras de ces nobles
Meules de foin.
Ceux qui sont partis ,
Nous ne les voyons plus,
Nous ne les entendrons plus
Peut-être leur réponse reviendra-t-
elle
Ceux qui sont partis,
Nous ne les verrons plus,
Nous ne les entendrons plus.
Ils restent couchés ,
Plongés dans les pensées,
Dans cette longue saison,
Interminable cité de l’hiver
Peut-être viennent-t-ils
Et reviennent–t-ils
Dans des rêves étranges, éveillés ?
Ceux qui sont partis
Nous ne les voyons plus
Nous ne les entendrons plus
Nous les prions qu’ils ne bougent
plus
In memoriam
AngélusMănâncă cu cei trei dinţi
Aruncă o privire senină
Spre coaja scrijelită (crăpată) a
pământului
Bea apă din ulciorul din argilă
Sfinx umil, doborât de oboseală
Aţipit
În braţele atâtor nobile
Căpiţe de fân.
De la vie.
Pagina de poezie în limba franceză
*
Torenţii muşcă coapse şi glezne
Anunţă culorile directe ale vieţii
Copilul priveşte oamenii mari ai
acestei lumi
Ţăranul striveşte o ceapă
Pe pâinea de împărţeală
Bucata de slănină,
Peter et Françoise Hill«Mamie» Simone
Qu’ils soient sages et reclus
Dans le labyrinthe de nos âmes,
Soignés, ordonnés, éblouissants,
Dans leurs chaussures et habits
neufs
Préparés pour la fête,
Comme pour un éternel mariage
Entre le jour et la nuit
*
Cei care sunt plecaţi
Nu-i voi mai vedea
Nu-i vom auzi
Poate că răspunsul lor ne va
reveni
Cei care sunt plecaţi
Nu-i vom mai vedea
Nu-i vom mai auzi
Rămân întinşi
Cufundaţi în gândurile lor
În acest lung anotimp
Interminabilă cetate a iernii
Poate că vin
Poate că ne revin
În vise stranii, cu ochii deschişi
Cei care sunt duşi
Nu-i mai vedem
Nu-i vom mai auzi
Îi rugăm să nu se mai mişte
Să fie cuminţi şi solitari
În labirintul sufletelor noastre
Dichisiţi, rânduiţi, sclipitori
În încălţările şi hainele noi
Pregătite de sărbătoare
Ca pentru o nuntă eternă
Între ziuă şi noapte
Angélus
In memoriam
Incantation
Itaca 35
Balazs F. Attila
(Slovacia)
diligence et de la bonne foi a rangé la
chambre
ensuite dans le piège calme du silence
j’ai toujours attendu quelque chose
que jamais j’ ai su nommerj’ai
glissé seulement sur ses vagues
l’intuition du murmure de la coquille
*
În camera mea de 2x4 din poduri furate
bulendre am adunat: străchini centenare
căni daraci oale străbune vopsite şi
cioplite caiere ceasuri călimări mojare
tălăngi frigărui se-nşirau în colecţia-mi
şi desigur preferatele-mi cărţi pe care
la fiecare mutare grijuliu
le-am împachetat
în dezordinea-mi logic elaborată
n-am răbdat amestec străin
am trimis fata care cu sârguinţă
şi bună-credinţă a rânduit odaia
apoi în amorţitoarea capcană a liniştii
am aşteptat mereu ceva ce a numi
niciodată n-am ştiut
am fluturat doar pe valurile-i
a scoicii şoapte intuiţie
Les odeurs
Lumière filtrée par le rideau
Nudité de la tentation divine
Clef tombée de la serrure
Le tic-tac essouflé de l’heure
Bouteilles de vin
Des verres des mégots
L’estampe de la tête sur l’oreiller
Le drap
Ricaneur d’ une vieille
Et celle qui reste au bord du lit
C’ est pas toi
*
Mirosurile
strecurată lumină prin perdea
goliciunea ispitei dumnezeieşti
din încuietoare căzută cheie
ticăitul gâfâit al orei
ceşti de cafea pahare mucuri
stampa capului pe pernă
Incantation
Nature morte
dans ma pièce de 3x4 des greniers
volés
j’ai ramassé des nippes : des
écuelles centenaries
des tasses des cruches ancestrales
peintes et
sculptées quenouillées montres
encriers mortiers
sonnailles brochettes s’ alignaient
dans ma collection
et bien sùr mes livres préférés
que soucieux à chaque déménagement
je les ai emballés
et quelques bouteilles de vin rouge sec
dans mon désordre logiquement
élaboré
j’ai pas supporté d’ immixtion
étrangère
j’ai chassé la fille qui avec de la
cearşaful e
rânjit de babă
şi cea care stă pe-a patului margine
nu eşti tu –
Accessories
Cœurs pairs, veillées d’étoiles
Faites disparaître les mauvais instants
Brûlez-les au-dessus de la terre
Pâles lumières
Pourchassez, jetez les faux soleils
Les frissons troubles, les heures
en cendres
Les nuits fantômes sans voix
Que disparaissent
Le cœur vide
Le sang malade dans le visage de cire
Le mauvais œil
Sortez les griffes de ce cœur aveugle
Cette voix éteinte, ce corps meurtri
Cœurs pairs, veillées d’étoiles
Approchez-vous et ceignez-moi
Les couronnes de ces astres
Enivrants
Que les bonnes étoiles
Me répandent très loin
Comme la plus heureuse
des poussières
De cette galaxie.
*
Inimi pereche, stele de veghe
Faceţi să dispară clipele rele
Ardeţi-le deasupra glodului
Palide lumini
Urmăriţi, alungaţi soarele fals
Frisoanele tulburi, orele cenuşă
Nopţi fantome fără voce
Să dispară inima goală
Sângele bolnav în chipul de ceară
Ochiul rău
Scoateţi ghearele inimii oarbe
Această voce stinsă, corp rănit
Pregătiţi un timp senin
Gânduri albe în apusa
Din cârpe care va arde
Cu şerpii durerii,
Blestemat descântec
Pământul să înverzească
În jurul taliei mele
Ca dragostea ta să vină
Să mă bea
Inimi pereche, stele de veghe
Apropiaţi-vă şi puneţi-mi
Coroanele acestor aştri
Ameţitori
Itaca36
Valery Oişteanu
(S.U.A.)
to my father on the 10th anniversary
The journey to eternity begins at
noon, April 7, 2003
At the Sephardic Cemetery in
Bucharest.
Ishkadal ve-isskadal shme raba
Accept as an honored guest Mihail
Oighenstein
Born May 4, 1916 in Beltzi
Just one month shy of his 87th
birthday,
A crude pine coffin covered with
black velvet.
Passed away in his sleep at the
Jewish Community Nursing Home
His son Andrei reads a farewell let-
ter between the tears
In front of the family and high
powered mourners,
His niece Anca places flowers on
the casket
And we all make peace with his
memory
Asking for forgiveness and forgiving
back in kind.
Suddenly four burly-looking
gravediggers burst into the chapel
Transporting him with an ancient
wheel cart to the freshly dug grave
They are dressed in peasants fur
hats and rubber boots
And lower his coffin with a thud,
Seulb! She sings, Seulb! on manic
panic street
Left eye missing, eye-patch on the
right eye
Her left foot in the right high heel shoe
The right hand in the left red glove
The left hand holds love in a suitcase
Her absent mind unfitting in the
dark room
The errant heart lost aboard an un-
moving train
Inside the cathedral there is a big tree
Dead birds hanging from the dead
forest
The church bells chimes six, and again
The clock shows always six twenty
A pregnant angel is due to give birth
His left wing is missing, scars on the
back
Screeching sounds from the right wing
Refuses to accept hospital delivery
The Lady Sings the
Blues, Backwards
Kaddish for MishaI am reading the transliterated
Hebrew prayer
Over a crude grave for Maileh
ben Kolem.
The dogs are quiet now, some
lurking next to the grave.
I am trying to scare them away.
“Don’t provoke them” says Angela
“They will gang up on you!”
Don’t worry; I have the powers of
“the Purgatory dog master”.
I say with deep voice “Stay
away!” to the strays
They listen to my gurgling sound
and scurry to the bush
As I recite the lines of the Kaddish,
The old cantor repeats them after me.
I ask myself if my father’s soul
will ascend to Heaven
The wet earth falls on his casket
from my mother’s hand
She cannot lift the heavy shovel.
Amana, my niece holds the flowers
Close to her, before spreading them
Over the fresh dirt on top of his grave
Where is he going… to the Paradise
for commies?
His eternal destination at the end
of the bumpy ride called life
He survived pogroms and Stalin,
wars and revolution
Escaped from German POW
camps and Russian gulag
Helping others at the great danger
to himself
Pagina de poezie în limba engleză
He was a good husband and a good
father to my brother.
He showed righteous behavior to
his family and friends,
A real mensch, idealists till the end
Our tears fall on the broken gray
gravestones
I forgive him for everything….
So may his soul rest in peace!
Kaddish for Misha
The Lady Sings the Blues,
Backwards
Without you, Leo!
Itaca 37
Balazs F. Attila
(Slovacia)
from that book, which can be
the translation of that one
for which we have a word that
never wears out –
my life is missing something –
to give an example a love story
(I should have capitalized this)
near which I should have lived my life,
as only a young man in his dreams
could do
or as only in the memories of an
old man could be possible –
like a drunkard being sent away,
the imagination
retires to itself –
there will be a day when I will come
back
face enlightened
with the most ancestral instincts
Without you, Leo!
Still Something Is
Missing
there will be a day when
accursed by the apparition near the
world’s space
I pick a flower up for you
from a perfect plain
and count beside you the wind’s petals
there will be a night
when we watch the moon
from a fixed point of the chasm
smelling of hay
there will be a moment
when meaning loses any word
and we will understand each other though
we have no harmony anymore:
the adopted children of death
and like dust into dust we will slide
the one toward the other
and toward the earth
catching us in its huge texture.
The lady sings to the dessert sands
Her left breast is on my right lips
Erotic sounds from below, deep voice
The left/right echo comes from above
A wedding in the dig out hole at
the cemetery
The butterflies are in white tuxedoes
The gravediggers are nude except
boots
It is all backwards diving into the sky
Art imitates life, life blurs into death
Dream first, live later, birds of vapor
Castles from clouds, soluble air
balloons
Motorcycles Angels, sidecar preachers
Where is the exit? Where is the blues?
Seulb Seulb! Where is the bluuues!
Where the movies come alive,
than die suddenly
Where Marilyn Monroe sings her
sultry poetry
Where film-mafia meets the star-
makers
A shy brainiak poet has passed
away quietly
A four dimensional life folded, in
a very hurry
Lost forever in the shadows in the
immortality alley,
How can I watch a new flick
without flinching?
Empty responses, empty feelings
of loss
Bizarre dancers hanging with soldiers
and sailors
We all had a laugh, but it suddenly
stopped
Something is not right, “mon
amie fatigue”
Mon Amie Fatigue, is it worth living
without you
We are still lost in Purgatory
searching for the exit
Is there a way to the Nirvana for
the geniuses?
The world tilted, under the weight
of assumption
Tempus fugit, litera scripta manet!
A life of an exceptional spirit
traded for coupons,
Mon Amie Fatigue, no more
dangerous critique
Only unfulfilled possibilities of
short dreams
To travel with Fundoianu to Buenos Aires
Bohemian destiny? Aristocratic smile!
Mon amie fatique! Just pleasant
remembrances
Surrealist glasses with tears on them
Alone, but not lonely, unbroken
Romanian soul.
For Alex-Leo Şerban
Imploding humanity in a
Kafkaesque banal existence,
Bleeding unforgettable existential
narrative
va fi o zi, în care blestemat de
apariţie
pe lîngă-a lumii-ntindere
îţi rup o floare pe o imaculată
cîmpie şi împreună cu tine număr
ale vîntului petale lăsate
va fi o noapte, în care în îmbătă-
toare
miresme de fîn de pe-al hăului
punct fix
privim luna
va fi o clipă, cînd înţelesu-şi
pierde
orice cuvînt şi totuşi ne vom
înţelege unul pe altul
atunci cînd arunca-vom orice-ar-
monie:
ai morţii copii adoptaţi
şi ca ţărînă-n ţărînă aluneca-vom
unul spre celălalt
şi-nspre pămîntul ce-n
a capilarelor ţesătură-i ne prinde
Itaca38
Florian Zapra – o definiţie în tot ceea ce face: filmul
Atunci când drumurile nu
le cunoşti, atunci când privirile
celor din jur sunt atât de senine, te
încurci parcă şi mai tare în senti-
mente vrând să dai deoparte dorul
de părinţi, de casă, de zăpezi şi de
cireşe, dorul de prieteni, nu pentru
a te transforma peste noapte într-o
celebritate, ci pentru a reuşi să faci
aceste drumuri, cu aceste priviri
care te urmăresc cu interes, să le
cunoşti, să te recunoască, să fii respec-
tat pentru munca ta pentru că e făcută
cu suflet din speranţe şi din vise.
Atunci când gusturile devin
amintiri, atunci când amintirile
devin grele, verticalitatea sau sensul
infinitului parcurs de a rămâne un
om de calitate fac din tine un gân-
ditor cu fapte. Fapte cu ecou. Numele
tău să fie auzit în cele mai frumoase
culori ale curcubeului!
Florian Zapra s-a născut la
data de 14 august 1977 în Lunca
Ilvei, Bistriţa Năsăud. A ajuns în
Dublin în anul 2000, singur, fără
familie, fără părinţi. Aceştia au
rămas în România. Cu „mersul lui
de pistolar”, aşa cum îi spun prie-
tenii, Florian a început o nouă viaţă
luând greutăţile în spate, acceptând
realitatea şi continuând să viseze la
tot ce va face în Irlanda.
Visele au prins contur. A
studiat drama la „Gaiety School Of
Acting”, după care a continuat cu
„Acting for Camera”. În anul 2010
a fost ales pentru rolul de Rough
Men în Treasure Island regizat de
Steve Barron, unde a avut un scurt
dialog în limba română. Filmul a
apărut în decembrie 2012 şi a avut
un buget de 20 de milioane de euro.
A continuat cu filmul de
scurt metraj Clowns, pe care l-a
produs şi care a fost nominalizat la
„Underground Cinema Film Festi-
val” (festival de film care se axează
mai mult pe cinefilii independenţi) şi
are loc în fiecare an în Dublin,
fiind şi primul festival de film la
care Clowns a luat parte.
A jucat rolul Centurion ală-
turi de actorul francez Gerard De-
pardieu în filmul Astérix et Obélix:Au Service de Sa Majesté, regizat de
Laurent Tirard, având toate dia-
logurile în limba franceză.
A jucat în Standby, în regia
Rob Burke şi Ronan Burke, alături
de actorii Brian Gleeson, Jessica
Paré şi Stanley Townsend.
Actorul preferat al lui Florian
este Robert De Niro, care spunea
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA
CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN
la un moment dat un gând ca o
povaţă: „În viaţă înveţi cele mai
importante două lucruri: niciodată
să nu-ţi abandonezi prietenii la greu
şi întotdeauna să-ţi ţii gura.”
În anul 2012 a participat la
festivalul de film „Comedy Cluj”,
o ediţie în care Florian Zapra a
prezentat filmul de scurtmetraj Ozîn descrierea căruia descoperim o
isteţime filosofică scăldată într-o
realitate inocent masculină: „Fantezia
unui bărbat e dilema altuia”. Un
scurtmetraj filmat în doar două zile
şi „trei minute şi jumătate”.
Florian Zapra este fonda-
torul Festivalului Internaţional de
Muzică şi Film de Scurt Metraj din
Dublin. Este producător de filme de
scurt metraj: Clowns, Oz, Prinochii lui, Animals.
A participat la diferite festi-
valuri şi a obţinut premii: Clowns(2012) – Cea Mai Bună Comedie la
Ballinamore FF, Cel Mai Bun Cine-
matograf Ballinamore FF.
A fost nominalizat: Clowns– Cea Mai Bună Comedie – Dublin
Underground FF, Cel Mai Bun
Audio – Limerick Institute Tech-
nology FF, Cel Mai Bun Scenariu
LITFF, Cel Mai Bun Film LITFF.
Felicitări, Florian Zapra!
Suntem alături de tine şi ne vom
bucura de fiecare împlinire a ta,
pentru că ştim, multe mai ai de
făcut, multe împliniri vei avea şi
multă bucurie vei aduce în sufletele
românilor de acasă şi din Irlanda.
„În drumul nostru spre nicăieri, definiţia fiecăruia o găsim în ceea ce facem, şi mai puţin înceea ce spunem. Şi dacă ar fi să mă-ntorc să iau totul de la capăt, aş face tot la fel… nici maibine, nici mai rău, mulţumesc celor care au avut încredere în mine şi m-au susţinut.”
Florian Zapra
- Dorina Şişu -
Itaca 39
Cristina Ştefania Ţărean şi Grupul Vocal Trăistuţa
sau Cum să aprinzi stele cu sufletul
Demult, atât de demult
încât nici Dumnezeu nu mai ţine
minte când s-a întâmplat, unul din-
tre primii oameni, în loc să doarmă
lângă foc, alături de partenera lui
de viaţă, stătea în faţa peşterii şi as-
culta liniştea nopţii, întunecată,
când din adâncul sufletului i-a
răsărit pe buze numele femeii lui,
l-a rostit melodios, în mai multe
feluri şi a început să cânte iubirea
pentru ea şi bucuria de a-i fi
aproape. Cum sunetul vocii lui
săgeta întunericul, ridicându-se
spre cer, cum se aprindea o lumină
pe care el, mai apoi, a numit-o stea.
Altădată, fiind plecat la vănătoare,
departe de iubită, a cântat de dor,
iar pe cer s-a aprins o altă stea.
Auzindu-l, au început şi alţi oa-
meni să cânte, de atunci cerul fiind
luminat de puzderie de stele, unele
purtând în lumina lor bucuriile oa-
menilor, altele dorul, supărarea,
obiceiurile sau muncile lor, ori, alt-
fel spus, Viaţa.
Am cunoscut-o pe Cristina
Ştefania Ţărean în vara anului 2012,
la una din întâlnirile cenaclului
„Cuvinte dumicate în vin”, pe vre-
mea când inventasem şi abia puse-
sem pe picioare Centrul cultural
român din Dublin. Chiar avem o
fotografie la Biblioteca „Fănuş
Neagu”, atunci încă în stare de
organizare şi catalogare.
Ştiam de existenţa dum-
neaei şi a grupului de muzică pe
care îl conduce şi am fost încântaţi
să descoperim un om pasionat de
ceea ce face şi dăruit cu totul artei
pentru care Dumnezeu a înzestrat-o.
Să vorbim, înainte de toate,
de omul şi artistul, interpretul de
muzică populară Cristina Ştefania
Ţărean (Marinescu).
Născută la Sibiu, în Ajunul
Crăciunului din 1983, primeşte nu-
mele lui Iisus şi al Sfântului din
ziua de 27 decembrie. Urmează
cursurile şcolii din cartier, apoi
Colegiul Economic „George Bari-
ţiu” şi, în final, Universitatea „Lu-
cian Blaga”, cu specializare în
psihologie. După susţinerea lucră-
rii de licenţă, în 2009, părăseşte
oraşul natal şi România, urmându-l
în Irlanda pe domnul Ţărean.
„…Porneam pe drumuri de ţarăstrăină, dorind să-i fiu alături celuice urma să-mi fie soţ….”, după
cum ne mărturiseşte însăşi artista.
Pasiunea pentru actul artistic
s-a manifestat încă din copilărie,
când, la vârsta de 13 ani, a fost
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA
CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN
selectată la Palatul Copiilor din
Sibiu, secţiile de sculptură şi mu-
zică populară. În cele din urmă,
muzica s-a dovedit a fi domeniul în
care a excelat şi i-a adus mai multe
satisfacţii, pentru că „…muzica afost cea care m-a adus în faţa pu-blicului şi m-a făcut să mă îndră-gostesc de scenă.”
Devine astfel solistă a
Ansamblului Cibinul şi participă la
numeroase festivaluri de folclor,
unde talentul adolescentei nu trece
neobservat, fiind răsplătit cu premii
importante. La Festivalul „Moştenire
din bătrâni” de la Avrig, judeţul Sibiu
– 1997, obţine locul II; la Festivalul
Naţional „Maria Tănase” de la
Craiova – 1998, obţine locul I; la
Festivalul „Flori Bănăţene” de la
Timişoara – 1999, obţine locul I la
secţiunea solişti vocali; la Festi-
valul „Vara, vara-primăvara” de la
Sibiu – 2005, obţine Premiul spe-
cial de popularitate.
Cristina Ştefania Ţărean
(Marinescu) are nostalgii calde
pentru această perioadă din viaţa
ei: „Silvia şi Ioan Macrea, core-grafii şi sufletul Ansamblului „Ci-binul”, au semănat şi în inima meadragostea pentru cântecul dragpopular, iar pentru aceasta le suntprofund îndatorată”.
Urmează perioada de împli-
nire artistică, venită odată cu coop-
tarea în rândurile Ansamblului
„Căluşerul din Orlat”, condus de
domnul Stelian Stoica, ansamblu
cu o tradiţie de peste 30 de ani.
(continuare în pag.40)
- Viorel Ploeşteanu -
Itaca40
în slujba folclorului românesc, de-
venit între timp Ansamblul Profe-
sionist „Jidvei România”. Alături
de colegii ei, Cristina Ştefania
Ţărean a susţinut spectacole în
toate zonele României, dar şi în stră-
inătate, bucurându-se de dragostea
şi aprecierea publicului.
După anul 2009, când s-a
stabilit în Irlanda, artista a mai
urcat pe scenă, ocazional, alături de
foştii săi colegi, la invitaţia
maestrului Stelian Stoica.
Despre viaţa din Irlanda,
Cristina Ştefania Ţărean vorbeşte
cu optimism: „Irlanda, ţara noas-tră adoptivă, nu a avut pentru noinumai lapte şi miere, dar iată căazi putem spune cu bucurie că sun-tem pe drumul cel bun”.
Cum nu putea rămâne mult
timp departe de muzică, reuşeşte în
data de 5 noiembrie 2011 să înfi-
inţeze, prin forţe proprii, Grupul
Vocal Trăistuţa. La început a fost
greu, însă niciun obiectiv măreţ nu
se împlineşte cu uşurinţă. Treptat
s-a închegat un frumos grup de
copii, români şi moldoveni (români
şi români!), cu vârsta cuprinsă între
4 şi 12 ani, care acum sunt în
număr de 16. Având susţinerea totală
a soţului său, Cristina reuşeşte să
achiziţioneze costume populare
pentru toţi membrii grupului. Cu
aceste costume naţionale a organi-
zat şi o expoziţie la una din biseri-
cile româneşti din Dublin, în luna
noiembrie 2012, care s-a bucurat
de un real succes la publicul iubitor
de tradiţii şi simbolistică populară.
Grupul Vocal Trăistuţa, de
mai bine de un an de zile, este o
prezenţă încântătoare în Dublin,
atât pentru români cât şi pentru ir-
landezi, susţinând spectacole apre-
ciate, cu ocazia evenimentelor
organizate de comunităţi româneşti
sau Ambasada României, aşa cum
a fost şi evenimentul de la Man-
sion House, organizat de Ziua
Naţională a României, în data de
29 noiembrie 2012, unde publicul,
în egală măsură românesc şi irlan-
dez, a fost entuziasmat de prezenţa
şi interpretarea copiilor.
Despre această realizare
importantă din viaţa ei de artist,
Cristina Ştefania Ţărean ne spune:
„În urmă cu un an (5 noiembrie
2011 n.n.) se năştea o dorinţă înfăptura-mi însetată de cântecul celipsea deja de o bucată bună devreme din viaţa mea… Aşa a luatfiinţă Grupul vocal de copii Trăis-tuţa, un grup în care bucuria s-atransformat treptat în bucurie su-fletească. Copii ai României şi aiMoldovei noastre soră, ce au însu-fleţit acest gând curat şi de simţireromânească… Copiii noştri frumoşi,născuţi din dorurile grele şi viseleîndrăzneţe, din surâsul cărora senasc alte şi alte idealuri…”
Cristina Ştefania Ţărean,
un artist deosebit şi un om mai pre-
sus de vremuri, pentru care fa-
milia, ţara, tradiţiile şi simţirea
românească se confundă cu propria
viaţă: „Eu, soţul şi fetiţa noastră,bucuria sufletului nostru, ne bucu-răm de fiecare zi pe care o petre-cem împreună şi nădăjduim, ca toţiceilalţi fraţi români, că vor veni şivremuri mai bune. În ţară am lăsatpărinţii. Acolo cu ei e şi dorul celmai mare… La ei ne e gândulmereu şi nu ne dorim decât să-iştim sănătoşi.”
Atâta timp cât există astfel
de oameni, rădăcinile noastre vor
rămâne puternice, iar pomul ro-
mânismului va da roade bogate şi
sănătoase.
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA
CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN
Date de contact:
facebook: Grupul Vocal Traistuta
uneori viaţa e o nebuloasă
în care intri
şi nu mai poţi ieşi.
alteori e o maşină de spălat
care te învârte, te scutură, te spală,
dar nu te curăţă de păcate,
păcat originar, original, cu şi fără
de vină;
e un virus
care-ţi mănâncă din ureche
şi te lasă fără balans, fără balanţă,
fără dinţi (de la atâta împiedicat).
ar putea fi roz
(condiţionalul fiind perfect aplicat)
roz, roz bonbon, roz simplu, roz
compus şi descompus
în toate nuanţele şotronului
de care cu greu îmi mai amintesc,
da’ ce să fac
dacă nu-mi mai place de mult rozul?
***
Simona Bercu Bîrsan
Itaca 41
Simona Bercu Bîrsan – un actor pe scena irlandeză
Simona Bercu Bîrsan, de când sun-teţi în Irlanda şi în ce context aţiajuns aici?
Din 2004. Asta înseamnă
deja 8 ani, un timp care s-a dus
parcă prea repede. Cum am ajuns
aici? L-am urmat pe soţul meu (a
fost angajat de o firmă irlandeză).
Ce ne puteţi spune despre oameniidin Irlanda? Cum v-aţi acomodat?
Acomodarea nu am văzut-o
ca pe un efort, o greutate. A venit
în timp, de la sine. Cât despre oa-
meni, ce să spun? Sunt la fel ori-
unde. Până la urmă, nu naţio-
nalitatea face diferenţa, ci indi-
vidul. Calea cea mai simplă e
dezbrăcarea de prejudecăţi (şi de o
parte, şi de alta).
Ce ne puteţi spune despre meseriade actor? Ce anume jucaţi?
Ha, ha, ha… Întrebarea asta
îmi aminteşte de o altă întrebare:
„De ce vrei să te faci actor?”.
„Vreau să mă fac actor pentru
că…”. Se poate răspunde în multe
moduri, dar cel mai cinstit răspuns
e: „Aşa simt”. E vorba de instinct.
Te atrage şi eşti atât de sigur că şi
poţi să faci meseria asta. Acesta e
începutul… urmează însă trepte (în
sus, în jos… şi tot aşa). Ce anume
joc? Deocamdată Slices, o piesă de
Lia Bugnar. Cred că sunt cea mai
independentă dintre cei ce fac
teatru independent: piesa e „one
woman show” şi, în plus, a trebuit
s-o fac singură, fără regizor. Am
pornit de la zero, mi-am căutat un
text (mulţumesc încă o dată Liei Bug-
nar pentru piesă) şi m-am apucat de
lucru realizând că, în condiţiile date, asta
e singura soluţie. Sala de repetiţii mi-a
fost bucătăria („Teatru în Bucătărie” ar
fi un nume perfect pentru compania la
care visez s-o pun pe picioare într-o
bună zi).
Unde jucaţi în prezent?Primele spectacole le-am jucat
într-o biserică transformată în „arts cen-
tre” (Chapel on the Hill, Killorglin). De-
ocamdată am jucat numai în Co. Kerry.
E o adevărată poveste în spatele orga-
nizării (locurile în care joc, reclama…
oamenii trebuie aduşi la teatru cumva),
lucru pe care îl învăţ din mers. Asta e
partea care mi se pare cea mai dificilă.
Cum este publicul din Irlanda? Cum îlsimţiţi?
Mi-a fost teamă că nu voi fi
înţeleasă (adică oamenii nu vor înţelege
engleza ce-o vorbesc eu, accentul e ceva
ce nu poţi schimba). Se pare că au înţe-
les. La finalul piesei, mulţi au lacrimi în
ochi. Să ajungi la lacrimi, trebuie să te
emoţionezi; să te emoţionezi, trebuie să
înţelegi ce ţi se spune. Mi s-a întâmplat
la câteva spectacole ca lumea să nu
plece din sală după aplauze, aşa că am
putut discuta cu spectatorii chiar deschis
despre temerile mele, despre spectacol.
Vă simţiţi împlinită?Încerc să mă gândesc: ce-ar
putea însemna „împlinită”? Am o fa-
milie, ei sunt partea mare a cercului din
cuvântul ăsta: „împlinire”. Teatrul e
altă parte. Plus altele…
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA
CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN
Ce planuri de viitor aveţi?Bănuiesc că la teatru vă
referiţi. Am în minte deja o piesă (o
piesă din două personaje şi … va
trebui să găsesc pe cineva să re-
gizeze).
Care este replica preferată pentrudumneavoastră?
Nu am o replică preferată.
Există însă un citat care-mi place
mult: „The reason for walking is
destination” (Arthur Hopkins) –
l-am găsit într-o carte scrisă de-o
actriţă şi profesoară de actorie ex-
cepţională, Uta Hagen. O lecţie de
actorie într-o propoziţie.
Ce le transmiteţi românilor din Irlanda?
Numai bine! Şi dacă va fi să vadă
un afiş pe care scrie aşa: „Slices (a play
by Lia Bugnar, performed by Simona
Bercu Bîrsan)” în oraşul unde locuiesc,
ar putea să vină să vadă spectacolul.
- interviu realizat de Dorina Şişu -
Itaca42
Theodora Maria Ciuta,
o stea care şi-a început ascensiunea
Născută într-o familie de
emigranţi români, la Waterford,
Ireland, Theodora este un adoles-
cent cu înalte aspiraţii artistice. La
cei doisprezece ani, are deja gradul
şase la Royal Academy of Music
Ireland, clasa de Dramă, unde este
între cei mai apreciaţi cursanţi, pri-
mind roluri importante în specta-
colele puse în scenă de către
Academie. Teatrul este, de alt-
minteri, pasiunea principală a
Theodorei, talentul şi aptitudinile
îndreptăţind-o să aspire la recu-
noaşterea internaţională în dome-
niul celei de-a şaptea arte şi, de ce
nu, să fie unul dintre numele prin-
cipale pe afişele teatrelor de pe
Broadway.
La îndemnul părinţilor şi al
profesorilor, întru completarea
pregătirii de actor, Theodora
urmează şi cursuri de muzică la
Piano Academy of Ireland, clasa de
pian şi teoria muzicii, unde are
gradul doi.
Talentul nu înseamnă
nimic fără muncă, iar Theodora
ştie acest lucru, rupând o bună
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA
CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN
parte din timpul adolescenţei pentru
a exersa şi a-şi dezvolta aptitu-
dinile, lucru care se reflectă şi în
rezultatele excepţionale obţinute la
examene, toate încununate cu „dis-
tinction”.
Theodora Maria Ciuta este
în anul întâi la Şcoala secundară St.
Louis Rathmines, una dintre cele
mai apreciate şcoli din Dublin. Va-
canţele de vară şi le petrece cu
părinţii şi fratele mai mic, David, în
România, în zona Oaşului, unde îşi
au rădăcinile, încărcându-se su-
fleteşte, spiritual şi intelectual de
tradiţiile ancestrale ale neamului
românesc. Cunoscându-i familia,
putem spune că Theodora benefici-
ază de un cadru moral de excepţie,
având susţinerea necesară în a-şi
împlini visul şi pasiunea.
Noi avem încredere în tine,
Theodora şi îţi dorim succes în ac-
tivitatea artistică pe care ţi-ai ales-o!
- Viorel Ploeşteanu -
„Împreună nu ne vom înstrăina!”
Itaca 43
Emanuel Stoica
(Suedia)
Privesc cu respect spre cei
care au pasiunea de a se confrunta
cu ei înşişi pe tabla de şah. Mărtu-
risesc, nu cred că posed o aseme-
nea răbdare doar pentru un joc,
oricât ar fi de nobil. Consum prea
multe energii în confruntarea cu
mine însumi pe alte paliere ale
vieţii cotidiene. Raţionamentele de
o anumită factură îmi consumă din
ce în ce mai mult aceste energii ca
şi cum, ca un şurub, procesul
gândirii ar ajunge brusc în locuri
ruginite pe care constată surprins
că nu are forţa de a le parcurge la
fel de lejer ca înainte vreme.
Mă întreb dacă nu cumva
am căzut victimă unui fenomen
asupra căruia meditez de când un
prieten mi-a atras atenţia, faptul că
nefolosirea limbii materne ori insufi-
cienta folosire a ei reduce capaci-
tatea de gândire abstractă.
Românul aflat dincolo de
hotarele geografice ale limbii
materne foloseşte gândirea abstractă
foarte rar. Dacă – fiind un om de
condiţie medie – nu are reflexul
intim şi autentic al exerciţiului
cultural, dacă nu se află la studii,
dacă nu este intelectual prin natura
meseriei, situaţia lui este una în
care lucrurile depăşind graniţele
nevoilor cotidiene, ale instinctelor,
sunt un lux inutil, o formă de ne-
bunie, mai ales atunci când psihicul
îi este contaminat cu stilul alarmist
agresiv, preocupările delirante şi
vocabularul de trei-patru sute de
cuvinte al posturilor de televiziune
de acasă.
În aceste condiţii, nevoia
de comunicare într-o limbă română
vie, curată, neburuienoasă – instru-
ment prin care discursul se în-
dreaptă cu eleganţă uneori intra-
ductibilă spre obiective pe care nu
le mănâncă moliile şi rugina – poate
deveni o problemă cu caracter de
criză.
Tatonarea interlocutorului
cu banalităţi ori exagerări de natură
a atrage atenţia riscă să depăşească
uneori limitele pacienţei unui om
aflat în căutarea normalităţii.
Aceasta este o strategie pusă în
practică de către emigranţi nu doar
din ipocrizie, ci mai ales derivată
din anumite stări de fapt. Foarte
puţini au inclus în modelul de viaţă
pe care şi l-au propus în rătăcirile
prin lume dezvoltarea fiinţei lor
spirituale. Nu este atât de mult o
problemă de limbaj, cât mai ales de
preocupări. Principalul vinovat, în
majoritatea cazurilor, este lipsa
obişnuinţei minţii de a pătrunde
mai departe de nevoile cotidiene
ale omului angrenat într-o luptă
care are drept priorităţi mai ales
adaptarea, supravieţuirea şi scopul
majorităţii celor ajunşi la mari dis-
tanţe de ţară, împlinirea unor nevoi
materiale.
Stând strâmb şi judecând
drept, chiar şi acasă a început să fie la
fel, încă din urmă cu mulţi ani. Dis-
pariţia în mare măsură a relaţiilor
normale dintre produsele culturale
autentice şi omul obişnuit l-a găsit
pe acesta din urmă nepregătit. Dezor-
dinea care s-a instalat în toate
domeniile, peste noapte, după de-
cembrie 1989, pare că a luat prin
surprindere inclusiv intelectualii,
creatorii. Chiar şi în situaţiile în
care au sesizat că le fuge terenul de
sub picioare sub influenţa crizei de
autoritate a tot ceea ce era autoh-
ton, instituţional, aceştia s-au văzut
neputincioşi. Aproape nimic nu a
scăpat de tăvălug. Resursele socie-
tăţii – direcţionate conform priori-
tăţilor unor manageri ai sistemului
pentru care interesul primordial a
fost legitimarea prin însăşi exerci-
tarea puterii – s-au transformat cu
prioritate în surogate intelectuale,
în vile şi piscine private ale dregă-
torilor zilei mai degrabă decât în
valori culturale autentice. Ieftine şi
uşor digerabile, nesupuse rigorilor
estetice, aceste produse au devenit
opusul unor instrumente de ridicare
a nivelului cunoaşterii de sine a
contribuabilului, situaţie de altfel
convenabilă celor care au condus
destinele României în ultimii 20 de
ani.
Manelele sunt simbolul
acestei decăderi estetice şi morale
extraordinare, nu atât prin am-
ploarea fenomenului, cât mai ales
prin aşa-zisele valori pe care le elo-
giază şi stilul de viaţă pe care îl
promovează. Metaforele lor nu
(continuare în pag.44)
Cum să nu cerşeşti la
Stockholm
Partea I
Itaca44înalţă sufletul, nu zidesc, nu aduc
bucurie inimii. Abordarea care
evocă imagini ale unor personaje
cu trăsături de inspiraţie lombro-
siană sileşte spiritul să se refugieze
în foarte multe cazuri undeva în
zona părului pubian.
Mi se face părul măciucă
atunci când aud explicaţii despre
viziunea acceptării manelelor ca
fenomen natural în peisajul cultural
contemporan românesc. Convinge-
rea că mulţi dintre cei care se pro-
nunţă cu atâta detaşare, toleranţă,
cunosc perfect mecanismul prin
care fenomenul respectiv atacă
exact lucrul la care făceam referire
– capacitatea de gândire abstractă,
impulsurile raţiunii de a se îndrepta
şi spre altceva decât nevoile stoma-
cului – îmi măreşte iritarea. Acesta
este tipul de agresiune extrem de
periculoasă prin amploarea căpă-
tată pentru care eu unul am impre-
sia că am pierdut sentimentul
iertării. Poate că unii dintre apolo-
geţii fenomenului mimează inte-
ligenţa. Nu ar fi o surpriză. În
legătură cu ceilalţi nu pot decât să
mă întreb care le este agenda.
La Stockholm, până în
prezent, nu am cunoscut fani
suedezi ai vreunui artist român va-
loros. Probabil nu foarte numeroşi,
ei vor fi existând, orientaţi spre
repere din categoria lui Gheorghe
Zamfir, dacă ne raportăm la dome-
niul muzical. Viaţa e scenaristul
suprem. Aşa se face că, drept con-
solare, am văzut fotografia unui
afiş cu Guţă într-o scară de bloc din
metropola scandinavă. Cineva mi-a
desluşit povestea desprinsă parcă
dintr-o realitate paralelă. Invitat la
o petrecere, are surpriza să îl vadă
pe manelist chiar în apropierea
panoului de pe casa scărilor unde
sunt afişate numele locatarilor şi
indicaţii pentru situaţii de urgenţă.
Ce caută aici? Cum adică ce caută?
E Guţă, e de la voi, ar trebui să îl
cunoşti. Îmi place muzica lui, vine
răspunsul.
Aveam să aflu mai târziu
că pasiunea urmaşului vikingilor –
gazdă a petrecerii – pentru
manelistul cu nume de godac a dis-
părut pe neaşteptate la fel cum a şi
luat fiinţă. Pot presupune că s-a
plictisit, a descoperit altă vedetă pe
internet ori că a fost jenat de opini-
ile anturajului despre preferinţele
lui muzicale. Întrebările care se de-
sprind din întâmplarea amintită
merită probabil atât atenţia
antropologilor, cât şi lămuriri din
partea sociologilor şi esteticienilor.
Privind din perspectiva unor aspi-
raţii personale, pot doar să opinez
subiectiv şi tendenţios că eventuala
dezvoltare a acestei subculturi va
determina apariţia verigii de legă-
tură dintre om şi maimuţă, spre
fericirea darwiniştilor.
Sub impresia unor astfel de
gânduri urmăream recent o înre-
gistrare a ceea ce o televiziune pre-
supunea a fi un OZN filmat
deasupra României. Imaginile – de
o calitate slabă. Ceea ce m-a spe-
riat mai mult decât OZN-ul erau
comentariile martorilor: „Ia uite în
p..a mea ce şmecher e! Nu am
văzut niciodată aşa ceva. P..a mea!
Ce şmecher e!” La noi şi OZN-
urile sunt „şmechere”. Parcă ar fi o
maşină de fiţe. La acest nivel a
pătruns limbajul manelei. Azi-
mâine vom auzi ceva asemănător
cu „sfântul X mai şmecher decât
sfântul Y”. Frecatul portmoneului
de icoane, pentru noroc, e doar un
semn premergător.
Probabil că limba română
nu a suferit niciodată până în
prezent, pe scară largă, într-un con-
text atât de complicat, o atât de
leneşă, neglijentă, lipsită de re-
spectul vorbitorului faţă de propria
persoană, dizgraţioasă şi needu-
cată, improprie folosire. Iată mo-
tivul pentru care nu mă mir când
văd astfel de utilizatori ai limbii
române cerşind în genunchi prin
Stockholm. Am convingerea că un
om onest care ştie secretul
metaforei şi al comparaţiei nu va fi
îngenuncheat niciodată.
Dacă acceptăm ideea că
procesele minţii sunt codificate,
controlate şi primesc o semnificaţie
prin intermediul limbajului, cone-
xiunea acestui raţionament cu de-
cenţa ori, după caz, cu stilul de
viaţă degradant este evidentă. Prac-
tic, în cazul unor abordări de tip
manea asistăm la o spălare a
creierelor prin expunerea minţii în
mod repetat la o „reprogramare” în
limitele unui limbaj lipsit de
resurse. Dacă pentru unele urechi
sună clarificator, aceste practici îl
sărăcesc pe român în calitatea lui
mult evocată, aceea de poet din
naştere, adică de calitatea de „in-
giner” al limbii române, de posesia
abilităţilor de programare mentală
şi transformare a realităţii folosind
eficient, la potenţial maxim, unul
dintre instrumentele cu cele mai com-
plexe nuanţe, subtile semnificaţii şi
sofisticate artificii, limba română.
Şmecheria, banii, duşmanii
şi garda sunt noţiuni a căror dis-
tanţă faţă de fundamentele unui edi-
ficiu social sănătos nu are nevoie
de vreo demonstraţie. A construi raţio-
namente cotidiene care se învârt în
jurul unor astfel de obsesii, a te relaxa
în prezenţa lor, a dezvolta relaţii in-
terumane pornind de la asemenea
germeni are consecinţe dezastru-
oase pentru destinele individuale şi
colective implicate.
Mergând chiar mai departe,
în contemporaneitate, este greu de
crezut într-o evoluţie economică
serioasă pe fondul unei educaţii
precare şi a unei comunicări de
slabă calitate, perversă, vulgară,
agresivă, lipsită de calm şi respect
pentru şi între membrii societăţii,
pe scurt – lipsită de informaţie (...)
Itaca 457
şi valoare spirituală. Încurajarea
unui astfel de limbaj, uneori cu
dublu înţeles, comunicarea viciată
de o denaturare a sensului generos
în care se nasc cuvintele într-o
limbă, limitarea vocabularului
generează imoralitate, minciună,
egoism, dinamitează armonia, co-
eziunea socială, spiritul de solidar-
itate, încrederea între potenţialii
parteneri de afaceri şi între oameni
în general. Viaţa şi logica elemen-
tară arată că astfel apare o frână
teribilă în calea dezvoltării stării de
normalitate. Unul dintre semnele
distinctive ale acestei situaţii ar
putea fi golirea de valoare a cuvân-
tului de onoare, a vorbei care se
transformă în faptă.
Astfel de ghionturi ale rea-
lităţii te pot conduce la părerea ex-
tremă că, pe fondul crizei de valori,
în locul puzderiei de ministere inu-
tile înfiinţate în virtutea clientelis-
mului politic ar fi fost de mai mare
folos un Minister al Limbii
Române, un Minister al Metaforei,
un Minister al Respectului pentru
Fiinţa Umană.
Primul cerşetor pe care l-am
văzut în Suedia, în urmă cu trei ani,
cânta în gara din Huddinge. Cu o
înfăţişare jalnică, nespălat, nebăr-
bierit, sufla anemic în muştiucul
unui fluier. Pe la celălalt capăt se
scurgea fals o melodie abia
recognoscibilă drept „Alunelu”.
Apare şi în tren, cu aceeaşi tenta-
tivă muzicală, urmată de plimbatul
cu mâna întinsă şi un apel ciudat:
„Dă şi mie ceva, para comer!” Re-
cunosc, am purtat speranţa nejusti-
ficată, prostească şi inutilă că,
auzind cele două cuvinte spaniole,
lumea îl va crede iberic ori sud-
american. I-am întins o pungă cu zaha-
ricale, mormăind doar pentru el:
„Bade, las-o baltă cu fluierul acela,
faci de râs Alunelu”. Îmi era ruşine.
În primul rând, într-o ţară ca
Suedia, te doare faptul că societatea
din care vii are bătrâni puşi în situ-
aţia de a supravieţui astfel. Apoi,
aşa-zişilor lăutari e greu să le ex-
plici faptul că în ţara care a dat
lumii Abba nu este de bonton să
faci muzica praf şi pulbere. Nici
măcar mitul cum că ţiganii sunt cei
mai buni muzicanţi nu are aco-
perire în Suedia. Într-o ţară în care
muzica este o industrie foarte seri-
oasă şi cu multe confirmări pe plan
internaţional (pare-mi-se al treilea
exportator mondial de muzică
după Statele Unite ale Americii şi
Marea Britanie), nu se mai poate
pune problema zgârierii urechilor
auditoriului cu intenţii de auto-
proclamat trubadur. Media popula-
ţiei are o cultură muzicală mult
peste cea a altor ţări. Adoles-
cenţilor le este stimulată această
preocupare la şcoală. Adesea, poţi
asista la reprezentaţii ale acestora
în spaţii neconvenţionale, de plăcere
ori chiar pentru a face bani. Perso-
nal, încă nu am întâlnit vreun lăutar
rătăcitor, venit de pe plaiuri miori-
tice care să poată concura cu tinerii
scandinavi la acest capitol.
Pe de altă parte, pentru ca
să pretinzi o recompensă în schim-
bul prestaţiei tale care se doreşte a
fi artistică, trebuie să etalezi artă
prin toţi porii. Când muzicanţii nu
arată că arta lor este produsul unui
stil de viaţă nici măcar atunci când
performează relativ bine, au sfeclit-o.
La Stockholm, în zadar cânţi jazz
dacă nu se vede că ai alura unui
jazzman. Geaba vii, geaba te duci,
geaba rupi bieţii papuci! De ce nu
stai acasă, mai bine?
Ai trompetă şi aştepţi să-ţi
fie umplută pălăria cu bani cântând
„What a wonderful world”? Poate
că ar fi bine să afli întâi cine a
compus melodia, unde, cum arăta,
cum trăia, cum o interpretează alţii
şi de ce. Poate că ar trebui să mai
pui mâna pe o carte...
În paranteză, rememorez
uneori momente în care, după pu-
blicarea primei mele cărţi, ofeream
volumul unor apropiaţi. Reacţia,
dincolo de amabilităţile de rigoare,
a fost în câteva cazuri deprimantă.
Interlocutorii mei admirau coperta,
frunzăreau puţin cuprinsul. La scurt
timp după, mă plesneau în moalele
capului cu întrebarea de care mă
temeam: Se câştigă mulţi bani din
scris? În astfel de situaţii nu prea
are rost să mai faci apel la logică
ori la detalii clarificatoare.
Pe vremea când lucram ca
jurnalist, la Alba Iulia, cu vreo cinci
ani în urmă, la o conferinţă de
presă, l-am întrebat pe Nicolae
Manolescu dacă poate să aprecieze
numărul scriitorilor care ar reuşi să
trăiască exclusiv din scris în Româ-
nia. Mircea Cărtărescu este probabil
singurul care a reuşit această per-
formanţă, a fost răspunsul. Nu cred
că s-au schimbat multe de atunci.
Nici măcar nu cred că informaţia
(care în acel moment, din perspec-
tiva personală, mi s-a părut una
dintre ştirile anului) a fost preluată
în afara ziarului local pentru care
lucram. Nu era interesantă.
Revenind, cititul ajută, de
asemenea, la înlăturarea privirii de
psihopat. Aceasta din urmă este o
altă realitate copleşitoare. Fără mare
efort poţi să-i recunoşti pe stradă,
de la mare distanţă, pe majoritatea
celor veniţi din România. Cei sosiţi
de curând, nepregătiţi, trăitori la
limita legii, parcă au stea în frunte.
Trecând peste detaliile vestimen-
tare (asemănătoare în privinţa stilu-
lui, suferind de insuficienţă a raţio-
namentului estetic sănătos la ma-
joritatea celor din ţările est-euro-
pene), elementul cel mai şocant
prin care îi recunoşti repede pe
foarte mulţi dintre cetăţenii români
ajunşi de puţină vreme la Stock-
holm este privirea agresivă, hăituită,
abrutizată, încărcată uneori (...)(continuare în pag.46)
Itaca46
de ură, alteori de tristeţe ori frică,
de personalităţi abuzate. Sunt total
nepregătiţi pentru interacţiunea
normală cu mediul înconjurător.
Nici mediul nu se apropie foarte
mult de ei, din acelaşi motiv. Sunt
crispaţi, au un limbaj mimico-ges-
tual agresiv din care lipseşte ino-
cenţa, atitudini care nu reprezintă
neapărat opţiuni personale. În seco-
lul al XXI-lea, instituţiile oricărui
stat posedă atâtea instrumente,
tehnici şi tehnologii prin care trans-
formă individul în „produs finit”
încât le este imposibil a se deroga
de responsabilitate.
Propoziţiile umane abuzate
îşi caută alinarea în alte abuzuri şi
sunt formulate pe parcursul unor
vieţi trăite între prezumţia de
nevrednicie cetăţenească şi cea de
vinovăţie administrativă. Cele două
elemente îl prind pe individ într-un
cleşte ale cărui forţe sunt perpetuate
şi împrospătate zilnic. Deznădăjdu-
irea, demoralizarea pentru o mai
lesnicioasă aplicare a controlului –
scopul final al unui aparat format
din oameni ale căror împliniri per-
sonale, sociale, sunt construite pe o
percepţie schizofrenică a realităţii.
Cultivarea sentimentului
vinovăţiei chiar pentru cele mai natu-
rale lucruri din cadrul existenţei a
produs o distanţă uriaşă între menta-
lităţi, între noi şi ceilalţi. Cele mai
simple, naturale gesturi le practi-
căm cu sentimentul unei vinovăţii
cosmice. Bem apă, mâncăm,
respirăm chiar, cu sentimentul vino-
văţiei. Sub imperiul mentalităţilor
neofeudale, culpa a devenit o parte
atât de integrată în fiinţa noastră
încât însăşi existenţa ni se pare o
realitate la limita legii.
Odată înfipt în creier faptul
că pentru individ este inevitabilă
asocierea cu acest temei al pedepsei
în raport cu universul, s-a născut
mecanismul declanşator al prac-
ticării gesturilor deznădăjduite.
Unele dintre acestea, acte abomi-
nabile având drept suport ideea
omniprezenţei culpabilităţii şi im-
posibilităţii de a evita vinovăţia.
Păşesc în categoria culpabililor
prin simplul fapt că exist. În con-
secinţă, nu mai am nimic de pier-
dut, oricum sunt condamnabil, o
greşeală în plus nu are o relevanţă
care să încline balanţa în direcţia
opusă. Aşa se face, printre alte
reţete, primul pas către umplerea
naturală a acelui loc trist, lăsat gol
de alţii prin accederea la un sistem
educaţional şi etic în care toată
lumea înţelege valoarea demersu-
lui, a efortului personal spre au-
toîmplinire. Acest pas a fost făcut
de victimele antimeritocraţiei care
domină actualmente societatea româ-
nească pentru că au existat locuri
triste, goale, pe care alte lumi prin
care ai noştri s-au risipit au făcut
eforturi să le depăşească.
În contact cu personaje
dintr-o anumită categorie a acestor
victime ale incompetenţei, minciu-
nii şi nepăsării impostorilor care
conduc ţara, încercările mele de a
deveni un om mai bun par zadar-
nice. Avem ierarhii valorice diferite.
Uneori trebuie să fiu într-o situaţie
dificilă pentru a găsi suficientă
înţelegere faţă de aceşti semeni.
Îmi spun că, în raport cu ale vieţii
capricii, sunt şi eu un fel de cerşe-
tor, aştept şi accept şanse, la fel ca
noi toţi. Atunci de ce oare îmi
reprim cu greu impulsul de a
arunca nişte vorbe tăioase cerşe-
toarei care tocmai îşi zăngăne
bănuţii din palmă? Este a doua,
poate a treia oară când o văd. Nu
i-am auzit vocea, încă. Ceva miste-
rios îmi spune că vorbeşte fluent
româneşte. Cu greu stăpânesc gân-
durile proaste, superficiale faţă de
această fiinţă. O privesc mai atent.
E la vârsta la care o femeie devine
bunică. Câţiva dinţi de aur îi
sclipesc, sporadic, din colţul zâm-
betului. Milogeala de tip constanti-
nopolitan, modelul ei balcanic nu
stârneşte compasiunea la Stock-
holm. Aici mai degrabă oferi un su-
râs, un cântec, te transformi într-un
personaj care aduce puţină diversi-
tate, bucurie în viaţa privitorilor.
Femeia îl ciupeşte de funduleţ pe
ăla micu’ din colţul vagonului. Un
gest neobişnuit şi poate prea în-
drăzneţ faţă de nişte necunoscuţi.
Părinţii zâmbesc, fără alternativă.
Nu au bani de dat. E greu de spus
ce amestec lingvistic foloseşte fe-
meia. Înţeleg un „please” engle-
zesc, un „tack so mycket” suedez,
am senzaţia că mai desluşesc ceva
nuanţe de norvegiană sau finlan-
deză. Tablou suprarealist. Sunt
strivit de constatări.
Într-o zi, am proasta inspi-
raţie să îndrept obiectivul aparatului
de fotografiat spre unul dintre ei.
Privirea de milog se transformă
brusc în cea a unui personaj demo-
nic. Gesturile ameninţătoare, de la
distanţă, făcute de un bărbat fără
picioare folosind cârjele, îmi pro-
duc sentimente nemaiîntâlnite. În-
jurăturile nu le reproduc. Sunt calm
dar reuşesc să îmi controlez reacţi-
ile cu oarecare dificultate, pre-
făcându-mă că nu înţeleg. Nu este
unica interacţiune, într-un fel sau
altul, cu cei care practică această
îndeletnicire. Asemeni unui beţiv,
jur de fiecare dată că este ultima în-
tâmplare de acest fel. Intenţionez să
îmi respect promisiunea.
Partea a II-a în numărul următor!
Itaca 47
Viorel Vintilă
(S.U.A.)
Arnold Schwarzenegger,
un emigrant austriac venit în
căutarea El Dorado-ului american,
a reuşit cu adevărat să trăiască theamerican dream. Un actor de mare
succes care a schimbat scena de la
Hollywood cu cea politică de la
Sacramento, unde pentru 8 ani de
zile, s-a dezbrăcat de rolul de Ter-minator şi a îmbrăcat ţoale noi de
Guvernator de California.
În anul 2010, Arnie îşi lua
la revedere de la jobul de guverna-
tor şi lăsa locul altora să conducă
destinele Californiei. Arnold dovedise
încă o dată, dacă mai era nevoie, că
USA este într-adevăr ţara tuturor
posibilităţilor şi reuşita sa în State
poate fi un exemplu şi un material
didactic pentru cei care vânează
visul american.
Şi, ca să vedeţi cât de mult
adevăr stă în spatele acestui slogan
arhicunoscut – USA, ţara tuturorposibilităţilor – am să vă povestesc
o întâmplare adevărată şi foarte in-
teresantă, la care am fost martor în
anul 2010, când, plimbându-mă pe
străzile din San Francisco, am avut
ocazia să mă conving pe propria mea
piele de veridicitatea acestui slogan.
În noiembrie 2010 au avut
loc în California alegerile pentru
postul de guvernator, job deţinut
pentru ultimii 8 ani de fostul Mr.
Univers, alias Terminator, pe numele
său de botez Arnold Schwarzenegger.
Cu prilejul acestor alegeri, candi-
daţii încercau prin orice mijloace
să iasă în faţă, să se impună şi să
atragă electoratul şi voturile lui;
reclamele electorale bombardau
ecranele televizoarelor, posturile
de radio difuzau mesaje ad naseumcu programul şi promisiunile elec-
torale ale candidaţilor, care căutau
cu orice preţ să impresioneze elec-
toratul şi să-i convingă pe alegători
că merită sa fie instalaţi în fotoliul
de Guvernator de California.
Pe străzi, la tot pasul, se
simţea izul electoral, pancarte şi
fluturaşi electorali se pasau trecă-
torilor, iar front-yard-ul din faţa
caselor, dar şi al firmelor, era
presărat cu panouri electorale;
chiar şi pe bumperul maşinilor
puteai vedea lipite stickere colorate
cu sloganul candidatului preferat,
într-un cuvânt, aveam parte de tot
tam-tamul şi tacâmul electoral, spe-
cific alegerilor electorale din State.
Aşadar, mă plimbam
printr-o zonă foarte populară şi
pitorească, pe malul golfului San
Francisco, la numai câţiva km de
faimosul Golden Gate Bridge, şi
anume în zona Embarcadero, o
zonă foarte populată şi căutată de
turişti. La un moment dat, mă in-
tersectez cu un personaj foarte pi-
toresc, un bătrânel slab şi ponosit,
care mă opreşte şi mă abordează cu
o întrebare:
„Can you give me a signa-ture, please?”
Only in America
Iniţial am crezut că octoge-
narul în cauză era un cerşetor... dar,
spre surprinderea mea, bătrânelul,
posesor al unui clipboard, încerca
să adune semnături. Pentru ce cre-
deţi? Pentru a candida pentru pos-
tul de Guvernator de California!
Sincer, pe moment am
ramas siderat, mut de emoţie, şi
faţa îmi căzuse... Încercam să mă
regrupez şi să îmi revin din con-
templarea tâmpă în care mă afun-
dasem, în timp ce îl priveam de sus
până jos pe octogenarul care mă
oprise. M-au trecut 1001 de gân-
duri în acea fracţiune de secundă –
despre visul american, egalitate de
şanse, diferenţa de atitudine dintre
bătrânii resemnaţi din România şi
cei de aici, din USA.
Încercam să-mi aranjez faţa
căzută în contemplare şi să-mi
revin din situaţia siderată în care
mă aflam datorită acestui inedit
personaj şi misiunii sale; după
câteva secunde bune de buimăceală
îmi revin şi mă hotăresc să-l fac
fericit pe octogenar, cu o semnătură.
Începusem să analizez atent
hârtia pe care, în ciuda înfăţişării şi
vârstei neobişnuite, adunase multe
semnături care i-ar fi permis să
intre în cursa electorală pentru fo-
toliul de guvernator, moment în
care „guvernatorul” se hotărăşte să
facem cunoştinţă:
(continuare în pag. 48)
Itaca48„My name is James
Bagley! Vote for me please!” – îmi
zice domnia sa, pe un ton de candi-
dat serios.
„Nice to meet you, myname is Vio” – îi dădui replica, pe
un ton la fel de serios, în timp ce îi
strângeam mâna.
„Guvernatorul” dă să plece,
dar îl opresc cu o întrebare de baraj:
„So, do you wanna be thenew Terminator, I mean the newGovernor?” – întreb eu şugubăţ.
„Yes, I wanna get Arnie'sjob and be the new Governor” –îmi replică bătrânelul pe un ton ferm.
„Ok, I wish you good luck.Can I ask you one more question?”
„Sure! Shoot!” – zise „ gu-
vernatorul”.
„What is your politicalplatform?” – întreb eu curios.
„I want to annex Mexic toUSA” – zise posibilul guvernator
pe un ton foarte sobru.
Cu replica asta m-a lasat
chiar perplex şi pe faţa mea se
putea citi cu litere mari o con-
sternare mută amestecată cu o
uimire totală. Într-un final mă re-
grupez din ameţeala în care mă în-
gropase răspunsul total neaşteptat
al bătrânelului şi replic la rândul
meu:
„Well, I wish you goodluck, Mr. Bagley”
„Thank you very much, anddon't forget please, vote for me!” –îmi replică posibilul guvernator, în
timp ce se îndrepta agale către un
Ford Ranger model 1980, pick-uptruck, la fel de obosit şi prăfuit ca şi
potenţialul guvernator.
Privirea mi-a rămas însă
blocată, pentru câteva secunde
bune, pe afişele şi cartoanele multi-
colore cu care era tapat Rangerul şi
pe care se putea citi cu litere de-o
şchioapă: „Annex Mexic to USA!”
C-aşa-i în tenis! – ar spune
regretatul Toma Caragiu.
Eu aş adăuga: c-aşa-i în USA!
La pas pe Golden Bridge
- Viorel Vintilă -
Golden Gate Bridge este
perla oraşului San Francisco, este
simbolul oraşului San Francisco,
este podul cel mai fotografiat şi
poate cel mai vizitat pod din lume.
A fost declarat una dintre minunile
moderne din lume (Modern Won-ders of the World) de către Ameri-
can Society of Civil Engineers.
Deşi am locuit mai mult de
5 ani în San Francisco şi am traversat
podul de zeci de ori cu maşina,
niciodată nu am luat la talpă
această superbă creaţie arhitectu-
rală. Golden Gate Bridge este la fel
de frumos pe timp de zi, pe timp de
noapte sau pe timp de ceaţă şi
mărturie stă şi fotografia ataşată.
Recent, însă, m-am decis să experi-
mentez, first hand, frumuseţea
izbitoare a acestei minunăţii in-
ginereşti şi am luat-o la opincă pe
una dintre cele două alei pietonale
care leagă partea nordică a oraşului
San Francisco cu Marin County.
Aceste alei (walkways) sunt desti-
nate pietonilor, dar şi bicicliştilor şi
celor cu rollerblades şi sunt des-
chise între orele 5 a.m. şi 9 p.m.
Aleea din Est este deschisă pentru
biciclişti şi pe timp de noapte, fiind
însă, închisă pentru pietoni.
M-am bucurat ca un copil
mic când am păşit pe Golden Gate
Bridge şi o senzaţie instantanee de
fericire şi de bine mi-a străfulgerat
fiinţa la atingerea acestui pod. Era
o senzaţie greu de explicat în cu-
vinte, trebuie să fii acolo să îţi dai
seama, era o stare de euforie care
îmi gâdila endorfinele şi mă purta
într-o stare feerică de vis, într-un
cuvânt eram happy. Este un loc
ideal pentru cupluri de îndrăgostiţi
(fie ele de acelaşi sex sau de sex
diferit, că deh, suntem în San Fran-
cisco, cel mai liberal oraş din (...)
Itaca 497
de răsfăţ personal de la mijlocul
podului, am luat-o din nou la
opincă şi m-am îndreptat către
capătul podului, spre intrarea în
San Marino County, unde am făcut
stânga împrejur si m-am întors
înapoi, către locul unde parcasem
maşina.
De ce numele de Golden Gate
Bridge?
Mulţi cred că numele de
Golden Gate Bridge vine de la cu-
loarea international orange care dă
impresia de golden, dar, în fapt,
adevărul este altul... Golden Gate
se referă la strâmtoarea Golden
Gate Strait care face legătura dintre
Oceanul Pacific şi Golful San
Francisco. Strâmtoarea are aproxi-
mativ 3 mile (4.8 km) şi a fost nu-
mită aşa de către Army Captain
John C.Fremont în anul 1846.
Golden Gate Bridge cucereşte
Hollywood-ul
Hollywood-ul, la rândul
lui, nu a putut nici el să stea de-
parte de acest magnetism pe care îl
emană acest giuvaer arhitectural,
fiind şi el atras şi fascinat de
miticul Golden Bridge, care a fost
scenă a 26 de filme printre care aş
aminti: The Maltese Falcon(1941), Escape în the fog (1945),
Vertigo (1958), Superman (1971),
The Domino Principle(1977), TheRock (1996), Interview with a vam-pire (1994), Star Trek (2009),
Final Analysis (1992) şi cel mai re-
cent film, Going the distance (2010
– un film cu Drew Barrymore).
Câteva date tehnice
Construcţia acestei ModernWonder of the World a început pe
5 ianuarie 1933 şi a durat până în
anul 1938, când, pe 28 mai, a avut
loc deschiderea oficială. Inginerul-
şef Joseph B. Strauss a compus şi
un poem, „The Mighty Task is
Done”, în cinstea acestui eveni-
ment.
În anul 1937, Golden Gate
Bridge a fost cel mai lung pod sus-
pendat, având o lungime de 1280
de metri, distincţie pe care a
menţinut-o până în anul 1964. De
atunci a mai fost depăşit de alte 8
poduri, dar în SUA rămâne pe locul
doi, după Verrezano-Narrows
Bridge din New York City.
Lungimea totală este de 2737 de
metri, iar turnul de suspensie are o
înălţime de 211 metri deasupra
apei, distanţa dintre podul propriu-
zis şi apă fiind de 75 de metri.
De ce culoarea portocalie
a podului?
În fapt este orange vermil-ion şi a fost selectată pentru că îm-
bunătăţeşte vizibilitatea pentru
vasele care trec pe sub pod şi pen-
tru că se potriveşte foarte bine
peisajului din jur şi dă un contrast
deosebit între cer şi apă. În anul
1965 culoarea originală a fost în-
locuită datorită coroziunii.
Taxa de colecţie
Pe data de 19 octombrie
1968, Golden Gate Bridge a fost
primul pod major din lume care a
instituit toll colection (taxa de tre-
cere) şi de atunci şi alte poduri au
urmat acest exemplu, care a fost
unul de succes. În prezent, taxa de
trecere a podului (numai pentru
maşini) este de $5 pentru cei cu
abonament şi de $6 pentru cei care
plătesc cash. Ca un fapt divers, se
estimează că de la deschiderea ofi-
cială din anul 1937 şi până în
aprilie 2011 au trecut aproape două
miliarde de maşini.
(continuare în pag.50)
dar şi pentru familii cu copii sau
cupluri ajunse la golden age.
Am fost şi martorul unui
eveniment emoţionant. O cerere în
căsătorie chiar la mijlocul podu-
lui... EL îngenunchease şi îi oferise
un inel persoanei iubite... în acest
timp, EA tremura şi lăcrima de
emoţie... lumea s-a oprit pentru
câteva minute, atât cât a durat ritu-
alul inedit, şi, după ce iubita sa a
răspuns DA, spectatorii acestui
show inedit şi ad-hoc au izbucnit în
aplauze. EL a luat-o în braţe şi a
sărutat-o cu pasiune, după care au
plecat îmbrăţişaţi către intrarea în
San Francisco... Golden Gate
Bridge devenise „naşul” neoficial
al acestui cuplu fericit!
După acest eveniment total
neaşteptat, dar liric şi plin de
emoţie, m-am oprit la mijlocul po-
dului să admir cu ajutorul echipa-
mentului din dotare (un binoclu
performant), nu mai puţin celebra
fostă închisoare Alcatraz (unde Al
Capone a fost unul dintre faimoşii
„rezidenţi”) aflată la câţiva kilo-
metri depărtare. După ce am făcut
o „cură” de Alcatraz, via binoclu,
mi-am mutat retina în dreapta mea,
unde am putut admira silueta şi
arhitectura oraşului San Fran-
cisco... În acest timp, pe sub pod
trecea un megaship de croazieră şi,
of course, ca panorama să fie com-
pletă, deasupra noastră chiar trecea
un hidroavion (o modalitate exce-
lentă pentru turişti de a experi-
menta un bird view şi a survola
insula Alcatraz, Fisherman's Warf,
Angel Island, Bay Bridge sau
Downtown San Francisco).
Golden Gate Bridge îmi
răsfăţase toate simţurile cu aceste
superbe imagini... Am închis pen-
tru un moment ochii şi am respirat
cu nesaţ aerul deosebit al oceanului
care se lasă gâdilat de o briză gen-
tilă şi plăcută, made in San Fran-
cisco Bay. După acest intermezzo
Itaca50
Destinaţia cu cele mai multe
sinucideri
Golden Gate este, din pă-
cate, destinaţia cea mai căutată din
lume pentru cei care aleg să încheie
conturile cu viaţa. Rata de fatalitate
este de 98%, dată fiind distanţa de
75 de metri dintre pod şi apă şi
viteza de impact de aproximativ
120 km/oră. Cei puţini care reuşesc
să supravieţuiască impactului mor
din cauza hipotermiei sau pur şi
simplu se îneacă. Se estimează că
au avut loc peste 1200 de sinu-
cideri de la inaugurarea podului, o
medie de 30 de sinucideri pe an.
Până în anul 2006 s-au contabilizat
doar 26 de supravieţuiri. Pentru a
preveni sinuciderile s-au instalat
suicide hotline telephones şi pa-
trule de poliţişti pe biciclete care să
fie în alertă şi să încerce să prevină
eventualele tentative de sinucidere.
În anul 2006 s-a filmat con-
troversatul film The Bridge, care a
fost filmat de-a lungul unui an în-
treg, 2004, cu ajutorul a două
camere montate în două locaţii
diferite, camere care înregistrau
non-stop de-a lungul zilei şi care au
înregistrat 23 de sinucideri şi au
reuşit să prevină alte câteva tenta-
tive. În film au fost intervievaţi pri-
etenii, familiile şi martorii celor
care s-au sinucis şi au fost oferite
în detaliu mărturii despre motivele
care au stat la bază acestor sinu-
cideri: depresii, droguri, boli men-
tale, decepţii în dragoste sau
motive financiare. O mărturisire a
unuia dintre prietenii celor care s-au
sinucis:
„Nu ştiu de ce se omoarăunii. Toţi trecem prin momente dedisperare. Pentru mulţi dintre noiînsă răsare soarele... Chiar nu ştiude ce se sinucid. Poate vor să seelibereze de o durere sau poate vorsă zboare cu adevărat.”
75 de ani de Golden Gate Bridge
În anul 2012 se vor împlini
75 de ani de la inaugurarea acestei
icoane arhitecturale, perla şi mân-
dria celor din San Francisco şi nu
numai a lor, ocazie cu care se va or-
ganiza o manifestare care va celebra
acest eveniment. Când am fost pe
Golden Bridge se lucra de zor, se
vopseau imensele cabluri care con-
solidează podul, turnul de suspen-
sie şi balustradadele de lângă aleile
pietonale. Golden Gate îmbracă
haine de sărbătoare, îşi pune man-
taua aurie şi continuă să atragă mili-
oane de vizitatori an de an.
Este o vorbă care spune:
„Vedi Napoli, e puoi muori”... eu
aş parafraza cu:
„See Golden Gate Bridgeand live happily ever after!”
Thank You,
Golden Gate Bridge!
Itaca 51
Georgeta Resteman
(Cipru)
urmele paşilor tăi
umbre
enigme nedesluşite
în vâltoarea vremii
clipe de zbucium
vise sparte
cioburi împrăştiate
pe zidul incertitudinii
cărămizi înroşite
patima gândului meu
iubirea
reclădind castele
din nisipul tău
alunecând haotic
din clepsidra unui timp
mereu potrivnic
ţi-e teamă?
Către comunişti
ţi-e teamă?
Mi-am turnat vorbele în palme, poftiţi:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviţi.
Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.
Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l goneşte nici o rugăciune, nici o
sudalmă –
Preludiu confuz.
M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă –
M-am înălţat
În numele de Mamă.
Oftat închis în auz
Renata Verejanu
(Republica Moldova)Domnica Lazăr
(Republica Moldova)
O, cârduri negre de cioroi,
Cu sufletul plin de noroi!
Aţi strâns în viaţa voastră tot banul ce
luceşte
Din munca osândită a celui ce-l
munceşte.
Blestem să fie ziua în care voi, sinistru,
Aţi năvălit ca orbii, stăpâni pe Prut şi
Nistru.
Să ne munciţi în beznă, cu pâine aspră-n
traistă,
Ne-aţi înşelat cu-a voastră filosofie falsă.
Din sfânta ţărişoară, sublim tărâm de vise,
Voi aţi făcut altarul speranţelor ucise.
Sperând la altă viaţă, şi-un viitor, şi-o cale...
Lăsat-am şi măicuţă, şi copilaşi în jale.
Luat-am pribegia în ceţurile zării,
Dar cât de dur şi jalnic e valu-nstrăinării!
Când ne va fi sorocul, vom reveni acasă
La datina străbună şi sfânta noastră
masă,
La vatra strămoşească, păzită de
moşnegii
Care scrutează zarea, tot aşteptând
pribegii.
Iar voi, cioroii negri, amarnici ca tăciunea,
Fugiţi din fruntea ţării, ajunge-nşelăciunea!
Tăia-vom nu doar craca, ci plopul din
pământul
Ce nu vă mai încape. O, risipi-v-ar vântul!
Şi-mi spuneai „Îmi eşti dragă” la
fiecare staţie,
soarele răsărea altfel, tot de la
Răsărit, da’ numa’ altfel.
pe vremea când nu aveam com-
puter, pantofi cu toc, ruj,
îmi trimiteai scrisori, îmi desenai
buburuze şi curcubeie, îmi dansai
taurul spaniol
Şi râdeam de la un capăt la altul şi
din culoare-n culoare.
pe vremea vremurilor alea eu eram
altă eu, iar tu erai alt tu. Ce păcat!
Simona Bercu Bîrsan
(Irlanda)
pe vremea când îmi purtai poza în
portofel
Şi pe mine undeva în partea stângă,
deasupra coastelor,
muşcatele îmi înfloreau în fiecare zi.
pe vremea când luam micul-dejun
în tramvai
***
Itaca52
- Eşti tu apă? ‘ntreabă grâul.
- Du-te, vezi ce-ar zice râul!
Seara-l mint, furiş, cu pleoapa
că aş fi din neam cu apa.
Străiniu şi-atât de crudă
nu ai vrea ca să-mi fii rudă?
- În comun n-avem nimic;
doar singurătatea-n spic.
*
- Eşti tu aer, ca zefirul
care lunii leagă firul
prin umbrar de palmier?
- Doar de-mi suflu steaua-n cer
pentru semnul de mormânt.
Singurătatea îngerului
Numai patru?
Atâta ştiu de ei, când mă întrebi,
că s-au făcut zdrahoni ca leopardul
şi n-au uitat de Tine
şi de gestul Tău,
că zice vorba proastă:
De ai făcut un bine,
aşteaptă-te la rău.
Năvala lor curândă o să-ţi vie,
căci le-a clocit sinedriul
un plan ascuns şi cu simbrie.
şi mi s-a spus că-s vindecat,
dar să o şterg din templu, pe furiş,
că-s câine, de alt neam,
şi chiar fără de lepră
rămân tot necurat.
***
Când auzit-am glasul Tău,
mai putred decât carnea puturoasă
s-a limpezit în mine
întregu-mi bălătău
şi-ai preschimbat adâncul
în apă nelumită cu-nceput,
nici de luceafărul prior,
atinsă-n fugă cu-n sărut.
Şi m-am gândit la Tine
cum năduşeşti sub soare arzător:
Ia-mi sufletul
Şi-i bea ca din ulcior
lumina răcoroasă pentru sete,
până nu vin ca viespii-n turbăciune,
roi,
cei nouă înapoi
să Te adape cu oţetul din burete.
Cei zece leproşi
Dumitru Ichim
(Canada)Singurătatea îngerului
e un suspin albastru şi greu.
O singură dată
i-am gustat amarul netors
şi-nfricoşat m-am întors
la poarta Olarului meu
cerşindu-mi braţele-napoi.
Sărmanul înger!
Născut greşit cu aripi,
niciodată nu a putut zbura
măcar o singură îmbrăţişare
ca noi.
Întâi am fost amintire,
apoi în frământec
am devenit acelaşi cântec
cu formă de lut.
Îţi aminteşti de podul palmei Lui?
Ce cald era,
când peste umăr ne pândea
primul sărut
luna rodită pe ram de gutui!
*
- Nu cumva eşti de pământ?
- Tare-aş vrea somnul de glie
visurat de ciocârlie!
*
Toate mi-s, dar fără loc,
nici măcar propriul meu foc.
Cerc? Dar centru mi-i afară.
Cântul nu-s, da-I sunt vioară!
Spre ghinda de popas
Încerc să mă desprind noptat să nu
m-apuce
Când cearcă ghionoaia de trunchiu-i bun
de cruce.
Spre unde o fi satul? Se pare c-aud câinii,
De-a somnului se-apleacă chiar
cumpăna fântânii.
Mă încredeam în frunze, dar cu
horiri s-au dus
Cu ghiersul ce odată fusese psalm pe fus
Cum? Drumul meu m-a rătăcit pesemne
După căruţa tăietorului de lemne?
Sunt singurul copac ce-a mai rămas
Ducându-şi luna-n cârcă spre
ghinda de popas.
Mi-a-nmugurit lăuta-n primeniri de semne
După căruţa tăietorului de lemne.
Itaca 53
Virginia Paraschiv
(România)
Textul de faţă se doreşte a
fi o prezentare onestă şi la obiect a
unui mesaj de fond transmis de o
carte editată sub forma unui studiu
documentar: MIHAELA ALBU,
DAN ANGHELESCU, Revisteleliterare ale exilului românesc,
LUCEAFĂRUL, (Editura Ideea
Europeană, 2009). Concomitent
îmi propun şi cutezanţa unei
glosări asupra unor repere statuate
de autori. Locul de convergenţă îl
constituie exilul românesc, în-
deosebi exilul cultural şi dilemele
inerente.
Prin generic, cartea conferă
deja deschidere explicită către
avatarurile exilului cultural, în
speţă cel literar. Două excelente
competenţe, doi autori iluştri şi
prestigioşi îşi construiesc demersul
prin contribuţie complementară.
Tonalitatea cărţii se distinge prin
rigoare, sobrietate şi densitate in-
formaţională. Este remarcabilă
organizarea priorităţilor de abordare.
Prezumtivul lector este invitat sub-
til să-şi rostuiască mai degrabă un
cuvânt de însoţire decât anosta şi
convenţionala cronică sau recenzie
de carte. Acroşarea criticistă de
conjunctură a textului este neave-
nită, inoperantă şi inadecvată.
Autorii studiului despre re-
vistele literare ale exilului româ-
nesc, Mihaela Albu şi Dan
Anghelescu, prezintă drama pri-
begiei spirituale şi culturale în
amfitrionatul occidental măcinat,
îndeosebi cel francez, de derapajele
stângiste păguboase ale vestului
democratic. Autorii îşi expun suc-
cint, dar ferm, motivaţia demersului
comun, în capitolul introductiv,
Argument. Printr-o demonstraţie
logică, impecabilă, cei doi explo-
ratori ai pribegiei româneşti expun
motivaţiile înalte ale stării de ur-
genţă privind recuperarea exilului
cultural românesc.
Personajul central, prota-
gonist, este Luceafărul, o revistă cu
un destin neprielnic. Actul de resti-
tuire a revistei ia în considerare
cele două numere apărute la Paris
(1948-1949), într-un context istoric
de dimensiune tragică pentru
poporul român. Luceafărul a apărut
ca expresie a intenţiei de rezistenţă
prin cultură, în contrapartidă cu
teroarea istorică prezentă în Româ-
nia, cu forme agravante. Prin iniţia-
tiva celor doi autori, revista
Luceafărul este integrată în Pan-
theonul istoriei literare româneşti,
este dezgropată din anonimat şi
redată patrimoniului naţional.
Demersul de reconstituire a
unei apariţii sporadice de revistă
literară catalizează construcţia unui
concept şi a unui proiect de recupe-
rare metodică a exilului românesc.
În fapt este vorba de un adevărat
manifest program din care spicuim
elementele fundamentale:
• Repunerea în circulaţie a
operelor cenzurate în comunism
(tentativele din 1990 şi până în
prezent, firave, sporadice şi nesus-
ţinute oficial);
• Publicarea unor dicţionare
şi istorii ale literaturi române, cu
includerea operelor interzise în co-
munism, îndeosebi ale scriitorilor
din exil, prin iniţiative instituţio-
nalizate, nu numai personale;
• Identificarea, recunoaş-
terea şi studierea dificultăţilor de
adaptare ale exilaţilor, în ţările de
adopţie;
• Dezbaterea publică tran-
şantă şi fără inhibiţii, în privinţa
Franţei, cu elitele sale, sovietizate
mental, în anii de teroare istorică
pentru EST.
Expunerea de motivaţii ale
urgenţei de recuperare, dar şi de diag-
noză corectă a exilului românesc
este dezvoltată în două capitole de
prezentare generală (cu referiri
concrete, relevante), structurate
programatic pe capitole, precum
urmează:
I. Europa postbelică. Con-
text politic; Estul european şi co-
munismul; Franţa stângistă; Comu-
nismul şi exil; Exilul românesc în
Franţa procomunistă
II. Exilul cultural româ-nesc. Recuperări; Limba română,
expresie identitară; Presa din exil,
mijloc şi sursă a continuităţii
Conţinutul de fond sem-
nalează:
(continuare în pag.54)
Exilul sufletului românesc
- Recenzie -
Itaca54• paradoxul absenţei din
patrimoniul naţional a unor persona-
lităţi consacrate deja în circuitul
internaţional (adaug eu simplu şi
omeneşte, noi românii nu ne
cunoaştem între noi);
• necesitatea analizei şi rein-
tegrării sistematice a valorilor
etalon, create în starea de libertate;
• inerţia canonului restrictiv
şi acreditat de critica literară con-
sacrată şi înrădăcinată în conştiinţa
publică de regimul comunist;
• monopolul paradigmei de
evaluare a literaturii, impus de auto-
ritatea unor critici aflaţi în poziţii
cheie oficiale;
• funcţia limbii române ca
vector de continuitate a spirituali-
tăţii româneşti;
• recuperarea superficială,
parţială şi declarativă a valorilor in-
terzise de regimul comunist
• necesitatea identificării,
analizei şi arhivării fracturilor din
istoria poporului român.
Este evident că autorii pro-
pun un autentic program cultural
politic bine motivat şi determinat.
PATRIA este invocată cu severitate
să ia notă şi să pună în aplicare
acest program (şi când te gândeşti
că intelectuali avizaţi au cedat
manelizării culturale, ultimile ştiri
despre cancanurile de la USR şi
ICR fac deliciul presei tabloide).
Ne vine în minte fabuloasa între-
bare din RAMBO, întrebarea ve-
teranului de război sacrificat şi
uitat din raţiune de stat: Ce face pa-tria pentru mine?
Deocamdată patria e mo-
horâtă şi tăcută. În ’89 s-a pornit cu
stângul populist în abordarea exilu-
lui românesc. Deviza „ei n-au mân-
cat salam cu soia” a fost extrem de
eficientă pentru inducerea ostilităţii
şi a amneziei colective. Mai nou, se
bagă cu program, de pe tele-sticlă,
drept în ochii cetăţeanului român,
scobitoarea crizei.
Pe de altă parte, e corect şi
oportun să privim şi peste gardul
naţional, în tărâmurile mirajului
european, unde trestia gânditoare
românească s-a ofilit, decenii de-a
rândul, de dorul apei vii natale,
acolo, pe ogor străin. Să ne în-
toarcem însă din patetismul de
comentator la obiectul chestiunii,
textul cărţii pe care o însoţim prin
îngândurarea reflexivă de cititor...
Autorii, Mihaela Albu şi
Dan Anghelescu, disting cu obiec-
tivitate cele două direcţii ale exilu-
lui românesc:
• Direcţia de extremă
dreapta (între paranteze fie spus,
chiar trebuie mereu să ne trezim cu
surpriza de tip Lavastine şi să vic-
timizăm pentru că suntem altfel
decât lumea, solitari neînţeleşi?)
• Direcţia democratică a
celor înzestraţi nativ sau convertiţi,
în urma unui dramatic proces de
conştiinţă, la tradiţia democratică
europeană.
Drama specifică a exilului
românesc este aceea a confuziei în
receptarea de către elitele occiden-
tale, confuzie spontană, sau, ce
este mai grav, confuzie indusă de-
liberat. Exilaţii români au benefi-ciat, decenii de-a rândul, de un
tratament specific. Ei au purtat şi
încă mai poartă stigmatul de fas-
cişti sau legionari. Frica Occiden-
tului de un al treilea cataclism
sângeros în Europa a avut efecte
ciudate şi perverse. Aceste aspecte
trebuie rememorate şi păstrate pro-
filactic în mental, pentru că istoria
este pe alocuri, staţionară sau
repetitivă.
Cazul Lavastine. La acesta
se adaugă cazul Michel Dion
(Essai sur le fanatisme contempo-rain:des hommes nouveaux deRoumanie aux combattants d'Al-lah). E tragi-comică situaţia în care
suntem puşi noi, românii. Nu era
destul că triada de aur Eliade -
Ionescu - Cioran este hăcuită din
perspectivă ideologică, tezistă.
Fundătura paradigmei franţuzeşti:
INCHIZIŢIA versus Totalitarism!
Mircea Eliade a consacrat evadarea
din teroare istorică, prin exil. Per-
sonal observ cum fraţii noştri
europeni ne bănuiesc că vom exila
bunul simţ, educaţia şi vocaţia euro-
peană, iar noi, ca popor, vom
furniza Europei nişte mostre
malefice de terorism istoric, în inevi-
tabilă perpetuare. Terorism cu faţa
schimbată, prin mostrele fundamen-
talismului ortodox. Aşa vibrează de
angoasă şi temere istorică, Michel
Dion. Anglia se teme de invazia
românească. Până una alta, au
frisonat pentru că măcelarii români
le-ar fi pus în chiftele o carne
damnată, carnea de cal. Afacerea e
pe cale să lumineze chestiunea,
percepţia virusului românesc în
Europa e pe val.
Revenind, după o igienică
digresiune (nu pot despărţi lite-
ratura de percepţii şi de sensibilităţi
durabile), la cartea care ne trezeşte
din amorţeală şi din ţâfnă, remar-
căm cum autorii îşi susţin demersul
cu ajutorul unui marker polemic
subtil şi suprinzător. Pascal Bruckner,
de la redutabila tribună de presă, LeMonde, dă verdict asupra unei
culpe occidentale obturate de
„bunul simţ comun”, de clişee:
„De la existenţialism la de-constructivism, toată gândirea mo-dernă se epuizează în denunţareamecanică a Occidentului, sublini-indu-i-se violenţa, ipocrizia, tică-loşia. Pradă acestei rutine spi-rituale, unul aplaudă o revoluţie sân-geroasă, altul se extaziază în faţaactelor teroriste sau susţine cutaregherilă , pe motiv că ne contestălegea imperială. Indulgenţa pentrudictaturile străine, intransigenţa faţăde democraţiile proprii.” (...)
Itaca 557
Paragraful citat ar trebui să
devină referinţă predilectă pentru
educaţia culturală şi civică euro-
peană. Între dictaturile străine,
agreate modern de Occident, s-a
aflat la loc de cinste comunismul,
inclusiv comunismul bolşevic-
stalinist-ceauşist, promovat în Ro-
mânia. Or, ce înseamnă pentru noi,
autohtonii, comunismul şi rapor-
turile lui cu Occidentul? Să ne răs-
pundă un personaj literar, un om de
rând, pe nume LOLI, un om pe
care patria îl tutelează şi îl abu-
zează, îl perverteşte şi pe urmă
nu-l mai vrea:
„Comunismul înseamnăadepţii supliciului şi ai nebuniei, aidemenţei, înseamnă păgâni sadici,atinşi de delirul de grandoare, decultul personalităţii, şi care obligăcopii nevinovaţi să-i aclame.Aceste lighioane vor să conducălumea, să conducă oameni inte-ligenţi cu ajutorul torturii, mize-riei, frigului, foametei... Aceştibandiţi se menţin cu puterea teroriiînarmate. Şi ce a făcut lumea civi-lizată? A stat şi stă cu mâinile însân, privind nepăsătoare cum un
popor latin, un popor civilizat, dinrăsăritul Europei, este distrus fărămilă şi fără scrupule.” (Mihai
Ganea, Loli, Editura Transilvania,
Colecţia Cititor de Proză, 2010).
Thomas Mann, cândva,
mărturisea cât e de greu să te naşti
german. Soljeniţîn mărturisea cât
de greu este să te naşti rus. Dar să
te naşti român, în mocirla teroarei
istorice, este mai uşor?
Oare cum i-a fost unui ro-
mân nevoit să fugă, să evadeze, să se
exileze dintr-o patrie care nu îl mai
iubeşte şi nu-l mai vrea? Şi cum arată
pribegia spirituală, într-o patrie uto-
pică, ideală, deghizată în exil politic-
cultural? Şi apoi cum e cu românii
rămaşi, chipurile Acasă, izgoniţi de
un regim politic într-un altfel de
exil, exilul interior? Cum e să fii
singur, ca român, nu numai printre
străini, ci şi printre conaţionali,
printre români?
În veacul XX a fost greu să
fii şi rus, şi german. A fost greu să
fii şi român. Iar acum, în veacul
XXI, este şi mai greu să fii român.
Patria naturală nu te vrea, patria
adoptivă te tratează cu suspiciune.
Asta e.
Cât despre ispita dezertării
de la convenţia unei cronici de
carte, să mă ierte autorii şi cititorii,
aşa a fost să fie gândul meu, cu por-
nire de la o carte, o carte exemplară,
importantă şi provocatoare, o carte
care depăşeşte simplul fapt al re-
consituirii unei file din istoria litera-
turii româneşti.
Exil şi visul întoarcerii
acasă la ITACA. Unde e ITACA
pentru un român?
La începutul anului 2012,
Éditions Rafael de Surtis din Franţa
a publicat al VI-lea volum al anto-
logiei de poezie francofonă, sub
semnătura unui original antologa-
tor francez, Jacques Basse.
Jacques Basse s-a născut la
Toulouse în 1934. Artist plastic şi
un poet de excepţie în acelaşi timp,
Jacques Basse este autorul unei an-
tologii de poezie franceză în şase
volume, intitulată VISAGES dePOÉSIE – „Chipuri de poezie”, a
căror originalitate constă în faptul
că în fiecare volum prezintă câte
100 de poeţi cu 100 de poeme de-
dicate, la care se adaugă portretul
fiecărui poet realizat în creion de
către antologator.
În afară de cele şase vo-
lume ce însumează 600 de poeţi
francofoni contemporani, Jacques
Basse a mai publicat 11 mono-
grafii, respectiv ale următoarelor
personalităţi: Frédéric Jacques
Temple, Jean-Luc Pouliquen, Jean
Joubert, Jean Claude Tardif, Serge
Torri, Rémi Boyer, Paul Sanda,
Jean Chatard, Bruno Geneste, Jean
Marc Couvé, Jean Claude Albert
Coiffard.
(continuare în pag.56)
Angela Mamier-Nache
(Franţa)
Antologia francofonă Jacques Basse –
«Visages de poésie»
Itaca56
De asemenea, a publicat
volume de poezii: Poésie (Mondial
livre – 2010), Questionnement(Mondial livre), Frisson d’un souffle(Mondial livre), Souffle de Poésie(Encres Vives – 2010), La Courbed’un Souffle (Éditions Rafael de
Surtis – 2010), Mots Roses Parfois(Éditions Rafael de Surtis – 2011,
Échos et Murmures (Éditions
Rafael de Surtis – 2012), Recueilsélectionné (Concours Jean RIVET
La Baie en Poésie 2011), Le tempsdes résonances (Éditions Rafael de
Surtis – 2012).
Jacques Basse a ilustrat: LeBestiaire miniature de J.C. Tardif;
Portraits de poètes, Éditions
Sauvages; Collection Dialogue(Guy Allix-Marie-Josée Christien,
Alis Thèbe-Patrice Perron, Bruno
Geneste-Isabelle Moign); Portraitsde poètes, Revue Mange Monde
(Jean-Paul Auxeméry-Gérard Tru-
ilhé); Portraits de poètes, Revue
Mange Monde (Jean-Pierre Lu-
minet-Bruno Doucey); Portraits depoètes, revue Spered Gouez.
A fost publicat în diverse
reviste printre care: Les Cahiers dela Rue Ventura, Encres Vives, LeCourrier International de la Fran-cophilie (Romania), Les cahiers de
Poésie (Éditions Joseph Ouaknine),
L’Inédit (les Éditions du Gril –
Paul Van Melle – Belgique),
Mouvances (Canada – Québec),
Spered Gouez (Bretagne).
Din activitatea sa plastică,
putem aminti expoziţiile din
Toulon, Cannes, Albi, Saint-
Raphaël, Draguignan.
De-a lungul timpului,
Jacques Basse a obţinut Grand Prix
International de Provence 1970 –
Médaille d’or 1es Prix Salon Inter-
national Le Pradet 1972 – 1es Prix
Conseil Général du Var 1977 (Mé-
daille de la Ville de Draguignan –
Médaille du Conseil Général du Var).
Jacques Basse este stabilit
la Nîmes şi este membru al asoci-
aţiei Maison de la Poésie din
Montpellier, cât şi al asociaţiei scri-
itorilor din Languedoc-Roussillon.
Acest nou volum este pre-
faţat de Jean-Claude Coiffard,
Jean-Jacques Dorio şi Richard
Taillefer.
În volumul al VI-lea sunt
prezente 100 de poeme însoţite de
o mică biografie şi portretele a 100
de poeţi francofoni şi francofili:
Alfroy, Alswairki, Angibaud, Ascal
B., Ascal F., Awano, Beaumont-
Hacault, Bertrand Biedermann,
Bonafos, Bongiraud, Botquin,
Bouchery, Bour, Bouraoui,
Brousse, Cand, Cathala, Cazala,
Cillon-Perri, Clarac, Condello,
Cosson, Cottron-Daubigne, Cougny,
D’almeida, Derouard, Desmaretz
B., Desmaretz M., Dino, Dubois,
Dufresne, Dunand, Farina, Farre,
Favier, Foret, Foucault, Frei-
denkraft, Gabellone, Gdalia,
Gerin, Groult, Humann, Huston,
Kottelanne, Lamatabois, Laranco,
Laugier, Le Floch, Lebeau, Lemoigne,
Letore, Lhubac, Lonsdale, Marach,
Marin De Charrette, Markowicz,
Martin, Meghazi, Mer, Meresse,
Mirande, Montebello, Motard-
Avargues, Nadaus, Nicolaev, Nim-
rod, Nuel, Palluy, Paris, Parmain,
Pelherbe, Poire, Radiere,
Rambour, Riet, Roger, Roldan-
Roldan, Roques, Ruiz, Sagot-Du-
vauroux, Salgas, San Geroteo,
Sauvaigo, Savary, Schneider, Schul-
man, Serre, Shaath, Shesne, Skimao,
Szabo, Taillefer, Tancelin, Tarral,
Thebault, Touzeil, Vaugardy, Wexler.
Printre francezi, belgieni,
palestinieni, marocani, camerunezi,
canadieni, algerieni, spanioli etc.
remarcăm şi prezenţa unei poete
din România, Marina Nicolaev.
Aşa cum am mai menţionat,
„Marina Nicolaev este o personalitatecomplexă, artist plastic, arhitect, respon-sabilă a unei reviste de cultură inter-naţională online care, prin intermediulcronicilor de artă plastică, interviuri,eseuri, poeme, dovedeşte un gust sigur şiluminat pentru tendinţele şi curenteleculturale contemporane la Paris (undefrecventează cursuri post-universitare),în Franţa, în lume (România, ţara sanatală ocupă un loc important cu se-lecţii foarte avizate). Marina Nicolaeveste o scriitoare contemporană poli-glotă, care resimte o nevoie viscerală dea fugi de clişee, originalitatea ei consis-tând în faptul că ea lasă să vorbeascăimediatitatea sentimentelor şi posturilorumane. Ea «copiază» tensiunea întrescriitură şi cuvânt, propune propriul săucod poetic de imagini cosmice, hrănit decătre o contemplaţie dezinteresată a es-teticului, printr-o căutare plastică câtmai avansată cu putinţă”. Prezenţa ei în
această antologie demonstrează că
„Marina Nicolaev cunoaşte pe de rost(şi pagină cu pagină) febra inimii sau areflexiei, momentele pure ale melanco-liei. Ea pune la încercare toate rănilesale cu o încredere senină în sufletul robust al Artei”.
Antologia lui Jacques
Basse este o realizare de calitate ce
reuneşte poeţii lumii sub efigia
Francofoniei, în tonalităţile inedite
ale sensibilităţii „Poeziei portre-
telor umane”.
Centrul de excelenþã în promovarea creativitãþii româneºti - Dublin
http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/
http://cititordeproza.ning.com/
Revistã de culturã a scriitorilor din diaspora româneascã
ITACAITACA
Top Related