Raport Stiintific
privind implementarea proiectului:
Polirotaxani pe baza de polimeri conjugati pentru aplicatii in micro-
optoelectronica
(Proiect PN-II-ID-PCE-2011-3-0035)
in etapa V/2016
Director proiect,
Dr. Aurica Farcas Membri:
1. Dr. Ana-Maria Resmerita
2. Dr. Iuliana Stoica-c.m.
3. Dr. Stefanache Andreea Craita - c.m.
4. Drd. Mihaela Balan
1
2
I. Obiectivele proiectului in etapa V-2016:
Proiectul "Polirotaxani pe baza de polimeri conjugati pentru aplicatii in opto-electronica",
etapa V-2016, a avut propuse 2 obiective principale:
I.1 Studiul de aplicabilitate ale polirotaxanilor statistici pe baza de fluorena cu grupe
donoare si acceptoare obtinuti in etapa 2014, cu activitatea:
I.1.1 Testarea preliminara polimerilor privind aplicabilitatea in dispozitive electrooptice
I.2 Sinteza poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena polirotaxanului /persililata β- si γ-
ciclodextrina), cu urmatoarele activitati:
I.2.1 Sinteza si caracterizarea β si γ-ciclodextrinelor persililate
I.2.2 Sinteza compusilor de incluziune persililata β-ciclodextrina si 2,7'-dibromo-fluorena si
determinarea constantelor de stabilitate prin UV-Vis sau H RMN
I.2.3 Sinteza compusilor de incluziune persililata γ-ciclodextrina si 2,7'-dibromo-fluorena si
determinarea constantelor de stabilitate prin UV-Vis sau H RMN
I.2.4 Sinteza polirotaxanilor de tipul poli (9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena/persililata β-
sau γ-ciclodextrina)
I.2.5 Determinarea unghiurilor de contact si a energiei de suprafata a filmelor polimerice
sintetizate I.2.6 Determinarea caracteristicilor morfologice de suprafata a filmelor polimerice prin
AFM I.2.7 Determinarea proprietatilor optice prin UV-Vis, fluorescenta si eficienta fluorescentei
in solutie si in film a polimerilor sintetizati
I.2.8 Evaluarea proprietatilor redox: HOMO, LUMO, banda energetica precum si a
potentialului de reducere si oxidare a filmelor polimere
I.2.9 Testarea aplicativa in dispozitive electrooptice
II. Rezultate obtinute in etapa V/2016
In cadrul proiectului "Polirotaxani pe baza de polimeri conjugati pentru aplicatii in opto-
electronica", etapa V/2016, au fost dezvoltate urmatoarele obiective si activitati:
II.1. Testarea din punct de vedere aplicativ ale polirotaxanilor statistici pe baza de
fluorena cu grupe donoare si acceptoare, obtinuti in etapa 2014
Pentru realizarea acestui obiectiv au fost parcurse urmatoarele activitati principale:
II.1.1. Sinteza si caracterizarea copolimerilor continand unitati donoare (4,4′-dibrom-4′′-
metiltrifenilamina) si acceptoare (2,7-dibrom-9-dicianometilenfluorena) distribuite statistic pe
lantul de poli(9,9-dioctilfluorena)
Sinteza copolimerilor a fost realizata, prin policondensarea oxidativa dintre 9,9-
dioctilfluorena-2,7-bis(trimetilenborat) (DOF) cu 4,4′-dibrom-4′′-metiltrifenilamina (TPA)
(molecula donoare) si 2,7-dibrom-9-(dicianometilen)fluorena (DCF) (molecula acceptoare), atat
in stare libera, sau ca molecula inclusa in cavitatile interioare ale γCD native (1a), persililata β-
CD (1b) si persililata γ-CD (1c). Structurile chimice ale monomerilor si copolimerilor pe baza
de derivati de fluorena, cu unitati donoare si acceptoare distribuite statistic pe lantul de poli(9,9-
dioctilfluorena), sunt prezentate in Fig. 1.
Fig. 1. Structurile chimice ale copolimerului de referinta 1, copolimerii polirotaxanici continand
γ-CD (1a), β- sau γ-CD persililata (1b si 1c)
II.1.2. Studiul proprietatilor optice
Proprietatile optice ale polirotaxanilor cat si a copolimerilor de referinta, atat sub forma de
filme subtiri depuse pe substaturi de sticla, cat si in solutii diluate de THF, au evidentiat absorptii in
domeniul albastru, Tabelul 1.
Tabel 1. Proprietatile optice ale copolimerilor 1, 1a, 1b si 1c sub forma de filme subtiri depuse pe sticla
Sample λabsa
(nm) λem
b
(nm) ΦPL
c
(%) τ1
d
(ns) τ2
d
(ns) ΔEg
e
(eV)
1 383 418, 531 7.0 0.88 1.56 2.98
1a 380 437 19.0 -f -f 2.94
1b 385 418, 530 17.6 1.03 - 2.88
1c 383 419, 527 16.3 1.14 - 2.90
3
a Absorptia in film; b Emisia in film; c Randamentul fluorescentei in solutie de THF, determinata prin utilizarea ca standard a 9,10-difenilantracenului (ΦPL = 93%); d) Timp de viata; e Energia de banda determinata prin voltametrie ciclica; f Nedeterminat.
Deplasare hipsocromica (λ=2 nm) in spectrul de absorptie a filmelor polirotaxanice, comparativ cu
cele in solutie, (Fig. 2), confirma reducerea agregarilor intermoleculare a polirotaxanilor conjugati,
sugerand faptul ca aceste materiale pot fi utilizate ca materiale emisive in optoelectronica.
Fig. 2. Spectrul de absorptie
normalizat a polirotaxanului 1b in
CHCl3 (rosu) si in film (negru)
II.1.3. Proprietati electrochimice
Proprietatile electrochimice au fost investigate prin voltametrie ciclica. Conform rezultatelor
obtinute, se poate concluziona faptul ca toata gama copolimerilor sintetizati, atat cei
polirotaxanici cat si cei de referinta, prezinta posibilitatea de dopare p si n, Fig. 3.
Fig. 3. Voltametrie ciclica ale filmelor polimere depuse pe electrod de platina in solutie 0.1
M de TBAPF6/ACN
4
Din studiile de voltametria ciclica, s-au determinat valorile nivelelor energetice HOMO si LUMO
precum si cele ale energiilor de banda, Fig. 4.
Fig. 4. Diagrama energetica HOMO/LUMO a filmelor polimere 1 si 1a interpuse intre ITO
si Al (stanga) si ITO si poli(3,4-etilendioxitiofen):poli(stirensulfonat) (PEDOT:PSS) si Al
(dreapta)
II.1.4. Studiul proprietatilor morfologice
Morfologia de suprafata a filmelor polimere a fost studiata prin AFM, Fig. 4.
Fig. 4. Imaginile AFM ale copolimerului de referinta 1 (a, a′) si a copolimerului
polirotaxanic 1a (b, b′)
Din punct de vedere al morfologiei de suprafata, polimerul de referinta 1 prezinta formatiuni
globulare cu o tendinta accentuata de aglomerare, Fig. 4 a, a′. Morfologia filmelor polirotaxanice,
precum si valorile parametrilor de suprafata au indicat suprafate mult mai uniforme si valori mai
mici ale exponentului de rugozitate, Fig. 4 b, b′.
5
Studiul comparativ al proprietatilor electrofizice si de aplicabilitate ale polirotaxanilor
statistici pe baza de fluorena cu grupe donoare si acceptoare, a evidentiat urmatoarele aspecte:
(1) Formarea structurilor polirotaxanice prin utilizarea de persililata β- sau γ-ciclodextrina
imbunatateste solubilitatea, posibilitatea de obtinere a filmelor transparente pe diferite suporturi si
creste temperatura de tranzitie sticloasa;
(2) Fluorescenta prezinta structuri vibronice, iar timpul de viata este monoexponential, ceea ce
confirma reducerea agregarilor intermoleculare;
(3) Proprietatile redox investigate prin CV, si nivelele energetice HOMO/LUMO, au confirmat ca
aceste materiale pot fi utilizate ca materiale emisive in optoelectronica.
II.1.5. Studiul de aplicabilitate ale polirotaxanilor statistici pe baza de fluorena cu grupe
donoare si acceptoare in celule fotovoltaice
In aceasta etapa de derulare a proiectului, au fost investigati din punct de vedere al
proprietatilor optice, morfologice si de aplicabilitate ca materiale emisive in dispozitive electro-
optice, polirotaxanii statistici pe baza de fluorena cu grupe donoare si acceptoare in celule
fotovoltaice, si polimerii de referinta. Fig. 5 prezinta 4 tipuri de celule fotovoltaice: 3 continand
structuri polirotaxanice, iar una polimerul non-rotaxanic. In toate celulele investigate, filmele
polirotaxanice (materiale donoare) au fost amestecate in raport de 1/1, 1/2 si 1/4 cu materialul
acceptor PCBM[70], care au fost interpuse prin spin-coating intre suportul sticla/ITO/PEDOT/PSS
(anod) si LiF/Al (catod), Fig. 5.
6
Fig. 5. Curbele I-V ale celulelor fotovoltaice investigate continand
ITO/PEDOT:PSS/Polymer/PCBM70 (1/1, 1/1 si 1/4 w/w)/LiF/Al
-2.0E-03
-1.5E-03
-1.0E-03
-5.0E-04
0.0E+00-0.1 0.0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
V on ITO
J, A
/cm
2
510 2pv
518 2pv520 1pv
508 3pv
510 ITO/PEDOT/1b : PCBM70 (1:1) /LiF/Al 518 ITO/PEDOT/1b : PCBM70 (1:2) /LiF/Al 520 ITO/PEDOT/1b : PCBM70 (1:4) /LiF/Al 508 ITO/PEDOT/1 : PCBM70 (1:1) /LiF/Al
7
Caracteristicile fotovoltaice ale celulelor investigate, sunt prezentate in Tabel 2.
Tabel 2. Caracteristicile fotovoltaice determinate din curbele J-V ale celulelor pe baza de
copolimer polirotaxanic continand β-CD persililata (1b), si a copolimerului de referinta 1
Donor:acceptor Jsc
(mА/сm2)
Voc
(V)
FF
(%)
PCE
(%)
1b/PCBM70 (1/2) 8.36 0.56 31.9 1.23
1b/PCBM70 (1/2) 8.59 0.59 38.2 1.48
1b/PCBM70 (1/4) 8.79 0.57 40.6 1.92
1/PCBM70 (1/1) 2.19 0.56 31.9 0.40
Ca urmare a rezultatelor de investigare, privind posibilitatea de aplicabilitate in
dispozitive fotovoltaice, trebuie subliniat faptul ca abordarea materialelor polirotaxanice, ca
structuri noi si de actualitate in literatura de specialitate, a permis obtinerea de valori
imbunatatite ale celulelor fotovoltaice utilizand [6,6]-phenyl-C70-butyric acid methyl ester
(PC70BM) ca material acceptor, in loc de [6,6]-phenyl-C61-butyric acid methyl ester
(PC61BM).
OBS. Trebuie mentionat faptul ca acesti compusi au prezentat foarte bune rezultate
prin exploatarea in celulele solare utilizand perovskite si Au drept catod. Dupa finalizarea
investigarii structurilor polirotaxanice, rezultatele obtinute vor face obiectul, fie a unei
propuneri de brevet sau publicarea unei lucrari stiintifice in reviste ISI, ce va contine
acknowledgements la proiect.
II.2. Sinteza poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena/persililata β- sau γ-CD) polirotaxani
copolimeri
II.2.1. Sinteza poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena/persililata β- sau γ-CD)
Sinteza s-a realizat prin reactia de condensare Suzuki dintre 2,7-dibromofluorena inclusa in
cavitatile de persililata β- sau γ-CD cu 9,9-dioctylfluorene-2,7-diboronic acid bis(1,3-propanediol)
ester, Schema 1.
Scheme 1. Sinteza poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena/persililata β- sau γ-CD)
polirotaxani copolimeri
Structurile chimice ale polimerilor sintetizati au fost confirmate prin spectroscopia IR si RMN.
II.2.2 Proprietati optice
Spectrele de absorbtie si emisie ale polimerilor cu si fara arhitectura rotaxanica, sunt redate
in Fig. 6. Din spectrele de absorptie se poate observa ca PF si PF-βCD prezinta un pic de absorptie
la 373 nm, comparativ cu PF-γCD care prezinta o deplasare batocromica de 6 nm. Din spectrele de
emisie se pot distinge 2 emisii la ~430 nm si ~460 nm asociate cu o banda larga de emisie la ~550
nm, atribuite emisiei excitonice, Fig. 6.
8
300 400 500 600 700
PF PF-βCD PF-γCD
Nor
m. A
bsor
banc
e
PF PF-βCD PF-γCD
Nor
m. P
L in
tens
ity
Wavelength (nm)
Fig. 6. Spectrele de absorptie si emisie ale
polirotaxanilor PF-βCD, PF-γCD si a polimerului de
referinta PF in film
9
Eficienta fluorescentei (PL) in film, precum si timpii de viata ale filmelor polimere au fost
de asemenea investigate, iar rezultatele sunt prezentate in Tabel 3.
Tabel 3. Timpii de viata si PL filmelor polimere investigate
Polimer τ1 (ns) τ2 (ns) τ3 (ns) PL (%)
PF 0.8 (24)% 2.2 (57%) 6.1 (19%) 7
PF-βCD 1.1 (26%) 2.9 (60%) 6.3 (14%) 10
PF-γCD - 2.6 (28%) 6.3 (72%) 17
II.2.3 Evaluarea proprietatilor electrochimice
Din voltametria ciclica s-au determinat valorile energiei de banda precum si cele ale nivelelor
energetice HOMO si LUMO, care au prezentat valori mai mici pentru polimerii polirotaxanici
comparativ cu polimerul de referinta PF, Tabel 4.
Tabel 4. Caracteristicile electrochimice ale polirotaxanilor PF-βCD, PF-γCD si a polimerului de referinta PF
Polimer HOMO (eV)
LUMO (eV)
ΔEg
PF 2.81 5.88 3.07
PF-βCD 3.06 5.98 2.92
PF-γCD 3.11 5.96 2.85
Se poate observa ca prezenta macrociclului TMS-βCD si TMS-γCD in arhitecturile
rotaxanice afecteaza mai mult energia LUMO decat HOMO, conducand astfel la valori mai mici a
energiei de banda, Tabel 4.
In urma acestor investigatii se pot concluziona urmatoarele aspecte:
(1) Fluorescenta prezinta origini vibronice, cu timpi de viata care nu prezinta numai alura
mono- sau bi-exponentiala;
(2) Proprietatile redox investigate prin CV, indica posibilitatea de dopare p si n, ceea ce
corespunde scopului de utilizare propus;
(3) Valorile nivelelor energetice HOMO/LUMO si a energiei de banda (ΔEg), ne-a sugerat
ideea ca aceste materiale pot fi testate preliminar, ca materiale emisive in constructia de
PLED-uri.
II.2.4 Testarea ca materiale emisive in PLED-uri
Polimerii sintetizati au fost preliminar investigati ca materiale emisive in constructia de
PLED-uri. Fig. 7, prezinta compozitia PLED-urilor, unde filmele polimere emisive au fost interpuse
prin spin-coating intre ITO (anod) si Ca sau Al (catod) (ITO/PEDOT:PSS/polymer/Ca/Al).
3.0 eV
10
0 5 10 15 20 25
10-12
10-10
10-8
10-6
10-4
10-2
100
102
J (m
A/c
m2 )
V(V)
100
102
104
106
PF PF-βCD PF-γCD
Lum
inan
ce (C
d/m
2 )
Fig. 7. Reprezentarea schematica a dispozitivului PLED investigat
II.2.5 Caracteristicile PLED-urilor
Fig. 8 si Tabel 5, indica caracteristicile dispozitivelor optice ale polimerii investigati.
Fig. 8. Variatiile densitate curent-voltaj
(J-V) caracteristice poli(9,9-dioctilfluorena-
alt-2,7-fluorena/persililata β- sau γ-CD) si
ale polimerul de referinta in functionarea
PLED-urilor
Tabel 5. Performantele de electroluminiscenta ale poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-
fluorena/persililata β- sau γ-CD) si ale polimerului de referinta
Polimer Eficiența cuantică
externă (EQE)
%
Luminiscenta
maxima (L)
(Cd/m2)
Voltaj
(V)
PF 0.6 8 4.9
PF-βCD 0.5 13 8.0
PF-γCD 1.1 100 9.3
4.75 eV 5.2 eV
PEDOT:PSS
polimer Al catod
4.2 eV Ca
2.8 eV
ITO anod
OBS. Dupa cum se poate observa din Tabel 5, polimerii investigati au prezentat slabe
performante, utilizand structura ITO/PEDOT:PSS/polymer/Ca/Al. In vederea imbunatatirii
performantelor diodelor luminiscente, s-au decis urmatoarele modificari:
1) Utilizare perovskite in loc de PEDOT:PSS;
2) Schimbarea naturii catodului (Ca sau Al) cu Au;
3) Sinteza de aceleasi structuri polirotaxanice, dar utilizand cucurbit[7]uril (CB7) drept
macrocicluri.
Luand in considerare, rezultatele fotofizice si morfologice obtinute pentru copolimerii
alternanti pe baza de 9,9-dioctilfluorena/bitiofen continand CB7, desi in afara obiectivelor pe
etapa 2016, am sintetizat si am raportat poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena/CB7)
polirotaxani, Scheme 2.
Schema 2. Sinteza poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena/CB7) polirotaxan si copolimerul
de referinta
Trebuie mentionat faptul ca, in cazul utilizarii CB7 in sinteza de polirotaxani, s-au obtinut
compusi de incluziune a caror constanta de stabilitate (Ka), masurata prin titrare UV-vis, in apa, a
fost de 9.5 × 103 M–1, mult mai mare decat in cazul utilizarii derivatilor de ciclodextrina, Fig. 9.
Fig. 9. Modificarile in absorptia UV-vis prin cresterea concentratiei de CB7 (a); b) DFT-structura
optimizata a compusului de incluziune (b) 11
Studiul comparativ al proprietatilor fotofizice si de utilizare ale acestui polirotaxan, au
evidentiat urmatoarele aspecte:
1. Formarea structurilor polirotaxanice prin utilizarea CB7, imbunatateste solubilitatea in apa a
polifluorenelor, posibilitatea de obtinere a filmelor transparente pe diferite suporturi, si creste
temperatura de tranzitie sticloasa;
2. Fluorescenta prezinta structuri vibronice, iar timpul de viata este monoexponential, ceea ce
confirma reducerea agregarilor intermoleculare;
3. Proprietatile redox investigate prin voltametrie ciclica, au indicat posibilitatea de dopare p si
n, atat in faza de oxidare cat si cea de reducere, Fig. 10;
4. Nivelele energetice HOMO/LUMO comparativ cu ITO (anod) si Al (catod) au indicat mai
bune performante in constructia de PLED-uri.
Fig. 10. Voltametria ciclica a polirotaxanului cu CB7 in 0.1 M solutie de (TBAClO4)/ACN si
nivelele energetice (HOMO/LUMO) comparativ cu ITO (anod) si Al (catod)
De remarcat faptul ca, aceasta noua gama de structuri polirotaxanice, a indicat o imbunatatire a
proprietatilor optice, electrochimice, si morfologice, comparativ cu polirotaxanii pe baza de derivati
de ciclodextrina si cei de referinta. Investigatiile privind utilizarea acestor materiale emisive in
constructia de diode electroluminiscente, este in curs de finalizarea la Universitatea Jacobs din
Germania, iar rezultatele preliminare au indicat valori superioare ale eficientei.
III. Concluzii finale
In etapa V-2016 de desfasurare a proiectului ID-PCE-2011-3-0035 au fost sintetizate,
caracterizate si investigate din punct de vedere al proprietatilor fotofizice si de utilizare, urmatoarele
clase de polirotaxani conjugati, si polimerii lor de referinta:
(a) copolimeri pe baza de dicianofluorena (unitate acceptoare) inclusa in cavitatile interioare ale
ciclodextrinei native (γ-CD) si a derivatilor lor permodificati (TMS-βCD si TMS-γCD) (TMSβCD
12
13
si 4,4′-dibrom-4′′-metiltrifenilamina (unitate donoare) distribuite statistic pe lantul de poli(9,9-
dioctilfluorena);
(b) poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena) polirotaxani cu TMS-βCD, TMS-γCD;
(c) poli(9,9-dioctilfluorena-alt-2,7-fluorena) polirotaxani cu CB7.
Testarea din punct de vedere aplicativ, concluzioneaza urmatoarele aspecte:
1. Deoarece electrodul negativ injecteaza electroni in filmul polimeric, iar cel pozitiv golurile, ambii
electrozi trebuiesc selectati, testati preliminar, si alesi corespunzator functie de natura stratului
polimeric emisiv;
2. In experimentele noastre, s-a folosit ITO drept anod, avand proprietatea de a fi optic transparent;
3. Drept catod, s-a utilizat in principal electrodul de Ca, Al si Au, care au permis electronilor si
golurilor de a fi transportati prin catena polimera emisiva;
1. PLED-uri cu buna eficienta au fost obtinute, utilizand polirotaxani cu CB7;
4. Toti polirotaxanii investigati, desi au prezentat o eficienta mai mare in solutii decat in filme, ea
este mai buna, comparativ cu polimerii de referinta (nerotaxanici). Valorile superioare ale eficientei,
pentru polirotaxanii investigati, denota rolul incapsularii in diminuarea interactiunilor
intermoleculare, implicit in efectul "solid-state quenching";
Ca urmare a rezultatelor de investigare privind posibilitatea de aplicabilitate in dispozitive
electrooptice, mentionam faptul ca, in aceasta etapa am reusit sa punem la punct studiile teoretice
privind efectul luminos produs de aceste structuri complexe si sa le comparam cu cele ale
polimerilor de referinta .
5. Se continua testarea acestor polirotaxani, utilizand noi structuri de tipul
ITO/PEDOT:PSS/Polymer/PCBM70 LiF/Al sau ITO/perovskite/Au.
Trebuie mentionat inca o data faptul ca, desi neinclusi in planul de realizare pe etapa V-2016
copolimerii pe baza fluorena/CB7, au condus la polirotaxani cu proprietati fotofizice mult
imbunatatite comparativ cu polirotaxanii pe baza de derivati ai ciclodextrinelor, si cu perspective
deosebit de interesante pentru aplicatii in optoelectronica. Rezultatele investigarilor vor fi incluse
intr-un patent, ce va fi elaborat in colaborare cu partenerii externi.
Rezultatele cercetarilor efectuate in cadrul acestei etape, ne-a permis dezvoltarea si
testarea polirotaxanilor conjugati, si continuarea cercetarii colaborative cu specialistii din Franta,
Germania si Anglia, interesati la fel ca si noi, de posibilitatea de aplicare in micro-optoelectronica.
Prin rezultatele obtinute in aceasta etapa de desfasurare a proiectului, cu toate mijloacele de
investigare existente, atat in tara cat si cu sprijinul colaboratorilor externi, s-a demonstrat, dupa
cum era de asteptat ca, proiectul se inscrie intr-o directie de actualitate, si confirma aplicatii certe
in optoelectronica.
14
Toate obiectivele si activitatile, stiintifice si manageriale propuse pentru etapa V-2016 au
fost indeplinite in totalitate.
IV. Diseminarea rezultatelor etapa V-2016
Rezultatele obtinute in cadrul cercetarilor efectuate in etapa V-2016, au fost diseminate astfel:
IV.1. Premiu pentru cea mai buna prezentare a unei lucrari stiintifice: A. Farcas, "Terpolymer
polyrotaxanes: a promising supramolecular system as electron-transporting materials for
optoelectronics", The 8th edition of the International Conference "Advanced Topics in
Optoelectronics, Microelectronics and Nanotechnologies", ATOM-N 2016, 25 - 28 august 2016,
Constanta, Romania
IV.2. Capitole de carte invitate
1. A. Farcas, P.-H. Aubert; Electrochemical studies of conjugated polyrotaxanes and their
unthreaded analogues; Encyclopedia of Physical Organic Chemistry ed. by Wang Zerong, John
Wiley & Sons Inc; Hardcover–February (2017); https://www.amazon.co.uk/Encyclopedia-Physical-
Organic-Chemistry-Zerong/dp/1118470451
2. A. Farcas, A.-M. Resmerita; Supramolecular chemistry: synthesis and photophysical
characteristics of conjugated polyrotaxanes; (invited chapter); Encyclopedia of Physical Organic
Chemistry ed. by Wang Zerong, John Wiley & Sons Inc; Hardcover–February (2017);
https://www.amazon.co.uk/Encyclopedia-Physical-Organic-Chemistry-Zerong/dp/1118470451
IV.3. Articole publicate in reviste cotate de Web of Science (Thomson Reuters)
1. A. Farcas, Cyclodextrins in rotaxa-conjugated polymers synthesis, Cellul. Chem. Technol.,
50 (5-6), 585-591 (2016)
2. A. Farcas, K. I. Assaf, A.-M. Resmerita, S. Cantin, M. Balan, P.-H. Aubert, W. M. Nau,
Cucurbit[7]uril based fluorene polyrotaxanes, Eur. Polym. J., 83, 256-264 (2016)
3. A. Farcas, A.-M. Resmerita, F. Farcas, Terpolymer polyrotaxanes: a promising supramolecular
system as electron-transporting materials for optoelectronics, acceptata spre publicare in
Proceedings of SPIE-The International Society for Optical Engineering, decembrie-2016
4. A.-M. Resmerita, F. Farcas, A. Rotaru, A. Farcas, Synthesis and photophysics of conjugated
azomethine polyrotaxanes, acceptata spre publicare in Proceedings of SPIE-The International
Society for Optical Engineering, decembrie-2016
5. V. Malov, A. Tameev, S. Kostromin, S. Bronnikov, A. Farcas, Photovoltaic effect and charge
transfers mobility in the layers of compositions containing bithiophene copolymer/bithiophene
based rotaxane and fullerene C70 derivative, Tech. Phys. Lett., accepted September 2016
IV.4. Articol ce urmeaza a fi publicat in revista cotata de Web of Science (Thomson Reuters)
1. A. Tameev, V. Malov, S. Kostromin, S. Bronnikov, A. Farcas, OLED and photovoltaic
characteristics of poly[2,7-(9,9-dioctylfluorene)-alt-(5,5′-bithiophene] main-chain polyrotaxanes
15
IV.5. Conferinte prezentate la manifestari ştiinţifice internaţionale
1. A. Farcas, A.-M. Resmerita, F. Farcas, Terpolymer polyrotaxanes: a promising supramolecular
system as electron-transporting materials for optoelectronics, The 8th edition of the International
Conference "Advanced Topics in Optoelectronics, Microelectronics and Nanotechnologies",
ATOM-N 2016, 25 - 28 august 2016, Constanta, Romania
2. A. Farcas, A.- M. Resmerita, P.- H. Aubert, Conjugated polyrotaxanes: a critical assessment of
photophysical properties in correlation with the effect of the nature of host molecules encapsulation,
Nanotech France 2016, International Conference and Exhibition, 01-03 IUNIE 2016, Paris - France
3. A.-M. Resmerita, F. Farcas, A. Rotaru, A. Farcas, Synthesis and photophysics of conjugated
azomethine polyrotaxanes, The 8th edition of the International Conference "Advanced Topics in
Optoelectronics, Microelectronics and Nanotechnologies", ATOM-N 2016, 25 - 28 august 2016,
Constanta, Romania
VI.6. Teza doctorat
Mihaela Balan - Finalizarea tezei de doctorat intitulata "Tehnici RMN pentru caracterizarea
ciclodextrinelor si a complecsilor de incluziune ai acestora"
Top Related