Download - otita medie acut

Transcript

Otita medie acuta supurata Capitolul 1 Notiuni de anatomie si fiziologie a urechii.Urechea umana percepe sunete cu frecventa cuprinsa intre 20 si 20000 hz si o amplitudine intre 0 si 130 decibeli (db). Datorit structurii i mai ales funciilor sale, urechea trebuie denumit analizorul cochleo-vestibular , acesta se compune din dou mari poriuni distincte: periferic (care se submparte n urechea extern, medie i intern) i central (constituit din nervul acustico-vestibular, cile de conducere i nucleii din trunchiul cerebral i aria cortical auditiv).Analizatorul vestibular are functia de a furniza informati asupra pozitiei si miscarile corpului in spatiu , pe baza carora declanseaza reflexe necesare mentineri echilibrului si pozitiei verticale a corpului , cat si a schimbarilor de pozitie. La aceasta functie mai participa si informatiile culese de la receptorii tactili, musculari si optici.Urechea externa Pavilionul urechii prezinta un schelet fibrocartilaginos , cu fibre elastic , care lipseste la nivelul lobului.Pe cartilajul urechii se prind muschii auriculari , atrofiati la om. La exterior se afla pielea ce se continua cu cea care acopera conductul auditiv extern. Conductul auditiv extern se intinde de la orificiul auditiv ext pana la timpan . Scheletul conductului este cartilaginos pentru jumtatea sa extern i osos pentru cea intern (osul timpanal pentru pereii anterior, inferior i posterior ). Conductul auditiv extern este cptuit cu un tegument foarte aderent la cartilaj. n jumtatea extern, conductul are foliculi piloi i glande care secret cerumen (sunt glande sebacee transformate).Urechea medieUrechea medie se compune dintr-o cavitate central, denumit tympanum sau casa timpanului, i anexele acesteia: trompa lui Eustachio i apofiza mastoid.Urechea medie sau casa timpanului este o cavitate pneumatic sapata in stanca temporalului , fiind tapetata de o mucoasa care se continua si anterior ,prin intermediul trompei. Mucoasa tapeteaza si cele trei osicioare ale auzului. Membrana timpanica, situate la limita dintre casa timpanica si conductul auditiv ext ,se prinde pe osul timpanal care are forma unui inel deschis in sus .Urechea medie este formata, central ,din casa timpanului , care are forma cubica, prezentand 6 pereti: Superior-peretele cerebral (tegmen timpani) format de o pate a stancii temporalului si vine in raport cu lobul temporal al emisferelor cereblale meninge perforarea lui duce la otite, encefalite si meningite ; Inferior(jugular) vine in raport cu vena jugulara interna ; Anterior (tubar) la nivelul acestuia se deschide trompa lui Eustachio prin care casa timpanului comunica cu nazofaringele rol de a egalizapresiunea pe ambele fete ale timpanului ; Posterior (mastoidian) casa timpanului comunica printr-un mic canal cu celulele mastoidiene-cavitati pneumatice in interiorul mastoidei; mastoidiene-cavitati pneumatice in interiorul mastoidei; Peretele lateral (timpanic) se afla membrane timpanica ce se interpune intre urechea externa si interna; Peretele medial (labirintic) se gaseste fereastra ovala si fereastra rotunda.Urechea medie contine in interiorul sau un lant articulat de osicioare care o traverseaza de la membrana timpanica spre fereastra ovala:ciocanul , nicovala si scarita. Trompa lui Eustachio sau tuba auditiv se ntinde de la casa timpanului pn la peretele lateral al rinofaringelui. Ea are o poriune osoas spre urechea medie i una cartilaginoas spre faringe. La unirea celor dou poriuni se gsete o ngustare, istmul. Trompa se deschide odat cu contracia muchiului peristafilin extern n timpul deglutiiei.Apofiza mastoid prezint o serie de caviti aerate, cptuite de o mucoas subire aplicat direct pe os, celulele mastoidiene. Toate celulele comunic ntre ele i n final cu antrul mastoidian, care este cea mai mare celul i care exist de la natere. Antrul comunic n partea sa anterioar cu casa timpanului. Apofiza mastoid vine n raport superior cu fosa cerebral mijlocie, intern cu urechea intern, cu sinusul venos sigmoidian i cu fosa cerebeloas. n exterior este acoperit de tegumente, pe faa ei inferioar se inser muchii.Urechea interna Urechea interna este formata dintr-un sistem de incaperi , numite labirint osos, spate in stanca temporalului . In interiorul labirintului osos se afla un sistem de camere membranoase ce alcatuiesc labirintul membranos. Intre labirintul osos si cel membranos se afla perilimfa , iar in interiorul celui membranos endolimfa .Labirintul osos este format dintr-o cavitate central denumit vestibul , cohlea sau melcul osos , iar posterior cele trei canale de form semicircular (canalele semicirculare) : Vestibulul osos este o caviatate cu 6 pereti : extern casa timpanului si vine in raport cu cele doua ferestre (ovala si rotunda) ;intern in contact cu conductul auditiv intern ; inferior reprezentat de podisul vestibului ; Cele trei canale semicirculare osoase (anterior , posterior , lateral )se afla in planuri perpendiculare unul pe celalalt , fiecare dintre acestea se deschide la o extremitate a sa printr- o dilatatie mai larga, la cealalta extrimitate , canalul anterior se uneste cu cel posterior intr-un canal comun inainte de a se deschide in vestibul .Melcul osos (cohlea osoasa) - este mprit n trei compartimente pe toat lungimea sa, de ctre lama spiral (proeminen osoas situat intern), membrana bazilar (care continu lama spiral pn la peretele extern al cochleei) i membrana lui Reissner (care se inser pe lama spiral i ajunge la peretele extern al cochleei la un nivel superior fa de membrana bazilar): scala sau rampa vestibular, scala sau rampa timpanic (ele comunic una cu cealalt la vrful cochleei).Labirintul membranos vestibular este alctuit din dou vezicule situate n cavitatea vestibular, utricula i saccula, care au organe senzoriale, aa-numitele macule, unde celulele ciliate sunt acoperite de o mas gelatinoas n care plutesc cristale dense de calciu, otoliii. n utricul se deschid cele trei canale semicirculare membranoase: superior sau frontal, posterior sau sagital i extern sau orizontal. Fiecare canal prezint dou capete, dintre care unul dilatat (ampula), unde se gsete elementul neuro-senzorial format din celule ciliate acoperite de o capsul gelatinoas ce obstrueaz lumenul canalului.Denumirea de analizor acustico-vestibular se datorete celor dou funcii pe care urechea le ndeplinete: auditiv i vestibular.Funcia auditiv este realizat de toate cele trei segmente ale urechii. Pavilionul i conductul auditiv extern concentreaz undele sonore i le conduc spre membrana timpanic, care vibreaz sub presiunea energiei sonore. Vibraiile sunt conduse pn la urechea intern prin lanul de osioare. Mecanismul delicat al urechii medii are rostul de a reduce pierderile enorme de energie care se produc la trecerea acesteia din mediul gazos (aerul) n mediul lichid (lichidul perilimfatic). Trompa lui Eustachio are menirea de a menine aerul din casa timpanului la acelai nivel de presiune cu cel din mediul extern, pentru ca membrana timpanic s-i pstreze poziia de echilibru i s poat vibra liber. Aerisirea urechii medii se face odat cu fiecare deglutiie, cnd trompa se deschide.Funcia aparatului vestibular are rolul de pstrarea echilibrului, alturi de sensibilitatea proprioceptiv i de vz. Funcionarea aparatului vestibular este subcontient, iar modalitatea sa de intervenie este reflex i are loc de obicei n etajele inferioare ale encefalului. Excitanii fiziologici sunt reprezentai de poziia sau micrile capului n spaiu, receptorii fiind astfel situai nct orice poziie sau micare a capului determin impresionarea unei zone senzoriale. Integrarea excitaiilor periferice se face la nivelul trunchiului cerebral, unde nucleii vestibulari au conexiuni multiple, fapt care explic complexitatea clinic a sindromului vestibular. n ultim instan, funcionarea aparatului vestibular se exercit asupra reflexelor de postur, prin intermediul modificrilor de tonus muscular, modificri care se manifest clinic doar atunci cnd excitaia este prea puternic sau cnd se produce un dezechilibru ntre cele dou vestibule.Exameneul functiei auditive Examenul functiei auditive se va face cu scopul stabilirii capacitatii auditive si sediul topografic al leziunii. In acest sens se practica urmatoarele examinari : Acumetrie fonica Acumetrie instrumentala Audiometria cu aparat se stabileste tipul de surditate si gradul deficientei auditive , se inregistreaza grafic pierderile auditive pe frecvente din scara tonala , audiometrele au posibilitatea de a inregistra pe cale aeriana , intensitati de pana la 110db . rezultadddiferirite curbe audiometrice.Examenul functiei de echilibru Functia de echilibru se controleaza prin semne spontane vestibulare si probe provocate. Semne spontane : miscarea ritmica a globilor oculari , care poate fi verticala , orizontala sau rotatorie ; proba bratelor intinse (bratele intinse timp de doua minute cu ochii inchisi ) ; porba mersului in stea (5 pasi inainte si 5 pasi inapoi intr-o directie indicata cu ochii inchisi ). Semne provocate : proba calorica , proba rotatorie , proba pneumatica .Tulburarile aparatului Hipoacuzia (surditatea):Hipoacuzia sau surditatea este scderea acuitii auditive la una sau ambele urechi. Cnd auzul este pierdut n totalitate, vorbim de anacuzie sau cofoz. Dup mecanismul de producere, hipoacuzia poate fi de trei feluri: de tip transmisie, cnd este afectat transmisia sunetului prin urechea extern sau medie, de tip neuro-senzorial (se mai numete hipoacuzie de tip percepie sau recepie) care este determinat de o defeciune n urechea intern, i mixt, cnd ambele mecanisme descrise, de transmisie i neuro-senzorial coexist la aceiai ureche. Iat o clasificare etio-patogenic a hipoacuziilor: Hipoacuzia de transmisie : stenoze , corpi straini, inflamatii ,tumorii , perforatii, Hipoacuzia de perceptie(neuro-senzorial) : traumatisme mecanice ,trauma sonora , tulbuari vasculare ;Din punct de vedere cantitativ, pierderea de auz se msoar n decibeli (dB), care reprezint unitatea fiziologic de msur a percepiei intensitii sunetelor. Vorbim despre hipoacuzie uoar sau discret cnd pierderea de auz se situeaz ntre 15 i 30 dB, de pierdere moderat pn la 50 dB, de hipoacuzie accentuat pn la 70 dB i de hipoacuzie profund peste 70 dB. La diferite frecvene, pierderile de auz pot s difere. Hipoacuzia de transmisie nu poate determina o pierdere mai mare de 65 dB i vocea de conversaie este nc perceput. Hipoacuzia neuro-senzorial poate avea orice valori, inclusiv pierderea total a acuitii auditive (anacuzie).Acufenele Sunt sunete pe care bolnavul le aude, dar care nu provin din mediul exterior. Ele pot fi obiective, cnd pot fi auzite i de ctre medic, cu ajutorul unui stetoscop cruia i s-a ndeprtat capsula i extremitatea liber a tubului se introduce n conductul auditiv al urechii examinate. Aceste acufene obiective sunt sufluri vasculare cervicale sau endocraniene sau sunt provocate de contracii clonice ale musculaturii urechii (muchiul scriei, tensor tympani sau peristafilinul extern). Cele mai multe acufene sunt ns subiective, fiind auzite numai de ctre bolnav. Ele sunt determinate de o hiperactivitate a unor celule nervoase iritate, din urechea intern sau din cile de conducere nervoas auditiv. Otalgia Otalgia mai poart numele de otodinie. Ea este durerea otica i este provocat de inflamaii ale conductului auditiv extern (furuncul, otite externe, tumori), ale urechii medii (otite acute sau cronice acutizate, mastoidite, tumori). Deseori durerea pe care bolnavul o acuz la nivelul urechii i gsete etiologia prin suferina altui organ (ultimii molari, faringe, laringe, coloana vertebral cervical, articulaia temporo-mandibular, glandele parotide) i atunci vorbim de otalgie reflex.Corpii straini n majoritatea cazurilor, corpii strini intereseaz conductul auditiv extern. Originea lor poate fi exogen, introdui accidental, mai rar voluntar: obiecte mici, cei de usturoi, insecte vii (acestea intr singure) sau larve. Mai des sunt ntlnii corpii strini endogeni, care sunt dopul de cerumen i dopul epidermic. Cerumenul este o producie local normal a tegumentului conductului, dar uneori se formeaz n cantiti excesive, care determin acumularea sa. Alteori dopul de cerumen devine obstrunt prin manevrele de autocurire a conductului, cu care ocazie o parte din cerumen este mpins n profunzime, de unde nu mai poate fi extras prin manevre personale.Corpii strini pot fi tolerai fr ca bolnavul s-i sesizeze (oameni vrstnici, neglijeni sau care au o hipoacuzie de alt cauz), dar semnul lor caracteristic este hipoacuzia de transmisie, care apare n momentul n care au devenit obstruani. Cnd sunt animai (cum este cazul insectelor). determin senzaii deosebit de neplcute. n cazul dopului de cerumen, hipoacuzia apare n momentul curirii conductului cu un obiect sau dup ptrunderea apei n ureche cu ocazia unui du, baie n mare etc. (cerumenul fiind hidrofil, i mrete dimensiunile n contact cu apa).La otoscopie se observ corpul strin. Dopul de cerumen are o culoare brun sau neagr, cel epidermic este albicios (este format din descuamri epiteliale).Tratamentul corpilor strini auriculari const n extragerea lor. Cea mai simpl metod de extragere, aflat la ndemna oricrui medic, este spltura auricular. Aceasta se efectueaz cu ap cald (35-37 C), injectat cu o siring mare (Guyon) de 150-250 ml., de metal sau de sticl. nainte de a efectua spltura auricular, trebuie s ne interesm de prezena unor contraindicaii ale acesteia: perforaii ale membranei timpanice, otite cronice supurate n antecedente, intervenie chirurgical pe ureche, inflamaii acute n curs de evoluie.Otita medie acuta supurata Otita medie acuta supurata este abcesul urechii, poate sa apara la orice varsta mai ales la copii mici si sugari. Se poate produce in timpul unei rinofaringite .Din punct de vedere anatomopatologic, este vorba despre o inflamaie acut de tip exudativ-purulent. Mucoasa este edemaiat, pe alocuri ulcerat. n cavitile urechii medii se adun puroi sub presiune, leucocitele lizate elibereaz fermeni proteolitici care necrozeaz membrana timpanic i determin o perforaie, cu eliminarea puroiului n conduct. n formele grave, necrozante, poate fi afectat i osul (osioarele urechii, pereii urechii medii).Simptomele difer n funcie de faza de evoluie a otitei. La debutul bolii - faza preperforativ - bolnavul acuz otalgie pulsatil i hipoacuzie cu autofonie. Starea general este afectat, bolnavul este febril 39 -40 C, inapetent,senzatie de puls arterial . Obiectiv se constat o congestie difuz, intens, a membranei timpanice. Apoi membrana timpanic se infiltreaz, reperele otoscopice dispar, puroiul sub tensiune determin o bombare a membranei, bombare care poate fi difuz sau numai n anumite poriuni (superior, posterior). Punctele mastoidiene sunt dureroase la palpare, otalgia este violent. Uneori apar acufene sau discret vertij. Acumetric i audiometric se pune n eviden o hipoacuzie de transmisie, iar radiografia deceleaz voalarea sistemului pneumatic mastoidian. Laboratorul va depista o leucocitoz cu neutrofilie. Dup o evoluie de 3-4 zile, se produce perforaia spontan a membranei timpanice - faza perforativ - ce aduce ameliorarea sau dispariia durerii i a febrei, dar hipoacuzia se accentueaz i n conductul auditiv extern apare otoreea purulent. La nceput puroiul este sero-sanghinolent, apoi devine purulent franc sau muco-purulent. La otoscopie, membrana timpanic este acoperit cu puroi pulsatil, foarte edemaiat, nu permite reperarea sediului perforaiei i n profunzime se observ un punct strlucitor (o reflectare a luminii oglinzii noastre). Identificarea germenului din secreia otic i stabilirea sensibilitii sale la antibiotice prezint importan pentru conducerea corect a tratamentului. Dup aproximativ 3 sptmni de evoluie, otita medie supurat acut se vindec. Otoreea dispare prima, apoi perforaia se nchide spontan, dar recuperarea auzului este ceva mai tardiv. Dac germenul este prea virulent, dac organismul se apr prost, dac perforaia a fost prea sus situat sau prea mic i nu a drenat eficient, dac tratamentul a fost eronat sau prea scurt, otita se poate complica sau croniciza. Chiar dac supuraia dispare, o perforaie prea mare rmne definitiv, determinnd o hipoacuzie de transmisie rezidual. Se descriu forme clinice supra-acute, subacute, forme localizate la atic (aticite). Antibioterapia poate masca simptomatologia otitei, mai ales la copii, fr s o vindece, prilej de cronicizare sau complicai. Ca si complicatii pot aparea mastoidite , meningita , abces cerebral sau cerebelos .Diagnosticul pozitiv se bazeaz pe semnele celsiene localizate la urechea medie.Diagnosticul diferenial trebuie fcut, n faza preperforativ, cu otita cataral acut (unde otalgia este discret sau absent), cu furunculul auditiv extern (unde lipsete hipoacuzia) i cu un puseu acut al unei otite cronice.Tratamentul fazei preperforative este n principal cu antibiotice, de predilecie cu Amoxicilin sau Augmentin (Amoxicilin + Acid Clavulanic). n caz de alergie se administreaz Eritromicin sau Rovamicin. Tratamentul trebuie continuat 10 zile altminteri otita nu se vindec i fenomenele clinice vor reapare. Otita supurat acut este un exemplu pentru eficacitatea unui tratament antibiotic bine condus: majoritatea se vindec i nu necesit timpanotomia. mpotriva durerii se recomand antialgice (Paracetamol), iar local se poate instila Boramid, soluie uleioas care trebuie uor nclzit nainte de utilizare. Vasoconstrictoarele nazale, cldura local, ajut la uurarea suferinelor bolnavului.

6