Colectiv de redacţie:
Christian Balazs, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Maria Truşcă, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Răzvan Stanciu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Cosmin Chelu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Ana-Maria Iancu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Elena Filimon, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Andreea Visu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Coordonator:
Lect. univ. dr. Olga Bălănescu
Numărul 9 - luna iunie, anul II
2
Editorial………….……………………..……3
Viața de student…….………………………..7
Din universul publicitar……….……………12
Interviu……….…...………………………...15
Tradiții……………………………………….21
Evenimente…………………………………..24
Poşta redacţiei……………………………….28
3
După bac, încotro? Ce v-ar determina să optați pentru programul de studii Comunicare și RP în cadrul
Departamentului de Științe ale Comunicării din Facultatea de Litere a Universității din București?
Însuși mersul vieții noastre de zi cu zi, orientarea societății noastre, orientare îndreptată în direcția
comunicării și a dezvoltării relațiilor publice. Indiferent de domeniul de activitate, aceste două
componente sunt indispensabil legate de procesul evoluției acuale. Comunicăm și construim
imagine în domeniul tehnic, educațional, sanitar, politic, managerial, sportiv, artistic. Comunicăm
înspre societatea civilă, ei îi prezentăm imaginea organizației în care activăm, întrucât între acești
doi poli (organizația și societatea civilă) este nevoie să se stabilească o punte durabilă, punte de care
depinde confortul fiecăreia dintre cele două entități: având adeziunea societății civile, organizația se
va dezvolta corespunzător și își va perfecționa activitatea. Devenind astfel o organizație
competitivă, puternică, specializată în domeniul său, aceasta va reuși să satisfacă toate, sau aproape
toate cerințele societății civile căreia îi aparține. Dovada importanței tot mai mari a științelor
comunicării și a relațiilor publice în peisajul contemporan este existența câte unui departament (
uneori numit simplu ”birou”) de Relații publice în toate instituțiile publice ori private din jurul
nostru.
Ceea ce înseamnă că extraordinara deschidere în sensul acoperirii unei plaje imense de
LOCURI DE MUNCĂ. Hai să recunoaștem, este chiar reconfortant să realizezi că ai tot mai multe
posibile și reale locuri de muncă, fiecare special, inedit în felul său, dar toate – foarte apreciate și
necesare în societate.Ce v-ar determina să optați pentru programul de studii Comunicare și RP în
cadrul Departamentului de Științe ale Comunicării din Facultatea de Litere a Universității din
București?
Faptul că ați putea lucra, după absolvire, în departamentul de Relații Publice al unui club
sportiv, al Parlamentului României, al firmei Toyota sau Mercedes, al rețelei McDonalds, al unui
minister și lista poate continua. Este adevărat că nu veți deveni ambasadori, politicieni sau doctori
renumiți, dar veți mâna dreaptă a acestor personalități care nu se vor putea desfășura fără ajutorul
vostru. Succesul lor depinde de imaginea pe care o vor prezenta societății civile, iar imaginea o veți
clădi voi!
Faptul că puteți deveni art director sau copywriter într-o agenție de publicitate ( și sunt o
mulțime de asemenea agenții, puteți să vă convingeți navigând pe internet) de unde să gestionați
promovarea diferitelor produse sau servicii pe piață, să contribuiți la îmbunătățirea vieții cotidiene
prin introducerea unor produse noi și necesare despre care lumea nu a aflat încă, prin mesaje
ingenioase.
Sau faptul că puteți încerca să schimbați, în bine, mentalitatea societății noastre, prin
construcție de campanii sociale îndreptate împotriva violenței în familie, împotriva consumului de
droguri, de protecție a mediului în care ne desfășurăm viața, sau de sprijinire a persoanelor
defavorizate.
Și toate pot deveni realitate doar prin opțiunea voastră de a vă înscrie programul de studii
Comunicare și RP în cadrul Departamentului de Științe ale Comunicării din Facultatea de Litere. Vă
așteptăm!
Olga Bălănescu
4
5 MOTIVE PENTRU A DORI SĂ DEVII STUDENT LA LITERELE BUCUREȘTENE
Conf. dr. Cristina Bogdan, prodecan
1. Pentru că ai avea ocazia să studiezi într-
una dintre cele mai vechi și mai prestigioase
instituții de învățământ superior din spațiul
românesc, care a împlinit mai mult de un
secol și jumătate de existență.
Școala Superioară de Litere (1863) a dat naștere, un
an mai târziu, Facultății de Litere și Filosofie, sub
conducerea latinistului August Treboniu Laurian,
președinte al Academiei Române. Prin Decretul
domnesc nr. 765 din 4/16 iulie 1864, Alexandru
Ioan Cuza a aprobat înființarea Universității din
București, în componența căreia intrau inițial Facul-
tatea de Litere și Filosofie și Școala Superioară de
Științe și Legi (din care s-au desprins ulterior
Facultatea de Drept și Facultatea de Științe).
2. Pentru că oferta educațională a Facultății
de Litere se construiește la intersecția dintre
vechi și nou, îmbinând acribia filologică și
deschiderea către zone foarte actuale din ști-
ințele umaniste și sociale.
Poți opta pentru unul dintre cele 7 programe de
studii (Limba și literatura română – limbă și
literatură străină, Literatură universală și compara-
tă – limbă și literatură străină, Comunicare și
Relații publice, Studii europene, Etnologie, Științe
ale informării și documentării, Asistență manageri-
ală și secretariat) organizate în facultate, în funcție
de interesele tale științifice și de cariera pe care ți-ai
dori să o îmbrățișezi.
Intrarea în Facultatea de Litere (foto: Mirela Urse)
Holul de marmură al Facultății de Litere
(foto: Mirela Urse)
5
3. Pentru că te-ai putea bucura de zăbava cititului în cea mai frumoasă Sală de Lectură a
Bibliotecii unei facultăți din România.
E suficient să faci o singură vizită în această sală, situată la etajul 1, în aripa dreaptă a facultății, ca să te
convingi. An de an, în răstimpul Zilelor Porților Deschise, liceenii descoperă farmecul unui loc în care
timpul este cernut nu prin nisiparniță, ci prin vechimea și diversitatea tomurilor rânduite cu grijă pe raf-
turile bibliotecii.
4. Pentru că te-ai întâlni la cursuri
cu nume pe care, de regulă, le
găsești pe copertele unor
volume sau în paginile revistelor
culturale.
Mircea Cărtărescu, Liviu
Papadima, Ioana Pârvulescu, Ion
Bogdan Lefter, Rodica Zafiu, Andrei
Cornea, Eugen Negrici, Mihai Dinu,
Monica Spiridon, Mircea Vasilescu,
Carmen Mușat, Simona Popescu, Nicolae
Manolescu, Andra Vasilescu, Mihai
Zamfir, Rodica Zane, Caius Dobrescu,
Emil Ionescu, Daniel Cristea Enache,
Paul Cernat, Ion Manolescu,
Sebastian-Vlad Popa – sunt doar câteva
dintre figurile importante ale culturii
române contemporane, alături de care
poți străbate teritorii mai puțin umblate
ale literaturii noastre sau poți descinde în
spațiile ramificate și pline de capcane
pentru neofiți ale lingvisticii, ale ști-
ințelor comunicării sau ale unor științe
sociale.
5. Pentru că Numele mari se formează cu Litere! – după
cum anunță sloganul instituției noastre, fapt demonstrat
de pleiada de studenți și de profesori celebri care au con-
tribuit decisiv la prestigiul acestui for academic.
Să pășești în săli în care au stat în bănci sau în care a
răsunat glasul lui Ovid Densușianu, Tache Papahagi, Titu
Maiorescu, Lazăr Șăineanu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Al.
Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Nicolae Cartojan,
Constantin C. Giurescu, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, G.
Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga și mulți
alții este ca și cum ai avea șansa de a călători în timp și de a
deveni contemporan cu cei care ne-au dat dreptul să avem
partea noastră de cer cultural.
Dacă toate acestea nu te-au convins încă, atunci te invit să intri pe site-ul Facultății de Litere
(www.litere.ro) sau pe pagina de Facebook a instituției (https://www.facebook.com/litere), ca să deschizi
pe cont propriu fereastra către o lume vie, dinamică, întortocheată și surprinzătoare, în care profesorii sunt
cu adevărat îndumători – adică parteneri de drum pentru studenții pe care îi însoțesc cu răbdare, atenție și
prietenie, neștiind, la finalul întâlnirii, cine a dat și cine a primit mai mult.
Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de
Litere (foto: Mirela Urse)
6
Liber. La sigur!
Studenția înseamnă, parcă cel mai mult, libertate. Oraș nou, colegi noi, program mai flexibil. Libertate de mișcare în oraș sau prin Europa și libertatea de a spune lucrurilor pe nume. Studenția îți face mai mult loc pentru tine, te lasă să fii mai mult sau mai tu, să încalci limite și să-ți inventezi regulile. Pentru că poți. Pentru că așa simți. Asta am simțit și noi când deschis campusurile Arcca, cele mai mari și mai apreciate cazări pentru studenți din București. Că ai nevoie de un loc unde să fii tu însuți. Unde să fii bine-venit.
Unele lucruri trebuie lăsate la voia întâmplării. Doar așa ajungi să descoperi locuri noi, marea dragoste sau prietenii care o să-ți țină spatele de acum înainte. E OK să cobori cu trei stații de metrou mai târziu sau să pleci la mare cu 60 de lei pentru un weekend. De alte lucruri, însă, este bine să fii sigur. Într-un București devenit junglă imobiliară, în care chiriile cresc de la o lună la alta, la Arcca ai garanția unei taxe fixe, care-ți include utilitățile: internet, curent sau încălzire. E bine să fii surprins cu discount-urile noastre pentru cazare pe timpul verii, în loc să te trezești fără vacanță, plătind vreo regularizare la gaze. Unele lucruri este bine să le trăiești pe pielea ta, nu din auzite. Crede-ne, însă, că cel mai important contract, până când ajungi să semnezi cu casa de discuri sau cu super-firma de IT, este contractul de cazare care își apară drepturile.
Pentru unii, libertatea încape într-un rucsac sau pe bancheta din spate a mașinii. Pentru alții, să fii liber înseamnă confort, un spațiu unde să-ți aranjezi lucrurile mici ca să poți face lucruri mari. La Arcca poți să te bucuri de ambele. Camerele sunt mobilate modern, ai cuptor cu microunde și frigider în cameră, plus baia proprie. Când vrei liniște, ai sală de lectură sau spații verzi. Sau teren de sport. Și spălătorie pentru haine. Și cafeteria. Și sală de evenimente. Tot ce trebuie să faci este să-ți aduci hainele și laptopul, boardul sau bicla și, gata, te-ai mutat în București.
Să fii liber înseamnă să te înconjori de oameni liberi, iar vecinii tăi de campus se pricep la asta. De la ei o să afli, pe grupuri de Facebook sau la povești de seară, despre joburi și proiecte, despre acțiune de weekend și concerte. Dacă ai idei și ești pus pe treabă, poți să intri în echipa care organizează evenimente, să te înscrii în campionatele de fotbal, volei sau baschet, poți să vii cu propriile propuneri sau chiar să scrii următorul articol în revista asta sau pe blog. Dacă vii alături de noi, fii sigur că o să fim alături de tine. Pentru că știm să ne ascultăm. Pentru că vrem să facem lucrurile împreună.
Echipa Arcca
Sursa foto: www.arcca.ro
7
CUM AM INTRAT LA FACULTATE
P.S: Dragi viitori studenți ai Facultății De Litere, Universitatea București, acest articol vă este adresat vouă.
Cu toții suntem debusolați când dăm startul unei noi etape, mai ales în ceea ce privește viața profesională. Iar pentru a
ajunge să clădim o carieră de succes, este necesar să ne alegem cu grijă și atenție studiile superioare.
Daca ești pasionat de lectură, de comunicare cu tot ce implică ea, îți place să susții discuții libere,nu te temi de a vorbi în
public, ești pasionat de platformele online sau de munca de PR, atunci înseamnă că îți pot ura ” BUN VENIT ” în noul An
Universitar.
Dar să nu ne grăbim! Mai ai inainte o probă a bacalaureatului de susținut și o vară în care te vei distra.
Cu toate acestea, iată cateva sfaturi utile și informații de care ai nevoie pentru a deveni student cu " acte în regulă".
1.Imediat după ce ai susținut Bac-ul, interesează-te de modalitatea de admitere la facultate
(examen la Limba și Literatura Română în cazul Facultății de Litere, departamentul de Comunicare și Relații Publice) ;
2.Urmărește zilnic calendarul admiterilor întucât acesta poate suferi modificări. E bine să știi din timp când și unde
trebuie să fii;
3. Fă-ți 4 poze tip buletin pe care să le ai cu tine când te înscrii la facultate;
4.Ia-ți diploma de bacalaureat de la liceul pe care tocmai l-ai terminat.În eventualitatea în care nu este gata, solicită o
adeverință care atestă faptul că ai susținut și ai promovat examenul bacalaureatului;
5.Solicită adeverința de la medicul de familie prin care este menționată condiția aptă pentru a deveni student;
6.Certificatul de naștere trebuie să fie și el printre actele de la dosar;
7.Mergi la casieria Facultății de Drept și achită taxa de înscriere în valoare de 150 de lei.Întoarce-te în ziua admiterii si
prezintă chitanța drept dovadă a plății ;
8. În ziua examenului, vino cu cel putin o oră înainte. Va trebui să aștepți puțin, numărul candidaților este mare;
9. Verifică pe litere.ro situația actualizată a informațiilor cu privire la admitere;
10. Testează-ți aptitudinile prin rezolvarea modelului de subiect afișat pe site-ul facultății , pentru Comunicare și Relații
Publice.
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat să îți urez, drag viitor student, baftă la examene, la admitere și o vacanță cât
mai placută. Te așteaptă niște ani de studenție memorabili.
Ana-Maria Iancu,
Studentă, CRP, anul II
8
1. De ce ai ales Arcca?
2. Ce îți lipsește de acasă?
3. Ce ai găsit, în schimb, la Arcca?
În cei trei ani de activitate ai Arccăi, unul dintre căminele
din cartierul Vitan a adunat în ultimul an aproximativ 2000
de studenți cazați, tineri entuziaști și dornici de a începe un
drum plin de experiențe, oameni, impresii, dar și de tentații,
decepții, care să îi conducă/poarte spre propria dezvoltare
personală și profesională.
Întrucât eram curioși ce înseamnă a pleca de acasă și a
ajunge într-un mediu străin, am întrebat studenții români și
internaționali cum își petrec timpul în cămine.Vă vom
dezvălui o serie de trei întrebări alături de răspunsurile lor.
Interviuri
Laurențiu Smoleanu *foto arhivă personală *
1. Nu știu de ce am ales Arcca, dar știu sigur că după primele zile
petrecute aici am descoperit o comunitate foarte ok. Este mereu
ceva de făcut, aici nu există „mă plictisesc, nu am nimic de făcut”.
2. De acasă îmi lipsesc prietena, familia și prietenii.Am făcut un
lucru bun că am ales Bucureștiul pentru că m-a ajutat enorm să mă
dezvolt profesional.
3. Căminul și oamenii de aici te ajută să te dezvolți.Pe parcursul
șederii mele aici am descoperit că în Arcca apar foarte multe
oportunități fără ca eu să mă fi așteptat la așa ceva.Înainte să
ajung aici nu credeam că voi avea șansa de a lucra cu ceilalți la
proiectele căminului și a demonstra de ce sunt în stare.Mă simt
foarte bine aici.
Marina *foto arhivă revista deCeRP*
1. Căminul privat Arcca este foarte curat. Să știu că
voi locui într-un mediu îngrijit a contat enorm în
decizia mea.
2. Îmi lipsește mâncarea de acasă. Câteodeată îmi e
dor de rutina de acasă. Aici lucrurile diferă, nicio zi
nu se aseamănă cu cealaltă.
3.La Arcca mă simt liberă. Îmi place foarte mult
atmosfera creată. Oamenii sunt foarte faini, mi-am
făcut mulți prieteni. Nu mă așteptam la asta.Am
descoperit că am multe lucruri în comun cu alți
studenți de aici și îmi dau seama de asta din primele
discuții pe care le port cu ei.
9
Sawafery Yaser *foto arhivă revista deCeRP*
1. Am aflat de Arcca din două locuri: am găsit-o pe net, apoi o
prietenă mi-a spus despre acest loc. Din poze mi se părea
interesant. Din prima zi de cum am ajuns aici am fost mulțumit
de loc și am decis să semnez contractul. Am discutat cu
administratorii iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau
iama la Gară și să-mi iau bagajele de acolo pentru a mă instala
aici.
2.Îmi lipsesc multe lucruri personale, căci nu-mi pot lua toate
obiectele de acasă.Cred că am să mă rezum la ele.
3.Condițiile sunt foarte bune. Îmi place căminul.Fetele de pe
banca din spate îmi suflă și-mi propun să zic că aici am găsit
multe gagici, nu știu dacă ar fi trebuit să spun asta.
P.S. Dacă te întrebi de ce am numele acesta, eu sunt din Fâșia
Gaza, dar sunt jumătate român.
Am purtat o discuție cu
internaționalii veniți în
România și cazați în Arcca
prin intermediul celor de la
AIESEC. Studenții din
Mexic, Italia, Portugalia,
Spania și Noua Zeelandă au
fost încântați de campusul
sudențesc din Vitan, oferindu
-ne câteva detalii din
experiența lor, tradusă,
evident, în română.
1. Chiar dacă nu noi am ales Arcca, putem spune că a fost prima decizie bună în ce ne privește de când
am ajuns în România.Voiam să prevenim eventualele probleme iar acest loc este unul care îți oferă
siguranță, ne spun Leo și Eladio.
2. De acasă ne lipsește mâncarea, (Alice, Leo și Jihan) iar mie în special orezul, alături de plimbările
pe care le făceam în Noua Zeelandă (Steven). De asemenea, perna favorită pe care am uitat să o iau cu
mine (Eladio). Îmi lipsesc câinii pe care i-am crescut acasă, în Mexic (Jihan)
3. Noi am găsit o comunitate unită. Cei din administrație ne ajută atunci când apelăm la ei. Sunt dispuși
să ne fie alături și să ne învețe obiceiurile românilor.
Studenții de aici sunt foarte prietenoși. Îmi place că majoritatea văd lucrurile dintr-o perspectivă
diferită. Poate că este cultura voastră care ne deosebește, însă, e ceva plăcut și educativ, ne-a transmis
întreg colectivul.
Jihan a dorit să mai adauge ceva: Arcca are o anvergură de nivel occidental.Îmi aduce aminte de alte
cămine studențești în care am locuit în Texas, SUA.De asemenea, îmi place camera mea.Mă simt
comfortabilă aici.
Jihan (stânga), alături de Alice, Leo, Eladio și Stevens *foto arhivă revista deCeRP*
Articol realizat de Cosmin Chelu, student CRP, anul II
10
De această dată coborâm spre gura de vărsare a Dunării și ne oprim chiar la limită – Sulina. Știm deja de
la orele săcâitoare de geografie că orașul reprezintă cel mai estic punct al țării noastre și din auzite despre
Jean Bart (Eugeniu P. Botez) și cum că George Georgescu s-ar fi născut aici, dar...cam atât.
O dată acostat vaporul, coborâm pe chei unde Cristi, pictorul orașului, ne îmbie spre vizitarea, spune el, a
„celei mai puternice muze” pe care am putea-o găsi. Acceptăm imediat și, cu doi cai putere, pornim în
„aventura liniștii”. Paradoxul așezării ni se
înfățișează concomitent, echipa DeCeRP urmând
drumul pavat într-o căruță- Iată cum gândul ni se
îndreaptă spre „Balta albă”.
Trecem..sau mai bine zis, tropăim agale spre punctul
central de atracție turistică, plaja. Neprihănită de
intervențiile omului stăruitor în dorința de inovare,
nisipul fin, încărcat de scoici, melci și ciulini
constituie încă o imagine eliberatoare, un loc unde
te poți afunda ori de câte ori stresul cotidian
devine insuportabil. Depășim cu evlavie Catedrala,
apoi Farul din oraș (în cadrul căruia se regăsește și
muzeul Comisiei Europene a Dunării-de „google-
it”).
Deja obișnuiți cu aerul de Dunăre, amestecat cu istorie și mister, privim localnicii vestiți pentru
ospitalitatea lor cum ne zâmbesc molcom sau chiar ne salută, de parcă ne-am cunoaște de-o viață.
Oprim brusc. Cimitirul. Suntem întrebați, mai mult retoric: „Știți ce-i aici? E sfârșitul și începutul! Nu
sunt doar morminte, e pământ sfânt!” Coborâm, iar domnul Lavric, așteptând la poartă, începe un discurs
cutremurător, un monolog intens despre pirați, britanici, turci, englezi, români, ruși și evrei, poveşti de
dragoste și multă dramă. Jumătate de oră de „wow-uri” și „vai-uri” care au conturat perfect legendele
orașului. În cei 200 de ani de existență, Sulina a adunat povești de viață a milioane de oameni, cei mai
mulți călători. De aceea cimitirul este un ansamblu de naționalități care se odihnesc sub același cer curat.
Bine zguduiți, și nu din cauza mijlocului de transport, mergem mai departe. Lui Cristi i se întrezare în
privire o sclipire unică, poate ușor previzibilă – marea! De un albastru întunecat, în contrast cu focarul de
lumină oranj, nu ne permite decât să privim. Atât am reușit. Înmărmuriți, ne părăsim ghidul pictor și ne
lăsăm purtați parcă de un cântec al sirenelor încă neuitate. Ne așezăm pironiți în nisipul umed. Oare ce
miracole mai poate face Sulina pentru sufletul nostru îmbătrânit de marele oraș?
Ghid Turistic deCeRP
Foto: arhiva personală
Foto: arhiva personală
11
Avem timp să ne gândim la mâine sau să filosofăm- Aici apusul se lasă mereu așteptat.
articol realizat de Filimon Elena,
Universitatea București, Facultatea de Litere, Departamentul de Comunicare și Relații Publice, Anul II
Foto: arhiva personală
12
Vârsta, un număr supraestimat,
Un tânăr antreprenor oferă o lecție de
viață gratuită
Varsta, un incovenient al tuturor oamenilor carora
le-a fost doar frica sa porneasca.
Varsta, o rampa de lansare pentru toti oamenii caro-
ra nu le-a fost frica sa porneasca.
In momentul in care ai undeva la 20 de ani, iti e
frica sa pornesti pentru ca nu stii daca o sa reusesti,
crezi ca nu ai experienta si, mai presus de asta, crezi
ca te va intampina un esec la iesirea din tunelul cu
oportunitati. In momentul in care ai undeva la 30 de
ani, iti e frica sa nu iti pierzi familia, casa, toti banii
si tot ce ai economisit pentru vacantele luxoase de
vara. In momentul in care ai undeva la 40 de ani,
consideri ca esti mult prea batran ca sa mai incepi
un business, asa ca ramai la vechiul tau job care, ce-
i drept, iti aduce o paine.
Dru Riess, un om care nu a intampinat esecul la
sfarsitul tunelului, un om care nici macar nu a gasit
sfarsitul tunelului, ci si-a creat propriul labirint, ca
sa nu-l gaseasca deloc. Un om care nu a sperat ca
ceva va cadea din cer si il va izbi o idee geniala in-
cat sa isi permita sa traiasca in puf toata viata. Un
om care nu s-a uitat peste umar cand a mers inainte,
un om care a spus "Nu" fricii, un om care a dat la o
parte oameni care voiau sa ii taie elanul.
In timpul scolii generale, Dru Riess nu avea cele
mai bune note, nici in liceu nu statea mai bine, avea
trei job-uri part-time, insa, reusea sa ajunga la ore,
nu lipsea si mereu statea in prima banca. S-a chinuit
in timpul liceului si in timpul primilor doi ani de la
facultatea la care studia, insa, in ultimul an a reusit
sa isi gaseasca puterea de a transforma defectele in
calitati, dar nu oricum, ci la ore practice. In spatele
fiecarei persoane sta un motor care functioneaza
fara oprire, un motor fara de care nu putem face
urmatorul pas - motivatia. Ei bine, motivatia lui Dru
Riess a fost sa dea urmatoarei generatii ceva mai
bun, ceva cu care sa se mandreasca si, cel mai im-
portant, ceva ce el nu a avut niciodata. Motorul
acesta l-a dus pe Riess la un inteviu la ADP, cea
mai mare companie care sustine start-up-urile si
business-urile mici. Nu a reusit sa obtina postul dor-
it, insa nu pentru ca nu era bun, ci pentru ca cei de
la ADP nu isi doreau oameni care abia au terminat
facultatea, asa ca, s-a inscris la un program mondial
de training pentru viitori antreprenori.
In 2007, dupa ce a terminat perioada de training a
celor de la ADP, s-a mutat impreuna cu prietenul
sau, Ray Salinas, in Texas, loc de unde si-au pornit
afacerea cu o veche masina de printat si nu cum isi
doreste oricine sa isi inceapa o afacere, dintr-un
bloc imens de pe Calea Victoriei, sau pe Sillicon
Valley, sau in New York, ci intr-un hambar vechi..
alaturi de "prietenii buni ai omului", serpii si
soarecii. Oricine ar fi vazut in mod clar o groapa de
gunoi acolo, insa nu si Riess, el a vazut o oportuni-
tate. A trait in hambar de atunci, a inceput sa sune
clienti si.. chiar a reusit sa stranga un portofoliu de
clienti, insa simtea ca ceva nu merge bine, asa ca, a
trecut la pasul urmator, cel pe care l-a invatat in fac-
ultatea de Business Administration, unul caruia ma-
joritatea intreprinzatorilor din ziua de astazi nu-i
vad rostul, sau, mai bine spus, nu vad crearea unui
beneficiu imediat - RESEARCH-ul.
13
Research-ul nu a fost cum si-ar imagina oricine,
deschizi cateva pagini de google, cauti niste cuvinte
cheie si boom, ai research-ul, nu! Dru Riess s-a dus
in capitala print-ului, China, la cele mai mari tipo-
grafii. Acolo s-a dat drept un client interesat de ser-
viciile pe care tipografiile le ofereau, asa ca celor de
acolo le-a fost foarte usor sa vanda putin din buca-
taria lor, astfel incat, atunci cand a plecat din China,
stia clar ce are de facut vechiului hambar din Texas.
Riess spune ca de acolo a invatat stiinta print-ului.
Cum un bun antreprenor ar fi observat, asa a obser-
vat si Riess - timpul estimat de primire al unui colet
din China pana la destinatie este imens, undeva la 9
saptamani, pe cand, el avand hambarul in Texas, ar
fi durat doar doua saptamani, lucru pe care Riess l-a
exploatat la maximum.
In anul 2008, Ray Salinas a devenit partenerul sau
de afaceri, s-au inteles perfect inca din prima clipa,
Dru avea experienta strazii si se adapta mult mai
usor la situatii, pe cand, Ray era un tip mult mai
teoretic si rational. In acelasi an, Riess si Salinas au
plecat intr-o calatorie de cinci zile, parcurgand mii
de kilometri intr-un Chevy Cobalt inchiriat - "Am
dormit la prieteni, pe jos, pentru ca nu aveam bani",
isi aminteste Reiss. In aceasta calatorie au abordat
direct managerii executivi ai companiilor, prezen-
tandu-le serviciile lor si cerandu-le o sansa. Strate-
gia lor a functionat. Cresterea companiei era contin-
ua, sumele de bani produse de companie se dublau
de la an la an: 1.2mil$ - 2.4mil$, pana au ajuns, in
anul 2016 la 25mil$.
In anul 2011, dupa o lupta cu patronul care detinea
compania, au reusit sa cumpere afacerea si sa o re-
denumeasca drept "Popular Ink" - patronul a incer-
cat sa le-o fure de sub nas, insa nu a reusit, pentru
ca daca Riess si Ray ar fi plecat, ar fi plecat o data
cu clientii pe care i-au adus.. asta ar fi insemnat sa
ajunga la nivelul de hambar, din nou, astfel incat,
patronul a ales sa o vanda, win-win, nu? A invata
cand sa pleci este un lucru foarte important de ur-
marit si de pus in practica!
O pulbere miracol, substitut alimentar care se
vindea de minune în Asia şi pentru care Popular Ink
producea milioane şi milioane de ambalaje s-a decis
să-şi schimbe tipul de ambalaj. Riess a făcut cer-
cetările necesare în privinţa noului ambalaj şi i-a
oferit clientului asiatic o cotaţie de preţ, dar clientul
i-a declarat că a găsit o ofertă mult mai bună în altă
parte pentru jumătate din preţ. Riess şi Salinas nu
au putut descoperi nicio greşeală în oferta lor, astfel
încât au rămas pe poziţii. Se părea că 80% din
vânzările totale urmau să dispară. Salinas i-a spus
lui Riess în zilele care au urmat: „ Hai să discutăm
ce afacere în alt domeniu să facem”. Deci întreprin-
derea lor de print risca să o ia la vale şi totuşi după
o săptămână au primit un telefon şi clientul asiatic a
spus: “ Drue, eşti sigur că poţi face acel ambalaj la
preţul pe care mi l-ai comunicat? Competitorul tău
nu a înţeles bine dimensiunile produsului şi cotaţia
lor de preţ s-a dovedit a fi de nesusţinut, iar acum
preţul lor este mai mare decât al tău. Dru Riess a
declarat că acel competitor şi-a calculat eronat ofer-
ta de preţ şi când au revenit asupra calculelor, clien-
tul asiatic s-a trezit cu un preţ dublu faţă de ce am
oferit noi. Deci am câştigat înapoi acel client.”
Popular Ink a crescut în continuare cu viteză expo-
nenţială, mai departe chiar decât au visat Riess şi
Salinas. „Am reinvestit în permanenţă tot ce am
câştigat din print şi sunt foarte recunoscător că şi
clienţii au înţeles şi apreciat această viziune a mea.”
Toata povestea, daca va vine sa credeti, a pornit de
la semnarea unui contract pe un servetel.. ei bine, as
avea un sfat pentru, sa aveti mereu servetele la voi,
un pix si, bineinteles, curaj, mult curaj!
În prezent Riess lucrează la o nuvelă autobiografică
prin care încearcă să îi înveţe pe tineri esenţa expe-
rienţelor trăite cu Popular Ink: „ Diferenţa o faci
citind, cercetând şi studiind cum se manageriază o
afacere în domeniul tău.”
Articol scris de Răzvan Stanciu,
student CRP, anul II
14
O cameră aparent simplă şi un manechin, construiesc decorul perfect pentru print-ul de mai jos. Dar
să o luăm cu începutul...
Actul pragmatic subliniază întoarcerea la natural, la firescul lucrurilor neîmpodobite. În acest joc,
elementul primordial este lumina difuză care valorifică modelul. Regăsim în print-ul alăturat două culori
perfect combinate, şi anume: Maroul este solid, de încredere şi ajută la crearea unei atmosfere neutre,
confortabile şi primitoare. El comunică sinceritate, putere, maturitate. Albul umil conduce actul
pragmatic într-o direcţie impresionantă.
Simplitatea este gloria exprimării chiar şi atunci când aceasta este realizată cu ajutorul unui decor
sumbru fără să mai fie nevoie de alte cuvinte. Haina preţioasă, fotoliul extrem de rafinat, accesoriile,
toate pălesc în faţa măreţului manechin.
Într-un asemenea ambient, omul stilat îşi
creează propriul Univers. Unul simplu dar plin de
bun-gust, fin dar de efect, umil şi cu toate acestea
plin de importanţă. Uneori opulenţa este redată
cel mai bine prin simplitatea lucrurilor.
Este o adevărată placere să privesc
reclamele Absolut Vodka. Sunt reclame pline
de bun gust, de rafinament dar şi de stil.
Clasa oamenilor puternici, înstăriţi
este vizată în fiecare reclamă.
De departe, din puctul meu de vedere
Absolut Vodka are cele mai bune reclame la
băutură dintre toate mărcile existente pe
piaţă la ora actuală.
Simplitate. Un cuvânt rudimentar, ce ascunde un infinit tărâm de posibilităţi pentru imaginaţia omului.Te îndeamnă blând şi apoi te provoacă să creezi în Universul imaginar lucruri absolute, nebănuite.
Simplitate. Un cuvânt măreţ creionat atât de bine de...litere.
Simplitatea este gloria
exprimării
Andreea Bărduţ
Facultatea de Litere: Comunicare şi relaţii publice Anul II IFR
Foto: absolut.com
15
Curiozitatea este o cheie a succesului în Comunicare
-Interviu consultant în Comunicare, Vlad Tăușance-
* sursă foto:Claudiu Popescu*
Vlad Tăușance, etichetat adesea drept „tânărul care i-a adus câștigul actualului președinte în campania
online din 2014”, se prezintă modest, proaspăt și extrem de coerent în declarații. Are multe de spus, la
obiect și bine conturat. Dar cum se dovedește a fi un comunicator de succes ca persoană? Despre
campania electorală online s-a tot amintit, dar despre caracterul și principiile dezvoltatorului acesteia,
nu.
Scopul interviului a fost acela de a scoate în evidență calitățile unui consultant de succes în
Comunicare, de a valorifica și împărtăși concepțiile profesionale, de altfel sănătoase, ale lui Vlad.
16
Domeniul Comunicării este unul relativ tânăr în
România, fără vreo tradiție stabilă și tipare general
recunoscute. Altfel spus, oamenii din Comunicare
se pliază pe „trend”, simțindu-se nevoia permanentă
de „nou”. După discuția purtată în compania unei
beri, am ajuns la o concluzie optimistă și
încurajatoare, cum că în România sunt oameni care
își pun speranțele în proiecte și au perspectiva de a
vedea în viitor, fără interese personale, iar aceștia
trebuie valorificați.
Ne-a mărturisit deschis despre ce înseamnă
pentru el Relațiile Publice, despre faptul că rolul lui
este acela de consultat în Comunicare și nu PR-ist,
despre hobby-uri, proiecte recente și despre
aptitudinile necesare pentru a profesa în domeniu.
De ce PR sau de ce PR politic, mai exact?
În primul rând, sunt domenii diferite. PR-ul, în
România, este uneori văzut ca o cenușăreasă a
industriei generale de marketing și comunicare,
ocupându-se, de multe ori, cu lucruri aparent
frivole: lansări de produs, check-list-uri, relația
cu jurnaliștii și bloggeri. Practic este o meserie
adițională care se asigură că o idee sau un produs
sunt corect diseminate în piață. Partea de PR
politic e mult mai ofertantă, zic eu, pentru că e o
meserie care nu are atât de multă tradiție; are o
zonă mai mare de spectaculozitate, creativitate,
care vine, în primul rând, din constrângerile pe
care le ai. Dacă, lucrând pentru un brand
comercial, lucrurile sunt destul de clare, adică
lumea știe cam ce are de făcut, există niște rețete,
există niște metode, în zona de PR politic, de
multe ori lucurile trebuie luate de la zero sau
inventate, alte ori trebuie contestate – să dărâmi
ceea ce există până în momentul ăla ca să
construiești ceva din nou. Astfel, zona asta de PR
politic este mult mai provocatoare, greu de făcut,
dar, în același timp, mult mai interesantă decât
zona de relații publice, în general.
Îți este mai la îndemână să lucrezi pe zona de
politic sau pe cea de comercial?
Eu nu am prea făcut PR ”clasic”, am
implementat doar niște elemente de campanie de-
a lungul timpului pentru clienți comerciali. Am
avut niște episoade în care am lucrat pentru o
companie de imobiliare, am lucrat pentru o
asociație non-guvernamentală care se ocupa cu
managementul deșeurilor, nu pot să spun că am o
experiență vastă în domeniul ăsta. Nici nu m-a
atras foarte tare. Acum, industria în România este
în proporție de 80% feminină, adică sunt mai rare
cazurile în care fac performanță băieți, să zicem,
în zona asta de industrie, chiar dacă determină o
viziune ce poate fi considerată discriminatorie.
Nu cred că m-am integrat niciodată în zona asta.
Pe lângă asta, zona de PR politic implică și mai
multă strategie, un domeniu care pe mine m-a
interesat mai mult decât, să zicem, partea de
execuție și punere în operă.
Cel mai mare proiect avut de tine și terminat
totodată?
Este dificil să-ți ierarhizezi proiectele.Cred că
cel mai complex și temeinic proiect pe care l-am
avut a fost legat de candidatura orașului Baia
Mare la titlul de Capitală Europeană a Culturii,
unde am avut funcția oficială de director artistic,
dar am făcut de toate: am făcut strategia,
poziționarea, am scris caietul de candidatură și,
inevitabil, am pornit din partea de comunicare,
am regândint un brand al orașului și am dezvoltat
niște canale de comunicare. Dintr-un oraș unde
până acum se agăța harta în cui, a devenit un oraș
interesant pentru industriile creative și pentru
juriul internațional care ne-a primit în finala
17
competiției. Chit că proiectul nu a reușit, adică
Baia Mare nu este Capitală Europeană a cCulturii,
ci Timișoara, s-au întâmplat niște mutații sociale
importante: sunt oameni care au câștigat foarte
multă încredere în ei, orașul a intrat într-un circuit
al evenimentelor culturale, s-au întâmplat niște
proiecte comune care au atras finanțări, adică e un
rezultat imediat, care se vede, dar și un rezultat de
lungă durată care, zic eu, se va simți în 3, poate
chiar 10 ani de acum înainte.
Ai renunțat vreodată la vreun proiect?
Da, de mai multe ori și chiar încerc să mă educ să
fac chestia asta cât mai des. Mi se pare un gest de
sinceritate și normalitate atât vizavi de tine, atunci
când te implici într-o chestie care nu ți se
potrivește, în care nu poți să faci performanță; cât și
de beneficiar, când nu are nevoie de tine, ci de cu
totul altcineva. Ține de tine, să poți să zici „nu”, de
o minimă etică profesională. Dar... ca idee,
cantitatea de proiecte care trec de stadiul de discuție
și devin realitate este undeva la 20%, cantitatea de
proiecte care într-adevăr au succes, din astea 20%,
este undeva tot la 20%. Asumarea acestui tip de
eșec este parte din job.
Cum a fost formată echipa cu care lucrezi?
Sunt două echipe. Lucrez alături de o agenție din
Iași care m-a găsit ea pe mine, n-am găsit-o eu pe
ea, o agenție care era condusă de un bun prieten de-
al meu. A fost cumva o decizie comună să ținem
agenția în picioare, să-i ducem mai departe cumva
proiectul. Pe de altă parte, lucrez episodic cu o
echipă lărgită care s-a tot format în ultimii aproape
20 de ani de când lucrez, tangențial sau nu, în
domeniu. Mai exact, sunt vreo 18 ani în care am
scos reviste, în care făcut fără succes PR, în care am
făcut fără foarte mult succes muncă de scenarist,
am făcut puțin advertising și un pic de organizare
de evenimente.Un pic din toate. Asta e și partea
bună, vezi? Chiar dacă nu iese un proiect, dar tu ți-
ai făcut treaba, nu ți-ai bătut joc de munca ta, tu
rămâi cu niște contacte. Adică cu niște oameni pe
care poți să-i suni și care te pot suna, la rândul lor.
Așa s-a format o gașcă de vreo 20-30 de oameni
care ne recomandăm unul altuia proiecte, știi? Deci
e o comunitate,cumva. Asta până la urmă e cea mai
importantă resursă, care îți permite să faci lucruri
care teoretic sunt imposibile pe hârtie.
Susții în continuare imaginea actualului
președinte?
Nu. A fost un job. Un job durează fix cât durează o
campanie. Ideal ar fi să înceapă cu un an-doi înainte
de procesul de candidatură, dar n-am avut
privilegiul ăsta. Am lucrat fix din luna august până,
mă rog, la data fixă a alegerilor, turul doi,
decembrie .
Ai relua în viitor o campanie electorală?
Îmi place domeniul foarte mult. Mi-ar plăcea, de
exemplu, să fac o campanie de europarlamentare.
Dar una făcută cum trebuie. Care să plece de la o
cercetare, să aibă nișe gânduri strategice și să nu
aibă vreo 20 de oameni care să își bage nasul, să
aibă fiecare câte o părere. Asta e moartea pasiunii
în meseria asta și mai ales în zona de marketing
politic: faptul că nu există un decident care să-și
asume responsabilitatea. Cea mai proastă decizie,
pentru mine ca furnizor de informații, strategie,
creație, este să nu lucrez cu un om, ci să lucrez cu
20. Douăzeci de persoane cu câte o părere, mai ales
într-o structură care funcționează pe orgolii, oameni
care își apără privilegii, poziții ș.a.m.d., e un
coșmar. Mi-ar plăcea să lucrez într-o campanie
alături de clienți care știu ce vor, dar nu cred să se
întâmple prea curând.
18
Sfaturile pentru a deveni un consultant
de succes?
Cred că e foarte important să ai o
curiozitate vastă și să ai realmente
aplecare spre a învăța lucruri noi non-
stop, care sunt sau nu în zona ta de
comfort, care sunt sau nu sunt utile în
aparență.. Uite, am învățat alaltăieri la
piață că pământul de flori nu este bun
pentru a planta legume. O să-mi
folosească vreodată chestiile astea? În
zilele următoare, categoric nu, dar
informația asta, păstrată undeva, o să-mi
permită la un moment dat să fac ceva sau
să înțeleg ceva, să produc o metaforă pe
care altcineva nu poate s-o producă sau să
reușesc să relaționez cu un om cu care aș
fi relaționat altfel.
Trebuie să știi câte puțin din toate și
să ai câteva curiozități majore. Nu trebuie
să fii wikipedia, trebuie să știi de unde iei
lucruri și cum să le aduci împreună. Deci,
curiozitate maximă și sinceră.
Autosuficiența asta cu „hei, lasă, nu mă interesează, whatever, ce-i prostia asta” n-are loc în domeniu.
În al doilea rând mi se pare important să fii orgolios, dar cu măsură. Să faci o chestie bună care să-ți iasă,
sentimentul ăsta te împinge să te trezești dimineață, dar, în același timp, să nu uiți că proiectul ăla nu este
despre tine. Și că poți să iei credit până într-o anumită măsură pe proiect.
Altceva ce mi se pare important în domeniul ăsta este să poți să gândești în timp ce vorbești, să înțelegi
ce spune omul ăla în același timp, dar și să pregătești deja niște răspunsuri. Lucrurile nu se scriu în
momentul în care te așezi la laptop.
În al patrulea rând, mi se pare foarte important ca un om de comunicare să aibă o rezistență mare la stres.
Trebuie să știi exact când și cum să reacționezi, când tre să fii agresiv, când tre să lași de la tine, când tre să
negociezi, cum tre să negociezi, când tre să pleci.
Cam astea patru ar fi calitățiile majore: curiozitate, relație bună cu orgoliul, capacitatea de a gândi în timp
ce vorbești sau în timp ce vorbește altcineva și rezistență la tăvăleală, stres și la frustrare.
*sursă foto: RIUF YouForum*
19
În condițiile în care comunicarea este un
domeniu de succes, mai e loc și de alți
consultanți?
O, da, categoric. Cred că meseria asta abia se
formează în momentul ăsta. Dacă e ceva ce cred că
am făcut bun pentru țară cu campania din 2014 e că
am arătat că se poate, știi? Niciunul dintre oamenii
care eram acolo nu eram oameni de partid, nu
suntem vreunul dintre noi școliți la școli de profil
sau pasionați în mod incredibil de domeniu.
E loc de foarte mulți eroi, de gândire proaspătă și
de capacitatea de a face lucrurile altfel. Și meseria
asta abia începe să facă un contur și să aibă un pic
de expunere publică, să devină interesantă. Din
păcate sau și din fericire, nu cred că e o meserie
pentru 20 de ani. Adică dacă vrei tu să fii consultant
politic sau consultant de strategie la 20 de ani,
trebuie să faci sacrificii. O să ratezi niște chestii
importante: devii cinic mai devreme, nu mai ai timp
să faci lucruri pe care ar trebui să le faci la 20 de
ani, gen,nu știu, să te îndrăgostești, să... habar n-am,
să te plimbi, să pleci la mare cu 50 de lei și să te
întorci cu 30, chestii care sunt super importante ca
să câștigi experiență. Ar trebui să accelerezi
procesul ăsta cu experiența și să îl duci în niște
etape personale, chestie care ar putea să te coste.
Asta zic, că sunt niște meserii... strategia e una
dintre ele, cinematografia, ca regizor, e una dintre
ele,jurnalismul de bună calitate sau de un anumit
level, e una dintre ele, care cer o experiență de
viață. Cu siguranță puteți să faceți o anchetă sau un
reportaj sau un portret absolut mișto și minunat, dar
este vorba despre fondul ăla personal care e foarte,
foarte important și care e constituit din experiență.
Pe care nu îl poți trișa.
Te vezi făcând și altceva în afară de
consultanță?
Fac foarte multe lucruri. Nu trăim într-o țară și
nici într-o perioadă istorică în care oamenii să-și
permită să facă doar asta. Bine, poți. Dacă ești
dentist sau instalator sau sudor cu argon sau șofer
de tir, poți face doar asta. Dar, în general, în modul
în care evoluează economia globală și starea
economiei locale ești obligat să ai mai multe job-
uri. Fac și advertising, fac și conținut pentru site-
uri, țin traininguri.. Anul trecut mă sunase un
prieten să mă întrebe dacă nu merg să îl ajut la un
proiect de catering pe care îl preluase, unde avea
nevoie de bucătari. Dacă nu aveam o perioadă
foarte busy, m-aș fi dus să fac sandvișuri . Adică
dacă n-aș avea alt proiect sau dacă chestia aia ar
avea sens în zona mea de dezvoltare personală, n-aș
zice nu.
*Pe durata interviului, Vlad a făcut mai multe
referiri la perioada în care a activat ca barman în
Expirat, lăudându-se chiar că a fost primul angajat
al localului din Vama Veche.
Obiective personale sau profesionale? Te vezi
făcând ceva la mare? Dezvoltând ceva acolo?
Mă văd poate făcând ceva la 50-60 de ani la mare
în Asia de gen: hei, hai să am un restăurănțel. Ăsta
e un vis de-al meu, am avut o viziune cu un
restaurant pe malul oceanului sau undeva. Știu
exact cum tre să arate, unde să fie, pe niște stânci, la
20 de km de oraș. Nu știu care e oceanul, nu știu
care e orașul. Mi-ar plăcea să am ceva de genul, dar
momentan cred că pot fi mai productiv făcând
altceva
Mă văd făcând foarte multe lucruri foarte diferite.
Dar așa, ca idee, pe partea asta cu „Nonînțelepciuni
de viață” de Vlad Tăușance, cred că asta mi se pare
20
super important, știi? Să nu refuzi. Că în cel mai rău caz poate să iasă prost. So? Adică având la asta
varianta să regreți toată viața că n-ai făcut aia sau să vezi oameni care au tras lozul ăla și l-au dus la capăt,
știi? Până la urmă, man, suntem o sumă de experiențe. Banii vin, se duc. Cariera e o iluzie.
În ceea ce privește obiectivele profesionale, sky is the limit. Mi-ar plăcea să fac chestii cu impact, care
să poată să schimbe ceva în societate sau mentalitatea generală. Dar e foarte mișto să le faci, chiar dacă
schimbă ceva minor, știi? De asta continui să lucrez cu Fundația Friends For Friends și să împart cu ei
proiecte educaționale, pe ideea asta de gândire inovativă, creativitate. Mi-ar plăcea să fac un proiect
educațional, să reinventez o școală. Sau să producem o reformă sistemică pe zona asta de educație, să
aducem ceva nou. Ăsta ar fi un proiect important. Și ar fi singurul proiect în care m-aș băga și aș candida
într-o funcție publică. Aici, în România, sau în altă parte. În rest, confort. Nu vreau să cuceresc lumea
(financiar vorbind).
* Vlad cooperează cu căminul Arcca Vitan, partenerul revistei noastre.
Articol redactat de Elena Filimon și Chelu Cosmin-Cristian (Hari)- Universitatea București, Facultatea
de Litere, Profilul Comunicare și Relații Publice, Anul II
Foto: revistabiz.ro
21
În luna iunie sărbătorim nu doar Ziua Copilului și Rusaliile, ci și nașterea
unui mare și reprezentativ scriitor a României. Este vorba despre George Călinescu.
Acesta a lăsat moștenire românilor numeroase opere importante. De asemenea,
Gheorghe Lazăr a rămas în istorie pentru înființarea școlii românești.
George Călinescu s-a născut la București pe data de 19 iunie 1899. Acesta a fost
scriitor, critic literar, eseist, profesor universitar și liderul Partidului Național
Popular. Acesta a debutat ca scriitor în 1932 cu opera „Viața lui Mihai Eminescu”,
însă cea mai cunoscută operă a sa este „Enigma Otiliei”.
George Călinescu s-a stins din viață la 12 martie 1965, răpus de o ciroză hepatică.
- Comemorări, tradiții, obiceiuri -
Sursa foto: wikipedia.ro
Gheorghe Lazăr s-a născut pe 5 iunie 1779, în Avrig, Marele Principat al
Transilvaniei, Imperiul Austriac. Acesta a studiat filosofie, istorie, fizică,
matematică și teologie la Cluj, Sibiu și Viena. A fost pedagog, teolog, inginer și
traducător. Lazăr este cunoscut ca fiind fondatorul învățământului în limba
română în Țara Românească. În anul 1818, a înființat la București prima școală
cu predare în limba română și anume „Şcoala de la Sfântul Sava”.
Gheorghe Lazăr a decedat la doar 44 de ani la 17 septembrie 1823, lăsând în
urma o moștenire cu adevărat valoroasă și importantă. În memoria lui, în fața
Universității din București s-a ridicat o statuie după asemănarea acestuia, iar
unul dintre cele mai prestigioase licee din București îi poartă numele.
Citate:
„Precum Hristos pe Lazăr din morți a înviat
Așa tu Române din somn ai deșteptat.”
Gheorghe Lazăr
George Călinescu
Citate:
„Un om care se înțelege bine cu toată lumea este lipsit de
personalitate.”
„Cine luptă poate fi învins, dar numai cine luptă poate fi
învingător.”
„Numai cei care nu pot să iubească îmbătrânesc și mor.”
Sursa foto: wikipedia.ro
22
Statuia lui Gheorghe Lazăr de la Universitate, București
Sursă foto: www.ziarulring.ro/
Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, București
Sursă foto: www.bucharestdailyphoto.ro
23
În fiecare an, pe 1 iunie, începutul verii este marcat de
veselia, energia și puritatea copiilor ce se bucura de o zi
internațională doar a lor. În această zi, parcurile sunt
pline de copii însoțiți de părinții lor, bucurându-se
împreună de prima zi de vară, fiecare sărbătorind copilul
din el.
Această zi a fost atestată pentru prima dată odată cu
adoptarea Declarației pentru Protecția Copilului la
Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și
Bunăstarea Copiilor din august 1925, unde au fost
prezenți 54 de reprezentanți din țări diferite. Turcia, spre
exemplu, sărbătorea deja această zi începând cu anul
1920, pe 23 aprilie.
Nu în toate țările Ziua copilului este fixată în același
timp, însă, peste tot aceasta reprezintă un pretext potrivit
pentru a lăsa grijile deoparte și a mai copilări puțin,
indiferent de vârstă. Data de 1 iunie a fost preluată de 30
de state de la China și SUA. Printre acestea se numără:
România, Bulgaria, Republica Moldova și Polonia.
Unele state nu au o dată fixă și sărbătoresc după cum
urmează: Argentina în a doua duminică din luna august,
Australia în prima duminică din luna iulie, Cuba în a
treia duminică din luna iulie, Ungaria în ultima duminică
din luna mai. Brazilia sărbătorește Ziua copilului pe data
de 12 octombrie, Japonia pe 5 mai, Mexic pe 20 aprilie,
India pe 14 noiembrie.
Cu toții ar trebui sa profităm de viață, în general,
pentru a ne menține sufletul tânăr, nu doar de 1 iunie.
Fiecare din noi trebuie să își hrănească copilul din sine
cu veselie și gânduri pozitive. Trebuie să vedem partea
bună în fiecare lucru, chiar dacă acesta aparent este rău.
Pe principiul: „ce zi ploioasă frumoasă!”, să putem
spune asta sincer și deschiși spre viață.
Copiii reprezintă puritatea acestei lumi, ce se pierde ușor, odată cu creșterea lor. Măcar o parte din această puritate rămâne în sufletele noastre și aceasta trebuie exteriorizată prin fapte și vorbe bune. Cu toții avem de învățat de la copii.
Ziua copilului
Pentru că nu are o dată fixă, sărbătoarea Rusaliilor este
în acest an pe 4 iunie și are o importanță deosebită
pentru toți creștinii ortodocși. Aceasta marchează
coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor Mântuitorului
Iisus Hristos, de aici și denumirea adiacentă de
„Pogorârea Sfântului Duh”. Rusaliile se sărbătoresc la
50 de zile de la Învierea Domnului, de aceea printre
creștini circulă și denumirea de „Cinzecime”.
Se crede că aceste „rusalii” sunt niște ființe fantastice,
precum ielele. Acestea sunt rele și fură suflete și
provoacă rău oamenilor fără ca aceștia să vadă ce i-a
„lovit”, dacă aceștia nu le respectă. Spre exemplu,
femeile obișnuiau să nu muncească în nicio miercuri de
la Stratul de Rusalii (la 25 zile după Paști) până în
Duminica Mare, pentru a apăra gospodăriile de invazia
răutăților Rusaliilor. De asemenea, pentru a apăra fizic
gospodăriile, tradiția populară ne învață că oamenii
trebuie să agațe la intrare ramuri verzi de tei, acestea
având puteri de protejare împotriva forțelor răului.
Legendele spun ca Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, ele
sunt respectate pentru a nu fi supărate, dar nu și
îndrăgite pentru că ar aduce tot felul de boli. Se spune ca
acestea ar răpi din când în când câte un tânăr arătos
pentru a se juca cu el. Acesta este eliberat, dar nu are
voie să spună nimic din ce a pățit sau ce a auzit pentru
că cei cărora le-ar spune ar putea fi pedepsiți prin
paralizie sau chiar moarte de către zânele rele.
Leacul pentru cei atinși de Rusalii se spune ca ar fi
călușarii, jocul lor le-ar alunga. De asemenea, usturoiul
și pelinul au puteri în acest sens. Tinerii aduceau din
păduri frunze și ramuri de tei ce erau binecuvântate la
biserică și puse la icoane.
Obiceiul cu teiul se păstrează și astăzi, crezându-se că
această plantă păzește gospodăriile de grindină și de
spiritele rele.
Articol scris de Andreea Visu,
CRP, Anul II
Sursă foto: www.opiniatimisoarei.ro/
Rusaliile
24
Experiențe și oportunități bucureștene
Bucureștiul… Cui nu i-a plecat cătarea asupra
acestui punct pe hartă? Bucureștiul... Cine oare nu îl
cunoaște? Ori să fi auzit vreodată despre el?...
Bucureștiul.... cu muzeele și clădirile
impunătoare.... cu petrecerile din centrul vechi până la
zori.... cu parcurile și spațiile de promenadă... cu
întâlnirile boeme și seratele literare ce se prelungesc
până a doua zi.... Bucureștiul – orașul meu, al nostru...
de astăzi, și al tău....
Dar cultura Bucurescilor de ieri și de azi este
mai mult decât atât. În contextul concurenței acerbe de
pe piața muncii din România, Bucureștiul este un trend-
setter, un arbitru ce mizează tot mai mult pe
profesionalism în duelul evoluționist dintre inovație și
dinamică, pe de o parte, și tradiționalismul societății
românești, pe de altă parte. Astfel, ajuns în urbea lui
Bucur, la Facultatea de Litere, vei dori să fi conectat, nu
doar cu cele mai noi evenimente din divertisment, ci și
cu oportunitățile de cumulare de informații, de
dezvoltare a abilităților și de experimentare a acestora în
efervescența culturală și profesională existentă. Pentru a
veni în sprijinul tău, ne-am gândit să îți oferim 5 ponturi,
care în această vacanță sau pe durata anilor de studiu, îți
pot oferi experiențe edificatoare asupra dinamicii de pe
piața muncii Bucureștiului și cum o poți accesa,
îmbunătățindu-ți abilitățile și CV-ul în același timp.
1. Turism istoric. Workshopul de Jurnalism Online și
Fotografie.
Dacă ești în căutarea unui workshop unde să
dobândești informații despre foto-jurnalismul online,
social-media, SEO, fotografie, atunci Asociația
„Turism Istoric” este ceea ce cauți. Asociația Turism
Istoric a fost constituită conform Legii 246/2005
pentru aprobarea O.G. nr 26/2000 cu privire la
asociații și fundații, actualizată, în data de 4 martie
2012. Fondatorii Asociaţiei “TURISM ISTORIC”
doresc să se asocieze în scopul de a promova cultura,
istoria şi valorile patrimoniului cultural, dar şi să se
implice în probleme urbanistice, urmărind păstrarea
patrimoniului arhitectural şi urbanistic. Mai mult,
pentru acest scop, Președintele Asociației, Ciprian
Plăiașu, a înființat revista electronică „Turism Istoric”
și Academia „Turism Istoric”. Academia organizează
periodic, de două ori pe an, cursuri de foto-jurnalism,
social-media și fotografie, turism istoric și scriere
creativă, unde alături de profesori precum Sorin Roșu,
Ciprian Plăiașu sau alți specialiști în domeniu îți vei
îmbunătăți aptitudinile și vei dobândi cunoștințe noi,
într-un mediu prietenos. Ca alumni al cursurilor, vei
avea acces la publicarea de articole în Revista
Electronică „Turism Istoric”, vei afla primul despre
stagii de practică și joburi în domeniu, vei face vizite
de lucru și vei afla primul despre programele
dezvoltate ulterior, vei face parte dintr-un anturaj de
creativi din cele mai diverse domenii de activitate
alături de care vei colabora permanent.
Pentru mai multe detalii accesează pagina
oficială a revistei http://www.turismistoric.ro/.
25
2. O, Ziarul Meu – o oază de „jurnalism cetățenesc”
„Jurnalismul cetățenesc” este un fenomen global în jurnalismul de astăzi, realizat 100% pe bază de
voluntariat și cu tendința de dezvoltare în același ritm cu tehnologiile de comunicare. „O, Ziarul Meu!” este
brand-ul cel mai reprezentativ pentru acest fenomen, inclusiv în România. Ce transformă acest brand în
unul de succes și îi conferă dezirabilitate? Răspunsul se află în câteva noeme ipotetice, demonstrate de
practicile din țările în care „Jurnalismul cetățenesc” este prezent (singura excepție fiind Japonia), și anume:
„jurnalismul cetățenesc” are o mai mare credibilitate decât jurnalismul clasic – autorul articolelor provine
din comunitatea care a dat știrea/informația și încrederea publicului se realizează atât la nivel de rațional,
cât și la nivel emoțional; adoptarea unei poziții neutre fundamentate pe raționamente critice din partea
autorului; prezența exclusivă a ziarului în mediul online; liberul acces al publicului la furnizarea,
distribuirea și receptarea informațiilor. „O, Ziarul Meu!” este prezent în România datorită jurnalistului
Florin Grancea și este un proiect dezvoltat pornind de la motto-ul: <<„Jurnalismul cetățenesc” pentru
renașterea jurnalismului în România!>> (O, Ziarul Meu:2017)
Dacă îți dorești un spațiu de exercițiu al condeiului, o experiență nouă într-un mediu inovator
pentru jurnalismul românesc, dacă vrei să fii condeiul unei file din istoria scriitoricească a României, care
să te ajute în construirea unei imagini și a unei cariere în domeniile Comunicării și Relaților Publice, atunci
acesta este un punct bun de a-ți începe dezvoltarea abilităților și a CV-ului.
Pentru detalii despre cum poți deveni jurnalist voluntar la O, Ziarul Meu accesează linkul https://
oziarulmeu.ro
3. Fundația Calea Victoriei. Workshopuri de creativitate (textul este preluat și adaptat din prezentarea
online a Fundației)
Fundaţia Calea Victoriei 2007 este o instituţie culturală independentă care concepe o mare
varietate de cursuri şi evenimente interactive în peste 14 domenii umaniste şi culturale pentru tineri şi
adulţi. Prezentă în mediul socio-educativ românesc de 10 ani, Fundația își propune să inspire prin arte şi
cultură şi să promoveze tinerii talentaţi.
Principalul obiectiv al Fundaţiei este să ofere prin acest concept academic şansa tinerilor şi
copiilor (cu sau fără mijloace materiale), elevi sau studenţi, de a participa gratuit la evenimentele şi
cursurile Fundaţiei în domenii de cultură generală. Fundația își dorește să ofere tinerilor noi perspective
asupra unor teme esenţiale pentru educaţia lor, insuficient abordate şi susţinute de sistemul educativ actual.
Alături de formarea și dezvoltarea personală prin accesul la cursuri și informații, tu, tinere student,
trebuie să ții minte că Fundația oferă burse, participări gratuite la cursurile și evenimentele fundației,
programe de mentorat, iar după absolvirea studiilor vei putea colabora cu Fundația dacă vii în calitate de
masterand, cercetător sau doctorand în științe umaniste și ești bine pregătit. Mai mult, ai veleități artistice?
Atunci trebuie să știi cătinerii artiști colaboratori ai Fundației beneficiază de sprijinul permanent al acesteia.
Printr-o formulă fermă şi constantă de promovare din partea fundaţiei, artiştii se bucură de o mare
vizibilitate. Totodată, periodic au loc evenimente dedicate în totalitate activităţii artistice şi creaţiilor
acestor tineri talentaţi: conferinţe, lansări de carte, expoziţii, recitaluri de muzică clasică şi de operă etc.
26
Fondurile rezultate în urma unor astfel de evenimente sunt direcţionate în beneficiul proiectelor
artistice ale colaboratorilor Fundației.
Pentru mai multe detalii vino la sediul Fundației din Strada Popa Soare 40 sau accesează pagina
de web oficială http://www.fundatiacaleavictoriei.ro
4. AIESEC TRY. Programul studențesc dedicat studierii limbilor străine.
Prezentă în România de un sfert de secol, AIESEC facilitează stagii internaționale, voluntariate,
parteneriate, care au dus la dezvoltarea tinerilor (studenți și absolvenți deopotrivă), a companiilor,
organizațiilor non-guvernamentale și a comunităților. Pentru studenți, AIESEC oferă internshipuri plătite
în străinătate, internshipuri internaționale în materie anreprenorială – în cadrul unui Start Up,
oportunitățăi de voluntariate internaționale, posibilitatea de a activa ca membru al AIESEC sau acces la
cursuri. (AIESEC.RO)
Despre această ultimă opțiune am vrea să îți povestim. În cadrul AIESEC se desfășoară un
program dedicat studenților numit Teaching Romanian Youth (TRY), prin care aceștia au acces la studiul
interactiv și practic al limbilor străine, predate de către profesori nativi. Programul este dedicat, în
principiu, următoarelor limbi străine: engleză, franceză, germană, spaniolă, portugheză, rusă, italiană,
arabă și japoneză.
Într-o eră a globalizării, în care îți vei desfșura activitatea colaborând cu oameni din întreaga
lume, vei dori să le cunoști cultura și limba atât pentru a ști cui te adresezi, cât mai ales cum să o faci
astfel încât să ai succes. Programul vine în întâmpinarea ta și răspunde acestor necesități prompt și la un
preț accesibil.
Dacă vrei mai multe informații despre AIESEC sau despre acest proiect accesează site-ul https://
aiesecbucharest.ro
5. Casa de Cultură a Studenților. Între util și plăcut, studentul câștigă
Fondată în 1937, Casa de Cultură a Studenților din București a fost și este un motor al
dezvoltării cultural-artistice a studenților. Aici poți să participi la stagiuni teatrale, spectacole de muzica,
expoziţii, festivaluri, cicluri de conferinţe, concursuri, cursuri sau ca voluntar în organizarea
evenimentelor și competițiilor, poți închiria spații pentru a organiza propriile seminarii, ateliere și
evenimente, sau poți deveni membru al formaţiilor: Ansamblurile Folclorice DOINA şi DOINIŢA,
Teatrul studenţesc PODUL, Compania de Arta STUDIO 24, Grupul coral SOUND.
Astfel, dacă ai un hobby pe care îl vrei transformat în realitate, cel mai important centru cultural
studențesc bucureștean îți stă oricând la dispoziție.
Pentru mai multe detalii și alte informații accesează http://www.ccs.ro/ sau vino la sediul din
Calea Plevnei 61.
27
Dar dacă totuși, ai și alte gânduri legate de București, nu ezita! Vino! Cunoaște-l mai bine! Și
cum o poți face altfel, decât experimentând și trăind aici, alături de alte mii de studenți, cele mai
frumoase experiențe din cei mai frumoși ani ai vieții tale?!
Articol scris de Andreea Bărduț
Universitatea București – Facultatea de Litere: Comunicare și Relații Publice
Anul II IFR
Și
Vlad Teodor Petcu
Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste Comunicare și Relații
Publice
Anul II ZI
Bibliografie:
1. De ce „O, Ziarul Meu”? Ideea noastră, mai amănunțit: Interviu cu Florin Grancea, omul din spatele O,
Ziarul Meu, 18 aprilie 2017, Redacția O, Ziarul Meu, articol citit în secția Interviuri a ziarului O, Ziarul
Meu în data de 7 Mai 2017, pe linkul https://oziarulmeu.ro/interviuri/de-ce-o-ziarul-meu-ideea-noastra-
mai-amanuntit/
2. Site-ul oficial AIESEC Româânia www.aiesec.ro
3. Site-ul oficial AIESEC București https://aiesecbucharest.ro
4. Site-ul oficial AIESEC TRY https://aiesecbucharest.ro/try/
5. Site-ul oficial Turism Istoric http://www.turismistoric.ro/
6. Site-ul oficial Fundația Calea Victoriei http://www.fundatiacaleavictoriei.ro
28
Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și pentru că
părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție:
Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun , colectivul
redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră ! Așteptăm cu nerăbdare să vă răspundem la întrebări,
să vă ajutăm și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate de revista noastră.
Top Related