DANIEL ROXIN
“Calea Iubirii” este jocul unui îndragostit de misterulfeminin, care urmeaza sinusoidele specifice sentimen-ului, menite a revela, trecand prin pasiune, suferinta,speranta, dimensiunea sacra a iubirii. Cartea este oinaltare spontana si intensa de la zbuciumul iubiriiumane la acea contopire sublima, acea “coincidentiaoppositorum”, acea “unio mystica” dintre indragostitsi femeia iubita, atinsa in final in capitolul Transcen-derea. Citind aceste poezii esti cuprins de aceeasi emotieinefabila pe care o ai sorbind din izvorul propriuluisuflet. Puritatea, sinceritatea, originalitatea si profun-zimea discursului liric, recognoscibile cu usurinta, auacel efect de catharsis specific artei adevarate. Desprinsparca din pleiada romanticilor plini de nazuinta catreIdeal, Daniel Roxin este aidoma unui profet al iubiriirevelator de sensuri noi si mister. .
Isabella Draghici
77
8
Tulburat de propria-mi singurătate,mi-am căutat cel de-al doilea euîn spaŃiul mărginit de tăcereaunei alte singurătăŃi.În liniştea care ne-a apropiat,
tăcerea a fostmaximei comunicări.
orice cuvânt ar fi putut fiun sacrilegiu.Pentru noi,
momentul
9
Te
în care vântul
Ce mult timp
ştiu demult...Te ştiu din vremea
îŃi adia numeleîncă nenăscut...
te-am aşteptat!...
10
Sufletul meu a îngenuncheatla picioarele tale...Nu putea face altfel!...Atunci când misterul se revarsă,iubirea îşi înclină capulpentru a se putea înălŃamai sus...
11
Pri
decât credeai.
pentru nimeni!
veşte-te prin ochii meica să te vezipetală cu petală!Eşti mai frumoasă
Ce tragedie că,până acum,nu ai înflorit cu adevărat
12
În ce culoriar trebui să-mi îmbracsufletul,pentru ca-n ochii tăisă trezesc uimirea?Ce stelear trebui să portîn plete,pentru ca inima-Ńisă tresalte?Mi-e Cerul martorcă Ńi-aş aşeza la picioaregalaxiile Lui...Doar să vrei!...
13
M-am hotărât să rescriupovestea vieŃii mele.Chiar dacă pare ciudat,această povestenu are introducere;
pentru prima dată.Povestea vieŃii mele
o poveste simplă:
şi continuă în acelaşi fel.Şi oricât de intrigat va fi
această povestenu are sfârşit.Nici măcar unul fericit!
mai mult decât atât,începe cu al treilea capitol,capitol în care mi-ai zâmbit
esteîncepe cu „Te iubesc!”
cititorul interesat de ea,
14
Nu strica magia!...Eu sunt o
:
enigmă,tu eşti o enigmăşi mai mare…Să rămânem aşadouă misterecare se fascinează reciproc,două întrebăricare nu aştepatănici un răspuns…
15
16
De ce să ne oprimla un singur mărfurat din Grădină
Ştiu un loc secretunde merele nu sunt numărateşi unde Pazniculne va învăŃa tainele culesului.Eşti atât de frumoasăcă până şi pământulîŃi va săruta cu pasiunetălpile…
?Hai, vino!...
17
Trupulcelei mai profunde pasiuni;
celei mai spectaculoase înfloriri.
iubito,
de mine însumi.
tău e înflorirea
ochii tăi sunt împlinirea
Binecuvântat îŃi este parfumul,
căci datorită luiam început să-mi amintesc
18
Dacă frumuseŃea tami s-ar imprima definitivpe retină,aş vedea mereu lumeaîn culorile curcubeului...Aş clipi rariar lacrimile melear fi cristaleoglindind chipul tău.
19
Nu exista corpului
„Te iubesc!”
pe care ochii mei
Nidovedi contrariul!
ă celulătău
căreia să nu-i fi spus
Nu există loc
să nu-l fi mângâiat...meni nu va putea
20
Întreaga ta fiinŃăsărut nesfârşit,
o şoaptă eternă
Ce fascinantă intimitate!
e un
de amor...
21
Trupul tău
încălzind soarele
Chiar şi naturaŃi-e supusă,Stăpâna mea…
unduind vântul…Pasiunea ta
…Ce miracol!
22
Ce cântec
Din ce univers parfumatau prins conturbuzele tale?...
la rândul ei...
te-a născut, iubito?
Mă închin Celuicare te-a dăruit vieŃii...ViaŃa se închină
23
24
În fiecare lacrimăpluteşte chipul tău;cu fiecare lacrimă,
săpate de dorulcare mă macină.
sufletul meu curge spre tine.Am pe obraji albii
Vino!
25
Dacă eu nu aş fi doar eu,dacă tu nu ai fi doar tu,
unul şi acelaşi;
Aşa,-
spaŃiul dintre „eu” şi „tu”
atunci am fi
nici eu, nici tu!
ne chinuim inutil
ne ucide.
26
De ce lumina din ochii tăimă atrage atât de mult?Sunt atâŃiaalŃi ochi luminoşi!...De ce glasul tăuîmi vibrează atât de adânc?Sunt atâteaalte voci minunate!...De ce în prezenŃa tasimt un astfel de parfum?Sunt atâteaalte flori!...Am vrut să spulberaceastă magie,dar nu am fost lăsat!De ce?...
27
Aiflori minunate,
Ce ironiepentru cineva care a intrat
făcut să crească în mine
dar ai uitat să le uzi.
în grădina meaodată cu ploile de vară…
28
Între două despărŃiri,îŃi privesc ochii
când aŃintiŃispre ultimul apus,când spre următorul răsărit...E tristcă atât de rarochii noştripot admira împreunăstelele!
atât de nesiguri:
29
Sunt zile
Sunt clipepline de lucruri care nu mai sunt...Atât de plin
încărcate de absenŃa ta...
şi atât de gol,în acelaşi timp...Unde eşti tu,cea care nu mai eşti?
30
Origolul din mine
Nici eu
cât de tare te-aş striga,
va înăbuşi orice ecou.
nu mă mai pot auzi...Vocea mea şi-a pierdut cânteculodată cu paşii tăi de adio.
31
32
Suntem ca două picături de apă
încercând să devină
Visăm la aripile de rouăpe care ni le-am putea Ńeseîmpreună,dar încă ne e teamă
Noroc că soarelenu a răsărit încă
care se ating,
un singur strop.
de o contopire.
...
33
Am bătutla uşa inimii taleşi mi-am spus:ce nevoie are sufletul tăude o casă?Pentru ce atâtea uşi?Apoi,am chemat vântul înmiresmatde la răsărit,iar vântul te-a ademenit afară;am chemat ploaia,iar ploaia Ńi-a spălaturmele zilelor trecute;am chemat soarele,iar soarele Ńi-a luminatnoul drum.Nu te întoarce înapoi!Sufletu tău nu are nevoiede împrejmuiri!...
34
Trăim
mulŃumindu-nesă aruncăm şoapte
Cât de mare ar trebui să fiefurtuna pe care o aşteptăm
în universuri paralele,
pe aripi de vânt…
pentru a ne schimba geometria?...
35
Ceduc spre inima ta!...
;nici un drum...
,printre vise tulburi,caut puntea.
şerpuitoare poteci
Cărări lungişi ocolitoare
În ochii tăi
36
Trenuri care vin,
În adâncul sufletului,
.Roata s-a învârtit destul!
trenuri care pleacă,gări…Călător obosit,caut staŃia perfectăpentru o ultimă oprire.
ştiu că a venit vremeasă te găsesc
37
Te-am văzut trecândprin deşertul zilelor mele.Nu mă pot înşelatu eşti ceacare poartă apa vieŃiiRevarsă-te
ă te ajung din urmăpână în amurg
-
...pentru mine!
Sper s…
38
În visele mele,
,
În visele mele,
În visele mele!...
eşti o poartă spre Cer...O poartă misterioasă,în tăcerefremătând...
Cerul mă aşteptă-n prag...
39
40
În ochii tăivăd Calea...Prin tine,Vocea tuturor începuturilormă cheamă.Deschide-te!...Lasă-mi paşiisă-Ńi străbată drumulspre regăsirea cea din urmă!...
41
Am descoperit
încât,
în voie parfumul
E atât de frumos
primăvara din sufletul tău...Sunt atâtea floricare-şi aşteaptă înflorirea
atunci când pătrund în interior,mă aşez cu grijăca să nu strivesc nici una.Adevărul este că ştiu un locacolo, înăuntru,de unde pot să-Ńi respir
şi de unde pot să-Ńi privesccu seninătate cerul.
încât mi-e greu să credcă toamnaar putea veni vreodată aici.
41
Am descoperitprimăvara din sufletul tău...Sunt atâtea floricare-şi aşteaptă înflorireaîncât,atunci când pătrund în interio ,mă aşez cu grijăca să nu strivesc nici una.Adevărul este că ştiu un locacolo, înăuntru,de unde pot să-Ńi respirîn voie parfumulşi de unde pot să-Ńi privesccu seninătate cerul.E atât de frumosîncât mi e greu să credcă toamnaar putea veni vreodată aici!
r
-
42
Vocea ta înfiorând
Vocea ta mângâindzborurile albastreale amiezii...Vocea ta colorândamurgul...La începuta fost Cuvântul.Apoi,vocea ta
roua dimineŃii...
m-a făcut să cred în El!
43
FrumuseŃea tanu aparŃine acestei lumi
Ńea tanu-Ńi aparŃine nici măcar Ńie...
Cerul se revarsă.
…Frumuse
Prin tine,
44
Nimeni nu poate rosti
Nimeni nu poate pretinde
euîntr-o zi,
când am privitîn .Nimic nu poate ucide,de atunci,viziunea.
adevăratul tău nume...
că l-a auzit vreodată...Şi totuşi,
îl ştiu.L-am simŃit
ochii tăi
45
Între noi doinu a început, de fapt,nimic...Între noi doinu se poate termina, de fapt,ceva...Totul e o continuare!
46
Uneori simŃim în alb,alteori în negru...Atunci când iubim, însă,simŃim multicolor;şi nici o acuarelăn-ar putea redaspectacolul de culoarepe care sufletul nostruîl interpretează...
47
48
Ni s-au logodit sentimentele...
:
în cercul restrânsal sufletelor noastre.De acum,
-nunta inimilor...
A fost o logodnăaşa cum am visatintimă, caldă,
pregătim cu nerăbdare nunta
49
La începutte ascundeai într-o floare...Apoi,
sau într-un apus...Atunci când nimicnu te-a mai putut oculta,te-ai ascuns în mine însumi
...
te pierdeai într-un răsărit
şi încă nu am reuşitsă te descopăr în întregime
50
Îmi sculptez în inimăchipul tău...E un act de creaŃiecare nu se va termina niciodată;şi totul e atât de plăcut...Dalta şi ciocanulmă ating ca o mângâiere...
51
O să pătrund în visele taleşi o să le împletesc
nu vei mai şti care visŃi-a aparŃinut Ńieşi care mie.
ca într-o oglindăşi, privindu-te,îŃi vei da seamacă „eu” şi „tu”nu au existat niciodată.
vei înŃelege frumuseŃealui „eu însuŃi”!
în jurul meu...Cu timpul,
În acea zi,te vei uita la mine
Apoi, zâmbind,
52
łi-am atins cerul!În lumea ta,sunt o stea călătoaresondând nemărginirea.Cheamă-mă!Nu voi fi niciodatăprea departe...
53
Ni s-a împletit calea.Mâna destinului
într-un fascinantgoblen...
-ne!Suntem în galeria
artaMarelui Artist?
ne-a legat firul vieŃii
Priveşte
existenŃei...Intuieşti
54
Ne
pentru fericire.Am devenit unadin dorul fericiriipentru eternitate.
de la mijloc
-am născutdin dorul eternităŃii
Istoria nescrisă
nu mai are nici o importanŃă...
55
56
Zăresc în ochii tăisetea de a vedea printre aparenŃe;aud cum îŃi creşte în suflet
Să fie de vinăsărutul pe care şi l-au dat
Nu te grăbi să-mi spui!Răspunsul va veni de la sineîn momentele de tăcerelăsate de paşii noştri pe Cale.
dorul pentru Dincolo;simt în inima taparfumul unui alt fel de a iubi...Ce s-a-ntâmplat cu tine?
sufletele noastre?
,
57
Te-ai născutîntre Cer şi pământca să-mi fii zbor...M-am născutîntre Cer şi pământca să-Ńi fiu aripi...Ne-am născutcu faŃa la Cer
Ne-am născut,
,cu ochii în stele,cu stele în mâini.
deci Suntem!
58
Eu sunt vântul
de la Apus...Era predestinat
în ceasul amieziim tornade
ate la Cer...
de la Răsărit...Tu eşti vântul
să ne întâlnim
şi să naşteînălŃ
59
Viziune:aici,
dincolo,
printre atâtea alte zboruri.
noi şi nedesăvârşirea noastră;
aripi nesfârşite,cântece nepământeştişi urcarea planată
60
Tablou existenundeva în timp,
...
mai în prim plan,tot noi...În rest,Genialul Autor
diferite elementede decor:
un vis...Apoi,
iubito,
Ńial:
tu şi euCu câteva reîncarnări
a adăugat
o deznădejde,
a desenat o scarăcu un capăt în pământşi cu celălalt în nori...FericiŃi suntem noi,
ştiind drumul spre El!...
61
SuntemDdoar noi
Suntem
cu stele care mor
doi Christiai unei lumi
răstigniŃi în iarbă...oar tu şi eu;
şi noaptea aceastaşi muzica acestor stelepoate de mult dispărute...
răstigniŃi în iarbăşi privim acest Universmăcinat de timp,
şi stele care se nascşi nu ne pasăde vântul şi răcoareacare ne pătrundca nişte cuie în carne,pentru că ne simŃim
ce-şi aşteaptă Mântuitorii.
62
Nu mai batem,
nu mai cerem,
De acum,
pentru că ni s-a deschis;
pentru că ni s-a dat;nu mai căutăm,pentru că am găsit.
nu ne mai aparŃinemnouă înşine...BateŃişi-o să vă deschidem!