Cuprins
Introducere.......................................................................................................................pag 1
Capitolul I:Consideraţii generale privind analiza rentabilităţii.................................pag 3
1.1 Obiectivele și necesitatea diagnosticului rentabilităţii...............................................pag 3
1.2 Rentabilitatea – expresie a eficienţei economice........................................................pag 7
1.3 Profitul - imagine fidelă a rentabilităţii......................................................................pag 9
Capitolul II:Analiza rentabilităţii la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A..............pag 12
2.1 Prezentarea societăţii S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A.......................................pag 12
2.1.1 Activitatea societăţii comerciale.......................................................................pag 12
2.1.2 Managementul și structura organizatorică........................................................pag 14
2.2 Analiza soldurilor intermediare de gestiune...............................................................pag 15
2.3 Analiza structurii și dinamicii profitului....................................................................pag 25
2.3.1 Analiza dinamică a profitului............................................................................pag 26
2.3.2 Analiza structurală a profitului..........................................................................pag 28
2.4 Analiza rentabilităţii prin rate.....................................................................................pag 30
2.4.1 Analiza ratelor de rentabilitate............................................................................pag 30
2.4.2 Analiza ratelor de profitabilitate.........................................................................pag 31
2.5 Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activităţii firmei............................pag 39
2.5.1 Analiza factorială a profitului brut ....................................................................pag 39
2.5.2 Analiza factorială a rezultatului exploatării.......................................................pag 41
Capitolul III: Valorificarea rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea studiată....pag 44
3.1 Determinarea punctelor forte și slabe ale activităţii
S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A.................................................................................pag 44
3.2 Posibilităţi de îmbunătăţire a rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea analizată.....pag 46
Concluzii și propuneri.......................................................................................................pag 49
Bibliografie
Anexe
Introducere
În condiţiile actuale ale instabilitǎţii mediului de afaceri și a sensibilitǎţii pieţelor,
fenomen care se manifestǎ printr-o profundǎ crizǎ economico-financiarǎ, multe entitǎţi
economice se gǎsesc în stǎri dificile, confruntându-se cu probleme diverse precum slǎbirea
activitǎţii economice, cu o diminuare drasticǎ a cererii pentru produsele și serviciile sale, cu
creșteri ale costului creditelor, cu o volatilitate accentuatǎ a cursului de schimb și cu blocaje
financiare în lant.
În acestǎ direcţie, se impun modificări substanţiale la nivelul managementului
macroeconomic, dar şi individual, la nivelul fiecărei entităţi economice, iar pentru tratamentul
corect al crizei, aşa cum apreciază şi guvernatorul BNR, este necesar un diagnostic corect.
Cercetarea de faţă are ca subiect analiza diagnostic a rentabilităţii unei întreprinderi, care
are drept scop efectuarea unei judecăţi cu privirea la eficienţa activităţii unei entităţi economice.
Lucrarea de disertaţie este structurată pe trei capitole, dispuse într-o succesiune logică și
care îmbină, în mod echilibrat și firesc, aspectele teoretice cu problemele reale întâlnite în
activitatea societăţii analizate.
În cadrul capitolului I Consideraţii generale privind analiza rentabilităţii am urmărit
clarificarea înţelesului sintagmei „analiză diagnostic”, prin precizarea obiectivelor acesteia, prin
realizarea unei clasificări după diverse criterii a diferitelor tipuri de analiză diagnostic. De
asemenea, tot în cadrul acestui capitol, am precizat care sunt etapele ce trebuie parcurse în
elaborarea unui diagnostic economico – financiar, care este structura acestuia, precum şi care
sunt informaţiile necesare elaborării unui diagnostic.
Capitolul II Analiza rentabilităţii la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A se constituie
într-o analiză diagnostic a rentabilităţii întreprinderii, realizată pe exemplul concret al unei
societăţi din industria morăritului și panificaţiei. În acest scop, am realizat o prezentare generală
a societăţii, atât din perspectiva istoricului acesteia, cât şi prin prisma activităţii sale generale,
urmată de realizarea diagnosticului rentabilităţii, pe baza informaţiilor oferite de contabilitate, în
general pe baza Contului de Profit și Pierdere și a Bilanţului Contabil.
[2]
Capitolul III Valorificarea rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea studiată prezintă
punctele forte și slabe ale activităţii societăţii analizate precum și direcţiile de urmat în vederea
îmbunătăţirii rentabilităţii.
Unul dintre principiile fundamentale ale economiei de piaţă, şi anume acel potrivit căruia
orice activitate trebuie să fie rentabilă, justifică aplicarea metodelor ştiinţifice în studiul
sistemelor economice reale, în analiza activităţii unei entităţi economice, în vederea obţinerii
unor soluţii optime în conformitate cu obiectivele propuse. Procedeele ştiinţifice moderne de
rezolvare a difficultǎţilor cu care se confruntă o entitate economică se bazează pe metode
matematice, ţinând cont, însă, şi de realitatea obiectivă.
În concluzie, constatarea punctelor de disfuncţionalitate ale întreprinderii impune
adoptarea mǎsurilor de corecţie, pornind de la originea acestora. Astfel se manifestă rolul
analizei diagnostic de identificare a cauzelor generatoare de dezechilibre şi de furnizare a
soluţiilor.
[3]
Capitolul 1: Considera ii generaleţ privind analiza rentabilit iiăţ
1.1 Obiectivele ș i necesitatea diagnosticului rentabilităţii
Diagnosticul rentabilităţii, în practica evaluării, are o poziţie cheie, deoarece pe lângă
faptul că oferă informaţii despre situaţia prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza
viitorul activităţii ce constituie obiectul evaluării.1
Diagnosticul rentabilităţii ocupă un loc important în cadrul analizelor financiare realizate
atât de managerul financiar, cât şi de diverse instituţii specializate în aceastǎ activitate.
Diagnosticul este precedat de analiză şi reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice şi
strategice adoptate de întreprindere. Aşadar, analiza şi diagnosticul financiar nu pot fi separate;
diagnosticul nu poate fi întocmit fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o
etapǎ de sinteză şi de interpretare, adică de diagnostic.
Studiul rentabilităţii este necesar în primul rând pentru cumpărător, dar și pentru
vânzător cât și pentru procesul privatizării. Cu cât afacerea este mai rentabilă cu atât valoarea ei,
și implicit preţul, va fi mai mare. În al doilea rând, cercetarea rentabilităţii este necesară pentru
aplicarea metodelor de evaluare bazate pe randament, indiferent de modul de exprimare a
acestuia:profit net, dividend pe acţiune, flux de disponibilităţi.
Sursa principală de informare pentru diagnosticul rentabilităţii este ”Contul de profit și
pierdere” în care atât veniturile cât și cheltuielile sunt structurate pe genuri de activităţi:
• activitatea de exploatare (de bază);
• activitatea financiară, cu referire la participaţiile cu capital propriu la alte firme, folosirea
capitalului împrumutat, veniturile și cheltuielile din diferenţele de curs valutar;
• activitatea excepţională, veniturile și cheltuielile ce nu sunt legate de activitatea normală
a întreprinderii: operaţii de capital, despăgubiri și penalităţi, perisabilităţi și/sau lipsuri la
inventar, donaţii, subvenţii primite sau acordate, cedare de active.
1 W.P v loaia, D. P v loaia - ă ă ă ă Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ed. Tehno Press, Iași, 2006, pag.185
[4]
Diagnosticul financiar al rentabilităţii este un instrument utilizat cu succes de cei care
doresc valorificarea rezultatelor și a potenţialului firmei faţă de alţi investitori. Diagnosticul
financiar propune unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a firmei pornind de la situaţia
”punctelor forte” și a ”punctelor slabe” ale gestiunii financiare. Prin el se pot aprecia riscurile
trecute, prezente și viitoare ce decurg din situaţia financiară, precum și performanţele acesteia,
oferind acele soluţii pentru diminuarea riscurilor și îmbunătăţirea rezultatelor.
Diagnosticul rentabilităţii este scopul final al analizei financiare orientate spre utilizatorii
săi : managerul firmei, salariaţii, investitorii, fiecare apreciind diferit riscurile, potrivit poziţiei
sale în firmă.
Diagnosticul financiar are un rol deosebit în activitatea practică prin faptul că oferă o
bază de date și informaţii cu diverse utilizări, cum ar fi:orientarea deciziilor de investiţii, de
finanţare și de distribuire a dividendelor; elaborarea previziunilor financiare; evaluarea
rentabilităţii așteptate de firmă; evaluarea acţiunilor firmei pe piaţa de capital; evidenţierea
disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară și a performanţelor
firmei; arată perspectivele probabile de evoluţie a firmei și propune acţiuni de întreprins pentru
ameliorarea sau redresarea situaţiei și a perfomanţelor firmei.
Pentru investitorii actuali cât și pentru cei potenţiali , diagnosticul financiar este un
mijloc prin care se poate realiza o cunoaștere obiectivă, oportună, a modului cum sunt sau pot fi
fructificate în viitor investiţiile lor. Altfel spus, diagnosticul financiar are rolul de a verifica dacă
activitatea firmei este suficient de rentabilă pentru a genera venituri care îi vor permite
remunerarea investiţiilor de capital și rambursarea lor.
Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare are următoarele obiective
generale:2
• evidenţierea disfuncţionalităţilor în situaţia financiară și a performanţelor firmei;
• identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare;
• prezentarea perspectivelor de evoluţie ale firmei și propunerea unor acţiuni pentru
ameliorarea sau redresarea situaţiei financiare a firmei.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor, rolul
analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic, interior sau exterior.
Diagnosticul financiar interior este angajat într-o acţiune de evaluare a expunerilor la
riscurile semnificative, determinând, în prealabil, punctele tari și punctele slabe ale activităţii de
control intern. Astfel de situaţii apar în fundamentarea programului de activitate care se bazează
pe un examen complex al evoluţiei și stării firmei.
2 S. Petrescu - Analizș și diagnostic financiar-contabil.Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, București, 2006, pag.15
[5]
Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acţionarilor
și al participanţilor la viaţa firmei.Acest diagnostic abordează toate problemele privind
dimensiunea, structura și utilizarea potenţialului intern, valoarea patrimonială, rentabilitatea etc.,
deoarece se bazează pe întregul sistem de informaţii privind activitatea firmei.
Diagnosticul financiar necesar managerului vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale:
a) creșterea: cum a evoluat activitatea firmei în perioada examinată și care a fost ritmul
creșterii în raport cu sectorul de activitate în care acesta funcţionează;
b) rentabilitatea: dacă rezultate obţinute au fost pe măsura mijloacelor folosite și în ce
măsură creșterea a fost însoţită de o rentabilitate sufcientă;
c) echilibrul: care este structura financiară a firmei și dacă aceasta este echilibrată, în
contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suport financiar convenabil;
d) riscurile:care sunt acestea, dacă firma prezintă puncte de vulnerabilitate și dacă există
un risc de faliment sau nu.
Cunoașterea rezultatelor obţinute de firmă într-o anumită perioadă permite evaluarea
performanţelor înregistrate care se reflectă în echilibrul financiar. În acest sens, sunt urmărite
îndeosebi : solvabilitatea și lichiditatea firmei: rentabilitatea economică și financiară de care se
leagă riscul economic și financiar; fluxurile financiare în timpul unuia sau mai mutlor exerciţii
financiare.
Relaţia dintre obiectivele diagnosticului financiar și mijloacele și instrumentele la care
se recurge pentru realizarea lui sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabel nr. 1 : Mijloacele și instrumentele utilizate în analiza performanţelor financiare ale
firmei
Orientări ale analizei Mijloace și instrumente utilizate de analizăStudiul echilibrului financiar și al riscului de
faliment
Analiza Bilanţului și al Tabloului de fluxuri
financiare oferă:
- relaţia de trezorerie;
- ratele Studiul performanţelor financiare Analiza contului de rezultate permite:
-măsurarea soldurilor de gestiune;
-analiza ratelor;
- evoluţia volumului de activitate asupra
rezultatului;
[6]
Diagnosticul exterior abordează toate problemele legate de parteneriii externi:
investitori, acţionari, creditori etc. Ei sunt interesaţi de situaţiile economico-financiare ale firmei,
de cunoașterea performanţelor sale și de riscurile pe care și le asumă angajând relaţii cu
aceasta. De asemenea, instituţiile bancare folosesc o astfel de analiză ca instrument de
fundamentare a deciziilor de acordare a creditelor. Rentabilitatea și perenitatea firmei sunt cea
mai bună garanţie a rambursării creditelor pentru bănci.
Tabel nr. 2: Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar
exterior:
Obiectivul Utilizatorul Analiza vizează ExecutantulCredite bancare Banca Solvabilitatea-lichiditatea Specialiștii băncii creditoare Credit furnizori Furnizorul Echilibrul financiar pe
termen scurt
Departamentul specializat al
furnizoruluiDescoperire
bancară
Banca
creditoare
Echilibrul financiar pe
termen scurt
Serviciile specializate ala băncii
creditoareÎmprumut pe
termen lung
Banca
creditoare
Echilibrul financiar pe
termen scurt
Planul de finanţare
previzional
Serviciile specializate ala băncii
creditoare
Introducere la
bursă
Acţionarii Rentabilitatea potenţială
pentru acţionari
Serviciile specializate ale
băncilor, analiștii financiariPrivatizarea
firmei
Statul,
investitorii
Situaţia financiară actuală Cabinete de audit.Servicii
specializate ale băncilor.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite în funcţie de subiectul pe care-l evaluează,
acordându-se prioritate unui aspect sau altuia care să caracterizeze situaţiile financiare ale
firmelor.
Etapele parcurse în elaborarea diagnosticului financiar-contabil sunt următoarele:
• prelucrarea informaţiilor contabile, prin corecţii și regrupări în vederea realizării bilanţului financiar;
• identificarea caracteristicilor diagnosticului și calculul indicatorilor financiari;
• interpretarea și aprecierea indicatorilor din punct de vedere al echilibrului, stării, gestiunii și
eficienţei activităţii;
• stabilirea punctelor tari și a punctelor slabe ale activităţii întreprinderii, a oportunităţilor și riscurilor;
• stabilirea premiselor privind activitatea viitoare a întreprinderii.
1.2 Rentabilitatea – expresie a eficienţei economice[7]
În general, noţiunea de rentabilitate reflectă capacitatea unei întreprinderi de a genera
rezultate. Nu putem vorbi despre rentabilitate în absenţa unor rezultate. În dicţionarul limbii
române contemporane noţiunea de rentabilitate este definită astfel: “rezultatul financiar al unei
activităţi economice, concretizat în obţinerea unor venituri care depăşesc cheltuielile”3.
Noţiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit, reprezentând aptitudinea
unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unităţi monetare.
Obţinerea regulată de rezultate favorabile conferă întreprinderii economice avantaje, iar
pe termen lung duce la performanţă economică.
Reflexul rentabilităţii poate fi enunţat astfel: câştigul adus de un plasament de fonduri
într-o întreprindere trebuie să fie mai mare decât costul capitalurilor. Acest câştig poate fi evaluat
prin rezultatele obţinute înainte de deducerea cheltuielilor financiare determinate de îndatorarea
permanentă la care se adaugă impozitele, divizate prin capitalurile proprii plus îndatorarea
permanentă (sau prin imobilizări plus nevoia de fonduri de rulment). În ceea ce priveşte costul
capitalurilor, acesta poate fi asimilat cu costul mediu al împrumuturilor.
Importanţa rentabilităţii pentru orice întreprindere, agent economic derivă, în mod
deoesebit, din felul în care aceasta este urmarită de participanţii la procesul economic. Astfel:
- acţionarul, proprietarul factorului capital, este interesat ca prin imobilizarea capitalului în
acţiuni în cadrul unei anumite societăţi, rentabilitatea acesteia să-i creeze posibilitatea obţinerii
unor dividende mai mari decât sumele pe care le-ar fi obţinut în cazul în care şi-ar fi păstrat
capitalul respectiv într-un depozit într-o bancă. Altfel spus, acţionarul este interesat ca rata
rentabilităţii întreprinderii respective sa fie mai mare decât rata medie a dobânzilor practicate pe
piaţa financiar bancară.
- banca, creditorii, fiind cei care acordă credite fie pentru o serie de investitii, fie pentru
exploatare, sunt direct interesate de nivelul rentabilităţii întreprinderii ce solicită creditul, pentru
a stabilii capacitatea acestuia de rambursare viitoare a datoriei;
- partenerii de afaceri urmăresc rentabilitatea firmelor cu care intră în contact pentru ca aceasta
le poate da deseori garanţia credibilităţii şi încrederea în vederea derulării unor contracte
viitoare;
- gestionarul (conducătorul întreprinderii) urmăreşte cu precădere rentabilitatea exploatării,
desfăşurarea întregii activităţi a întreprinderii este orientată în acest sens.4
3 M. Niculescu – Diagnostic global strategic vol.I,Editura Economic , Bucureşti, 2003,ă pag.279;4V. Robu, N. Georgescu − Analiza economico-financiară, Editura Economic , Bucureşti, 2004,ă
pag.13-14;[8]
Rentabilitatea constitue una dintre formele de exprimare a eficienţei economice, anume o
formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua
utilizând ca rezultat nu numai profitul net, ci întregul venit net, deci profitul brut.
Abordarea rentabilităţii se integrează logic în investigarea eficienţei şi eficacităţii activităţii
unei întreprinderi, privilegiind o evaluare finaciară a performanţelor. Această optică financiară
poate părea insuficientă, deoarece, la prima vedere, minimalizează realizările întreprinderii care
nu capătă o exprimare financiară.
Conceptul de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultate monetare
nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obţine. De aceea, analiza
rentabilităţii nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluţi, ci şi a celor relativi, obţinuţi
prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfăşurarea activităţii
respective.
Rentabilitatea, privită în mod sintetic, reprezintă capacitatea de a realiza un profit care să
asigure în primul rând remunerarea capitalului, şi care să permită dezvoltarea viitoare a
întreprinderii. Orice întreprindere, pentru a putea supravieţui şi a se dezvolta trebuie să obţină
profit, să fie rentabilă. Într-o economie de piaţă nu rezistă concurenţei decât firmele rentabile.5
Performanţa întreprinderii reprezintă abilitatea întreprinderii de a avea acces la resurse, de a
le aloca şi utiliza optim în scopul asigurării unei remunerări suficiente pentru a acoperi riscul
asumat. Perfomanţa constă în eficienţa şi eficacitatea cu care sunt consumate resursele şi
generalizate rezultatele (efort-efect) care să-i asigure o continuitate a activităţii şi o extindere,
dezvoltare a ei.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie
utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi
vânzare. Eficienţa economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează
rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv,
consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare)
intrate sau neintrate în circuitul economic.
Rentabilitatea se poate măsura cu ajutorul profitului şi a venitului net în suma absolută,
cât şi cu ajutorul ratelor rentabilităţii ca mărimi relative.
Ratele şi ceilalţi indicatori folosesc la stabilirea diagnosticului financiar al întreprinderii.
Ratele (rapoartele) sunt necesare atât pentru gestiunea internă a întreprinderii pentru compararea
cu alte întreprinderi, cât şi pentru aprecierea structurii financiare şi stabilirea diagnosticului
5 I. Gheorghe − Analiza diagnostic a firmei, Editura Tribuna economic , Bucureşti, 2006,ă pag.82;
[9]
financiar în vederea orientării pe termen scurt şi pe termen lung. Ele exprimă tendinţele în
evoluţia întreprinderii, starea sănătăţii economico-financiare, capacitatea sa de autofinanţare şi
finanţare, cât şi dezvoltarea întreprinderii.
Pe baza ratelor se obţine imaginea situaţiei financiare a întreprinderii, poziţia sa pe piaţă
cât şi poziţia faţă de clienţi, furnizori, creditori, acţionari. Ratele se determină pe baza unor
indicatori privind activele şi pasivele întreprinderii.
Ratele de rentabilitate sunt construite într-o manieră generală prin raportarea unui rezultat
fie la un flux de activitate, fie la un stoc.
Există numeroase posibilităţii de a construi modele de analiză a rentabilităţii. În gneral,
putem menţiona că atât la numărătorul cât şi la numitorul raportului din care rezultă rata
rentabilităţii se poate opera cu indicatorii care să reflecte întregul efect sau efort, sau o parte din
el.
1.3 Profitul - imagine fidelă a rentabilităţii
Rentabilitatea desemnează capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit. Profitul este
indisolubil legat de rentabilitate, adică de modul în care firma utilizează resursele materiale,
umane şi financiare ce au ca finalitate obţinerea rezultatelor scontate. Rentabilitatea este o
mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalul în întregul său, capitalul permanent sau
capitalul propriu, aduce profit. În ansamblu analizei economico-financiare, rata rentabilităţii se
situează printre cei mai sintetici indici de eficienţă a activităţii întreprinderii.
În literatura de specialitate sunt păreri avizate ale unor economişti (precum Humphrey H.
Nash, Alfred Rappaport, John Myers, Stern Stewart) care afirmă că studiul profitului trebuie să
fie dedicat în continuare numai unor obiective precum menţinerea integrităţii financiar –
patrimoniale a firmei şi de constituire a bazei de calcul a impozitului pe profit. Datorită acestor
deficienţe profitul contabil şi-a pierdut şi calitatea de indicator de bază a performanţelor
economico – financiare ale firmei, fiind înlocuit de concepte cum sunt valoarea adăugată
economică (VAE), valoarea adaugată a acţionarilor (VAA) sau valoarea adăugată sub formă de
cash flow (CVA). Unele dintre aceste concepte au la bază principiul corecţiilor contabile aplicate
profitului contabil, pentru a-l face mai pretabil pentru analize şi comparaţii (cazul valorii
adăugate economice). Alte concepte propun renunţarea completă la profit şi propun soluţii bazate
pe cash flow-ul de exploatare sau pe cash flow-ul global, în cazul valorii adăugate sub formă de
cash flow şi a valorii adăugate a acţionarilor.
[10]
Profitul îndeplineşte mai multe funcţii6:
- funcţia de stimulare a activităţii economice. Obţinerea celui mai mare profit constituie
un obiectiv fundamental pentru toţi agenţii economici, determinându-i să-şi asume toate riscurile
pe care le implică organizarea şi desfăşurarea activităţii;
- funcţia de creştere economică, îndeplinită de profit întrucât acesta reprezintă una dintre
principalele surse ale acumulării destinate investiţiilor în vederea creşterii şi dezvoltării
economice, inclusiv de creare de noi locuri de muncă;
- funcţia de control asupra activităţii agenţilor economici. Nivelul şi dinamica profitului
însuşit constituie un adevărat barometru al calităţii activităţii agenţilor economici;
- funcţia de sursă a finanţării acţiunilor cu caracter social, deoarece profitul serveşte la
formarea veniturilor bugetare din care sunt finanţate acţiunile guvernamentale ce stau la baza
finanţării învăţământului, culturii, sănătăţii, administraţiei publice şi altele similare;
- funcţia de amplificare a bogăţiei. Indiferent dacă e utilizat pentru dezvoltare sau
consum, cu cât e mai mare profitul cu atât o parte crescândă din el poate fi utilizată pentru
mărirea avuţiei (capitalului) firmelor sau avuţiei personale a agenţilor economici şi a unei părţi
tot mai importante din rândul populaţiei.
Profitul se identifică ca orice câştig, ca orice surplus, din orice activitate, acţiune,
operaţiune, s-au conturat două sensuri de abordare şi apreciere a profitului.
Un prim punct de vedere are un sens de prioritate, profitul fiind considerat un avantaj, un
câştig însuşit de o persoana fizică sau juridică, fără ca aceasta să aibă vre-o contribuţie la
atingerea lui. Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiţie, creşterea economică,
progres social, ceea ce înseamnă că însuşirea lui depinde de caracterul creator, raţional şi eficient
al activităţilor, acţiunilor şi operaţiunilor economice.
Maximizarea averii acţionarilor, respective creşterea valorii de piaţă a unei firme, nu se
mai bazează pe profitul contabil ci pe aşa numiţii indicatori financiari ai rentabilităţii (mai ales
rezultatul brut de exploatere, rezultatul brut global, rezultatul trezoreriei de exploatare şi
rezultatul global al trezoreriei). Astfel, maximizarea profitului poate fi înlocuită cu maximizarea
excedentului brut de exploatare. În acest mod se va oferi o orientare foarte bună a activităţii
managerilor, deoarece acest obiectiv reflectă punctul până la care trebuie extinsă producţia.
Dacă se produce mai puţin nu se va putea atinge rezultatul maxim posibil, iar dacă
producţia trece de punctul în care venitul marginal este egal cu costul marginal, veniturile
suplimentare care se vor obţine vor fi depăşite de costurile suplimentare.
6 itan, E.,B cescu- C rbunaru, A.,Ţ ă ă Ghi , S. -ţă Statistic macroeconomică ă, Editura Meteora Press,Bucureşti, 2001, pag. 301.
[11]
În acest context se impune şi redefinirea rentabilităţii drept capacitatea unei firme de a realiza un
rezultat economic, respectiv de a obţine venituri de pe urma vânzării producţiei care să depaşească
costurile şi nu cheltuielile ocazionate de activitatea sa.
Caracteristicile profitului:
• avantaj, câştig sub formă banească realizat dintr-o operaţiune, din exercitarea unei activităţi
umane legitime;
• forma de venit ce recompensează factorul de producţie capital într-o economie de piaţă;
• venit atribuit unei persoane pentru aportul ei cu capital la desfaşurarea activităţii;
• diferenţa între ceea ce efectiv obţin şi ceea ce aşteaptă utilizatorii factorilor de producţie;
• surplusul de venit obţinut de firme, de unităţile economice;
• venit net al unei unităţi economice (întreprindere, bancă, magazin, firmă etc.) indiferent de
forma sa de proprietate, pentru funcţiile îndeplinite de aceasta.7
Profitul este legat în foarte mare măsură de rentabilitate şi rata acesteia. Situaţia unei firme va fi
apreciată ca satisfăcătoare dacă rentabilitatea pe care o oferă acţionarilor săi compensează riscul pe care
îl implică sub toate dimensiunile (riscul exploatării, financiar şi al falimentului).
7 C. Racoceanu – Analiza economico-financiar a profitului ă , Economic , Bucureşti, 2006, pag.57;ă[12]
Capitolul 2: Analiza diagnostic a rentabilit iiăţ
S.C. ”Mor rit Panifica ie” Romană ţ S.A
2.1 Prezentarea societăţii S.C. ”Morărit Panificaţie ” Roman S.A.
2.1.1 Activitatea societăţii comerciale
S.C. Morărit Panificaţie –S.A. Roman desfășoară o activitate de producţie și
comercializare de produse de morărit și panificaţie.
Unitatea a luat fiinţă în anul 1991, în baza H.G. 1353/1990, prin divizarea fostei
Întreprinderi de Morărit și Panificaţie Neamţ.
Capitalul social este de 4.560.600 mii lei din care 40% este deţinut de Asociaţia
Salariaţilor și conducerea societăţii, iar 60% este deţinut de acţionari.
Conform statutului, S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A. desfășoară următoarele activităţi de
bază:
• prelucrarea cerealelor;
• fabricarea și comercializarea produselor de morărit și panificaţie;
• prestări servicii: măciniș, transport,
iar ca activităţi auxiliare:
• comercializarea produselor zaharoase și expandate;
• operaţiuni de import, export, în activitatea proprie.
[13]
Societatea își desfășoară activitatea pe trei secţiuni principale: Morărit, prin cele două
secţii: Moara 1, Str. Măgurei nr. 3, Moara 2, Str. Panait Donici;
Moara 1, având secţie de morărit și panificaţie, a fost construită pe vechiul schelet al
vechii fabrici de pâine din orașul Roman care a funcţionat în perioada 1918-1989. Moara 2,
având doar secţie de morărit, a fost construită între anii 1930-1936 și ulterior îmbunătăţită după
1986. Între 1951-1970, s-a trecut la mărirea capacităţii de depozitare. După 1974 a avut loc o
modernizare și o suplimentare a capacităţii de depozitare și de prelucrare a cerealelor , cât și la
producerea de produse de panificaţie destinate populaţiei prin realizarea unui siloz de cereale
(1000 t), o moară de tip industrial, silozuri pentru depozitarea făinii și o fabrică de pâine.
Spaţiile de desfacere proprii au fost înfiinţate la parter de blocuri și în spaţiile comune
proprii sau închiriate.
Societatea are o remarcabilă experienţă în ramura din care face parte.
În prezent, firma ocupă locul trei în topul celor mai profitabile întreprinderi mici și mijlocii din
judeţul Neamţ, clasament realizat de Camera de Comerţ și Industrie Neamţ.
Principalele produse realizate sunt produse de morărit, în proporţie de 30% din cifra de
afaceri și produse de panificaţie, în proporţie de 70% din cifra de afaceri. Produsele de morărit
se folosesc în fabricile de pâine proprii. Pentru produsele de panificaţie piaţa de desfacere este
orașul Roman și localităţile limitrofe.
Materia primă de bază, grâu, este asigurată din producţia internă, de la producătorii
particulari și societăţi agricole.
Furnizorii principali de materie primă sunt:
• SC Almos Neamţ - pentru grâu;
• Trimonex Trifești - pentru grâu;
• SCTCE Trei Brazi - pentru grîu;
• Danubiana Roman - pentru zahăr;
• Persoane fizice (achiziţii) - pentru grâu;
• Pakmaya Pașcani - pentru drojdie.
Societatea are o piaţă stabilă, în ușoară creștere faţă de perioada anterioară cu
aproximativ 10 %.
Pentru produsele de panificaţie principalii concurenţi sunt micii producători locali care
fac o concurenţă neloială prin economia subterană pe care o practică.
În ceea ce privește produsele de morărit principalii concurenţti sunt morile mari din :
Bacău, Constanţa, București, care au o putere economică mult mai mare și care impun anumite
politici atât pe piaţa desfacerii cât și pe ce a achiziţiei de grâu.
[14]
2.1.2 Managementul ș i structura organizatorică
Conducerea S.C. MORĂRIT PANIFICAŢIE S.A. ROMAN este asigurată de următoarele organe
de conducere:
Adunarea Generală a Acţionarilor;
Consiliul de Administraţie;
Directorul general: Ec. Vasile Levărdă;
Conducerea executivă:
Directorul economic : Economist Vasile Levărdă;
Directorul tehnic:Inginer Rusu Titi.
Structura organizatorică a S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A. este o structură de tip funcţional,
fapt ce rezultă și din organigrama societăţii (anexa nr. 3). Acest tip de structură are în vedere
asigurarea următoarelor funcţii de bază ale întreprinderii: funcţia de producţie, comercială,
financiar-contabilă, personal-salarizare și de conducere.
Total acţiunilor societăţii este de 4.560.602 având valoarea nominală de 0, 1 Ron.
Totalul acţionarilor este reprezentat astfel:
o Acţionari persoane fizice=4329;
o Acţionari persoane juridice=1
Din cei 4329 acţionari persoane fizice, 140 sunt salariaţi sau foşti salariaţi, ce deţin 80, 77
% din acţiuni.
Fiind o societate pe acţiuni, Adunarea Generală a Acţionarilor este organul suprem de
conducere al societăţii care decide asupra activităţii și stabilește linia ei economico-financiară.
Societatea este administrată de un Consiliu de Administraţie compuși din membrii aleși
de AGA prin vot secret, iar componenţa acestora este redată în contractul de societate.
Preșsedintele acestui consiliu este și directorul general al întreprinderii, în care calitate
coordonează și conduce în mod curent activitatea societăţii, conform contractului de societate și
legii 31/1990.
Acţionarii sunt informaţi prin rapoarte semestriale şi anuale ce sunt postate pe pagina de
web a Bursei de Valori Bucureşti, unde firma este cotată.
Numărul mediu de angajaţi de la Morărit Panificaţie Roman S.A. a oscilat între anii 1999
si 2008. Numărul mediu de angajaţi a scăzut cu 155 persoane, adică cu 84,24%. Cei mai mulţi
angajaţi au fost în anul 1999-număr persoane angajate:339.[15]
Cei mai puţini angajaţi au fost în anul 2008- număr persoane angajate 1884.
În ultimul bilanţ contabil numărul angajaţilor Morărit Panificaţie Roman S.A., a scăzut cu 10
persoane, adica cu 5,43 %, faţă de anul precedent.
2.2 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
Pentru a se ajunge la o cuantificare globală a rentabilităţii capitalului angajat în raport cu
resursele proprii, se recurge la integrarea ansamblului de activităţi dintr-o întreprindere, la
analiza globală a rezultatelor. În acest sens, pe baza contului de profit și pierdere se pot
determina o serie de indicatori valorici, care poartă denumirea de solduri intermediare de
gestiune sau marje de acumulare, indicatori ce se înscriu în gama indicatorilor de apreciere a
performanţelor economico–financiare ale întreprinderii.
Soldurile intermediare de gestiune se determină prin diferenţe succesive între două sau
mai multe valori, rezultând în acest mod indicatori care, supuși analizei, oferă detalii asupra
provenienţei rezultatului exerciţiului și asupra cauzelor care au generat rezultatul respectiv.
Tabelul nr. 3 - Tabloul soldurilor intermediare de gestiune la S.C. ”Morărit Panificaţie”
Roman S.A.
Nr.crt
Indicatori Exerciţiul financiar
2005 2006 2007 2008 2009
1.
Vânzari de mărfuri ct.707
2.721.478 2.946.351 3.436.044 3.469.827 4.064.243
2.
Costul mărfurilor vândute ct. 607
2.463.558 2.693.168 3.162.278 3.188.615 3.728.701
3.
Marja comercială ( 1-2)
257.920 253.183 273.766 281.212 335.542
4.
Producţia vândută ct. 701-708
4.983.773 5.457.764 6.423.886 7.207.733 6.746.829
5.
Variaţia producţiei stocate ct.711
5.106.809 5.229.466 5.357.004 5.466.008 5.571.567
6.
Venituri din producţia de imobilizări ct.721,722
0 0 0 114.329 20.100
7.
Producţia exerciţiului (4+5+6)
10.090.582
10.687.230
11.780.890
12.788.070
12.338.496
8.
Consumuri provenite de la terţi
6.146.027 6.060.701
6.775.457 7.043.920 6.910.800
[16]
(11+12+13+25)9.
Valoarea adaugată (3+7-8)
4.202.475 4.879.712 5.279.199 6.025.362 5.763.238
10.
Subvenţii de exploatare
72.634 0 0 0 0
11.
Chelt. cu taxele , impozitele si vars. Asimilate gr. 63
68.271 83.591 107.120 132.167 126.386
12.
Cheltuieli cu personalul gr. 64
3.198.438 3.544.764 3.676.792 4.345.459 4.597.222
13.
Excedentul / deficitul brut al exploatării ( 9+10-11-12)
1.008.400 1.251.357 1.495.287 1.547.736 1.039.630
14.
Alte venituri din exploatare(9+20+23+31)
76.951 70.286 36.369 31.190 64.668
15.
Alte cheltuieli de exploatare
39.027 43.979 5.187 2.029 8.186
16.
Chelt. de exploatare privind amortizarea și provizioanele (19+22+30)
314.759 314.414 439.642 820.510 373.145
17.
Rezultatul exploatării ( 13+14-15-16 )
731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967
18.
Venituri financiare 27.307 12.255 2.517 12.044 58.522
19.
Cheltuieli financiare 6.718 47.989 178.544 210.945 275.398
20.
Rezultatul curent al exerciţiului (17+18-19) 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
21.
Venituri extraordinare 0 0 0 0 0
[17]
22.
Chelt. extraordinare 0 0 0 0 0
23.
Rezultatul extraordinar al exerciţiului (21-22)
0 0 0 0 0
24.
Rezultatul brut al exerciţiului (20+23)
752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
25.
Impozitul pe profit 134.594 166.006 144.265 89.260 68.066
26.
Rezultatul exerciţiului (24-25)
617.560 761.510 766.535 468.226 438.025
1. Marja comercial ă
Marja comercială reprezintă suplimentul de valoare adus de întreprindere prin activitatea
de de comercializare, fiind element al valorii adăugate, și se determină cu ajutorul relaţiei:
Mc = Vânzari de mărfuri –Costul mărfurilor vândute
Pe parcursul celor 5 ani analizaţi, aceasta a înregistrat cea mai mică valoare în anul 2006, când a
scăzut cu 1.83%, și cea mai ridicată valoare în anul 2009, când a crescut cu 19.32 % faţă de anul
precedent.
Rata marjei comerciale arată ponderea veniturilor din vânzarea mărfurilor în cifra de afaceri:
Rata marjei comerciale
Tabelul nr. 4 – Marja comercială la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A.
Nr.
crt
Indicatori Exerciţiul financiar
2005 2006 2007 2008 2009
1 Cifra de afaceri 7.777.88
5
8.404.11
5
9.859.930
10.677.560
10.811.072
[18]
2 Marja comercială 257.920 253.183 273.766 281.212 335.542
Rata marjei comerciale 3,31% 3,01% 2,77% 2,63% 3,10%
2. Analiza producţiei exerciţiului
Producţia exerciţiului include valoarea bunurilor și serviciilor “fabricate” de întreprindere pentru
a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Deci producţia exerciţiului va include
trei elemente: producţia vândută, producţia stocată și producţia imobilizată.
Producţia vândută
+ Producţia stocată (Sf - Si)
+ Producţia imobilizată
Producţia exerciţiului
Tabel nr. 5 - Producţia exerciţiului în perioada 2005-2009
Ind. 2005 2006 2007 2008 2009Qe(lei) 10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496
Modificările intervenite în mărimea producţiei exerciţiului:
ΔQe = Qe2 0 0 9 – Qe2008 = 12.196.777 – 12.788.070 = - 591.293 lei
ΔQe%2 0 0 9 / 2 0 0 8 = × 100 = × 100 = -3.12 %
Pe parcursul anilor 2005-2008 se constată o evoluţie ascendentă a producţiei exerciţiului, acest
trend însă fiind întrerupt în anul 2009, când se înregistrează o scădere de 4,62% faţă de anul anterior,
2008.
[19]
Fig. nr. 1:Evoluţia producţiei exerciţiului în perioada 2005-2009
Producţia exerciţiului este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece este constituit
din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la preţ de vânzare (producţia vândută), iar
altele la cost de producţie (producţia stocată și producţia imobilizată). Mai mult, nivelul
rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor, fapt
pentru care valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară.
După cum se observă din grafic, evoluţia producţiei exerciţiului a avut un trend relativ
crescător, singura scădere înregistrându-se în 2009, cu 3,12 %, an în care producţia înregistrează
o ușoară pierdere, veniturile din vânzări scăzând cu 6,4 %.
3. Analiza valorii adăugate
Valoarea adaugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a forţei de muncă și a capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor
provenite de la terţi, în cadrul activităţii curente a întreprinderii.8 Valoarea adaugată reprezintă,de
fapt, sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanţilor direcţi și indirecţi la
activitatea economică a întreprinderii.
Valoarea adăugată se obţine după formula:
Marja comercială+producţia exerciţiului
- Consumurile provenite de la terţi
8 Buc taru, D., ă Gestiunea financiar a întreprinderiiă , Editura Junimea, Iași, 2004, p. 208[20]
Valoarea adaugată
Tabel nr.6 – Valoarea adăugată în perioada 2005-2009
Eficienţa informaţiilor furnizate de valoarea adăugată se bazează îndeosebi pe o
interpretare prudentă a indicatorului. De aceea, evoluţia acestui indicator va fi analizată cu mare
atenţie, urmând ca din calculele ce vor fi efectuate în continuarea lucrării să se tragă concluzii cât
mai corecte, și să fie sugerate soluţii eficiente.
Evoluţia valorii adăugate are un trend crescător, cu excepţia anului 2009, când cunoaște
o ușoară scădere, cu 4,35%.
Creșterea constantă a valorii adaugate este un semn al unei creșteri ușoare a
performanţelor comerciale ale întreprinderii.
Pornind de la nivelul valorii adăugate se poate calcula gradul de integrare al
întreprinderii, raportând valoarea adaugată la cifra de afaceri.
Din calcule rezulta ca întreprinderea își poate asigura ea însăși un număr mare de faze
de fabricaţie, fără a recurge la serviciile altor întreprinderi pentru a-i furniza anumite
subansamble, gradul de integrare al întreprinderii având o valoare relativ satisfăcătoare
[21]
Nr.crt
Indicatori Exerciţiul financiar
2005 2006 2007 2008 2009
1.
Marja comercială 257.920 253.183 273.766 281.212 335.542
2.
Producţia exerciţiului
10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496
3.
Consumuri provenite de la terţi
6.146.027 6.060.701 6.775.457 7.043.920 6.910.800
4.
Valoarea adaugată 4.202.475 4.879.712 5.279.199 6.025.362 5.763.238
5.Cifra de afaceri 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.072
6.Gradul de integrare al întreprinderii
54,03% 58,06% 53,54% 56,43% 53,30%
Analiza factorială a valorii adăugate pe baza modelului bazat pe influenţa resurselor
de muncă:
CA
VA
Qe
CA
Np
QeNpVA ∗∗∗=
Tabel nr.7 - Indicatori utilizaţi în analiza factorialăNr.
crt.
Specificaţie Simbol Perioada de analiză2005 2006 2007 2008 2009
1. Valoarea adăugată
VA 4.202.475 4.879.712 5.279.199 6.025.362 5.763.238
2. Număr de personal
Np 200 194 184 219 211
3. Producţia exerciţiului
Qe 10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496
4. Cifra de afaceri CA 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.0725. Productivitatea
munciiQe/Np 50.452,91 55.088,81 64.026,57 58.393,01 58476,28
6. Gradul de valorificare a producţiei exerciţiului
CA/Qe 0,77 0,78 0,83 0,83 0,87
7. Valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri
VA/CA 0,540 0,58 0,53 0,56 0,53
8. Indice de creştere a Np
INp - 0,97 0,95 1,19 0,96
9. Indice de creştere a Qe/Np
IQe/Np - 1,09 1,16 0,91 1,00
10. Indice de creştere a CA/Qe
ICA/Qe - 1,01 1,06 1 1,05
11. Indice de creştere a VA/CA
IVA/CA - 1,07 0,92 1,05 0,94
Calculul abaterii absolute a valorii adăugate în intervalul 2008-2009:
[22]
Factorii de influenţă asupra valorii adăugate, în cazul acestui model, sunt:
1. Influenţa modificării numărului de personal:
=
= (211-219)* 58.393,01*0,83*0,56 = - 217.128,56 lei
2. Influenţa modificării productivităţii muncii:
3. Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei exerciţiului:
=211*58476,28* (0,87-0,83)* 0,56=276.382,28 lei
4. Influenţa modificării valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri:
=211*58476,28*0,87*(0,53-0,56)= - 322.034,72 lei
[23]
Tabel nr.8 – Influenţele modificării valorii adăugate în perioada 2008-2009
În anul 2009
faţă de anul 2008,
valoarea adăugată a
scăzut cu - 262.124 lei
în mărimi absolute, respectiv cu 4,35 % în valori relative. Această modificare se datorează:
scăderii numărului de angajaţi cu 3,65 % (cu 8 persoane) faţă de anul
precedent, ceea ce a determinat scăderea indicatorului cu 217.128,56 lei;
îmbunătăţirii productivităţii muncii cu 14 % faţă de anul 2008, cu efecte
pozitive asupra valorii adăugate, care a crescut cu 8166,52 lei;
creșterii gradului de valorificare a producţiei exerciţiului cu 4,82 % faţă
de anul precedent, ceea ce a condus la creșterea valorii adăugate cu 276.382,28
lei;
scăderii valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri cu 10, 47 % faţă de anul
anterior, cu efecte negative asupra indicatorului, care a scăzut cu 322.034 lei
4. Analiza excedentului brut al exploatării
Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare,
acumularea fiind o resursă principală a întreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra
rentabilităţii economice și a capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor.
Excedentul brut de exploatare exprimă măsura resurselor degajate de exploatare pe baza
cărora întreprinderea exercită decizii strategice. Luând în calcul veniturile încasabile și
cheltuielile platibile, indicatorul capata o semnificatie deosebita in termeni de resurse financiare [24]
Nr. crt.
Specificaţie Simbol Perioada de analiză
2008-2009
1. Modificarea VA ∆VA
2. • datorită modificării numărului de angajaţi
∆Np - 217.128,56
3. • datorită modificării productivităţii muncii
∆Qe/Np
4. • datorită modificării gradului de valorificare a Qe
∆CA/Qe 276.382,28
5. • datorită modificării VA la 1 leu CA
∆VA/CA - 322.034,72
(reprezinta fundamentul autofinantarii intreprinderii) si de trezorerie (masoara trezoreria
potentiala degajata de exploatare si decalajele dintre scadenta incasarii creantelor si plata
datoriilor).
Valoarea adaugata
+ Subventii de exploatare
+ Impozite, taxe si varsaminte asimilate
- Cheltuieli cu personalul EBE
Tabel nr. 9 - Indicatorii folosiţi pentru analiza EBE în perioada 2005-2009
Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
Valoarea adăugată (lei) 4.496.557 5.180.438 5.780.062 6.380.475 5.763.238Subvenţii din exploatare (lei) 72.634 0 0 0 0
Impozite şi taxe (lei) 68.271 83.591 107.120 132.167 126.386Cheltuieli cu personalul (lei) 3.198.438
3.544.764
3.676.792 4.345.459 4.597.222
EBE (lei) 1.302.4821.552.083
1.996.150 1.902.849 1.039.630
Excedentul brut de exploatare a înregistrat o evoluţie relativ crescătoare în
perioada 2005–2009, înregistrînd atât creșteri (în 2006, 2007), cât și descreșteri (în 2008,
2009).
Sporirea înregistrată de excedentul brut de exploatare a dat posibilitatea întreprinderii de
a-și reînnoi imobilizările, de a acoperi riscurile din provizioanele constituite, diferenţa fiind
distribuită atât statului cât și investiţiilor. Având la dispoziţie un excedentul brut de exploatare în
creștere, conducerea întreprinderii a putut lua decizii strategice în activitatea acesteia de
producţie dar și în cea de investiţii.
Scăderea excedentului brut de exploatare în 2008, s-a datorat creșterii cheltuielilor cu personalul
și a celor cu impozitele și taxele.
5. Rezultatul brut al exploatării (RBE) este soldul intermediar de gestiune în termeni de
rentabilitate și arată contribuţia exploatării la formarea rezultatelor.
Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) priveşte activitatea de exploatare normală şi curentă a
întreprinderii. Exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, obţinută prin
[25]
deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi
calculate).9
Rezultatul exploatării se poate calcula prin două metode:
− prima metodă cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune:
RE (PBE) = EBE + Vpe + Ave − Cpa − Ace ; unde:
Vpe = venituri din provizioane de exploatare;
Ave = alte venituri de exploatare;
Cpa = cheltuieli cu provizioanele şi amortizările de exploatare;
Ace = alte cheltuieli de exploatare.
− a doua metodă este cu ajutorul Contului de profit şi pierdere:
RE (PBE) = Ve − Ce; unde:
Ve = venituri din exploatare;
Ce = cheltuieli din exploatare.
Penntru analiza noastră vom aplica a doua metodă: RE (PBE) = Ve − Ce
RE (PBE)2005 = 731.565 lei
RE (PBE)2006 = 963.250 lei
RE (PBE)2007 = 1.086.827 lei
RE (PBE)2008 = 756.387 lei
RE (PBE)2009 = 722.967 lei
Rezultatul din exploatare a înregistrat în perioada analizată o evoluţie relativ crescătoare
și pozitivă în 2005-2009, cu excepţia anului 2008, când a înregistrat o scădere semnificativă cu
330.440 lei faţă de anul anterior, reprezentând un procent de 30.40%. Această reducere s-a
datorat scăderii valorii productiei, ca urmare a creșterii costurilor, precum reducerii comenzilor.
6. Rezultatul curent (Rcrt) este rezultatul obţinut din operaţiunile normale, obișnuite
ale firmei, prin luarea în considerare și a elementelor financiare.
Rezultatul curent decurge din activitatea curentă a întreprinderii, excluzând operaţiile
extraordinare.
Rezultatul curent reprezintă un indicator al activităţii economice şi financiare a
întreprinderii, interesând, în mod particular, proprietarii întreprinderii.
Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale și curente, cât și
de cel al activităţii financiare, cu alte cuvinte, rezultatul curent este rezultatul tuturor
operaţiunilor curente ale întreprinderii.
9 Georgeta Vintil – ă Gestiunea financiar a întreprinderii, ă Didactic şi Pedagogic , Bucureşti, 2006,ă ă pag.89;
[26]
Rezultatul exploatarii
+ Venituri finaciare
- Cheltuieli financiare
Rezultatul curent
Tabel nr. 10 - Indicatorii folosiţi pentru calculul rezultatului curent
Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
Rezultatul exploatării (lei) 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967
Rezultatul financiar (lei) 20.589 -35.734 -176.027 -198.901 - 216.876
Rezultatul curent 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
Rezultatul curent a cunoscut o evoluţie sinusoidală, modificările importante având loc în 2008 și
în 2009, când a înregistrat o scădere cu 38.79%, respectiv o creștere cu 37.14%.
În 2006 și în 2007, rezultatul curent înregistrează o valoare pozitivă, mai ridicată decât
în ceilalţi ani, datorită desfășurării unui management de calitate, existenţei unui echilibru în
politica financiară și nu în ultimul rând, datorită faptului că rezultatul din exploatare nu este
absorbit de cheltuielile financiare.
Totodată, întreprinderea desfășoară activităţi generatoare de lichidităţi (stocuri reduse
sau cu rotaţie rapidă, credite-clienţi limitate sau inexistente), pentru care caută cele mai bune
plasamente posibile, supraveghind în același timp expansiunea pieţei și gestiunea trezoreriei.
2.3 Analiza structurii ș i dinamicii profitului
Analiza dinamică şi structurală a profitului ţine seama de elementele componente şi de
sursele de provenienţă ale profitului, aşa cum sunt ele prezentate în contul de profit şi pierdere,
astfel mărimea de impozitare a profitului (Rt), numit şi profit brut (Pb), se determină ca diferenţă
între veniturile totale, obţinute în perioada respectivă şi cheltuielile totale efectuate de către
întreprindere.
[27]
2.3.1 Analiza dinamică a profitului
Rt(Pb) = Vt – Ct, unde:
Vt = venituri totale;
Ct = cheltuieli totale.
Vt = Ve + Vf + Vex
Ct = Ce + Cf + Cex
Datele pentru calculul veniturilor şi cheltuielilor totale le găsim în anexa nr.1, Contul de profit şi
pierdere.
Vt2005 = 12.935.334 +27.307 + 0 =12.962.641 lei
Vt2006 = 13.703.867+ 12.255+ 0 = 13.716.122 lei
Vt2007 =15.253.303 +2.517 + 0 = 15.255.820 lei
Vt2008 = 16.289.087 + 12.044 + 0 = 16.301.131 lei
Vt2009= 16.467.407+ 58.522+ 0 = 16.525.929 lei
Tabel nr. 11. Veniturile totale ale firmei în perioada 2005-2009
Putem aprecia că veniturile totale au avut , pe parcursul celor 5 ani un trend ascendent, în 2006
înregistrându-se o creștere de 5,8% faţă de anul 2005, în 2007 s-a înregistrat o creștere de 11.23 %
faţă de 2006, în 2008 creșterea a fost de 6.85 procente, iar în 2009 de 1.38 procente.
Din analiza structurii veniturilor, în dinamică constatăm următoarele: venitul din exploatare este
preponderent în venitul total şi are tendinţa de a avea o pondere mai importantă de la un an la celălalt,
ceea ce înseamnă că managerul este preocupat de asigurarea continuităţii activităţii.
În structura veniturilor din exploatare predomină veniturile din vânzări, ceea ce înseamnă că
probabilitatea de realizare efectivă a veniturilor prin încasare este mai mare, în concluzie, creşte gradul
de atractivitate al acestei afaceri pentru potenţiali investitori.
[28]
Indicator 2005 2006 2007 2008 2009Vt (lei) 12.962.641 13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929Cht (lei) 12.210.487 12.788.606 14.345.020 15.743.645 16.019.838
Fig. nr. 2 : Evoluţia veniturilor și cheltuielilor în perioada 2005- 2009
Ct2005 = 12.203.769+ 6.718+ 0 = 12.210.487 lei
Ct2006 = 12.740.617+47.989 + 0 = 12.788.606 lei
Ct2007 = 14.166.476+178.544 + 0 = 14.345.020 lei
Ct2008 = 15.532.700+153.651 + 0 =15.743.645 lei
Ct2009 =15.744.440 +275.398 + 0 =16.019.838 lei
În urma rezultatelor din tabel observăm că în anul 2006 cheltuielile totale au crescut cu 4,73 %
faţă de anul 2005, în anul 2007 faţă de 2006 au avut o creştere de 12.17 %., în 2008 creșterea a fost de
9.75 %, iar în 2009 de 1.75 %.
Putem aprecia că evoluţia veniturilor şi cheltuielilor pe cei trei ani este crescătoare și echilibrată.
Rt(Pb)2005 =12.962.641 –12.210.487 =752.154 lei
Rt(Pb)2006 =13.716.122 –12.788.606 = 927.516 lei
Rt(Pb)2007 = 15.255.820– 14.345.020= 910.800 lei
Rt(Pb)2008 = 16.301.131– 15.743.645= 557.486 lei
Rt(Pb)2009 = 16.525.929– 16.019.838 = 506.091 lei
=927.516-752.154=165.362
=910.800-927.516=- 16.716
=557.486-910.800=-353.314
[29]
=506.091-557.486= - 51.395
Influenţa factorilor asupra modificării rezultatului total:
1 ) Influenţa veniturilor totale:
Vt
Rt
Δ = Vt2 0 0 9 – Vt2008 =16.525.929–16.301.131 = 224.798 lei
2) Influenţa cheltuielilor totale:
Ct
Rt
Δ = – (Ct2 0 0 9 – Ct2008) =- 16.019.838 +15.743.645 lei = -276.193 lei
Pentru a ne verifica folosim relaţia:
CtVt
Rt
,2
1Σ ∆ = ΔRt ( P b ) = 224798 –276.193 = -51.395 lei
Putem aprecia că rezultatul total a scăzut în perioada curentă, 2009 faţă de perioada de bază,
2008 cu 51.395 lei. Această scădere se datorează influenţei fiecărei categorii de venituri şi cheltuieli.
2.3.2 Analiza structurală a profitului
Analiza structurală a profitului are rolul de a evidenţia ponderea şi dinamica rezultatelor
aferente celor trei categorii de activităţi care se desfășoară în cadrul unei întreprinderi: de
exploatare, financiară şi excepţională. Evoluţia profitului și a elementelor componente ale acestuia în cadrul întreprinderii
analizate se prezintă astfel:
Tabel nr. 12 – Evoluţia profitului și a componentelor acestuia
Elemente 2005 2006 2007 2008 2009Rezultatul din exploatare
731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967
Rezultatul financiar 20.589 -35.734 -176.027 -198.901 -216.876Rezultatul excepţional 0 0 0 0 0Rezultatul brut 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091Rezultatul net al exerciţiului
617.560 761.510 766.535 468.226 438.025
[30]
Fig. nr. 3 : Evoluţia profitului net în perioada 2005-2009
Rt(Pb) = Re + Rf + Rex = (Ve – Ce) + (Vf – Cf) + (Vex – Cex)
Rt2005 =731.565 +20.589 + 0 = 752.154 lei
Rt2006 = 963.250-35.734 + 0 = 927.516 lei
Rt2007 = 1.086.827– 176.027+ 0 = 910.800 lei
Rt2008 = 756.387– 198.901+ 0 = 557.486 lei
Rt2009 = 722.967– 216.876 + 0 = 506.091 lei
Observăm o creştere importantă a rezultatului total al întreprinderii în anul 2006 faţă de anul
2005, chiar dacă rezutatul financiar este pierdere, iar în anul 2007 rezultatul total este comparativ cu cel
din anul anterior, în anii 2008 și 2009 înregistrându-se însă valorile cele mai scăzute.
În cadrul analizei putem calcula influenţele fiecărei categorii de rezultate asupra modificării
rezultatului total, acestea fiind:
1) Influenţa rezultatului exploatării asupra modificării rezultatului total:
Re
ΔRt
= Re1 – Re0 , unde:
”0” – anul de bază (2008);
“1” – anul curent (2009).
Re
ΔRt
= Re2 0 0 9 – Re2008 = 722.967– 756.387 = -33.420 lei
2) Influenţa rezultatului financiar asupra modificării rezultatului total:
Re
ΔRt
= Rf2 0 0 9 – Rf2008 = -216.876+ 198.901 = – 17.975 lei
[31]
3) Influenţa rezultatului extraordinar asupra modificării rezultatului total:
x
Rt
Re
Δ = 0, deoarece firma nu are rezultat extraordinar.
2.4 Analiza rentabilităţii prin rate
Indicatorii de rentabilitate și profitabilitate au la bază profitul net realizat și cifra de faceri
obţinută de firmă într-o anumită perioadă de timp. Acești indicatori pot fi sub două forme: Rate
de rentabilitate și rate de profitabilitate.
2.4.1 Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate rezultă din raportarea unui indicator de rezultat la un indicator de
efort care exprimă fie fluxul global de activitate (CA), fie mijloacele utilizate pentru obţinerea
rezultatului (capital economic, capital propriu, costuri).
Ratele de rentabilitate de exprimă prin următoarele formule de calcul:
Rata rezultatului net (R1) ,
Rata rentabilităţii exploatării (R2) ,
Rata rentabilităţii economice (R3) .
Rezultatele obţinute în urma calculului acestor rate sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel nr. 13 – Calculul ratelor de rentabilitate
Indicatori Exerciţiul financiar2005 2006 2007 2008 2009
1. Cifra de afaceri (CA)
7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.072
2.Rezultatul din exploatare (Rexp)
731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967
3.Rezultatul net (Rnet)
617.560 761.510 766.535 468.226 438.025
4.Active totale
3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.606
5. Rata rezultatului net (R1)
7,94 % 9,06 % 7,77 % 4,38% 4,05%
[32]
6. Rata rentabilităţii exploatării (R2)
9,40 % 11,46 % 11,02 % 7,08 % 6,68 %
7. Rata rentabilităţii economice (R3)
20,43 % 16,72 % 16,68 % 11,73 % 10,22 %
Din valorile calculate ale acestor rate putem constata următoarele:
1. Rata rezultatului net înregistrează o tendinţă de scădere rezultată din valorile scăzute ala
profitului net comparativ cu cifra de afaceri.
2. Rata rentabilităţii exploatării are o tendinţă de scădere faţă de anul 2006 datorită creșterii
cifrei de afaceri mai rapidă decât rezultatul din exploatare.
3. Rata rentabilităţii economice a înregistrează pe tot parcursul perioadei analizate valori
descrescătoare ca urmare a creșterii mai rapide a rezultatului exploatării comparativ cu creșterea
activelor totale.
Rata rentabilităţii economice caracterizează eficienţa cu care au fost utilizate elemente
ale capitalului privat ca realitate (utilaje, materii prime, materiale, stocuri, creanţe) format din
active fixe și active circulante.
2.4.2 Analiza ratelor de profitabilitate
Ratele de profitabilitate exprimă capacitatea de dezvoltare a firmei și de rambursare a
datoriilor.10
Principalele rate analizate sunt:
Marja de profit brut ;
Marja de profit net
Marja de profit sau rentabilitatea vânzărilor exprimă profitul obţinut de firmă la fiecare unitate
monetară.
Rentabilitatea activelor totale (Return On Assets)
10 S. Petrescu, Diagnostic Economic-Financiar.Metologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2004, p.266-268
[33]
Acest indicator exprimă eficienţa utilizării activelor sau capacitatea managerială de a obţine
profituri din activele pe care le are la dispoziţie.
Tabel nr. 14 - -Calculul indicatorilor de profitabilitate
Indicatori Exerciţiul financiar2005 2006 2007 2008 2009
1.Profit brut 752.154 927.516 910.800 557.486 506.0912.Profit net 617.560 761.510 766.535 468.226 438.0253. Cifra de afaceri 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.0724.Active totale 3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.6065. Capital propriu 2.696.575 3.017.068 3.783.604 4.152.582 4.343.2166.Capital permanent 2.696.575 4.517.068 5.096.104 5.090.082 4.905.7167.Marja profitului brut
9,67 % 11,03 % 9,23 % 5,22 % 4,68 %
8.Marja profitului net
7,94 % 9,06 % 7,77 % 4,38 % 4,05 %
9.Rata activelor totale (ROA)
21,01 % 16,09 % 13,98 % 8,64 % 7,15 %
10.Rata rentabilităţii financiare (ROE)
22,90 % 25,24 % 20,26 % 11,27% 10,08 %
Din datele prezentate în tabel se desprind următoarele concluzii:
• Rata rentabilităţii economice înregistrează o tendinţă de scădere , amplificată în anii 2008
și 2009, datorită scăderii marjei de profit;
• Rata rentabilităţii financiare înregistrează în primii doi ani analizaţi o tendinţă de
creștere, având valori bune, care însă se înjumătăţesc în ultimii 3 ani, fapt datorat
scăderii rezultatului net , ceea ce are ca efect diminuarea capitalurilor investite și
autofinanţarea firmei.
Cauzele scăderii ratei rentabilităţii financiare constă într-o creştere mult mai lentă a surselor proprii
provenind din rezultatul net curent comparativ cu creşterea surselor proprii altele decât rezultatul
net al exerciţiului. Privită prin prisma modelului multiplicativ al ROE evoluţia nefavorabilă a ratei
rentabilităţii financiare sub forma ROE este cauzată de următorii factori:
Diminuarea marjei profitului net pe toată perioada analizată, factor cu influenţă negativă
asupra ratei rentabilităţii financiare.
[34]
Diminuarea vitezei de rotaţie a activelor totale pe toată perioada analizată factor cu
influenţă negativă asupra ratei rentabilităţii financiare.
În limbajul anglo-saxon, rata rentabilităţii economice poartă denumirea de rata
rentabilităţii activului; de aceea, ea se prescurtează prin ROA (Return on Assets, unde Assets =
activ).
unde:
- -profitul total brut;
-A- active economice [imobilizări corporale (Af) + active circulante (Ac)] sau total activ
Tabel nr. 15 –Calculul ratei rentabilităţii economice
Explicaţii Perioada cercetată2005 2006 2007 2008 2009
Active imobilizate (Ai)
1.803.171 3.465.072 3.916.621 3.503.751 4.176.960
Active circulante (Ac)
1.776.693 2.296.306 2.597.837 2.944.762 2.894.646
Total activ (A) 3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.606Venituri totale (V)
12.962.641
13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929
Profit brut total
( )
752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
Viteza de rotaţie a activului (V/A)
3,62 2,38 2,34 2,52 2,33
Rata rentabilităţii veniturilor
5,80 6,76 5,97 3,41 3,06
Rata rentabilităţii economice
21,01 16,09 13,98 8,64 7,156
Dacă efectuăm un artificiu matematic, se poate folosi o formă transformată a modelului în
studiul ratei rentabilităţii economice (ROA):
unde:
-V-veniturile totale;
- – viteza de rotaţie a activului;
- –rata rentabilităţii veniturilor;
[35]
În ţările dezvoltate se consideră satisfacatoare ratele de rentabilitate economică cu valori peste
25%, ceea ce înseamnă ca întreprinderea își poate reînnoi capitalurile angajate în maxim 4 ani,
prin excedentul brut de exploatare. În cazul întreprinderilor din România o rată de rentabilitate
de 10% este considerata ca adecvată.
Fig. nr 4 : Evoluţia indicatorilor: Marja profit brut, Marjă profit net și Rata Activelor
totale
S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A. înregistrează o rentabilitate economică în scădere, de la
21,01% în anul 2005, la 7, 15% în anul 2009, acesta reflectând o situaţie nefavorabilă a
întreprinderii.
Dacă ţinem cont de faptul că activul total (economic) este finanţat în mod integral din
capitalurile proprii și împrumutate, avem:
Analiza ROA poate fi adâncită prin raportarea acestor indicatori la marja de profit și vânzări.
Prin urmare:
Marja de profit net * Viteza de rotaţie
Rentabilitatea economică (ROA) depinde de vânzări și de marja de profit. Pentru a corecta
trendul descendent firma trebuie să acţioneze simultan atât în sensul creșterii atât a marjei ed
profit cât și a rotaţiei activelor. În practică această situaţie este dificil de realizat.
[36]
Analiza factorială a rentabilităţii economice
Modelul utilizat în analiza factorială este următorul:
Tabel nr. 16 – Indicatorii necesari analizei ratei rentabilităţii economice
Indicatori Perioada cercetată2005 2006 2007 2008 2009
Cifra de afaceri 7.777.885
8.404.115
9.859.930
10.677.560 10.811.072
Active imobilizate (Ai) 1.803.171
3.465.072
3.916.621
3.503.751 4.176.960
Active circulante (Ac) 1.776.693
2.296.306
2.597.837
2.944.762 2.894.646
Total activ (A) 3.579.864
5.761.378
6.514.458
6.448.513 7.071.606
Profit brut total 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
Viteza de rotaţie a activului (C/A)
2,17 1,45 1,51 1,65 1,52
Rata rentabilităţii comerciale (P/CA)
9,67 % 11,04 % 9,24 % 5,22 % 4,68 %
Rata rentabilităţii economice 21,01 % 16,09 % 13,98 % 8,64 % 7,15 %
În cazul acestui model, rata rentabilităţii economice combină efectul vitezei de rotaţie a
activului total, exprimată ca număr de rotaţii , cu efectul ratei rentabilităţii comerciale
.
Modificarea ratei rentabilităţii economice din 2009, faţă de perioada precedentă, 2008, se explică
astfel:
7,15 – 8,64 = - 1,49 %
1. Influenţa vitezei de rotaţie a activului total:
=(1,52 – 1,65) *5,22 = - 0,67 %
2. Influenţa ratei rentabilităţii comerciale:
[37]
1,52 * (4,68-5,22)= - 0,82 %
Rata rentabilităţii financiare ROE (Return on equity) exprimă capacitatea capitalurilor
proprii de a crea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care va permite
remunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) și autofinanţarea firmei.
ROE
Spre deosebire de ROA, ROE se concentrează numai asupra randamentului capitalului investit
de către acţionari.
Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare se poate realiza pe baza următorului model:
Modelul de analiza factorială este:
Rf = t
t
A
V *
p
t
K
A *
t
n
V
Pr * 100
unde: t
t
A
V – viteza de rotaţie a activului total
p
t
K
A– factorul de multiplicare a capitalului propriu
t
n
V
Pr– rentabilitatea netă a veniturilor totale
Sistemul de factori care actţionează asupra ratei rentabilităţii financiare este:
Cuantificarea influenţelor se realizează prin metoda substituirilor în lant.
[38]
Rf
t
t
A
V
p
t
K
A
t
n
V
Pr
Pentru analiză se folosesc datele din următorul tabel:
Tabel nr. 17 - Indicatori necesari analizei ratei rentabilităţii financiare
Elemente 2005 2006 2007 2008 2009Venituri totale(Vt) 12.962.641 13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929Active totale(At) 3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.606Capitaluri proprii(Kp) 2.696.575 3.017.068 3.783.604 4.152.582 4.343.216Rezultatul net(Prn) 617.560 761.510 766.535 468.226 438.025Viteza de rotaţie a activului
total(Vt/At)
3,62 2,38 2,34 2,52 2,33
Factorul de multiplicare al
capitalului propriu(At/Kp)
1,32 1,91 1,72 1,55 1,62
Rentabilitatea netă a veniturilor
totale(Prn/Vt)
0,047 0,055 0,050 0,028 0,026
Rata rentabilităţii financiare
(Rf)
22,90 25,24 20,25 11,27 10,08
Scăderea ratei rentabilităţii financiare cu 1,19 % în anul 2009 faţă de anul anterior 2008, se
poate explica prin influenţa următorilor factori:
a) Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activului total:
b) Influenţa modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu:
c) Influenţa modificării rentabilităţii nete a veniturilor totale
[39]
d)
0
5
10
15
20
25
30
2005 2006 2007 2008 2009
Ratarentabilitatiieconomice(ROA)Ratarentabilitatiifinanciare (ROE)
Fig. nr 5 : Evoluţia ROA și ROE
Pe fondul unei diminuări generale ale ratelor de profitabilitate comercială şi a ratelor de
rentabilitate economică şi financiară, per ansamblu încrederea pe care o generează societatea
analizată în ochii investitorilor deşi este una semnificativă, aceasta se diminuează în mod
sistematic de la un an la altul.
În ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie al acţionarilor existenţi acesta este unul în creştere,
datorat în principal unui nivel ridicat de remunerare a acestora prin dividende. Se remarcă din
nou politica de protecţie a vechilor acţionari care însă nu duce la efectul scontat, acel de creştere
reală a valorii entităţii.
Societatea ar trebui să procedeze la acordarea unei remunerări ai acţionarilor prin dividende
mai reduse şi să îşi orienteze astfel sursele respective spre obţinerea unei rentabilităţi economice
şi financiare superioare care să crească încrederea investitorilor în managementul entităţii prin
creşterea preţului de piaţă al acţiunilor societăţii.
[40]
2.5 Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activităţii firmei
2.5.1 Analiza factorială a profitului brut
Relaţia de calcul a rezultatului este:
Pb = Vt - Cht, unde: Vt – venituri totale
Cht – cheltuieli totale
Modelul de analiză este:
Pb = Vt * (1 - t
t
V
Ch) = Vt * , bp
unde bp – rezultatul mediu brut la 1 leu venituri totale
bp = 100
*∑ ibii pg,
unde gi = structura veniturilor totale pe tipuri de activităţi
bip = profitul brut la 1 leu venituri pe tipuri de activităţi
Sistemul de factori care acţionează asupra profitului brut este:
Cuantificarea influenţelor se realizează prin metoda substituirilor în lanţ.
Pentru analiză se folosesc datele din următorul tabel:
Tabel nr. 18 - Indicatori necesari analizei profitului brut
Elemente 2005 2006 2007 2008 2009Venituri din exploatare 12.935.33413.703.86715.253.30316.289.08716.467.407Venituri financiare 27.307 12.255 2.517 12.044 58.522Venituri excepţionale 0 0 0 0 0Venituri totale 12.962.64113.716.12215.255.82016.301.13116.525.929Cheltuieli de exploatare 12.203.76912.740.61714.166.47615.532.70015.744.440Cheltuieli financiare 6.718 47.989 178.544 210.945 275.398Cheltuieli excepţionale 0 0 0 0 0Cheltuieli totale 12.210.48712.788.60614.345.02015.743.64516.019.838
[41]
Pb
Vt
pb
gi
pbi
Profitul brut al exerciţiului 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091Profitul din exploatare 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967Profitul financiar 20.589 0 0 0 0Profitul excepţional 0 0 0 0 0Profitul mediu la 1 leu venituri
totale 0,058 0,0676 0,0597 0,034 0,030Profitul la 1 leu venituri din
exploatare 0,056 0,070 0,071 0,046 0,044Profitul la 1 leu venituri financiare 0,753 0 0 0 0Profitul la 1 leu venituri
excepţionale 0 0 0 0 0
Modificarea profitului brut cu -51.395 mii lei (506.091 mii lei -557.486 mii lei) în 2009
faţă de 2008 se explică prin:
a) influenţa modificării veniturilor totale:
0,034= 14.708 mii lei
b) influenţa modificării profitului mediu la 1 leu venituri totale:
- 66.103,716 mii lei
Modificarea profitului mediu la 1 leu venituri totale se explică prin:
b1) influenţa modificării structurii veniturilor pe tipuri de activităţi:
mii lei
b2) influenţa modificării profitului brut la 1 leu venituri pe tipuri de activităţi:
mii lei
∆pb = ∆g + ∆pb = -16.525,929 -49.5766.103,7167,787 = - 66.103,716 mii lei
[42]
Profitul brut a avut un trend negativ, excepţie facând boom-ul din 2006, când a înregistrat o
creștere cu 175.362 mii lei faţă de 2005. Sporirea acestuia s-a datorat în principal influenţei
favorabile a profitului mediu la 1 leu venituri totale, ca factor principal, și a profitului brut la 1
leu pe categorii de venituri ca factor secundar.
2.5.2 Analiza factorială a rezultatului exploatării
Acest diagnostic are menirea de a explica și evidenţia factorii ce au participat la
modificarea rezultatului exploatării de la o perioadă la alta și astfel aceste elemente se pot
valorifica de evaluatori în a prognoza mărimea acestuia în perioada următoare.
Pentru acest scop vom folosi următorul model:
, unde:
- profitul exploatării;
N – numărul de salariaţi;
Pe - producţia exerciţiului;
Pv –producţia vîndută;
Mf – valoarea activelor fixe;
- gradul de înzestrare tehnică ;
– randamentul mijloacelor fixe;
- gradul de valorificare a producţiei exerciţiului;
-rata rentabilităţii veniturilor;
Tabel nr. 19 – Indicatori necesari analizei rezultatului exploatării
IndicatoriPerioada de timp
2005 2006 2007 2008 2009[43]
Număr mediu de
personal(N)200 194 184 219 211
Mijloace fixe(Mf) 1.713.587 3.380.412 3.831.961 3.405.931 4.630.010
Producţia exerciţiului(Q) 10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496Venituri din exploatare(V) 12.935.334 13.703.867 15.253.303 16.289.087 16.467.407Rezultatul exploatării(R) 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967Gradul de înzestrare a
muncii(Mf/N)
8.567.935 17.424.804 20.825.875 15.552.196 21.943.175
Randamentul mijloacelor
fixe(Q/Mf)
5,888 3,161 3,074 3,754 2,664
Gradul de valorificare a
producţiei(V/Q)
1,281 1,282 1,294 1,273 1,334
Rentabilitate veniturilor
din exploatare(Re/V)
0,056 0,070 0,071 0,046 0,043
Modificarea rezultatului exploatarii cu – 33.420 mii lei în 2009 faţă de 2008 se explică
prin:
a) Influenţa modificării numărului de personal:
=
= -8*15552.196*3.754*1.273*0.046= - 27.350,30 mii lei
b) influenţa modificării gradului de înzestrare a muncii:
mii lei
c)influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe:
mii lei
influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei:
[44]
mii lei
e)influenţa modificarii rentabilităţii veniturilor din exploatare:
mii lei
=
∆Re = ∆N + ∆N
Mf + ∆
Mf
Q + ∆
Q
V + ∆
.V
Re = - 27.350,30 + +
( )+ + ( ) =– 33.420
Rezultatul din exploatare, în evoluţia din perioada analizată, a fost influenţat de cele mai
multe ori de rentabilitatea veniturilor din exploatare, fapt explicat prin creșterea mult mai rapidă
a veniturilor faţă de cheltuieli. Gradul de înzestrare a muncii și randamentul mijloacelor fixe
sunt factorii care, dupa rentabilitatea veniturilor din exploatare, au următorul cuvânt de spus în
evoluţia rezultatului.
Numărul de salariaţi a cunoscut în general,valori apropiate, dar în ultimii doi ani a
înregistrat o ușoară scădere, având efect negativ asupra rezultatului exploatării.
Creșterea gradului de înzestrare a muncii pe aproape întreaga perioada analizată, a avut
efecte favorabile asupra rezultatului exploatarii.
[45]
Capitolul 3 Valorificarea rezultatelor rentabilit ii la firmaăţ
studiată
3.1 Determinarea punctelor forte ș i slabe ale activităţii S.C. Morărit Panificaţie
Roman S.A.
În principal prin politica întreprinderii s-a dorit creşterea gradului de pregătire profesională
pentru personalul menţinut, îmbunătăţirea calităţii producţiei, lărgirea gamei de produse
comercializate precum şi a serviciilor oferite pentru a obţine satisfacerea cât mai deplină a
clienţilor. Situaţia economico–financiară a societăţii pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009
este prezentată prin bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere.
Analiza îşi propune să realizeze o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-
financiare a întreprinderii prin analiza patrimoniului respectiv rentabilităţii, evidenţiind punctele
tari şi slabe ale întreprinderii, precum şi disfuncţionalităţile care apar în activitatea ei şi cauzele
lor.
Scopul analizei rentabilităţii constă în stabilirea performanţelor proprii în ceea ce priveşte
capacitatea actuală şi în perspectivă de a genera profit, ca singura sursă care poate asigura
amplificarea activităţii. Firma a realizat profit de-alungul celor trei ani cunoscând anumite
fluctuaţii care se datorează rezultatului din exploatare şi rezultatului financiar.
Pe perioada analizată se constată o creştere a cheltuielilor, însă în concordanţă cu aceasta
are loc şi creşterea veniturilor, dar într-o proporţie peste nivelul cheltuielilor rezultând un profit
satisfăcător.
Putem constata faptul că cifra de afaceri a urmat un trend ascendent pe parcursul
perioadei analizate, cu creșteri de 8,05 % în anul 2006 faţă de 2005, 17,32% în 2006 faţă de
2006, 8,3% în 2008 faţă de 2007, iar cea mai redusă creștere a avut loc în anul 2009, de doar
[46]
1,25%. Aceste creșteri au avut loc în special datorită creşterii veniturilor din vânzarea
mărfurilor, respectiv creşterii producţiei vândute.
Valoarea adăugată cunoaşte o tendinţă de creştere de la un an la altul. În ultimul an scade
însă cu un procentaj de 4,35 % faţă de anul precedent reflectând o scădere a bogăţiei create pe
seama utilizării mai ales a resurselor umane şi tehnice ale întreprinderii.
Randamentul crescător al valorii adăugate în perioada 2005-2008 s-a datorat:
- ritmului de creştere superior al elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura
cheltuielilor;
- menţinerii relativ constante a ratei valorii adăugate.
Excedentul brut al exploatării a crescut în primii 4 ani ai analizei, scăzând însă cu 32,83
% în anul 2009 faţă de 2008. Acest lucru semnifică o diminuare a potenţialului de autofinanţare
degajată din activitatea de exploatare.
Un alt indicator analizat este profitul brut de exploatare care a crescut în 2006 faţă de
2005 cu 23,31 %, apoi, în perioada 2006 -2009 înregistrând un trend descendent.Această
diminuare a profitului brut de exploatare de la un an la altul este un aspect negativ, reflectat în
scăderea potenţialului brut de câştig din activitatea întreprinderii. Acesta reprezentând un interes
deosebit pentru finanţatori activităţii întreprinderii.
Marja comercială se înscrie pe o traiectorie ascendentă, pe toţi cei cinci ani ai analizei
datorită faptului că ritmul de creştere al veniturilor din vânzarea mărfurilor este mai accentuat
decât ritmul de creştere al cheltuielilor privind mărfurile. Această creştere permite realizarea de
profit.
Producţia exerciţiului arată care este volumul de activitate pe perioada analizată şi se
constată o creştere a acesteia în primii patru ani analizaţi, respectiv o scădere cu 3,51 % în anul
2009 faţă de anul 2008.
Ratele de rentabilitate financiare au fost mai mari decât cele economice, fapt ce
accentuează ideea că activitatea de exploatare nu este foarte bine gestionată.
Analiza avantajelor, punctelor slabe, oportunităţilor şi a riscurilor permite o
conştientizare asupra “punctelor tari” şi a “punctelor slabe” ale societăţii, puncte ce pot
influenţa poziţia actuală a agentului economic şi pot impune o anumită strategie a acestuia. De
asemenea, prin acest mod se permite o poziţionare a întreprinderii pe piaţă.
Performanţa financiară a firmei pe baza contului de profit și pierdere este cea care
demonstrează rentabilitatea, profitabilitatea și stabilitatea economico-financiară a firmei. În
acest sens s-a procedat la analiza rentabilităţii prin marje și prin rate de rentabilitate
[47]
Puncte tari ale activităţii Puncte slabe ale activităţii
• Existenţa unor game diversificate de produse;
• Existenţa certificării ISO privind managementul calităţii;;
• Poziţie solidă pe piaţa locală a municipiului;
• Piaţa de desfacere bună;• Reţea de distribuţie proprie;• Personal calificat cu experienţă în
domeniu;• Management adaptat profilului de
activitate;• În domeniul calităţii firma a făcut
investiţii mari orientate spre dezvoltarea proceselor de fabricaţie;
• Rezultatul pozitiv pentru întreaga perioadă reflectă capacitatea societăţii de a obţine profit;
• Rezultatul este în cea mai mare parte reinvestit, ceea ce denotă intenţia fermă a factorilor decizionali de a redresa societatea.
• Concurenţa mare din domeniu;• Lipsa activelor financiare;• Uzura fizică și morală ridicată a unora
dintre echipamentele instalate;
3.2 Posibilităţi de îmbunătăţire a rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea
analizată
În condiţiile în care criza economică afectează în continuare desfășurarea normală a activităţii ,
trebuiesc stabilite anumite priorităţi și măsuri urgente anticriză care vizează în special:
• Administrarea cu mare responsabilitate a bunurilor mobile și imobile prin respectarea
strictă a programului de mentenanţă;
• Gestionarea cu mare atenţie a utilităţilor (apă, gaz, energie);
• Creaţia și inovarea în domeniul de activitate al firmei;
• Perfecţionarea forţei de muncă;
• Eliminarea cheltuielilor neproductive;
• Reorganizarea livrărilor și încasărilor;
• Completarea stocului de materii prime și materiale;
• Politică de preţuri adecvată.
[48]
Astăzi se discută despre afacerea din domeniul morărit panificaţie utilizând sintagme de genul
”brumă de profit” cu care patronii din acest sector sunt nevoiţi să lucreze.
În momentul de faţă, în economia de piaţă, un loc important în activitatea unei
întreprinderi îl ocupă modul de realizare a produselor, a proceselor interne de transformare care
au loc în cadrul întreprinderii, viziunea și imaginea acesteia, gradul de satisfacere a cerinţelor
clienţilor, într-un cuvânt, aspectele intangibile încorporate în produs. Fara aceasta, prezenta pe
piata a oricarui agent economic este periclitata, iar existenta intreprinderii in viitor este pusa sub
semnul intrebarii.
Un exemplu concret pentru realizarea acestor sugestii vizînd îmbunătăţirea rezultatelor
întreprinderii este implementarea unui sistem integrat ERP (Enterprise Resource Planning).
Un ERP este o aplicaţie software complexă multi - modulară care integrează procesele
economice ale întreprinderii cu scopul optimizării şi creşterii eficienţei acestora. Din punctul de
vedere al funcţionalităţilor, un software ERP acoperă următoarele domenii de interes al unei
afaceri:planificarea producţiei, gestiunea achiziţiilor, gestiunea stocurilor, interacţiunea cu
furnizorii, gestiunea relaţiilor cu clienţii, urmărirea comenzilor, gestiunea financiară, gestiunea
resurselor umane.
Un ERP realizează integrarea informaţiilor utilizate de către funcţiile şi departamentele
unei companii: finanţe, distribuţie, resurse umane, gestiunea calităţii, raportarea sau
monitorizarea, structurându-le într-un sistem coerent şi unitar. Pornind de la premisa că întregul
este mai mult decât suma părţilor, un ERP realizează integrarea şi sincronizarea funcţiunilor
întreprinderii. Este un excelent mijloc de integrare şi ordonare a informaţiei, fluidizând schimbul
de date între departamente. Schimbările tot mai rapide din mediul de afaceri şi creşterea în
complexitate a activităţilor din cadrul unei companii necesită o adaptare permanentă, într-un ritm
alert, care adeseori pune la încercare capacităţile de efort şi analiză ale factorului uman.
Sistemele ERP (Enterprise Resource Planning) au fost create ca soluţie la aceste
provocări, fiind capabile să proceseze un volum foarte mare de date și informaţii agregate în
scopul optimizării și eficientizării proceselor.
Un sistem ERP are ca și obiective:
- strângerea relaţiilor cu clienţii și furnizorii, prin realizarea unui lanţ eficicent;
- reducerea costurilor producţiei și stocurilor;
- planificarea integrală a resurselor întreprinderii;
- îmbunătăţirea globală a productivităţii;
- maximizarea profitului prin flexibilitate și reactivitate sporită la cerinţele pieţei.
Cifrele următoare vorbesc de la sine despre avantajele unei soluţii ERP: reducerea
[49]
stocurilor - 18%, reducerea costurilor cu materiale - 5%, reducerea costurilor adiţionale/salarii -
8%, creşterea vânzărilor şi a satisfacţiei clienţilor - 12%, îmbunătăţirea controlului financiar
contabil - 16%. În măsura în care producţia este cel mai important proces în lanţul valorii într-o
întreprindere producătoare, iar calitatea şi competitivitatea pe piaţă a produselor rezultate din
procesul de producţie este esenţială, se cere imperativ o eficienţă a sistemului informatic de
gestiune a activităţii, tot mai sporită. Numai implementarea unei soluţii informatice perfect
modelate pe specificul activităţilor unei întreprinderi producătoare poate asigura premisele
competitivităţii acesteia.
[50]
Concluzii și propuneri
Diagnosticul rentabilităţii, în practica evaluării, are o poziţie cheie, deoarece pe lângă
faptul că oferă informaţii despre situaţia prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza
viitorul activităţii ce constituie obiectul evaluării.
Diagnosticul rentabilităţii ocupă locul central în cadrul analizelor financiare efectuate atât
de managerul financiar, cât şi de diverse instituţii de specialitate. Diagnosticul este precedat de
analiză şi reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice şi strategice adoptate de
întreprindere. Aşadar, analiza şi diagnosticul financiar nu pot fi separate; diagnosticul nu se
poate realiza fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o fază de sinteză şi de
interpretare, adică de diagnostic.
Întreprinderea analizată este S.C. Morărit Panificaţie –S.A. Roman, care desfășoară o
activitate de producţie și comercializare a produselor de morărit și panificaţie. Întreprinderea
ocupă locul 3 în topul firmelor mijlocii din judeţul Neamţ.
Unitatea a luat fiinţă în anul 1991, în baza H.G. 1353/1990, prin divizarea fostei
Întreprinderi de Morărit și Panificaţie Neamţ.
Capitalul social este de 4.560.600 mii lei din care 40% este deţinut de Asociaţia
Salariaţilor și conducerea societăţii, iar 60% este deţinut de acţionari.
Principalele produse realizate sunt produse de morărit, în proporţie de 30% din cifra de
afaceri și produse de panificaţie, în proporţie de 70% din cifra de afaceri.
Analiza și-a propus să realizeze o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-
financiare a întreprinderii prin analiza patrimoniului respectiv rentabilităţii, evidenţiind punctele
tari şi slabe ale întreprinderii, precum şi disfuncţionalităţile care apar în activitatea ei şi cauzele
lor.
Analiza soldurilor intermediare de gestiune oferă a imagine detaliată a rezultatelor și
perfomanţelor firmei.
Structura valorii adăugate evidenţiază măsura în care sunt remuneraţi participanţii la
activitatea întreprinderii, respectiv personalul angajat, statul, creditorii, asociaţii și întreprinderea
(prin autofinanţare).
[51]
O situaţie normală este aceea în care se manifestă o tendinţă de creștere a ponderii dividendelor
și a autofinanţării în valoarea adăugată și de reducere a ponderii cheltuielilor cu dobânzile și cu
impozitele datorate statului.
Tabel.nr. 20 - Evoluţia structurii valorii adăugate
Specificaţie Exerciţiul financiar2005 2006 2007 2008 2009
Cheltuieli cu personalul
76,11 72,64 69,64 72,12 79,77
Impozite, taxe și vărsăminte asimilate
1,62 1,71 2,03 2,20 2,19
Cheltuieli financiare 0,16 0,98 3,40 3,50 4,78
Dividende 4,21 5,65 7,69 12,93 4,48
Profit 17,90 19,00 17,25 9,25 8,78
Total 100 100 100 100 100
În cazul S.C. Morărit Panificaţie Roman, ponderea covârșitoare în privinţa remunerării o
deţine personalul angajat (79,77% în anul 2009), cu valori asemănătoare în cei 5 ani analizaţi,
această situaţie reflectând o diminuare a consumului de muncă. Cheltuielile cu salariile au
crescut în toată perioada analizată, reflectând o creștere a valorii acestora, precum și a
numărului de personal, care a înregistrat o evoluţie relativ stabilă.
De asemenea se observă și o sporire a presiunii fiscale prin creșterea nivelului
impozitelor datorate statului.
Un alt aspect negativ este creșterea cheltuielilor cu dobânzile, mai ales în ultimii 3 ani
analizaţi, acest indicator înregistrând cea mai mare valoare în anul 2009.
Remunerarea întreprinderii prin autofinanţare înregistează, în afară de anul 2006, valori
descrescătoare, cea mai mică valoare de 8,78 % regăsindu-se în anul 2009, fapt ce reflectă
reducerea capacităţii întreprinderii de a-și autofinanţa activitatea.
Activitatea fiecărei firme are ca un adevărat centru de orientare cifra de afaceri. Aceasta
este pentru administrator dar și pentru potenţialii investitori indicatorul fundamental al activităţii
desfășurate. Performanţa firmei este reflectată direct de realitatea pe care cifra de afaceri o
reflectă, iar neajunsurile și chiar eșecurile tot de aceasta sunt arătate. Cert este că cifra de afaceri
este prima care atestă performanţa firmei și ajunge să fie cartea de vizită a acesteia în dialogul
pieţei.
[52]
Tabel nr. 21 : Analiza cifrei de afaceri
Nr.crt Indicatori Perioada de referinţă
2005 2006 2007 2008 2009
1. Cifra de afaceri (CA) 7.777.885
8.404.115 9.859.930 10.677.560
10.811.072
2. Producţia exerciţiului (Qe) 10.090.582 10.687.230 11.780.89
0
12.788.070
12.338.496
3.. Numărul mediu de salariaţi
( Ns )
200 194 184 219 211
4. Valoarea medie a activelor
fixe productive (Afp)
1.713.587
3.380.412 3.831.961 3.405.931 4.630.010
5. Productivitatea muncii (
Wa =Qe/Ns)
50.452,91 55.088,81 64.026,57 58.393,01 58476,28
Indici 100 % 109,18 %
116,22 % 91,20 % 100,14 %
6. Înzestrarea tehnică a muncii
(It=Afp/Ns)
8567,93 17424,80 20825,87 15552,19 21943,17
7. Eficienţa activelor fixe
(E=Qe/Afp)
5,88 3,16 3,07 3,75 2,66
8. Gradul de valorificare a
producţiei exerciţiului
(Gv=CA/Qe)
0,77 0,78 0,83 0,83 0,87
• Producţia exerciţiului a înregistrat valori crescătoare în toată perioada analizată,
înregistrând o valoare mai mică în anul 2009 comparativ cu anul 2008 datorită scăderii
numarului de angajaţi.
• Valoarea oscilantă a numărului de salariaţi, a avut efecte minime asupra valorii cifrei de
afaceri, aceasta continuând să crească indiferent de diminuarea sau creșterea numărului
de angajaţi.
• Înzestrarea tehnică a muncii a avut un trend pozitiv, scăderea sa cu 25,3 % în anul 2008
fiind determinată de creșterea numărului de salariaţi cu 35 de persoane. Creșterea
acestui indicator reflectă preocuparea întreprinderii spre investiţii menite a contribui la
obţinerea de efecte.
• Observăm că productivitatea muncii a înregistrat cea mai mare valoare în anul 2007, când
s-a înregistrat cel mai mic număr al salariaţilor.
• Eficienţa utilizării mijloacelor fixe active măsurată pe baza valorii medii a producţiei
marfa fabricată la 1 leu mijloace fixe active nu s-a realizat comparativ cu perioada
anterioară, aceasta datorându-se neatingerii parametrilor proiectaţi ai utilajelor în
perioada analizată. Analiza trebuie aprofundată din punct de vedere al depistării unor
[53]
eventuale situaţii, cum ar fi: gradul de noutate și de fiabilitate al utilajelor, randamentul
acestora, siguranţa în exploatare, etc.
• Gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată a crescut, ceea ce a avut influenţe
benefice asupra evoluţiei cifrei de afaceri. Situaţia se apreciază în mod favorabil deoarece
reflectă o scădere a ponderii imobilizărilor în stocuri de produse finite și semifabricate
destinate vânzarii.
Pornind de la datele din acest tabel se poate observa o tendinţă de creștere stabilă a cifrei
de afaceri, putându-se prognoza o evoluţie favorabilă și stabilă a acesteia și pentru următorii
ani.
În ceea ce privește structura cifrei de afaceri, ea este formată în proporţie de 62-65% din
producţia vândută iar 37-35% din vânzările de mărfuri.
Dacă observăm evoluţia cifrei de afaceri comparativ cu cea a profitului, putem observa
că în timp ce primul indicator are un trend permanent ascendent, al doilea înregistrează în
general o evoluţie descendentă. Acest fenomen se explică prin faptul că rezultatele favorabile
înregistrate de rezultatul din exploatare sunt diminuate considerabil de către rezultatul financiar,
care în ultimii 4 ani a înregistrat un sold negativ datorită cheltuielilor financiare generate de
creditele bancare ale firmei. La acestea se adaugă și impactul negativ al creșterii preţului
materiilor prime, în cazul fabricii fiind cel al făinii.
În ceea de privește ratele de rentabilitate, nivelul lor este prezentat în tabelul următor:
Tabel nr. 22 – Evoluţia ratelor de rentabilitate
Indicatori Anii de referinţă2005 2006 2007 2008 2009
Rata rentabilităţii comerciale
7,94 % 9,06 % 7,77 % 4,38 % 4,05 %
Rata rentabilităţii Economice (ROA)
21,01 % 16,09 % 13,98 % 8,64 % 7,15 %
Rata rentabilităţii Financiare (ROE)
22,90 % 25,24 % 20,26 % 11,27% 10,08 %
• Rata rentabilităţii comerciale a înregistrat cele mai mici valori în anii 2008, 2008, datorită
nivelului scăzut al profitului pe acești doi ani;
• Rata rentabilităţii economice a urmat un trend descendent, valoarea înregistrată în anul
2009 fiind mai mică de 3 ori decât cea din primul an de referinţă, 2005;
[54]
• Rata rentabilităţii financiare a înregistrat valori bune în primii 3 ani analizaţi, însă,
valoarea sa din anul 2009 este mai mică cu 50 % faţă de anul 2005. Aceaste valori în
continuă scădere au fost afectate de crditele de modernizare preluate de întreprindere și
plata dobânzilor la acestea, sperând că odată cu achitarea integrală a acestora se va reveni
la valori mai mari.
• Cauzele scăderii ratei rentabilităţii financiare constă într-o creştere mult mai lentă a
surselor proprii provenind din rezultatul net curent comparativ cu creşterea surselor
proprii altele decât rezultatul net al exerciţiului.
În urma analizei rentabilităţii firmei SC Morărit Panificaţie Roman S.A., se desprind
următoarele puncte forte și puncte slabe:
Puncte forte Puncte slabe
• Întreprinderea înregistrează profit pe toţi anii analizaţi;
• Evoluţie ascendentă a indicatorilor vânzări de mărfuri și producţia vândută;
• Cifra de afaceri are un trend ascendent pe toţi anii analizaţi;
• Venituri mari realizate preponderent din activitatea de exploatare;
• Indicatorul gradul de integrare al întreprinderii înregistrează valori de peste 50 % ceea ce semnifică faptul că întreprinderea își poate asigura ea însăși un număr mare de faze de fabricaţie;
• Creștere constantă a valorii adăugate care este un semn al unei creșteri ușoare a performanţelor comerciale ale întreprinderii.
• Ratele de rentabilitate înregistrează valori pozitive și în general peste medie;
• Producţia exerciţiului a înregistrat valori crescătoare pe toată perioada analizată;
• Creșterea anuală a gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată, ceea ce a avut influenţe benefice asupra evoluţiei cifrei de afaceri.
• Profitul a înregistrat valori descrescătoare deși cifra de afaceri a crescut anual; Acest lucru s-a datorat cheltuielilor financiare generate de creditele bancare ale firmei. La acestea se adaugă și impactul negativ al creșterii preţului materiilor prime, în cazul fabricii fiind cel al făinii.
• Cheltuielile cu mărfurile și cu materiile prime au crescut de la un an la altul;
• Cheltuieli financiare ridicate, mai ales în ultimii 2 ani, care au contribuit la formarea unui rezultat financiar negativ având impact direct asupra rezultatului final al întreprinderii ;
• Rentabilitate economică în scădere, de la 21,01% în anul 2005, la 7, 15% în anul 2009, acesta reflectând o situaţie nefavorabilă a întreprinderii.
• Valoare descrescătoare a ratelor de rentabilitate;
• Rata rentabilităţii economice și rata rentabilităţii financiare urmează o evoluţie descendentă;
• Cheltuieli salariale mari, cu valori crescătoare pe cei 5 ani analizaţi, deși numărul acestora a fluctuat pe perioada analizată;
[55]
• Ratele de rentabilitate financiară au fost mai mari decât cele economice, fapt ce accentuează ideea că activitatea de exploatare nu este foarte bine gestionată
Pe ansamblu, întreprinderea înregistrează rezultate favorabile, însă, în condiţiile
economiei actuale, în continuă scădere. Rezultatele pozitive au avut la bază optimizarea
activităţii în organizări interne, gestiunea stocurilor, calitatea produselor și serviciilor, gestiunii
comerciale, corelaţia bună dintre cererea pieţei și potenţialul productiv al firmei.
În urma analizei realizate pe parcursul acestei lucrări, se pot desprinde câteva sugestii
referitoare la activitatea de viitor a întreprinderii:
• creșterea veniturilor, respectiv a cifrei de afaceri, prin îmbunătăţirea calităţii produselor,
extinderea activităţii de comercializare, intensificarea acţiunilor de promovare, precum și
prin creșterea gradului de valorificare a producţiei exerciţiului;
• îmbunătăţirea rentabilităţii veniturilor, deci și a eficienţei comerciale;
• reducerea costurilor, fără a diminua calitatea produselor, prin creșterea volumului
producţiei și a productivităţii muncii;
• îmbunătăţirea activităţii financiare a firmei;
• utilizarea eficientă a creditelor obţinute;
• creșterea valorii activelor totale și a eficienţei utilizării acestora;
• creșterea eficienţei utilizării factorilor de producţie, a capitalurilor, deci a rentabilităţii
activului;
• creșterea ponderii produselor mai rentabile, respectiv cu o pierdere mai mică decât media
pe întreprindere, în acord cu cererea pe piaţă;
• îmbunătăţirea necondiţionată a structurii capitalului permanent, în favoarea celui propriu,
și folosirea eficientă a celui împrumutat.
În general, maximizarea rentabilităţii financiare se poate realiza acţionând din trei puncte de
vedere:
[56]
• maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de activitate şi a
ameliorării marjelor. Realizarea acestor două obiective se bazează pe optimizarea
activităţii în domeniile: organizării interne, gestiunii stocurilor, calităţii produselor şi
serviciilor, gestiunii comerciale etc.;
• creşterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensivă a
imobilizărilor corporale şi reducerea necesarului de fond de rulment, în special prin
reducerea stocurilor şi creanţelor;
• minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor
investite.
[57]
Bibliografie
1. Bucătaru, D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Junimea, Iași, 2006;
2. Bucătaru, D.,Evaluarea întreprinderii, Editura Junimea, Iași, 2006;
3. Bușe, L., Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2005;
4. Colasse, B., L'analyse financiere de l'entreprise, Editura La Decouverte, Paris, 2001;
5. Dorneanu, E., Diagnosticul financiar al firmei cotate pe piaţa de capital, Editura Tipo
Moldova, Iași, 2008;
6. Gheorghe,I., Analiza diagnostic a firmei, Editura Tribuna economică, Bucureşti, 2006;
7. Gheorghiu, A., Analiză economico- financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,
București, 2005;
8. Meunier, B., Le diagnostic financier, Edition d'Organisation, Paris, 2001;
9. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară – elemente teoretico-metodologice și aplicaţii,
Editura SedCom Libris, Iași, 2006;
10. Niculescu, M., Diagnostic global strategic vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
11. Niculescu, M., Diagnostic financiar, Vol 2, Editura Economică, București, 2003;
12. Păvăloaia,W., Păvăloaia, D., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehno Press,
Iași, 2006;
13. Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Editura
CECCAR, București, 2006;
14. Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Editura SedCom Libris, Iași, 2004;
15. Pișleag, A., Diagnosticul financiar al întreprinderii, Editura Matrix, București, 2002;
[58]
16. Racoceanu, C-tin,Analiza economico-financiară a profitului , Editura Economică, Bucureşti,
2006;
17. Ramage, P., Analyse et diagnostic financier, Edition d'Organisation, Paris, 2001;
18. Robu, V., Georgescu, N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti,
2004;
19. Solnik, B., Gestion financiere, Editura Dunod, Paris, 2001;
20. ștefura, G., Bugete publice și fiscalitate, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iași,
2007;
21. Ţitan, E.,Băcescu- Cărbunaru, A., Ghiţă, S. Statistică macroeconomică, Editura Meteora
Press,Bucureşti, 2001;
22. Vâlceanu, Ghe., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura
Economică, București, 2005;
23. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2006;
[59]
Anexe
Anexa nr.1:Contul de profit și pierdere al societăţii Morărit Panificaţie Roman S.A. pe anii
2005-2009
Denumirea indicatorului Nr.rd.
Ani de referinţă2005 2006 2007 2008 2009
A B 2 3 4 5 61. Cifra de afaceri netă (rd.02 la 05) 01 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.072
Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 02 4.983.773 5.457.764 6.423.886 7.207.733 6.746.829
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 03 2.721.478 2.946.351 3.436.044 3.469.827 4.064.243
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct. 766) 04 0 0 0 0 0
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct.7411) 05 72.634 0 0 0 0
2. Variaţia stocurilor (ct.711) -Sold C 06 5.106.809 5.229.466 5.357.004 5.466.008 5.571.567
și a producţiei în curs de execuţie -Sold D 07 0 0 0 0 0
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată (ct.721+722) 08 0 0 0 114.329 20.100
4. Alte venituri din exploatare (ct.7417+758) 09 50.640 70.286 36.369 31.190 64.668
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL (rd.01+05-06+07+08+09) 10 12.935.334 13.703.867 15.253.303 16.289.087 16.467.407
5.a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile (ct.601+602-7412) 11 4.720.468 4.875.326 5.338.626 5.653.363 5.469.962
Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 12 486.949 113.263 146.463 186.745 173.540
b) Alte cheltuieli externe (cu energie și apa) (ct.605-7413) 13 644.528 771.386 789.505 848.699 874.912
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 14 2.463.558 2.693.168 3.162.278 3.188.615 3.728.701
6. Cheltuieli cu personalul (rd.16+17) 15 3.198.438 3.544.764 3.676.792 4.345.459 4.597.222
a) Salarii și indemnizaţii 16 2.426.531 2.715.735 2.840.023 3.423.167 3.589.482
[60]
(ct.621+642-7414) b) Cheltuieli cu asigurarile și protecţia socială (ct.645-7415) 17 771.907 829.029 836769 922292 1.007.740
7.a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale (rd. 19-20) 18 262.137 314.414 439.642 820.510 373.145
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 19 262.137 314.414 439.642 439.642 373.145
a.2) Venituri (ct.7813) 20 0 0 0 0 0
b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd.22-23) 21 26.311 0 0 0 0
b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 22 26.311 0 0 0 0
b.2) Venituri (ct.754+7814) 23 0 0 0 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.25 la 28) 24 401.380 428.296 613.170 489.309 526.958
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628-7416) 25 294.082 300.726 500.863 355.113 392.386
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (ct.635) 26 68.271 83.591 107.120 132.167 126.386
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii și activele cedate (ct.658) 27 39.027 43.979 5.187 2.029 8.186
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entitate, al căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct. 666) 28 0 0 0 0 0
Ajustari privind provizioanele (rd.30-31) 29 0 0 0 0 0
- Cheltuieli (ct.6812) 30 26.311 0 0 0 0
- Venituri (ct.7812) 31 26.311 0 0 0 0
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL (rd.11 la 15+18+21+24+29) 32 12.203.769 12.740.617 14.166.476 15.532.700 15.744.440
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE: - Profit (rd.10-32) 33 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967
- Pierdere (rd.32-10) 34 0 0 0 0 0
9. Venituri din interese de participare (ct.7611+7613) 35 0 0 0 0
-din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 36 0 0 0 0
10. Venituri din alte investiţii și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate (ct.763) 37 0 0 0 0 0
-din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 38 0 0 0 0 0
11. Venituri din dobânzi (ct.766) 39 27.307 12.133 1.263 9.299 52.631
-din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 40 0 0 0 0 0
Alte venituri financiare (ct. 762+764+765+767+768) 41 0 122 1.254 2.745 5.891
VENITURI FINANCIARE - TOTAL 42 27.307 12.255 2.517 12.044 58.522
[61]
(rd.35+37+39+41)12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante (rd.44-45) 43 0 0 0 0 0
- Cheltuieli (ct.686) 44 0 0 0 0 0
- Venituri (ct.786) 45 0 0 0 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666-7418) 46 6.718 47.989 156.174 153.651 168.362
-din care, cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate 47 0 0 0 0 0
Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 48 0 0 22.370 57.294 107.036
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd.43+46+48) 49 6.718 47.989 178.544 210.945 275.398
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ - Profit (rd.42-49) 50 20.589 0 0 0 0
- Pierdere (rd.49-42) 51 0 35.734 176.027 198.901 216.876
14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(A): - Profit (rd.10+42-32-49) 52 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
- Pierdere (rd.32+49-10-42) 53 0 0 0 0 0
15. Venituri extraordinare (ct.771) 54 0 0 0 0 0
16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 55 0 0 0 0 0
17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARA: - Profit (rd.54-55) 56 0 0 0 0 0
- Pierdere (rd.55-54) 57 0 0 0 0 0
VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 12.962.641 13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929
CHELTUIELI TOTALE (rd.32+49+55) 59 12.210.487 12.788.606 14.345.020 15.743.645 16.019.838
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ: - Profit ( rd.58-59) 60 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091
- Pierdere (rd.59-58) 61 0 0 0 0 0
18. Impozitul pe profit (ct. 691) 62 134.594 166.006 144.265 89.260 68.066
19. Alte impozite nereprezentate la elementele de mai sus (ct.698) 63 0 0 0 0 0
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR: - Profit (rd.60-61-62-63) 64 617.560 761.510 766.535 468.226 438.025
- Pierdere (rd.61+62+63-60) 65 0 0 0 0 0
[62]
Anexa nr. 2 Organigrama societăţii Morărit Panificaţie Roman S.A.
Top Related