Versuri de Rainer Maria Rilke

5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke

1/226

1

Versuri de Rainer Maria Rilke

RAINER MARIA RILKE

VERSURI

BUCUREsTI - 1966 EDITURA PENTRU LITERATURA UNIVERSALA

Coperta si ilustratiile de Octav Grigorescu

Selectia si traducerea versurilor din acest volum s-a facut dupa editia:

Rainer Maria Rilke

Samtliche Werke

Insel-verlag

Frankfurt am Main, 1955 toate drepturile rezervate

Redactor responsabil: Suzi Hibsch Tehnoredactor: Constantin Iordache

Dat la cules 05.07.1966. Bun de tipar 07.12.1966. Aparut 1906. Tiraj 20170. Brosate 15090. Legate 5080.Hrtie tipar nalt A satinat de 80 g/m. Format 610x860/24. Coli ed. 8,62. Coli tipar 16,67. A. nr. 8976. C.Z.pentru bibliotecile mari 8,1. C.Z. pentru bibliotecile mici 83 - l=R.

ntreprinderea Poligrafica "Arta Grafica"

Calea serban Voda Nr. 133-135, Bucuresti,

Republica Socialista Romnia


2/226

2

CUPRINS

Din Poezii De Tinerete

Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare, n romneste de Maria Banus

Acele biete vorbe, oarecare, n romneste de Maria Banus

Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema, n romneste de Lazar Iliescu

Ma simt acasa ntre zi si vis, n romneste de Maria Banus

Sa nu-ncerci viata s-o pricepi, n romneste de Maria Banus

Mult ngerul meu l-am tinut cu sila, n romneste de Maria Banus

Daca vreodata n tara vietii, n romneste de Maria Banus

De-a lungul naltelor ziduri de-o iei, n romneste de Maria Banus

Uneori, n toiul noptii-adnc, n romneste de Maria Banus

Multe luntri pe fluvii trec, n romneste de Maria Banus

Acum si ele femei au ajuns, n romneste de Maria Banus

Multa vreme am rs n soare, n romneste de Maria Banus

Maria, tu plngi - stiu bine, n romneste de Maria Banus

Visarile, coloane ni-s, sculptate, n romneste de Lazar Iliescu

Amurgul mi-e o carte-mpodobita, n romneste de Lazar Iliescu

Simt, plin de teama.-ades o-nfiorare, n romneste de Lazar Iliescu

De-a oamenilor vorba mi e groaza, n romneste de Maria Banus

Cnd aproape ca-n inima poti auzi, n romneste de Maria Banus

Povestea iubirii si mortii stegarului Christoph Rilke, n romneste de Eugen Jebeleanu

Din Ceaslov

Cartea nti - Cartea despre viata monahala

n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea, n romneste de Al. Philippide


3/226

3

Am frati n sud, am multi si n sutane, n romneste de Maria Banus

Vecine Dumnezeu, de uneori, n romneste de Maria Banus

De s-ar lasa cndva tacere mare, n romneste de Maria Banus

Traiesc acum cnd veacu-i pe sfrsite, n romneste de Maria Banus

Tu, ntuneric, din care ma trag, n romneste de Maria Banus

Sunt prea singur pe lume si totusi nu-s singur destul, n romneste de Maria Banus

Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare, n romneste de Eugen Jebeleanu

Daca as fi crescut pe undeva, n romneste de Maria Banus

Eu te gasesc n lucrurile toate, n romneste de Maria Banus

Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor? n romneste de Maria Banus

Voi, multe-orase neasaltate, n romneste de Eugen Jebeleanu

Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea, n romneste de Dan Constantinescu

si totusi: mi se pare, n romneste de Eugen Jebeleanu

Cartea a doua- Cartea pelerinajului

Tu, vesnicule, mi te-ai aratat, n romneste de Maria Banus

Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea, n romneste de Maria Banus..

si grija lui e pentru noi un vis urt, n romneste de Maria Banus

Privirea stinge-mi-o: te pot zari, n romneste de Eugen Jebeleanu

Mi-e inima ca o femeie-n fata ta, n romneste de Maria Banus

Tu esti urmasul, n romneste de Maria Banus

si mostenesti verdele, n romneste de Maria Banus

si zvonuri trec, te dibuiesc, n romneste de Maria Banus

Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine, n romneste de Maria Banus

Totul va fi puternic iar si mare, n romneste de Maria Banus..


4/226

4

Cartea a treia- Cartea despre saracie si moarte

Fa-ma paznicul departarilor tale, n romneste de Maria Banus

Caci, Doamne, marile orase, n romneste de Maria Banus

Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura, n romneste de Maria Banus

Da, Doamne, fiecarui a sa moarte, n romneste de Maria Banus

Caci noi suntem doar coaja, frunza doara, n romneste de Maria Banus

DIN CARTEA IMAGINILOR

Partea nti a cartii nti

Introducere, n romneste de Eugen Jebeleanu

Dintr-un april, n romneste de Eugen Jebeleanu

Cavaler, n romneste de Eugen Jebeleanu

Iubitoarea, n romneste de Dan Constantinescu

Logodnica, n romneste de Eugen Jebeleanu

Tacerea, n romneste de Rodica-Maria Oarda

Muzica, n romneste de Al. Philippide

Copilarie, n romneste de Maria Banus

Dintr-o copilarie, n romneste de Eugen Jebeleanu

Baiatul, n romneste de Maria Banus

Cina cea de taina, n romneste de Maria Banus

Partea a doua a cartii nti

Initiala, n romneste de Eugen Jebeleanu

De spus cnd adormi, n romneste de Maria Banus

Vecinul, n romneste de Eugen Jebeleanu

Pont du Carrousel, n romneste de Eugen Jebeleanu


5/226

5

Tnguire, n romneste de Al. Philippide

Singuratate, n romneste de Maria Banus

Zi de toamna, n romneste de Al. Philippide

Amintire, n romneste de Lucian Blaga

Toamna, n romneste de Al. Philippide

La marginea noptii, n romneste de Al. Philippide

Pas nainte, n romneste de Maria Banus

Presimtire, n romneste de Al. Philippide

Amurg n Skania, n romneste de Al. Philippide

Ora grava, n romneste de Eugen Jebeleanu

Partea a doua a cartii a doua

Cntecul idiotului, n romneste de Maria Banus

Cititorul, n romneste de Al. Philippide

Oarba, n romneste de Al. Philippide

Epilog, n romneste de Lucian Blaga

Din Poezii Noi

Cntec de iubire, n romneste de Eugen Jebeleanu

Mormntul unei tinere fete, n romneste de Maria Banus

Prinos, n romneste de Dan Constantinescu

David cnta naintea lui Saul, n romneste de Maria Banus

Muntele maslinilor, n romneste de Al. Philippide

Piet, n romneste de Al. Philippide

Cntarea femeilor catre poet, n romneste de Dan Constantinescu

Moartea poetului, n romneste de Maria Banus


6/226

6

Roza vitraliilor, n romneste de Maria Banus

Morgue, n romneste de Maria Banus

Detinutul, n romneste de Maria Banus

Pantera, n romneste de Al. Philippide

ngerul, n romneste de Eugen Jebeleanu

Poetul, n romneste de Maria Banus

Cea care orbeste, n romneste de Maria Banus

Ortensia albastra, n romneste de N. Argintescu-Amza

naintea unei ploi de vara, n romneste de N. Argintescu-Amza

Autoportret din anul 1906, n romneste de Maria Banus

Regele, n romneste de Lazar Iliescu

Ultimul conte de Brederode fuge din captivitate otomana, n romneste de Eugen Jebeleanu

Curtezana, n romneste de N. Argintescu-Amza

Fntna romana, n romneste de Ion Pillat

Caluseii, n romneste de Maria Banus

Morminte de hetaire, n romneste de Maria Banus

Orfeu. Euridice. Hermes, n romneste de Al. Philippide

Alcesta, n romneste de Al. Philippide

Nasterea zeitei Venus, n romneste de Maria Banus

Din Partea A Doua A Poeziilor Noi

O sibila, n romneste de Eugen Jebeleanu

Regele de la Mnster, n romneste de Maria-Magdalena Popa.

Cntecul marii, n romneste de N. Argintescu-Amza

Flamingii, n romneste de Maria Banus


7/226

7

Cntec de adormit, n romneste de Dan Constantinescu

Glorificarea lui Budha, n romneste de Dan Constantinescu

Din Viata Mariei

Nasterea lui Cristos, n romneste de Maria Banus

Piet, n romneste de Ion Pillat

Alinarea Mariei cu cel nviat, n romneste de Maria Banus

Elegiile Din Duino

ntia elegie, n romneste de Maria Banus

A doua elegie, n romneste de Al. Philippide

A treia elegie, n romneste de Dan Constantinescu

A patra elegie, n romneste de stefan. Aug. Doinas si Virgil Nemoianu

A cincea elegie, n romneste de stefan Aug. Doinas si Virgil Nemoianu

A sasea elegie, n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu

A saptea elegie, n romneste de Al. Philippide

A opta elegie, n romneste de Maria Banus

A noua elegie, n romneste de Dan Constantinescu

A zecea elegie, n romneste de Maria Banus

Sonete Catre Orfeu

Partea nti

Sonetul I, n romneste de Maria Banus

Sonetul II, n romneste de Maria Banus

Sonetul III, n romneste do N. Argintescu-Amza

Sonetul IV, n romneste de Maria Banus

Sonetul V, n romneste de N. Argintescu-Amza


8/226

8

Sonetul VI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul IX, n romneste de Maria Banus

Sonetul XI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIV, n romneste de Maria Banus

Sonetul XV, n romneste de Maria Banus

Sonetul XVI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XVII, n romneste de Maria Banus

Sonetul XVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIX, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XX, n romneste do N. Argintescu-Amza

Sonetul XXI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Partea a doua

Sonetul I, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul II, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul III, n romneste de Al. Philippide

Sonetul IV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul V, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VII, n romneste de N. Argintescu-Amza


9/226

9

Sonetul XI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XVI, n romneste de N Argintescu-Amza

Sonetul XVII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIX, n romneste de Maria Banus

Sonetul XX, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXIV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXVI, n romneste de Dan Constantinescu

Sonetul XXVII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXIX, n romneste de N. Argintescu-Amza

Din Poezii (1906-1926)

Desavrsite

Ruga pentru nebuni si pentru ocnasi, n romneste do Maria Banus

Cnt, n romneste de Dan Constantinescu

Naluca, n romneste de Veronica Porumbacu


10/226

10

Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un sirag? n romneste de Veronica Porumbacu

Revarsate ceruri n risipa de stele, n romneste de Al. Philippide

ndaratul inocentilor arbori, n romneste de Veronica Porumbacu

Dac-am fost atunci - daca sunt acum, n romneste de Al. Philippide

Gnduri de noapte pe care vechi presimtiri v-au adus, n romneste de Al. Philippide

Noaptea cea mare, n romneste de Maria Banus

Vreau sa starui ntr-una. Lucreaza. Treci peste toate, n romneste de Al. Philippide

n desavrsita noapte, n romneste de Al. Philippide

O, tu, iubita, n romneste de Al. Philippide

Cotitura, n romneste de Maria Banus

Tnguire, in romneste de Veronica Porumbacu

Trebuie sa mori, aflnd-o Sa mori, n romneste de Veronica Porumbacu

Parasit pe muntii din suflet, n romneste de Ion Pillat

Fara de preget, chiar de stim privelistea iubirii, n romneste de N. Argintescu-Amza

Surs, o, cel dinti, sursul nostru, n romneste de Maria Banus

Moartea lui Moise, n romneste de Dan Constantinescu

Moartea, n romneste de Maria Banus

Suflet n spatiu, n romneste de Maria Banus

Muzica: suflu-al statuilor, poate, n romneste de Maria Banus

O, cnd, cnd, cnd, vor nceta, n romneste de Dan Constantinescu

Antistrofe, n romneste de Veronica Porumbacu

Oricum m-as schimba, n romneste de Dan Constantinescu

Fructele de ce le-am zugravit? n romneste de Dan Constantinescu

Eros, n romneste de Maria Banus


11/226

11

Preludiu de primavara, n romneste de Maria Banus

Colind, n romneste de Dan Constantinescu

Izvoare, zbucniti n lumina, n romneste de Dan Constantinescu

Pe strada-nvatata cu soarele, n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu

Era lume-n chipul celei scumpe, n romneste de Maria Banus

Noapte: o, tu, chip n adnc, n romneste de Dara Constantinescu

Dedicatii

Baudelaire, n romneste de Dan Constantinescu

Lui Robert Faesi si doamnei Jenny Faesi, n romneste de Dan Constantinescu

(Lui Witold Hulewicz), n romneste de Dan Constantinescu

Muzica, n romneste de Dan Constantinescu

O urmare la nvelisul trandafirului, n romneste de Maria Banus

Proiecte

Glasul unui sarman pe care ngerul l tine de mna, n romneste de Dan Constantinescu

O, viata, viata, uimitor rastimp, n romneste de Maria Banus

(Elegie neterminata), n romneste de Veronica Porumbacu

Ca dimineata de azi, n romneste de Dan Constantinescu

DIN POEZII DE TINEREE

Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare

Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare

oricarui zvon ce calea mi-o atine;

supus, n blnda vntului strnsoare,

precum n parcuri plante suitoare,


12/226

12

vrea doru-mi vrejurile sa-si anine.

si-oricarei arme pieptu-mi dezgolesc,

att ct simt ca pieptul se largeste.

Caci este timp de drum sa ma gatesc,

cnd din racoarea-acestor maluri,

ziua n tari fara de tarmuri ma goneste.

n romneste de Maria Banus

Acele biete vorbe, oarecare

Acele biete vorbe, oarecare,

obscure si flamnde, le iubesc.

Din sarbatoarea mea le dau culoare,

atunci se-nsenineaza si zmbesc.

Faptura lor, cu teama ferecata,

se nnoieste-n ochii tuturor;

nu au mai mers n cntec niciodata

si-acum mi intra-n stihuri c-un fior.


Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema

Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema,

iar noaptea, tot mereu sa-ngenunchez;

as vrea ca de pe fruntea-mi, diadema,

S-o-nlatur doar o clipa sa cutez.

Povara de turchize si rubine,

pe cap purtnd-o, sa nu pot si eu


13/226

13

sa le privesc cum poate orisicine,

si vraja lor s-o simt cu ochiul meu?

Poate-au murit acele nestemate,

sau, grija, oaspe vechi, mi le-a furat?

Sau nici n-avuse pietre scumpe poate

cununa ce mi-au dat?...

n romneste de Lazar Iliescu

Ma simt acasa ntre zi si vis

Ma simt acasa ntre zi si vis,

unde copiii-ncinsi de goana dormiteaza,

unde batrnii-n jurul cinei se aseaza

si locu-i luminat de focu-aprins.

Ma simt acasa ntre zi si vis,

unde-ale serii clopote-au sunat,

si fete, prinse-n zvonul departat,

pierdut se-apleaca pe-al fntnii ghizd.

si ntr-un tei iubirea mi-am nchis;

si verile ce tac ntr-nsul, toate, se misca iar,

n crengi nenumarate,

si iar vegheaza ntre zi si vis.


Sa nu-ncerci viata s-o pricepi

Sa nu-ncerci viata s-o pricepi,

atunci se face sarbatoare.


14/226

14

si fiecare zi s-o-ncepi,

ca un copil ce, pe carare,

primeste darul, numai floare,

al adierilor ce trec.

S-adune florile-n buchet,

Nu-i trece pruncului prin minte.

Din par el le desface-ncet,

ntinde minile-nainte,

Si cere altele, fierbinte,

La anii tineri, care-ncep.


Mult ngerul meu l-am tinut cu sila

Mult ngerul meu l-am tinut cu sila,

si-n bratele mele saracise tare,

el se facu mic iar eu m-am facut mare,

si deodata eu am fost mila

si el doar o ruga tremuratoare.

Atunci cerurile lui napoi i le-am dat -

el mi lasa ce-i preajma, din preajma disparnd,

el nvata plutirea, eu viata-am nvatat,

si ne recunoscuram din nou, ncet si blnd...


Din ciclul cntece cu ngeri

Daca vreodata n tara vietii


15/226

15

Daca vreodata n tara vietii,

n zgomotul blciului si-al pietii -

copilaria-mi pala ce nflorea:

ngerul meu cel grav l-as uita -

bunatatea-i si vesmntul frumos,

minile ce se rugau, mna ce binecuvnta

n cele mai tainice visuri nsa,

voi pastra vesnic aripa strnsa,

ce ca un alb chiparos

la spate i sta...


Din ciclul cntece cu ngeri

De-a lungul naltelor ziduri de-o iei

De-a lungul naltelor ziduri de-o iei,

multimea de roze nu poti sa o vezi,

pe-ale parcului straine alei,

dar n credinta ce le-o pastrezi,

le simti ca-s aproape ca niste femei.

Fara sa sovaie, merg cte doua,

si dupa mijloc se tin,

si cele rosii cnta singure-n roua,

apoi cu miresmele lor intra lin

cele albe-n cntarea cea noua...



16/226

16

Uneori, n toiul noptii-adnc

Uneori, n toiul noptii-adnc,

se trezeste vntul ca un prunc,

pe poteca singur calator,

intra-n sat, usor de tot, usor.

Dibuieste drumul pn'la lac,

trage cu urechea si-i vrajit:

mprejurul lui stejarii tac

si casutele-au palit...


Multe luntri pe fluvii trec

Multe luntri pe fluvii trec,

si una sigur l-aduce,

dar sa sarut eu nu pot,

si el se va duce.

Afara era mai.

Pe scrinul nostru-nvechit

doua lumnari mai ardeau;

mama cu moartea vorbea,

dar glasul ei frnt s-a oprit.

si cum stam mica-n tacere pierduta,

n-am ajuns n tara straina,

de mama cu spaima recunoscuta,

m-am naltat numai pna la pat,


17/226

17

am aflat doar palida-i mna,

si binecuvntarea ea mi-a dat.

Dar tata, de nebunie cuprins,

sus, catre gura ei m-a mpins,

si binecuvntarea ea mi-a luat.


Din ciclul chipuri de lele

Acum si ele femei au ajuns

Acum si ele femei au ajuns.

Copii si visuri multe au pierdut,

si copii au nascut,

si copii au nascut,

si ele stiu: pe-acest prag tacut,

ncarunti-vom toate-n chin si-n plns.

Tot ce-i al lor ncape n casa.

Numai cnd Ave Maria mai bate,

are-n inima lor o-nsemnatate,

si-ncep obosite, la poarta sa iasa.

si cnd drumurile cresc si tot cresc,

si sufla vntul Campagnei pustii,

de zmbetul cel vechi si amintesc,

ca de stravechi melodii...


Din ciclul cntecele fetelor


18/226

18

Multa vreme am rs n soare

Fetele cnt:

Multa vreme am rs n soare,

si una i-a adus celeilalte,

rezede si garoafe nvoalte,

ca unei mirese n sarbatoare

si ce zvon era, ce taina mare.

Apoi nume de noapte a capatat

tacerea ce-ncet se-nsteleaza.

Parca din toate ne-am desteptat,

si mult una de-alta ne-am departat:

am nvatat dorul care-ntristeaza,

ca pe un cntec l-am nvatat...


Din ciclul cntecele fetelor

Maria, tu plngi - stiu bine

Maria,

tu plngi - stiu bine.

As vrea atunci si eu sa plng,

sa te laud pe tine.

Fruntea de pietre s-o strng,

sa plng...

Minile tale-s fierbinti;

clape sub ele ti-as strecura,


19/226

19

atunci un cntec tot ai avea.

Dar ceasul moare, fara urmasi...


Din ciclul Rugile felelor catre Maria

Visarile, coloane ni-s, sculptate

Visarile, coloane ni-s, sculptate

n marmura, ce-n templu le-asezam.

Cu-a noastre vechi cununi le luminam,

cu dorul nostru le-ncalzim pe toate.

Cuvintele ni-s busturi de-aur, care

cu noi n timpul vietii le purtam -

iar zeii vii ai nostri-i perindam

pe alte tarmuri, pline de racoare.

Voinici, sau odihniti, mereu ne pare

ca suntem istoviti de timpuriu;

dar umbre-avem n noi, stralucitoare,

ce vesnicele gesturi le descriu.


Amurgul mi-e o carte-mpodobita

Amurgul mi-e o carte-mpodobita

cu scoarte de matasa, purpurii;

desfac ncet lacata aurita,

cu mini tihnite, far'a ma grabi.

Citesc ntia foaie; ce-ncntare


20/226

20

se afla-n tonul pasnic, linistit -

pe-a doua, mai domol o-ngn mi pare,

de visuri, la a treia-s coplesit.


Simt, plin de teama,-ades o-nfiorare

Simt, plin de teama,-ades o-nfiorare,

gndind ce-adnc nfipt n viata sunt.

Cuvintele-mi par ziduri, dupa care,

ascuns n munti tot mai albastri-n zare,

stralumineaza-al vorbelor vesmnt.

Nu banuiesc a muntilor hotare;

auzul nsa-n snul lor mi-mplnt.

Aud pe coaste-a coaselor cntare,

n ape, dulcea barcii leganare,

si linistea pe tarm ce s-a rasfrnt.


De-a oamenilor vorba mi e groaza

De-a oamenilor vorba mi e groaza.

Ei totul spun att de deslusit:

asta se cheama cine si cealalta - casa,

si aici e-nceput si col e sfrsit.

si duhul lor ma sperie, cu jocul lui flecar,

ei stiu tot, ce va fi si ce s-a-ntmplat;

pentru ei nici un munte nu mai e minunat;


21/226

21

mosia, gradina, cu Dumnezeu li-s hotar.

Ramneti departe, strig, si apar, n gnd,

mi-att de drag s-aud lucrurile cntnd.

Le-atingeti voi: sunt mute si-nghetate.

Voi mi ucideti lucrurile toate.


Cnd aproape ca-n inima poti auzi

Cnd aproape ca-n inima poti auzi

ceasuri batnd fara graba,

si cnd cu voce slaba,

lucrurile se-ntreaba:

esti aci? - :

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezeste,

noaptea un nume mi daruieste,

pe care, ziua, oricui l-as spune,

temeri adnci i-ar strni -

Orice usa

De-a mea se supune...

si atunci stiu ca nimic nu moare,

nici o ruga si nici o miscare,

(pentru asta, orice lucru-i prea greu)

copilaria-mi ntreaga si mare

este vesnic n jurul meu.

Singur nu-s niciodata.


22/226

22

Multi din cei ce cndva,

departe de mine, traind, s-au zbatut,

au tesut,

au tesut,

existenta mea.

si de m-asez lnga tine

si-ti spun ncet: am suferit -

Auzi tu?

Cine stie cine

ma-ngna soptit.


Povestea iubirii si mortii stegarului Christoph Rilke

...La 24 noiembrie 1663, Otto de Rilke, din Langenau-Grnitz si Ziegra pe Linda, fu nstapinit pe parteadin mosia Linda ramasa n urma fratelui sau Christoph, cazut n Ungaria; dar trebui sa dea un zapis,potrivit caruia ar fi fost decazut din avutul mostenit, n caz ca fratele sau Christoph (care, dupa actul demoarte adus, pierise ca stegar n compania baronului de Pirovano a mparatescului regiment austriac de

cavalerie din Istria) s-ar rentoarce...

Calarind, calarind, calarind, prin zi, prin noapte, prin zi.

Calarind, calarind, calarind.

si curajul a obosit atta si dorul s-a facut att de mare. Nu mai sunt munti de loc, de-abia cte un pom.Nimic nu cuteaza sa se ridice. Colibe straine se ghemuiesc nsetate lnga fntni prabusite. Nicaieri vreunturn. si mereu aceeasi priveliste. Doi ochi sunt prea multi. Doar noaptea, uneori, ti se pare a fi gasitdrumul. Poate, peste noapte, ne ntoarcem, din nou, pe aceeasi bucata, cstigata anevoios sub soarelestrain? S-ar putea. Soarele-i greu, ca la noi n miezul verii. Dar era vara cnd ne-am luat ramas bun. Lungstraluceau din verdeata vestmintele femeilor. si acum calarim ndelung. Trebuie sa fie toamna, asadar.Cel putin acolo unde femei triste sunt cu gndul la noi.

Cel din Langenau se ntoarce n sa si spune: Domnule marchiz...

Vecinul, micul francez delicat, a sporovait la nceput vreo trei zile si a rs. Acum, nu mai stie de nimic. Eca un copil care ar vrea sa doarma. Praf se asterne pe finul sau guler alb ndantelat; nu-l vede.

Se ofileste ncet, n saua-i de catifea...


23/226

23

nsa cel din Langenau zmbeste si spune: ai ochi ciudati, domnule marchiz. Nu ma-ndoiesc ca seamanacu ai mamei dumitale.

si iata ca flacaiandrul se-nvioreaza, si scutura praful de pe guler, si-i ca nou-nascut.

Cineva povesteste despre maica-sa. Desigur un german. Apasat si rar si potriveste vorbele. Ca o fata carempleteste flori, ncearca dusa pe gnduri floare dupa floare si nca nu stie ce va iesi din tot: astfel sinsira cuvintele. De bucurie? De durere? Toti asculta. Chiar si scuipatul nceteaza. Caci sunt numai senioricare stiu ce se cuvine. si cel din gramada, care nu cunoaste germana, pricepe deodata, simte cte ovorba: ntr-o seara... Pe cnd eram mic....

Sunt aici, strnsi laolalta, acesti seniori care vin din Franta si din Burgundia, din arile-de-Jos si din vaileCarinthiei, din cetatile Boemiei si de la mparatul Leopold. Caci lucrurile povestite de unul le-au aflat cutotii si ntocmai. Ca si cum n-ar fi pe lume dect o mama...

Astfel calaresc n seara, ntr-o oarecare seara. Tac din nou, dar au cu ei vorbele luminoase. si iata ca-si

scoate marchizul coiful. Pletele-i ntunecate sunt matasoase si, cum si rastoarna capul, parul i se rasfirafemeieste pe ceafa. si deodata si da seama si cel din Langenau: departe, se zareste, ntr-o lucire, cevanalt, ntunecat. O coloana singuratica, pe jumatate prabusita. si mult dupa aceea, mai trziu, i se pareca stlpul era o madona.

Foc de veghe. Stau roata si asteapta. Asteapta sa cnte vreunul. Dar sunt att de truditi. Lumina rosie-igrea. Se aseaza pe carmbii prafuiti. Se traste spre genunchi, priveste-n minile mpreunate. Nu arearipi. Fetele sunt ntunecate. Totusi, ochii micului francez mai licaresc un rastimp, cu lumina ciudata. Asarutat un mic trandafir, si acum poate din nou sa i se vestejeasca la piept... Cel din Langenau a vazut,pentru ca nu poate sa doarma. Se gndeste: eu nu am nici un trandafir, nici unul. Pe urma, cnta. si e unvechi cntec trist, pe care-l cnta acasa fetele, pe cmpuri, toamna, cnd secerisul se apropie de sfrsit.

Spune micul marchiz: Trebuie sa fii foarte tnar, domnule. si cel din Langenau, pe jumatate trist, pejumatate nciudat: Optsprezece. Pe urma, tac.

Mai trziu, ntreaba francezul: Cavalere, ai si dumneata acasa o logodnica?

Dumneata? ntreaba cel din Langenau.

E balaie ca dumneata.

si tac din nou, pna cnd germanul striga: La naiba, pentru ce te afli atunci n sa si calaresti prin taraasta spurcata, nfrun-tnd liftele turcesti?!

Marchizul zmbeste: Ca sa ma rentorc.

si cel din Langenau se-ntristeaza. Se gndeste la o fata blonda, cu care se juca. Jocuri salbatice. si acum arvrea sa fie acasa, pentru o clipa doar, numai pentru atta ct e nevoie ca sa spuna: Magdalena, -pentruca am fost totdeauna astfel, iarta-ma!.

Cum - a fost? se gndeste tnarul senior. - si ei sunt departe.


24/226

24

Odata, dimineata, veni un calaret, apoi nca unul, patru, zece. Turnati n zale, uriasi. Apoi, o mie n urmalor: oastea.

Trebuie sa se desparta.

ntoarce-te norocos, domnule marchiz.

Pazeasca-te Fecioara Maria, cavalere.

si sa se desparta nu pot. S-au legat prieteni dintr-o data, frati. Mai au sa-si povesteasca unul altuiaattea; cu toate ca si-au mpartasit de pe acum att de multe. Se codesc. si n jurul lor e vnzoleala sizgomot de copite. Marchizul si trage acum marea-i manusa dreapta. Scoate micul trandafir, desfoaie opetala. Ca si cum ar frnge anafura.

O sa te ocroteasca. Rami cu bine.

Cel din Langenau se mira. Priveste ndelung n urma francezului. Pe urma, ascunde petala straina subtunica. si ea i pluteste n sus si-n jos pe valurile inimii. Chemare de goarna. Tnarul cavaler calareste sprearmata. Surde trist: pe el l ocroteste o femeie straina.

ntr-o zi, n ariergarda. Blesteme, culori, rsete -: scnteie tara de ele. Vin, alergnd, feluriti golani. Se batsi striga. Vin trfe cu palarii mpurpurate peste parul revarsat. Fac semn cu mna. Vin argati, in zalenegre, ca o noapte pribeaga. nsfaca fierbinte trfele, de le sfsie hainele. Le mping pe marginea tobei. sin fata salbaticei mpotriviri a minilor grabite, tobele se desteapta, ca-n vis rasuna, rasuna -. Iar seara letin lnga felinare ciudate: vin scnteind n coifuri de fier. Vin? Sau snge? - cine-si poate da seama?

n sfrsit, n fata lui Spork. Alaturi de calu-i balan, sta contele. Lung, parul sau luceste ca fierul.

Cel din Langenau n-a mai ntrebat. Recunoaste pe general, sare de pe cal si se nclina ntr-un nor de praf.ntinde scrisoarea de prezentare. Acesta, nsa, porunceste: Citeste-mi petecul! si buzele-i nu s-aumiscat. N-are nevoie de ele; bune-s ndeajuns pentru sudalmi. Pentru rest, graieste dreapta. Basta! Edestul sa te uiti la ea. Tnarul senior a terminat demult. Nu-si mai da seama unde se afla. Spork edeasupra tuturor. nainte-i, pna si cerul dispare. Spuse atunci Spork, marele general:

Stegar.

si asta-i mult.

Compania se afla dincolo de rul Raab. Cel din Langenau calareste ntr-acolo singur. Cmpie. Seara.Ferecatura din fata a seii luceste prin praf. si apoi se nalta luna. O vede pe mini.

Viseaza.

Dar, deodata, se-aude strigat.

Strigare, strigare,


25/226

25

i sfsie visul.

Nu-i glas de bufnita. ndurare:

Singurul pom

i striga:

Om!

Priveste: se ridica. Se ridica un trup

De-a lungul pomului, si o femeie tnara,

nsngerata si goala,

l implora: dezleaga-ma!

si-atunci el sare n neagra verdeata

si taie frnghiile fierbinti;

si-i vede acum privirea arznd

si dintii muscnd.

Rde?

l ngrozeste.

si iata-l acum din nou pe cal,

n goana prin noapte. Haturile nsngerate

n pumnii-nclestati.

Cel din Langenau scrie o scrisoare cufundat n gnduri. Lin zugraveste cu slove mari, grave, drepte:

Buna mea mama,

fii mndra: eu port steagul,

fii fara grija: eu port steagul,

iubeste-ma: eu port steagul.


26/226

26

Pe urma, si ascunde scrisoarea n tunica, n cel mai tainic loc, lnga petala de trandafir. si gndeste: ncurnd se va nmiresma. si gndeste: poate o va gasi odata cineva... si gndeste...; caci dusmanu-iaproape.

Calaresc peste un taran ucis. Ochii-i sunt larg-deschisi, si oglindesc ceva; nu nsa cerul. Mai trziu, se audurlnd cini. Se apropie, asadar, n sfrsit, un sat. si deasupra colibelor, se nalta, de piatra, un castel. Latse-ntinde ntr-acolo podul. Poarta se casca uriasa. nalt rasuna goarna, de bun venit. Auzi: zarva,zanganituri, latrat de cini! Nechezaturi n curte, lovituri de copite si chemari.

Odihna! Sa fii o data oaspe. Nu pururi sa-ti ospatezi singur poftele cu o saracacioasa masa. Nu pururi sa-tiarunci asupra tuturor dusmanos privirea: sa lasi o data sa se-ntmple totul si sa stii ca-i bine asa. Cacipna si curajul trebuie sa se odihneasca o data, ghemuindu-se sub marginea plapumei de matase. Sa numai fii pururi soldat. Sa porti o data libere buclele si gulerul larg rasfrnt si sa te odihnesti n jeturi dematase, si sa te simti proaspat pna n vrful degetelor, ca dupa baie. si din nou sa-nveti ce-s femeile.Cum se poarta cele albe si cum sunt cele albastre; ce fel de mini au, cum si cnta rsul, cnd paji blonziaduc talerele frumoase, grele de roade zemoase.

A-nceput ca un ospat. si se facu o serbare de abia se stie cum. Flfiau flacarile nalte, glasurile serostogolira, cntece ametite din pahare si sclipiri clincanira si, n sfrsit, din tacturi nenumarate izbucnijocul. si tr dupa sine totul. Fu o naltare de valuri n sali, o ntlnire si o cautare, o despartire si oregasire, o izbucnire de scntei si-un orbitor vrtej de lumini si o leganare n vnturile de vara ascunse-nvestmintele femeilor calde.

Din vinu-ntunecat si mii de trandafiri, ora curge vuind n visul noptii.

si n aceasta maretie, unul sta si se minuneaza. si nestiind ce sa creada, asteapta sa vada daca nu setrezeste. Caci numai n somn poti vedea gateli de acestea si asemenea serbari ale unor asemenea femei.Cel mai mic gest al lor este o cuta caznd n brocart. Ele nalta ore din convorbiri de argint si uneori ridica

minile astfel, nct ai crede ca rup dintr-un loc la care tu nu poti ajunge, trandafiri catifelati pe care tunu-i vezi. si atunci visezi: sa te mprejmuie aceste femei ca o podoaba si sa fii fericit cu totul altfel si sacuceresti si tu fruntii tale, care-i goala, o coroana.

Unul mbracat n matase alba si da seama ca nu se poate trezi; pentru ca-i treaz si zapacit de realitate. si-asa, alearga nelinistit n vis si sta n parc, singur n parcul negru. si serbarea-i departe. si lumina minte. sinoaptea-l mprejmuie racoroasa. si ntreaba pe o femeie, care se apleaca spre dnsul:

Tu esti Noaptea?

Ea surde.

si atunci se rusineaza el de haina-i alba.

si ar vrea sa fie departe si singur si n arme.

Cu totul n arme.

Ai uitat ca astazi esti pajul meu? Ma parasesti? Unde pleci? Haina-ti alba mi da dreptul asupra ta.


27/226

27

..........................................................

i-e dor de haina ta aspra?

..........................................................

i-e frig? i-e dor de-acasa?

Contesa surde.

Nu. Dar totu-i asa, numai pentru ca de pe umerii lui a alunecat copilaria, aceasta blnda hainantunecata. Cine i-a smuls-o? Tu? o ntreaba el cu un glas, pe care nu l-a mai auzit pna acum. Tu!

si acum nu mai are nimic pe el. si-i gol ca un sfnt.

Luminos si zvelt.

ncet se-afunda n bezna castelul. Toti sunt grei: obositi sau ndragostiti sau beti. Dupa attea nopti decampanie goale si lungi: paturi. Paturi largi de stejar. Aici, te poti ruga altfel dect n ticaloasa brazda,care, cnd vrei sa atipesti, se deschide ca mormntul.

Doamne, faca-se voia ta!

Mai scurte-s rugaciunile n pat.

Dar mai fierbinti.

Odaia turnului e-ntunecata.

Dar ei si lumineaza fetele cu zmbetele lor. Se cauta unul pe altul ca niste orbi si fiecare da de celalalt cade o usa. La fel copiilor, pe care noaptea-i nspaimnta, se-nghesuie unul ntr-altul. si, cu toate acestea,nu se tem. Aici, nu-i nimic ce le-ar putea sta mpotriva: nici un ieri, nici un mine: pentru ca timpul s-asurpat. si ei nfloresc din darmaturile lui.

El nu ntreaba: Barbatul tau?

Ea nu ntreaba: numele tau?

S-au ntlnit ca sa-si fie unul altuia o noua fiinta.

Ei si vor da sute de nume noi si unul altuia si le va lua napoi, lin, cum se desprinde un cercel.

n anticamera, pe un jilt, atrna tunica, banduliera si mantaua celui din Langenau. Manusile zac pedusumea. Steagul sta piezis, sprijinit de crucea ferestrei. E negru si zvelt. Afara, furtuna strabate-n goanalargul cerului si sfsie-n bucati albe si negre noaptea. Lumina lunii se arata ca un fulger lung, si umbrenelinistite trec peste steagul nemiscat. Steagul viseaza.


28/226

28

A fost o fereastra deschisa? Patruns-a furtuna n casa? Cine trnteste usile? Cine trece prin odai? - lasa!Oricine ar fi, n ncaperea turnului nu-i va afla. Adapostit e acest mare somn ca dupa o suta de usi, uninddoi oameni; unindu-i ca o aceeasi mama sau ca o aceeasi moarte.

Sa fie asta dimineata? Ce soare se ridica? Cit e de mare soarele! Pasari sa fie? Glasurile lor suntpretutindeni.

Totul e luminos, dar nu este zi.

Totul e zgomotos, dar nu sunt voci de pasari.

Sunt grinzile, care lumineaza. Sunt ferestrele care striga. si striga rosu nspre dusmani, care, iata-i, stauafara n cmpia nflacarata, striga: foc!

si cu somnul sfsiat pe fata navalesc toti, jumatate armati, jumatate goi, din odaie-n odaie, din balcon nbalcon si cauta scara.

si cu ntretaiata rasuflare rasuna goarne-n curte:

Adunare, adunare!

si tobe cutremuratoare.

Flamura nsa acolo nu e.

Strigat: stegar!

Caii turbati, rugaciuni, voci ce suie.

Blesteme: stegar!

Fier peste fier, comanda si-alarma;

Tacere: stegar!

si nca o data: stegar!

si calarimea n ropot tsnind.

..........................................................

Flamura nsa acolo nu e.

El alearga pe-ntrecute prin coridoare nflacarate, prin usi care-l mping arznd, peste scari care-l prlesctremurnd, se smulge din cladirea turbata. Pe brate duce stindardul, ca pe o femeie alba, n nesimtire. sigaseste un cal si-i acum ca un tipat: peste toate-n zbor, peste toate fugind, chiar si peste ai sai. si din nouse nalta stindardul n rnd si-att de regesc nu fost-a nicicnd; si-acuma l vad cu totii n fata si recunoscpe luminosul barbat fara coif, si recunosc stindardul...


29/226

29

nsa acum ncepe-a luci, se-nvolbura si se face mare si rosu...

..........................................................

Acum, le arde steagul n mijlocul dusmanului, si-alearga dupa el.

Cel din Langenau s-a napustit adnc ntre dusmani, dar singur de tot. Groaza a facut n juru-i un cerc si else afla-n mijloc, sub steagul, care arde-ncet.

Lin, pe gnduri aproape, se uita mprejur. nainte-i sunt multe lucruri straine, mpestritate. Gradini -gndeste el si surde. Dar simte acum ca ochi l strapung si recunoaste oameni si stie ca sunt cini depagni -: si si azvrle calul n mijlocul lor.

Dar cum, acuma, cercul se-nchide iarasi n juru-i, sunt, totusi, din nou gradini, si cele saisprezece hangerencovoiate, care navalesc asupra-i, raza de raza, sunt o sarbatoare.

O hohotitoare fntna saritoare.

n castel, au ars tunica, scrisoarea si petala de trandafir a unei femei straine.

n primavara urmatoare (veni trista si rece), un curier al baronului de pirovano intra calare ncet, nLangenau. Acolo, zari o femeie batrna plngnd.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Din ceaslov

Din cartea nti

Cartea despre viata monahala

n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea

n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea

si-mi fac deasupra lucrurilor drum;

pe cel din urma, poate, nu-l voi mai ncheia,

dar l voi ncerca oricum.

mprejurul lui Dumnezeu, turn stravechi, zbor mereu,

de mii de ani tot zbor fara-ncetare;

si nu stiu nca bine ce sunt:


30/226

30

o vijelie, un vultur, ori un cntec mare.

n romneste de Al. Philippide

Am frati n sud, am multi si n sutane

Am frati n sud, am multi si n sutane,

n mnastiri n care laur creste.

stiu, ei zugravesc madone omeneste,

visez adesea despre tineri tiziani,

prin care domnul n vapai goneste.

Dar cnd am gndurile-n sinea mea plecate,

e sumbru domnul meu, o-mpletitura

de radacini, fara de zgomot bnd.

Atta stiu, ca dintr-a lui caldura

eu ma nalt, caci ramurile-mi toate

dorm n adnc si semn fac doar n vnt.


Vecine dumnezeu, de uneori

Vecine dumnezeu, de uneori

te tulbur, n nopti lungi, cu-a mea bataie

e ca-ti aud suflarea rareori

si stiu ca tu esti singur n odaie.

si cnd ti trebuie ceva, nu-i nimeni,

cnd dibuiesti, nu ti da nimenea sa bei:

ascult mereu. Fa un mic semn de vrei.

Sunt lnga tine.


31/226

31

Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,

ntmplator, si altfel poate fi:

un strigat doar al unuia din noi,

si el s-ar prabusi,

fara de zgomot, mut.

Din ale tale chipuri e facut.

si chipurile-ti stau ca nume-n fata.

si daca scapara lumina-n mine,

cu care-adncul meu te regaseste,

pe cadre, stralucind, se risipeste.

si simturile-mi care iute-ngheata

sunt fara tara si s-au rupt de tine.


De s-ar lasa cndva tacere mare

De s-ar lasa cndva tacere mare,

Si daca tot ce-i vag si ntmplare

si rs vecin ar fi sa nceteze,

si daca simturile-n vuiet, treze,

Nu m-ar opri din veghea mea prea tare -:

Atunci cu gndul meu as fi n stare,

pna la margini, tot, sa te gndesc,

si sa te am (ct zmbetu-n durata),

si iarasi vietii sa te daruiesc,

ca pe-o rasplata.


32/226

32


Traiesc acum cnd veacu-i pe sfrsite

Traiesc acum, cnd veacu-i pe sfrsite.

Simti suflul unei file mari ce-adie,

pe care tu si eu si domnu-o scrie,

si mini straine o ntorc grabite.

Simti stralucirea noii pagini,

parca, pe care totul poate fi trasat.

Puteri tacute forta si-o ncearca

si se privesc ntunecat.


Tu, ntuneric, din care ma trag

Tu, ntuneric, din care ma trag,

dect flacara mi esti mai drag,

cu care lumea se margineste,

si straluceste,

pentru-un cerc oarecare,

dar nici o fiinta n-o stie peste-aceste hotare.

nsa-ntunericul tine totul la sine:

chipuri si flacari,

vietuitoare, pe mine,

totul, pe apucate,

om, stihie si fapte -

Ba poate-o gigantica forta, poate


33/226

33

se misca alaturi, n vecinatate.

Eu cred n noapte.


Sunt prea singur pe lume si totusi nu-s singur destul

Sunt prea singur pe lume si totusi

nu-s singur destul,

orice ceas sa-mi fie sfintit.

Sunt prea ne-nsemnat pe lume si totusi

nici mic nu-s destul

sa pot fi n fata ta

ca un lucru-ntelept, tainuit.

Vointa mea o vreau si vreau pe-al faptei

drum

Sa duc vointa mea;

vreau n tacute vremi,

sovaitoare oarecum,

cnd se-apropie ceva,

sa fiu ntre cei ce stiu

sau singur sa fiu.

Vreau fiinta toata sa-ti reflect, sa-ti sorb,

nicicnd sa nu fiu prea batrn sau orb,

sa ti pot tine chipul greu, sovaitor.

Vreau sa ma desfasor.

Nicicnd nu vreau ncovoiat sa fiu,


34/226

34

caci nu sunt eu cnd sunt ncovoiat.

Vreau cugetu-mi adevarat

n fata ta. Vreau sa ma zugravesc

ca pe-un tablou la care m-am uitat

aproape si ndelungat,

ca vorbele de mine ntelese,

ca un urcior de fiecare zi,

ca fata mamei,

ca o corabie ce ma culese

si ma goni

prin viforul cel mai de moarte.


Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare

Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare

cum simturile-mi bat spre tine, toate?

Privirile-mi, nalt naripate,

stau fetei tale-alb nconjuratoare.

Nu vezi tu sufletul meu cum apare

n fata ta n haina de tacere?

Suava-mi ruga nu se coace, n putere,

pe cautatura-ti, ca pe-un pom, mereu?

De esti Tu visatorul, visu-s eu.

Dar de vrei sa veghezi, sunt voia-ti iara,

ma fac puternic pentru slava toata


35/226

35

si ma rotesc - o liniste stelara -

peste cetatea timpului ciudata.


Daca as fi crescut pe undeva

Daca as fi crescut pe undeva

unde sunt ceasuri zvelte, zile mai usoare,

ti-as fi aflat o mare sarbatoare

si minile-mi nu te-ar fi strns asa

cum uneori te strng, fricos si tare.

Acolo-as fi-ndraznit sa te mpart,

prezenta, tu, ce nu cunosti hotare.

te-as fi putut zvrli,

ca pe o minge-n talazu-nalt

de bucurii,

sa sara, sa te prinda cineva

si, spre caderea ta

sa-nalte minile cu dor,

tu, lucru al lucrurilor.

Sa scaperi ca o lama de otel,

te-as fi lasat,

si focul ti-l strngeam ntr-un inel

din aurul cel mai curat,

sa mi-l poata tine culcat

pe cea mai alba din mini.


36/226

36

Te-as fi pictat: nu pe un zid stingher,

ci dintr-o margine n cealalta de cer,

si te-as fi plasmuit cum un urias te-ar plasmui:

ca foc, ca stei golas,

ca pe simunul din desert urcat -

sau

poate fi si-asa: eu te-am aflat

cndva...

Prietenii mei sunt departe,

ecoul aud, rsul lor nu-i,

si tu: tu ai cazut din cuib si esti un pui

de pasare, cu ghearele galbui

si ochii mari si ma-ntristezi de moarte.

(Prea larga-i palma-mi pentru trupul lui.)

si-o picatura iau pe deget din izvor,

ciulesc urechea: poate-o cauti, nsetat,

si simt cum inimile noastre bat,

si-amnduror de spaima bat.


Eu te gasesc n lucrurile toate

Eu te gasesc n lucrurile toate,

cu care-s bun, si-am gingasii fratesti;

bob, te-nsoresti, n cele ne-nsemnate,

si, mare-n cele mari te daruiesti.


37/226

37

Acesta-i jocul fortelor vrajite,

ca trec slujind in lucruri si supus:

crescnd n radacini, n trunchi pierite,

ca sa nvie-n crengile de sus.


Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?

Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?

Daca ma sfarm? (ti sunt urcior).

Daca ma stric? (si bautura-ti sunt).

Sunt mestesugul tau si-al tau vesmnt,

cu mine rostul tau dispare.

n urma mea nu mai ai casa-n care

sa te ntmpine cuvinte calde.

Cad eu, din ostenitele-ti picioare cade

sandala de velur, mngietoare.

Mantaua ta cea mare se desprinde.

Privirea ta spre care se ridica

obrazu-mi cald precum o perna mica,

va rataci-ndelunga vreme dupa mine -

si-n asfintit de soare se va-ntinde n poala rece-a pietrelor straine.

Ce-ai sa te faci, Doamne? Mi-e frica.


Voi, multe-orase neasaltate

Voi, multe-orase neasaltate,


38/226

38

nicicnd dusmanul n-ati dorit?

O, de-ati fi fost asediate

de el, lung timp si sovait!

n timp ce voi, de jale pline,

nflamnzite l rabdati,

sub ziduri ostile si tine,

caci astfel darma el pe-oricine

din cei ce sunt asediati.

Din turn, rotiti privirea-n zare:

acolo e si nu e las

si nici mai mic, el sta tot tare

si nu trimite-amenintare,

nici sol, nici daruri n oras.

El e darmatorul mare,

ce are-o munca fara glas.


Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea

Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea,

apoi l nsoteste din bezna tacnd.

Dar cuvintele, preursirea,

aceste cuvinte-stihie, sunt:

De simturile tale trimis pe pamnt,

pna la capatul dorului mergi frematnd;

da-mi vesmnt.


39/226

39

ndaratul lucrurilor creste prjol cotropitor,

ca umbrele lor

ntreg sa m-acopere-ntr-una.

ngaduie totul: frumusetea, spaima, totuna.

Trebuie doar sa mergi: nici o simtire nu-i prea departe.

De mine, nimic nu te desparta.

I-aproape strabuna

tara-viata.

O vei recunoaste

Dupa grava ei fata.

Da-mi mna.

n romneste de Dan Constantinescu

si totusi: mi se pare

si totusi: mi se pare

ca si cum o cntare

afund lui i-am pastrat.

Ea tace sub barba n tremurat,

ar vrea sa se smulga iara

din melodiile Sale clare.

Atunci vin spre genunchii Sai

n prosternare:

si cnturile curg de-afara

napoi n El vuitoare.



40/226

40

Din Cartea a doua

Cartea pelerinajului

Tu, vesnicule, mi te-ai aratat

Tu, vesnicule, mi te-ai aratat.

si te iubesc ca pe un fiu iubit,

care demult, de mic m-a parasit,

caci pe-acel tron destinul l-a chemat,

de unde tarile apar ca vai.

n urma am ramas ca un mosneag

ce nu si mai pricepe-acum feciorul,

si lucrurile noi le stie vag,

spre care pe vlastar l mna dorul.

Uneori tremur de norocul tau,

ce pe straine nave a pornit,

uneori iar te vreau n snul meu,

n bezna asta care te-a hranit.

Mi-e frica uneori ca nu mai esti,

cnd vremea-ncepe-n mreje sa ma tie.

Citesc atunci n evanghelii: si traiesti,

si orice rnd de vesnicia-ti scrie.

Sunt tatal; totusi fiul e mai mare,

e tot ce fuse tatal si cel care

n-a fost acesta, creste-acum ntr-nsul;

el e viitorul si e repetarea,


41/226

41

el este snul, el e marea...


Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea

Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea:

parca n carti batrne frunzaresc,

sa vad cu tine ct de mult ma nrudesc.

Vreau dragoste sa-ti dau. Din care-ai vrea...

Oare pe-un tata l iubesti? Nu pleci, cum ai plecat

si tu de lnga mine: aspru-ntunecat,

de lnga minile-i stinghere, goale?

Nu culci cuvntu-i ofilit si moale,

n carti batrne, rareori citite?

Nu-i oare inima-i un stavilar

Ce-l lasi si curgi spre bine si amar?

Nu-i tatal, pentru noi, ce-a fost odat'?

ani ce-au trecut, straini de cei ce sunt,

gest nvechit si demodat vesmnt,

mini vestede si par decolorat?

si chiar de-a fost erou pe vremea sa,

e frunza ce, cnd crestem, va cadea.


si grija lui e pentru noi un vis urt

si grija lui e pentru noi un vis urt,

si glasul lui o piatra ni se pare -


42/226

42

am vrea sa dam la vorba-i ascultare,

dar ca prin vis o auzim, si-att.

Caci ntre noi vuieste mult prea tare

drama cea mare, ca sa ne-ntelegem.

Vedem doar forma gurii lui din care

silabe cad, ce nu le mai culegem.

Suntem mai departati ca-n departare,

chiar daca strns iubirea ne-a-mpletit;

de-abia cnd pe aceasta stea el moare,

stim ca pe-aceasta stea el a trait.

Acesta-i tatal pentru noi. si eu - eu

sa-ti spun tata?

Ar fi sa ma despart de tine nu odata,

de mii de ori. Esti fiul meu. Te voi cunoaste-ndata,

asa cum ti cunosti copilul unic, drag,

chiar cnd demult este barbat, este mosneag.


Privirea stinge-mi-o: te pot zari

Privirea stinge-mi-o: Te pot zari,

urechea-nchide-mi: Te pot auzi,

si fara de picioare vin la Tine

si fara gura te implor, divine!

Frnge-mi chiar bratul: Te voi tine sus


43/226

43

cu inima mea, precum cu o mna,

inima tine-mi: creierul va bate

si creierul de-mi arzi n flacari,

pna si-n sngele-mi Te voi purta, ca-n toate.


Mi-e inima ca o femeie-n fata ta

Mi-e inima ca o femeie-n fata ta.

si e ca Ruth, a lui Noemi nora.

Lng-ai tai snopi, ct ziua e de mare,

trudeste printre slugi, din aurora.

Dar catre seara-n valuri se cufunda,

se scalda si cu grija se-nvesmnta,

vine la tine cnd e pace-adnca,

vine si ti se-ntinde la picioare.

si-n miez de noapte de-o ntrebi, ea spune-asa,

cu-adnca simplitate: Ruth sunt, sluga ta.

ntinde-ti aripile peste sluga ta.

Tu esti urmasul...

si la picioare-ti doarme-apoi tacut,

inima mea, fierbinte de-al tau trup.

si-i o femeie-n fata ta. si e ca Ruth.


Tu esti urmasul

Tu esti urmasul.


44/226

44

Fiii sunt urmasii,

caci tatal moare.

Fiii stau n floare.

Tu esti urmasul.


si mostenesti verdele

si mostenesti verdele

trecutelor gradini, tacutu-albastru

al cerurilor sparte.

si roua zilelor puzderii,

si sorii, mii si mii, ai verii,

si primaveri cu sclipat si fior:

o tnara ce-a scris scrisori, scrisori.

Tu mostenesti toamnele, haine diafane,

ce zac poetilor n amintire;

si toate iernile, ca niste tari orfane,

ti cad la piept, ncet, c-o alipire.

Venetia, Roma si Kazan ti-or ramnea;

al Pisei dom; Florenta-o vei avea;

Troitka Lavra si-acea manastire

ce sub gradinile din Kiev o ncilcire

de ganguri tese: negre-ascunse fire -

Moscova, clopote ca-n amintire -

si sunet: cornuri si viori si flaut,


45/226

45

si orice cntec ce adnc a rasunat,

n tine va luci ca nestemata.

De dragul tau se-nchid n ei poetii

si strng imagini pline, fosnitoare,

si merg, se coc n ritmuri ca n soare,

si-att de singuri sunt de-a lungul vietii...

si pictorii picteaza doar ca tu,

cele ce pier, nepieritoare-acu,

sa le primesti din nou n a ta dreapta:

devine vesnic tot. Femeia-i coapta,

Demult, n Monna lisa, cum e vinul;

n-ar mai trebui femei sa fie - peste plinul

de-aci, nimic n-aduce nou nici o femeie.

Cei ce sculpteaza sunt asemeni tie.

Vor vesnicie. Spun: dureaza piatra.

si asta nsemneaza:-a ta sa fie.

si-ndragostitii ti aduna avutie:

ei sunt poetii unor ceasuri rare;

inexpresivei guri, cu-o sarutare,

zmbet i pun, formnd-o mai frumoasa;

si desfatari aduc, ne modeleaza

pentru dureri, ce ele-abia se coc.

si suferinte-aduc, cu rsul la un loc,

doruri ce dorm adnc si se trezesc,


46/226

46

pentru ca-n piept strain sa plnga tare.

Aduna ceva tainic, apoi mor,

cum moare-un animal, fara-a-ntelege -

dar poate vor avea nepoti n care

crudele vieti s-or prgui, si vei culege,

vei mosteni prin ei iubirea celor

ce orbi si ca n somn si-au daruit-o.

Spre tine curge astfel tot belsugul.

Cum cupa, sus, dintr-un havuz, s-ar revarsa,

mereu, mereu, - cum despletit

s-ar rasfira suvitele de par - n cupa, jos,

astfel n snu-ti cade orisice prisos,

cnd lucruri si gndire se revarsa.


si zvonuri trec, te dibuiesc

si zvonuri trec, te dibuiesc,

trec ndoieli, te-ascund n nori.

Cei trndavi si cei visatori

chiar de-al lor foc se ndoiesc;

ei nu te cred si sovaiesc,

pna nu sngera si muntii.

Dar tu-ti apleci povara fruntii.

Artere-n munti tu ai putea sa tai,

ca semn de-nfricosat judet,


47/226

47

dar pe pagni tu nici un pret

nu pui, nu dai.

Tu sa te lupti nu vrei cu viclenii,

nici cu-al luminii dar sa te desfeti,

caci pe crestini, tu, nici un pret

nu pui, nu tii.

Pe cei ntrebatori tu nu pui pret.

Cu chipul blnd cnd vii,

spre cei mpovarati privesti.


Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine

Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine.

si cei ce te afla, te leaga pe tine

de chip si de gest.

Eu nsa vreau sa te pot pricepe,

cum te pricepe si glia,

cnd prguirea-mi ncepe,

mparatia-ti

e-n prg.

Nu-ti cer nici o desertaciune,

spre-a-mi fi vadit.

stiu ca timpul poarta alt nume

dect acela

tie sortit.


48/226

48

Nu-ti cer minune pentru credinta.

Legilor tale fa-le dreptate,

celor ce sunt din spita n spita,

tot mai nvederate.


Totul va fi puternic iar si mare

Totul va fi puternic iar si mare,

ses neted, ape-adnc unduitoare,

uriasi copacii, zidurile scunde;

si-n vai, la chipuri felurit si tare,

neam de plugari si de ciobani, oriunde.

Nu temple care-l strng pe Domnu-n fiare,

ca pe-un fugar si-l plng n gura mare,

ca pe-o jivina prinsa si ranita -

ci case ce-l primesc pe cel ce bate,

si-un simtamnt de-ofrande nesecate,

n noi si-n orice fapta savrsita.

Nu dor de-o viata dincolo si peste -

doar gnd sa n-aduci mortii profanare,

si, slujitor mereu celor terestre,

sa nu mai fii strain minilor tale.


Din Cartea a treia

Cartea despre saracie si moarte


49/226

49

Fa-ma paznicul departarilor tale

Fa-ma paznicul departarilor tale,

fa-ma sa am pentru pietre-ascultare,

da-mi ochi pe care sa-i desfasor

pe-a marilor tale nsingurare;

sa nsotesc a fluviilor cale

si de pe malurile-asurzitoare,

departe-n zvonul noptii sa cobor...

n tarile-ti pustii sa ma trimiti,

de vnturi nemiloase rascolite,

cu mari mnastiri ce stau ca vesminte

n jurul netraitelor vieti.

Acolo vreau cu pelerinii sa ramn,

prin nici o amagire despartit

sa nu mai fiu de al lor glas si chip,

si-n dosul unui orb batrn,

s-apuc pe-un drum nebanuit.


Caci, doamne, marile orase

Caci, doamne, marile orase

pierdute sunt si despletite;

Ca dintre flacari fuge cel mai mare -

si sa-l aline nu e alinare,

si curg micile-i ore risipite.


50/226

50

Traiesc acolo oameni, traiesc greu si rau,

n case-adnci, si gestu-i nspaimnta,

speriati mai rau ca turma nou nascuta;

respira-afara treaz pamntul tau,

ei nsa sunt si nu mai stiu ca sunt.

Acolo cresc copii pe lnga geamuri,

ascunse-n umbre vesnic cenusii,

si nu stiu ca afara, flori pe ramuri

cheama spre zari, spre vnt, spre bucurii -

si nu pot fi dect copii si-s tristi copii.

Cresc fete-n floare spre necunoscut

si le e dor de calma lor copilarie,

dar nu-i acolo ceea ce-au cerut,

si tremurnd se-nchid pentru vecie.

si n ascunsele odai, din fund,

au zilele maternitatii amagite,

nopti lungi, cu scncet fara voie izvornd,

ani fara lupte, reci, cu forte vlaguite.

si-n plina bezna sta al mortii pat,

si-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare,

si mor ca-n lanturi, mor ndelungat,

si ies din casa ca o cersetoare.


Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura


51/226

51

Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura,

si mor uimiti de-o lume-mpovarata.

si ca se schimba-n hda strmbatura

sursul lor de gingasa faptura,

nu vede nime-n noaptea-nfricosata.

Ei merg pe uliti, njositi, batrni,

de-absurde lucruri carora slujesc,

si hainele pe ei se vestejesc

si-mbatrnesc frumoasele lor mini.

Multimea nu i cruta, i apasa,

desi sunt slabi, cumva sovaitori,

doar cini straini ce nicaieri n-au casa

merg uneori, tacut, n urma lor.

La sute de calai ei sunt ostateci,

si orice ora-i striga si-i arata;

lnga spitale-asteapta singurateci

ziua intrarii, ziua-nfricosata.

Moartea-i aici. Nu cea de odinioara

ce-l atinsese pe copil n mers -

nu mica moarte-n magic nteles;

ci-a lor atrna verde si amara,

ca rodu-n ei ce crud va fi cules.


Da, doamne, fiecarui a sa moarte


52/226

52

Da, doamne, fiecarui a sa moarte,

cea ce se isca din viata-n care

de sens, iubire, chin avut-a parte.


Caci noi suntem doar coaja, frunza doara

Caci noi suntem doar coaja, frunza doara.

Moartea cea mare, ce-i n orisicine,

ea-i acel fruct pe care totu-l mpresoara.

De dragul lui fetite se ridica

si-apar ca un copac dintr-o lauta,

de dorul lui baietii se-nfiripa;

celor ce cresc, femeile le-asculta

spaime, ce nimeni altul nu le ia.

De dragul lui, ceva ce-a fost privit,

chiar de s-a stins demult, va ramnea -

si-oricine-a plasmuit sau a cladit,

pentru-acest fruct o lume deveni,

si ngheta si se topi,

spre el si rasuci lumina toata.

ntreaga inimii caldura-i adunata

n el, si-a creierului alba para.

Dar ngerii tai trec n stoluri, iata,

si verzi fructele toate le aflara.



53/226

53

Din cartea imaginilor

Din partea nti A cartii nti

Introducere

Oricine-ai fi: n seara, vino-afara

din camera, n care totul stii;

n zare, ultima-i casa ta-n seara:

oricine-ai fi.

Cu ochii ce, truditi, au evadat

cu greu din pragul cunoscut, ridici

usor un arbore ntunecat

si-n frunti de cer l pui: zvelt, solitar.

si lumea ai facut. si ea e mare

si ca o vorba, ce-n taceri se coace.

si vrerea ta cum i-a nteles, n pace,

suavi, o, lasa ochii tai sa zboare.


Dintr-un april

Din nou n miresme-i padurea.

Ciocrliile usoare nalta

Cu ele cerul, greu umerilor nostri;

ce-i drept, nca se vedea ziua prin ramuri,

Ct de desearta er -

dar n urma lungilor dupa-amieze,

de ploi ncarcate,


54/226

54

vin auriile, frumoasele

ore-nnoite,

n fata carora, fugind, pe-ndepartate fatade de case

ferestre ranite

se-nchid cu canaturi nfricosate.

Pe urma-i liniste. Chiar ploaia trece cu

pasi lini

peste lucirea tacuta a pietrelor linistite.

Toate zgomotele se ascund de tot adncite

n mugurii ramurilor plini de lumini.


Cavaler

Cavalerul n neagra armura strabate

calare n lumea vuind.

si-afara e totul: ziua, vaile toate

si prieteni si dusmani si-ospete-n palate

si vara si fata si codrul, cetate

de Graal si de mii de ori Marea Divinitate

pe strazile toate domnind.

Totusi, sub platosa cavalereasca,

unde-i inelul cel mai cernit

moartea-i ascunsa si trebuie sa gndeasca,

sa gndeasca:

spada cnd va tsni n sfrsit


55/226

55

prin plasa din fierul cel tare,

liberatoarea spada straina-n avnt,

sa ma salveze din ascunzatoare,

unde attea zile-ntr-un loc

am stat strivita de-acoperamnt -

ca-n urma nsumi sa ma-ntind mare n zare

si sa joc

si sa cnt.


Iubitoarea

Da, spre tine tnjesc. Alunec,

pierzndu-ma din fru,

fara nadejde c-o sa-nclin

sa-nfrunt vreodata ce vine catre mine

ca dinspre tine,

grav, neclatinat si prea strain.

...Acele vremi: o, cum eram doar una,

nimic nu ma chema,

nimic nu ma trada,

iar linistea-mi era a unei pietre

deasupra careia prul cnta-ntr-una.

Acuma insa, n asta primavara,

ceva din nestiutul, tainic an

m-a frnt ncet si prima oara,


56/226

56

ceva mi-a dat sarmana-mi viata

calda, vie,

cuiva n mini, care nu stie

ce nca eri eram.

n romneste de Dan Constantinescu

Logodnica

Iubite, striga-ma, puternic striga-ma!

La geam nu-ti mai lasa logodnica att

n asteptare.

n alei de platani seculare

seara nu mai sta n cale:

sunt goale.

si daca n casa-noptata

sa ma-nchizi n-o sa vii,

din minile mele mprastiata

n gradinile albastrului toata

ma voi risipi...


Tacerea

Minile de mi le ridic, iubito, auzi tu,

auzi, cum fosneste tacerea...

Dar spune-mi,

pentru cei singuratici, orice miscare,

chiar de-i numai o soapta, nu-i oare


57/226

57

prinsa de toate lucrurile marunte,

care, n juru-le, parca la pnda stau ca s-asculte?

Auzi tu, iubito, cum pleoapele-alene le-nchid,

si chiar s-acesta-i un fosnet,

plutind usor pn-la tine.

Auzi tu, iubito, cum ncet, din nou le deschid...

...dar de ce, de ce nu esti lnga mine?

Cea mai ne-nsemnata dintre miscarile mele,

n matasea tacerii, pecetea si-o lasa;

si-n naframa-atinsa a zarii, n departare,

cea mai plapnda-nfiorare si nscrie urma nestearsa.

Rasuflarea mea ca un leagan

nalta stelele si-apoi lin coboara.

Miresmele ce-n juru-mi plutesc

buzele ca un val mi le-ating,

racorindu-le ca un izvor,

iar n catifelarea-albastr-a -nnoptarii

zaresc cum flfie-usor

mini stravezii de ngeri, departe, departe.

si numai pe tine, cea care-ti ai salasul

n adncul adncului gndului meu, n-am parte

sa te aflu n juru-mi.

n romneste de Rodica-Maria Oarda

Muzica


58/226

58

Ce cnti, copile? Prin gradini, deodata,

pasi si porunci soptite s-au ntins.

Ce cnti, copile? Sufletul tau, iata,

n betele sirinxului s-a prins.

De ce-l momesti? Sunetu-i o-nchisoare

n care el tnjeste ostenit.

i-i tare viata, cntul si mai tare,

de dorul tau cu jale sprijinit.

Da-i un ragaz, ca sufletul, cuminte,

sa se ntoarca-n marea-nvalmaseala

unde traia, vast, vesel, nainte

ca tu sa-l prinzi n doina ta domoala.

Cum din aripe tot mai trudnic bate,

tu risipi-vei zborul lui mereu,

si-aripile-i de cntec destramate

n-au sa-l mai poarte peste zidul meu

cnd am sa-l chem spre bucurii ciudate.


Copilarie

si curge timpul scolii-ndelungate,

cu-attea spaime vagi, cu asteptare.

Singuratate, vreme-apasatoare...

si-apoi afara: strazi sclipesc si suna,

si-n piata zvrle apa o fntna,


59/226

59

si n gradina, ce lumi nemasurate.

si n hainuta ta sa treci prin toate,

cum nimeni altul n-a trecut si n-o sa treaca

O, straniu timp, o, vreme ce se-neaca,

o, tu, singuratate.

si sa privesti departe, afara, catre ei:

barbati, femei; barbati, barbati, femei,

copii n vii culori, si nu ca tine;

si-aici o casa, uneori un cine,

si-ncredere si groaza ce mute, oscileaza -:

O, jale fara sens, o, vis, o, groaza,

o, neagra adncime.

si sa te joci asa, inel si cerc si mingi,

n parcul ce paleste blnd n soare,

si pe cei mari din goana sa-i atingi,

salbaticit si orb de alergare,

dar cu pasi tepeni, mici, tacut, pe seara,

sa mergi acasa, strns de mna, tare -:

O, nteles ce tot mai mult dispare,

o, frica, o, povara.

si ore-ntregi, la iazu-ntins si sur

sa-ngenunchezi cu o corabie mica;

sa uiti de ea, caci altele-mprejur

si pnze mai frumoase trec pe unde,


60/226

60

si sa gndesti la chipul mic, obscur,

lucind din iaz ca iar sa se cufunde-:

Copilarie, o, imagini lunecnde,

unde? unde?


Dintr-o copilarie

Amurg - tezaur - n odaie-nchis,

n care sta copilul cufundat.

si mama cnd usor intra, ca-n vis,

n scrin o sticla tremura ciudat.

Simtea cum de odaie-a fost tradata

si-si saruta copilul: Esti aici?...

Apoi priveau speriati nspre clavir,

caci ea cnta un lied cteodata

care-n copil adnc se oglindea.

Sta amutit. Ochi mari si ratacea

pe mna ei ce, plina de inele,

precum ar fi trecut omaturi grele,

pe clapele albe trecea.


Baiatul

As vrea sa fiu ca unul din acei

ce trec prin noapte cu salbateci cai,

cu facle-asemeni unui par balai


61/226

61

ce flfie n vntul goanei lor.

Nainte-as vrea sa stau ca ntr-o luntre,

mare si ca un steag desfasurat.

Sumbru, cu auriul coif brazdat

de iuti sclipiri. si-n rnduri, dupa mine,

zece barbati, de-a mea ntunecime,

avnd aceleasi coifuri schimbatoare,

ba negre, vechi si oarbe, ba stravezii si clare.

si cineva alaturi deschide drum, si tipa

o trmbita ce-n fulgere se zbate,

si ne deschide o grea singuratate,

prin care trecem ca un vis de-o clipa:

n urma noastra case-ngenuncheaza,

n fata ulitele-adnc se-ndoaie,

luam piete cu asalt, ce fug de groaza,

si caii ropotesc, si-i ca o ploaie.


Cina cea de taina

S-au strns n juru-i tulburi si mirati,

iar el se-nchide ca-nteleptii; iata-l

cum dintr-ai lui se smulge, dintre frati,

si ca un fluviu curge-nstrainatul.

l napadeste vechea-nsingurare,

cea care l-a crescut spre fapte-adnci;


62/226

62

iar va umbla printre maslini,

si-atunci l vor lasa cei ce-l iubesc mai tare.

La cea din urma cina i-a chemat

si (cum alunga-mpuscaturi un stol

din lan) cuvntu-i de pe pini a alungat

minile lor: spre el, nelinistit

se-ndreapta-n zbor si mesei dau ocol

si cauta scapare. nsa el

e pretutindeni ca un asfintit.


Din partea a doua A cartii nti

Initiala

Din nesfrsite doruri zboara

fapte sfrsite - fntni slab saritoare -

ce tremurnd, curnd, se-nchina iara.

Dar, cele ce-au tacut odinioara,

fortele noastre vii - se desfasoara

n aceste lacrimi dantuitoare.


De spus cnd adormi

Sa-nvalui vreau n cnt pe cineva,

lnga el sa fiu si sa stau.

si sa te legan vreau si nani ti-as cnta,

si din somn si n somn sa te iau.


63/226

63

n casa numai eu sa fiu anume,

acel ce stie: noaptea a fost rece.

S-ascult afara si-n adnc ce se petrece,

n tine, n padure si n lume.

Se cheama orologiile batnd,

strafundul vezi prin timpul limpezit.

Jos, mai aud un om strain trecnd,

strain, un cine-n somn a tresarit.

n urma e tacere. Eu cobor

ochii mei larg deschisi asupra ta;

ei te tin lin si se desprind usor,

cnd n noapte se misca ceva.


Vecinul

Vioara straina, esti lnga mine?

n cte orase departate, straine,

vorbeste noaptea ta singura catre a mea?

Te cnta sute? Sau cineva?

Sunt n toate orasele de netarmurit

din aceia cari fara de tine

demult n valuri ar fi pierit?

si de ce ma loveste pururi doar pe mine?

De ce sunt eu vecinul acelor, mereu,

cari te silesc sa cnti, cu fete-nfricate


64/226

64

si spre a spune: viata-i un lucru mai greu

dect greutatea lucrurilor toate.


Pont du carrousel

Omul orb care sta pe pod si pare

fruntariu-al unui anonim regat,

poate-i acel, pururea neschimbat,

n jurul caruia stau straja-n zare

stelarul ceas si-astralul punct ceresc.

Caci toate-n juru-i curg, se pierd, lucesc.

El este nteleptul neclintit,

pe multe cai crucise asezat;

intrarea n infernu-ntunecat

la un popor ce ni l-am plasmuit.


Tnguire

O, ce departe-s toate

si trecute de mult.

Eu cred ca steaua de la care

primesc lumina, n singuratate

de mii de ani a disparut.

n luntrea care a trecut

mi s-a parut ca se rostea

o taina nspaimntatoare.


65/226

65

n casa un ceasornic a batut...

n care casa oare?...

As vrea

sa ies din inima mea,

sa stau sub cerul linistit si mare.

si sa ma rog as vrea.

si poate una dintre stele

exista cu adevarat

si cred c-as sti pe-aceea dintre ele

care singura a durat,

si-asemeni unui alb oras ndepartat

n ceruri sta la capatul razei...


Singuratate

Singuratatea ca o ploaie-mi pare.

Din mari ea suie catre nserare;

si din cmpii pierdute-n departare

suie la cer, statornicu-i lacas.

si-abia din cer se lasa pe oras.

si ploua-n ora vag crepusculara,

cnd toate strazile spre zori se-ndreapta,

cnd trupuri ce nimica nu aflara,

dezamagit si trist se trag deoparte;

cnd oameni care se urasc de moarte


66/226

66

dorm n acelasi pat, att de-aproape:

singuratatea trece-atunci pe ape...


Zi de toamna

E vremea, Doamne! Vara a fost lunga.

Arunca-ti umbra peste cadranele solare

si vnturile pe cmpii le-alunga.

Da fructelor din urma porunci sa fie pline;

mai da-le doua zile de la sud,

ndeamna-le s-ajunga coapte bine,

si toarna dulce suc n vinul crud.

De-acum cel fara casa mereu pribeag va fi.

Cel singur va fi singur vreme lunga,

va sta de veghe, lungi scrisori va scri

si prin alei mereu va rataci, nelinistit,

cnd frunzele s-alunga.


Amintire

si iarasi astepti, astepti ce pare menit

viata sa ti-o mareasca la nesfrsit.

Astepti ce de alta tarie tine,

ce-i unic, puternic din cale-afara,

trezirea pietrelor,

adncimi ntoarse spre tine.


67/226

67

n culoare crepusculara

pe etajere apun

volumele-n aur si brun.

La tari te gndesti, ce-ai strabatut,

la chipul si la vesmntul

unor femei pe cari iar le-ai pierdut.

si stii dintr-o data: aceasta a fost.

si te ridici si-n fata vezi spaima,

figura si taina

unor ani ce-au trecut.

n romneste de Lucian Blaga

Toamna

Cad frunzele, cad de departe, parca

s-ar vesteji n ceruri gradini ndepartate;

cu gesturi de negare cad mereu.

si cade-n nopti adnci pamntul greu

de lnga stele n singuratate.

Noi toti cadem. Mna de colo cade.

si altele, si toate, rnd pe rnd.

Dar este Unul care tine-n mna

caderea asta, nesfrsit de blnd.


La marginea noptii

Odaia mea si-aceasta toata


68/226

68

nemarginire nnoptata

e-acelasi spatiu. Sunt o struna mare

peste largi, fosnitoare

rezonante-ncordata.

Lucrurile-s trupuri de viori,

n care ntunericul vibreaza;

plns de femei n umbra lor viseaza

si n adncul lor de multe ori

prin somn se zbate ura adunata

de neamuri ntregi...

Puternic voi vibra deodata,

si-atuncea mprejurul meu

totul se va cutremura,

si duhul lucrurilor va zbura

catre lumina care rasare

din sunetul meu

si care prin strmte, sterpe sparturi,

n vechile guri

de prapastii profunde,

mereu,

patrunde...


Pas nainte

si iar da vuiet viata-mi, din strafund,


69/226

69

de parc-ar curge-n maluri mai largite.

si lucrurile, tot mai nrudite,

imaginile mai patrunse-mi sunt.

Mai intim sunt cu tot ce nu-i cuvnt:

si simturile-ajung chiar sa-mi patrunda

ca pasarile-n vntul din stejar,

si-n luciul frnt al iazului cel clar,

simtirea mea cu pestii se cufunda.


Presimtire

Sunt ca un steag nconjurat de zari.

Simt vnturile care vin din departari;

le voi trai n timp ce lucrurile jos nici nu se misca;

usile se-nchid nca domol si-n sobe-i tacere;

nu tremura nca ferestrele si praful e des.

Eu stiu de pe-acuma furtunile si sunt zbuciumat ca o mare.

si ma desfasur si-n mine m-avnt

si ma desfac din mine si sunt

singur n furtuna cea mare.


Amurg n Skania

Parcul e sus. Ca dintr-un foisor,

din umbra lui acuma ma cobor

si ies n ses si n amurg si-n vnt,


70/226

70

acelasi vnt pe care-l simt si norii,

apele limpezi si aripa morii

ce-n zarea cerului se nvrteste.

Acuma sunt si eu un lucru-n mna lui,

din toate-aceste ceruri cel mai marunt. - Priveste:

Acesta e un singur cer?

O limpede, albastra nesfrsire

pe care-alearga nouri stravezii,

si-ngramadiri de alb din cnd n cnd,

si-n zare tonu-acela cenusiu, subtire,

pe fondul roz al serii ondulnd,

si peste toate calma stralucire

a soarelui care apune.

Stranie alcatuire

n sine zbuciumata si sprijinita-n sine,

cu aripi uriase si chipuri si cortine,

si munti n fata celor dinti stele,

si-o poarta-n departari adnci,

pe unde doar pasarile daca pot patrunde...


Ora grava

Cel care-acum, undeva, plnge n lume,

fara rost plnge n lume,

ma plnge pe mine.


71/226

71

Cel care-acum, undeva, rde n noapte,

fara rost rde n noapte,

rde de mine.

Cel care-acum, undeva, pleaca n lume,

fara rost pleaca n lume,

pleaca spre mine.

Cel care-acum, undeva, moare n lume,

fara rost moare n lume,

se uita la mine.


Din partea a doua A cartii a doua

Cntecul idiotului

Ei nu ma opresc. Ma lasa, pot trece.

Ei spun ca nimic nu se poate petrece.

Ce bine.

Nimic nu se poate petrece. Totul se misca rotund,

nencetat n jurul Duhului Sfnt,

al aceluia (stii care sfnt) -

ce bine.

Nu ntr-adevar, sa nu se creada c-ar fi

oarecare primejdii aci.

Asa-i, mai e si sngele din mine.

Sngele-i greu, sngele-i cazna cea mai grea,

cred uneori ca nu voi mai putea.


72/226

72

(Ce bine.)

Ah, dar ce minge frumoasa, ce minge;

ros univers se-aprinde, se stinge.

C-ati nascocit-o e bine.

Daca strigi catre ea, oare vine?

si toate cum se poarta de ciudat,

se-amesteca si iar s-au departat,

prietenos, putin ncetosat;

ce bine.


Cititorul

Citeam de mult. De-atunci de cnd acea

ploioasa dup-amiaza la geamul meu zacea.

Afara vntul nu-l mai auzeam:

era grea cartea-n care m-adnceam.

Priveam n foi ca-n niste chipuri care

se-ntuneca de multa chibzuire,

si-ncetinita, vremea ma priveghea-n citire.

Deodata filele-s stralucitoare,

si-n loc de-a sirurilor nclcire:

amurg, amurg eu vad n fiecare.

Dar nu vreau nca sa ma uit afara,

si rndurile cartii ncep sa se desfaca,

si vorbele din siruri se desprind


73/226

73

si se rostogolesc si-n voie pleaca...

si stiu acum ca ceruri mari se-ntind

peste gradinile stralucitoare,

si peste tot e nc-o data soare.

si iata noaptea vine, varatica si-adnca,

ce e razlet n grupuri marunte se aduna,

pe drumuri lungi, ca umbre trec oameni mpreuna,

si straniu de departe s-aude cum rasuna,

multiplicat, putinul care se ntmpla nca.

si cnd acum ridic din carte ochii,

nimic nu e ciudat si totu-i mare.

Tot ce exist-afara stiu eu aici de mult,

si-aici, si-acolo lumea e fara de hotare;

iar eu cu-aceste toate m-amestec tot mai mult;

privirea mea pe lucruri cnd se lasa,

pe grava lor simplicitate,

pamntul din el nsusi parc-ar rvni sa iasa

si sa cuprinda cerurile toate,

si prima stea e-asemeni cu cea din urma casa.


Oarba

Strainul:

si nu ti-i groaza sa vorbesti de asta?

Oarba:


74/226

74

Nu.

De-atunci e-atta vreme! Alta era aceea

care vedea, care traia privind,

care-a murit.

Strainul:

si oare a murit de-o moarte grea?

Oarba:

E cruda moartea pentru cei care n-o cunosc.

Fii tare chiar cnd moare un strain.

Strainul:

si ea a fost straina pentru tine?

Oarba:

Mai bine spus: mi-a devenit straina.

Moartea nstraineaza chiar pe copil de mama...

si totusi a fost groaznic n cele dinti zile.

ntregu-mi trup era ranit. si lumea

care-nfloreste si se coace-n lucruri

a fost din mine smulsa cu tot cu radacini,

si parca mpreuna cu inima mea nsasi;

eram ca un pamnt scurmat, sorbind

ploaia rece-a lacramilor mele

care din ochii morti curgea mereu

si molcom, cum din cerurile goale,

cnd moare Dumnezeu, se surpa norii.


75/226

75

Larg mi era auzul si spre orice deschis.

Auzeam lucruri care nu se pot auzi:

vremea care curgea prin parul meu,

tacerea rasunnd n sticle fine;

pe mna mea simteam alunecnd

suflarea unei roze mari si albe.

si tot mereu gndeam: e noapte, noapte,

si mi parea ca vad o dunga alba

crescnd, ca o lumina a zilei, tot mai mult;

si mi se mai parea ca merg spre zorii

pe care i tineam n mini demult.

si desteptam pe mama cnd somnul cteodata

cadea greoi de pe fata mea ntunecata;

si i spuneam mamei: Vina

si fa lumina!

si ascultam. Tacerea mult timp m-acoperea,

si pernele ca piatra pareau de tari si grele,

si-apoi credeam deodata ca vad luciri de stele:

era doar plnsul greu al mamei mele,

la care nu m-as mai gndi, dac-as putea.

Lumina! fa lumina! Strigam adesea-n vis:

S-a prabusit vazduhul. Ia-mi vazduhul

de pe fata si de pe piept.

Ridica-l, ridica-l bine,


76/226

76

da-l iarasi stelelor, sus.

Nu pot trai asa cu cerul pe mine.

Dar oare, mama, am vorbit cu tine?

Sau cu cine-atunci? Cine-i aici? Cine s-ascunde

n dosul perdelei? - Iarna e, mama?

Furtuna, mama? Noapte? Raspunde!

Sau e lumina zilei! Lumina zilei!

Fara mine! Cum poate sa fie ziua fara mine?

Nu lipsesc eu oare de nicaieri?

Nu-ntreaba nimeni de mine?

Oare toata lumea ne-a uitat?

Ne-a uitat?... Dar tu esti aici.

ie nu-ti lipseste nimic, nu-i asa?

Toate lucrurile se grabesc

sa multumeasca fata ta.

Cnd ochii tai se odihnesc,

orict le-ar fi somnul de greu,

ei pot din nou sa se deschida.

...Ai mei tac mereu.

Florile mele si vor pierde culoarea.

Oglinzile mele vor ngheta.

In cartile mele rndurile se vor nclci.

Pasarile mele pe strazi vor rataci

si se vor lovi de ferestre straine.


77/226

77

Nimic nu mai este prieten cu mine.

Totul ma paraseste.

Sunt ca o insula.

Strainul:

si eu de departe pe mare-am venit.

Oarba:

Cum? Catre insula ai venit?

Strainul:

Sunt nca n luntre.

Domol am rezemat-o de mal

- de tine. Se misca lovita de val;

steagul ei fllfie catre pamnt.

Oarba:

O insula sunt si singura sunt.

si sunt bogata.

La nceput, cnd vechile cai cercetate

erau nca n nervii mei, desfundate

de multa ntrebuintare,

suferinta mea era mare.

Din inima mea totul se revarsa

si nu stiam eu singura-ncotro;

apoi pe toate le-am gasit pe rnd,

toate simtirile, si tot ce sunt

s-a adunat, ngramadindu-se si strignd


78/226

78

la mpietritii ochi fara priviri,

toate-ademenitele mele simtiri...

Nu mai stiu daca ani de zile au trecut

dar stiu bine zilele-n care

s-au ntors iarasi sovaitoare

si cnd pe nimeni n-au mai cunoscut.

Pe urma drumul catre ochi s-a sters.

si nu-l mai stiu acum nici eu.

Acuma nlauntrul meu,

ca niste convalescenti bucurosi de mers,

colinda fara grija toate

simtirile, plimbndu-se-mpacate

prin casa-ntunecata a trupului meu.

Unele din ele citesc amintiri.

Cele mai tinere privesc afara.

Oriunde-ajung la marginile mele,

haina mea e de sticla clara.

Fruntea mea vede, mna mea citeste

poeme n alte mini.

Piciorul meu vorbeste cu pietrele pe care paseste.

Glasul meu ia cu el

toate pasarile zilnicelor ziduri.

Nu mai duc lipsa de nimic.

Toate culorile sunt talmacite


79/226

79

n zgomot si n miros.

si ele suna mult mai frumos,

dect sunetele-obisnuite.

O carte la ce mi-ar fi de folos?

Rasfoieste vntul copacii

si vorbele lor eu le stiu,

si le repet ncet de multe ori.

si moartea care ochii i rupe ca pe flori

nu mai gaseste ochiul meu pustiu.

Strainul (ncet):

stiu.

n romneste de Al. Phillippide

Epilog

Mare e moartea

peste masura.

Suntem ai ei

cu rsul n gura.

Cnd, arzatoare, viata

ne-o credem n toi,

moartea, n miezul fiintei,

plnge n noi.

n romneste de Lucian Blaga

Din poezii noi


80/226

80

Cntec de iubire

Cum sa opresc sufletul meu spre a

nu se urni cu-al tau? Cum sa-l sui oare

deasupra ta spre un alt ideal?

Ah, ct de mult sa-l crmuiesc as vrea

la tarmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l

pune-ntr-un loc strain, tacut si care

sa stea, cnd profunzimi vibrezi n val.

si totusi, ce pe tine si pe mine

ne misca, stie - arcus - sa ne mbie,

din doua coarde unic sunet dnd.

Ce instrument ne tine-n acordare?

si care-artist n mna

Versuri de Rainer Maria Rilke

Documents

Transcript of Versuri de Rainer Maria Rilke