Uniunea Africana
-
Upload
cristina-monul -
Category
Documents
-
view
203 -
download
5
description
Transcript of Uniunea Africana
Deşi formele de identificare etnică, culturală şi religioasă sunt foarte vechi în Africa,
autodeterminarea popoarelor de pe acest continent este o realitate subsumabilă dinamicii politicii
şi relaţiilor internaţionale din secolul al XX-lea. Mai precis, se circumscrie acţiunilor legate de
fenomenul decolonizării. Autodeterminarea popoarelor ar trebui să conducă - în principiu, cel
puţin – la pacificarea relaţiilor internaţionale şi la crearea unui climat de echilibru, de încredere şi
de securitate, în conformitate cu principiile dreptului international.
Sfârşitul anilor ‘50 şi începutul anilor ‘60 au marcat, pe de o parte, debutul decolonizării
şi, în consecinţă, naşterea unor state-naţiuni, dar, pe de altă parte, au favorizat apariţia
revendicărilor teritoriale de către vechile triburi, a disensiunilor etnice ce au atins apogeul sub
forma războaielor civile. Resimţind pericolele pe care le antrena noua configuraţie politică,
socială şi economică, liderii a treizeci şi două de state africane au decis, la 25 mai 1963, unirea
eforturilor de emancipare sub egida Organizaţiei Unităţii Africane.
Ideea constituirii unei structuri continentale apăruse încă din 1957, când Kwame
Nkrumah, luptând pentru eliberarea Ghanei, a reuşit să ofere independenţa primului stat al
Africii negre şi, implicit, un exemplu altor teritorii ce îşi propuseseră acelaşi ideal. Acelaşi lider
african teoretizase esenţa panafricanismului într-un text-manifest, intitulat ,,I Speak of Freedom”.
În opinia sa, panafricanismul trebuia să-şi găsească expresia politică sub forma unităţii tuturor
statelor africane independente. Tot el a convocat, în decembrie, prima conferinţă a tuturor
popoarelor africane, precursoarea OUA. Pe temelia Organizaţiei Unităţii Africane va apărea, în
2002, Uniunea Africană.
Uniunea Africana este o grupare de 54 de state africane, singurul stat din Africa ce nu
face parte din aceasta organizatie fiind Maroc (pentru că nu recunoaște Republica Arabă
Democrată Saharawi. (Sahara Occidentală). ). In 9 iulie 2002, aceasta uniune a luat locul
Organizatiei Uniunii Africane. Creată după modelul Uniunii Europene, scopurile sale sunt
promovarea democrației, drepturile omului și dezvoltarea pe continentul african, în special
pentru mărirea nivelului investițiilor străine prin intermediul programului numit- Noul
Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD).
Viziunea Uniunii Africane este : "O Africă integrată, prosperă și pașnică, condusă de
către cetățenii săi proprii, reprezintă o forță dinamică pe arena mondială."
Organizaţia poate suspenda exercitarea drepturilor unor state, din motive ce ţin de
politica internă (lovituri de stat, proces electoral incorect) sau externă (subminarea demersurilor
UA în planul securităţii regionale). Cele patru state cărora, în urma loviturilor de stat, le-au fost
suspendate drepturile sunt Guineea (2008), Madagascar (2009), Eritreea (2009) şi Niger (2010).
Dacă este remediată situaţia politică, statele pot cere oricând reintrarea în drepturi.
Cele 14 obiective, menţionate în articolul 3 din Carta Uniunii Africane, actul constitutiv al
organizaţiei, sunt următoarele: a) realizarea unei mai mari unităţi şi solidarităţi între ţările
africane şi între popoarele Africii; b) apărarea suveranităţii, integrităţii teritoriale şi
independenţei statelor membre; c) accelerarea integrării politice şi socio-economice a
continentului; d) promovarea şi apărarea poziţiei ţărilor africane în privinţa chestiunilor de
interes pentru continent şi pentru popoarele sale; e) favorizarea cooperării internaţionale, ţinând
cont de Carta Naţiunilor Unite şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; f) promovarea
păcii, securităţii şi stabilităţii pe continent; g) promovarea principiilor şi instituţiilor democratice,
a participării poporului şi a unei guvernări eficiente; h) promovarea şi protejarea drepturilor
omului şi ale popoarelor, conform textului Cartei Africane a Drepturilor Omului şi a
Popoarelor şi altor instrumente pertinente relative la drepturile omului; i) crearea de condiţii
propice pentru dezvoltarea continentului, astfel încât Africa să joace un rol propriu în economia
mondială şi în negocierile internaţionale; j) promovarea unei dezvoltări durabile în plan
economic, social şi cultural, cât şi integrarea economiilor africane; k) promovarea cooperării şi
dezvoltarea în toate domeniile activităţii umane, în vederea ridicării nivelului de viaţă al
popoarelor africane; l) coordonarea şi armonizarea politicilor între Comunităţile economice
regionale existente şi viitoare, pentru realizarea graduală a obiectivelor Uniunii; m) accelerarea
dezvoltării continentului prin promovarea cercetării în toate domeniile, în special în înalta
tehnologie; n) colaborarea cu partenerii internaţionali, în vederea eradicării maladiilor şi pentru
promovarea sănătăţii pe continent (art. 3. Carta UA).
Principiile pe baza cărora funcţionează Uniunea Africană, trebuind să orienteze organizaţia în
îndeplinirea obiectivelor propuse şi în desfăşurarea activităţilor sale, sunt menţionate în articolul
4 alCartei. Acestea sunt: a) Egalitatea suverană şi interdependenţa tuturor statelor membre ale
Uniunii; b) Respectarea frontierelor existente în contextul accesului la independenţă; c)
Participarea popoarelor africane la activităţile Uniunii; d) Punerea în practică a unei puteri
comune de apărare pentru continentul African; e) Reglementarea paşnică a diferendelor între
statele membre ale Uniunii, prin mijloace adecvate ce pot fi decise prin conferinţe ale Uniunii; f)
Interzicerea recurgerii sau a ameninţării cu recurgerea la forţă între statele membre ale Uniunii;
g) Neintervenţia unui stat membru în afacerile interne ale unui alt stat membru; h) Dreptul
Uniunii de a interveni într-un stat membru, la decizia Conferinţei, în anumite circumstanţe grave:
crime de război, genocid şi crime împotriva umanităţii; i) coexistenţa paşnică a statelor
membre ale Uniunii şi dreptul lor de a trăi în pace şi securitate; j) Dreptul statelor membre de a
solicita intervenţia Uniunii pentru a restaura pacea şi securitatea; k) Promovarea autodependenţei
colective în cadrul Uniunii; l) Promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei; m) Respectarea
principiilor democratice, a drepturilor omului, a statului de drept şi a guvernării eficiente; n)
Promovarea justiţiei sociale pentru asigurarea unei dezvoltări economice echilibrate; o)
Respectarea caracterului sacrosanct al vieţii umane şi respingerea asasinatelor politice, a actelor
de terorism şi a activităţilor subversive; p) condamnarea şi respingerea schimbării
neconstituţionale de guvern (art. 4, Carta UA).
Structura instituţională a Uniunii Africane, realizată în conformitate cu prevederile
actului constitunv, este asemănătoare modelului classic al organizaţiilor internaţionale
interguvernamentale. Totuşi, Adunarea Uniunii, Consiliul Executiv, Parlamentul Panafrican,
Curtea de Justiţie, Comisia, Comitetul reprezentanţilor permanenţi, Comitetele tehnice
specializate, Consiliul economic, social şi cultural, instituţiile financiare, prin însăşi denumirea
pe care o poartă, par să aibă drept model instituţiile Uniunii Europene. Africană a preluat câteva
dintre trăsăturile instituţionale ale antecesoarei sale, Organizaţia Unităţii Africane, pe care le-a
completat şi reformat
Uniunea Africana (UA) si-a ales un nou lider: Nkosazana Dlamini-Zuma devendind
astfel prima femeie sud-africana din lume care detine o astfel de functie.Nkosazana Dlamini-
Zuma, , in varsta de 63 de ani, a fost ministru de Externe si fosta sotie a presedintelui Jacob
Zuma. Ea o obtinut 37 de voturi, cu trei mai mult decat majoritatea ceruta.
Unul dintre ogranele principale ale UA este Adunarea.
Conferinţa/Adunarea Uniunii Africane, compusă din şefii statelor şi guvernelor statelor
membre sau reprezentanţii acestora şi prezidată, anual, de către un şef de stat ales, constituie
organismul suprem al Uniunii (a se vedea art. 6, Carta UA). Asemenea conferinţelor altor
organizaţii, se reuneşte o dată pe an în sesiune ordinară şi, la cererea unui stat, sub aprobarea a
două treimi, se poate reuni în sesiune extraordinară. Printre atribuţiile Conferinţei, ale cărei
decizii sunt luate prin consens sau conform unei majorităţi de două treimi (art. 7.1, Carta UA), se
numără: a) definirea politicilor comune ale Uniunii; b) primirea, examinarea şi luarea deciziilor
în privinţa rapoartelor şi a recomandărilor altor organisme ale Uniunii şi luarea deciziilor în
această privinţă; c) examinarea cererilor de adeziune la Uniune; d) crearea oricărui organism al
Uniunii; e) asigurarea controlului asupra punerii în practică a politicilor şi deciziilor Uniunii şi
supravegherea aplicării lor de către toate statele member; f) adoptarea bugetului Uniunii; g)
formularea directivelor Consiliului executiv în privinţa gestiunii conflictelor, a situaţiilor de
război şi a altor situaţii de urgenţă, cât şi în ceea ce priveşte restaurarea păcii; h) numirea şi
înlăturarea din funcţie a judecătorilor Curţii de Justiţie; i) numirea preşedintelui sau a
vicepreşedinţilor şi a comisarilor Comisiei, precum şi determinarea funcţiilor, a mandatelor
acestora (art. 9.1, Carta UA).
Ales în martie 2004, Parlamentul Panafrican (Parliamentary Parliament) s-a constituit
în martie 2004 inițial având sediul la Addis Abeba în Etiopia. Acum are sediul la Midrand,
Johannesburg, în Africa de Sud. Din 2004, această instituţie primeşte un spor de prerogative,
înlocuind rolul pur consultativ pe care l-a avut timp de doi ani (2002-2004). Constituirea acestui
Parlament a fost inspirat de o viziune de a oferi o platformă comună pentru popoarele africane și
ca aceștea să fie mai implicați în discuții și la procesul de luare a deciziilor cu privire la
problemele și provocările cu care se confruntă continentul. Parlamentul Panafrican este
considerată instituţia ce asigură participarea popoarelor africane la procesul decizional al
Uniunii . Parlamentul este compus din 235 de reprezentanţi aleşi de legislativele celor 47 de state
ce au fost de acord cu existenţa sa şi nu aleşi, în mod direct, de către populaţia statelor membre.
Parlamentul Panafrican este actualmente prezidat de Bethel Nnaemeka Amadi. Funcţionarea sa
este asigurată de zece comitete permanente specializate, biroul Parlamentului și secretariatul.
Biroul este compus din președinte patru vicepreşedinţi (din câte un stat pentru fiecare parte a
continentului - nord, vest, sud şi est. Președintele actual al Parlamentului este de Hon. Bethel
Nnaemeka Amadi, deputat, din Nigeria, care reprezintă regiunea de Vest Africane. Hon. Roger
Nkodo Dang, MP, Prim-vicepreședinte, din Camerun care reprezintă regiunea Africii Centrale.
Hon. Moustafa El Gendy, MP, al doilea vice-președinte, din Egipt, care reprezintă Regiunea de
Nord din Africa. Hon. Loide L. Kasingo, MP, Vice-președinte al treilea, din Namibia, care
reprezintă regiunea Africii de Sud. Hon. Juliana Kantengwa, MP, Vice-președinte al patrulea, din
Ruanda, care reprezintă regiunea de Est Africa. Comitetele permanente, specializate în domeniile
agricol, financiar, comercial, de cooperare şi relaţii internaţionale, transport şi industrie, social,
educaţional şi cultural, familie, justiţie şi drepturile omului şi în domeniul procedurilor instituţiei,
prezintă o structură tripartită – preşedinte, vicepreşedinte şi un raportor ce asigură coordonarea
fiecăruia. În îndeplinirea funcțiilor sale, Parlamentul UA este asistat de Secretariatul.
Secretariatul este compus din: Grefier, Doi Grefieri adjuncți și personalul de sprijin și alți
functionari. Funcții ale Grefier: În calitate de șef al Secretariatului, Grefierul:
organizează alegerile președintelui și vicepreședinților;
este responsabil în fața Parlamentului pentru problemele de contabilitate;
supraveghează personalul Secretariatului;
reușește zi cu zi sa realizeze afacerile administrative ale Parlamentului. Etc.
Limbi de lucru sunt: arabă, engleză, franceză, Kiswahili, portugheză și spaniolă.
Votarea în Parlament vor fi guvernate de următoarele principii:
1. fiecare membru dispune de un vot;
2. deciziile se va face prin consens; în cazul în care nu există un consens, deciziile se fac
cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți;
4. în cazul în care există un număr egal de voturi președintele secției de votare va avea un
vot decisiv.
Funcții ale Parlamentului Pan-African:
Acționeze în vederea armonizării sau coordonarea legislațiilor statelor membre;
Să facă recomandări menite să contribuie la realizarea procesului de integrare în
Africa;
Încurajeze buna guvernare, transparența și responsabilitatea în interiorul statele
membre;
Familiarizați popoarele din Africa, cu obiectivele și politicile care vizează
integrarea continentul african, în cadrul stabilirii și dezvoltării Uniunii Africane;
Promovarea coordonarea și armonizarea politicilor, măsurilor, programelor și
activităților de forum parlamentar din Africa
Membrii
1.People’s Democratic Republic of Algeria
2. Republic of Angola
3. Republic of Benin
4. Republic of Botswana
5. Burkina Faso
6. Republic of Burundi
7. Republic of Cameroon
8. Republic of Cape Verde
9. Central African Republic
10. Republic of Chad
11. Islamic Federal Republic of the Comoros
12. Republic of the Congo
13. Republic of Côte d’Ivoire
14. Democratic Republic of Congo
15. Republic of Djibouti
16. Arab Republic of Egypt
17. State of Eritrea
18. Federal Democratic Republic of Ethiopia
19. Republic of Equatorial Guinea
20. Republic of Gabon
21. Republic of The Gambia
22. Republic of Ghana
23. Republic of Guinea
24. Republic of Guinea Bissau
25. Republic of Kenya
26. Kingdom of Lesotho
27. Republic of LiberiaConstitutif Act of African Union
28. Great Socialist People’s Libyan Arab Jamahiriya
29. Republic of Madagascar
30. Republic of Malawi
31. Republic of Mali
32. Islamic Republic of Mauritania
33. Republic of Mauritius
34. Republic of Mozambique
35. Republic of Namibia
36. Republic of Niger
37. Federal Republic of Nigeria
38. Republic of Rwanda
39. Sahrawi Arab Democratic Republic
40. Republic of Sao Tome and Principe
41. Republic of Senegal
42. Republic of Seychelles
43. Republic of Sierra Leone
44. Republic of Somalia
45. Republic of South Africa
46. Republic of Sudan
47. Kingdom of Swaziland
48. United Republic of Tanzania
49. Republic of Togo
50. Republic of Tunisia
51. Republic of Uganda
52. Republic of Zambia
53. Republic of Zimbabwe
53. Republic of ZimbabweКонец формы
Bibliografie:
African Union http://www.au.int/en/
Pan-African Parliament http://www.au.int/en/organs/pap
The Assembly http://www.au.int/en/organs/assembly
http://www.pan-african-parliament.org/
African Union chooses first female leader
http://www.guardian.co.uk/world/2012/jul/16/african-union-first-female-leader
African Union http://www.guardian.co.uk/world/africanunion