Tiberiu-Iulian IVANCEA
Transcript of Tiberiu-Iulian IVANCEA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”
Comisar şef de poliţie Tiberiu – Iulian IVANCEA
T E Z A D E D O C T O R A T -rezumat-
TEMA: “ GEOPOLITICA RESURSELOR ENERGETICE ŞI
IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII”
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Gl (r) prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI
Teză elaborată în vederea
obţinerii titlului de DOCTOR
în Ştiinţe Militare şi Informaţii
- Bucureşti 2014 -
NESECRET
2
CUPRINS
INTRODUCERE ________________________________________________________5
CAPITOLUL I. SECURITATEA ENERGETICĂ ŞI DIMENSIUNEA SA ECONOMICĂ 10
1.1. Securitatea energetică ___________________________________________________10
1.1.1. Evoluţia conceptului _________________________________________________10
1.1.2. Principii-cheie ale securităţii energetice ?___________________________________12
1.1.3. Resurse alternative - apariţie şi utilizare _______________________________13
1.2. România şi criza economică mondială în contextul energetic ___________________22
1.2.1. Apariţia crizelor energetice-factori generatori _______________________________22
1.2.2. Interesele economice în regiunea Mării Negre. _________________________25
1.3. Zona lărgită a Mării Negre - zonă cu important potenţial energetic _____________34
1.3.1. Caracteristici geopolitice ___________________________________________34
1.3.2. Zona Mării Negre – zonă de interes politic, economic şi militar _____________37
1.3.3. Factori de risc la adresa securităţii naţionale _______________________________39
1.3.4. Securitatea maritimă în zona Mării Negre _______________________________44
1.3.5 Evoluţii privind stabilitatea şi securitatea în zona Mării Negre. Surse de conflict ____47
CAPITOLUL 2. GEOSTRATEGIA PUTERILOR ENERGETICE GLOBALE ŞI
REGIONALE _____________________________________________________________52
2.1. Geostrategia puterilor energetice globale ____________________________________52
2.1.1. SUA _______________________________________________________________52
2.1.2. China ____________________________________________________________62
2.1.3. Rusia ______________________________________________________________72
2.2. Geostrategia puterilor energetice regionale ______________________________80
2.2.1. Zona Mării Caspice ________________________________________________80
2.2.2. Zona Golfului Persic ________________________________________________84
2.3. Geostrategia energetică a UE __________________________________________93
NESECRET
3
2.3.1. Securitatea energetică a UE __________________________________________93
2.3.2. Politica energetică a UE __________________________________________98
CAPITOLUL 3. INDUSTRIA GAZELOR NATURALE NECONVENŢIONALE –
EXPLORAREA GAZELOR DE ŞIST ŞI A GAZELOR NATURALE LICHEFIATE_105
3.1 Gazele de şist: fracturarea pieţei gazelor naturale convenţionale ________________106
3.1.1. Prezentare generală şi impact global __________________________________107
3.1.2. Obstacole în extracţia gazelor de şist __________________________________112
3.1.3. Perspective pentru extracţia europeană __________________________________116
3.2 Gazul natural lichefiat: securitate în lichiditate ____________________________121
3.2.1 Prezentare generală şi impact global __________________________________121
3.2.2 Obstacole în calea investiţiilor ________________________________________124
3.2.3. Perspectivele de expansiune a gazului natural lichefiat (GNL) european ___128
3.3 Implicaţiile politice ale modificării podului energetic _____________________134
3.3.1. Rusia: Moscova va accepta această modificare ? _____________________135
3.3.1.1. Politici interne _____________________________________________135
3.3.1.2. Relaţiile externe _____________________________________________141
3.3.2. Regiunea Caspică: pe viitor „o nouă Mare a Nordului” _______________146
3.3.2.1. Relaţiile externe _____________________________________________147
3.3.2.2. Politicile interne _____________________________________________149
3.3.3. Uniunea Europeană: liberalizarea pieţei – infrastructură critică _________150
3.3.3.1 . Politicile interne _____________________________________________150
3.3.3.2. Relaţiile externe _____________________________________________157
CONCLUZII
_______________________________________________________________164
BIBLIOGRAFIE ___________________________________________________179
ACRONIME ŞI ABREVIERI _______________________________________186
NESECRET
5
INTRODUCERE
Creşterea importanţei factorului energetic cu privire la politicile globale din
ultima vreme, susţinută cu sporirea proceselor de dezvoltare şi reformatare
geopolitică a spaţiului global – este o direcţie tot mai pregnantă, dar şi firească a
prezentului nostru, care actualizează în mod inedit chestiunea securităţii
naţionale şi dimensiunea pe care o capătă acea sta în politica externă.
În circumstanţele actuale reconturarea puterilor geopolitice, apelarea la
chestiunea securităţii naţionale, ce acumulează în sine un element geopolitic de
o importanta specială, ne indică, mai întâi de toate, faptul că supravieţuirea
fizică a statului, ca parte integrantă a sistemului politic internaţional, depinde în
mare măsură de resursele disponibile şi de posibilităţile şi capacităţile de a le
valorifica.
Tema actuală a acestei teze este impusă de nevoia conştientizării a trei
elemente constituente ale relaţiilor actuale internaţionale, ce sunt necesare
pentru o construire unitară a ordinii mondiale policentrice şi ca una dintre
dispoziţiile de organizare şi dezvoltare a acesteia. Cele trei componente de care
discutam sunt: „securitatea energetică” şi „geostrategia puterilor energetice” şi
„noile resursele energetice”.
Problemele vechi şi controversate ale lumii contemporane – boom-ul
demografic, necontrolat în anumite zone ale planetei şi îmbătrânirea accentuată
a populaţiei în alte zone, lipsa resurselor de apă, reducerea rezervelor de hrană,
diminuarea resurselor energetice, precum şi degradarea accentuată a mediului pe
areale extinse s-au acutizat şi au devenit probleme deosebite, cu efecte
nebănuite.
În ultimele decenii ale secolului XX, alte fenomene şi-au făcut apariţia:
terorismul, crima organizată şi proliferarea armelor de nimicire în masă.
Complementar, intensificarea conflictelor locale şi regionale, determinate
de cauze de natură etnică, religioasă, teritorială sau ideologică, cu un puternic
substrat economic, au impus dezvoltarea şi amplificarea mijloacelor non-
NESECRET
6
militare de securitate internaţională, instrumental militar al forţei fiind ultima
măsură dorită1.
Balanţa de putere mondială a fost modificată, fără îndoială, odată cu
sfârşitul Războiului Rece.
După prăbuşirea comunismului, într-o serie de ţări cu tradiţie, s-a simţit
nevoia de schimbare şi de apariţie a unor noi mecanisme care să conducă la
promovarea şi consolidarea unei noi ordini politico-economice internaţionale.
Apariţia globalizării, prin integrarea economiilor lumii, a favorizat
creşterea economică, dar a produs şi efecte secundare, cum ar fi adâncirea
decalajelor economice, pauperizarea anumitor zone, criminalitatea
transfrontalieră şi migraţia ilegală.
Evoluţia securităţii mondiale este determinată de nivelul gradului de
interdependenţă şi interacţiune în domeniile economic, politic, tehnologic şi
cultural cu implicaţii deosebite în domeniul creşterii stabilităţii relaţiilor
internaţionale.
În perioada actuală, regulile competiţiei internaţionale sunt stabilite de
puterea tehnologică, de forţa economică a statelor şi de resursele energetice,
făcându-se tot mai puţin apel la războiul clasic.
Astfel, în primul capitol, vom cuantifica rolul securităţii energetice, în
lumea contemporană, luând în considerare spaţiul României şi zona lărgită a
Mării Negre.
Secolul XXI este un secol al interdependenţelor, în care elementul
caracteristic şi integrator îl constituie globalizarea. Aceasta este rezultatul
dezvoltării tehnologice ţară precedent şi, în special, a evoluţiei tehnologiei
informaţiei, care a determinat, mai mult ca niciodată, o comprimare fără
precedent a spaţiului şi timpului. Globalizarea are atât consecinţe pozitive, cât şi
negative, acestea din urmă fiind preponderent de natură nemilitară şi
semimilitară.
1 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian -“Lumea 2007”, Enciclopedie Politică şi Militară
(Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007)
NESECRET
7
Caracteristic acestui început de mileniu este faptul că pe arena
internaţională evoluează o multitudine de actori - state, organizaţii internaţionale
interguvernamentale şi neguvernamentale, trusturi media, mari corporaţii
multinaţionale, structuri ale crimei organizate, organizaţii teroriste şi altele
asemenea. Toţi aceşti actori dezvoltă între ei relaţii de competiţie sau de
colaborare. Aceste relaţii se dezvoltă în funcţie de interesele comune sau
divergente, cât şi de apartenenţa sau nu la sisteme comune de valori.
Polarizarea centrelor de putere, evoluţia de la sistemul bipolar, specific
sfârşitului Războiului Rece, trecerea printr-un sistem unipolar, având drept
putere globală dominantă SUA şi reconfigurarea unui sistem multipolar, aşa
cum de fapt a fost întotdeauna sistemul internaţional înainte de sfârşitul celui de-
Al Doilea Război Mondial, constituie evoluţia firească a lumii contemporane,
determinată de dispariţia antagonismului ideologic dintre două sisteme complet
opuse - capitalismul şi comunismul - şi care a fost caracteristica principală a
Războiului Rece.
Confruntarea lumii cu atacurile teroriste de la 11 septembrie a generat
reevaluarea şi modificarea modului în care politica mondială, securitatea şi
apărarea sunt definite, promovate şi realizate.
Cooperarea actorilor internaţionali cu interese generale comparativ cu cele
de grup (statele, organizaţiile internaţionale, coaliţiile) a devenit principala
modalitate, cu eficienţă dovedită, de reacţie în faţa unei ameninţări
neconvenţionale, difuze şi extrem de virulente, precum terorismul.
Adaptarea la mediul internaţional de securitate a devenit un clişeu în
literatura de specialitate. În prezent, conceptul care caracterizează acest efort
globalizat este transformarea economică şi politică a organizaţiilor de securitate.
Reforma şi transformarea sunt procese necesare, obligatorii, impuse atât de de
realitatea aflată în continuă evoluţie cât şi de de resursele (naturale, economice,
umane, financiare) din ce în ce mai rare şi mai greu de obţinut.
Studierea şi analizarea comportamentului actorilor, a cauzelor ce determină
acest comportament şi instrumentelor specifice pe care fiecare în parte, state sau
NESECRET
8
entităţi nonstatale, le promovează şi utilizează, reprezintă priorităţi ale analiştilor
politici şi ale mediului academic. Lumea nu poate fi schimbată, nu poate deveni
un loc mai bun şi mai sigur pentru specia umană fără a opera o schimbare în
prioritizarea diferitelor obiective ale politicii mondiale şi interne.
Fiinţa umană şi comunitatea umană trebuie să devină sau să redevină
prioritatea absolută. Statele şi organizaţiile interguvernamentale trebuie să pună
în centrul politicii lor priorităţile securităţii, bunăstării şi asigurării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în slujba cărora trebuie să se afle.
Geostrategia, ca teorie şi disciplină ştiinţifică, are în ziua de astăzi un rol
important în a umaniza gestionarea puterii în mediul internaţional şi global. Ea
are rolul de a demonstra modul în care principalii actori - statali şi nonstatali -
gestionează puterea în funcţie de caracteristicile specifice mediului geografic şi
natural şi în care elaborează şi aplică strategii de acţiune specifice utilizării
instrumentelor de putere, adaptat potenţialului fiecăruia în parte.
Este important să se înţeleagă care este mecanismul intim al luării
deciziilor în politica internaţională, să se înţeleagă de ce lucrurile se petrec aşa
cum se petrec şi, mai ales, să se înţeleagă faptul că de multe ori, dacă nu chiar de
cele mai multe ori, imaginea anumitor evenimente, fapte, decizii sau alte
realităţi este diferită de realitatea însăşi. Realitatea şi imaginea sa constituie
astfel una dintre principalele provocări ale politicii internaţionale şi globale.
Astfel, în capitolul 2 examinăm problematica influenţei puterilor energetice
globale şi regionale analizată prin strategiile de politică externă promovate de
acestea.
Securitatea energetică a devenit un sinonim cheie în definirea peisajului de
securitate contemporană. Deşi criza petrolieră din anul 1973 este probabil, cea
mai semnificativă dispută energetică din istoria modernă, conflictele pe tema
energiei continuă să afecteze naţiunile şi cetăţenii din întreaga lume. Conflictele
energetice cu Rusia, din prima decadă a secolului XXI, servesc drept exemple
grăitoare de insecuritate energetică contemporană. Dezacordul din anul 2006
dintre Rusia şi Ucraina, privind resursele de gaz, a oprit livrarea a 100 de
NESECRET
9
milioane de metri cubi de gaze naturale în Europa. În anul 2007, conflictul
energetic Rusia - Belarus a afectat radical economia Germaniei. Ulterior, în anul
2009, în timpul unui conflict cu Rusia, privind preţul gazelor, Ucraina a sistat
furnizarea de gaze din conducta proprie către Europa, într-o încercare de a o ţine
ostatec. Cu toate acestea, inovaţiile din sectorul gazelor naturale
neconvenţionale, cum ar fi gazele de şist şi gazele naturale lichefiate (GNL ) au
influenţat în mod radical relaţiile de securitate energetică dintre Rusia, fostele
republici sovietice şi Europa.
În ultimul capitol tratăm tema industriei gazelor naturale neconvenţionale –
explorarea gazelor de şist şi a gazelor naturale lichefiate. În primul rând, vom
face referire la situaţia actuală privind piaţa de gaze neconvenţionale, la
perspectivele privind explorarea gazelor şi controversele pe această temă.
Aşadar, în acest capitol vom face comparaţii între piaţa contemporană a gazelor
naturale de conductă şi piaţa actuală de gaze neconvenţionale, va analiza
ramificaţiile pe care cele două pieţe le au asupra securităţii energetice europene
şi eurasiatice, perspectivele de viitor pentru extinderi, precum şi posibilele surse
de dispută, ceea ce va conduce la o examinare a implicaţiilor politice viitoare.
NESECRET
10
CAPITOLUL I. SECURITATEA ENERGETICĂ ŞI DIMENSIUNEA SA
ECONOMICĂ
1.1. Securitatea energetică
1.1.1. Evoluţia conceptului
Problemele majore cu care s-a confruntat omenirea în ultima perioadă au
impus, ca o necesitate, reconfigurarea conceptului de securitate, care a reuşit să
se dezvolte şi să capete consistenţă, chiar dacă n-au fost înregistrate conflicte
militare deosebite.
Deşi de sorginte recentă, conceptul de securitate energetică a cunoscut mai
multe accepţiuni, împărtăşite de grupuri mai mici sau mai mari de specialişti2.
Pentru unii, securitatea energetică înseamnă producerea energiei necesare
în propria ţară şi o dependenţă cât mai redusă de importurile externe, având 3
dimensiuni: asigurarea unor surse alternative de aprovizionare, identificarea
unor rute energetice alternative şi securizarea surselor şi rutelor de transport
existente. Realităţile actuale demonstrează că marii consumatori ar trebui să
renunţe la utopia independenţei energetice totale şi să accepte independenţa
energetică3.
Alţii, percep securitatea energetică precum o “pălărie” ce acoperă multe
preocupări legate de energie, creştere economică şi putere politică. Poziţia
ocupată în circuitul şi clasamentul economic determină viziunea asupra
securităţii energetice. Pe cale de consecinţă, industriile energetice energofage şi
consumatorii doresc preţuri rezonabile şi au în vedere posibile întreruperi ale
aprovizionării.
Companiile de petrol şi gaze afirmă că accesul la noi rezerve, dezvoltarea
unei noi infrastructuri şi regimuri de investiţii stabile sunt elemente critice în
procesul de asigurare a securităţii energetice.
2 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian -“Lumea 2007”, Enciclopedie Politică şi Militară
(Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007) 3 D.Yergin, Ensuring Energy Security, in „Foreign Affairs” March/April 2006
NESECRET
11
Companiile puternice sunt preocupate în integritatea reţelelor, de riscurile
de subminare a aprovizionării şi securităţii infrastructurii datorită acţiunilor
teroriste, precum şi de mărimea capacităţii excedentare, rezervele strategice şi
surplusul de infrastructură. În concluzie, preţurile şi diversitatea surselor de
aprovizionare, de-a lungul circuitului economic, reprezintă componentele critice
ale securităţii energetice. Securitatea energetică este percepută diferit şi de
“marii actanţi” ai scenei economice, astfel:
- pentru S.U.A., termenul înseamnă reducerea dependenţei de resursele
din Golful Persic.
- Securitatea energetică a Europei poate fi asigurată, în condiţiile în care
Federaţia Rusă se obligă să asigure hidrocarburile necesare, fapt ce-i
asigură Moscovei acces pe pieţele occidentale.
- Pentru China, securitatea energetică înseamnă atât securitatea
aprovizionării (acces la resurse), cât şi securitatea cererii (consum
energetic echilibrat şi protecţia mediului).
Anumite teme de securitate economică şi, în special, liberalizarea pieţei
energetice din Rusia, sunt intens dezbătute cu ocazia desfăşurării unor Summit-
uri G.8. La Summit-ul G.8 desfăşurat la St. Petersburg, din luna iulie 2006,
trebuia să fie semnat un acord care să permită accesul companiilor energetice
ruseşti pe pieţele occidentale, în schimbul recunoaşterii principiilor economice
internaţionale şi accesului investitorilor străini pe piaţa energetică a Federaţiei
Ruse, discuţii şi negocieri care continuă şi în prezent4.
Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop SCHEFFER, a recunoscut
public necesitatea de a include, pe agenda Alianţei Nord-Atlantice, tema
securităţii energetice. “În prezent, din motive evidente, inclusiv posibilitatea ca
teroriştii să atace resursele noastre energetice, este rezonabil ca aliaţii să discute
acest lucru”5.
4 G.8 Summit St. Petersburg, Russia, 2006
5 Jaap de Hoop SCHEFFER, Speech at the 42
nd Munich Conference on Security Policy,
February 4th, 2006
NESECRET
12
Conceptul Strategic al NATO prevede protejarea resurselor vitale de
aprovizionare ca fiind una din problemele critice ale membrilor organizaţiei.
Prin urmare, securitatea energetică nu mai este doar o problemă economică, ea
devine mult mai importantă, chiar vitală, cu implicaţii politico-militare.
Procesul de globalizare a promovat, cu mai multă insistenţă, o serie de mari
companii multinaţionale, cu putere tehnologică, financiară şi economică în
domeniul politico-economic mondial:
Exxon Mobil (valoare de piaţă 362 miliarde dolari), P.P. (225 miliarde),
Shell (205 miliarde), Gazprom (184 miliarde), PetroChina (172 miliarde), Total
(154 miliarde), Chevron (126 miliarde), ENI (114 miliarde), Petrobras Petroleo
Brasil (100 miliarde), Coroco Ph. (83 miliarde) etc.6.
În concluzie, securitatea energetică nu este ameninţată doar de terorism,
tulburări politice, conflicte armate, piraterie, ea este vulnerabilă şi la fenomene
naturale (uragane, cutremure, inundaţii) sau distrugeri provocate de “mâna
omului”. Securitatea energetică trebuie să ţină cont de provocările pe care le
aduce cu sine procesul de globalizare, disfuncţionalităţile sau vulnerabilităţile
dintr-o zonă a lumii, afectează consumatorii din întreaga lume.
-//-
6 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian -“Lumea 2007”, Enciclopedie Politică şi Militară
(Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007)
NESECRET
80
CAPITOLUL 2. GEOSTRATEGIA PUTERILOR ENERGETICE
GLOBALE ŞI REGIONALE
2.2. Geostrategia puterilor energetice regionale
2.2.1. Zona Mării Caspice
Din punct de vedere geografic, Marea Caspică este localizată la graniţa
dintre Europa şi Asia, fiind delimitată de Munţii Caucaz, la vest, Munţii Elburz,
la sud şi de Deşertul Ustiurt, la est. Aici, în zona Caucazului, există mai multe
focare de conflict simultane, uneori acestea fiind şi interdependente, iar
tensiunile din zonă au implicaţii nu numai asupra stabilităţii zonei, ci privesc şi
ameninţă şi securitatea Vestului. De-a lungul timpului, această mare a fost
cunoscută sub peste 40 de denumiri, acesta fiind un argument în a susţine faptul
că ea a constituit dintotdeauna un element important în ecuaţiile geopolitice,
geoeconomice şi geostrategice ale lumii. Regiunea Mării Caspice este
considerată a fi cea mai importantă zonă din punctul de vedere al resurselor
energetice, după Golful Persic. Conform prognozelor, în anul 2020, la nivel
global se va consuma cu 30% mai mult petrol decât în prezent. Iar în aceste
condiţii, regiunea Mării Caspice pare să asigure resursele energetice pentru
dezvoltarea economică viitoare.
Bazinul Mării Caspice adăposteşte al treilea zăcământ de petrol al lumii,
după cele din Golful Persic şi Siberia. In raportul Departamentului de Stat al
SUA din 1997 prezentat Congresului se remarca faptul că, „dispunând de
rezerve potenţiale (posibil de extras), care ating 200 miliarde barili de petrol (în
jur de 27,5 miliarde tone), regiunea caspică poate deveni jucătorul nou cel mai
important pe piaţa mondială a petrolului în deceniul următor”. Cât despre
rezervele de gaze naturale, sunt identificate în regiune rezerve de 7 trilioane m3
şi estimate rezerve de 20-22 trilioane m7. Cifre mari. Şi cum un adevărat festin
7 Noul proiect geopolitic al Rusiei http://geopolitics.ro/noul-proiect-geopolitic-al-rusiei/
NESECRET
81
atrage multă lume, instinctele de posesiune, dorinţele de acaparare, alianţele şi
jocurile strategice nu au întârziat să apară8.
Contradicţiile, tensiunile, crizele şi conflictele din Caucaz formează un
adevărat complex de insecuritate la frontiera sudică a F. Ruse şi la confluenţa
Europei de Est cu Asia Centrală şi de Est5. La baza acestei situaţii trebuie puse
cauze etnice, politice, religioase, economice, culturale, acumulări de
resentimente istorice şi recente. Lor li se adaugă influenţele unor tendinţe şi ale
unor actori internaţionali majori, în contextul mutaţiilor geopolitice şi geo-
economice produse la încheierea Războiului Rece şi în decursul integrării
Caucazului în circuitul economiei mondiale. Specificul regiunii, de spaţiu al
afirmării unor vechi şi noi entităţi etno-politice, pune în lumină mai accentuat
decât în Balcani componenta religioasă a conflictelor într-un spaţiu tradiţional
de ciocnire frontală între creștinism si islamism.
Zona include opt foste republici sovietice: Kazahstan, Kîrgîztan,
Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan (prezentat anterior datorită necesităţii
abordării separate), Azerbaidjan, Armenia şi Georgia, cărora li se alătură, de unii
politologi, Turcia, Afganistan şi Iran. Unii o numesc şi Balcanii Euroasiei,
datorită diversităţilor etnice, a frontierelor trasate arbitrar în perioada colonială
de către puterile străine. O parte din statele amintite stau pe adevărate rezervoare
uriaşe, de hidrocarburi. Astfel, Azerbaidjanul, situat pe malurile Mării Caspice,
este considerat un fel de „robinet” care deschide „rezervorul” de hidrocarburi
din bazinul Mării Caspice. Cu o producţie de 15 milioane tone de petrol şi 5,3
milioane mc de gaze naturale, plus rezerve greu de estimat, Azerbaidjanul este
în atenţia tuturor puterilor economice ale lumii dornice sa se înfrupte din
bogăţiile sale. Şi alte republici fost-sovietice sunt mari producătoare: Kazahstan
(39,7 miliarde tone petrol şi 10,7 mc de gaze în 2001, locul 19 în lume la
producţie), Uzbekistan (7,3 milioane tone de petrol şi 52,2 miliarde mc de gaze
în 2001), Tadjikistan (cu ceva petrol, 31.000 tone în 1996, şi gaze, 32 milioane
mc), Turkmenistan (cu petrol, 8 milioane tone în 2001, dar gaze în cantităţi
8 http://geopolitics.ro/zona-marii-caspice-premise/
NESECRET
82
foarte mari, 43,8 milioane mc în 2000). Până la destrămarea URSS,aceste cinci
republici atât de bogate în petrol şi gaze erau în sfera exclusivă a sovietelor.
Acum, este o dispută acerbă pentru a obţine o cotă cât mai mare din exporturi,
implicit profituri, de către statele interesate, mari consumatoare. Spre deosebire
de alte zone, cum ar fi zona Golfului Persic, amintitele state sunt într-o zonă
continentală, departe de căile maritime de transport. Ca urmare, soluţia
transferurilor hidrocarburilor este construirea de conducte magistrale de mare
capacitate: oleoducte şi gazoducte. Acestea trebuie să traverseze şi teritoriile
altor state, pe tot parcursul trebuind să existe condiţii bune de securitate şi
stabilitate politică şi socială. Ori, zona se caracterizează prin instabilitate, care
este generată tocmai de interesele divergente ale marilor concurenţi: SUA,
Rusia, China, Uniunea Europeană, Japonia, Turcia. Competiţia fiind mare şi de
durată (mai ales că, potrivit specialiştilor, în timp ce rezervele din zona Golfului
Persic si Arabia Saudită sunt în declin, acestea sunt abia la începutul extracţiilor
intense), principalii competitori s-au grupat.
Marea Caspică reprezintă cel de-al treilea mare depozit de energie, după
Golful Persic şi după Siberia rusească, fiind considerat ultimul vast rezervor de
energie al lumii. Se ştie că, în 1998, Boris Elţîn şi preşedintele kazah Nursultan
Nazarbaev au semnat un acord ce diviza partea nordică a Mării Caspice şi care
deschidea drumul exploatării întinselor rezerve de hidrocarburi pe porţiunea
kazahă a mării. Exista o clauză că numai plafonul maritim putea fi forat,
pescuitul şi drepturile maritime urmând să fie exploatate împreună de statele ce
înconjoară Marea Caspică: Rusia, Iran, Kazahstan, Azerbaidjan şi
Turkmenistan, Acordul a deschis calea unei competiţii acerbe între riveranii
Caspicii care, la rândul lor, încearcă să stabilească, pe cont propriu, relaţii cu
parteneri internaţionali. Numai că transportarea petrolului şi a gazelor către
pieţele internaţionale a rămas nereglementată, lăsând loc disputelor deschise şi
litigiilor teritoriale. Pe de altă parte, ruta petrolului prin această regiune instabilă
politic implică şi probleme de mediu. Sau mai bine zis, argumentul ecologic este
manipulat, atât de Rusia, cât şi de Iran.
NESECRET
83
Nemulţumite că traseele cele mai avantajoase ale petrolului şi gazelor
naturale tind să le ocolească, prin construirea unei conducte pe sub fundul mării,
la care au acces toti, aceste ţări au ajuns chiar să invoce motive ecologice, pentru
a bloca un astfel de proiect. în realitate, frustrarea Moscovei şi a Teheranului
provin din faptul că aceste conducte comune, care ar urma să treacă prin
teritoriile lor, vor cauza pierderi de milioane de dolari, pentru ca în acordul din
1998 se stipulează că pentru forările sub plafonul marii nu se încasează taxe de
tranzit. De asemenea, printr-o astfel de politică, Rusia şi Iranul s-ar fi văzut puse
în situaţia de a pierde controlul efectiv asupra regiunii. Iranul, de asemenea, a
obiectat în privinţa unei conducte sub plafonul mării. Teheranul a spus că Marea
Caspică nu poate fi divizată în sectoare şi că petrolul aparţine tuturor celor 5
state (Rusia, Iran, Kazahstan, Azerbaidjan şi Turkemenistan). Ulterior, Iranul a
declarat că ar putea fi de acord cu divizarea Marii Caspice, doar dacă aceasta s-
ar face în părţi egale, ceea ce ar fi însemnat că Teheranul să controleze 20% din
plafonul maritim, în timp ce o împărţire firească, în acord cu legislaţia
internaţională, i-ar fi acordat mai puţin de 10%. Totuşi, surse occidentale au
afirmat că motivul adevărat al Iranului de a întârzia construirea unei conducte
submarine, era speranţa că SUA îşi vor retrage opoziţia lor şi vor susţine o
conductă mai ieftină ce ar fi putut să traverseze Iranul. Recent, Ayatolahul
Iranului, Ali Khamenei, a lansat propunerea de creare, împreună cu Rusia, a
unei „structuri de colaborare în domeniul gazelor naturale, după modelul
OPEC”. Cele două state deţin împreună circa jumătate din rezervele mondiale
de gaze.
Zona Mării Caspice este astăzi una dintre cele mai importante zone
geostrategice de pe glob.
-//-
NESECRET
163
CONCLUZII
Schimbări majore s-au înregistrat în scenariul strategic European în anul
2014, nu numai în Uniunea Europeană
Schimbări majore au avut loc în scenariul energetic geostrategic european
de-a lungul anului 2014, în cadrul Uniunii Europene (Acordul Consiliului
Europei în ceea ce privește cadrul de acțiune în materie climatică și de energie
pentru anul 2030, cuplarea piețelor de energie electrică, , etc.), şi, concomitent
cu criza UE (Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord,
scăderea prețului petrolului, angajamentele comune de cooperare între China și
America de Nord referitoare schimbările climatice și energia curată, etc.) statele
membre ale UE au definit şi pus în aplicare a politici energetice foarte
importante, prin realizarea unui echilibru adecvat între obiectivele competitive,
securitate și durabilitate.
Politica energetică europeană necesită un management exercitat pe două
niveluri. În primul rând, statele membre și instituțiile comunitare trebuie să
coopereze îndeaproape, atât în scopul de a dezvolta politici comune cât şi să
menţină legătura cu politicile puse deja în aplicare de către fiecare țară, care ar
trebui să se fie diferite, tocmai pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță
cu obiectivele comune.
În al doilea rând, în contrast cu ceea ce se întâmplă pe plan intern în cadrul
UE, competiţia precede cooperarea şi acest lucru se întâmplă nu numai la nivelul
statelor membre ci, de asemenea, la nivelul instituţiilor comunitare care
promovează acţiuni economice europene comune.
În scopul de a evalua importanța strategică a acestor noi resurse de energie,
trebuie să ia în considerare resursele de petrol și gaze neconvenționale alături de
un număr de tendințele existente în ceea ce priveşte cererea şi aprovizionarea cu
energie la nivel global. Acestea includ scăderea consumului de energie în
NESECRET
164
economiile dezvoltate din cauza încetiniri creșterii economică, o mai mare
eficiență și creşterea dependenței de combustibili alternativi.
După incidentul de la Fukushima producerea de energie nucleară a generat
o îngrijorarea crescută față de gestionarea mediului, schimbările climatice,
precum și faţă de dorința unui număr tot mai mare de ţări de a folosi tehnologii
energetice curate.
În plus, producerea de resurse energetice din utilizarea de petrol și gaze
neconvenționale este într-un stadiu incipient și afacere ăn acest domeniu pe
termen lung are momentan multe necunoscute cum ar fi profilul de producţie şi
sustenabilitatea acestor resurse. De aceea, atunci când vine vorba de
extrapolarea trendurilor pe termen lung în ceea ce priveşte fenomenul energetic
este foarte dificil să fii încrezător într-un viitor favorabil.
În capitolul 1 am scos în evidenţă cum zona Mării Negre a rămas un
spaţiu activ din punct de vedere al evenimentelor politice, economice şi chiar
militare care ar putea afecta securitatea regională şi globală. Potenţialul
conflictual existent în zonă, de la conflictele „îngheţate” la cele în stare latentă şi
în derulare, coroborate cu existenţa unor grupări teroriste şi elemente ale crimei
organizate, precum şi cu interesul crescând al unor actori statali şi non statali
faţă de resursele strategice din Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu şi de
nevoia controlului accesului la acestea, va determina o concentrare substanţială
de forţe, mijloace şi, nu în ultimul rând, de investiţii importante.
În aceste condiţii, este posibil ca, în următorii 10-15 ani, bazinul Mării
Negre şi zona adiacentă acestuia să devină nu numai element de dispută, ci şi
cheia securităţii regionale şi continentale.
Focarele de criză/conflict din proximitatea bazinului Mării Negre vor
continua să preocupe organismele internaţionale de securitate şi vor impune în
mod deosebit intervenţia unor forţe multinaţionale de stabilitate dintre care nu
pot lipsi forţele Alianţei Nord-Atlantice.
Pe plan economic, se va înregistra o blocare, cel puţin pentru o perioadă
medie de timp, a proiectelor energetice spre Europa, inclusiv a proiectului
NESECRET
165
conductei Nabucco, concomitent cu impunerea Rusiei ca factor ce poate
condiţiona funcţionarea conductei Baku - Tbilisi - Ceyhan.
Lipsa unor soluţii pentru aceste conflicte „îngheţate” care iată, se pot
reaprinde în orice moment, este un impediment major pentru continuarea
integrării regiunii Mării Negre în spaţiul euroatlantic şi pentru construirea unei
Europe sigure şi stabile. Starea de insecuritate şi teama reuşesc să menţină
existenţa „statelor de facto” din jurul Pontului Euxin, tot aceste stări fiind cele
care au dus la declanşarea conflictelor armate de la sfârşitul anilor ’80 –
începutul anilor ’90. Insecuritatea resimţită de populaţie este o caracteristică a
vieţii de zi cu zi în aceste zone, definind strategiile politice în regiunile
separatiste.
Valoarea strategică a zonei Mării Negre va continua să crească pe măsura
conştientizării reale a importanţei sale de către toţi actorii politici cu interese în
regiune, globali şi regionali, şi a definirii şi aplicării unor politici specifice.
Uniunea Europeană va trebui să elaboreze o strategie mai nuanţată şi mai
cuprinzătoare pentru regiunea Mării Negre, care să depăşească cadrul actual al
iniţiativei „Sinergia Mării Negre” şi să aibă în vedere înfiinţarea unui Acord de
cooperare la Marea Neagră, care să includă UE, Turcia şi toate statele cu litoral
la Marea Neagră cu statut de parteneri egali, urmărind totodată implicarea
deplină a Rusiei, şi care ar putea, într-o etapă ulterioară, să devină o Uniune a
Mării Negre. Un astfel de cadru multilateral ar oferi ţărilor participante
posibilitatea de a-şi consolida cooperarea cu UE în numeroase domenii de
acţiune şi ar permite totodată Uniunii Europene să joace un rol mai activ în
soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor din această regiune, care va contribui
în acest fel, la realizarea securităţii regionale.
China și Rusia au probleme, dar China nu poate reprezenta o amenințare
semnificativă la interesele de bază rusești. Există probleme economice și
politice, desigur, dar China nu se află în centrul preocupărilor strategice ale
Rusiei.
NESECRET
166
Pentru Rusia, preocuparea strategică covârșitoare este fosta Uniune
Sovietică, fără a deveni însă obiectivul său primordial. Ucraina este un element
cheie, și un joc politic și economic de lungă durată şi totodată complex este în
curs. Al doilea joc este în Asia Centrală, unde Rusia îşi afirmă în mod sistematic
puterea. Al treilea este in ţările baltice, în care nu a făcut încă primul pas deşi nu
există conflict în Caucazul de Nord, această zonă va oferi totdeauna oportunităţi
pentru reafirmarea puterii Rusiei în sud. Politica externă a Rusiei este construită
în jurul necesităţii de a cumpăra timp pentru a finaliza evoluției sale.
- // -
Preţul petrolului a atins recent cote minime istorice, iar piețele bursiere
internaţionale sunt extrem de sensibile la declaraţii politice venite din partea
unor regimuri autoritare, cum ar fi cel iranian. Resursele energetice generează
politici internaţionale, în direcţii uneori necunoscute, în acest context
internaţional acut, „criza gazului” provocată de neînţelegerile dintre Rusia şi
Ucraina, respectiv Uniunea Europeana, anului trecut a scos în evidenţă
dependenţa ţărilor europene în special a celor din Centrul şi Estul Europei, de
importurile de energie. În privinţa gazului natural, dependenţa Uniunii Europene
de importuri din Rusia se situează în acest moment la 40% şi este prevăzută să
crească la 60% până în 2030. Datorita rezervelor naturale de care dispune (o
treime din rezervele mondiale de gaz), Rusia devine un actor important în
problema securităţii alimentării cu hidrocarburi la nivel global. Ambiţiile de
superputere energetică internaţională ale Rusiei au fost resimţite acut de ţări din
fostul spaţiu sovietic - proaspetele regimuri portocalii, ca cele din Georgia sau
Ucraina - pentru care alimentarea cu gaz a avut sincope pe perioada iernii, dar şi
de către ţări membre ale Uniunii Europene.
Uniunea Europeana speră să își reducă dependența de importurile de gaze
din Rusia cu ajutorul așa-numitului Coridor Sudic, o posibila alăturare a Iranului
la proiect după ridicarea sancțiunilor impuse de tarile din Vest fiind așteptata să
contribuie semnificativ la creșterea livrărilor către Europa.
NESECRET
167
Coridorul Sudic, o inițiativa a Comisiei Europene pentru importul gazelor
naturale din Azerbaidjan și tarile învecinate, inclusiv Iran, către sudul Europei,
va deveni operațional cel mai probabil în 2019 și va avea o capacitate inițiala de
10 miliarde metri cubi pe an.
Din perspectiva geostrategiei, oportunitățile politice ale spaţiului geografic
se corelează cu cele ce decurg din ansamblul resurselor puterii economice şi
comerţului, informaţiile, educaţia, viabilitatea şi modernitatea sistemelor
politice, coerenţa. În acest perimetru se operează cu „modele geostrategice”,
construite prin ceea ce s-a numit metoda „deservabilităţii parţiale”. Modelele
geostrategice îndeplinesc o funcţie dublă: ele sunt atât modele de diagnoză,
identificând, de pildă,, turbulenţa geostrategică sau chiar războiul geostrategic
cât, şi modelele tendenţionale prin încorporarea unor scenarii evolutive, prin
estimarea unor tendinţe şi evaluarea probabilităţii de concretizare a acestora.
Geostrategia şi modelele geostrategice evidenţiază un cuplu categorial
definitoriu: tensiunea geostrategică şi echilibrul.
NESECRET
180
BIBLIOGRAFIE
Al-Shahi, Ahmed, Lawiess, Richard I., Middle East and North African
immigrants in Europe, Routledge, 2005
Anderson, James, Geopolitics of European Union enlargement: the fortress
empire, Routledge, 2007
Baker Institute. “Shale Gas and U.S. National Security” Baker Institute
Policy Report, Number 49. Houston: Rice University Baker Institute, October
2011.
Bari, I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti,
2003
Barna, Cristian, Parteneriatul Euro-Mediterranean: Uniunea Europeană şi
Orientul Mijlociu Extins, anul III, nr. 13
Băhnăreanu C., „Arma energetică” în contextul relaţiilor internaţionale
ale începutului de secol XXI, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol
I” Bucureşti, 2007
Blockmans, S., Lazowski, A., The European Union and Its Neighbours: A
Legal Appraisal of the EU's Policies of Stabilisation, Partnership and
Integration, Cambridge University Press, 2006
Bretherton, C., Vogler, J., The European Union as a global actor,
Routledge, 2006
Browne, P., The longest journey: resettling refugees from Africa, UNSW
Press, 2006
Cohen, A., “Energy Security in the Caspian Basin” In Energy Security
Challenges for the 21st Century: A Reference Handbook. Ed., Gal Luft and
Anne Korin. Washington, D.C.: Library of Congress Cataloging-in-Publication
Data, 2009.
Collon,M., Monopoly - L'Otan ă la Conquete du monde, EPO, Bruxelles,
March 2000
NESECRET
181
De Leo, L., The immigrant threat:the integration of old and new migrants
in western Europe since 1850, University of Illinois Press, 2005
De Tinguy, A., Moscova şi lumea. Ambiţia grandorii: o iluziei, Editura
Minerva, Bucureşti, 2008
Dobrescu, P., Globalizare şi integrare europeana, Bucureşti, 2007-2008,
note de curs Maşter Managementul Proiectelor
Domjan, P. and Stone, M. “A Comparative Study of Resource Nationalism
in Russia and Kazakhstan 2004–2008” Europe-Asia Studies 62, no. 1 (January
6, 2010): 35–62.
Ebel, R. and Menon R., ed. Energy and Conflict in Central Asia and the
Caucasus. New York: Rowman & Littlefield Publishers, 2000.
Engdahl, W. F., Monsanto Buys 'Terminator' Seeds Company, Global
Research, August 27, 2006
Fernández, R. “The EU and Natural Gas from Central Asia: Is Nabucco
the Best Option?” Madrid: Real Instituto Elcano, 2010.
Frunzeti, T., Geostrategie, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei,
Bucureşti, 2009
Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2005. Enciclopedie politică şi militară
(Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2005
Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2007. Enciclopedie politică şi militară
(Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2007
Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2009. Enciclopedie politică şi militară
(Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2009
Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2011. Enciclopedie politică şi militară
(Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2011
NESECRET
182
Garrison, J. A. and Ahad, A. “Explaininfg the Central Asian Energy Game:
Complex Interdependence and How Small States Influence Their Big
Neighbors” Asian Perspective 35, (2011): 381–405.
Geantă, N., Strategii energetice în Asia Centrală. II Geopolitica. Anul VII,
nr. 32(4), 2009
Geante, R., Le Kazakhstan ou la geopolitique de l'eurasisme. II Le Monde
diplomatique, Novembre, 2010
Gebrewold-Tochalo, De Belachew, Africa and Fortress Europe: threats
and opportunities, Ashgate Publishing, Ltd., 2007
Ghaleb, A. “Natural Gas as an Instrument of Russian State Power” Letort
Paper. Strategic Studies Institute-U.S. Army War College. October 2011.
Gibney, M. J., Hansen, R., Immigration and asylum: from 1900 to the
present, ABC-CLIO, 2005
Giddens, A., Europa în epoca globală, Editura Ziua, Bucureşti, 2007
Gnesotto, N., Grevi, G., The new global puzzle. What world for the EU in
2025?, European Union, Institute for Security Studies, Paris, 2006
Gresh, A., Radvanyi, J., Rekacewicz, Philippe, Samary, Catherine, Vidai,
Dominique, Atlas - Le monde diplomatique, SC Societatea de Editură LMD
SRL, Bucureşti, 2006
Griffin, R. “Gazprom looks to Restructure European Gas Assets” Platts
Oilgram News. September 26, 2012. Accessed November 6, 2012.
http://www.lexis- nexis.com/.
Hâldan R., Islamul şi Oceanul Planetar, în Geopolitica, Anul IX, Nr. 43
(4/2011), Editura TOP FORM, Bucureşti, 2011
Howorth, J. Security and Defence Policy in the European Union.
Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2007.
Hurst, C. “Liquefied Natural Gas: The Next Prize?” In Energy Security
Challenges for the 21st Century: A Reference Handbook. Ed., Gal Luft and
Anne Korin. Washington, D.C.: Library of Congress Cataloging-in-Publication
Data, 2009.
NESECRET
183
James, S., Security in the Black Sea Region, back to Realpolitik?, articol
apărut în jurnalul „Southeast European and Black Sea Studies”, voi. 8, nr. 2, iun.
2008.
Joppke, C., Selecting by origin: ethnic migration in the liberal state,
Harvard University Press, 2005
Kaczmarski, Marcin. “Domestic Sources of Russia’s China Policy,”
Problems of Post- Communism 59, no. 2 (April 2012): 3–17.
Karaosmanoglu, Aii (2001), Turkey's objectives in the Caspian region. in
The Security of the Caspian Sea Region. Edited by Gennady Chufrin. Oxford
University Press
Kemp, Geoffrey, Corey Johnson, and Tim Boersma. “The Shale Gas
Boom: Why Poland Is Not Ready” German Marshall Fund of the United States.
Khanna, P.. Lumea a doua. Imperii şi influenţă în noua ordine globală,
Editura Polirom, 2008
Larsson, R., Nord Stream, Sweden and Baltic Sea Security. Swedish
Defense Research Agency: Stockholm, 2007.
Lazăr, M., Strategiile Uniunii Europene în Orientul Mijlociu, Geopolitica,
anul III, nr.13
Lucas, R., International migration and economic development: lessons
from low-income countries, Edward Elgar Publishing, 2005
Moran, T. “The Globalization of America’s Defense Industries: Managing
the Threat of Foreign Dependence” International Security 15, no. 1 (1990): 57–
99.
Moştoflei, C., Popa,V., Rolul UE în asigurarea securităţii globale, Edit.
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2008
Mureşan, M., Toma, Ghe., Provocările începutului de mileniu, Editura
U.N.Ap., Bucureşti, 2004
Neguţ, S., Geopolitica.Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti,
2008
Popescu, D., Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1998
NESECRET
184
Rădoi,F., Securitatea energetică - concept şi realităţi, Forumul regional al
energiei - FOREN, Neptun, 2008
Roberts, P., Sfârşitul petrolului. În pragul unui dezastru, Editura Litera
Internaţional, Bucureşti, 2008
Rumer, E., Jeffrey Simon, „Contribuţie la strategia euroatlantică pentru
Regiunea Mării Negre”, Editura UNAp Bucureşti, 2006
Scaesteanu, R., “Magistrala “NATO-portocalie” pentru petrolul din
Caspica?”, ziarul România liberă din 19 Octombrie 2005
Schröer, A. “European Energy Security: A New Pattern of External
Stability and Internal Risks” American Institute for Contemporary German
Studies.
Smith, K. E., European Union foreign policy in a changing world, Wiley-
Blackwell
Stănişoară, M., Promovarea regiunii Mării Negre este şi în interesul
statelor UE, ziarul ZIUA din 06.05.2006
Teixeira, N. S., The International Politics of Democratization:
Comparative Perspectives, Taylor & Francis, 2008
Telo, M., European Union and new regionalism: regional actors and
global governance in a post-hegemonie era, Ashgate Publishing, Ltd.. 2007
Thachuk, K., Transnaţional Threats Smuggling and Trafficking in Arms,
Drugs, and Human Life, Greenwood Publishing Group, 2007
Toma, Gheorghe, Cearapin, T., Homotescu, G., De la securitate
individuală la securitate colectivă, Editura Biotera, 2003
Trenin, D., Post-Imperium: A Eurasian Story. Washington, D.C.: Carnegie
Endowment for International Peace, 2011.
United States Senate. “Energy and Security from the Caspian to Europe” A
Minority Staff Report prepared for the use of the Committee on Foreign
Relation.
Vallelersundi, A., Palacio, The Barcelona Process. A Euro-Mediterranean
North-South Partnership, 2004
NESECRET
185
Verrastro, F. A. “The Role of Unconventional Oil and Gas: A New
Paradigm for Energy” Center for Strategic and International Studies.
Walker, J. W., and S. Enders Wimbush. “Eurasia’s Hinge: It’s More than
just Energy”, German Marshall Fund of the United States.
Wilkinson, P., Homeland security in the UK: future preparedness for
terrorist attack since 9/11, Taylor & Francis, 2007
Yergin, D. “Ensuring Energy Security” Foreign Affairs 85, no. 2 (Mar
2006): 69.
Youngs, R., Energy Security: Europe's New Foreign Policy Challenge,
Taylor & Francis, 2009