TEZĂ DE DOCTORAT...Tipuri de structuri strategice ... De asemenea, vom încerca să spunem...
Transcript of TEZĂ DE DOCTORAT...Tipuri de structuri strategice ... De asemenea, vom încerca să spunem...
ACADEMIA DE POLIȚIE "ALEXANDRU IOAN CUZA"
ȘCOALA DOCTORALĂ
ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
Tema
MANAGEMENTUL INVESTIGĂRII CRIMINALITĂŢII
ECONOMICE
REZUMAT
Conducător de doctorat
Prof. univ. dr. Robert Morar
Doctorand
Bulborea Claudiu
București, 2017
CUPRINS :
INTRODUCERE………………………………………………….……5
CAPITOLUL I: FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI ÎN
DOMENIUL POLIŢIENESC…………………………………………8
1.1 Poliţia Română - identitate organizațională și valori
proprii…………………………………………………………………8
1.2. Managementul în cultura organizațională…………….…..…..9
1.3. Factorul decizional în cultura organizaționala……………....12
1.4. Managementul în contextul evoluției și al globalizării…….…13
1.4.1. Managerul – noțiune și concept………………………..…….13
1.4.2. Managerul – trăsături specifice……………………...……….15
1.5. Managementul – sectoare de activitate…………….……….…17
1.6. Conducerea la nivelul organizației………………….....……....18
1.7 Rolurile managerului……………………………………..….….19
1.8. Factori care influențează procesul de management………….20
1.9. Mediul de lucru al conducătorilor…………………………..…21
1.10. Activitatea desfășurată de manager………………..……..…24
1.11. Managementul–factor decisiv în atingerea succesului……...25
1.11.1. Particularităţi ale procesului de management în domeniul
prevenirii și combaterii fraudelor…………………………..……...26
1.11.2. Performanța în activitatea desfășurată…………………..26
1.11.3. Dubla profesionalizare a managerului în poliție…………27
1.11.4. Asumarea răspunderii………………………………….…..28
1.11.5. Managementul – artă și stiință…………………………….29
CAPITOLUL 2. AUTORITATEA MANAGERIALĂ……...…..…31
2.1. Suprasolicitarea aferentă funcției manageriale………………..31
2.2. Utilizarea raţională a timpului alocat muncii……………..….32
2.3. Rolul secretariatului în cadrul serviciilor specializate în
criminalitate economică……………………………………………...34
2.4. Stiluri de conducere……………………………………………...35
2.5. Asumarea responsabilităţii…………………………..….……...37
2.6. Configuraţia stilului de conducere……………………..……..39
2.7. Procesul managerial – etica și deontologia acestuia…………40
2.8. Investigarea criminalităţii economice şi aplicarea normelor
etice……………………………………………………….……………42
2.9. Etica profesională în activitatea de investigare a
fraudelor…………………………………………………….……...….43
2.10.Adoptarea deciziei–parte a procesului de management…….44
2.10.1. Decizia……………………………………………………........44
2.10.2. Tipologia deciziei.......................................................................48
2.10.3.Elaborarea deciziei.....................................................................51
2.10.4.Aspectele faptice ale conducerii………………………………56
2.10.5.Procesul de management…………………………..………...62
CAPITOLUL 3. ETAPELE PROCESULUI MANAGERIAL -
prevederea şi planificarea………………………...…………..…..…64
3.1. Previziunea……………………………………………..……….65
3.2. Previziuni pe termen lung , scurt sau mediu……………….....66
3.3. Metodele de previziune a obiectivelor…………………......….67
3.4. Realizarea planurilor şi a programelor de activitate…….......70
3.5. Tipologia deciziei în cadrul unui plan de acţiune…………..…71
3.6. Planul de acţiune în implementarea deciziei…………….....…72
3.7. Organizarea reper al conducerii………………………….…...72
3.7.1. Structura organizatorică…………………………………..…74
3.7.2. Tipuri de structuri strategice……………………………..…75
3.7.3. Funcţia din perspectiva compartimentării organizatorice…76
3.7.4. Ponderea ierarhică……………………………………..……..77
3.7.5. Compartimentul…………………………………………..…..78
3.7.6. Niveluri ierarhice……………………………………….…….79
3.7.6.1. Interacțiunile în cadrul unei organizaţii…………………..79
3.7.6.2. Organigrama…………………………………………….…81
3.7.6.3. Fişa postului………………………………………….……..81
3.7.6.4. Evidența documentelor în cadrul compartimentelor…....83
3.7.6.5. Diagrama de relaţii…………………………………….......84
3.7.6.6. Sistemul informaţional……...………………………..…....86
3.7.7. Trăsăturile procesului informaţional………………….…….86
3.7.8. Organizarea procesului informaţional………………………91
3.7.8.1. Funcționalitatea sistemului informaţional………………...92
CAPITOLUL 4. COMPONENTELE PSIHOLOGICE ALE
MANAGEMENTULUI - antrenarea, respectiv motivarea…...……94
4.1. Relația ,,comandă” - ,,antrenare-motivare”..............................95
4.2. Comparaţie între comandă şi antrenare –motivare……….....96
4.2.1. Reactivitatea…………………………………………………..98
4.2.2. Nevoile subordonaților……………………………………….98
4.3.Munca din perspectiva motivării………………………….……101
4.4. Mobilizarea subordonaților……………………………………102
4.5. Rolul controlului în procesul managerial…………………...104
4.5.1. Conceptul de control în procesul managerial………….…106
4.5.2. Elementele fundamentale ale unui sistem care asigură
controlul……………………………………………………….…....107
4.5.3. Elaborarea unor proceduri prin care se exercită
controlul…...……………………………………………………..…109
4.5.4.Controlul activităţii operative………….…………….……..110
4.5.5. Controlul calităţii activităților………………………………111
4.5.6. Controlul financiar………………………………..………...112
4.5.7. Controlul activității operative a subordonaților………….112
4.5.8. Factorii umani care interferează cu activitatea de
control…………………………………..……………………..……114
CAPITOLUL 5. CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN CADRUL
POLIŢIEI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR ECONOMICO –
FINANCIARE………………………………………………………116
5.1. Cultura organizațională în cadrul Serviciilor de Investigare a
Criminalităţii Economice - noţiuni şi
trăsături……………………………………….……………..….….116
5.1.1. Cultura organizațională polițienească versus cultura
naţională………………………………………………………..…..118
5.2. Funcţiile culturii organizaţionale……………………….…….122
5.3. Elementele componente ale culturii organizaţionale în cadrul
sectorului public............................................................................124
5.4. Relația dintre cultura organizaţională din instituţiile publice și
rezultatele funcţionarilor publici.....................................................128
5.5. Specificul managementului public în domeniul resurselor
umane..................................................................................................129
5.5.1. Percepția funcţiei publice prin prisma managementului
public....................................................................................................129
5.5.2. Poliţistul de investigare a criminalităţii economico - financiare
– specie a funcționarului public.........................................................132
5.5.3. Instituţii specializate în pregătirea şi perfecţionarea poliţiştilor
în domeniul criminalităţii economice................................................137
5.5.4. Motivarea funcţionarilor publici cu statut special………...139
5.6. Eficienţa serviciilor de combatere a criminalităţii economice şi
eficacitatea poliţiştilor………………………………………….......151
5.6.1. Aspecte generale…………………………..……………..…..151
5.6.2. Eficienţa în cadrul Serviciilor de Combatere a Criminalităţii
Economice............................................................................................152
5.6.3. Eficacitatea la nivelul Poliţiei de Investigare a
Fraudelor……………………………………………………..…….153
5.7. Noi tendințe în managementul instituțiilor publice………...153
5.7.1. Noile coordinate ale managementului public……………..154
5.7.2. Coordonate ale misiunii serviciilor de combatere a
criminalităţii economice…………………………………........…...156
5.8. Managementul calităţii…………………………….……….…160
5.8.1. Aspecte introductive……………………………….…….….160
5.8.2. Managementul calității în serviciile de combaterea
criminalităţii economice……………………………….…………..160
5.8.3. Cetățeanul și societatea – clienţi ai serviciilor de investigare a
criminalităţii economice……………………………………..……..164
5.8.4. Obiectivele managementului calităţii………………...……..166
CAPITOLUL 6. CONCLUZII ȘI PROPUNERI………….….….168
6.1. Concluzii……………………………...………………….….…168
6.2. Propuneri……………………………………………….……...177
BIBLIOGRAFIE…………...…………………………………..…..187
INTRODUCERE
Odată cu evoluția socială, tehnologică, informațională, s-a
observat că fenomenul criminalității economico-financiară a cunoscut
extinderea dincolo de limitele teritoriale naționale, iar metodele de
săvârșire a infracțiunilor economice au devenit din ce în ce mai
complexe, mai dificil de identificat, investigat și probat.
Astfel, devine obligatorie adaptarea mijloacelor, procedeelor și
tehnicilor folosite de organele abilitate în prevenirea și combaterea
criminalității economice în lupta împotriva acestui fenomen.
Prezenta lucrare abordează aspecte privitoare la managementul
investigării fraudelor, managerul implicat în lupta împotriva
criminalității economico-financiară, poziţia acestuia față de subordonați,
cei care sunt implicați activ, în mod direct, în activitatea de prevenire,
investigare și combatere a fraudelor, dar și față de superiorii ierarhici
acestuia.
De asemenea, vom încerca să spunem atenției principalele
modalități prin care activitate de investigare a criminalității economice
să devină mai eficientă, având în vedere faptul că în contextul actual, atât
legislația, cât și normele interne de reglementare necesită modificări
majore, adaptarea lor la situația prezentă fiind necesară prin prisma
noilor cazuri întâlnite în practică.
Este absolut necesar ca metodele și mijloacele de prevenire și
combatere a fraudei să se fundamenteze și pe un răspuns pozitiv din
partea cetățeanului.
În contextul globalizării, al dezvoltării tehnologiei, al intensificării
schimbului de informații și experiența, măsurile și acțiunile împotriva
criminalității economice s-au amplificat.
Faptele penale circumscrise infracțiunilor economice reprezintă o
problemă socială foarte importantă întrucât afectează nivelul de trai,
bunăstarea economică a societății, fraudele afectând atât sectorul public
cât și sectorul privat, în special în domeniul serviciilor.
Criminalitatea economico-financiară induce în societate un
puternic sentiment de nesiguranță, de neîncredere în autoritățile statului.
Specialiștii în domeniul criminalității economice, cei care au
studiat evoluția acestui fenomen consideră că premisele care sunt
favorabile comiterii infracțiunilor economice rezidă în deosebirile de
natură economică și socială care există între membrii societății,
diferendele existente între grupurile etnice, religioase.
Totodată, un factor favorizator săvârșirii infracțiunilor economice
este reprezentat de legislația stufoasă, neclară, care lasă loc de
interpretări, precum și existența unor viduri legislative în domeniu.
Prevenirea și combaterea fenomenului criminalității economico-
financiară presupune, obligatoriu, existența organelor specializate în
domeniu, care să acționeze în cadrul procesul-verbal.
Expansiunea fenomenului cercetat este direct proporțional cu
evoluția tehnologică. Dezvoltarea tehnologica vine să îmbunătățească
viața individului, să susțină performanța instituțiilor și a serviciilor, însă
în același timp este utilizată și de cei care sunt pretabili săvârșirii
infracțiunilor economice.
În acest context, cooperarea între state, schimbul de informații și
experiență reprezintă doi piloni obligatorii și esențiali în activitatea de
prevenire, investigare și combatere a fraudelor. Fraudele financiare nu
produc consecințe negative doar la nivelul statelor, în mod individual.
Efectele acestora se produc dincolo de granițele naționale, adeseori
frauda fiind comisă pe teritoriul a 2 sau 3 state.
Managementul investigării fraudelor capătă astfel, valențe
deosebită, de modul în care organele de control și urmărire penală
acționează pentru investigarea fraudelor, probarea activității criminale,
tragerea la răspundere penală și recuperarea prejudiciilor, depinzând
eficiența activităților și atingere scopului final, respectiv limitarea
fenomenului criminalității economice.
Bineînțeles că managerul, în activitatea de prevenire și combatere
a fraudelor, nu este răspunzător doar de coordonarea eficientă a
subordonaților. Acesta este dator să asigure atât mijloacele logistice
necesare desfășurării acestor activități, cât mai ales colaborarea cu alte
instituții dedicate aceluiași scop, naționale dar și din străinătate.
Managerul trebuie să fie liantul între cei pe care îi conduce și instituțiile
omoloage.
Se impune adoptarea unor măsuri de ordin administrativ care să
responsabilizeze și să descurajeze indivizii pretabili să săvârșească astfel
de fapte criminale, îndeosebi atunci când aceștia își desfășoară
activitatea în sectoare ce prezintă vulnerabilități în acest sens.
Având în vedere amploarea criminalităţii economico-financiară, se
poate afirma că acest fenomen tinde să devină unul stabil la nivelul
societății românești și nu numai.
Activitatea de prevenire și combatere a fraudelor se bazează pe
resursa umană, bine pregătită. Ori în contextul în care la nivelul Poliției
Române sunt bine cunoscute problemele ce privesc salarizarea
personalului și numărul insuficient de polițiști specializați în investigarea
fraudelor, un aspect deosebit de important este reprezentat de motivarea
și mobilizarea personalului.
Specializarea personalului angrenat în investigarea fraudelor,
trebuie să reprezinte o constantă, perfecționarea continuă, în contextul în
care tehnologia evoluează constant, legislația este în permanentă
schimbare, infractorii își îmbunătățesc metodele de a acționa în mod
continuu, este un aspect decisiv în obținerea rezultatelor preconizate.
Perfecționarea celor care desfășoară activități de investigare a fraudelor
presupune și schimbul de experiență cu profesioniști din afara țării.
Se intenționează în acest mod, ca reacția organelor abilitate să fie
una promptă, eficientă și în timp util.
O problemă care necesită atenție sporită, întâlnită în societatea
românească privește implicarea politicienilor în activitățile de
criminalitate economico-financiară.
Acest fapt este de natură să afecteze credibilitatea autorităților și
instituțiilor statului în fața cetățenilor, dar și credibilitatea României, ca
stat, în plan extern. De asemenea, această problemă necesită atenție
deoarece infracțiunile economice caracterizate de implicarea unor
membrii ai clasei politice prezintă un pericol social crescut determinat de
dificultățile ce apar în această situație în activitatea de documentare a
faptelor și în procesul penal.
Avem în vedere aici atât complicațiile ivite ca urmare a reglementărilor
legale care privesc această categorie de persoane, cât și problemele ce țin
de factorii trafic de influență, corupție, șantaj, amenințări.
În această situație eficiența reacției organelor de control și anchetă
este afectată în mod negativ, ca modalitate și moment operativ, în
contextul în care riscurile sunt unele crescute.
În domeniul cooperării polițienești și judiciare la nivel european și
internațional, țara noastră a depus eforturi conjugate, sporite, în vederea
susținerii acestor procese, însă în contextul în care fenomenul
criminalității economico-financiare este în continuă schimbare, este
necesară intensificarea permanentă și lărgirea ariilor de implementare a
acestor direcții de acțiune – colaborare polițienească și judiciară și
schimbul de informații și experiență.
Pentru atingerea acestor obiective este necesar ca factorii
decizionali la nivel înalt să adopte o a atitudine promptă împotriva
fenomenului criminalității economico-financiară, să adopte măsuri
adaptate contextului actual al fenomenului, să acționeze în vederea
stopării implicării unor persoane din cadrul autorităților și instituțiilor
publice în comiterea faptelor, să conlucreze în vederea motivării și
specializării resursei umane, să asigure sprijinul logistic și cadrul legal
necesar acțiunii împotriva criminalităţii economice.
Criminalitatea economico-financiară este un fenomen deosebit de
complex. Investigarea fraudelor, prevenirea și combaterea actelor
criminale de natură economică necesită personal cu o pregătire
profesională desăvârșită, care să posede cunoștințe din varii domenii –
bancar, contabilitate, industrie, comercial, enumerarea nefiind limitativă,
care să aibă disponibilitatea și capacitatea de a se pregăti și perfecționa
permanent.
În această activitatea a investigării fraudelor rolul managerului și a
procesului managerial este unul esențial. Acest aspect este abordat în
prezenta cercetare.
Referitor la stadiul cercetărilor în domeniu, precizăm că până în
momentul de față, în literatura română nu există nicio lucrare de
management destinat exclusiv domeniului investigării fraudelor, iar
lucrările scrise în această arie au ca bază de investigare, în quasi
totalitatea lor, zona operațional investigativă și nu cea organizațională.
CONŢINUTUL TEZEI
Structura tezei este alcătuită din şase capitole, ultimul capitol fiind
destinat concluziilor finale şi propunerilor identificate în urma cercetării
realizate. Fiecare capitol cuprinde o serie de subpuncte care vin să
întregească conţinutul.
In primul capitol am prezentat fundamentele managementului
în domeniul poliţienesc. În acest context am dezvoltat trăsăturile
specifice ale managementului, managerului, dar și factorii care
influenţează managementul. În conţinutul acestui capitol am dezvoltat
particularităţile procesului de management în domeniul prevenirii și
combaterii fraudelor.
Capitolul II este dedicat autorităţii manageriale. În acest capitol
am tratat pe larg stilurile de conducere, asumarea responsabilităţii,
procesul managerial dar și importanta eticii profesionale în activitatea de
investigare a fraudelor.
În capitolul al III-lea am făcut o analiza a etapelor procesului
managerial. Astfel, am dezvoltat previziunea si metodele de previziune a
obiectivelor, realizarea planurilor și a programelor de activitate. Tot în
acest capitol am prezentat funcţia din perspectiva compartimentării
organizatorice.
Capitolul al IV-lea a fost dedicat componentelor psihologice ale
managementului. Am prezentat relaţia comanda - antrenare – motivare.
Deasemenea au fost specificate munca din perspectiva motivaţii,
mobilizarea subordonaţilor și rolul controlului în procesul managerial
Capitolul V face o introspecţie în cultura organizaţionala din
cadrul politiei de investigare a fraudelor economico financiare (noţiuni, trăsături, funcţii, elemente componente), dar și o prezentare a
eficienţei în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Economice.
Totodată, este rezervata o parte importanta în capitol analizei noilor
tendinţe din managementul instituţiilor publice cu accent pe
managementul calităţii.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
1. Concluzii
Criminalitatea economico-financiară are un impact devastator ce
se resimte la nivelul tuturor palierelor societății, afectând negativ atât
individul, privit în mod singular, cât și instituțiile, organizațiile ca întreg.
Câștigurile foarte mari, de natură ilicită și faptul că, adeseori, vinovații
de săvârşirea fraudelor rămân nepedepsiți, crează angoase, frustrări, stări
de tensiune și nemulțumire în societate.
Fenomenului criminalității-economice evoluează în strânsă
legătură cu dezvoltarea societății din punct de vedere tehnologic,
economic, adaptându-se permanent și integrându-se în prezentul modern.
Globalizarea, evoluția constantă și complexitatea fenomenului
economic, determină, indirect, existența lacunelor și imperfecţiunilor din
sistemele juridico-economice, astfel că acestea devin pârghii speculate
de indivizii cu preocupări în săvârșirea fraudelor financiare.
Prevenirea, investigarea și combaterea fraudelor, în contextul
actual, presupune, în mod imperativ, un ansamblu complex de măsuri și
implicarea tuturor autorităților care au atribuții în acest segment, odată
cu asigurarea unei cooperări clare și eficiente, astfel încât scopul comun
și final să fie atins, respectiv identificarea vinovaților de săvârșirea
fraudei, tragerea la răspundere penală a acestora și, în mod deosebit,
recuperarea sumelor de bani ce constituie prejudiciu adus bugetului de
stat, dar și a acelor sume ce reprezintă profitul ilegal obținut.
Cooperarea între instituțiile și autoritățile statului reprezintă o
condiție sine qua non în vederea identificării măsurile și mijloacelor
potrivite pentru prevenirea fenomenului criminalității economice și
limitarea și combaterea acestuia.
Este absolut necesară interpretarea, implementarea și aplicarea
unitară a reglementărilor legislative internaționale, în acest domeniu.
Schimbul de informații și experiență în domeniul prevenirii, investigării
și combaterii fraudelor trebuie să facă obiectul cooperării inter-statale.
În statele lumii se remarcă faptul că preocupările pentru
desăvârşirea legislației fiscale și crearea de specialiști în domeniul
financiar-fiscal sunt din ce în ce mai unt caracter dezvoltă din ce în ce
mai pregnante.
Mecanismele economice, financiare și fiscale, în funcție de
complexitatea și transparența acestora, pot influența într-un mod pozitiv
sau negativ dezvoltarea fenomenului criminalității. Astfel, cu cât aceste
mecanisme prezintă mai multe inadvertențe, cu cât actele normative în
domeniu sunt mai lacunare, greu de aplicat și lasă loc de interpretare, cu
atât mai mult acestea pot deveni factori de exploatat în săvârșirea
fraudelor.
Aceste aspecte generează necesitatea unor modificări legislative,
adoptarea de regulamente, proceduri, adaptate și integrate.
Reacțiile negative ale societății față de formele criminalității
economico-financiară se resimt din ce în ce mai puternic.
Astfel, prevenirea și combaterea fraudelor presupune un
management de înaltă calitate, bazat pe cunoaștere, experiență,
transparență, schimb de informații, în care unul dintre pilonii principali
este reprezentat de identificarea riscurilor și a vulnerabilităților.
În ceea ce privește instituțiile de aplicare a legii, funcția
controlului exercitată de acestea trebuie să urmărească eficiența maximă,
bazându-se pe o analiză de risc. Managementul riscurilor presupune
identificarea riscurilor reale și efectuarea controlului ținând cont de
rezultatele analizei de risc, în acest mod realizându-se o prioritizare a
verificărilor și o utilizare eficientă a resurselor existente.
Un alt aspect, deosebit de important, privește colectarea
informațiilor referitoare la activitățile antifraudă precum și a
consecințelor acestor acțiuni, în vederea îmbunătățirii eficienței analizei
de risc.
Deținerea de informații, cunoașterea fenomenului criminalității
economice, perfecționarea profesională continuă a specialiștilor în
domeniu sunt direcții ce conduc către obţinerea unor rezultate
performante ale acţiunii de prevenire și combatere a fraudelor. De
asemenea, efectul secundar rezidă în schimbarea de atitudine și
comportament a individului, în sensul că existența unor profesioniști cu
o pregătire desăvârșită, o vastă experiență și care dețin toate informațiile
necesare determină o stare de sfială a acestuia, de teamă că va fi
descoperit și tras la răspundere suferind repercusiunile faptelor sale.
Fraudele nu sunt limitate de teritoriul național al unui stat. De cele
mai multe ori, săvârșirea fraudei presupune tranzitarea teritoriului mai
multor state, fapt ce determină nevoia cooperării internaționale și
îmbunătățirea comunicării între instituțiile statelor și a schimbului de
informații.
Exploatarea informațiilor de către autoritățile statului, în beneficiul
activității antifraudă implică o susținere tehnologică, acest proces fiind
unul extrem de complex. Evoluția tehnologiei asigură astăzi calitatea
procesării informațiilor. Eficiența acțiunilor de prevenire și combatere a
fraudei depinde astfel și de platforma tehnologică angrenată în această
activitate, ca un fundament menit să faciliteze eforturile resursei umane.
Digitalizarea societății în prezent conduce, inevitabil, la adaptarea
și modernizarea metodelor și tehnicilor de investigare și combatere a
criminalității economice, de identificare a persoanelor vinovate și
tragerea la răspundere a acestora.
Factorii manageriali au ca sarcină, printre altele, asigurarea adaptării și
perfecționării resursei umane, crearea pilonilor necesari stabilirii unor
legături bazate pe cunoaștere, încredere și schimbul de informații și
experiență, dar, în același timp, și existența motivației acesteia.
Managerul este obligat să asigure cadrul necesar desfăşurării
activității antifraudă, pregătirea permanentă a organelor de control și
controlul efectiv asupra modului de acțiune al acestora din urmă,
asigurând în acest fel eficiența procesului, fiind în mod direct
responsabil de rezultatele obținute de personalul din subordine, în
acțiunile privind prevenirea și combaterea fraudei.
Prevenirea și combaterea criminalității economice presupune
existența unor echipe bine pregătite în domeniu, conduse de un lider, un
manager, care trebuie să se încadreze într-unul dintre cele 5 profile de
manageri ideali, deja consacrate:
Organizatorul: dezvoltă idei, obiective, probleme şi cere să fie
implementate la nivel operaţional. Organizatorul este responsabil pentru
planurile de activitate, contractele de management şi procesele de
realizare a politicii;
Producătorul: atinge obiectivele stabilite pentru organizaţie.
Producătorul este creierul intern al unităţii. Este interesat de eficienţă,
dezvoltarea managementului, riscuri, management financiar şi control
intern;
Managerul de calitate: măsuri de realizare a obiectivelor şi
investiţiile necesare, capacitate şi atenţie. Este interesat de îmbunătăţirea
informaţiei de management şi în monitorizarea rezultatelor. Este
responsabil, de asemenea, cu urmărirea controalelor, evaluărilor şi a
supravegherii interne şi externe;
Conducătorul: are abilitatea de a fi ambasadorul administraţiei.
Stimulează echipa şi menţine relaţiile externe, rezolvă conflictele. Este
esenţial ca acesta să aibă o viziune modernă despre administraţie;
Managerul de resurse umane: joacă un rol bazat pe abilitatea de a
gestiona resursele umane. Este responsabil pentru calitatea şi numărul
personalului. Se ocupă de procesele de recrutare, selecţie, dezvoltare
profesională şi management.
Referitor la mijloacele de prevenire a fraudei, amintim faptul că
instituțiile de profil din statele membre ale Uniunii Europene au recurs la
o metodă care presupune încheierea unui acord între contribuabil și
organele fiscale. În acest fel, contribuabilul își ia angajamentul de a plăti
o sumă stabilită, fără a mai suporta verificările organelor de control.
Astfel, se asigură colectarea la bugetul de stat a unei sume de bani certe.
Cooperarea internaţională și între statele membre ale Uniunii
Europene presupune și schimbul de proceduri, astfel că implementarea
acestei metode în administrația fiscală românească ar genera o creștere a
performanței instituționale instituțiilor implicate în proces.
Acțiunea de prevenirea și combaterea criminalității economice poate
cunoaște o reală evoluție și prin anumite opțiuni oferite contribuabilului,
cum ar fi:
- Contribuabilul să beneficieze de dreptul de a-și rectifica declarațiile
fiscale aferente anumitor ani fiscale, cu condiția de a plăti impozitele pe
care a omis să le plătească prin depunerea declarațiilor eronate și cu
consecința directă a reducerii pedepsei.
- Contribuabilul să aibă posibilitatea de a opta pentru plata unei taxe
inițiale, fără ca acesta să mai facă obiectul controlului pe parcursul unui
an fiscal.
- Posibilitatea contribuabilului de plăti o sumă compensatorie pentru
anumiți ani fiscali în vederea obținerii unei reduceri a pedepsei și
amânarea sesizării organelor penale.
Totuși, referitor la metodele prezentate anterior, există dificultăți
ce ar putea fi întâmpinate odată cu punerea lor în aplicare, îndeosebi
legate de corupția existentă în prezent, în sistem.
Integrarea României în Uniunea Europeană a avut ca efect
secundar, imediat, armonizarea legislației naționale cu legislația
europeană, îmbunătățirea cooperării între instituțiile statelor membre.
Criminalitatea economică nu este limitată de teritoriul național, însă
totodată se remarcă și efortul conjugat al statelor în prevenirea și
combaterea fraudei, la nivel european.
Cooperarea între statele membre presupune schimbul de informații
și experiență pozitivă, adoptarea de tehnici și proceduri și adaptarea
acestora la mediul actual.
În cazul bunurilor sau serviciilor al căror furnizor poate fi și o
persoană privată, sau când această categorie de bunuri sau servicii este
destinată unui număr restrâns de beneficiari, acestea pot suporta o taxă
plătită de consumatori, în scopul de a susține oferta unor astfel de bunuri.
De asemenea, plata impozitelor și taxelor s-ar putea realiza potrivit
capacității de plată a contribuabilului.
Stabilirea impozitelor pe produse trebuie să se realizeze ținând
cont de compensarea unei alte externalității a pieței, fără a afecta
conduita producătorilor și consumatorilor, evitându-se apariţia unor
distorsiuni ale pieței și lipsa eficienței economice.
Principalul obiectiv al sistemului de impunere rezidă în progresul
economic, creșterea bugetului național.
În acest sens, este necesar ca investițiile să privească, în principal,
acele domenii care crează venituri mari, fără a genera dezinteres față de
muncă sau o descurajare a concurenței.
Asigurarea resurselor financiare necesare prevenirii și combaterii
fraudei implică asigurarea resurselor financiare ale instituțiilor și
autorităților abilitate în domeniu, prin stabilirea bazei de taxare și a
nivelului cotelor de impozitare astfel încât nevoia de capital a acestora să
fie satisfăcută la timp.
Pentru a menține o constantă în activitatea de prevenire și
combatere a criminalității, asigurarea bugetului necesar este deosebit de
importantă. Continuitatea în combaterea fenomenului fraudelor
economice depinde în mod direct de pregătirea continuă a personalului,
adaptarea permanentă a mijloacelor tehnice, asigurarea motivației
resursei umane. Alocarea unor venituri fixe acestui scop asigură
stabilitatea și progresul în lupta împotriva fraudei, în același timp, prin
recuperarea prejudiciului creat bugetului de stat fiind recuperată
"investiția" în activitatea de combatere a fraudelor.
De asemenea, cu cât legislația fiscală, modalitatea de colectare a
impozitelor și taxelor și procedurile de control sunt mai simple, mai ușor
de înțeles și implementat, cu atât mai mult se observă conformarea
contribuabilului, în sensul că acesta își respectă obligațiile fiscale mai
uşor, precum și diminuarea costurilor aferente aplicării legislației și
verificării respectării acesteia. Creșterea economică depinde și de
existența unui sistem fiscal a cărui aplicare să nu genereze costuri foarte
mari.
Totodată, legislația fiscală, procedurile aplicabile trebuie să
încurajeze investițiile în ansamblul lor, fără a crea avantaje pentru
întreprinzătorii din anumite sectoare economice în detrimentul altora.
În ultimii ani, în România se poate observa o dezvoltare continuă a
companiilor private, fapt ce generează nevoia de adaptare a politicilor
fiscale la mediul economic actual.
Instituțiile statului, cu atribuții în sectorul fiscal trebuie să asigure
aplicarea actelor normative în domeniu cât mai eficient, menținând un
climat caracterizat de transparență, egalitate, competitivitate. Frauda
reprezintă un fenomen care se perpetuează, generat de dorința de a
obține profituri cât mai mari, cât mai ușor și fără costuri.
Managementul investigării fraudelor are ca obiective descoperirea
fraudei, tragerea la răspundere a vinovaților, recuperarea prejudiciului,
iar ca scop final limitarea fenomenului criminalității economice.
Frauda reprezintă componente dominantă a economiei subterane.
Economia oficială și economia subterană se află într-o permanentă
interdependență. Astfel, când economia oficială este în creștere se
înregistrează o diminuare a economiei subterane și viceversa.
Limitarea fenomenului criminalității economice presupune ca
frauda să nu genereze efecte grave asupra veniturilor la bugetul general.
Prevenirea și combaterea fraudei reprezintă un proces complex,
dificil, având în vedere ce metodele și mijloacele de comitere a fraudelor
sunt din ce în ce mai evoluează odată cu societatea.
Actualizarea legislației din domeniul fiscal, eliminarea lacunelor și
inadvertențelor, modificarea aspectelor neclare, care lasă loc de
interpretare, pot conduce la prevenirea și combaterea fraudelor.
Așa cum reiese și in teoria lui Laffer, atunci când există prea multe
taxe, când sistemul fiscal este prea aglomerat, contribuabilul ori ajunge
în imposibilitatea de a se achita de obligațiile fiscale, ori, deși poate să-și
îndeplinească datoria fiscală, găsește mijloacele oportune de a eluda
această îndatorire.
Controalele efectuate de organele fiscale și care au ca obiect
modul în care contribuabilul își îndeplinește sarcina fiscală, trebuie să se
încadreze în anumite limite obiective, pentru a preveni reacția
neașteptată a acestuia.
Trebuie avut în vedere faptul că nivelul de conformare al
individului la prevederile legale este dependent în mod direct de
percepția acestuia referitoare la modul în care este tratat de autoritățile
statutului, de egalitatea în fața legii. Atunci când individul percepe
mecanismul de control ca fiind incorect, regimul fiscal ca fiind
caracterizat de inegalitate, eficiența acestora este redusă la minim.
Pentru stabilirea unor reguli fiscale eficiente este necesară și o
analiză a economiei subterane, prin raportare la fenomenul fraudei.
Cunoașterea în amănunt a fenomenului criminalității economice
implică o raportare la fenomen ca ansamblu.
Recuperarea prejudiciilor, a taxelor și impozitelor eludate, ca efect
al activităților de control și urmărire penală, pot reprezenta o evaluare a
eficienței acestor activități, însă nu asigură o înțelegere concretă a
dimensiunii fenomenului.
Tragerea la răspundere penală a vinovaților de săvârșirea fraudelor
reprezintă un mijloc de descurajare a comportamentelor deviante. Teama
generată de aplicarea legii penale este mai mare decât teama insuflată de
sancțiunile administrative.
Însă, este bine cunoscut că sancțiunea penală presupune un proces
care durează în timp și care presupune anumite etape imperative. De
asemenea, recuperarea prejudiciilor se produce cel mai adesea la sfârșitul
procesului penal, acestea nefiind întotdeauna recuperate în totalitate.
Atât aplicarea sancțiunilor penale, cât și aplicarea sancțiunilor
administrative determină corectarea conduitei individului, în procent
diferit, și ambele urmăresc același scop, respectiv recuperarea
prejudiciului creat prin încălcarea legislației în domeniu.
Atunci când vorbim de „fraudă” ca formă a criminalității
economice ne referim la activitățile ilegale care destabilizează economia
și ale căror efecte negative se resimt la nivelul pieței financiare, de
capital, monetare, precum și în bunăstarea populației.
Profiturile ilicite obținute ca rezultat al fraudei intră în procesul de
spălare a banilor. Astfel se crează o aparență de legalitate a câștigurilor
dobândite în mod ilegal, existând situații în care destinația finală a
acestor bani o reprezintă finanțarea terorismului. Fraudele și spălarea
banilor pot deveni elemente ale operațiunilor de finanțare a terorismului.
Legea nr.656/2002, stabilește că banii obținuți ilegal pot avea ca
sursă orice infracțiune, indiferent de gravitatea acesteia.
Procedeele de spălare a banilor, care implică instituțiile de credit și
pe cele financiare nebancare presupun existența anumitor premise:
Stabilirea metodei de spălare a fondurilor şi implementarea imediată a
acestuia; Integrarea fondurilor în economia legală;
Luarea măsurilor necesare pentru garantarea și menţinerea
identității persoanelor implicate în proces secretă. Principalul scop este
reprezentat de disimularea sursei reale a câștigurilor ilegale și
disimularea identităţi beneficiarilor.
De-a lungul timpului s-a observat că valoarea profiturilor ilegale
obținute determină puterea economică a celor implicați în activitățile
criminale, aceștia adaptându-se la modul în care societate a evoluat,
dezvoltând metode și mijloace de eludare a legii din ce în ce mai
complexe și mai dificil de documentat.
Procedeele de spălare a banilor sunt susținute de recrutarea de
către persoanele implicate a unor profesioniști în diferite domeniul
financiar, bancar, contabil, juriști foarte bine pregătiți, care să asigure
eficiența acestor procedee și obținerea rezultatelor urmărite, respectiv
obţinerea unor profituri ilegale foarte mari.
Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, țara noastră
a beneficiat de numeroase avantaje, cum este libertatea de mişcarea a
bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor, deschiderea piețelor,
însă odată cu acestea se poate observa și extinderea fenomenului
criminalităţii economico-financiară dincolo de granițele naționale,
precum și îmbunătățirea metodelor de fraudare prin adoptarea unor
elemente de extraneitate.
Astfel, pentru atingerea dezideratului comun al statelor, și anume
prevenirea şi combaterea fraudelor, sunt absolut necesare determinarea
direcției comune principale a statelor în această arie, armonizarea
legislației, stabilirea mijloacelor și tehnicilor comune de acțiune,
îmbunătățirea schimbului de informații și experiență.
Orice deficiență în sistemul de prevenire și combatere a
criminalității economice este speculată de cei care săvârșesc astfel de
acte criminale.
Criminalitatea economico-financiară transnaţională reprezintă un
real pericol față de suveranitatea statală, instituțiile și autoritățile
naționale, drepturile și libertățile cetățenilor, economia națională, modul
de trai al populației.
Modalitățile de comitere complicate, adaptabile, create după o
structură bine determinată sunt din ce în ce mai greu de descoperit și
documentat.
Fraudele transfrontaliere pot constitui o amenințare gravă la adresa
siguranței statelor lumii, iar pentru limitarea acestui fenomen sunt
necesare măsuri comune și eforturi conjugate ale instituțiilor și
autoritățile care își desfășoară activitatea în domeniul prevenirii și
combaterii criminalității.
Fraudele transnaționale presupun colaborarea dintre persoane care
activează pe teritoriul național al mai multor state și care au același
obiectiv, eludarea prevederilor legislative și obținerea de câștiguri
ilegale.
Între principalele consecințe ale fraudei transfrontaliere amintim:
Dezvoltarea corupției, compromiterea societății și a conducătorilor
săi, scăderea gradului de încredere al populației în instituțiile de stat și
autoritățile de forță;
Împiedicarea furnizorilor de bunuri și servicii și a beneficiarilor acestora
de a profita de anumite oportunități pe care le-ar putea avea;
Nerespectarea prevederilor legale în domeniul mediului;
Compromiterea atingerii obiectivelor politice și economice ale statelor,
încetinirea procesului de evoluție economică;
Generarea de cheltuieli în sarcina statului și implicit a populației,
prin prejudiciile create odată ce sumele de bani datorate bugetului de stat
ajung la alte destinații, prin resursele financiare și umane angrenate în
acțiunile de prevenire și combatere a acestui fenomen.
În documentarea fraudelor principalul pilon este reprezentat de
circuitul financiar. Întreaga anchetă se fundamentează pe indiciile și
probele de natură financiară.
Este cunoscut faptul că există anumite instituții financiare
angrenate în procesul financiar aferent activităților criminale și cu
ajutorul cărora banii ajung la beneficiarul real, indiferent de sursa de
proveniență a acestora.
Pregătirea meticuloasă, instruirea celor implicați, stabilirea unei
strategii complexe, repartizarea sarcinilor, susținerea tehnologică, sunt
aspecte ce demonstrează faptul că fenomenul criminalității economice
evoluează devenind o amenințare din ce în ce mai primejdioasă și
dăunătoare societății.
Banii obținuți din activitatea de criminalitate economică au diferite
destinații, inclusiv finanțarea terorismului, însă proveniența acestora este
aproape întotdeauna disimulată. Astfel se urmărește îngreunarea și chiar
imposibilitatea tragerii la răspundere penală a vinovaților. Circuitul
banilor obținuți din săvârșirea de fraude sunt transferați în paradisuri
fiscale, off-shore-uri, adesea fiind folosite modalități informale de
transfer. Organele de control și anchetă sunt nevoite să își adapteze
permanent modalitățile de lucru, având în vedere că fenomenul
criminalității economice evoluează constant. Referitor la infracțiunea de
spălare a banilor, așa cum am precizat anterior, ea presupune existența
unei alte infracțiuni din care să rezulte fondurile ce urmează a fi spălate.
Cel mai adesea, infracțiunea predicat infracțiunii de spălare a banilor se
circumscrie sferei criminalității economice. Rezultă deci nevoia ca
statele să aloce resurse financiare, umane și logistice în vederea
combaterii acestui fenomen ale cărui efecte sunt devastatoare. Statele
lumii sunt obligate să acționeze în comun pentru combaterea acestui
flagel.
Deși eforturile depuse pentru prevenirea și combaterea
infracțiunilor economice s-au amplificat, se remarcă nevoia de
îmbunătățire a cooperării internaționale. Atingerea acestui obiectiv nu se
poate realiza decât printr-o cooperare strânsă între statele lumii, prin
adoptarea măsurilor comune de acțiune la nivel internațional.
Îmbunătățirea cooperării în domeniile judiciar, polițienesc și al
schimbului de informații și experiență este un factor decisiv.
Considerăm că, întrucât fenomenul criminalităţii economice este
caracterizat de transformarea continuă, perfecționarea mijloacelor și
metodelor utilizate, cooptarea de specialiști în diverse domenii,
cooperarea internaţională reprezintă pilonul principal în lupta
Țara noastră trebuie să acorde atenția necesară acestui fenomen și
să adopte măsurile necesare, pentru limitarea acestuia.
Se impune identificarea unor strategii și tehnici eficiente.
Criminalitatea economică este influențată în mod direct de dezvoltarea
tehnologică, schimbările de natură socială sau politică. Cei care au un
comportament care încalcă prevederile legislației fiscale sunt preocupați
de identificarea vulnerabilităților existente. Cooperarea statelor în
domeniul criminalității economice capătă valențele unei extinderi a
comunității de informații prin stabilirea unor direcții de acțiune comune,
promovând egalitatea serviciilor, fără deosebire de dimensiunea
resurselor, umane sau materiale, angrenate.
Mecanismul de prevenire și combatere a fraudelor trebuie să fie
caracterizat de flexibilitate, de capacitatea de a reacţiona în timp
corespunzător în scopul de a diminua "efectul surpriză". Desăvârșirea,
specializarea managementului investigării fraudelor și al informațiilor
devine o condiție sine qua non.
Informații privind săvârșirea unor fapte din sfera criminalității
economice fac obiectul, adeseori, al comunicărilor mass-media, presei
scrise. O documentare a efectelor fenomenului criminalității economice
poate conduce la concluzia că acest fenomen este vinovat de existența
unor crize economice, cu efecte negative în toate palierele vieții
societății. Inclusiv pe plan internațional, acest fenomen produce aceleași
efecte devastatoare. Reiese astfel necesitatea de lărgire a sferei a
cooperării internaţionale în sectorul supus atenției, între state ca factori
ce au ca sarcină adoptarea actelor normative și a procedurilor potrivite, și
între organele cu atribuții în implementarea acestora.
România, ca țară afectată de fenomenul criminalității economice,
trebuie să depună eforturile necesare în vederea integrării în schimburile
de informații la nivel european și internațional, în organismele
specializate în domeniu, astfel participând activ la procesul de
contracarare a fenomenului.
Este necesar sprijinul statelor și al organismelor cu experiență în
domeniu.
Este de nedorit ca țara noastră să lupte individual împotriva acestui
fenomen. Rezultatele obținute astfel ar fi de mică însemnătate, în
condițiile în care costurile aferente crește.
În ceea ce privește analiza informațiilor și investigațiile judiciare,
organizațiile internaționale care beneficiază de o vastă experiență în
domeniu, reprezintă un actor principal în acest proces.
2. Propuneri
1. Analizarea activităţilor de anchetă și control în scopul prevenirii
şi combaterii criminalității economico-financiare, având în vedere
faptul că acest fenomen afectează negativ gradul de încredere de
care România se bucură pe plan extern, constituind în același timp
un risc la siguranţa naţională.
Opinăm că este importantă dezvoltarea colaborarea între serviciile
de informații, organele de anchetă și control, instituind o comunicare
orientată pe orizontală. Modul în care se realizează schimbul de
informații și interpretarea acestora sunt elemente hotărâtoare în
mecanismul de combatere a criminalităţii. Astfel, devine important ca
serviciile de investigare a criminalității economice să implementeze un
sistem propriu de valorificare a informațiilor proprii sau provenite din
alte surse, dezvoltând și acele componente ale culturii organizaționale
care evoluează concomitent cu creșterea sarcinilor informative.
Colectarea și procesarea informațiilor de către serviciile
competente presupune o diminuare a nivelului de secretizare și
compartimentare, creșterea încrederii pe care individul o are față de
ceilalți colegi ai săi, în scopul exploatării eficiente a informațiilor de
interes în prevenirea și combaterea criminalității economice. Este absolut
necesar ca la nivelul instituțiilor ce au sarcini în culegerea și analiza
informațiilor și în investigarea fraudelor să fie adoptate regulamente,
proceduri și metode comune, care să fie aplicate de acestea în mod
unitar, asigurând astfel o eficiență crescută. În activitatea de prevenire și
combatere a fraudei trebuie analizate și adaptate În acest context,
plecând de la managementul de investigare a fraudelor, trebuie redefinite
noțiunile de activităţi speciale informative şi de investigaţii.
2. Înființarea unei evidențe informatizate care să cuprindă
informații despre persoanele implicate în activități de criminalitate
economică.
Înregistrarea condamnaților pentru săvârșirea unei infracțiuni de
natură economică sau a celor pedepsiți pentru contravenții circumscrise
domeniului economic într-o astfel de evidență poate constitui un sprijin
real pentru organele de anchetă și control, polițiști, procurori, inspectori
antifraudă, totodată diminuând gradul de încredere al persoanelor care
fac obiectul acestei evidențe.
Utilizarea bazelor de date și a evidențelor constituie, în opinia
noastră, unul dintre pilonii noului management public, care ar trebui
implementat atât la nivelul serviciilor de investigare a criminalității
economice, cât și în cadrul celorlalte structuri de prevenție și control.
3. Stabilirea unor proceduri privind recuperarea prejudiciilor prin
indisponibilizarea sumelor de bani şi a bunurilor deținute de cei
care au săvârșit infracțiuni economice, încă de la momentul la care
acesta capătă calitatea de suspect.
Aceasta ar trebui să constituie o prioritate strategică, aflată la baza
oricărei activități de planificare, organizare, coordonare și control, a
fiecărei structuri de investigarea criminalității economice.
Legislația în vigoare reprezintă un cadrul legal adecvat, dar nu
sufficient. Împiedicarea persoanei care a devenit suspect pentru o
infracțiune din zona economică să înstrăineze bunurile deținute este de
natură a facilita recuperarea prejudiciului în situația în care acesta va fi
condamnat.
Suntem de părere că cercetarea amănunțită a situațiilor nou
apărute în practică și adaptarea legislației în acest context, reprezintă o
măsură oportună.
4. Înfiinţarea unui organism la nivelul Uniunii Europene care să
desfășoare activități în vederea prevenirii şi combaterii criminalității
economice transfrontaliere. Acest organism se va fundamenta pe
colaborarea dintre statele membre UE prin adoptarea unui sistem
de cooperare între instituțiile cu sarcini în aplicarea legii respectând
condiţiile de legalitate a normelor privind armonizarea fiscală.
Acest organism va constitui integratorul strategic generator de
viziune unitară în toate statele membre și va avea ca sarcină și analiza și
interpretarea recomandărilor și directivelor elaborate în acest domeniu de
către instituțiile Uniunii, identificând modalitatea cea mai eficientă de
transpunere a acestora în legislațiile naționale.
Armonizarea legislației fiscale, libera circulație a persoanelor,
mărfurilor și serviciilor, are ca efect secundar negativ și o aşa numită
"armonizare a fraudei".
Restituirea ilegală de T.V.A. reprezintă metoda cel mai des
folosită pentru obținerea de câștiguri ilegale.
Astfel, tratarea subiectului taxelor și impozitelor, cu precădere a
T.V.A. și a accizelor, prin raportare la o viziune comunitară, în scopul de
a readuce în atenție importanța principiilor privind responsabilitatea
comună privind plata taxelor, taxarea inversă, se dovedește
obligatorie.
5. Determinarea legală, precisă a limitelor și conținutului
activităților investigative și a celor de control, prevăzute în Legea
nr.218/2002 a Poliţiei Române, având în vedere creșterea volumului
de activități pe care le desfășoară organele de poliție în vederea
preveniri şi combaterii fraudei, precum și complexitatea acestora.
Astfel, trebuie să țină cont de activitățile efectiv desfășurate de
organele de poliție, împrejurările în care acestea își desfășoară
activitatea, raportându-ne totodată și la calitatea României de stat
membru al Uniunii Europene.
Este relevantă în acest sens experiența vastă a altor state membre,
în care organele de poliție judiciară au acces în mod direct, la toate
bazele de date care le pot folosi în investigarea fraudelor.
6. Implementarea unei strategii naţionale care să asigure prevenirea
existenței legăturilor ilegale sau imorale între reprezentanții
mediului economic sau politic şi persoanele care nu se bucură de o
imagine curată în societate, precum și analiza reglementărilor legale
și adaptarea lor acolo unde este necesar.
Suntem de părere că interpretarea corelativă a cadrului legal în
domeniu și aplicarea fermă a prevederilor legale privind asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, reprezintă o măsură oportună ce poate determina
schimbarea conduitei deviante și prevenirea fraudei.
Agenţia Naţională de Integritate este obligată să își atingă
obiectivele pentru care a fost înființată și să ia toate măsurile care se
impun pentru a asigura respectarea legii în ceea ce privește averile
funcționarilor, conflictul de interese, regimul incompatibilităţilor pentru
persoanele care exercită funcţii şi demnităţi publice, și a principiilor
incidente în domeniu.
Prevenirea și combaterea fraudelor este un proces care trebuie să se
bazeze și pe implicarea activă a??? societății civile.
7. Colectarea de informații și colaborarea în activitatea de
investigare a fraudelor, cu societatea civilă, prin intermediul
parteneriatului public-privat, cu respectarea prevederilor legale,
adoptând modelul statelor membre ale Uniunii Europene.
Punerea în aplicare a unui astfel de parteneriat presupune stabilirea
modului său de funcționare prin lege, fixarea unor reguli și principii
clare, precum și a drepturilor și obligațiilor corelative.
Până acum, cultura organizațională și viziunea managerială
existente în serviciile de investigare a criminalității economice nu au
valorificat optim potențialul pe care îl oferă colaborarea cu societatea
civilă, prin intermediul parteneriatului public-privat.
Considerăm că actualele dinamici ale evoluției criminalității
economice impun structurilor abilitate analizarea oportunității încheierii
unor astfel de parteneriate, în special pe cele trei mari domenii
infracționale care afectează bugetul de stat: evaziunea fiscală,
criminalitatea vamală și infracțiunile comise la regimul achizițiilor
publice.
8. Optimizarea modului în care organele antifraudă care
colaborează cu structurile poliției își desfășoară activitatea.
A. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Revizuirea și adaptarea cadrului legal privind operatorii economici
şi firmele fantomă.
Perfecționarea modului de colaborare între această instituție și
instituțiile omoloage din Uniunea Europeană.
Cooperarea trebuie să privească schimbul de experiență, de
informații, studii de caz pe problema fraudei financiare, a criminalității
economice, controlul comun al documentelor privind operațiunile
intracomunitare, cu precădere în acele sectoare care prezintă
vulnerabilități pe linia săvârșirii de infracțiuni economice.
Îmbunătățirea modului în care se realizează înregistrarea și
evidența persoanelor fizice și juridice care au calitatea de proprietari ai
unor bunuri imobile.
Sectorul tranzacțiilor imobiliare noastră reprezintă o tentație
pentru grupurile criminale. Posibilitatea de a obține sume foarte mari de
bani, foarte ușor, prin încălcarea legii în acest domeniu, este ceea ce
atrage ca un magnet indivizii dornici să se îmbogățească rapid, prin
mijloace ilegale.
B. Pentru Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării
Banilor.
A) Îmbunătățirea mecanismului de raportare:
Înființarea unei(sau) Crearea unei reţele informatice securizate
prin intermediul căreia să fie raportate operațiunile suspecte a căror
valoare depășește suma de 10.000 de Euro sau echivalentul acesteia în
lei, indiferent de tipul tranzacției și indiferent dacă destinatarul sumei de
bani se afla în afara granițelor țării sau nu;
Stabilirea cadrului legal și tehnic necesar adecvat utilizării unor
programe informatice securizate, care să ofere posibilitatea
interconectivității între instituțiile care au obligația de a înainta rapoarte
către O.N.P.C.S.B. și oficiu, dar și cu autoritățile care beneficiază de
informările acestuia. Asigurarea confidențialității informațiilor.
Perfecționarea formularelor de raport care privesc operațiunile
asupra cărora planează suspiciuni, adaptarea acestora în funcție de
categoriile raportorilor.
B) Asigurarea unui mecanism de strângere, evaluare,
analizare, interpretare și diseminare a informațiile referitoare la
operațiunile suspecte, performant, specializat prin:
Stabilirea unor conexiuni între bazele de date ale Oficiului și cele
ale altor instituții, pentru a asigura schimbul de informații în timp real;
Specializarea resursei umane care are ca sarcini realizarea de
evaluări și analize ale operațiunilor financiare de o complexitate ridicată
Asigurarea resurselor logistice și a tehnologiei de ultimă ora,
necesare desfășurării activității Oficiului.
C) Îmbunătățirea modului de supraveghere şi control în ceea
ce privește implementarea prevederilor legale în domeniul
criminalității economice.
Acest fapt presupune derularea unor acțiuni de control și verificări
comune cu organele fiscale.
Astfel, apare necesitatea organizării unui grup de lucru care să
aibă ca principale sarcini:
Realizarea unor proceduri, regulamente și programe speciale
pentru activitățile de monitorizare și verificare a instituțiilor non-
financiare, în domeniul prevenirii și combaterii criminalităţii economice;
Cercetarea și analizarea noilor metode de săvârșire a fraudelor și
întocmirea unor recomandări referitoare la modificarea actelor normative
aplicabile în conformitate cu realitatea existentă.
D) Perfecționarea continuă a resursei umane din cadrul
Oficiului prin:
Realizarea unor seminarii comune cu organele fiscale și organele
de anchetă unde să fie puse în discuție situațiile nou întâlnite în practică,
dificultățile cu care aceștia se confruntă.
Organizarea unor conferințe cu experți din domeniul financiar,
economic, bancar, juridic, atât din țara noastră, cât și din străinătate, în
vederea purtării unor discuții interactive, schimb de informații și
experiențe.
Instituirea unor planuri de activitate prin care să se asigure
actualizarea cunoștințelor pe care personalul le posedă și le utilizează în
activitatea sa, în funcție de schimbările legislative.
E) Măsuri legislative
Actualizarea cadrului legislativ având în vedere cazurile nou
întâlnite în practică, în special în cazul fraudelor intracomunitare;
Îmbunătățirea reglementărilor privind plățile care se efectuează în
numerar, prin diminuarea acestora;
Schimbarea prevederilor legale astfel încât informările Oficiului
Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor să poată fi folosite
în activitatea de urmărire penală și de judecată ca mijloace de probă.
C. Parchetele – ca autorităţi cu sarcini pe linia investigării
fraudelor, descoperirii vinovaților și tragerea la răspundere penală a
acestora și recuperării prejudiciilor.
Se are în vedere ca organelor de anchetă odată informate cu privire
la săvârșirea unei fraude, să aibă o reacție promptă, astfel încât să se
asigure stoparea operațiunilor suspecte, indisponibilizarea sumelor de
bani, identificarea persoanelor și tragerea lor la răspundere.
Investigarea fraudelor presupune ca probele să fie administrate cu
celeritate.
BIBLIOGRAFIE
1. Legi, acte normative şi publicaţii oficiale
1. Constituţia României, în Monitorul Oficial nr. 233, din 21.11.1991,
revizuită, în Monitorul Oficial nr. 669, din 22.09.2003.
2. Legea nr. 218/2002 de organizare şi funcţionare a Poliţiei Române,
Monitorul Oficial nr. 305/2002;
3. Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, Monitorul Oficial nr.
440/2002;
4. Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al
muniţiilor, publicată in Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996.
5. Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării, publicată în Monitorul Oficial nr. 494 din
27 iunie 2002.
6. Legea nr. 550/2004 de organizare şi funcţionare a Jandarmeriei
Române, Monitorul Oficial nr. 1175/2004.
7. Legea nr. 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Apărării, publicată în Monitorul Oficial nr. 654/28 iul.
2006.
8. Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă, Monitorul Oficial nr.
361/2004.
9. Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/25.04.2007 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative,
publicată în Monitorul Oficial nr. 309 din 9 mai 2007.
10. Hotărârea de Guvern nr. 196/2005 privind aprobarea Strategiei
Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi
siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi
prevenirea criminalităţii stradale.
11. Hotărârea de Guvern nr. 373/2008 privind organizarea, funcţionarea
şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de
Ordine Publică
12. Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2015.
13. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948.
14. Strategia Europeană de Securitate, adoptată de către Consiliul
Europei, la 12.12. 2003, Bruxelles.
15. Culegere de termeni, concepte şi noţiuni de referinţă din domeniile
politicii militare, securităţii naţionale şi apărării armate, Editura
Militară, Bucureşti, 2000.
16. Doctrina Naţională a Informaţiilor pentru Securitate, Bucureşti, 2004.
17. Webster’s Third New International Dictionary of The Enghish
Language Unabridged, Editura Merriane-Webster, 1993.
18. Joint Vision 2010, Department of Defense, Washington DC, 1996.
19. Mică enciclopedie de politologie, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1977.
20. Ordinea Publică, componentă a securităţii naţionale, Ministerul de
Interne, Bucureşti, 1996.
21. Dicţionar politic, Editura Politică, Bucureşti, 1975.
22. Dicţionar de filozofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
23. Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993.
24. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers,
Bucureşti, 1998.
25. Enabling the Joint Vision, Department of Defense, Washington DC,
2000.
26. FM 5-19, Composite Risk Management, Headquartes Department of
the Army Washington, DC, August 2006.
27. JP 3-13, Information Operations, Department of Defense,
Washington, DC, 2006.
2. Tratate. Cursuri. Monografii
1. Ionescu, Gheorghe, Cazan, Emil, Negru, Adina - Managementul
organizaţional, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001
2. Zorleţan Tiberiu, Burduş, G. Căprărescum- Managementul
organizaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
3. Marian, Liviu, Funcţia de control a managementului, Revista
Performanţa, nr. 3, 2001
4. Pruteanu, Managementul Calităţii totale, Editura Junimea, Iaşi 1998
5. Burduş E., Căprărescu G., Fundamentele Managementului
Organizaţional
6. Nicolescu O., Verboncu I., Fundamentele Managementului
Organizaţiei
7. Nicolescu O., Verboncu I., Management-Editura Economică,
Bucureşti 1995
8. Johns, G. - Comportament organizaţional, Editura Economică,
Bucureşti, 1996
9. Burduş E., Căprărescu G. Fundamentele managementului
organizaţional, Ed. Economică, Bucureşti 1999
10. Covey Stephen, Etica liderului eficient sau Conducerea bazată pe
principii, Ed. Allbeck, Bucureşti, 1998
11. Peel, Malcolm, Introducere în management, Ed. Alternative,
Bucureşti 1993
12. Vlăsceanu Mihaela Organizaţii şi comportament organizaţional
13. Vlăsceanu Mihaela Psihosociologia organizaţiilor şi conducerii, Ed.
Paideia, Bucureşti, 1995
14. Adams James, Risk, UCL Press, London, 1996.
15. Alexandrescu Grigore, Ameninţări la adresa securităţii, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.
16. Alexandrescu, S., Paradoxul român, Editura Univers, Bucureşti,
1998.
17. Alexandrescu, S., Privind înapoi modernitatea, Editura Univers,
Bucureşti, 1999.
18. Banciu D., Control social şi sancţiuni sociale, Editura Hyperion XXI,
Bucureşti, 1992.
19. Barlow R.E., Proschan E., Statistical Theory of Reliability and Life
Testing Probability Models. NY: Holt, Rinehart and Winston, 1975.
20. Bernstein P., Against the Gods: The Remarkable Story of Risk, Wiley,
NY, 1996.
21. Bidu L., Coordonate de securitate, Editura ANI, Bucureşi, 2005.
22. Bădălan E., Securitatea României. Actualitate şi perspectivă. Un
punct de vedere, Editura Militară, Bucureşti, 2001.
23. Boaru Ghe., Răducu M., Managementul riscurilor în acţiunile
militare, Editura UNAp, Bucureşti, 2005.
24. Boncu Simion, Securitatea europeană în schimbare. Provocări şi
soluţii, Editura Amco-Press, Bucureşti, 1995.
25. Buzan B., Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Bucuresti,
2000.
26. Brzezinski Zbigniew, Marea tablă de şah. Supremaţia Americană şi
imperativele geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,
2005.
27. Cearapin T., Toma Ghe., Managementul ordinii publice la început de
secol şi mileniu, Editura Biotera, Bucureşti, 2001, 2009.
28. Closca Ionel, Suceava Ion, Convenţia Drepturilor Omului,
Compendiu, Editura Lex, 2005.
29. Cobuz M.C., Interesul naţional – consideraţii de ordin conceptual, în
Interesul naţional şi politica de securitate, I.R.S.I., Bucureşti, 1995.
30. Cour Lewis A., The Functions of Social Conflict, Glencoe, 12, Free
Press, 1956.
31. Courtney M., Linder R., Post conflict reconstruction, Policy Brief,
CSIS, nr. 2, 2004.
32. Crăciun I., Prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.
33. Creţu G., Risc şi securitate, Editura Paco, Bucureşti, 2002.
34. Dahl Robert, Despre democraţie, Editura Institutul European, Iaşi,
2003.
35. Dobrinoiu V., Drept penal, Partea specială, vol. I, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2004.
36. Dongoroz V., ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român,
Vol. II, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969.
37. Drew Dennis M., Snow Donald M., The Eagles’s Talons: The
American experience at War, Maxwell AFB, AL: Air University
Press, 1988.
38. Duculescu V., Călinoiu C., Drept constituţional comparat, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
39. Florea C., Restabilirea ordinii constituţionale în situaţia instaurării
stărilor excepţionale, Editura Sitech, Craiova, 2007.
40. Franklin B., Poor Richard’s Almanac, Editura Star, New York, 2006.
41. Fryer L.S., Davies T., A Guide to Risk Assessment Methodologies,
R&D Note 371, National Rivers Authority, Bristol, 1995.
42. Garrick, B. J., Recent Case Studies and Advancesements in
Probabilistic Risk Assessment, Risk Analysis, 1984.
43. Gebali V. Yves, Conflict prevention in Europe: potential and limits,
document prezentat la reuniunea grupului Ad-hoc pentru Menţinerea
Păcii al PMSC al NATO, 29 noiembrie, 1999.
44. Gorjan Ilie, Restricţii legale şi libertatea de decizie a autorităţilor
administrative în apărarea ordinii publice, Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004.
45. Hermann C.F., Crisis in Foreign Policy, Indianapolis, Boobs Merril
Co, 1969.
46. Ionescu C., Drept constituţional şi instituţii politice, Editura All
Beck, 2004.
47. Ionescu I., Despre operaţiile de reconstrucţie post-conflict,
INFOCOM, Revista Direcţiei operaţii/Statul Major General,
Bucureşti, septembrie, 2008.
48. Irimia Ion, Aspecte ale securităţii naţionale, în Buletinul Academiei
de Înalte Studii Militare.nr. 4/2002.
49. Keltz, T.A., Hazard Analysis: A Quantitative Approach to Safety,
Bbritish Institution of Chemical Engineers Symposium, Ser., London,
Vol. 34, 75, 1971.
50. Marcu Florin, Dicţionar uzual de neologisme, Editura Saeculum I.O.,
Bucureşti, 1997.
51. Muraru I., Drept constituţional şi instituţii politice, Editura All Beck,
2004.
52. Mureşan M., Toma Ghe., Provocările începutului de mileniu, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2003.
53. Mureşan M., Văduva Ghe., Războiul viitorului, viitorul războiului,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.
54. Nicolaescu Ghe., Gestionarea crizelor politico-militare, Editura Top
Form, Bucureşti, 2003.
55. Ozunu-Vasile M., Geopolitică şi geostrategie, Studii, Bucureşti,
2002.
56. Onişor Constantin, Explorări strategice, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
57. Petrescu S., Informaţiile, a patra armă, Editura Militară, Bucureşti,
1999.
58. Pidgeon N.C., ş.a., Risk: Analysis, Perception and Management, The
Royal Society, London 1992.
59. Powers Thomas, Can We Be Secure and Free, Public Interest
Review, Spring 2005.
60. Rose Richard, Democraţia şi alternativele ei, Editura Institutul
European, Iaşi, 2003.
61. Russomanno D. J., Functional Reasoning on a Failure Modes and
Effects Analysis (FMEA) Expert Syistem In Proc. Annual Realiability
and Maintainability Symposium, 1993.
62. Sarcinschi A., Vulnerabilitate, risc, ameninţare, Editura Militară,
Bucureşti, 2007.
63. Sfichi C., Apostol G., Andreescu A., Ordinea publică în unele state
ale lumii, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1998.
64. Silion C., Pişleag Ţ., Intervenţia, componentă de artă strategică,
Fundaţia Revista Jandarmeriei, Bucureşti, 2007.
65. Stoenescu Alex. M., Istoria loviturilor de stat în România, vol. 1,
Revoluţie şi francmasonerie, Editura Rao, Bucureşti, 2000.
66. Stoenescu Alex. M., Istoria loviturilor de stat în România, vol. 2,
Eşecul democraţiei române, Editura Rao, Bucureşti, 2003.
67. Summers Harry G., Jr., War: Deter, Fight, Terminate; The Purpose
of War is a Better Peace. Naval War College Review, Jan-Feb 1986.
68. Sun Tzu, Arta războiului, Bucureşti, Editura All 2005.
69. Tamaş Sergiu, Dicţionar politic, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1993.
70. Toffler A., Şocul viitorului, Editura Antet, Bucureşti, 1995.
71. Toffler A., Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995.
72. Toffler A., Previziuni şi premise, Editura Antet, Bucureşti, 1996.
73. Toffler A., Al treilea val, Editura Antet, Bucureşti, 1996.
74. Toffler A., Război şi anti-război, Editura Antet, Bucureşti, 1997.
75. Toma Ghe., Managementul insecurităţii, Editura Scaiul, 2004.
76. Ursachi I., Management, Editura Academiei de Ştiinţe Economice,
Bucureşti, 2001.
77. Văduva Gh., Dinu M., Crizele politico-militare ale începutului de
mileniu, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2005.
78. Voinea M., Banciu D., Sociologie juridică, Bucureşti, Universitatea
româno-americană, 1993.
79. Weigley Russell F., The American Way of War: A History of United
States Military Strategy and Policy. (Bloomington: Indiana
University Press, 1977), XXII.
80. Westenhoff Charles M., Military Air Power: The CADRE Digest of
Air Power Opinions and Thoughts. (Maxwell AFB, AL: Air
University Press, Oct 1990).
81. Wolfers Arnold, Discord and collaboration, Baltimore, Johns
Hopkins University Press, 1992.
82. Zulean M., Armata şi societatea de tranziţie, Editura Triptonic,
Bucureşti, 2003.
83. Bercheşan Vasile, Metodologia investigării infracţiunilor, Editura
Paralela 45, Piteşti. 1998;
84. Christian Gavalda, Gilbert Parleani, Droit des affaires de L 'Union
Europeene, troisieme edition, Ed. Litec, Paris, 1999;
85. Costică Voicu - Spălarea banilor murdari, Editura Sylvi, Bucureşti,
1999
86. Costică Voicu şi colaboratorii - Drept penal al afacerilor, Editura
ALL BECK, Bucureşti, 2003
87. Costică Voicu, Georgeta Ştefania Ungureanu, Adriana Camelia
Voicu - Investigarea criminalităţii financiar-bancare – Editura
Polipress, 2003, Bucureşti
88. Costică Voicu – Investigarea Fraudelor – curs de masterat, editura
Sitech, Craiova, 2009
89. Delphine Garcin, La repression de la fraude au prejudice du budget
communautaire, La documentation Francaise, Paris, 2004;
90. Ioan Dascălu şi colaboratorii, Poliţiile naţionale şi unificarea
europeană, Ed. Grafoanaytis, Ploieşti 2007.
91. Ioan Dascălu, Costică Voicu-Frauda în domeniul financiar-bancar şi
al pieţei de capital, Ed. Trei, Bucureşti 2002.
92. Ioan Dascălu-Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale şi
secretul bancar, Ed. Argument. Bucureşti 2001.
93. Voicu Costică - Banii Murdari şi Crima Organizată, Editura Artprint,
1995.
94. Voicu Costică - Criminalitatea Afacerilor, Tipografia I.G.P., 1997.
95. Voicu Costică - Spălarea banilor murdari, Editura Silvi, Bucureşti,
1999.
96. Voicu Costică, Sandu Florin şi colectiv - Managementul
organizaţiilor în domeniul ordinii publice, vol. I şi II, Editura
Ministerului de Interne, 2001.
97. Voicu Costică, Sandu Florin, Dascălu Ioan - Frauda în domeniul
financiar-bancar şi al pieţei de capital, Editura Trei, Bucureşti, 1998.