Raluca BalanDisciplina de HistologieFacultatea de MedicinaAn universitar 2010-2011

ŢESUTUL NERVOS

NEURONII- unitatea morfo-funcţională a ţesutului nervos, celulă înalt specializată în transmiterea

influxului nervos; formă particulară: corp celular şi prelungiri citoplasmatice – axon (prelungire unică, mai lungă comparativ cu dendritele, se desprinde dintr-o zonă în formă de cerc a corpului celular – con de emergenţă) şi dendrite (prelungiri multiple, scurte, cu arborizaţii terminale)

Clasificarea neuronilor:

1. După numărul de prelungiri: - neuroni unipolari (la embrion, postnatal în nucleul masticator, retină), - pseudounipolari (în ganglionii spinali, ca neuroni primari senzoriali), - bipolari (la embrion, postnatal epitelii senzoriale – rol de receptori pentru olfacţie,

echilibru, localizarea în spaţiu a segmentelor corporale), - multipolari (cei mai frecvenţi, de tip motor/de asociaţie);

2. După forma corpului celular: - rotunzi/sferici (neuroni pseudounipolari), - fuziformi (neuroni bipolari), - stelaţi, piramidali (neuroni multipolari), - piriformi (celule Purkinje);

3. După dimensiuni: - mici (neuroni din stratul granulos al cerebelului, diametru de 3-4 microni), - medii (diametru de ordinul zecilor de microni), - mari (diametru mai mare de 100 microni – celulele Betz din aria motorie a scoarţei

cerebrale);

4. După funcţionalitate: - neuroni motori, - neuroni senzitivi, - neuroni de asociaţie, - neuroni neurosecretori;

5. După apartenenţa la sistemul nervos somatic sau sistemul nervos vegetativ: - neuroni somatici, - neuroni vegetativi;

Morfologie: - corpul celular este înconjurat de o membrană plasmatică cu adaptări locale în zonele

joncţiunilor sinaptice, citoplasmă – pericarion, nucleu mare, voluminos, unic, rotund, cu cromatina fin dispersată şi nucleol evident (ochi de bufniţă);

- organite celulare comune: mitocondrii, complex Golgi (dispus în coroană în jurul nucleului), lizozomi, REN slab dezvoltat, centrozom puţin evident, granule de lipofuscină;

- organite “aşa-zis specifice”: corpii Nissl/substanţa tigroidă (material intens bazofil şi pironinofil, în pericarion şi dendrite, absent în conul de emergenţă şi axon – aglomerări de cisterne şi tubi de RER), neurofibrile (reţele din elemente fibrilare abundente, anastomozate şi încrucişate în pericarion, dispuse paralel, ca un fascicul dens, în axon şi dendrite – două tipuri de filamente/neurofilamente şi microfilamente şi microtubuli);

- dendritele sunt prelungiri citoplasmatice scurte, conice, ramificate, localizate în apropierea corpului celular, cu mici proieminenţe ca nişte spinişori, la nivelul cărora se realizează contactul sinaptic; structura dendritelor este asemănătoare pericarionului – RER, ribozomi, mitocondrii, neurofilamente şi neurotubuli;

- axonul este prelungirea unică, desprinsă de la nivelul conului de emergenţă, după care există o zonă de îngustare – colet axonal, apoi diametrul se menţine constant, până în zona terminală, unde se arborizează, fiecare ramificaţie prezentând o dilataţie numită buton terminal; axonul este limitat extern de o membrană plasmatică numită axolemă, iar citoplasma sa, numită axoplasmă, conţine numeroase neurofilamente, microtubuli, mitocondrii şi vezicule;

- prelungirile neuronului – axonul şi dendritele, înconjurate sau nu de diferite structuri numite teci (teacă de mielină, teacă Schwann), constituie fibrele nervoase (axonii de la mai mulţi neuroni formează o fibră nervoasă);

NEVROGLIILE- celule cu rol de susţinere/suport pentru neuroni, intervin şi în nutriţie şi apărare; sunt

localizate în SNC: celule ependimare, macroglii (astrocite, oligodendroglii), microglii şi în SNP: celule Schwann, celule satelite;

a. celulele ependimare: tapetează canalul ependimar, ventricolii, plexurile coroide; formă cubică/cubico-prismatică, cu joncţiuni strânse; cili vibratili şi microvilozităţi neregulate la PA, prelungire citoplasmatică lungă la PB, care pătrunde în ţesutul nervos de vecinătate; numeroase mitocondrii;

b. astrocitele: formă stelată, prelungiri numeroase, fine, ramificate, finalizate cu expansiuni citoplasmatice – “picioruşe astrocitare”; conţin filamente de tip intermediar – gliofilamente (proteina acidă fibrilară glială, vimentină); două tipuri: protoplasmatic (substanţa cenuşie), fibros (substanţa albă); rol: suport, izolare, nutriţie, metabolism, reparare, fagocitoză;

c. oligodendrogliile: 75% din nevroglii; dimensiuni mici, formă stelată, prelungiri mai puţine, mai scurte, fine, cu ramificaţii reduse, prezentând nodozităţi; microfilamente puţine, microtubuli mai mulţi; rol: nutriţie, reglare excitabilitate, mielinizare fibre nervoase din substanţa albă; două tipuri: satelită (substanţa cenuşie), interfasciculară (substanţa albă);

d. microgliile: componente ale SFM; formă alungită, nucleu alungit, bazofil (repaus), formă rotundă, citoplasmă cu detritusuri celulare sau lipide rezultate din degradarea mielinei (activ); RER, microfilamente, microtubuli reduşi, numeroşi lizozomi, incluzii şi vezicule cu rol în fagocitoză;

e. celulele Schwann: localizare: SNP; rol: mielinizarea fibrelor nervoase;f. celulele satelite: localizare: ganglionii SNPS, în jurul celulelor ganglionare;