Testul Nr. 1

I. Noțiunea și importanța fazei de intentare a procesului civil

1 Descrieți efectele material-juridice și procesual-juridice ale intentării procesului

Efectele procesuale se referă în primul rînd la apariţia drepturior şi obligaţiilor de procedură cum ar fi: întocmirea cererii în modul corespunzător, taxarea corectă a acesteia, posibilitatea asigurării de acţiuni sau probelor, prezentarea şi cercetarea probelor şi alte acţiuni procedurale, care în afara procesului civil nu pot fi înfăptuite.

Dupa sesizarea instantei de judecata de reclamant prin inaintarea unei cereri de intentare a unei pricini civile se porneste procesul civil.

Prin inaintarea cererii si declansarii procesului civil, au loc unele schimbari in raportul juridic intre viitorii participanti la proces.

Odata cu intentarea cererii de chemare in judecata, reclamantul obliga instanta de a solutiona pricina (cazul) civila ce s-a ivit intre reclamant si parat.

Astfel porneste procesul civil in pricina concreta intre doi participanti la proces.

Odata cu declansarea procesului se creiaza raporturile de drept procedural intre instanta de judecata si participantii la proces.

Prin aceste raporturi intelegem drepturile participantilor la proces de a folosi toate mijloacele si drepturile procedurale respectand pe deplin procedura civila in solutionarea acestui litigiu.

Instanta de judecata nu trebuie sa omita nici una din procedurile obligatorii pentru a nu incalca legea fiind obligata sa solutioneze litigiul civil respectand principiile si normele dreptului procesual civil.

Participantii la proces si instanta de judecata folosindu-se de drepturile sale procedurale conform legislatiei si a codului de procedura civila indeplinesc toate actele procedurale necesare conform legii si in decursul mersului procesului civil care sunt prevazute special ne catre normele dreptului procesual civil.

Odata cu intentarea procesului civil paratul fiind invinuit de pricinuirea unei pagube sau de incalcarea unui drept civil fie acesta patrimonial fie nepatrimonial personal, este supus unei supravegheri din partea instantei de judecata si a organelor de drept. Daca cazul este legat de platirea pensiei de intretinere sau de platirea salariului odata cu depunerea cererii paratul este obligat sa plateasca pensia sau salariul indicat de reclamant, pana la adoptarea hotararii. In caz ca este legat de restituirea unei sume de bani paratul este obligat pana la hotararea instantei de judecata sa plateasca si dobanda ce ar fi obtinut el din aceasta (suma de bani).

Din cele examinate mai sus observam ca odata cu declansarea actiunii civile apar si unele efecte juridice ce reiese din procedura civila pentru examinarea litigiului civil atat instanta cat si participantii la proces sunt datori sa respecte toate etapele procedurii civile, numai asa examinand pricina civila in baza legii.

2 Comparați efectele nerespectării premiselor și condițiilor dreptului la acțiune pentru intentarea procesului civil

Dacă cererea de chemare în judecată nu întruneşte toate elementele esenţiale în termen de cel mult şapte zile de la depunere judecătorul va emite o încheiere de a nu da curs cererii. În încheierea de a nu da curs cererii instanţa va indica neajunsurile şi termenul oferit pentru corectarea lor. Dacă persoana care a depus cererea lichidează neajunsurile în termenul ofeirt de instanţă cererea se consideră depusă la data iniţială. În caz contrar cerea şi toate materialele anexate se restituie printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Pentru a respecta termenul oferit de instanţă pentru corectarea cererii încheierea de a nu da curs trebuie adusă la cunoştinţa persoanei care a depus-o. Încheierea de a nu da curs cererii emisă în baza articolului 171 Cod Procedură Civilă nu afectează curgerea termenului de prescrpţie, însă restituirea cererii provoacă anularea întreruperii prescripţiei.

3 Argumentati cum trebuie sa procedeze instanta daca la primirea cererii de chemare in judecata s-a constatat:

A) Instanta nu este competenta sa judece pricina

Articolul 170. Restituirea cererii de chemare n judecata (1) Judecatorul restituie cererea de chemare n judecata daca: a) reclamantul nu a respectat procedura de solutionare prealabila a pricinii pe calea extrajudiciara, prevazuta de lege pentru categoria respectiva de pricini sau de contractul partilor; b) instanta nu este competenta sa judece pricina; c) cererea a fost depusa de o persoana incapabila; d) sotul a naintat actiunea de desfacere a casatoriei fara consimtamntul sotiei, n timpul sarcinii sau n primul an de la nasterea copilului; e) cererea nu este semnata ori este semnata de o persoana nemputernicita de a o semna ori este semnata fara a se indica functia semnatarului; f) cererea a fost depusa n numele persoanei interesate de catre o persoana nemputernicita de a porni si a sustine procesul; g) la aceeasi instanta sau la o alta, se afla n judecata un litigiu ntre aceleasi parti, asupra aceluiasi obiect si avnd aceleasi temeiuri; h) nu snt prezentate probe ce ar confirma adresarea creditorului ntr-o institutie financiara unde, conform legislatiei, ar fi trebuit sa primeasca datoria; i) reclamantul si retrage cererea nainte de emiterea ncheierii privind intentarea procesului. (2) Cererea de chemare n judecata se restituie printr-o ncheiere motivata, n care judecatorul indica instanta unde trebuie sa se adreseze reclamantul, daca pricina nu este de competenta instantei respective, sau modalitatea de nlaturare a circumstantelor ce mpiedica intentarea procesului. (3) n decursul a 5 zile de la data depunerii cererii de chemare n judecata, judecatorul

dispune, printr-o ncheiere, restituirea cererii si remite reclamantului ncheierea si cererea cu toate documentele anexate. (4) Restituirea cererii de chemare n judecata nu exclude posibilitatea adresarii repetate n judecata a aceluiasi reclamant, cu aceeasi actiune, mpotriva aceluiasi prt, cu acelasi obiect si aceleasi temeiuri daca reclamantul a lichidat ncalcarile. (5) ncheierea prin care instanta judecatoreasca restituie cererea n temeiul alin.(1) lit.a), b), c) si g) poate fi atacata cu recurs.

B) Actiunea a fost depusa de un organ al autoritatii publice in apararea drepturilor unei alte persoane, fara ca legea sa-i delege acest drept Articolul 169. Refuzul de a primi cererea de chemare n judecata (1) Judecatorul refuza sa primeasca cererea de chemare n judecata daca: a) cererea nu urmeaza a fi judecata n instanta judecatoreasca n procedura civila; b) exista o hotarre judecatoreasca irevocabila cu privire la un litigiu ntre aceleasi parti, asupra aceluiasi obiect si avnd aceleasi temeiuri sau o ncheiere judecatoreasca prin care se admite ncetarea procesului n legatura cu faptul ca reclamantul a renuntat la actiune sau ca ntre parti s-a ncheiat o tranzactie; c) aceasta este depusa de un organ, organizatie sau o persoana n apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale unei alte persoane fara ca prezentul cod sau o alta lege sa le delege dreptul adresarii n judecata n acest scop; d) exista o hotarre irevocabila, obligatorie pentru parti, a judecatii arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleasi parti, asupra aceluiasi obiect si avnd aceleasi temeiuri, cu exceptia cazurilor cnd judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silita a hotarrii judecatii arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecatii arbitrale care a pronuntat hotarrea, nsa judecarea pricinii n aceeasi judecata arbitrala este imposibila; e) actiunea este intentata mpotriva unui agent economic lichidat deja. (2) n decursul a 5 zile de la data depunerii cererii de chemare n judecata, judecatorul dispune, printr-o ncheiere motivata, refuzul de primire a cererii si remite reclamantului ncheierea si cererea cu toate documentele anexate. ncheierea poate fi atacata cu recurs. (3) Refuzul judecatorului de a primi cererea de chemare n judecata exclude posibilitatea adresarii repetate n judecata a aceluiasi reclamant, cu aceeasi actiune mpotriva aceluiasi prt, cu acelasi obiect si aceleasi temeiuri.

C)Nu a achitat taxa de stat

Articolul 171. Cazurile n care nu se da curs cererii (1) Dupa ce constata ca cererea a fost depusa n judecata fara a se respecta conditiile art.166 si 167 alin.(1) lit.a), b) (nu a achitat taxa), c) si e), judecatorul emite, n cel mult 7 zile de la depunerea cererii, o ncheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicnd persoanei care a depus cererea acest fapt de ncalcare si acordndu-i un termen rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor. (2) Daca persoana care a depus cererea ndeplineste n termen toate cerintele enumerate n ncheierea judecatorului, cererea se considera depusa la data prezentarii initiale n judecata.

In caz contrar, ea nu se considera depusa si, mpreuna cu actele anexate, se restituie reclamantului printr-o ncheiere judecatoreasca ce poate fi atacata cu recurs.

Nota Bene (informatie suplimentara) :

Articolul 423. Recursul mpotriva ncheierii primei instante (1) ncheierea data n prima instanta poate fi atacata cu recurs, separat de hotarre, de catre parti si de ceilalti participanti la proces n cazurile prevazute de prezentul cod si de alte legi, precum si n cazurile n care ncheierea face imposibila desfasurarea de mai departe a procesului. Ea se examineaza n recurs conform regulilor stabilite de prezentul capitol. (2) mpotriva celorlalte ncheieri pronuntate n prima instanta nu se poate face recurs.

Articolul 424. Instantele competente sa examineze recursurile mpotriva ncheierilor emise n prima instanta (1) Curtile de apel examineaza recursurile declarate mpotriva ncheierilor emise n prima instanta. (2) Colegiul civil si de contencios administrativ sau, dupa caz, Colegiul economic al Curtii Supreme de Justitie examineaza recursurile declarate mpotriva ncheierilor emise n prima instanta de catre curtile de apel de drept comun si, respectiv, de Curtea de Apel Economica. [Art.424 modificat prin Legea nr.244-XVI din 21.07.2006, n vigoare 17.11.2006] Articolul 425. Termenul de declarare a recursului mpotriva ncheierii Termenul de declarare a recursului mpotriva ncheierii este de 15 zile de la pronuntarea ei.

II. Importanța căilor de atac și clasificarea lor. Reguli comune privind folosirea căilor de atac

1. Descrieți regulile comune privind folosirea căilor de atac

Atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară s-au conturat, de-a lungul timpului, o serie de reguli generale privitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac. În continuare, vor fi examinate cele mai semnificative dintre acestea.1. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată.Regula este că orice hotărâre judecătorească poate fi atacată prin intermediul căii de atac ordinare, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, în timp ce căile de atac extraordinare pot fi exercitate numai împotriva hotărârilor stabilite prin lege.2. Manifestarea de voinţă a părţii interesate, în sensul exercitării căii de atac Folosirea căilor de atac fiind o facultate pusă la îndemâna celor interesaţi, cei care le exercită trebuie să-şi manifeste în mod expres voinţa în acest sens şi să arate şi

motivele pentru care consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică1. Deci, instanţa competentă să soluţioneze eventuala cale de atac nu se poate sesiza din oficiu, ci este necesar ca o parte sau chiar mai multe să îşi manifeste expres voinţa prin intermediul unei cereri scrise, respectând condiţiile impuse de lege.3. Legalitatea căilor de atac Această regulă impune ca, în afara căilor de atac prevăzute de lege, să nu se poată folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti4. Ierarhia căilor de atac Ca o cerinţă a acestei reguli este şi faptul că, împotriva aceleiaşi hotărâri, nu pot fi exercitate, concomitent, calea de atac ordinară şi o cale de atac extraordinară.Principiul ierarhiei căilor de atac decurge din modul de organizare a instanţelor judecătoreşti într-un sistem piramidal5. Unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac. În caz contrar, excepţia puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanţă, din oficiu, spre a anihila calea de atac inadmisibilă. Trebuie menţionat că această regulă este aplicabilă numai în cazul apelului şi recursului, nu şi în cazul celorlalte căi extraordinare de atac6. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac Principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac, exprimat prin adagiul latin non reformatio in pejus, presupun ca părţii care a exercitat o cale de atac să nu i se înrăutăţească situaţia faţă de cea stabilită prin hotărârea judecătorească supusă controlului judiciar. În absenţa operării principiului non reformatio in pejus, părţile, cunoscând posibilitatea înrăutăţirii situaţiei lor, ar putea fi determinate să renunţe la atacarea hotărârii, pentru a nu-şi asuma un risc, chiar dacă hotărârea este nelegală şi netemeinică

2. Evidențiați distincția dintre căi de atac ordinare și extraordinare, de reformare și retractare, suspensive și nesuspensive de executare, devolutive și nedevolutive

ORDINARE și EXTRAORDINARE

ORDINARĂ O cale de atac este ordinară dacă poate fi exercitată de oricare dintre părţile din proces, pentru simplul fapt că partea respectivă este nemulţumită de hotărârea pronunţată. Aşadar, motivele de exercitare a unei căi ordinare de atac nu sunt limitate prin lege, însă, dacă se doreşte suprimarea acesteia, trebuie să existe o dispoziţie legală expresă în acest sens.

EXTRAORDINARĂ Căile extraordinare sunt acelea care pot fi exercitate numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. Codul actual de procedură civilă consacră căilor de atac extraordinare, incluzând în această categorie recursul, contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în anulare şi recursul în interesul legii. Deci, caracteristica comună a căilor extraordinare de atac constă în condiţiile restrictive în care pot fi exercitate, dar aceste condiţii au unele aspecte particulare specifice fiecărui tip dintre aceste căi de atac. Sub acest aspect, o notă particulară este oferită de recursul în interesul legii, care poate fi exercitat doar dacă unele chestiuni de drept au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti. Între căile 1

extraordinare de atac există deosebiri semnificative şi în ceea ce priveşte subiectele care le pot exercita şi instanţele competente a le soluţiona.

CONCLUZIA Această clasificare prezintă importanţă practică datorită câtorva aspecte2. În primul rând, executarea silită a hotărârii este suspendată pe durata termenului în care poate fi exercitată calea de atac ordinară şi pe timpul judecării acesteia, în timp ce căile de atac extraordinare nu au, în principiu, efect suspensiv. În al doilea rând, cât timp este deschisă calea de atac ordinară, nu se poate recurge la o cale de atac extraordinară3. De asemenea, în unele situaţii, calea de atac extraordinară devine inadmisibilă, dacă partea interesată putea să invoce motivul respectiv prin intermediul căii de atac ordinare şi nu a făcut-o; de exemplu, dacă a expirat termenul de apel, hotărârea primei instanţe devine nu numai definitivă ci şi irevocabilă, nemaiputând fi recurată.

REFORMARE și RETRACTARE

Această clasificare tradiţională are la bază distincţia care se făcea între opoziţie – cale de atac ordinară, desfiinţată din anul 1943 – şi apel, prima fiind de competenţa aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea atacată, iar cea de-a doua judecându-se de o instanţă ierarhic superioară4.REFORMARE Căile de atac de reformare sunt considerate acelea care se soluţionează de către o instanţă ierarhic superioară, prin intermediul lor, realizându-se controlul judiciar al hotărârilor judecătoreşti. Sunt căi de atac de reformare apelul, recursul, recursul în anulare şi recursul în interesul legii (ultima din acestea nefiind menţionată de toţi autorii, deoarece nu este considerată o veritabilă cale de atac).RETRACTARE Căile de atac de retractare sunt cele care se adresează, spre a fi soluţionate, instanţei care a pronunţat hotărârea atacată. Trebuie menţionat că, prin căile de atac de retractare, se invocă împrejurări, limitativ prevăzute de lege, care nu au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii atacate, astfel încât, instanţa nu îşi controlează propria hotărâre, ci judecă unele aspecte noi. Aceste căi de atac sunt revizuirea şi contestaţia în anulare.

CONCLUZIA O situaţie aparte este în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri5. care poate fi atât cale de atac de reformare cât şi de retractare. Astfel, dacă hotărârile provin de la aceeaşi instanţă sau de la instanţe situate în circumscripţia teritorială a unei singure instanţe (ierarhic superioară), este de competenţa instanţei ierarhic superioară, iar dacă hotărârile provin de la instanţe situate în circumscripţii teritoriale deosebite, competenţa aparţine instanţei ierarhic superioară primei instanţe ce a pronunţat hotărârea; în aceste situaţii, revizuirea este cale de atac de reformare. Numai în cazul în care cea de-a doua hotărâre potrivnică a fost pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este o cale de atac de retractare, deoarece va fi judecată de către instanţa supremă.

DEVOLUTIVĂ și NEDEVOLUTIVĂ

2

3

4

5

Criteriul distinctiv al acestei clasificări este întinderea atribuţiilor instanţelor competente să se pronunţe asupra căilor de atac exercitate şi asupra procesului6.DEVOLUTIVĂ O cale de atac este devolutivă dacă antrenează o rejudecare în fond a pricinii, în întregul ei, fără restricţii în privinţa administrării probelor. Această rejudecare a fondului se realizează numai în limita a ceea ce s-a solicitat prin acţiune şi în limita a ceea ce formează obiectul căii de atac. Calea de atac devolutivă tipică, în sistemul nostru actual, este apelul. El permite o nouă judecare a cauzei, atât sub aspectul problemelor de fapt stabilite de prima instanţă, cât şi asupra dezlegării date problemelor de drept7.Există controverse în privinţa stabilirii caracterului devolutiv sau nedevolutiv al celorlalte căi de atac. Recursul, în întregime, este, potrivit unor autori8, o cale de atac nedevolutivă, asemenea celorlalte căi de atac extraordinare. NEDEVOLUTIV Referitor la acestea, caracterul nedevolutiv se raportează la calea de atac propriu-zisă, iar nu la rejudecarea pricinii ca efect al admiterii căii de atac respective. Astfel, ca urmare a casării unei hotărâri, de regulă, are loc o rejudecare a fondului (poate fi casare cu reţinere sau cu trimitere spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe competente); admiterea unei contestaţii în anulare duce la anularea hotărârii atacate şi la rejudecarea fondului, ori a recursului, sau a motivului de casare omis; admiterea unei cereri de revizuire, pentru majoritatea motivelor, are ca efect o rejudecare a pricinii. O altă argumentare9 a faptului că aceste căi extraordinare de atac nu se includ în categoria căilor devolutive, chiar dacă conduc la o nouă judecată de fond, este că rejudecarea fondului are loc în alte condiţii decât cele ale primei judecăţi; de exemplu, în prezenţa părţii care nu fusese legal citată, sau la instanţa competentă, ori judecata priveşte un capăt omis.Există alte păreri10, potrivit cărora şi recursul are un caracter devolutiv, când sunt recurate hotărâri ce nu pot fi atacate cu apel, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele, fără a se limita la motivele de casare.

SUSPENSIVE și NESUSPENSIVE

Această clasificarea vizează numai hotărârile susceptibile de executare silită şi are drept criteriu distinctiv efectele pe care le produce declanşarea căii de atac asupra posibilităţilor de declanşare imediată a executării silite11.În sistemul procesual în vigoare, apelul se înfăţişează ca o cale de atac tipică de executare silită. Astfel, termenul de apel şi apoi judecarea apelului suspendă de drept executarea silită, proc. civ.: „Apelul declarat în termen suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege”. Deci, pot fi situaţii când hotărârea se bucură de execuţie vremelnică, împrejurări în care apelul nu mai este suspensiv, însă instanţa de apel poate să încuviinţeze suspendarea execuţiei vremelnice, numai cu darea unei cauţiuni, al cărui cuantum este fixat de instanţă.Celelalte căi de atac – recursul, recursul în anulare, contestaţia în anulare şi revizuirea – sunt, în principiu, căi de atac nesuspensive de executare. În mod excepţional, şi recursul poate fi o cale de atac suspensivă de executare, atunci când are ca obiect pricini privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă în asemenea situaţii, efectul suspensiv de 6

7

8

9

10

11

executare se produce de drept, adică în temeiul legii, fără să fie necesară o cerere formală în acest sens, din partea recurentului. Instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, le cerere şi cu motivarea de rigoare, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele arătate anterior. În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs să poată dispune, la cerere, suspendarea executării, fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului.De asemenea, în mod excepţional, „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni” acelaşi lucru este prevăzut şi în cazul contestaţiei în anulare.

3 Indicati argumentat modalitatea corectarii greselilor din hotarirea primei instante de judecata in urmatoarele situatii:

A)Concluziile instantei, expuse in hotarire, sunt in contradictie cu circumstantele pricinii

De regula, hotarirea odata pronunta de instanta nu poate fi corectata de aceasta instanta. Astfel, in situatia in care concluzia instantei expuse in hotarire sunt in contradictie cu circumstantele pricinii aceasta hotarire este netemeinica si ilegala si urmeaza a fi casata in instanta de apel. Aceasta omisiune a instantei de fond constituie temei de casare a hotaririi instantei de fond.

Articolul 386. Temeiurile casarii sau modificarii hotarrii de catre instanta de apel

(1) Hotarrea primei instante se caseaza sau se modifica de instanta de apel daca: a) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii nu au fost constatate si elucidate pe deplin; b) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii, pe care prima instanta le considera constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice si suficiente; c) concluziile primei instante, expuse n hotarre, snt n contradictie cu circumstantele pricinii; d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost ncalcate sau aplicate eronat. (2) O hotarre legala n fond nu poate fi casata numai din motive formale.

B) Instanta nu s-a pronuntat asupra unei pretentii inainte de reclamant

Articolul 386. Temeiurile casarii sau modificarii hotarrii de catre instanta de apel (1) Hotarrea primei instante se caseaza sau se modifica de instanta de apel daca: a) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii nu au fost constatate si elucidate pe deplin; b) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii, pe care prima instanta le considera constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice si suficiente; c) concluziile primei instante, expuse n hotarre, snt n contradictie cu circumstantele pricinii; d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost ncalcate sau aplicate eronat.

(2) O hotarre legala n fond nu poate fi casata numai din motive formale.

In cazul in care AU FOST PREZENTATE PROBE SI DATE EXPLICATII (DIN cele expuse in test nu stim cu siguranta daca asa a fost)

Articolul 250. Hotarrea suplimentara (1) Instanta care a pronuntat hotarrea poate, din oficiu sau la cererea participantilor la proces, sa emita o hotarre suplimentara daca: a) nu s-a pronuntat asupra unei pretentii n a carei privinta participantii la proces au prezentat probe si au dat explicatii;

C) Prin hotarirea judecatoreasc sunt lezate drepturile persoanelor care nu au fost atrase la judecarea pricinii

Articolul 388. ncalcarea sau aplicarea eronata a normelor de drept procedural (1) Hotarrea primei instante urmeaza a fi casata, independent de argumentele cererii de apel, daca: a) pricina a fost judecata de un complet de judecata compus ilegal; b) pricina a fost judecata de instanta n absenta unui participant la proces caruia nu i s-a comunicat locul, data si ora sedintei de judecata; c) n judecarea pricinii au fost ncalcate regulile cu privire la limba procesului; d) instanta a solutionat problema drepturilor unor persoane neantrenate n proces; e) la emiterea hotarrii a fost ncalcat secretul deliberarii; f) hotarrea nu este semnata de judecator sau de cineva din judecatori ori hotarrea este semnata nu de acel judecator sau de acei judecatori care snt mentionati n hotarre; g) n dosar lipseste procesul-verbal al sedintei de judecata; h) n dosar lipseste procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural; i) pricina a fost examinata cu ncalcarea competentei generale sau jurisdictionale. (2) Savrsirea altor ncalcari dect cele consemnate la alin.(1) constituie temeiul casarii hotarrii numai daca ele au dus sau au putut duce la solutionarea eronata a pricinii.