Tehnologii de Sudare - Indrumari de Laborator
Transcript of Tehnologii de Sudare - Indrumari de Laborator
3
VIŞAN DANIEL
ÎNDRUMĂRI DE LABORATOR
ANUL IV INGINERIE ECONOMICĂ ȘI INDUSTRIALĂ
Editura Fundaţiei Universitare
„Dunărea de Jos” Galaţi, 2008
ISBN 978-973-627-430-5
4
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢIFACULTATEA DE MECANICĂ
Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” din Galaţi este
acreditată CNCSIS
Revizia ştiinţifică:
Prof. dr. ing. Emil Constantin
Procesare text: Şef lucr ări dr. ing. Daniel Vişan
Tehnoredactor: Şef lucr ări dr. ing. Daniel Vişan
Coperta: Şef lucr ări dr. ing. Daniel Vişan
Procesare imagini: Răzvan Hagiu
Mihai Daniel Licău
Daniela Oancă
Viorel Parlapan
© Editura Fundaţiei Universitare
„Dunărea de Jos” Galaţi, 2008 www.editura.ugal.ro
ISBN 973-627-430-5 [email protected]
5
PREFAȚĂ
Pe plan internaţ ional, din punct de vedere al volumului de aplicare, cea mai largă
utilizare o au în prezent procedeele de sudare cu arc electric. Dintre acestea, pe primele
trei locuri se situează sudarea în medii de gaze protectoare cu electrozi fuzibili (MIG -
MAG), sudarea electrică manuală cu electrozi înveliţ i (SE) şi sudarea sub strat de flux
(SF).
Lucrarea de faţă acordă un important spaţ iu reglementărilor în domeniu şi a
standardelor SR ISO, SR EN, SR EIM ISO, adică standarde aliniate la cele europene,
respectiv internaţ ionale.
Sunt abordate aspectele generale privind sudarea metalelor precum, terminologia
generală, procedeele de sudare în medii de gaze protectoare cu electrozi fuzibili şi
sudarea electrică manuală cu electrozi înveliţ i, clasificarea îmbinărilor sudate cu arcul
electric şi principalele operaţ ii pregătitoare (cur ăţ area, îndreptarea, trasarea şi tăierea
semifabricatelor).
Calculul parametrilor tehnologici de sudare prin topire (SE şi MIG - MAG) ocupă
un rol important în elaborarea unei tehnologii de sudare a unei construcţ ii metalice
sudate. În funcţ ie de tipul construcţ iei, materialul de bază, grosimea acestuia, procedeul
şi parametrii de sudare utilizaţ i etc., poate interveni necesitatea aplicării operaţ iei de
preîncălzire la sudare.
Această carte se adresează inginerilor de specialitate, inginerilor mecanici,
cercetătorilor şi studenţ ilor, în activităţ ile de proiectare a tehnologiilor de sudare a
construcţ iilor metalice din oţ eluri carbon şi slab aliate.
Lucrarea este de un real folos studen ţ ilor din anul IV, domeniul Inginerie şi
Management, specializarea Inginerie Economică Industrială, în cadrul activităţ ilor la
disciplina Tehnologii de Sudare, informaţ iile din această lucrare putând fi folosite la
elaborarea proiectului de diplomă.
Galaţ i, 21.11.2008
Autorul
6
CUPRINS
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 1Pregătirea componentelor din oţ el în vederea sudării …………………….. 6
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 2Simbolizarea îmbinărilor sudate …………………………………………………... 10
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 3Simbolizarea şi alegerea electrozilor înveliţ i pentru sudarea oţ elurilor ………… 28
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 4Stabilirea parametrilor regimului de sudare cu electrozi înveliţ i ………………… 42
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 5Stabilirea parametrilor regimului de sudare MAG - CO2 ………………… 51
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 6Stabilirea parametrilor regimului de sudare WIG ………………………. 64
LUCRARE APLICATIV Ă NR. 7Stabilirea parametrilor regimului de sudare sub strat de flux …………………….. 77
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………… 111
7
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 1
PREGĂTIREA COMPONENTELOR DIN OŢEL ÎN VEDEREASUDĂRII
1. Consideraţii teoretice
Sudarea este un procedeu tehnologic prin care se realizează o îmbinare
nedemontabilă între două sau mai multe piese. Pentru sudare, componentele se
prelucrează, lăsându-se o anumită distanţă între acestea. Spaţ iul dintre suprafeţ ele
frontale ale pieselor ce urmează să fie sudate se numeşte rost. El este necesar pentru a
asigura pătrunderea sudurii pe întreaga secţ iune a materialului de bază (fig. 1). Se
deosebesc rosturi neprelucrate (I, T) şi rosturi prelucrate (V, U, Y etc.).
Fig. 1. Elementele geometrice ale rostului de sudare.
Elementele geometrice ale rostului de sudare sunt următoarele:
Deschiderea rostului (b) care reprezintă distanţ a dintre suprafeţ ele
frontale ale pieselor pregătite pentru sudare.
Unghiul rostului (α) este unghiul de deschidere dintre suprafeţ ele frontale
ale pieselor de sudat în cazul rosturilor prelucrate.
Înălţ imea neteşită a rostului (c) este înălţ imea păr ţ ii neprelucrate a
rostului.
Raza rostului (r) reprezintă raza de racordare a suprafeţ elor laterale
prelucrate ale rostului la partea neteşită a rostului.
Tipul şi dimensiunile rostului depind de caracteristicile materialului de sudare, de
grosimea sa, precum şi de procedeul de sudare folosit. Sub aspect economic este de
8
dorit ca secţ iunea rostului să fie cât mai mică, rostul ideal fiind, din acest punct de vedere,
cel neprelucrat (rost I) cu deschidere 0. Din punctul de vedere al tensiunilor şi
deformaţ iilor produse la sudare sunt de preferat rosturile simetrice (I sau X) celor
asimetrice (V, U, 1/2 V, 1/2 U, 1/2 X).
Pregătirea rostului poate fi f ăcută mecanic, prin tăiere cu foarfecele sau aşchiere,
respectiv termic prin tăiere cu flacăr ă, plasmă sau laser. Abaterile la pregătirea rostului
trebuie să fie cât mai reduse, cerinţă importantă mai ales la utilizarea unor procedee
mecanizate sau robotizate de sudare. În general, se recomandă încadrarea abaterilor
geometrice în următoarele abateri maxime: α: ± 5 °; r: ± 0,5 mm; b: ± 1 mm; c: ± 1 mm.
În cazul sudării unor piese cu grosime diferită este necesar ă prelucrarea pieselor
astfel încât în zona de îmbinare grosimile acestora să fie egale, figura 2.
Fig. 2. Modul de pregătire a rostului în cazul îmbinării cap la cap a unor piese de grosime diferită.
2. Pregătirea componentelor din oţel în vederea sudării
A. Pregătirea pieselor de îmbinat din oţ el pentru sudarea cu arc electric cu electrod
învelit, sudare cu arc electric în mediu de gaz protector şi sudare cu gaze prin topire se
realizează în conformitate cu Standardul Internaţ ional SR EN 29692 - 1994.
Acest Standard Internaţ ional recomandă pregătirea pieselor de îmbinat în vederea
sudării executate cu unul dintre următoarele procedee de sudare, fiind posibilă şi o
combinare a acestora:
(3) sudare cu gaze prin topire, cu gaze combustibile;
(111) sudare cu arc electric cu electrod învelit (sudare manuală cu arc
electric);
(13) sudare cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod fuzibil;
(131) sudare cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod fuzibil -
sudare MIG;
131) sudare cu arc electric în mediu de gaz activ cu electrod fuzibil -
sudare MAG;
(141) sudare cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod de wolfram -
sudare WIG.
Pregătirea pieselor de îmbinat recomandată de Standardul Internaţ ional SR EN
29692 - 1994 este adecvată tuturor mărcilor de oţ el. Tipurile de pregătire a pieselor de
îmbinat recomandate, precum şi dimensiunile sunt prezentate în tabelele 1...4.
9
Standardul se poate aplica la pregătirea pieselor de îmbinat pentru sudare cu
pătrundere completă, cu excepţ ia tipurilor de pregătiri cu numerele de referinţă 1 şi 2
(tabelul 3) şi 3 (tabelul 4).
În cazul în care sudarea cu pătrundere completă este imposibilă sau nu este
necesar ă, trebuie să fie luate măsuri speciale. În cazul îmbinărilor pentru sudare cu
pătrundere incompletă, tipul de pregătire a pieselor de îmbinat şi dimensiunile pot fi
diferite de cele prescrise în prezentul Standard Internaţ ional.
B. Pregătirea pieselor de îmbinat din oţ el pentru sudarea cu arc electric sub strat de flux
se realizează în conformitate cu Standardul Internaţ ional SR EN ISO 9692/2 - 2000.
Tabelul 1. Pregătirea pieselor de îmbinat pentru suduri cap la cap executate dintr-o singur ă parte
Sudur ă Pregătirea piesei de îmbinat
Nr.crt. Denumire
Grosimeapiesei,
mmReprezentare Secţ iune
Dimensiuni(Procedee de
sudarerecomandate)
Observaţ ii
0 1 2 3 4 5 6
1
Sudur ă cu
marginir ăsfrânte
S ≤ 2-
(3; 111; 141;131; 135)
În generalf ăr ă metal de
adaos
S ≤ 4b = S
(3; 111; 141)-
2Sudur ă
în I3 < S ≤ 8
6 ≤ b ≤ 8(131; 135;
1413)
)
Cu suport lar ădăcină
permanent
3.Sudur ă în V 3 ≤ S ≤ 10
40° ≤ α ≤ 60°;b ≤ 4; c ≤ 2
(34)
)
Dacă estecazul, cusuport lar ădăcină
permanent
4
Sudur ă în V în
rost îngust
S > 16
5° ≤ β ≤ 20°;5 ≤ b ≤ 15(111; 131;
135)
Cu suport lar ădăcină
5Sudur ă în Y 5 ≤ S ≤ 40
α ≈ 60°;1 ≤ b ≤ 4;2 ≤ c ≤ 4
(111; 131;135; 141)
-
6
Sudur ă în U cur ădăcină
în VS > 12
60° ≤ α ≤ 90°;8° ≤ β ≤ 12°;1 ≤ b ≤ 3;
h ≈ 4(111; 131;135; 141)
R = 6 până la9
10
7
Sudur ă în V cur ădăcină
în VS > 12
70° ≤ α ≤ 90°;10° ≤ β ≤15°;
2 ≤ b ≤ 4;c ≈ 3
(111; 131;135; 141)
-
8Sudur ă în U S > 12
8° ≤ β ≤ 12°;1 ≤ b ≤ 4;
c ≈ 3-
9Sudur ă în 1/2V 3 < S ≤ 10
35° ≤ β ≤ 60°;2 ≤ b ≤ 4;1 ≤ c ≤ 2
(111; 131;135; 141)
-
15° ≤ β ≤ 30°;6 ≤ b ≤ 12
(111)10
Sudur ă în 1/2V în
rost îngust
S > 1615° ≤ β ≤ 30°;
b ≈ 12(131; 135)
Cu suport lar ădăcină
permanent
11Sudur ă în 1/2U S > 16
10° ≤ β ≤ 20°;2 ≤ b ≤ 4;1 ≤ c ≤ 2
(111; 131;
135; 1413)
)
-
Observaţ ii: 1) Unghiuri mai mari şi/sau asimetrice pentru sudarea în poziţ ia PC conform ISO 6947 (poziţ ia orizontală pe
perete vertical);
2) Dimensiunile deschiderii rostului b sunt date în funcţ ie de condiţ iile de fixare;
3) Indicarea procedeului de sudare nu implică necondiţ ionat aplicabilitatea acestuia pentru toată gama de
grosimi ale pieselor;
4) În cazuri speciale se aplică de asemenea procedeele 111, 131, 135 şi 141.
Tabelul 2. Pregătirea pieselor de îmbinat pentru suduri cap la cap executate din ambele păr ţ i
Sudur ă Pregătirea piesei de îmbinatNr .
crt.
DenumireGrosimeapiesei, mm
Reprezentare Secţ iune
Dimensiuni(Procedee de
sudarerecomandate)
Observaţ ii
0 1 2 3 4 5 6
b ≈ S/2(111; 141)
1Sudur ă în I
S ≤ 8b ≤ S/2
(131; 135)
-
11
b = S(111; 141)
2
Sudur ă înV cu
completarela r ădăcină
3 ≤ S ≤ 406 ≤ b ≤ 8
(131; 135)
-
α ≈ 60°;1 ≤ b ≤ 3;2 ≤ c ≤ 4
(111; 141)3
Sudur ă înY cu
completarela r ădăcină
S > 1040° ≤ α ≤ 60°;
1 ≤ b ≤ 3;2 ≤ c ≤ 4
(131; 135)
În cazurispeciale deasemenea
posibilă pentrugrosimi mici
ale pieselor şipentru
procedeul desudare 3
α ≈ 60°;1 ≤ b ≤ 4;2 ≤ c ≤ 6;
h1 = h2 =(S-c)/2(111; 141)
4
Sudur ă înY pe
ambelepăr ţ i S > 10
40° ≤ α ≤ 60°;1 ≤ b ≤ 4;2 ≤ c ≤ 6;
h1 = h2= (S-c)/2(131; 135)
-
α ≈ 60°;1 ≤ b ≤ 3;
c ≤ 2;h = S/2
(111; 141)5
Sudur ă înV pe
ambelepăr ţ i
(sudur ă înX)
S > 1040° ≤ α ≤ 60°;
1 ≤ b ≤ 3;c ≤ 2;
h = S/2(131; 135)
-
α1 = α2 ≈ 60° 1 ≤ b ≤ 3;
c ≤ 2;h = S/3
(111; 141)6
Sudur ă înV pe
ambelepăr ţ i
asimetrică S > 10 40° ≤ α1, α2 ≤
60°;1 ≤ b ≤ 3;
c ≤ 2;h = S/3
(131; 135)
-
7
Sudur ă înU cu
completarela r ădăcină
S > 12
8° ≤ β ≤ 12°;1 ≤ b ≤ 3;
c ≈ 5;h = (S - c)/2
(111; 131; 135;141)
-
12
8
Sudur ă înU pe
ambelepăr ţ i S ≥ 30
8° ≤ β ≤ 12°;b ≤ 3;c ≈ 3;
h = (S - c)/2(111; 131; 135;
141)
Acest tip depregătire apieselor de
îmbinat poatefi realizat
asimetric, înmod similar cu
cea de lasudura în V peambele păr ţ iasimetrice
9
Sudur ă în1/2 V cu
completarela r ădăcină
3 < S ≤ 30
35° ≤ β ≤ 60°;1 ≤ b ≤ 4;
c ≤ 2(111; 131; 135;
141)
-
10
Sudur ă în1/2 V peambele
păr ţ i(sudur ă în
K)
S > 10
35° ≤ β ≤ 60°;1 ≤ b ≤ 4;
c ≤ 2;h = S/2
sau h = S/3(111; 131; 135;
141)
Acest tip depregătire apieselor de
îmbinat poatefi realizat
asimetric, înmod similar cu
cea de lasudura în V peambele păr ţ iasimetrice
11
Sudur ă în1/2 U cu
completarela r ădăcină
S > 16
10° ≤ β ≤ 20°;1 ≤ b ≤ 3;
c ≥ 2(111; 131; 135;
1413)
)
-
12.
Sudur ă în1/2 U peambele
păr ţ i S > 30
10° ≤ β ≤ 20°;b ≤ 3;c ≥ 2
(111; 131; 135;
1413)
)
Idem 10
Observaţ ii: 1) Unghiuri mai mari [i/sau asimetrice pentru sudarea în poziţ ia PC conform ISO 6947 (poziţ ia orizontală pe
perete vertical);
2) Dimensiunile deschiderii rostului b sunt date în funcţ ie de condiţ iile de fixare;
3) Indicarea procedeului de sudare nu implică necondiţ ionat aplicabilitatea acestuia pentru toată gama de
grosimi ale pieselor.
13
Tabelul 3. Pregătirea pieselor de îmbinat pentru suduri în colţ executate dintr-o singur ă parte
SR EN 29692 - 94Sudur ă Pregătirea pieselor de îmbinat
Nr.crt. Denumire
Grosimeapiesei,
mmReprezentare Secţ iune
Dimensiuni,mm
Procedee desudare
recomandate
1.
Sudur ă încolţ ,
îmbinare în T
S1 > 2S2 > 2 70°
≤ α ≤ 100°;b ≤ 2
3111131135141
2.
Sudur ă încolţ ,
îmbinarecu marginisuprapuse
S1 > 2S2 > 2 b ≤ 2
3111131135141
3.
Sudur ă încolţ ,
îmbinarepe muchie
S1 > 2S2 > 2 60°
≤ α ≤ 120°;b ≤ 2
3111131135141
Observaţ ie: 1) Indicarea procedeului de sudare nu implică necondiţ ionat aplicabilitatea acestuia pentru toată gama de
grosimi ale pieselor.
Tabelul 4. Pregătirea pieselor de îmbinat pentru suduri în colţ executate din ambele păr ţ i
SR EN 29692 - 94Sudur ă Pregătirea pieselor de îmbinat
Nr.crt. Denumire
Grosimeapiesei,
mmReprezentare Secţ iune
Dimensiuni,mm
1.
Sudur ă încolţ ,
îmbinare pemuchie
pe ambelepăr ţ i (cu
îndepărtareamarginilor)
S1 > 3S2 > 3 70°
≤ α ≤ 110°;b ≤ 2
3111131135141
2.
Sudur ă încolţ ,
îmbinare pemuchie
pe ambelepăr ţ i (f ăr ă
îndepărtareamarginilor)
S1 > 2S2 > 5
60°≤ α ≤ 120°
3111131135141
14
2 ≤ S1 ≤ 42 ≤ S2 ≤ 4
b ≤ 2
3.Sudur ă în
colţ peambele păr ţ i S1 > 4
S2 > 4-
3111131135141
Observaţ ie: 1) Indicarea procedeului de sudare nu implică necondiţ ionat aplicabilitatea acestuia pentru toată gama de
grosimi ale pieselor.
Acest Standard Internaţ ional recomandă pregătirea pieselor de îmbinat în vederea
sudării executate cu arc electric sub strat de flux cu electrod-sârmă (procedeul 121), doar
pentru poziţ iile de sudare PA şi PB. În cazul în care se utilizează poziţ ia PC, este necesar
să se utilizeze o pregătire specială a îmbinării.
Fig. 3. Pregătirea marginilor componentelor de sudat:
a - pregătirea propriu-zisă în X; b, c - diferite moduri de pregătire cu 1, 2 sau 3 arzătoare oxigaz.
Tipurile de pregătire a pieselor de îmbinat recomandate, precum şi dimensiunile
sunt prezentate în tabelele 5...6. În figura 3 sunt prezentate diferite moduri de pregătire a
marginilor componentelor de sudat.
15
Tabelul 5. Parametri tehnologici la tăierea oţ elului cu grosimi de (0,5...20) mm cu becuri
monobloc, la folosirea acetilenei
Grosimeatablei,mm
Distanţ abec-piesă,
mm
Presiunea
02, at
suprapresiune
Presiunea
C2H2, at
suprapresiune
Rostultăieturii,
mm
Consum
de O2,
m3/h
Consum
C2H2,
m3/h
0,5 - 3 3 1- 2 0,3 1,4 1,2 0,18
3 - 6 4 1- 2 0,3 1,5 2 0,20
6 - 10 4 2 - 3 0,3 1,8 2,4 0,24
10 - 20 5 3 0,3 2 2,6 0,26
Tabelul 6. Parametrii tehnologici la tăierea oţ elului cu grosimi de (0,5...10) mm cu becuri
separate, la folosirea acetilenei
Grosimeatablei,mm
Presiunea
02, at
Presiunea
C2H2, at
suprapresiune
Rostultăieturii,
mm
Consum
de 02,
m3/h
Consum
de C2H2,
m3/h
0,5 - 3 3 0,8 0,94 0,29
3 - 10 5
> 0,03 sau0,2 1 1,43 0,44
Tabelul 7. Parametrii tehnologici la tăierea oţ elului cu grosimi de (5...300) mm pentru trusele
I.O.R. cu becuri concentrice la folosirea acetilenei
Grosimea metalului de tăiat, mm 5 - 25 25 - 50 50 - 100 100 - 200 200 - 300
Numărul becului exterior 1 1 1 2 2
Numărul becului interior 1 2 3 4 5
Distanţ a bec-piesă de tăiat, mm 3 - 4 4 - 5 5 - 7 6 - 8 8 - 10
Consumul de acetilenă, l/h 500 - 800 800 - 1000 1100 - 1300 1300
Presiunea oxigenului, daN/cm2 2 - 4 4 - 6 6 - 8 8 - 10 12 - 14
Consumul de oxigen, l/h 2880±290 4800±480 7200±720 15600±1560 31200±3120
Lăţ imea tăieturii, mm 2 - 2,5 2,5 - 3,5 3,5 - 5 5 - 7 7 - 10
Viteza de tăiere, cm/min 32 - 25 25 - 18 18 - 15 15 - 12 12 - 8
Consumul de oxigen, l/m 80 - 250 250 - 1000 1000-1800 1800 - 4500 4500 - 8000
Consumul de acetilenă, l/m 10 - 40 40 - 75 75 - 120 120 - 250 250 - 350
Stabilirea parametrilor tehnologici care definesc procesul de tăiere, se poate face
şi pe baza unor tabele tehnologice puse la dispoziţ ie de producătorii de echipament, în
funcţ ie de grosimea semifabricatului. În tabelele 5...7 sunt prezentaţ i parametrii
tehnologici la tăierea oţ elurilor cu maxim 0,3 % C, folosind acetilena drept gaz combustibil
şi oxigen cu puritatea de 99,5 %.
3. Desf ăşurarea lucr ării. Concluzii
În cursul lucr ării, studenţ ii vor calcula pentru două grosimi de semifabricate (S1 = 5
mm şi S2 = 10 mm) parametrii tehnologici de tăiere oxiacetilenică.
16
În continuarea lucr ării, pe baza parametrilor tehnologici calculaţ i anterior, se vor
debita semifabricate de grosimi S1 = 5 mm (I) şi S2 = 10 mm (V) şi se vor determina
experimental vitezele de tăiere, timpii de tăiere, lăţ imile tăieturilor etc.
Tabelul 8. Parametrii tehnologici la tăierea oxiacetilenică
Si,
mmQC2H2,
dm3/h
Q02,
dm3/h
P02,
daN/cm2
a,mm
b,mm
vt,
m/h
t,min/m
Q’02,
dm3/h
5
10
Valorile calculate şi cele determinate experimental pentru parametrii tehnologici la
tăierea oxiacetilenică, se vor înscrie în tabelul 8.
Pe baza datelor înscrise în tabelul 8, se vor desprinde concluziile cu privire la
concordanţ a ce există între rezultatele experimentale şi cele calculate pentru parametrii
tehnologici la tăierea oxiacetilenică, pentru cele două grosimi de semifabricate.
17
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 2
SIMBOLIZAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE
1. Simbolurile elementare, combinate şi suplimentare
Regulile care trebuie urmate pentru reprezentarea simbolică pe desen a
îmbinărilor sudate şi lipite, sunt prezentate în Standardul Internaţ ional SR EN 22553 -
1995: Îmbinări sudate şi lipite. Reprezentări simbolice pe desen.
Îmbinările pot fi reprezentate prin simboluri care furnizează toate indicaţ iile utile
asupra îmbinării care trebuie obţ inută, f ăr ă a fi necesar pentru aceasta supraîncărcarea
desenului sau reprezentarea unei vederi suplimentare. Reprezentarea simbolică cuprinde
un sistem elementar care poate fi compensat printr-un simbol suplimentar, o opţ iune
convenţ ională şi indicaţ ii complementare.
Diferitele categorii de îmbinări se caracterizează printr-un simbol care reprezintă,
în general, forma sudurii realizate şi nu depinde de procedeul de sudare utilizat.
Simbolurile elementare, combinate şi suplimentare sunt prezentate în tabelele 1 - 3.
Tabelul 1. Simboluri elementare
Nr.crt.
Denumire Reprezentare Simbol
0 1 2 3
1. Suduri cu margini r ăsfrânte1)
(margini r ăsfrânte topite complet)
2. Sudur ă I
3. Sudur ă V
4. Sudur ă în jumătate V
5. Sudur ă în Y
6. Sudur ă în jumătate Y
7. Sudur ă în U
18
8. Sudur ă în jumătate U (sau în J)
9. Completare la r ădăcină
10. Sudur ă în colţ
11. Sudur ă în găuri alungite (sau rotunde)
12. Sudur ă în puncte
13. Sudur ă în linie continuă cu suprapunere
14. Sudur ă în V în rost îngust
15. Sudur ă în jumătate V în rost îngust
16. Sudur ă frontală în J
17. Sudur ă prin încărcare
18. Îmbinare de suprafaţă
19. Îmbinare oblică
20. Îmbinare prin rebordurare
Observaţ ie: 1) Sudurile cu margini r ăsfrânte (simbol 1) f ăr ă pătrundere complet ă sunt simbolizate ca şi sudura în I
(simbol 2) cu indicarea cotei principale S.
Tabelul 2. Simboluri combinate ale sudurilor simetrice (exemple)
Nr.crt.
Denumire Reprezentare Simbol
1.Sudur ă în V din ambele păr ţ i
(sau în X)
2. Sudur ă în K
3. Sudur ă în Y din ambele păr ţ i
19
4. Sudur ă în jumătate Y din ambele păr ţ i
5. Sudur ă în U din ambele păr ţ i
Tabelul 3. Simboluri suplimentare
Nr.crt.
Forma suprafeţ ei sudurii sau a sudurii Simbol
1. Plană
2. Convexă
3. Concavă
4. Marginile sudurii trebuie netezite prin retopire superficială
5. Suport la r ădăcină permanent
6. Suport la r ădăcină detaşabil
2. Exemple de aplicare a simbolurilor suplimentare
În tabelul 4 sunt prezentate exemple de aplicare a simbolurilor suplimentare.
Tabelul 4. Exemple de aplicare a simbolurilor suplimentare
Nr.crt.
Denumire Reprezentare Simbol
0 1 2 3
1. Sudur ă în V plană
2.Sudur ă în V din ambele păr ţ i
(sau în X) convexă
3. Sudur ă în colţ concavă
4.Sudur ă în V plană cu completare la
r ădăcină
5. Sudur ă în Y cu completare la r ădăcină
6.Sudur ă în V cu prelucrarea suprafeţ ei şi
îndepărtarea supraînălţării
7.Sudur ă în colţ cu margini netezite prin
retopire superficială
Observaţ ie: 1) Simbol conform ISO 1302.
20
Simbolul la care se refer ă regulile prezentate nu constituie decât unul dintre
elementele metodei de reprezentare care cuprinde în afara simbolului 3 însuşi (fig. 1):
linie de indicaţ ie (1) a îmbinării (a se vedea fig. 2 şi fig. 3);
linie dublă de referinţă care cuprinde un traseu continuu şi un traseu întrerupt
(2) paralel cu traseul continuu (traseul întrerupt poate fi trasat deasupra sau
dedesubtul traseului continuu; pentru sudurile simetrice traseul întrerupt nu este
necesar şi trebuie să fie omis);
un anumit număr de cotă şi de semne convenţ ionale.
Fig. 1. Metodă de reprezentare.
Fig. 2. Îmbinare în T cu o sudur ă în colţ .
Fig. 3. Îmbinare în cruce cu două suduri în colţ .
În figurile 2 şi 3 sunt definite semnificaţ iile termenilor “partea liniei de indicaţ ie” şi
“partea opusă liniei de indicaţ ie” sau “cealaltă parte”.
Pozi ţ ia liniei de indicaţ ie în raport cu sudura poate fi oarecare (fig. 4,a). Totodată,
în cazul în care sudura este de unul din tipurile 4,6 şi 8 (Tabelul 1), linia de indicaţ ie
trebuie să fie îndreptată spre tabla care este cu marginea pregătită (fig. 4,c şi d). Linia de
21
indicaţ ie uneşte una din extremităţ ile traseului continuu al liniei de referinţă împreună cu
care aceasta formează un anumit unghi şi trebuie să se termine printr-o săgeată.
Fig. 4. Poziţ ia liniei de indicaţ ie.
Fig. 5. Poziţ ia simbolului în raport cu linia de referinţă.
Tabelul 5. Dimensiuni principale
Nr.crt.
Denumireasudurii
Reprezentare Definiţ ie Notare
0 1 2 3 4
1.Sudur ă cap
la cap
S: distanţ a minimă dela suprafaţ a tablei lar ădăcina îmbinării
sudate; ea nu poate fimai mare decât
grosimea celei maisubţ iri table
22
2.
Sudur ă cumargini
r ăsfrânte,incompletpătruns
S: distanţ a minimă dela suprafaţ aexterioar ă a sudurii lar ădăcină
3.Sudur ă în
colţ continuă
a: înălţ imea celui maimare triunghi isoscel înscris în secţ iunez: cateta celui mai
mare triunghi isoscel înscris în secţ iune
4.Sudur ă în
colţ discontinuă
a: înălţ imea celui maimare triunghi isoscel înscris în secţ iunez: cateta celui mai
mare triunghi isoscel înscris în secţ iune
n: numărulelementelor de
sudur ă I: lungimea sudurii
(f ăr ă cratereterminale)
(e): distanţ a întredouă elemente de
sudur ă vecine
5.
Sudur ă încolţ
intermitentăcu
elementealternante
a: înălţ imea celui maimare triunghi isoscel înscris în secţ iunez: cateta celui mai
mare triunghi isoscel înscris în secţ iune
n: numărulelementelor de
sudur ă I: lungimea sudurii
(f ăr ă cratereterminale)
(e): distanţ a întredouă elemente de
sudur ă vecine
6.Sudur ă în
găurialungite
c: lăţ imea găuriialungite
n: numărulelementelor de
sudur ă I: lungimea sudurii
(f ăr ă cratereterminale)
(e): distanţ a întredouă elemente de
sudur ă vecine
23
7.
d: diametrul găuriin: numărul
elementelor desudur ă
e: distanţ a între axe
8.Sudur ă în
găurirotunde
d: diametrul găuriin: numărul
elementelor desudur ă
e: distanţ a între axe
9.Sudur ă în
puncte
Se recomandă ca linia de referinţă să se traseze paralel cu marginea inferioar ă a
desenului sau, dacă nu se poate, perpendicular pe marginea inferioar ă a desenului.
Simbolul de referinţă se plasează deasupra sau dedesubtul liniei de referinţă
astfel:
simbolul se plasează de partea traseului continuu al liniei de referinţă dacă
suprafaţ a exterioar ă a sudurii este de partea liniei de indicaţ ie (fig. 5,a);
simbolul se plasează de partea traseului întrerupt al liniei de referinţă dacă
suprafaţ a exterioar ă a sudurii este de partea opusă liniei de indicaţ ie (fig. 5,b).
Fiecare simbol al sudurii poate fi însoţ it de un anumit număr de cote (fig. 6 şi
tabelul 5). Înscrierea se face astfel:
în stânga (faţ a) simbolului cotele principale referitoare la secţ iunea
transversală;
în dreapta (urma) simbolului cotele referitoare la dimensiunile longitudinale.
Fig. 6. Exemple de principiu.
Fig. 7. Metode de indicare a cotelor pentru suduri în colţ .
24
Fig. 8. Metode de indicare a pătrunderii sudurilor în colţ .
Pentru suduri în colţ , trebuie plasate întotdeauna literele a sau z (fig. 7), iar pentru
a indica adâncimea de pătrundere a sudurii în colţ , grosimea sudurii va fi S (fig. 8).
Fig. 9. Suduri pe contur. Fig. 10. Suduri executate la montaj.
Pentru precizarea altor caracteristici ale sudurilor sunt necesare indica ţ ii
suplimentare. Când sudura trebuie executată pe întregul contur al piesei, simbolul este
un cerc (fig. 9), iar când sudura se execută la montaj se adaugă un steguleţ (fig. 10).
Pentru precizarea procedeului de sudare, acesta se simbolizează printr-un număr
înscris între ramurile unei bifurcaţ ii la capătul liniei de referinţă (fig. 11). Indicaţ iile privind
îmbinarea şi dimensiunile acesteia se pot indica în bifurcaţ ie (diferitele indicaţ ii
separându-se printr-o linie oblică) în ordinea:
procedeu (de exemplu, conform ISO 4063);
nivel de acceptare (de exemplu, conform ISO 5817 şi ISO 10042);
poziţ ia de lucru (de exemplu, conform ISO 6947);
metal de adaos (de exemplu, conform ISO 544, ISO 2560, ISO 3581).
Fig. 11. Referinţă la o informaţ ie.
25
Fig. 12. Sudur ă în V cu completare la r ădăcină.
3. Desf ăşurarea lucr ării
În cadrul lucr ării practice se vor studia simbolurile elementare, combinate şi
suplimentare precum şi exemplele de aplicare a simbolurilor suplimentare.
În partea a doua a lucr ării aplicative se va completa în referat tabelul 6.
Tabelul 6. Simbolizarea îmbinărilor sudate
Nr.crt.
Denumire Reprezentare Secţ iune Simbolizare
1.2.3.4.5.
26
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 3
SIMBOLIZAREA ŞI ALEGEREA ELECTROZILOR ÎNVELIŢIPENTRU SUDAREA OŢELURILOR
1. Electrozi înveliţi
Electrozii înveliţ i sunt formaţ i dintr-o vergea metalică, acoperită cu un înveliş
depus prin presare sau prin imersionare.
Învelişul electrozilor asigur ă realizarea următoarelor funcţ ii:
uşurarea procesului de amorsare a arcului electric prin scăderea tensiunii de
ionizare a spaţ iului arcului;
stabilitatea arderii arcului electric;
dezoxidarea băii topite;
alierea metalului depus prin sudare;
protejarea transferului picăturilor metalice, precum şi a băii metalice faţă de
acţ iunea atmosferei atât prin gazele rezultate la topirea învelişului, cât şi prin
zgura produsă;
reducerea vitezei de r ăcire a sudurii, ca urmare a efectului stratului izolator de
zgur ă;
controlul profilului băii topite prin influenţ area tensiuni superficiale a acesteia;
evitarea scurgerii materialului topit la sudarea în poziţ ie.
Compoziţ ia chimică a învelişurilor, cât şi grosimea lor influenţ ează:
tenacitatea îmbinării sudate;
amorsarea arcului electric;
tipul curentului (DC, sau AC);
utilizarea în diferite poziţ ii de sudare;
aspectul îmbinării;
modul de transfer al picăturilor.
Electrozii înveliţ i se livrează la dimensiuni standarizate astfel:
diametrul vergelei metalice: 1,6; 2,0; 2,5; 3,25; 4,0; 5,0; 6,0 mm;
lungimea vergelei: 200; 250; 300; 350; 450 mm (valorile subliniate fiind cele
mai frecvent utilizate).
Electrozii înveliţ i se clasifică în funcţ ie de următoarele criterii:
1. Mărimea raportului dintre diametrul învelişului (diametrul exterior) şi diametrul vergelei:
cu înveliş subţ ire - raport sub 1,4;
27
cu înveliş mediu - raport 1,4…1,55;
cu înveliş foarte gros - raport peste 1,6.
2. Destinaţ ie:
electrozi înveliţ i pentru sudarea oţ elurilor carbon şi slab aliate;
electrozi înveliţ i pentru sudarea oţ elurilor cu granulaţ ie fină şi a oţ elurilor
utilizate la temperatur ă scăzută;
electrozi înveliţ i pentru sudarea oţ elurilor termorezistente;
electrozi înveliţ i pentru sudarea oţ elurilor inoxidabile;
electrozi înveliţ i pentru încărcarea prin sudare;
electrozi înveliţ i pentru sudarea fontei;
electrozi înveliţ i pentru sudarea aluminiului;
electrozi înveliţ i pentru sudarea cuprului şi aliajelor de cupru.
3. Compoziţ ia învelişului:
cu înveliş acid (A);
cu înveliş acid rutilic (AR);
cu înveliş bazic (B);
cu înveliş celulozic (C);
cu înveliş grafitic (G);
cu înveliş oxidant (O);
cu înveliş rutilic de grosime medie (R);
cu înveliş rutilic de grosime mare (RR);
cu înveliş pe bază de săruri (S);
alte tipuri (V).
2. Simbolizarea electrozilor înveliţi
Electrozii înveliţ i destinaţ i sudării cu arc electric se simbolizează după următoarele
caracteristici tehnice de sudare: tipul electrodului; tipul învelişului; randamentul efectiv;
poziţ iile de sudare; caracteristicile curentului de sudare; conţ inutul de hidrogen difuzibil.
Tipul electrodului se simbolizează conform standardelor pe grupe de electrozi. După tipul
învelişului, electrozii se simbolizează prin una sau două litere, conform tabelului 1.
Tabelul 1. Simbolizarea electrozilor înveliţ i după tipul învelişului
Tipul învelişului
Simbol Denumirea
Componenteprincipale de înveliş Caracterizarea generală
0 1 2 3
A AcidOxizi de fier, siliciu,feromangan şi alţ idezoxidanţ i
Electrozii formează zgur ă cu caracter acid, care sesolidifică sub formă de fagure şi se desprindeuşor. Viteza de topire este ridicată şi pătrundereala sudare mare. Acest tip de electrozi se folosesc în general la sudarea în poziţ ie orizontală, încurent alternativ sau în curent continuu dar poate fi
28
folosit şi pentru alte poziţ ii. Comportarea la sudareeste bună, dar există pericolul de fisurare la cald, în special la sudarea de poziţ ie, atunci cândconţ inutul de carbon depăşeşte 0,24%.
AR Acid rutilicIdem cu tipul A, cumax. 35 % oxid detitan (TiO2)
Caracteristicile similare cu tipul A, cu zgur ă maifluidă.
B BazicCarbonat de calciu(CaCO3) sau alţ icarbonaţ i bazici
Electrozii formează zgur ă cu caracter bazic şidensă, iar prin solidificare, aceasta ia un aspectsticlos. Zgura se desprinde uşor şi în general, nuproduce incluziuni în metalul depus, datorită faptului că se ridică uşor la suprafaţ a băii. Acest tipde electrozi produce un arc cu pătrundere medie şipoate fi folosit pentru toate poziţ iile de sudare,utilizând curent continuu cu polaritate inversă.Metalul depus este foarte rezistent la fisurare lacald sau la rece.
C Celulozic Materii organice
Electrozii formează zgur ă subţ ire şi în cantitateredusă care se desprinde uşor. Cantitatea marede gaze dezvoltată, datorită arderii materiilororganice din înveliş, permite folosirea electrozilorpentru toate poziţ iile de sudare. Acest tip deelectrod produce un arc cu pătrundere adâncă şi oviteză de topire relativ ridicată.
G GrafiticGrafit, carbonaţ i,fluorină, pulberi defier, feroaliaje
Formează zgur ă puţ ină care se desprinde uşor,electrozii fiind destinaţ i, cu precădere pentrusudarea la cald.
O OxidantOxizi de fier cu sauf ăr ă oxizi demangan.
Electrozii formează zgur ă cu caracter oxidant carese solidifică sub formă de fagure fiind groasă şicompactă, în mod obişnuit aceasta seautodesprinde. Acest tip de electrod produce obaie de topire fluidă şi este utilizată în special încazuri când aspectul sudurii este mai importantdecât rezistenţ a.
R
Rutilic(înveliş cugrosimemedie)
Oxizi de titan TIO2 min. 35 %, celulozamax.15 %
RR
Rutilic(înveliş cugrosimemare)
Oxizi de titan TiO2 min. 35 %, celulozamax. 5 %
Electrozii formează o zgur ă cu caracter acid, carese solidifică sub formă de fagure. Electrozii cu înveliş R sunt destinaţ i în general sudării în poziţ ieverticală şi de plafon. Învelişul RR formează ozgur ă mai densă care se desprinde mai uşor.
SPe bază de
săruri
Săruri ale metaleloralcaline, alcalino-pământoase,combinaţ ii aleborului.
Electrozii sunt higroscopici, necesitând uscarea lor înainte de sudare. Se poate suda în curentcontinuu sau în curent alternativ.
V Alte tipuri -Electrozii ai căror înveliş nu se încadrează întipurile B, G sau S.
După randamentul efectiv, electrozii se simbolizează prin trei cifre, care reprezintă
valoarea rotunjită la multipli de 10, a randamentului determinat experimental.
Randamentul efectiv sub 105% nu se simbolizează. Pentru randamentul efectiv
29
determinat experimental,mai mare sau egal cu 105, dar mai mic decât 115, simbolul este
110.
După poziţ iile de sudare electrozii se simbolizează printr-o cifr ă, conform tabelului
2. După caracteristicile curentului de sudare, electrozii se simbolizează printr-o cifr ă,
conform tabelului 3.
Tabelul 2. Simbolizarea electrozilor înveliţ i după poziţ iile de sudare
Simbol Poziţia de sudare
1 Toate poziţ iile2 Toate poziţ iile cu excepţ ia poziţ iei vertical descendente
3 Poziţ ia orizontală, orizontală în jgheab, orizontală pe perete vertical (în cornişă)
4 Poziţ ia orizontală, orizontală în jgheab
5Poziţ ia orizontală, orizontală în jgheab, orizontală pe perete vertical (în cornişă) şi
vertical descendentă
Tabelul 3. Simbolizarea electrozilor înveliţ i după caracteristicile curentului de sudare
SimbolCurent continuu.
Polaritate recomandată Curent alternativ. Tensiunea nominală de
mers în gol, V
0 + -
123
+ sau --+
505050
456
+ sau --+
707070
789
+ sau --+
909090
După conţ inutul de hidrogen difuzibil, electrozii se simbolizează prin litera H, dar
numai în cazuri când conţ inutul acestuia nu depăşeşte 15 cm3 la 100 g de metal depus şi
constituie o condiţ ie necesar ă pentru utilizare. În caz de necesitate, litera H poate fi
urmată şi de cifra care indică conţ inutul maximum de hidrogen difuzibil.
În continuare sunt prezentate cele trei grupe de electrozi înveliţ i destinaţ i sudării
oţ elurilor nealiate şi slab aliate:
Electrozii înveliţ i pentru sudarea manuală cu arc electric a oţ elurilor nealiate şi
cu granulaţ ie fină (SR EN 499 - 96);
Electrozii înveliţ i pentru sudarea manuală cu arc electric a oţ elurilor cu limită
de curgere ridicată (SR EN 757 - 98);
Electrozii înveliţ i pentru sudarea manuală cu arc electric a oţ elurilor
termorezistente (SR EN 1599 - 99)
30
1. Electrozii înveliţ i pentru sudarea manuală cu arc electric a oţ elurilor nealiate şi cu
granulaţ ie fină (SR EN 499 - 96) se clasifică în funcţ ie de un electrod cu diametrul de 4
mm, cu excepţ ia poziţ iei de sudare care este conform EN 1597/3 - 2000 şi este formată
din opt păr ţ i:
prima parte a simbolul care indică produsul şi/sau procedeul care trebuie identificat;
partea a doua reprezintă simbolul care indică rezistenţ a şi alungirea metalului depus;
partea a treia reprezintă simbolul care indică caracteristicile la încovoiere prin şoc ale
metalului depus;
partea a patra reprezintă simbolul care indică compoziţ ia chimică a metalului depus;
partea a cincea reprezintă simbolul care indică tipul de înveliş al electrodului;
partea a şasea reprezintă simbolul care indică randamentul şi tipul curentului;
partea a şaptea reprezintă simbolul care indică poziţ ia de sudare;
partea a opta reprezintă simbolul care indică conţ inutul de hidrogen difuzibil în metalul
depus.
Pentru a promova aplicarea acestui standard, clasificarea este divizată în două
secţ iuni:
a. Sec ţ iunea obligatorie
Această secţ iune include simbolurile pentru tipul procesului, rezistenţ a şi
alungirea, caracteristicile la încovoiere prin şoc, compoziţ ia chimică şi tipul învelişului,
adică simbolurile definite mai jos.
b. Sec ţ iunea opţ ional ă
Această secţ iune include simbolurile pentru randament, tipul curentului, poziţ ia de
sudare pentru care electrodul este adecvat şi simbolul pentru conţ inutul de hidrogen
difuzibil.
Simbolul pentru electrodul învelit la sudarea manuală cu arc electric trebuie să fie
litera E, plasată la începutul notării. Simbolul din tabelul 4 indică limita de curgere,
rezistenţ a la rupere şi alungirea metalului depus în condiţ ii de sudare determinate.
Tabelul 4. Simbolul pentru limita de curgere, rezistenţ a la rupere şi alungirea metalului depus
Simbol Limita de curgere minimă 1)
, N/mm2 Rezistenţ a la rupere, N/mm2 Alungirea minimă
2),
%
35 355 440…570 22
38 380 470…600 20
42 420 500…640 20
46 460 530…680 20
50 500 560…720 18
Observaţ ii: 1) În cazul în care apare curgerea, pentru limita de curgere se utilizeaz ă limita de curgere minimă (R eL ), în
caz contrar se utilizeaz ă limita aparent ă de curgere la 0,2 % (Rp0,2 );
2) Lungimea între repere este egal ă cu de cinci ori diametrul epruvetei.
31
Simbolul din tabelul 5 indică temperatura la care se obţ ine o energie medie de
rupere la încovoiere prin şoc de 47 J. Trebuie să fie încercate trei epruvete. O singur ă
valoare poate fi mai mică de 47 J, dar nu mai mică de 32 J. În cazul în care un metal
depus a fost clasificat pentru o anumită temperatur ă, aceasta acoper ă orice temperatur ă
superioar ă din tabelul 5. Simbolul din tabelul 6 indică compoziţ ia chimică a metalului
depus. Tipul de înveliş al unui electrod învelit depinde în mod substanţ ial de tipul
componentelor care servesc la formarea zgurii. Simbolurile care indică tipul trebuie să fie
formate din următoarele litere sau grupe de litere: A - înveliş acid; C - înveliş celulozic; R -
înveliş rutilic; RR - înveliş rutilic cu grosime mare; RC - înveliş rutilic-celulozic; RA - înveliş
rutilic-acid; RB - înveliş rutilic-bazic; B - înveliş bazic.
Tabelul 5. Simbolul pentru caracteristicile la încovoiere prin şoc ale metalului depus
Simbol Temperatura corespunzătoare unei energii minime de rupere la încovoiere prin şoc în valoare medie de 47 J, °C
Z Nici o condiţ ie A + 20
0 0
2 - 20
3 - 30
4 - 40
5 - 50
6 - 60
Tabelul 6. Simbolul pentru compoziţ ia chimică a metalului depus
Compoziţ ia chimică 1) 2) 3), %
Simbolul aliajuluiMn Mo Ni
Făr ă simbol 2,0 - -
Mo 1,4 0,3…0,6 -
MnMo >1,4…2,0 0,3…0,6 -
1Ni 1,4 - 0,6…1,2
2Ni 1,4 - 1,8…2,6
3Ni 1,4 - >2,6…3,8
Mn1Ni >1,4…2,0 - 0,6…1,2
1NiMo 1,4 0,3…0,6 0,6…1,2
Z Orice altă compoziţ ie convenită
Observaţ ii: 1) Dac ă nu se specific ă Mo < 0,2; Ni < 0,3; Cr < 0,2; V < 0,05; Nb < 0,05; Cu < 0,3;
2) Valorile singulare date în tabel reprezint ă valori maxime;
3) Rezultatele trebuie să fie rotunjite la acelaşi număr de cifre semnificative ca şi cel al valorii specificate,
utilizând reguli conform ISO 31-0, anexa B, regula A.
Simbolul din tabelul 7 indică randamentul metalului depus, determinat conform SR
EN 22401 - 96 cu tipul de curent indicat în tabel.
32
Tabelul 7. Simbolul pentru randamentul metalului depus şi tipul de curent
Simbol Randamentul metalului depus, % Tipul de curent1) 2)
1 ≤ 105 AC + DC
2 ≤ 105 DC
3 > 105 ≤ 125 AC + DC
4 > 105 ≤ 125 DC
5 > 125 ≤ 160 AC + DC
6 > 125 ≤ 160 DC
7 > 160 AC + DC
8 > 160 DC
Observaţ ii: 1) Pentru a demonstra posibilitatea de utilizare în curent alternativ, trebuie să fie efectuate încerc ări cu
tensiuni secundare în gol cel mult egale cu 65 V;
2) AC- curent alternativ, DC- curent continuu.
Simbolul pentru poziţ ia de sudare indică poziţ iile în care este încercat electrodul în
conformitate cu Standardului Republican EN 1597/ 3 - 2000;
1. toate poziţ iile;
2. toate poziţ iile, cu excepţ ia poziţ iei vertical descendente;
3. poziţ ia orizontală cu sudura cap la cap, poziţ ia orizontal cu sudur ă în colţ , poziţ ia
orizontală cu perete vertical sudur ă în colţ ;
4. poziţ ia orizontală cu sudur ă cap la cap, poziţ ia orizontală cu sudur ă ^n colţ ;
5. poziţ ia vertical descendentă şi poziţ iile conform simbolului 3.
Simbolul din tabelul 8 indică conţ inutul de hidrogen difuzibil determinat în metalul
depus, pentru un electrod cu diametrul de 4 mm conform metodei din ISO 3690. Valoarea
intensităţ ii curentului trebuie să fie 90% din valoarea maximă recomandată de
producător.
Producătorul trebuie să furnizeze informaţ ii referitoare la tipul de curent
recomandat şi condiţ iile de uscare pentru a realiza nivelul de hidrogen difuzibil.
Tabelul 8. Simbolul conţ inutului de hidrogen difuzibil din metalul depus
Simbol Conţ inutul de hidrogen difuzibil, ml/100 g metal depus max.
H5 5
H10 10
H15 15
Exemplu de notare: EN 499 - E 46 3 1Ni B 5 4 H5 în care:
EN 499 - numărul standardului;
E - electrod învelit;
46 - rezistenţ a şi alungirea (tabelul 4);
3 - caracteristicile la încovoiere prin şoc (tabelul 5);
1Ni - compoziţ ia chimică a metalului depus (tabelul 6);
B - tipul de înveliş al electrodului;
33
5 - randamentul şi tipul de curent (tabelul 7);
4 - poziţ ia de sudare;
H5 - conţ inutul de hidrogen difuzibil (tabelul 8).
2. Electrozii înveliţ i pentru sudarea manuală cu arc electric a oţ elurilor cu limită de
curgere ridicată (SR EN 757 - 98) se clasifică în funcţ ie de un electrod cu diametrul de 4
mm, cu excepţ ia poziţ iei de sudare care este conform EN 1597/3 - 2000 şi este formată
din nouă păr ţ i:
prima parte reprezintă un simbol care indică produsul şi/sau procedeul care
trebuie identificat;
partea a doua reprezintă un simbol care indică rezistenţ a la rupere şi alungirea
metalului depus;
partea a treia reprezintă un simbol care indică caracteristicile la încovoiere prin
şoc ale metalului depus;
partea a patra reprezintă un simbol care indică compoziţ ia chimică a metalului
depus;
partea a cincea reprezintă un simbol care indică tipul învelişului electrodului;
partea a şasea reprezintă un simbol care indică tratamentul de detensionare în
cazul în care acesta este aplicat;
partea a şaptea reprezintă un simbol care indică randamentul şi tipul
curentului;
partea a opta reprezintă un simbol care indică poziţ ia de sudare;
partea a noua reprezintă un simbol care indică conţ inutul de hidrogen difuzibil
în metalul depus.
Pentru a promova aplicarea acestui standard, clasificarea este divizată în două
secţ iuni:
a. Sec ţ iune obligatorie
Această secţ iune include simbolurile pentru tipul produsului, rezistenţ a la rupere şi
alungirea, caracteristicile la încovoiere prin şoc, compoziţ ia chimică şi tipul învelişului.
b. Sec ţ iunea opţ ional ă
Această secţ iune include simbolurile pentru tratamentul de detensionare,
randamentul şi tipul curentului, poziţ ia de sudare pentru care electrodul este adecvat şi
simbolul pentru conţ inutul de hidrogen difuzibil. Simbolul electrodului învelit utilizat la
sudarea manuala cu arc electric este litera E.
Simbolul din tabelul 9 indică limita de curgere, rezistenţ a la rupere şi alungirea
metalului depus, în starea rezultată după sudare sau - dacă este adăugată litera T în
notare - după tratamentul de detensionare.
34
Tabelul 9. Simbolul caracteristicilor la tracţ iune
SimbolLimita de curgere minimă
1),
N/mm2
Rezistenţ a la rupere,N/mm2
Alungirea minimă 2)
, %
55 550 610…780 18
62 620 690…890 18
69 690 760…960 17
79 790 880…1080 16
89 890 980…1180 15
Observaţ ii: 1) În cazul în care apare curgerea, pentru limita de curgere se utilizeaz ă limita de curgere minimă (R eL ), în
caz contrar se utilizeaz ă limita de curgere convenţ ional ă la 0,2 % (Rp0,2 );
2) Lungimea între repere este egal ă cu de cinci ori diametrul epruvetei.
Tabelul 10. Simbolul caracteristicilor la încovoiere prin şoc ale metalului depus
SimbolTemperatura corespunzătoare unei energii minime de rupere
la încovoiere prin şoc cu o valoare medie de 47 j, 0C
Z Nici o condiţ ie A + 20
0 0
2 - 20
3 - 30
4 - 40
5 - 50
6 - 60
7 - 70
8 - 80
Simbolul din tabelul 10 indică temperatura la care se obţ ine o valoare medie a
energiei de rupere la încovoiere prin şoc de 47 J. Trebuie încercate trei epruvete. Numai
o singur ă valoare individuală poate fi mai mică de 47 J, dar nu mai mică de 32 J. În cazul
în care metalul depus a fost clasificat la o anumită temperatur ă, aceasta acoper ă în mod
automat orice temperatur ă mai ridicată.
Tabelul 11. Simbolul compoziţ iei chimice a metalului depus
Compoziţ ie chimică, %1) 2) 3)
SimbolMn Ni Cr Mo
MnMo 1,4…2,0 - - 0,3…0,6
Mn1Ni 1,4…2,0 0,6…1,2 - 0,3…0,6
1NiMo1,5NiMo2NiMo
Mn1NiMoMn2NiMo
1,41,41,4
1,4…2,01,4…2,0
0,6…1,21,2…1,81,8…2,60,6…1,21,8…2,6
-
0,3…0,60,3…0,60,3…0,60,3…0,60,3…0,6
35
Mn2NiCrMoMn2Ni1CrMo
1,4…2,01,4…2,0
1,8…2,61,8…2,6
0,3…0,60,6…1,0
0,3…0,60,3…0,6
Z Orice altă compoziţ ie convenită
Observaţ ii: 1) Dac ă nu se specific ă C = 0,03...0,10 %; Ni < 0,3; Cr < 0,2; Mo < 0,2; V < 0,05; Nb < 0,05; Cu < 0,3; P <
0,025 %; S < 0,020 %;
2) Valorile singulare date în tabel reprezint ă valori maxime;
3) Rezultatele trebuie să fie rotunjite la acelaşi număr de cifre semnificative ca şi cel al valorii specificate,
utilizând reguli conform ISO 31-0, 1992, anexa B, regula A.
Simbolul din tabelul 11 prezintă compoziţ ia chimică a metalului depus. Tipul de
înveliş al acestor electrozi este bazic iar simbolul este B. Pentru învelişul celulozic şi alte
învelişuri ale electrozilor a se vedea SR EN 499 - 97. Litera T arată că rezistenţ a,
alungirea şi caracteristicile la încovoiere prin şoc, la clasificarea metalului depus, sunt
obţ inute după un tratament de detensionare între 560°C şi 600°C timp de 1 h. Proba
trebuie lăsată în cuptor pentru a se r ăci până la 300°C. Simbolul din tabelul 12 indică
randamentul metalului depus, determinat conform Standardului Republican SR EN 22401
- 96 cu tipul de curent indicat în tabel.
Tabelul 12. Simbolul pentru randamentul metalului depus şi tipul de curent
Simbol Randamentul metalului depus, % Tipul de curent1) 2)
1 ≤ 105 AC + DC
2 ≤ 105 DC
3 > 105 ≤ 125 AC + DC
4 > 105 ≤ 125 DC
5 > 125 ≤ 160 AC + DC
6 > 125 ≤ 160 DC
7 > 160 AC + DC
8 > 160 DC
Observaţ ii: 1) Pentru a demonstra posibilitatea de utilizare în curent alternativ, trebuie să fie efectuate încerc ări cu
tensiuni secundare în gol cel mult egale cu 65 V;
2) AC- curent alternativ, DC- curent continuu.
Simbolul pentru poziţ ia de sudare indică poziţ iile în care este încercat electrodul în
conformitate cu Standardului Republican EN 1597/ 3 - 2000;
1. toate poziţ iile;
2. toate poziţ iile, cu excepţ ia poziţ iei vertical descendente;
3. poziţ ia orizontală cu sudura cap la cap, poziţ ia orizontal cu sudur ă în colţ , poziţ ia
orizontală cu perete vertical sudur ă în colţ ;
4. poziţ ia orizontală cu sudur ă cap la cap, poziţ ia orizontală cu sudur ă ^n colţ ;
5. poziţ ia vertical descendentă şi poziţ iile conform simbolului 3.
36
Simbolul din tabelul 13 indică conţ inutul de hidrogen difuzibil determinat în metalul
depus, pentru un electrod cu diametrul de 4 mm conform metodei din ISO 3690. Valoarea
intensităţ ii curentului trebuie să fie 90% din valoarea maximă recomandată de
producător. Electrozii recomandaţ i pentru curent alternativ trebuie să fie utilizaţ i în curent
alternativ. Electrozii recomandaţ i numai în curent continuu trebuie să fie utilizaţ i în curent
continuu cu electrodul la polul pozitiv.
Producătorul trebuie să furnizeze informaţ ii referitoare la tipul de curent
recomandat şi condiţ iile de uscare pentru a realiza nivelul de hidrogen difuzibil.
Tabelul 13. Simbolul conţ inutului de hidrogen difuzibil din metalul depus
Simbol Conţ inutul de hidrogen difuzibil, ml/100 g metal depus max.
H5 5
H10 10
Exemplu de notare: EN 757 - E 62 7 Mn1Ni B 3 4 H5
Secţ iunea obligatorie: Electrod învelit EN 757 - E 62 7 Mn1Ni B, sau după
tratamentul de detensionare: Electrod învelit EN 757 - E 62 7 Mn1Ni B T, în care:
EN 757 - numărul standardului;
E - electrod învelit;
62 - rezistenţ a şi alungirea (tabelul 9);
7 - caracteristicile la încovoiere prin şoc (tabelul 10);
Mn1Ni - compoziţ ia chimică a metalului depus (tabelul 11);
B - tipul de înveliş al electrodului;
T - tratament de detensionare;
3 - randamentul şi tipul de curent (tabelul 12);
4 - poziţ ia de sudare;
H5 - conţ inutul de hidrogen difuzibil (tabelul 13).
3. Electrozii înveliţ i pentru sudarea manuală cu arc electric a oţ elurilor termorezistente
(SR EN 1599 - 99) se clasifică în funcţ ie de un electrod cu diametrul de 4 mm, cu
excepţ ia poziţ iei de sudare care se face în funcţ ie de un electrod cu diametrul de 3,2 mm
şi este formată din şase păr ţ i:
prima parte reprezintă un simbol care indică produsul şi/sau procedeul;
partea a doua reprezintă un simbol care indică compoziţ ia chimică a metalului depus;
partea a treia reprezintă un simbol care indică tipul de înveliş al electrodului;
partea a patra reprezintă un simbol care indică randamentul şi tipul curentului;
partea a cincea reprezintă un simbol care indică poziţ ia de sudare;
partea a şasea reprezintă un simbol care indică conţ inutul de hidrogen difuzibil în
metalul depus.
Pentru a promova aplicarea acestui standard, clasificarea este divizată în două
secţ iuni:
37
a. Sec ţ iune obligatorie
Această secţ iune include simbolurile pentru tipul produsului, compoziţ ia chimică şi
tipul învelişului.
Tabel 14. Simbolul compoziţ iei chimice a metalului depus, neinfluenţ at de metalul de bază
Compoziţ ie chimică, % (m/m) 1) 2) 3)
SimbolC Si Mn P S Cr Mo V Alte elem.
Mo 0,10 0,80 0,40...1,50 4) 0,030 0,025 - 0,40...0,70 - -
MoV 0,03...0,12 0,80 0,40...1,50 0,030 0,025 0,30...0,60 0,80...1,20 0,25...0,60 -
CrMo0,5 0,05...0,12 0,80 0,40...1,50 0,030 0,025 0,40...0,65 0,40...0,65 - -
CrMo1 0,05...0,12 0,80 0,40...1,504) 0,030 0,025 0,90...1,40 0,45...0,70 - -
CrMo1L 0,05 0,80 0,40...1,504) 0,030 0,025 0,90...1,40 0,45...0,70 - -
CrMoV1 0,05...0,15 0,80 0,70...1,50 0,030 0,025 0,90...1,30 0,90...1,30 0,10...0,35 -
CrMo2 0,05...0,12 0,80 0,40...1,30 0,030 0,025 2,0...2,6 0,90...1,30 - -
CrMo2L 0,05 0,80 0,40...1,30 0,030 0,025 2,0...2,6 0,90...1,30 - -
CrMo5 0,03...0,12 0,80 0,40...1,50 0,025 0,025 4,0...6,0 0,40...0,70 - -
CrMo9 0,03...0,12 0,80 0,40...1,30 0,025 0,025 8,0...10,0 0,90...1,20 0,15 Ni 1,0
CrMo91 0,06...0,12 0,60 0,40...1,50 0,025 0,025 8,0...10,5 0,80...1,20 0,15...0,30Ni 0,40...1,0
Nb 0,03...0,10N 0,02...0,07
CrMoWV12 0,15...0,22 0,80 0,40...1,30 0,025 0,025 10,0...12,0 0,80...1,20 0,20...0,40 Ni 0,8W 0,40...0,60
Z Orice compoziţ ie chimică între păr ţ i
Observaţ ii: 1) În absenţ a specificaţ iei Ni < 0,3%; Cr < 0,3%; V < 0,03%; Nb < 0,01%; Cr < 0,2%;
2) Valorile singulare date în tabel reprezint ă valori maxime;
3) Rezultatele trebuie să fie rotunjite la acelaşi număr de cifre semnificative ca şi cel al valorii specificate,
utilizând reguli conform ISO 31-0, 1992, anexa B, regula A;
4) Conţ inuturile de Mn de 0,4...0,9% sunt de obicei pentru electrozi cu înveli ş rutilic şi conţ inuturile de Mn
0,7...1.5 5 pentru electrozi cu înveli ş bazic.
Tabel 15. Proprietăţ ile metalului depus, neinfluenţ at de metalul de bază
Energie de rupere la încovoiere prin şoc,
JKV la + 20 0C
Tratamentul termic al metalului depus
Tratamentul termic după sudare pentru probă
Simbol
Limita decurgere
inferioar ă,1)
ReL, min.N/mm2
Rezistenţ ala
tracţ iune,Rm, min.N/mm2
Alungire2), A, min. %
Mediavalorilorminimepentru
treiepruvete
Valoareaindividuală minimă3)
Temperaturade
preîncălzireşi între
rânduri, °C
Temperatura4),°C
Timp5),min.
Mo 355 510 22 47 38 <200 570...620 60MoV 355 510 18 47 38 200...300 690...730 60
CrMo0,5 355 510 22 47 38 100...200 600...650 60CrMo1 355 510 20 47 38 150...250 660...700 60CrMo1L 355 510 20 47 38 150...250 660...700 60
38
CrMoV1 435 590 15 24 19 200...300 680...730 60CrMo2 400 500 18 47 38 200...300 690...750 60CrMo2L 400 500 18 47 38 200...300 690...750 60CrMo5 400 590 17 47 38 200...300 730...760 60CrMo9 435 590 18 34 27 200...300 740...780 120CrMo91 415 585 17 47 38 200...300 750...770 120...180
CrMoWV12 550 690 15 34 27250...350
sau400...500
740...780 120
Observaţ ii: 1) În cazul în care apare curgerea, pentru limita de curgere se utilizeaz ă limita de curgere minimă (R eL ), în
caz contrar se utilizeaz ă limita de curgere convenţ ional ă la 0,2% (Rp0,2 );
2) Lungimea între repere este egal ă cu de cinci ori diametrul epruvetei;
3) O singur ă valoare poate fi mai mic ă decât media valorilor minime autorizate;
4) Ansamblul de încercat trebuie r ăcit în cuptor până la 300°C cu o vitez ă care să nu depăşeasc ă 200°C/h;
5) Toleranţă ± 10 min;
6) Imediat după sudare, epruveta trebuie r ăcit ă până la 120...100°C şi menţ inut ă la aceast ă temperatur ă în
jur de o or ă.
b. Sec ţ iunea opţ ional ă
Această secţ iune include simbolurile pentru randamentul şi tipul curentului, poziţ ia
de sudare pentru care electrodul este adecvat şi simbolul pentru conţ inutul de hidrogen.
Simbolul electrodului învelit utilizat la sudarea manuala cu arc electric este litera E.
Simbolul din tabelul 14 indică compoziţ ia chimică a metalului, neinfluenţ at de metalul de
bază. Metalul depus obţ inut cu electrozii înveliţ i, trebuie să satisfacă de asemenea
prescripţ iile referitoare la proprietăţ ile mecanice prezentate în tabelul 15.
Tipul de înveliş al unui electrod determină, într-o mare măsur ă, caracteristicile lor
de utilizare şi proprietăţ ile metalului depus. Simbolurile care indică tipul de înveliş sunt: R
- înveliş rutilic şi B - înveliş bazic. Simbolul din tabelul 16 indică randamentul şi tipul de
curent.
Simbolul din tabelul 17 indică conţ inutul de hidrogen difuzibil determinat în metalul
depus, pentru un electrod cu diametrul de 4 mm conform metodei din ISO 3690. Valoarea
intensităţ ii curentului trebuie să fie 90% din valoarea maximă recomandată de
producător.
Tabelul 16. Simbolul pentru randamentul metalului depus şi tipul de curent
Simbol Randamentul metalului depus, % Tipul de curent1) 2)
1 ≤ 105 AC + DC
2 ≤ 105 DC
3 > 105 ≤ 125 AC + DC
4 > 105 ≤ 125 DC
Observaţ ii: 1) Pentru a demonstra posibilitatea de utilizare în curent alternativ, trebuie să fie efectuate încerc ări cu
tensiuni secundare în gol cel mult egale cu 65 V;
2) AC- curent alternativ, DC- curent continuu.
39
Simbolul pentru poziţ ia de sudare indică poziţ iile în care este încercat electrodul în
conformitate cu Standardului Republican EN 1597/ 3 - 2000;
1. toate poziţ iile;
2. toate poziţ iile, cu excepţ ia poziţ iei vertical descendente;
3. poziţ ia orizontală cu sudura cap la cap, poziţ ia orizontal cu sudur ă în colţ , poziţ ia
orizontală cu perete vertical sudur ă în colţ ;
4. poziţ ia orizontală cu sudur ă cap la cap, poziţ ia orizontală cu sudur ă în colţ ;
5. poziţ ia vertical descendentă şi poziţ iile conform simbolului 3.
Producătorul trebuie să furnizeze informaţ ii referitoare la tipul de curent
recomandat şi condiţ iile de uscare pentru a realiza nivelul de hidrogen difuzibil.
Tabelul 17. Simbolul conţ inutului de hidrogen difuzibil din metalul depus
Simbol Conţ inutul de hidrogen difuzibil, ml/100 g metal depus max.
H5 5
H10 10
Exemplu de notare: Electrod învelit EN 1599 - E CrMo1 B 4 4 H5
Secţ iunea obligatorie: Electrod învelit EN 1599 - E CrMo1 B, în care:
EN 1599 - numărul standardului;
E - electrod învelit;
CrMo1 - compoziţ ia chimică a metalului depus (tabelul 15);
B - tipul de înveliş al electrodului;
4 - randamentul şi tipul de curent (tabelul 16);
4 - poziţ ia de sudare;
H5 - conţ inutul de hidrogen difuzibil (tabelul 17).
Alegerea electrodului învelit se efectuează în funcţ ie de următoarele elemente:
compoziţ ia chimică a metalului de bază;
caracteristicile mecanice cerute pentru metalul depus prin sudare;
riscul de fisurare al sudurii;
poziţ ia de sudare;
tipul îmbinării sudate;
existenţ a surselor de curent continuu sau alternativ.
În general se urmăreşte ca metalul depus cu electrozii înveliţ i să prezinte
compoziţ ie chimică şi caracteristici mecanice cât mai apropiate de cele corespunzătoare
materialului de bază.
3. Desf ăşurarea lucr ării aplicative. Concluzii
În cursul lucr ării aplicative se vor alege electrozii înveliţ i pentru sudarea oţ elurilor:
OL37 - 3k, OL44 - 4kf şi OL52 - 2kf (STAS 500/2 - 1980);
OCS 285 - 6b şi OCS 355 - 7b (STAS 9021/1 - 1989);
40
OLT 35 (STAS 8185 - 1988);
14CrMo4 şi 12 MoCr22 (STAS 2883/3 - 1991).
Compoziţ iile chimice şi caracteristicile mecanice ale oţ elurilor şi ale metalelor
depuse cu electrozii înveliţ i se înscriu în tabelele 18 - 21.
Tabelul 18. Compoziţ iile chimice ale oţ elurilor
Compoziţ ia chimică, %Nr.crt.
Marcaoţ elului
C Si Mn P S Alte elemente
1. OL37 - 3k
2. OL44 - 4kf
3. OL52 - 2kf
4. OCS 285 - 6b
5. OCS 355 - 7b
6. OLT 35
7. 14CrMo4
8. 12 MoCr22
Tabelul 19. Compoziţ iile chimice ale metalelor depuse cu electrozi înveli ţ i
Compoziţ ia chimică, %Nr.crt.
Marca electrodului învelit
C Si Mn P S Alte elemente
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
41
Tabelul 20. Caracteristicile mecanice ale oţ elurilor
Caracteristici mecaniceNr.crt.
Marca oţ eluluiRp02, N/mm2 Rm, N/mm2 A5, % KV (0 °C), J
1. OL37 - 3k
2. OL44 - 4kf
3. OL52 - 2kf
4. OCS 285 - 6b
5. OCS 355 - 7b
6. OLT 35
7. 14CrMo4
8. 12 MoCr22
Tabelul 21. Caracteristicile mecanice ale metalelor depuse cu electrozi înveli ţ i
Caracteristici mecaniceNr.crt.
Marca electrodului învelit Rp02, N/mm2 Rm, N/mm2 A5, % KV (0 °C), J
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
La sfâr şitul îndrumarului de laborator sunt prezentate oţ elurile şi fişele tehnice ale
electrozilor înveliţ i destinaţ i sudării oţ elurilor nealiate şi slab aliate (livraţ i de S.C. Ductil
S.A. Buzău).
42
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 4
STABILIREA PARAMETRILOR REGIMULUI DE SUDARE CUELECTROZI ÎNVELIŢI
1. Principiul procedeului, avantaje, dezavantaje şi domenii deaplicare
Sudarea cu electrozi înveliţ i se desf ăşoar ă în majoritatea situaţ iilor în variantă
manuală. Arcul electric este amorsat între un electrod învelit şi componentele de sudat.
Electrodul fiind fuzibil, este necesar ă o mişcare de înaintare spre componente cu viteza
ve şi o deplasare în lungul rostului cu viteza de sudare vs.
Fig. 1. Principiul sudării cu electrozi înveliţ i:
1- vergea metalică; 2- piesa de sudat; 3- pata catodică; 4- pata anodică; 5- coloana arcului
electric; 6- baia de metal topit; 7- picături de metal topit; 8- metal depus; 9- pătrunderea în metalul
de bază; 10- stropi de metal topit; 11- gaze şi vapori supraîncălziţ i; 12- înveliş; 13- picături de
zgur ă; 14- strat de zgur ă;
I- mişcarea de apropiere cu viteza ve; II- mişcarea de înaintare cu viteza vs.
Baia metalică care se formează prin topirea materialului componentelor de sudat
şi a vârfului electrodului învelit, este protejată de acţ iunea atmosferei prin stratul de zgur ă
lichidă şi gazele generate prin arderea învelişul electrodului. Sudarea poate fi executată
43
în curent continuu (DC− sau DC
+) sau alternativ (AC), sursa de curent având o
caracteristică căzătoare.
Fig. 2. Schema instalaţ iei de sudare manuală cu electrozi înveliţ i.
Schema unei instalaţ ii de sudare manuală cu electrozi înveliţ i este prezentată în
figura 2. Procedeul SE are următoarele avantaje:
grad înalt de universalitate;
cheltuieli reduse cu achiziţ ionarea şi întreţ inerea utilajului de sudare;
calitate bună a îmbinărilor sudate;
varietate mare de electrozi înveliţ i;
accesibilitate uşoar ă la toate cordoanele de sudur ă a unei structuri sudate.
Procedeul SE prezintă însă şi o serie de dezavantaje:
grad redus de utilizare a materialului de adaos;
productivitate redusă;
pregătire, îndemânare şi conştiinciozitate deosebită din partea sudorului, care
conduc la o continuă scădere a volumului de aplicare a procedeului, locul său
fiind luat de procedeele mecanizate de sudare.
Prin procedeul SE se pot suda practic toate metalele şi aliajele metalice (oţ eluri,
fonte, cuprul şi aliajele sale, aluminiu şi aliajele sale, titan şi aliajele sale, nichel şi aliajele
sale, magneziu şi aliajele sale, plumb), în orice poziţ ie. Grosimea minimă a
componentelor de sudat depinde de îndemânarea sudorului (1,0…1,5 mm), iar grosimea
maximă este limitată practic de considerente economice.
2. Categorii de parametrii tehnologici de sudare
Valorile parametrilor tehnologici la sudarea cu arc electric trebuie să conducă la
obţ inerea unei structuri sudate în condiţ ii de calitate, precizie dimensională, productivitate
ridicată şi cost de producţ ie minim. La elaborarea unei tehnologii de sudare se au în
vedere trei categorii de parametrii tehnologici de sudare: primari, secundari şi ter ţ iari.
44
1. Parametrii tehnologici primari
Din această categorie fac parte:
Intensitatea curentului de sudare (IS) definită drept intensitatea curentului
electric ce trece prin arcul electric între electrod şi materialul de bază în timpul
sudării;
Tensiunea arcului (Ua) definită drept tensiunea electrică între electrod şi
materialul de bază, respectiv tensiunea coloanei arcului;
Viteza de sudare (vS) reprezintă viteza de deplasare a arcului electric în
lungul rostului dintre elementele de sudat;
Energia liniar ă (EL) reprezintă energia electrică administrată procesului de
sudare pe unitate de lungime a cordonului.
Aceşti parametrii tehnologici primari influenţ ează dimensiunile cordonului şi ale
ZIT, precum şi stabilitatea arcului electric şi rata depunerii.
2. Parametrii tehnologici secundari
Aceşti parametrii sunt următorii:
Lungimea arcului (La) este distanţ a de la capătul electrodului până la baia de
sudur ă;
Lungimea liber ă (Ll) este distanţ a de la contactul electric al electrodului
(sârmei) până la capătul electrodului ce poartă arcul electric, sau altfel spus,
este distanţ a de la piesa de contact a sârmei electrod până la arcul electric;
Viteza materialului de adaos (ve) este viteza cu care avansează electrodul în
baia de sudur ă;
Poziţ ia electrodului este poziţ ia definită prin unghiurile de poziţ ie ale
electrodului în raport cu componentele de sudat.
Parametrii tehnologici secundari nu influenţ ează direct dimensiunile cusăturii ci
prin intermediul parametrilor tehnologici primari.
Dacă lungimea arcului este mică, aproape de zero, transferul de material prin
arcul electric este short-arc (sha), iar dacă creşte transferul este spray-arc (spa).
Se consider ă că dacă:
La < de se sudează cu arc scurt;
La = de se sudează cu arc normal;
La > de se sudează cu arc lung.
45
Fig. 3. Poziţ ia electrodului în raport cu componentele de sudat.
Poziţ ia electrodului în raport cu piesele de sudat poate fi definită faţă de un sistem
de referinţă plan orizontal - plan vertical sau în raport cu un sistem de referinţă solidar cu
piesele de sudat (fig. 3).
În raport cu sistemul de referinţă plan vertical V - V, electrodul este poziţ ionat de
unghiul β, iar în raport cu axa longitudinală a rostului C - C, de unghiul α format de axa
electrodului cu normala la rost.
3. Parametrii tehnologici ter ţ iari
Aceşti parametri sunt:
diametrul electrodului (de);
tipul electrodului;
genul protecţ iei (înveliş, flux, gaz protecţ ie);
tipul protecţ iei în cazul genului ales;
nivelul protecţ iei;
natura şi polaritatea curentului de sudare;
numărul de treceri (nt);
aşezarea trecerilor în rost.
Parametrii tehnologici ter ţ iari sunt specifici diferitelor procedee de sudare, motiv
pentru care ei se vor trata detaliat la procedeul de sudare analizat.
3. Parametrii regimului de sudare cu electrozi înveliţi
Principalii parametri tehnologici care trebuie stabiliţ i sunt următorii:
1. Natura şi polaritatea curentului de sudare
Stabilirea lor se face respectând indicaţ iile producătorului de electrozi înveliţ i.
2. Diametrul electrodului (de)
46
Se alege în funcţ ie de grosimea componentelor în cazul sudării cap la cap (tabelul
1), sau în funcţ ie de calibrul sudurii în cazul sudării de colţ (tabelul 2). Sudarea stratului
de r ădăcină la tablele groase, se execută în general cu electrozi înveliţ i având diametrul
sub 4 mm, pentru a putea asigura pătrunderea în rostul pregătit în vederea sudării.
Tabelul 1. Alegerea diametrului electrodului în funcţ ie de grosimea componentelor
S, mm 1,5…2 3 4…8 9…12 13…15 16…20
de, mm 1,6…2 3,25 4 4…5 5 5
Tabelul 2. Alegerea diametrului electrodului în funcţ ie de calibrul sudurii
a, mm 2 3…3,5 4…6
de, mm 3,25 4 5
3. Intensitatea curentului de sudare (IS)
Se stabileşte în funcţ ie de tipul şi diametrul electrodului învelit cu relaţ iile: pentru electrozi înveliţ i destinaţ i sudării oţ elurilor carbon şi slab aliate (f ăr ă pulbere de fier în înveliş):
18d5,35d5,2I e2
eS −⋅+⋅= [A] (1)
pentru electrozi înveliţ i destinaţ i sudării oţ elurilor aliate:
11d25d7,2I e2
eS −⋅+⋅= [A] (2)
pentru electrozi înveliţ i cu pulbere de fier în înveliş:
50d5,62I eS −⋅= [A] (3)
4.Tensiunea arcului (Ua)
Se stabileşte cu relaţ ia:
10I05,0U Sa +⋅= [V] (4)
5.Viteza de sudare (vS)
Se determină cu relaţ ia:
t
Sds F
Iv
⋅ρ
⋅α= [cm/min] (5)
în care: αd este coeficientul de depunere al electrodului învelit, [g/A min];
IS - intensitatea curentului de sudare, [A];
ρ - densitatea metalului depus, [g/cm3];
Ft- secţ iunea unei treceri, [cm2].
Când toate trecerile se realizează cu acelaşi diametru de electrod, secţ iunea unei
treceri se determină cu relaţ ia:
t
r t n
FF = [
2cm ] (6)
47
în care Fr este secţ iunea totală a cordonului, [cm2] şi nt este numărul de treceri.
În mod frecvent, prima trecere de r ădăcină se realizează cu un electrod de
diametru mai mic şi celelalte cu electrozi cu diametru mai mare. În acest caz, secţ iunea
unei treceri se stabileşte cu relaţ ia:
1nFF
Ft
1tr ti
−
−= (i = 2…4) [ 2cm ] (7)
în care Fti este secţ iunea primei treceri, [cm2].
Sub aspect economic, sudarea cu arcul electric trebuie realizată cu un număr de
treceri minim, respectiv cu arii ale trecerilor cât mai mari posibile. Sunt totuşi oţ eluri şi
aliaje metalice la care încălzirea excesivă trebuie limitată, pentru a nu se înr ăutăţ i
proprietăţ ile fizico-mecano-metalurgice. Din acest punct de vedere va trebui mărit
numărul trecerilor şi micşorat aria trecerilor.
La oţ elurile tratate termic, la oţ elurile inoxidabile şi la fonte, sudarea se face printr-
un număr de treceri cât mai mare, respectiv prin arii ale trecerilor cât mai mici, pentru a
nu afecta structura metalului de bază în măsur ă prea mare.
În cazul componentelor groase, se va prevedea de regulă un strat de r ădăcină şi
mai multe straturi de completare. Este de preferat ca straturile de completare să fie egale.
Tabelul 3. Secţ iunile minime şi maxime ale unei treceri prin diferite procedee de sudare
Maxim At Minim At Procedeul de sudare
de, mm vs, cm/min At max, cm2 de, mm vs, cm/min At max, cm2
SE (fpf) 6,0 10,0 0,602 2,5 50,0 0,050
SE (cpf) 6,0 10,0 1,032 2,5 50,0 0,053
MIG/MAG (short - arc) 2,4 30,0 0,205 1,2 100,0 0,021
MIG/MAG (spray - arc) 2,4 30,0 0,425 1,2 100,0 0,062
SF 6 25,0 2,487 2,0 150,0 0,052
Not ă: SE (fpf)- sudare manual ă cu electrozi înveli ţ i f ăr ă pulbere de fier în înveli ş;
SE (cpf)- sudare manual ă cu electrozi înveli ţ i cu pulbere de fier în înveli ş;
MIG/MAG (short - arc)- sudare MIG/MAG cu transfer short - arc;
MIG/MAG (spray - arc)- sudare MIG/MAG cu transfer spray - arc;
SF- sudare cu arc electric sub strat de flux.
În tabelul 3 sunt prezentate intervalele în care se încadrează secţ iunile unei treceri
(minim - maxim), iar în tabelul 4 sunt prezentate relaţ iile de calcul ale suprafeţ ei secţ iunii
transversale ale principalelor rosturi pentru sudare.
Pentru alte tipuri de îmbinări sudate (cap la cap sau în colţ ) în afara celor din tabel
pot fi calculate ariile corespunzătoare ale cordonului de sudur ă. În cazul îmbinărilor de colţ cu rost neprelucrat, secţ iunea totală a cordonului se
stabileşte cu relaţ ia:
2y
2r ak10F ⋅⋅= − [ 2cm ] (9)
48
în care ky este un coeficient de supraînălţ are a calibrului sudurii în mm, stabilit în funcţ ie
de calibrul sudurii din tabelul 5.
În cazul îmbinărilor de colţ cu rost prelucrat, secţ iunea totală a cordonului se
stabileşte din considerentele geometrice.
Tabelul 5. Alegerea coeficientului de supraînălţ are în funcţ ie de calibrul sudurii
a, mm 2…3 3,5…4 5…7 8…14 14…20 21
ky 1,5 1,35 1,25 1,15 1,1 1,05
6. Energia liniar ă (EL)
Se determină cu relaţ ia:
S
Sal v
IU60E
⋅⋅η⋅= [j/cm] (10)
în care: η este randamentul, cu valori în domeniul (0,5…0,7);
Ua - tensiunea arcului, în V;IS - intensitatea curentului de sudare, în A;vS - viteza de sudare, în cm/min.
4. Desf ăşurarea lucr ării aplicative. Concluzii
În cadrul lucr ării practice, se vor determina parametrii regimurilor de sudare
electrică manuală cu electrozi înveliţ i pentru ansamblul prezentat în figura 4 (o îmbinare
de colţ cu calibrul de 6 mm şi o îmbinare cap la cap cu prelucrare în X).
Fig. 4. Dimensiunile unei îmbinării de colţ cu calibrul de 6 mm şi a unei îmbinării cap la cap cu
prelucrare în X.
49
Fig. 5. Sursă de sudare universală ESAB ARISTO - LUD 320:
1- pistolet de sudare PSF 315; 2- redresor de sudare; 3- mecanism de avans sârmă electrodMEK 4C; 4- pupitru electronic de comandă PUA 1; 5- reductor de presiune cu debitmetru; 6-
butelie gaz protecţ ie; 7- clemă de masă.
Se consider ă că ansamblul este confecţ ionat din oţ el OL 37.1. Rezultatele obţ inute
se vor centraliza în tabelul 6.
În partea a doua a lucr ării practice, se vor verifica parametrii regimurilor de sudare
calculaţ i, pe o îmbinare de colţ cu calibrul de 6 mm şi o îmbinare cap la cap cu prelucrare
în X, cu dimensiunile tablelor pentru probe de 25 x 100 x 250 mm.
Sursa de sudare utilizată este universală, de tip ESAB ARISTO LUD 320 şi are
următoarele caracteristici tehnice (fig. 5):
Tensiune de alimentare: 400 V, 3 ∼, 50/60 Hz;
DA 60 %: 320 A/32,8 V;
Plaja de reglare (MIG - MAG): 15 A/15 V (8 V) - 320 A/30 V; (MMA): 16 A/20 V
- 320 A / 32,8 V; (TIG): 4 A/10 V - 320 A/22,7 V;
Tensiune de mers în gol (MIG - MAG): (65 - 80) V;
Tensiune de mers în gol (MMA - TIG): (50 - 60) V;
Putere consumată la mersul în gol: 520 W;
Randament (MIG - MAG): 82%; (MMA): 84,5%; (TIG): 82%;
Factor de putere (MIG - MAG): 0,85; (MMA): 0,85; (TIG): 0,80;
Dimensiuni: 910 x 642 x 835 mm.
50
Mecanismul de avans sârmă electrod MEK 4C al sursei de sudare, are
următoarele caracteristici tehnice:
Alimentare: 42 V, 50/60 Hz;
Diametru sârmă electrod: 0,8; 1,0; 1,2; 1,6 mm;
Viteza de avans sârmă: (1,9 - 25) m/min;
Putere consumată: 300 W;
Pistoletul de sudare MIG - MAG tip PSF 315 are următoarele caracteristici tehnice:
Curent de sudare maxim la DA 60% (CO2): 315 A şi DA 60% (MIX, Ar): 285 A;
Diametru sârmă plină (oţ el): (0,8 - 1,2) mm; (Al şi aliaje): (1,0 - 1,2) mm;
Diametru sârmă tubular ă: (1,0 - 1,2) mm;
Debit gaz protecţ ie: (10 - 15) l/min;
Proba pentru îmbinarea de colţ se va dispune pe masa port-probă în poziţ ie
orizontală în jgheab, iar proba pentru îmbinarea cap la cap cu prelucrare în X în poziţ ie
orizontală. După depunerea fiecărui cordon de sudur ă se va verifica aspectul exterior, cu
ochiul liber sau cu lupa.
Tabelul 6. Parametrii calculaţ i ai regimurilor de sudare electrică manuală cu electrozi înveliţ i
N r . c r t .
S i m b o l s u d u r ă
G r o s i m e c o m p o n e n t e ,
m m
M a t e r i a l d e a d a o s
T i p î n v e l i ş
α D
g / A m i n
D i a m e t r u e l e c t r o d ,
m m
N a t u r a c u r e n t u l u i d e
s u d a r e
I s ,
A
U a ,
V
N u m ă r u l d e t r e c e r i
S e c ţ i u n e t o t a l ă
c o r d o n , c m
2
S e c ţ i u n e t r e c e r e , c m
2
V S , c m / m i n
V e , c m / m i n
E l ,
J / c m
1 T
2 X
În finalul lucr ării se vor compara regimurile de sudare calculate cu cele
experimentale.
51
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 5
STABILIREA PARAMETRILOR REGIMULUI DE SUDARE MAG -CO2
1. Principiul procedeului, avantaje, dezavantaje şi domenii deaplicare
Principiul procedeului de sudare MAG - CO2 este ilustrat în figura 1, iar în figura 2
este prezentată schema unei instalaţ ii de sudare.
Fig. 1. Principiul procedeului de sudare MAG - CO2:
1 - cusătur ă; 2 - sârmă electrod; 3 - gaz protecţ ie; 4 - ţ eavă flexibilă pentru conducerea sârmei; 5
- role pentru transportul sârmei; 6 - sursa de curent; 7 - duza pentru gaz; 8 - piesă; 9 - perdea de
gaz protector; 10 - arc electric.
La sudarea semimecanizată în medii de gaze protectoare MIG - MAG se poate
utiliza un post de sudare clasic, la care setarea se realizează în paşi succesivi (fig. 3),
sau un post de sudare sinergic, la care reglarea se realizează cu un singur buton (fig. 4).
La acest procedeu de sudare, arcul electric este protejat de gazul de protecţ ie activ şi
arde între sârma electrod şi piesă.
Procedeul MAG - CO2 prezintă avantaje ca:
• putere ridicată de topire, (3...4) Kg/h;
• productivitate mare prin reducerea timpilor auxiliari pentru cur ăţ irea zgurii;
• deformaţ ii reduse după sudare, datorită densităţ ilor mari de curent şi a
vitezelor de lucru ridicate;
• sensibilitate mică faţă de oxizii sub formă de rugină;
52
• reducerea unghiului de prelucrare a rostului pentru sudare de la 60…40°,
datorită puterii mari de pătrundere.
Ca dezavantaje se pot menţ iona:
• pierderi mari de material de adaos prin stropi de (7...8)%;
• ardere importantă a elementelor de aliere din sârma electrod.
Fig. 2. Schema unei instalaţ ii de sudare MAG - CO2.
Fig. 3. Elementele componente şi secvenţ ele operaţ iei de setare ale unui post de sudare clasic:
a - echipament de protecţ ie sudor; b - butelie gaz protecţ ie; c - reductor de presiune cu
debitmetru; d - cablu de alimentare sursă de sudare; e - comutator pornit/oprit; f - extensie cabluri
de legătur ă; g - cablu de masă; h - alimentator sârmă electrod; i - cabluri pistolet; j - pistolet de
sudare MIG - MAG; k - afişare parametri de sudare (Is şi Ua); l - rolă (tobă) cu sârmă electrod;
53
1 - determinarea aproximativă a tensiunii arcului electric; 2 - reglarea grosier ă a tensiunii arcului
electric; 3 - reglarea fină a tensiunii arcului electric; 4 - reglarea vitezei de avans a sârmei
electrod; 5 - aparate de măsur ă ampermetru şi voltmetru (opţ ional); 6 - modificarea tensiunii
arcului electric; 7 - modificarea vitezei de avans a sârmei electrod; 8 - selectare inductan ţă (în
regim de scurt circuit).
Domeniile uzuale ale parametrilor de sudare MAG - CO2 sunt:
diametrul sârmei electrod: (0,8…2,4) mm;
curentul de sudare: (50…500) A;
tensiunea arcului: (20…30) V;
viteza de sudare: (20…150) cm/min;
debitul de gaz protector: (8…20) l/min.
Fig. 4. Elementele componente şi secvenţ ele operaţ iei de setare ale unui post de sudare sinergic:
a - echipament de protecţ ie sudor; b - butelie gaz protecţ ie; c - reductor de presiune cu
debitmetru; d - cablu de alimentare sursă de sudare; e - comutator pornit/oprit; f - extensie cabluri
de legătur ă; g - cablu de masă; h - alimentator sârmă electrod; i - cabluri pistolet; j - pistolet de
sudare MIG - MAG; k - afişare parametri de sudare (Is şi Ua); l - rolă (tobă) cu sârmă electrod;
1 - preafişaj (tip sârmă electrod, gaz protecţ ie, diametru sârmă electrod şi pulsatoriu cu/f ăr ă); 2 -
reglarea vitezei de avans a sârmei electrod; 3 - reglarea fină a lungimii arcului electric (sau
tensiunii arcului electric).
Sudarea prin procedeul MAG - CO2 se aplică în toate cazurile atât ca poziţ ie de
sudare, cât şi ca forme şi dimensiuni de cusătur ă. Nu se poate aplica la sudarea oţ elurilor
aliate, la fonte şi la metale neferoase datorită acţ iunii oxidante a dioxidului de carbon.
54
2. Stabilirea parametrilor tehnologici
Pentru stabilirea parametrilor tehnologici la sudarea MIG - CO2 se parcurg două
etape principale:
A. Alegerea modului de transfer
La sudarea MAG - CO2 apare ca element specific, modul de transfer al metalului
topit prin coloana arcului electric. Acest transfer se poate realiza în două moduri:
a. Transferul în arc scurt (short - arc) este caracteristic sudării cu I S mici. Arcul
electric se întrerupe periodic, în momentul în care se formează puntea de metal topit,
între sârmă şi componentele de sudat.
Numărul întreruperilor este de (100...200) într-o secundă, fiind cu atât mai mare cu
cât curentul de sudare este mai mare. Acest tip de transfer se foloseşte la sudarea
tablelor subţ iri şi a structurilor la care deformaţ iile trebuie să fie mai mici.
b. Transferul în arc lung (spray - arc) este caracteristic sudării cu I S mari.
Picăturile de metal topit sunt foarte mici şi formează un jet continuu de la sârmă spre
componente. Arcul electric arde continuu, pătrunderea este mai mare şi pierderile prin
stropi mai reduse. Acest tip de transfer este cel mai folosit, utilizându-se la sudarea
tablelor groase (S ≥ 5 mm).
B. Stabilirea parametrilor tehnologici în funcţ ie de modul de transfer
1. Polaritatea curentului de sudare este determinată de modul de transfer.
Pentru transferul short - arc se foloseşte atât polaritatea directă (DC-) cât şi polaritatea
inversă (DC+), iar pentru transferul spray - arc se foloseşte numai polaritatea inversă
(DC+).
2. Diametrul sârmei electrod (de) se alege funcţ ie de modul de transfer adoptat,
de grosimea elementelor îmbinării şi dimensiunile rostului.
3. Intensitatea curentului de sudare (IS) se stabileşte în funcţ ie de diametrul
sârmei electrod şi de modul de transfer cu ajutorul relaţ iilor următoare:
Short - arc:
IS = 125,5 de - 32,25 [A] (1)
Spray - arc:
IS = - 67 de2 + 370 de - 78 [A] (2)
În ambele relaţ ii, de se exprimă în mm, domeniul de valabilitate fiind: 0,8 ≤ de ≤ 2,4
mm. Alte date privind corelaţ ia între de şi IS sunt prezentate în tabelul 1.
55
Tabelul 1. Corelaţ ia între diametrul sârmei electrod şi curentul de sudare
IS, Ade,
mm minim maxim
0,8 50 180
1,0 80 230
1,2 120 280
1,6 200 400
2,4 400 600
4. Tensiunea arcului (Ua) se stabileşte cu relaţ ia:
Ua = 15 + 0,05 IS [V] (3)
5. Viteza de sudare (vS) se determină cu relaţ ia:
ρ⋅⋅
⋅=
t
dS F6
A100v [cm/min] (4)
în care: Ad este rata depunerii, [Kg/or ă];
Ft - secţ iunea unei treceri, [cm2];
ρ - densitatea metalului depus, [g/cm2];
Rata depunerii se stabileşte cu relaţ ia:
5,0I10I103 A S32
S5
d +⋅+⋅⋅= −− [kg/or ă] (5)
Secţ iunea unei treceri se stabileşte cu relaţ ia:
t
r t n
FF = [cm2] (6)
în care: Fr este secţ iunea totală a cordonului, [cm2];
nt - numărul de treceri.
6. Viteza de avans a sârmei electrod (ve) se stabileşte cu relaţ ia:
2e
Ste
d
vF400v
⋅π
⋅⋅= [cm/min] (7)
7. Debitul gazului de protecţ ie (DG) este influenţ at de forma constructivă a
îmbinării, de intensitatea curentului de sudare, de tensiunea arcului, de viteza de sudare
şi de mediul de lucru.
Valorile recomandate pentru debitul gazului de protec ţ ie sunt: DG = (12 - 14) l/min
la IS= (50 - 150) A şi DG= (18 - 20) l/min la IS= (150 - 350) A.
8. Energia liniar ă (EL) se determină în funcţ ie de randamentul η = (0,6...0,8) cu
relaţ ia:
S
Sal v
IU60E
⋅⋅η⋅= [j/cm] (8)
56
3. Desf ăşurarea lucr ării aplicative. Concluzii
În cadrul lucr ării practice, se vor determina parametrii regimurilor de sudare MAG -
CO2 pentru ansamblul prezentat în figura 5 (o îmbinare de colţ cu calibrul de 6 mm şi o
îmbinare cap la cap cu prelucrare în X). Se consider ă că ansamblul este confecţ ionat din
oţ el OL 37.1. Rezultatele obţ inute se vor centraliza în tabelul 2.
Fig. 5. Dimensiunile a unei îmbinări de colţ cu calibrul de 6 mm şi a unei îmbinări cap la cap cu
prelucrare în X.
În partea a doua a lucr ării practice, se vor verifica parametrii regimurilor de sudare
MAG - CO2 calculaţ i, pe o îmbinare de colţ cu calibrul de 6 mm şi o îmbinare cap la cap
cu prelucrare în X, cu dimensiunile tablelor pentru probe de 25 x 100 x 250 mm,
prelucrate conform figurii 2. Pentru verificarea parametrilor, se va utiliza sursa de sudare
universală tip ESAB ARISTO LUD 320.
Tabelul 2. Parametrii calculaţ i ai regimurilor de sudare MAG - CO2
N r . c r t .
S i m b o l s u d u r ă
G r o s i m e c o m p o n e n t e ,
m m
M a t e r i a l d e a d a o s
M o d d e t r a n s f e r
A d ,
K g / o r ă
D i a m e t r u l s â r m e i
e l e c t r o d , m m
N a t u r a c u r e n t u l u i d e
s u d a r e
I s ,
A
U a ,
V
N u m ă r u l d e t r e c e r i
S e c ţ i u n e t o t a l ă
c o r d o n ,
c m
2
S e c ţ i u n e t r e c e r e , c m
2
V S , c m / m i n
V e , c m / m i n
E l ,
J / c m
TX
Proba pentru îmbinarea de colţ se va dispune pe masa port-probă în poziţ ie orizontală în
jgheab, iar proba pentru îmbinarea cap la cap cu prelucrare în X în poziţ ie orizontală. După
depunerea fiecărui cordon de sudur ă se va verifica aspectul exterior, cu ochiul liber sau cu lupa.
În finalul lucr ării se vor compara regimurile de sudare calculate cu cele experimentale.
57
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 6
STABILIREA PARAMETRILOR REGIMULUI DE SUDARE WIG
1. Principiul procedeului, avantaje, dezavantaje şi domenii deaplicare
Principiul procedeului de sudare WIG este ilustrat în figura 1, iar în figura 2 este
prezentată schema unei instalaţ ii de sudat.
Fig. 1. Principiul procedeului de sudare WIG:
1 - arc electric; 2 - cusătur ă; 3 - metal de adaos; 4 - electrod de wolfram; 5 - suport electrod cu
duză; 6 - gaz protecţ ie; 7 - sursa de curent; 8 - piesă; 9 - perdea de gaz protector.
Fig. 2. Schema unei instalaţ ii de sudare WIG.
58
La sudarea WIG, arcul electric aste amorsat între un electrod nefuzibil din wolfram
şi piesa de sudat. Aportul de material de adaos se realizează prin introducerea manuală
sau automată în coloana arcului electric a unei sârme de adaos care se topeşte,
picăturile fiind dirijate în zona cusăturii.
Amorsarea arcului electric de sudare se poate face prin contact (fig. 3.a) sau cu
ajutorul unui dispozitiv de amorsare cu înaltă frecvenţă HF (fig. 3.b).
a
b
Fig. 3. Dispozitiv de amorsare prin contact (a) şi cu amorsare HF (b).
Procedeul de sudare WIG are următoarele avantaje:
calitate excelentă a sudurii datorată protecţ iei oferite de gazul inert;
lipsa stropirii;
posibilitatea controlului independent al sursei termice şi al introducerii de
material de adaos;
nu este necesar ă cur ăţ irea îmbinării sudate (lipsa zgurii);
control excelent asupra modului de formare a r ădăcinii sudurii;
se poate aplica în toate cazurile (poziţ ii de sudare, forme şi dimensiuni de
cusătur ă, tipuri de materiale de bază).
Ca dezavantaje se pot menţ iona:
coeficient de depunere mic şi implicit productivitate redusă;
pregătire corespunzătoare a operatorului sudor;
dificultăţ i de asigurare a protecţ iei gazoase în spaţ ii deschise;
preţ ridicat al gazelor inerte.
59
Domeniile uzuale ale parametrilor de sudare WIG sunt:
diametrul electrodului nefuzibil: (0,5…6,3) mm;
curentul de sudare: (10…300) A;
tensiunea arcului electric: (10…30) V;
debitul de gaz (argon): (5…15) l/min;
viteza de sudare: (10…30) cm/min;
diametrul materialului de adaos: (2…5)mm.
Procedeul WIG se pretează cu precădere la sudarea tablelor subţ iri, a ţ evilor,
straturilor de r ădăcină, aluminiului, oţ elurilor aliate, cuprului şi al metalelor reactive. Se
utilizează curent continuu sau alternativ, sursa de sudare având caracteristică externă
căzătoare. Procedeul poate fi aplicat în variantă manuală, semimecanizată, mecanizată,
automatizată sau robotizată.
2. Parametrii regimului de sudarea WIG
Principalii parametri de sudare WIG care trebuie stabiliţ i sunt următorii:
1. Natura şi polaritatea curentului de sudare
La sudarea WIG în curent continuu cu polaritate inversă ( +DC ) ionii grei de argon
bombardează componentele de sudat şi electronii uşori şi rapizi bombardează electrodul
nefuzibil. Microsablarea metalelor de bază acoperite cu oxizi greu fuzibili înlătur ă operaţ ia de
cur ăţ are a componentelor înainte de sudare. Bombardamentul cu electroni uşori provoacă
încălzirea suplimentar ă a electrodului nefuzibil şi deci uzura sa prematur ă. Acest fenomen este
evitat prin micşorarea curentului de sudare sau mărind diametrul electrodului.
În cazul sudării WIG în curent continuu cu polaritate directă ( −DC ) nu se produce nici
microsablarea şi nici încălzirea suplimentar ă a electrodului nefuzibil. Se poate suda cu un curent
de sudare mai mare sau cu un diametru de electrod mai mic. La sudarea WIG în curent alternativ
arcul electric este mai puţ in stabil. Datorită acestui fapt se ridică tensiunea de sudare la
(100…450) V şi se introduc curenţ i de înaltă frecvenţă pentru a ioniza suplimentar spaţ iul arcului
electric. Se folosesc curenţ i de sudare cu 25% mai mari decât în cazul sudării +DC .
2. Diametrul electrodului de wolfram (de)
Se determină în funcţ ie de grosimea componentelor de sudat:
de = - 0,024 242,0S769,0S2 +⋅+⋅ [mm] (1)
în care S este grosimea componentelor de sudat, în mm.
Relaţ ia este valabilă pentru 1 ≤ S ≤ 15 mm. Se va alege cea mai apropiată valoare
standardizată a diametrului electrozilor de valoarea calculată (de=1,0; 1,2; 1,6; 2,4; 3,2; 4,8; 6,3;
9,5; 12,7 mm).
60
Pregătirea electrodului nefuzibil pentru sudarea WIG difer ă după natura şi polaritatea
curentului de sudare. În figura 2 este ar ătat modul de pregătire a vârfului electrodului nefuzibil (a),
aspectul său în timpul sudării (b) şi forma cusăturii (c).
Bilanţ ul termic al căldurii produse în arcul electric este următorul:
AC - căldura se împarte egal între componentele de sudat şi electrodul nefuzibil;
DC+ - 1/3 din căldur ă merge la componentele de sudat şi 2/3 la electrodul nefuzibil;
DC- - 2/3 din căldur ă merge la componentele de sudat şi 1/3 la electrodul nefuzibil.
3. Intensitatea curentului de sudare (IS)
Se stabileşte în funcţ ie de ed şi de natura si polaritatea curentului de sudare, astfel:
( +DC ): IS 5d14 e −⋅= [A] (2)
( −DC ): IS 42d92 e −⋅= [A] (3)
( AC ): IS 37d67 e −⋅= [A] (4)
4. Diametrul sârmei electrod (dS)
Se stabileşte funcţ ie de de (tabelul 1).
Tabelul 1. Corelaţ ia între diametrul electrodului de wolfram de şi diametrul sârmei dS
de, mm 1,0 1,6 2,4 3,2 4,8 6,3dS, mm 1,5…2,0 2,0…2,5 2,0…3,0 2,0…3,0 3,0…5,0 5,0…6,0
5. Tensiunea arcului (Ua)
Se stabileşte funcţ ie de intensitatea curentului de sudare cu rela ţ ia:
Ua SI04,010 ⋅+= [U] (5)
6. Debitul de gaz protector (DG)
Se stabileşte tot în funcţ ie de diametrul electrodului de wolfram (tabelul 2).
Tabelul 2. Corelaţ ia între diametrul electrodului de wolfram şi debitul de gaz protector (Ar)
de, mm 1,0 1,6 2,4 3,2 4,8 6,3
DG, l/min 4,0…6,0 4,0…6,0 5,0…7,0 6,0…9,0 7,0…10,0 10,0…12
În cazul folosirii heliului drept gaz protector, valorile din tabel se majorează cu 100%.
7. Viteza de sudare (vS)
Se determină în cazul când se utilizează material de adaos cu relaţ ia:
vS ρ⋅
⋅=
⋅t
D
F6
A100 [cm/min] (6)
în care AD este rata depunerii calculată cu relaţ ia:
61
AD 148,0I10192,0 S2 +⋅⋅= − [kg/or ă] (7)
în care: tF este secţ iunea unei treceri, în cm2;
ρ - densitatea metalului depus, în [g/cm2].
3. Desf ăşurarea lucr ării aplicative. Concluzii
În cadrul lucr ării aplicative, se vor determina parametrii regimurilor de sudare WIG
pentru ansamblul prezentat în figura 2 (o îmbinare de colţ cu calibrul de 5 mm şi o
îmbinare cap la cap cu prelucrare în V). Se consider ă că ansamblul este confecţ ionat din
oţ el inoxidabil tip 10TiNiCr180. Rezultatele obţ inute se vor centraliza în tabelul 3.
Fig. 3. Dimensiunile unei îmbinări de colţ cu calibrul de 5 mm şi a unei îmbinări cap la cap cu
prelucrare în V.
Proba pentru îmbinarea de colţ se va dispune pe masa de sudat în pozi ţ ie
orizontală, iar proba pentru îmbinarea cap la cap cu prelucrare în V, în pozi ţ ie orizontală.
După depunerea fiecărui cordon de sudur ă se va verifica aspectul exterior, cu ochiul liber
sau cu lupa.
Tabelul 3. Parametrii calculaţ i ai regimurilor de sudare WIG
N r . c r t .
S i m b o l s u d u r ă
G r o s i m e e l e m e n t e ,
m m
M a t e r i a l d e a d a o s
N a t u r ă c
u r e n t
s u d a r e
D i a m e t r u e l e c t r o d
d e , m m
D i a m e t r u s â r m ă
d S ,
m m
D G ,
l / m i n
I S ,
A
U a ,
V
N u m ă r t r e c e r i
S e c ţ i u n e t o t a l ă
c o r d o n , m m 2
S e c ţ i u n e t r e c e r e ,
m m
2
v S , c m / m i n
1 T2 V
În finalul lucr ării se vor compara regimurile de sudare calculate cu cele
experimentale.
62
LUCRARE APLICATIVĂ NR. 7
STABILIREA PARAMETRILOR REGIMULUI DE SUDARE SUBSTRAT DE FLUX
1. Principiul procedeului, avantaje, dezavantaje, şi domenii deutilizare
Sudarea sub strat de flux este un procedeu de sudare de mare productivitate şi
economicitate, semimecanizat sau automatizat, la care arcul electric se formează între
piesele de sudat (2) şi sârma electrod (8) sub un strat de flux (4). Cordonul de sudur ă
rezultat (12) este acoperit cu un strat de zgur ă (11), care se îndepărtează uşor după
r ăcire. Sârma electrod este înf ăşurată pe toba (7) şi antrenată spre arcul electric de
sudare de un sistem de role antrenate de un motor electric de curent alternativ sau de
curent continuu. Fluxul depozitat în buncărul (6) este depus în faţ a sârmei electrod prin
tubul (5). Principiul sudării sub strat de flux este prezentat în figura 1.
Fig. 1. Principiul de sudării sub strat de flux:
1 - arcul electric; 2 - piese de sudat; 3 - zgur ă topită; 4 - strat de flux; 5 - tub alimentare flux; 6 -
rezervor cu flux; 7 - toba cu sârmă; 8 - sârma electrod; 9 - piese de contact; 10 - sursa de sudare;
11 - zgur ă; 12 - cordon de sudur ă; 13 - baia de metal topit.
Principalele avantaje ale sudării sub strat de flux sunt:
63
calitatea sudurii depinde mult mai puţ in de operatorul sudor decât la
procedeul SE;
probabilitate mică de formare a defectelor;
productivitatea este mai ridicată, de (5…20) ori faţă de SE;
consumuri energetice cu (30...40)% mai reduse la aceeaşi cantitate de MD;
curenţ ii de sudare la acelaşi de sunt mult mai mari la SF decât la SE;
fluxul realizează o bună protecţ ie şi favorizează formarea unei cusături
compacte şi aspectuoase;
cantitate redusă de fum degajată în urma procesului de sudare;
gradul de folosire al MA (sârmei electrod) este apropiat de unitate;
Principalele dezavantaje la sudarea sub strat de flux constau în:
se pot suda eficient numai cordoane drepte şi circulare cu diametru relativ
mare, a căror lungime depăşeşte un metru, numai în poziţ ie orizontală şi
orizontală în jgheab;
imposibilitatea supravegherii arcului electric de sudare;
cost ridicat al instalaţ iilor de sudare;
operaţ ii suplimentare pentru evacuarea zgurii de pe cusătura de sudur ă;
necesitatea prelucr ării precise a componentelor pentru ca materialul depus să
fie aşezat corect în rostul de sudur ă, arcul electric fiind acoperit;
se sudează în mod curent oţ eluri nealiate, cu puţ in carbon şi aliate
(inoxidabile) dar şi materiale neferoase (Ni, Cu şi aliaje tip monel).
Domeniile uzuale ale parametrilor de sudare sub strat de flux sunt:
diametrul sârmei electrod: (2...6(8)) mm;
curentul de sudare: (200...1400(4000)) A;
tensiunea arcului: (25...45) V;
viteza de sudare: (15...200) cm/min;
rata depunerii: (3...40(60)) kg/h;
densitatea de curent: (10...15) A/mm2.
Procedeul de sudare sub strat de flux se aplică la fabricarea de recipiente sub
presiune şi conducte, industria navală, industria chimică, construcţ ii metalice şi la
încărcarea suprafeţ elor cu aliaje speciale ale pieselor supuse la uzur ă, rezistenţă la
agenţ i chimici etc. Se pot suda f ăr ă prelucrarea rostului grosimi până la 15 mm şi cu
prelucrarea în V a rostului, grosimi până la 25 mm. Se poate suda în curent alternativ
(AC) sau în curent continuu (DC).
2. Parametrii regimului de sudare sub strat de flux
Principalii parametrii tehnologici care trebuie stabiliţ i sunt următorii:
1. Natura şi polaritatea curentului de sudare
64
La stabilirea lor se va ţ ine seama de următoarele:
În cazul când este necesar să se sudeze cu viteză mare şi să se realizeze o
pătrundere mare, se va utiliza curent continuu cu polaritate directă (DC-);
Când umplerea rapidă a rostului este importantă se va folosi curent continuu
cu polaritate inversă (DC+). Curentul continuu de polaritate inversă se mai
foloseşte Ia suduri de colţ , Ia încărcarea prin sudare şi în general în toate cazurile
când participarea MB Ia formarea cusăturii trebuie să fie minimă:
Menţ inându-se Ia aceeaşi valoare intensitatea curentului de sudare şi
diametrul electrodului, dacă se schimbă polaritatea curentului de sudare de Ia
DC+ Ia DC-, tensiunea arcului electric trebuie mărită cu aproximativ 4 V pentru a
menţ ine aceeaşi formă a cordonului de sudur ă;
Curentul alternativ (AC) este recomandat în toate cazurile când suflajul
magnetic deranjează cum ar fi sudarea cu mai multe sârme. Sudarea în curent
alternativ este ceva mai dificilă deoarece arcul electric are stabilitate mai mică.
La stabilirea naturii şi polarităţ ii curentului de sudare trebuie să se ţ ină seama şi de
recomandările producătorului fluxului folosit la sudare.
2. Diametrul sârmei electrod (de)
se alege în funcţ ie de grosimea tablelor, dimensiunile rostului şi echipamentul de
sudare care va fi folosit.
3. Intensitatea curentului de sudare (IS)
se stabileşte funcţ ie de diametrul sârmei electrod folosite Ia sudare. Conform
recomandărilor Institutului Internaţ ional de Sudur ă (I.I.S.), curentul minim (ISmin) şi
curentul maxim (ISmax) trebuie să satisfacă următoarele condiţ ii:
Is min = 162,5 de - 190 [A] (1)
Is max = 13 de2 + 147 de - 87 [A] (2)
Folosind aceste relaţ ii se poate calcula şi curentul mediu de sudare:
5,138d75,154d5,62
III e
2e
maxSminSmedS −⋅+⋅=
+= [A] (3)
Relaţ iile (1), (2) şi (3) sunt valabile în intervalul: 2 ≤ de ≤ 12 mm. Pentru stabilirea
intensităţ ii curentului de sudare se pot folosi şi valorile prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1. Valorile curenţ ilor de sudare minimi, medii şi maximi
de,mm
IS min, A
IS med, A
IS max, A
2,0 135 200 2602,5 220 290 3603,25 340 430 5304,0 460 585 7105,0 620 800 9706,0 785 1025 1260
65
Valoarea stabilită pentru intensitatea curentului de sudare trebuie comparată cu
valoarea maximă permisă a curentului de sudare pentru fluxul folosit Ia realizarea
îmbinării.
4. Tensiunea arcului (Ua)
Se poate stabili în funcţ ie de intensitatea curentului de sudare şi de diametrul
sârmei electrod cu relaţ ia:
1Id
05,020U s
ea ±⋅⋅= [V] (4)
în care Is este intensitatea curentului de sudare, în A;
de - diametrul sârmei electrod, în mm.
Pentru determinarea tensiunii arcului se pot folosi şi valorile din tabelul 2.
Tabelul 2. Recomandări privind alegerea tensiunii arcului electric în func ţ ie de intensitatea
curentului de sudare şi de diametrul sârmei electrod
Ua, VIS, Ade < 4 mm de ≥ 4 mm
180…300 32…34 -301…500 32…34 -501…600 36…40 -601…700 38…40 -701…850 - 40…42
851…1000 - 40…431001…1200 - 40…44
5. Viteza de sudare (vs)
Se determină cu relaţ ia:
ρ⋅⋅
⋅=
t
dS F6
A100v [cm/min] (5)
în care: Ad este rata depunerii, în kg/or ă;
Ft - secţ iunea unei treceri, în cm2
ρ - densitatea MD, în g/cm3.
Rata depunerii se stabileşte cu relaţ ia:
e
2S5
S3
d d
I1028,3I1028,5 A −− ⋅+⋅⋅= [Kg/or ă] (6)
în care: Is este intensitatea curentului de sudare, în A;
de - diametrul sârmei electrod, în mm.
Relaţ ia (6) este valabilă pentru sudarea în curent continuu, polaritate inversă
(DC+) şi pentru o lungime liber ă a sârmei electrod L1 = 25 mm.
66
În cazul sudării cu alte tipuri de curent, valorile obţ inute cu relaţ ia (6) se
corectează astfel:
Ad (DC-) = 1,5 Ad (DC+) (7)
Ad (AC) = 1,25 Ad (DC+) (8)
În toate cazurile Ad creşte liniar cu Ll coeficientul fiind de 0,175 kg/or ă pentru
fiecare milimetru.
Secţ iunea unei treceri, Ft este:
t
r t n
FF = [cm2] (9)
în care: Fr este secţ iunea totală a cordonului, în cm2;
nt - numărul de treceri.
Secţ iunea totală a cordonului, Fr se determină din considerente geometrice.
6. Viteza de avans a sârmei electrod (ve)
Determinarea acestui parametru se bazează pe faptul că secţ iunea unei treceri Ft la înaintarea arcului cu viteza vS trebuie să se realizeze cu secţ iunea sârmei electrod
care înaintează cu viteza ve. Rezultă că:
2e
ste
d
vF400v
⋅π
⋅⋅= [cm/min] (10)
în care: Ft este secţ iunea unei treceri, în cm2;
vS - viteza de sudare, în cm/min;
de - diametrul sârmei electrod, în mm.
Funcţ ie de valorile parametrilor tehnologici calculaţ i, se poate determina energia
liniar ă folosită la sudare cu relaţ ia:
s
sal v
IU60E
⋅⋅η⋅= [J/cm] (11)
în care: η este randamentul, cu valori cuprinse între 0,9…0,95;
Ua - tensiunea arcului, în V;
IS - intensitatea curentului de sudare, în A;
vS - viteza de sudare, în cm/min.
3. Desf ăşurarea lucr ării aplicative. Concluzii
În cadrul lucr ării practice, se vor determina parametrii regimurilor de sudare sub
strat de flux pentru ansamblul prezentat în figura 2 (o îmbinare de colţ cu calibrul de 6
mm şi o îmbinare cap la cap cu prelucrare în V). Se consider ă că ansamblul este
confecţ ionat din oţ el OL 37.1. Rezultatele obţ inute se vor centraliza în tabelul 3.
67
Fig. 2. Dimensiunile unei îmbinări de colţ cu calibrul de 6 mm şi a unei îmbinări cap la cap cu
prelucrare în V.
În partea a doua a lucr ării practice, se vor verifica parametrii regimurilor de sudare
calculaţ i pe o îmbinare de colţ cu calibrul de 6 mm şi o îmbinare cap la cap cu prelucrare
în V, cu dimensiunile tablelor pentru probe de 25 x 100 x 500 mm, prelucrate conform
figurii 2. Pentru verificarea parametrilor, se va utiliza tractorul de sudare AST - 3 (fig. 3) şi
sursa de sudare tip RSAR - 1000 cu următoarele caracteristici tehnice:
curentul nominal de sudare: 1000 A;
durata activă: 80%;
curentul minim de sudare: 200 A;
tensiunea de mers în gol: max. 60 V;
curentul maxim absorbit din reţ ea: 110 A;
tensiunea de alimentare: 380 V;
reglarea curentului: continuu cu amplificatoare magnetice;
caracteristica externă: rigidă.
Fig. 3. Tractor de sudare AST-3:
1 - reductorul pentru antrenarea sârmei electrod; 2 - bunc ăr de flux; 3 - mecanism de îndreptare a
sârmei; 4 - motor; 5 - cutie cu butoane de comandă; 6 - reductorul tractorului; 7 - casetă pentru
sârma electrod; 8 - dispozitiv pentru înclinarea capului de sudare; 9 - dispozitiv de apăsare pentru
68
fixarea în poziţ ie a capului de sudare; 10 - dispozitiv de presare pentru ghidarea sârmei electrod;
11 - piesă de contact.
Tabelul 3. Centralizarea parametrilor regimurilor de sudare
N r . c r t .
S i m b o l s u d u r ă
G r o s i m e e l e m e n t e
M a t e r i a l d e a d a o s
A d ,
K g / o r ă
D i a m e t r u l s â r m e i ,
m m
N a t u r a c u r e n t s u d a r e
I S ,
A
U S ,
V
N u m ă r t r e c e r i
S e c ţ i u n e t o t a l ă
c o r d o n
S e c ţ i u n e t r e c e r e , c m
2
V s , c m / m i n
V e , c m / m i n
E l ,
J / c m
1. T2. V
Tabelul 4. Vitezele de avans a sârmei electrod pentru tractorul AST - 3
m/or ă Z1 Z2 m/or ă Z1 Z2 m/or ă Z1 Z2 60 14 39 128 23 30 254 32 2166 15 38 138 24 29 276 33 2072 16 37 149 25 28 300 34 1979 17 36 161 26 27 325 35 1886 18 35 173 27 26 354 36 1793 19 34 187 28 25 386 37 16102 20 33 202 29 24 425 38 15110 21 32 218 30 23 465 39 14118 22 31 236 31 22
Tabelul 5. Vitezele de sudare pentru tractorul AST - 3
m/or ă Z1 Z2 m/or ă Z1 Z2 m/or ă Z1 Z2 16 14 39 34,5 23 30 69 32 2118 15 38 37,5 24 29 74,5 33 20
19,5 16 37 40,5 25 28 81 34 1921,5 17 36 43,5 26 27 88 35 1823 18 35 47 27 26 96 36 1725 19 34 50,5 28 25 104 37 16
27,5 20 33 54,5 29 24 114 38 1529,5 21 32 59 30 23 126 39 1432 22 31 63,5 31 22
Tractorul de sudare AST - 3 asigur ă reglarea în trepte a vitezelor de avans a
sârmei electrod şi de sudare (Tabelele 4 şi 5).
Viteza de sudare se va rotunji la valoarea imediat superioar ă din tabelul 4, se va
înlocui în relaţ ia de calcul a vitezei de avans a sârmei electrod, iar aceasta se va rotunji în
mod analog la valoarea imediat superioar ă din tabelul 5.
Probele pentru îmbinările de colţ şi cap la cap cu prelucrare în V, se vor dispune
pe masa de sudat în poziţ ie orizontală. După depunerea fiecărui cordon de sudur ă se va
verifica aspectul exterior, cu ochiul liber sau cu lupa.
În finalul lucr ării se vor compara regimurile de sudare calculate cu cele
experimentale.
69
BIBLIOGRAFIE
1. Sălăgean, T. - Sudarea cu arcul electric - Editura Facla - Timişoara,1977
2. Zgura, G., Raileanu, D., Scorobetiu, L. - Tehnologia sudării prin topire – Editura
Didactică și Pedagogică - Bucureşti,1983.
3. Sălăgean T., Tehnologia procedeelor de sudare cu arc - Editura Tehnică, Bucureşti,
1985.
4. Sălăgean, T.- Tehnologia sudării metalelor cu arcul electric - Editura Tehnică -
Bucureşti 1986.
5. Sălăgean, T., Mălai, D., Voda, M. - Optimizarea sudării cu arcul electric – Editura
Tehnică - Bucureşti 1988.
6. Micioşl V., Scorobeţ iu L., Jora M., Milos L, Bazele proceselor de sudare - Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
7. Popovici V., Şontea S., Popa N., Şarlău C, Milos L., Nanu S. - Ghidul lucr ărilor de
sudare, tăiere, lipire, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.
8. Anghelea N., Matragoci C, Grigoraş A., Popovici V. - Sudarea în mediu de gaze
protectoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982.
9. Teodorescu, C.,C. Mocanu, D. R. Buga, M. - Îmbinări sudate - Editura Tehnică -
Bucureşti 1972.
10. Constantin E., Tehnologia sudării prin topire, Partea I - Bazele tehnologice ale sudării
prin topire, Universitatea din Galaţ i, 1993.
11. Constantin E., Tehnologia sudării prin topire, Partea II – Tehnologia procedeelor de
sudare, Universitatea din Galaţ i, 1994.
12. Constantin, E. - Modelarea matematica a dinamicii transferului masic prin arcul
electric de sudare - Lucr ările celei de a 8-a Conferinţ e Naţ ionale "Tehnologii
moderne de sudare" Galaţ i - 1993.
13. Chesa, I., Lascu - Simion, N. Nedelcu, C. Rizescu, C. Tedorescu, M. - Alegerea şi
utilizarea oţ elurilor - Editura Tehnică - Bucureşti 1984.
14. Surgean, I. - Electrozi, fluxuri şi sârme pentru sudare - Editura Facla Timişoara,
1976
15. Morariu, S. - Transformări în îmbinările sudate ale oţ elurilor - Editura Facla -
Timisoara 1984
16. Oprea, F., s.a. - Teoria proceselor metalurgice – Editura Didactică și Pedagogică -
Bucureşti 1984
17. Popescu, I. I., Ciobotaru, D. S. - Bazele fizicii plasmei - Editura Tehnică - Bucureşti
1987.
70
18. Le Gonic, R. - Precis de soudage, brasage et techniques connexes - Eyrolles-Paris
1978
19. Breazu, M. Konig, H., Nutescu, N., Radulescu, C. - Îndrumătorul sudorului - Editura
Tehnică - Bucureşti 1975.
20. Miclosi, V., Lupescu, I. - Sudarea prin topire a oţ elurilor aliate, Editura Tehnică -
Bucureşti 1970
21. Safta, V. - Controlul îmbinărilor şi produselor sudate - Editura Facla Timişoara 1984.
22. Răileanu, D., Nitu, V., Achimfa, S. - Tehnologia sudării prin topire - îndrumar de
laborator - Universitatea din Galaţ i - 1988.
23. Dehelean, D. - Tehnologia sudării prin topire - vol. II - curs - Universitatea tehnică
Timişoara - 1993.
24. Dehelean D. - Sudarea prin topire, Editura Sudura, Timişoara, 1997.
25. Subu, T., Dumitrescu, T.,Stoian, T., Calarasu, S., Petrascu, I. - Încărcarea prin
sudare şi metalizare pentru recondiţ ionarea pieselor şi fabricarea de piese noi -
O.I.D.-ISIM-1992.
26. Rellensmann, K. H. - Moderne Sehwers und Schneidtechnik - Handwerk und
Technik - 1984.
27. Berinde V. - Agenda sudorului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1984.
28. Burcă M., Negoiţ escu S. - Sudarea MIG - MAG, Editura Sudura, Timişoara, 2002.
29. Echim I., Lupescu l. - Tehnica sudării prin topire a metalelor şi aliajelor - 150 întrebări
şi r ăspunsuri, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
30. Machedon T. P., Andreescu F. G. - Materiale metalice pentru produse sudate, Tom
II, Voi. 1, Editura Lux Libris, Braşov, 1996.
31. Micioşl V., Andreescu F., Lupu V. - Echipamente pentru sudare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1984.
32. Mihăilescu D. - Procedee conexe sudării, TOM III, Vol. 4, Editura Lux Libris, Braşov,
1997.
33. Mihăilescu D. - Procedee conexe sudării, Lucr ări practice, Universitatea "Dunărea de
Jos" Galaţ i, 1997.
34. Morariu Şt. - Transformări în îmbinările sudate ale oţ elurilor, Editura Facla,
Timişoara, 1984.
35. Sârbu I. - Tehnologia sudării prin topire, Editura Tehnica - Info, Chişinău, 2000.
36. *** STAS 500/2 - 80: Oţ eluri de uz general pentru construcţ ii. Mărci şi condiţ ii tehnice
de calitate.
37. *** STAS 880 - 88: Oţ eluri carbon de calitate pentru tratament termic destinate
construcţ iei de maşini. Mărci şi condiţ ii tehnice de calitate.
38. *** STAS 1126 - 87: Sudarea metalelor. Sârmă plină de oţ el pentru sudare.
39. *** STAS 1494 - 75: Azot gazos şi lichid.
40. *** STAS 2031 - 77: Oxigen tehnic gazos şi lichid.
41. *** STAS 2883/3 - 91: Oţ eluri destinate tablelor de cazane şi recipiente sub presiune
71
pentru temperaturi ambiantă şi ridicată. Mărci şi condiţ ii tehnice.
42. *** STAS 3100 - 85: Hidrogen tehnic comprimat.
43. *** STAS 5555/1 - 81: Sudarea metalelor. Terminologie generală.
44. *** STAS 5555/2 - 80: Sudarea metalelor. Procedee de sudare. Clasificare şi
terminologie.
45. *** STAS 7956 - 85: Argon gazos şi lichid.
46. *** STAS 8183- 80: Oţ eluri nealiate pentru ţ evi.
47. *** STAS 8324- 86: Oţ eluri pentru construcţ ii navale. Mărci şi condiţ ii tehnice de
calitate.
48. *** STAS 9021/1 - 89: Oţ eluri cu granulaţ ie fină pentru construcţ ii sudate. Mărci şi
condiţ ii tehnice de calitate.
49. *** STAS 11587- 83: Sudarea metalelor. Sârmă tubular ă pentru sudare şi încărcare.
50. *** STAS 12090 - 82: Sudarea metalelor şi procedee conexe. Dispozitive pentru
mecanizare. Clasificare şi terminologie.
51. *** STASR 12495 - 86:îmbinări sudate. Metode de verificare a calităţ ii.
52. *** SE EN 439 - 96: Materiale pentru sudare consumabile. Gaze de protecţ ie pentru
sudare şi tăiere cu arc electric.
53. *** SE EN 440 - 96: Materiale pentru sudare consumabile. Sârme electrod şi
depuneri prin sudare pentru sudare cu arc electric în mediu de gaz protector a
oţ elurilor nealiate şi cu granulaţ ie fină. Clasificare.
54. *** SR EN 444 - 99: Examinări nedistructive. Principii generale pentru examinarea
radiografică cu raze X şi gama a materialelor metalice.
55. *** SE EN 499 - 97: Materiale pentru sudare. Electrozi înveliţ i pentru sudarea
manuală cu arc electric a oţ elurilor nealiate şi cu granulaţ ie fină. Clasificare.
56. *** SR EN 571/1 - 99: Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante.
Partea 1: Principii generale.
57. *** SE EN 757 - 98: Materiale pentru sudare. Electrozi înveliţ i pentru sudarea
manuală cu arc electric a oţ elurilor cu limită de curgere ridicată. Clasificare.
58. *** SE EN 758 - 98: Materiale pentru sudare. Sârme tubulare pentru sudarea cu arc
electric cu sau f ăr ă gaz protector a oţ elurilor nealiate şi cu granulaţ ie fină. Clasificare.
59. *** SE EN 759 - 98: Materiale pentru sudare. Condiţ ii tehnice de livrare a metalelor
de adaos pentru sudare. Tipul produsului, dimensiuni, toleranţ e şi marcare.
60. *** SR EN 970 - 99: Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate prin topire.
Examinarea vizuală.
61. ***SE EN 1125/1 - 91: Sudarea metalelor. Electrozi înveliţ i pentru sudarea cu arc
electric. Condiţ ii tehnice generale de calitate.
62. *** SE EN 1599 - 99: Materiale pentru sudare. Electrozi înveliţ i pentru sudarea
manuală cu arc electric a oţ elurilor termorezistente. Clasificare.
63. *** SR EN 1714/2000: Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu
ultrasunete a îmbinărilor sudate.
72
64. ***SR2962 - 97: Dioxid de carbon lichefiat.
65. *** SR EN 10025 + Al - 94: Produse laminate la cald din oţ eluri de construcţ ie
nealiate. Condiţ ii tehnice de livrare.
66. *** SR EN 10113/2 - 95: Produse laminate la cald din oţ eluri de construcţ ii sudabile,
cu granulaţ ie fină. Condiţ ii de livrare pentru oţ eluri în stare normalizată/laminate
normalizat.
67. *** SR EN 10113/3 - 95: Produse laminate la cald din oţ eluri de construcţ ii sudabile,
cu granulaţ ie fină. Condiţ ii de livrare pentru oţ elurile laminate termomecanic.
68. *** SR EN 10137/2 - 98: Table şi platbande de oţ el pentru construcţ ii cu limită de
curgere ridicată în stare călită şi revenită sau durificată prin precipitare. Condiţ ii de
livrare a oţ elurilor în stare călită şi revenită.
69. *** SR EN 10137/3 - 98: Table şi platbande de oţ el pentru construcţ ii cu limită de
curgere ridicată în stare călită şi revenită sau durificată prin precipitare. Condiţ ii de
livrare a oţ elurilor durificate prin precipitare.
70. *** SR EN 10155 - 95: Oţ eluri de construcţ ie cu rezistenţă îmbunătăţ ită la coroziune
atmosferică. Condiţ ii tehnice de livrare.
71. *** SR EN 10210/1 - 94: Profiluri cave finisate la cald pentru construcţ ii oţ eluri de
construcţ ie nealiate şi cu granulaţ ie fină. Condiţ ii tehnice de livrare.
72. *** SR EN 20692 - 94: Sudare cu arc electric cu electrod învelit, sudare cu arc
electric în mediu de gaz protector şi sudare cu gaze prin topire. Pregătirea pieselor
de îmbinat din oţ el.
73. *** SR EN 22553 - 95: Îmbinări sudate şi lipite. Reprezentări simbolice pe desen.
74. *** SR EN ISO 6520/1 - 99: Sudare şt procedee conexe. Clasificarea imperfecţ iunilor
geometrice din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin
topire.
75. Catalog - Mărci de oţ eluri produse de ISPAT SIDEX S.A. Galaţ i.
76. *** FRO - Catalog consumabile de sudare, S.C. „Ductil" S.A. Buzău.
77. *** FRO - Catalog echipamente de sudare şi tăiere cu arc electric, S.C. „Ductil" S.A.
Buzău.
78. *** FRO - Catalog accesorii pentru sudare, S.C. „Ductil" S.A. Buzău.
79. *** Gaze de protecţ ie la sudare. Dezvoltare - consultanţă - utilizare, Linde Gaz
România S.R.L. Timişoara.
80. *** Norme specifice de securitate a muncii pentru sudarea şi tăierea metalelor, Vol. 2,
Ministerul Muncii şi Protecţ iei Sociale, Protecţ ia Muncii, 1998.
81. *** Cataloage ale unor firme producătoare de echipamente de sudare.