Task 2

Procesul de învățare- “a fi”

Articularea despre cine suntem și cine sau ce vrem să devinim o sarcină complexă, și cele mai multe idei în acest domeniu a fost puternic influențat în mod direct sau indirect de către teoriile constructivismului și socio-culturale (Dee, Florian, Porter and Robertson 2003). În ceea ce privește persoanele fizice, aceasta înseamnă localizarea persoanei de la un centru de învățare, care sunt adaptate în funcție de nevoile persoanei, dar mai presus de toate catre aspirațiile sale. Ideea de "persoană-centrată" este importantă în toate fazele și etapele de învățământ, precum și în alte sectoare, cum ar fi sănătatea și asistența socială. În esență, aceasta implică o schimbare în balanța puterii între indivizi și serviciile pe care le primesc, permițând indivizilor să aibă un cuvânt de spus în mai mare planificare și proiectare de servicii. În sectorul de îngrijire, Valuing People (DOH 2001) a propus o persoană-centrată pentru planificare ar trebui să stea la baza suportului adulților cu dificultăți de învățare, care sa fie preocupată de toată viața unei persoane, pentru care învățarea de noi competențe și având experiențe noi este doar una din partile importante. Cercetarea LSRC pagina de raport 38/39 în învățare, această abordare este uneori numit "învățare personalizate". Ideea este valabilă pentru toți cursantii, și subliniază faptul că predarea și învățarea sunt cele mai eficiente atunci când se bazează pe nevoile, interesele și aspirațiilor proprii ale cursantului (Leadbetter 2004). Totusi, realizarea participării cursantului în special cu dificultăți de învățare este mai ușor de zis decât de făcut. Evaluarea Everson and Zhang (2000) in legatura cu planificarea proceselor unei persoane-centrată a ajuns la concluzia că cea mai mare provocare este de a se angaja în moduri care sunt semnificative individual, în timp ce Dee (2002), Laragy (2004), Mansell și Beadle-Brown (2004) și Routledge și Gitsham (2004), sugerează că vocea unei persoane și / sau a familiilor lor este adesea pierdută în birocrația proceselor de planificare, precum și înlocuite cu ipoteze indiscutabile de profesioniști. În schimb, conturile de la practicanții de lucru pe LSDA / LSC proiecte ADD a descris modul în care prin ascultarea elevilor au schimbat atât conținutul programelor lor cât și modul în care acestia le-au învățat. Implicit în noțiunea de persoană-centrată pe învățarea este noțiune de alegere. Ball, McCrea și Maguire (2000) sugerează că alegerile pe care le facem sunt o modalitate de a ne reprezenta și de a exprima identitățile noastre, oportunități care, pentru persoanele cu dificultăți de învățare, pot fi negate. Rusteimer (2000), de exemplu, a concluzionat că elevii cu dificultăți de învățare în FE sunt mai susceptibile de a fi profesional "pozitionate" de tutorii lor, și că deciziile cu privire la ceea ce, desigur, un student va urma se bazează pe ipotezele personale ale tutorelui, mai degrabă decât de preferintele elevului. Această constatare este confirmată de analiza lui Stalker și Harris (1998) despre alegere care a concluzionat că multitudinea de alegeri ale unui individ variază între diferitele culturi, comportamente, probleme și individualități. Posibilitățile de alegere a deciziilor sunt limitate mai mult de atitudine și natura serviciilor decât abilitățile înnăscute ale unei persoane. Unii au susținut că ipotezele cu privire la care sunt persoanele cu dificultăți de învățare și cine ar trebui ”să devină”, spre deosebire de ”ar putea deveni”, provin dintr-un eșec general in a recunoaste și respecta natura unică a realității trăite în viața lor (Armstrong 2003). Deocamdata cercetările informeaza despre dezvoltarea unor abordări care încurajează un sentiment de identitate sau de existență . Dintr-o perspectivă socio-culturală, Klotz (2004) descrie munca pe care încearcă să înțeleagă ”realitățile trăite” de oameni cu dificultăți de învățare decât să aștepte ca ei să se conformeze normelor sociale. El descrie încercări timpurii de a înțelege comportamentul aparent aleatoriu și intuitiv al persoanelor cu dificultăți de învățare grave și complexe, de exemplu, in balansoar, fluturând, strigând. Prin observare și răspuns la aceste comportamente, Goode și Gleason au ajuns la concluzia că, mai degrabă decât să fie aleatorie, comportamentele au un sens real și modalități reprezentative de comunicare. Munca lor a contestat abordări care se bazau pe tehnici comportamentale singuratice, și

dorința de ai face pe cei cu dificultăți de învățare grave sa ajungă la comportamente acceptate de societate (normalizare). În schimb, ei au susținut că abordările si cunoștiințele sunt modele unice de angajament, astfel încât persoanele cu dificultăți de învățare au avut mai mult control asupra formelor de comportamente din societate pe care ei înșiși le evalueaza .Noi ne intoarcem acum să luăm în considerare implicațiile acestor idei pentru predare, întrucât deciziile care sunt luate cu privire la modul în care să-i învețe la fel de mult ca și ceea ce este învățat poate avea o influență profundă asupra dezvoltării sentimentelor unui individ de sine și de ființă socială și emoțională.