Surse de energie
description
Transcript of Surse de energie
Eleva:Feher Alina
Clasa:a VIII-a DDiriginta:Lal Lelia
Una dintre problemele principale, de a carei solutionare depinde
dezvoltarea civilizatiei noastre, problema care a revenit pe primul plan
al preocuparilor oamenilor de stiinta, este asigurarea cu energia
necesara dezvoltarii activitatilor de baza, care conditioneaza evolutia
progresiva a nivelului de trai al populatiei globului terestru.
Consumul de energie pe cap de locuitor este
considerat astazi ca un indice al nivelului de trai.
Cresterea nivelului de trai nu poate avea loc fara o
crestere corespunzatoare a consumului de energie.
De aceea, atunci cand vrem sa analizam necesarul
consumului de energie este util sa trecem in revista
evolutia istorica a acestuia.Consumul de energie minim necesar unui om este
cantitatea de energie obtinuta in hrana necesara pentru
a trai.
In urma cu un milion de ani, ca de altfel si astazi in unele regiuni din Africa
si Australia, oameni traiesc cu hrana care contine circa 1800 calorii pe zi de
fiecare om, sau, daca am masura energia in unitatile cu care ne-am
obisnuit, doi kilowati-ore pe zi si pe om.
Aceasta energie este consumata in doua scopuri:asigurarea unei
temperature constante corpului si asigurarea energiei mecanice necesara
pentru miscarile cu care omul isi procura hrana si pentru diferite deplasari.
Transformarea energiei chimice din
alimente in energie termica, in caldura
necesara mentinerii temperaturii
corpului cat si in energia mecanica a
muschilor, se face prin procedee
biologice incomplet cunoscute.
Sursa principala de energie acum un million de ani , ca de altfel pana la descoperirea energiei nucleare, era energia solara care prin procesul de fotosinteza, producea hidrocarburile necasare hranei. In urma cu aproximativ o suta de mii de ani
s-a facut un salt important prin utilizarea
controlata a focului.
Energie solara
Focul
Energia solara , transpusa prin fotosinteza in lemn este
prima sursa de energie pe care omul o transforma prin
mijloace externe in formele de energie necesare lui, in
primul rand in caldura. Lemnul devine primul combustibil
care, printr-un proces chimic, combinarea carbonului cu
oxigenul din aer, se transforma in energie termica . Energia
termica astfel produsa este utilizata pentru prepararea
hranei, incalzirea locuintei, iluminarea locuintei. Totodata ea
ii permite omului sa prelungeasca ziua si sa sperie
animalele periculoase in cursul noptii, cand acestea devin
periculoase.
In aceea perioada economia energetica era relativ stabila, ea
bazandu-se pe existenta unei surse de energie regenarabile, cu o
constanta relative mica de timp, deoarece o padure se regenereaza in
aproximativ 30 de ani, deci nu exista o problema a energiei. Un salt
simtitor, care a deschis o noua era in economia energetica s-a facut cu
circa 7000 de ani inaitea erei noastre, cand omul a invatat sa
domesticeasca animalele sis a faca agricultura, adica sa cultive
pamuntul acolo unde vroia.
In societatea agricola hrana este produsa prin cultivarea
pamantului si omul nu numai ca poate manca mai mult,
consumand circa 4kwh pe zi, dar are un surplus cu care
poate sa hraneasca animalele domesticite care ii
folosesc pentru a produce energia mecanica necesara in
transport si in cultivarea pamantului. In acelasi timp,
animalele ii furnizeaza mijlocul de izolare de mediul
inconjurator prin blana lor si ii asigura o hrana variata,
scutindu-l de efortul de a vana si de riscurile pe care
acesta le implica .
Acum consumul casnic de energie presupune utilizarea lemnului
drept combustibil si creste la valoarea de 4kwh pe zi sip e om.
Dezvoltarea agriculturii a condos insa, la o despadurire accentuate
a suprafetelor terestre pentru a se obtine terenurile necesare
cultivarii plantelor agicole. Mai mult, oameni au observat ca un
teren este mai fertile in primii doi-trei ani dupa ce a fost arsa
padurea care il acoperea.
Lemne
Resurse netraditionale de
energie:
De ce anume acum a apărut întrebarea: Ce
aşteaptă omenirea – foamea energetică
sau belşugul energetic? De pe paginile
ziarelor şi jurnalelor nu dispar articolele
despre criza energetică. De la petrol
izbucnesc războaie, înfloresc şi sărăcesc
state, se schimbă guverne. Comunicările
despre lansarea noilor instalaţii şi noilor
invenţii în domeniul energeticii au devenit
senzaţii ziaristice. Se proiectează programe energetice mari, realizarea
cărora necesită eforturi enorme şi cheltuieli colosale.
Crater cu petrol
Dacă la sfîrşitul secolului XIX cea mai răspîndită în prezent energie – electrică –
juca un rol auxiliar şi neînsemnat în balansul energetic mondial, atunci în 1930 în
lume se producea cca 300 miliarde kW/h de energie electrică, iar în 1994
această cifră a ajuns la 13000 miliarde kW/h.
Nivelul material, în cele din urmă şi cel spiritual al omenirii se află în dependenţă
directă cu cantitatea de energie pusă la dispoziţie. Pentru a extrage un minereu,
pentru a obţine din el metal, pentru a construi o casă, pentru a face orice lucru,
trebuie de folosit energie. Dar necesităţile omului cresc cum timpul, însă şi
numărul populaţiei creşte.
Savanţii şi inventatorii demult au prelucrat diferite mijloace de producere
a energiei, în primul rînd a celei electrice. Ar trebui de construit cît mai
multe centrale electrice, şi energie va fi atît cît e necesar! S-ar părea că
această este soluţia acestei probleme grave, însă această rezolvare a
situaţiei crează un şir de alte probleme.
Legile riguroase ale naturii afirmă că se poate primi energie folositoare
doar prin schimbarea ei din alte forme. Perpetuum-mobile, producătoare
de energie obţinută din nimic, cu părere de rău, sînt imposibile. Dar
structura energeticii mondiale la ziua de azi s-a stabilit aşa, fiecare 4 din
5 kilowaţi sînt obţinuţi în principiu prin aceeaşi metodă, prin care omul
primitiv se încălzea, adică prin arderea de combustibili, sau prin folosirea
energiei chimice a lor, adică schimbarea ei în energie electrică la
termocentrale.
Centrala electrica in Onesti
Termocentrala Lukoil din Ploiesti
Desigur, felurile de ardere a combustibilelor au devenit mult mai
complicate şi perfecte.
Factorii noi – creşterea preţului la petrol, dezvoltarea rapidă a
energiei atomice, necesităţile crescînde pentru protecţia mediului
înconjurător – au cerut o nouă părere despre energetică.
La prelucrarea Programei Energetice au participat cei mai de
vază savanţi din domeniul dat, specialişti a diferitor ministere şi
departamente. Cu ajutorul noilor computere matematice s-au
calculat cîteva sute de variante ale structurii balansului energetic
mondial. Chiar dacă la baza energeticii în viitorul apropiat stă
energia termică folosind resurse epuizabile, structura ei se va
schimba. Va trebui să se micşoreze folosirea petrolului.
Va creşte esenţial producţia energiei electrice la centrale
atomice. Se va începe folosirea, pînă cînd neatinselor,
rezerve gigantice de cărbune ieftin, de exemplu, în
bazinele Kuzneţk, Kansk-Acinsk, Ăkibastuzk. Se va folosi
pe larg şi gazul natural. Acesta prezintă, în linii generale,
Programa Energetică la începutul secolului XXI.
Dar savanţii privesc şi în viitor, după limitele srocului,
prevăzut de Programa Energetică, ei îşi dau bine seama
de realitatea mileniului trei. Din păcate, rezervele de petrol,
gaz natural, cărbune nu sînt inepuizabile. Centrala atomica din San Petersbourg
Naturii, pentru a crea aceste rezerve i-au trebuit milioane de ani, pentru
a fi irosite de om într-o sută. Astăzi în lume au început serios să se
gîndească la necesitatea păstrării bogăţiilor subpămîntene şi protecţiei
lor în faţa hoţilor. Că numai aşa aceste rezerve de combustibil pot
ajunge pe 2-3 veacuri. Cu părere de rău, multe ţări extactoare de petrol
trăiesc cu ziua de azi. Ei consumă necruţător rezervele petroliere dăruite
de natura-mamă. În prezent aceste ţări, mai ales cele din Golful Persic,
se scaldă în bani, negîndindu-se, că peste cîteva decenii din aceste
rezerve nu va rămîne nimic. Ce se va întîmpla, dar acesta va avea loc
mai devreme sau mai tîrziu, atunci cînd rezervele de petrol şi gaz vor
seca? Creşterea curentă a preţurilorla petrol, necesar nu numai
energeticii, dar şi transportului, şi industriei chimice, a dus la cercetarea
altor feluri de combustibili, necesari pentru înlocuirea petrolului şi
gazelor.
Rezerva de gaz din Ucraina
Cel mai mult s-au pus pe gînduri acele ţări care nu au resurse proprii de
petrol şi gaze naturale pe care ei sînt nevoiţi să-l cumpere. Dar în lume tot
mai mulţi savanţi se ocupă cu căutarea noilor surse de energie
netradiţională, care vor lua asupra lor unele griji de asigurare a omenirii cu
energie. Soluţia acestei probleme cercetătorii o caută pe căi diferite. Cele
mai preferate metode sînt folosirea resurselor energetice a apei curgătoare şi
a vîntului, a fluxului şi refluxului, a căldurii subterane, a soarelui. Multă
atenţie se acordă dezvoltării energeticii atomice, savanţii caută metode de
reproducere pe Pămînt a proceselor ce au loc pe suprafaţa stelelor şi le
aprovizionează cu rezerve colosale de energie.
Ce este energia?În societatea noastră industrială de energie
depinde totul. Cu ajutorul ei se mişcă
automobilele, zboară rachetele în cosmos. Cu
ajutorul ei se poate prăji pîine, încălzi o
încăpere şi pune în funcţiune condiţionerele,
lumina străzile, scoate în larg corăbiile.
Cineva poate spune că energie este şi
petrolul şi gazele naturale. Dar nu este aşa. Pentru a scoate energia din ele, ele
trebuiesc arse, aşa ca şi benzina,
cărbunele sau lemnele.
După formula L=F*d, lucrul mecanic
este egal cu produsul dintre forţă şi
distanţa cu care s-a mişcat corpul
sub influenţa forţei. Cu alte cuvinte,
lucrul este energia în acţiune. Nu o
dată am observat, cum sare capacul
ceainicului în care fierbe apa, cum
se dau săniile din deal la vale, cum
un val ridică o plută.
Toate acestea sînt exemple de lucru mecanic,
energie în acţiune, ce acţionează asupra corpurilor
înconjurătoare. Salturile capacului ceainicului sînt
condiţionate de presiunea vaporilor de apă, formaţi
la fierberea apei. S
aniile merg deoarece, există
forţele gravitaţionale. Energia valurilor a cauzat
mişcarea plutei. În lumea noastră energia este baza
vieţii, fără ea nu se va efectua nici un lucru pe
Pămînt. Dacă un obiect posedă energie care poate
fi folosită, atunci el poate săvîrşi un lucru mecanic,
sau creator sau dăunător. Chiar şi un instrument
muzical – pianul – poate efectua lucru mecanic.
Închipuiţi-vă că pepartea exterioară a unui perete a
unei case cu multe etaje – se ridică un pian. Cît
oamenii trag de sfori, e
i depun o forţă, care face ca
pianul să se ,,mişte”.
Oboi din pluta
Dop de pluta
În acest caz lucrul este efectuat de către oameni, şi nu de
către pian. El doar acumulează energie potenţială cu cît se
ridică mai sus de la pămînt. Cînd, în sfîrşit, pianul atinge
etajul corespunzător, el va putea să se menţină la acest
nivel atît timp, cît este susţinut de către oameni cu ajutorul
funiilor şi blocurilor. Dar închipuiţi-vă, că funiile se vor rupe.
Imediat va apărea forţa gravitaţională, şi energia potenţială,
acumulată în pian, se va elibera. Pianul va cădea jos,
strivind totul în cale, se va lovi de trotuar şi se va fărîmiţa. Funii
Acestă situaţie, fiind întîmplătoare, totuşi poate servi drept exemplu elocvent la afirmaţia de mai sus, că orice corp poate efectua lucru mecanic. În cazul dat pianul efectuiază un lucru dăunător, însă totuşi un lucru. Lumea este plină de energie, care poate fi folosită pentru necesităţile omenirii, prin efectuarea lucrului mecanic de către diferite corpuri. Energia poate se găseşte în oameni şi animale, în pietre şi plante, în combustibilile subterane, în copaci şi
atmosferă, în rîuri şi lacuri. Dar cele mai mari rezerve de energie sînt acumulate în oceane – o suprafaţă mare de curente de apă care se mişcă neîntrerupt, şi acoperă cca 71 % din suprafaţa planetei.
Ocean
Alte forme de energie
Electricitatea este generată în mod tradiţional prin arderea unor
combustibili fosili, însă problemele de mediu şi de susţinere a
consumului continuu de combustibil fosil au orientat cercetarea spre
metode mai curate de obţinere a electricităţii folosind surse
inepuizabile.
Arderea combustibililor fosili nu numai că sărăceşte resursele,
dar creează şi emisii de dioxid de carbon care înainte erau
reţinute în scoarţa terestră. Excesul de dioxid de carbon din
atmosferă a fost pus în legătura cu încălzirea globului şi cu
schimbările climatice. Astfel, este necesară folosirea unor
surse de energie care au un impact minim asupra mediului
secolului al XXI-lea.
Resursele inepuizabile sunt surse de energie
care nu scad vizibil odată cu folosirea lor. Astfel de surse de energie includ radiaţiile
solare, forţa vântului, a valurilor şi a fluxurilor,
forţa de cădere a apei şi căldura Pământului.
Soarele controlează clima ţinând în mişcare continuă mase enorme de
aer. Atracţia gravitaţională a Lunii mişcă mari cantităţi de apă pe pământ,
iar căldura reziduală de la formarea Pământului este emanată pe măsură
ce acesta se răceşte. Generarea electricităţii din aceste surse reduce
semnificativ poluarea, comparativ cu sursele de combustibili fosili.
Soarele
Forţa vântuluiFermele eoliene sunt o privelişte din
ce în ce mai normală. Ele sunt
construite pe înălţimi, în câmpii, pe
coastă sau în larg. Turbinele de vânt
au câteva componente simple –
pinioane care orientează paletele
turbinei în vânt şi un generator legat
de axul turbinei – însă există şi
variante complicate.
În prezent, fermele eoliene asigură electricitate pentru comunităţi
mici sau suplimentează sursele principale. Costul unui generator
eolian scade continuu, iar tehnologia ar putea face din această
alternativă o sursă semnificativă de energie electrică.
Cea mai mare şi mai constantă sursă de energie de pe
Pământ se află în enorma masă a oceanelor care sunt
purtate pe suprafaţa terestră de forţa vântului şi de forţa
gravitaţională a Lunii.
Puterea oceanelor
Cele doua tipuri de mişcare a apei
oceanelor sunt, de fapt, mişcarea continuă
a valurilor şi schimbările periodice de flux.
Se folosesc diferite tehnici de exploatare a
acestor mişcări cu scopul de a obţine
energie.
Puterea valurilor
Generatoarele cu canal folosesc mişcarea
aproape necontenită a valurilor pentru a obţine
energie. O cameră de beton construită la mal
este deschisă spre mare, astfel încât nivelul
apei fluctuează odată cu valurile. aerul de
deasupra apei este comprimat şi
decomprimat, rotind astfel o turbină conectată
la un generator.
Forţa fluxuluiBarajele pentru flux folosesc diferenţa de nivel a
apei la flux şi reflux pentru a genera electricitatea.
Aceste baraje sunt construite la gura estuarelor.
La flux, apa intră în baraj şi umple estuarul. La
reflux, ecluzele sunt închise, obţinându-se o
rezervă de apă. Apa este lăsată să curgă din nou
în mare prin turbine conectate la generatoare.
Barajul Vidraru
Barajul Cerna
Barajul Paltinul
Petrolul-sursa importanta de energiePetrolul brut (numit si titei) este un produs de
natura organica, care se gaseste in pamant,
formand zacaminte. El este un lichid vascos,
a carui culoare variaza de la galben - verde
pana la negru, avand reflexe colorate diferite.
Mirosul petrolului este caracteristic. Formarea petrolului:Dintre diferitele teorii asupra formarii petrolului, teoria
originii organice este cea mai acceptata. Conform acestei teorii, petrolul s-
a format din malul rezultat din resturi de plante si animale inferioare din
apele marilor (plancton), care, prin depunere la mare adancime in fundul
apelor, in decurs de milioane de ani, a suferit procese de descompunere si
transformare. Aceste procese s-au produs in absenta de aer si sub
influenta caldurii terestre, a presiunii ridicate si, probabil, a unor bacterii
anaerobe. Rol important se pare ca revine si malului mineral drept
catalizator al unor procese chimice de transformare a grasimilor.
Malul negru unsuros de pe fundul apelor
statatoare, format din materii organice in
putrefactie si din mal mineral, se numeste
sapropel. El constituie primul stadiu de
transformare a substantelor organice,
care are loc in timpul sedimentarii si sta la
baza formarii bitumului in etapa
urmatoare mai lunga cand se produc
transformari biochimice si geochimice.
Formarea zacamintelor de petrol are loc ulterior, in urma unor procese
de migratie si acumulare prin care au luat nastere concentratii mari de
petrol in sectoare relativ mici din scoarta pamantului. Petrolul se gaseste
in zacaminte primare sau in zacaminte secundare, in care el a patruns
prin migrare din zacaminte primare sub actiunea presiunii gazelor (rocile
de inmagazinare, cum sunt calcarul, gresia, dolomitul, marnele si nisipul
au totdeauna pori si fisuri). Dupa patrunderea in roca rezervor, petrolul
poate sa se separe de apa si de gazele care il insotesc, formand trei
straturi distincte, el asezandu-se in acelasi rezervor, sub gaze si
deasupra apei. In zacamant, petrolul se gaseste sub presiune din cauza
hidrocarburilor gazoase dizolvate.
Tara noastra este bogata in petrol. Principalele
noastre zacaminte de petrol se gasesc in Oltenia (la
Tg. Jiu), Muntenia (campul petrolifer Dambovita -
Prahova si cel din Pitesti), Moldova (zona petrolifera
Bacau). In prezent se continua cercetarile in vederea
descoperirii altor zacaminte de petrol, prin a caror
exploatare rationala industria noastra petroliera sa ia o
dezvoltare crescanda. Exploatarea petrolului Petrolul se extrage din zacaminte prin sonde. Saparea sondelor se face prin metode mai vechi de izbire, sau prin metode mai noi de foraj rotativ. Ca metode de extractie se cunosc: eruptia naturala, eruptia fortata si extractia mecanica (pompare). Eruptia naturala se produce cand presiunea titeiului in zacamant este suficient de mare ca sa-l ridice prin sonda, pana la suprafata. Cand presiunea in zacamant nu este suficient de mare, atunci ridicarea petrolului la suprafata este ajutata prin introducere de aer sau gaze comprimate pana in zacamant.
Cu toate acestea, la un moment dat, zacamantul de petrol trebuie sa fie
exploatat prin pompare. Multe zacaminte, chiar de la inceput, nu au presiune
suficienta pentru o eruptie naturala sau ajutata si deci trebuie exploatate prin
pompare.
Compozitia petrolului:Petrolul este un amestec de hidrocarburi (hidrocarburi
gazoase si solide dizolvate in hidrocarburi lichide), care mai contine si alti diferiti
compusi, in proportii mici, ca de exmplu: compusi cu oxigen, compusi cu sulf,
compusi cu azot si diferite substante minerale. Nefiind o substanta unitara,
petrolul brut nu are punct de fierbere constant.
Energia Electrica
Energia electrica reprezinta capacitatea de actiune a unui sistem fizico-chimic.Energia electrica prezinta o serie de avantaje in comparatie cu alte forme de energie, si anume:producerea energiei electrice in centrale electrice are loc in conditii economice avantajoase;energia electrica poate fi transmisa la distante mari prin intermediul campului electromagnetic, fie direct prin mediul inconjurator, fie dirijat prin linii electrice;la locul de consum, energia electrica poate fi transformata in conditii economice in alte forme de energie;energia electrica poate fi divizata si utilizata in parti oricat de mici, dupa necesitati;Dezavantajul pe care il prezinta energia electrica in comparatie cu alte forme ale energiei consta in aceea ca nu poate fi inmagazinata. Energia electrica trebuie produsa in momentul cand este ceruta de consumatori.Producerea energiei electrice se realizeaza prin transformarea altor forme de energie:
transformarea energiei chimice a combustibililor in turbine cu aer, gaz, motoare cu ardere interna;transformarea energiei potentiale sau cinetice a apelor;transformarea energiei atomice;transformarea altor forme de energie: maree, solara, eoliana;
Producerea energiei electrice prin transformarea energiei chimice a combustibililor se realizeaza in centrale electrice de termoficare sau centrale termoelectrice.Producerea energiei electrice prin transformarea energiei potentiale sau cinetice a apelor se realizeaza in centrale hidroelectrice care produc energie electrica pe cale hidrautica. Aceasta sursa de nergie este economica si inepuizabila.
Energia electrica este transportata la distanta printr-un sistem de retele electrice, la diverse tensiuni: 110 kV, 220 kV, 400 kV si chiar peste 800 kV. Transportul energiei electrice se face fie prin linii aeriene, fie prin cabluri subterane.
La tensiunea de 110 kV, stalpii de sustinere au peste 25 m inaltime, fiind plasati la intervale de circa 300 m; la 220 kV ei au inaltimea de peste 35 m, intervalul fiind circa 350m; la 400 kV, inaltimea poate ajunge la 50 m, distanta intre ei fiind de peste 350 m. In anumite situatii, cum sunt de exemplu trecerile peste ape, ei pot atinge inaltimi mai mari.Cablurile subterane sunt folosite in localitatile urbane si acolo unde costul suplimentar este justificat de alte consideratii, cum ar fi cel estetic de pilda.
Un cablu subteran de inalta tensiune necesita instalatii de racire si instalatii suplimentare pentru evitarea pierderilor in pamant. Din acest motiv el este mult mai scump decat o linie aeriana.Liniile aeriene sunt confectionate din conductoare de cupru, aluminiu cu miez de otel si cadmiu-cupru. Conductoarele din cupru sunt folosite la toate tensiunile; pentru deschideri mari se utilizeaza cele din cadmiu-cupru care au o mare rezistenta mecanica. Conductoarele din aluminiu cu miez de otel sunt folosite in special in cazul tensiunilor inalte. Exista tendinta ca aluminiul sa inlocuiasca cuprul, datorita costului sau mai scazut.Generatoarele electrostatice transforma energia mecanica in energie electrica. Unul dintre cele mai cunoscute este generatorul Van de Graaff. El a fost inventat in 1931 de fizicianul american Robert Van de Graaff.
Generatoare electricePrincipiul de functionare al unui astfel de generator este urmatoarea:
Ionizatorul de depunere este adus la un potential ridicat fata de rola inferioara, ceea ce provoaca ionizarea gazului dintre varful ionizatorului si o banda izolatoare, avand forma unei curele fara sfarzit. Banda izolatoare este antrenata mecanic de un sistem de role. Incarcata electric ea paraseste varful ionizatorului de depunere si transporta ionii spre electrodul de inalta tensiune impotriva fortelor campului electric.
Sarcinii electrice, aduse in dreptul ionizatorului de culegere, provoaca ionizarea gazului dinspre banda si ionizatorului de culegere si trec, prin intermediul acestuia, pe electrodul de inalta tensiune. Folosind un astfel de generator a fost posibila incarcarea electrodului de inalta tensiune pana la un potential de ordinul a 25 milioane de volti.
Primul dinam-principiul dinamului
Un obiectiv separat al cercetarilor lui Faraday era de a explica fenomenul magnetismului rotational descoperit de Arago. In acest scop el a realizat o noua masina electrica, folosind magnetul Societatii Regale. Un disc de cupru, fixat intr-un ax de bronz, montat astfel incit sa poata fi rotit in diferite pozitii fata de polii magnetului, era legat la un galvanometru prin doi conductori: unul pleca de la axul discului celalalt de la un colector care era apasat
cu mina pe marginea discului.
In clipa cind discul a fost rotit, acul galvanometrului a deviat si devierea s-a mentinut tot timpul cit a durat invirtirea discului, fiind mai mare sau mai mica, dupa iuteala cu care era rotit discul. Aceasta experienta a dovedit pe deplin ca miscarea mecanica produce curenti indusi. Aparatul-un adevarat transformator al energiei
mecanice in energie electrica-este prototipul generatorului de curent continuu(dinamul).
La sfirsitul memoriului din 24 noiembrie 1831 Faraday da si explicatia fenomenului descoperit de Arago: in discul metalic invirtit in apropierea acului magnetic sau a unui magnet ce se poate roti in jurul axului, deci care taie liniile de forta magnetice, se produc curenti electrici indusi. La rindul lor, curentii electrici indusi in disc si acul sau magnetul alcatuiesc un motor electric:de aceea are loc si incirtirea acului sau a magnetului.
Se poate trage deci concluzia ca pina in 1831 Faraday a facut descoperiri de importanta principala, care in asamblu alcatuiesc cea mai mare parte din bazele electrotehnicii.
Generatorul Marx
Un Generator Marx este un circuit electric descoperit de Erwin Marx în 1924 al carui scop este sa genereze un puls de înalta tensiune. Este folosit de Sandia National Laboratories (Laboratoarele Nationale Sandia) pentru a genera Raze X cu asa numita masina Z. Poate fi folosit drept initiator pentru aparate termonucleare, si pentru a simula fulgerul.
Un numar de condensatori sunt încarcati în paralel cu o tensiune (U), si apoi conectate în serie cu ajutorul unor întrerupatoare deschise (în care se formeaza o scânteie) si apoi descarcati, producând o tensiune U înmultita cu numarul de condensatoare.
Trebuie precizat ca tensiunile prin condensatori nu sunt egale initial, primul (din stânga) având cea mai mare tensiune initiala si cea mai mare rata de reîncarcare. Declansarea se face doar pentru primul întrerupator, si poate avea loc automat când primul condensator ajunge la o anume tensiune. Restul sunt facute pentru a fi declansate de o suprasarcina, unul dupa altul.
Rezistoarele, Rc, trebuie sa fie potrivite atât pentru încarcare cât si pentru descarcare, fiindca ele furnizeaza curent pentru a mentine scânteile. Rezistoarele pot fi inlocuite cu inductori pentru o eficienta sporita.