Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
-
Upload
adygorincioi1980 -
Category
Documents
-
view
238 -
download
1
Transcript of Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
1/138
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
2/138
UNIVERSITATE DE STAT DIN MOLDOVA
INSTITUTUL DE ZOOLOGIE AL ACADEMIEIDE ŞTIINŢE A MOLDOVEI
Ion MELIAN, Ion TODERAŞ,
Victor CIOCÎRLAN
PĂSĂRILE
(sistematica, biologia, ecologia)
Aprobat de Consiliul
metodico-ştiinţific şi
editorial al USM
Chişinău – 2005
CE USM
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
3/138
3
Lucrarea în cauză reprezintă un material didactic ce poate servi casupliment la cursul de zoologie. În această calitate are anumite priorităţi în
ceia ce priveşte posibilitatea de a reda mai pe larg şi mai desfăşurat
caracteristica biologică, morfologică şi ecologică a păsărilor.
Respectând tradiţiile ştiinţifice în descrierea cordatelor, colectivul
de autori a folosit pe larg literatura ştiinţifică de specialitate, observaţiile
proprii, experienţa obţinută în decursul unei perioade îndelungate de
activitate pedagogică, observaţiile din timpul realizării excursiilor în natură
şi a practicii de teren.
În lucrarea de faţă, o atenţie deosebită este acordată descrierii
morfologice externe, dimensiunilor păsărilor, caracterelor specifice, lucru
necesar studenţilor în vederea recunoaşterii păsărilor din colecţiileMuzeului zoologic universitar şi în mediul ambiant.
O atenţie deosebită este acordată studiului comportamentului
păsărilor care se efectuează mai intens în timpul practicii de teren. Aceste
particularităţi, la fel ca şi multe alte, sunt incluse în acest ghid.
Pentru ca lucrarea respectivă să fie mai atractivă şi mai uşor de
perceput de către studenţi, autorii, aşa cum este şi primit în lucrările
didactice, şi-au permis să omită referinţele la sursele bibliografice, lista
acestora fiind prezentă la finele lucrării.
PREFAŢĂ
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
4/138
4
Clasa păsărilor este una dintre cele mai numeroase dintrevertebratele terestre incluzând circa 8600 specii. După particularităţile lor
morfologice păsările reprezintă o grupă relativ omogenă comparativ cu
celelalte cordate. Printre păsările contemporane nu se întâlnesc forme ce ar
devia de la planul general de structură a acestora. Chiar şi în cazul unei
priviri fugitive păsare nu pot fi confundate cu alte organisme cordate
contemporane.
Această uniformitate organizatorică a păsărilor poate fi explicată
prin evoluţia îndelungată la zbor. Păsările care pe parcursul evoluţiei au
pierdut capacitatea de zbor (cum sunt struţii şi pinguinii) totuşi au păstrat
unele particularităţi, ce mărturisesc apartenenţa strămoşilor acestora la
formele zburătoare.Una dintre cele mai importante particularităţi ale păsărilor este
prezenţa penajului, care a contribuit la dezvoltarea capacităţii de zbor.
Datorită penajului şi metabolismului intens păsările îşi menţin temperatura
constantă a corpului.
La păsările zburătoare pe stern se dezvoltă carena, de care se
fixează muşchii pectorali bine dezvoltaţi, care contribuie la mişcarea
aripilor în timpul zborului. Metabolismul înalt şi vascularizaţia intensă a
muşchilor pectorali determină capacitatea păsărilor de a efectua mişcări
rapide precum şi de a realiza zboruri îndelungate în timpul migraţilor.
Prezenţa sacilor aerieni în sistemul respirator al păsărilor asigură respiraţia
INTRODUCERE
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
5/138
5
dublă în timpul zborului, ceea ce compensează insuficienţă de oxigen în
organism în timpul zborului.
Insuficienţa materialelor didactico-ştiinţifice din ultimele deceniidetermină importanţa şi necesitatea acestei lucrări.
Sperăm, ca această lucrare va fi utilă pentru studenţii facultăţilor
de biologie în cadrul pregătirii către lucrările practice şi de laborator, pe
parcursul practicii didactice şi de producere.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
6/138
6
SISTEMATICA PĂSĂRILOR – CLASA AVES
I. SUPRAORDINUL IMPENELE (IMPENES)NATANTELE (NATANTES)
ORDINUL PINGUINII (SPHENISCIFORMES)Fam il ia Pinguin i lor (Sphenis cidae)
1. Pinguinul imperial (Aptenodijtes forsteri)2. P. regal (A.patagonica)3. P. adeli (Pigoscelis adeliae)4. P. antarctic (P. antarctica)5. P. subantarctic (P.papua)6. P. cu ochelari (Spheniscus demersus)7. P. magelanic (S.magellanicus)8. P. humbolt (S.humboldti)9. P. galapagos (S.mendiculus)10. P. cu mot (Eudiptes chrizocome)
11. P. auriu (E. chrysolophus)12. P. mic (Eudiptula minor)
II. SUPRAORDINUL RATITELE (RATITAE)GRADIENTELE (GRADIENTES)
ORDINUL STRUŢII AFRICANI (STRUTHIONIDAE)Fam il ia Strut i lor (Struthio nidae)
13. Strutul african (Struthio camelus)
ORDINUL STRUŢII AMERICANI (RHEIFORMES)Famil ia Reide (Rheidae)
14. Struţul american (Rhea americana)15. S. american de nord (R. penata)
ORDINUL STRUŢII AUSTRALIENI (CASUARIFORMES)
Famil ia Cazuari i (Casuaridae) 16. Cazuarul obişnuit (Casuarius casuarius)
CAPITOLUL I
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
7/138
7
Fam il ia Dromedide (Dromaedidae) 17. Struţul Emu (Dromiceus nonaehollandia)
ORDINUL CHIVI (APTERYGIFORMES)18. Pasărea Chivi (Apterix australis)
III. SUPRAORDINUL CARINATELE (CARINATA)VOLANTELE (VOLANTES)
Fam i l ia Gavi formele (Gavi formes) 19. Cufundacul polar (Gavia arctica)20. C. cu guşă roşie (G. stellata)21. C. cu gâtul alb (G. pacifica)22. C. cu ciocul negru (G. immer)
ORDINUL TUBINARII (TUBINARES)Fam il ia Alb atro i i (Diom edeidae)
23. Albatrosul sur (Diomedea exulans)24. A. cu spinarea albă (D. albatrus)25. A. cu spinarea neagră (D. immutabilis)
Fam il ia Furtu nari i (Procel lar i idae) 26. Furtunarul gigantic (Macronectes giganteus)27. F. obişnuit (Puffinus puffinus)28. Fulmarul (Furmarus glacialis)
Fam i l ia Hidrobat iddele (Hidrobat idae) 29. Oceanodroma (Oceanodroma leucorrhoa)
ORDINUL STEGANOPODELE (STEGANOPODES)
Famil ia Pelicani i (Pelecanidae) 30. Pelicanul roz (Pelecanus onocrotalus)31. P. creţ (P. crispus)
Fam il ia Corm orani i (Phalacro co racidae) 32. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo)33. C. mic (Ph. pygmaeus)
Famil ia Fregatele (Fregatidae) 34. Fregata mare (Fregata minor)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
8/138
ORDINUL CICONIFORMELE (CICONIFORMES)Fam i l ia Ciconidele (Ciconidae)
35. Cocostircul alb (Ciconia ciconia)
36. C. negru (C. nigra)Famil ia Stârci i (Ardeidae) 37. Stârcul cenuşiu (Ardea cinerea)38. S. purpuriu (A.purpurea)39. S. alb mare (Egretta alba)40. S. mic (E.garzetta)41. S. de noapte (Nycticorax nycticorax)42. Buhaiul de baltă mare (Botaurus stellaris)43. B. de baltă mic (Ixobrychus minutus)
Fam il ia Ibi i i (Thresk iorn i thidae) 44. Lopătarul (Platalea leucorodia)45. Ţigănuşul (Plegadis falcinellus)
ORDINUL FLAMINGII (PHOENICOPTERIFORMES)46. Flamingul roz (Phoenicopterus roscus)47. F. roşu (Ph. ruber)
ORDINUL 6. ANSERIFORMELE (ANSERIFORMES)Fam il ia Lebedele (Cygn idae)
48. Lebăda cântătoare (Cygnus cygnus)49. L. cucuiată (C. olor)50. L. neagră (C. atratus)
Fam ilia Gâ tele (Anser idae) 51. Gâsca sură (Anser anser)52. G. cu fruntea albă (gârliţa) (A. albifrons)
53. G. fabală (A. fabalis)54. G. chinezească (A. cygnoides)55. G. canadiană (A. canadicus)
Fam ilia Raţele (Anat idae) 56. Raţa obişnuită (Anas platyrhynchos)57. R. pitică (A. creca)58. R. fluierătoare (A. penelope)59. R. cârâitoare (A. querquedula)
60. R. pestriţă (A. strepera )61. R. suliţar (A. acuta)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
9/138
2
62. R. de vizuină (Tadorna tadorna)63. R. cioc-roşu (Netta rufina)64. R. cap-roşu (Aythya ferina)
65. R. cu ochi albi (A. nyroca)
ORDINUL FALCONIFORMELE (FALCONIFORMES)Subo rdin ul Gri f i i americani (Cathartae)
66. Condorul (Vultur gryphus)67. C. californian (Gymnogyps californianus)68. Catarta neagră (Coragyps atratus)69. Griful regal (Sarcoramphus papa)70. Griful negru (Aegypius monahus)
Subord inul A ccip i t re le (Acc ip i t res) Famil ia Secretari i (Sagittari idae)
71. Pasărea-secretar (Sagittarius serpentarius)Fam il ia Vultur i i pescari (Pandion idae)
72. Vulturul-pescar (Pandion haliaetus)Fam i l ia Acc ip i t rele (Accip i t r idae)
73. Viesparul (Pernis apivorus)74. Codalbul (Haliaetus albicilla)
75. Bercutul (Aquila chysaetus)76. Vulturul de stepă (A. rapax)77. Şorecarul obişnuit (Buteo buteo)78. Gaia roşie (Milvus milvus)79. G. neagră (M. migrans)80. Porumbarul (Uliul găinilor) (Accipiter gentilis)81. Păsărarul (A.nisus)82. Uliul vânăt (Circus cyaneus)
83. U. de stepă (C. macrourus)84. U. de trestie (C. aeruginosus)85. U. de luncă (C. pygargus)
Fam il ia Ş oim i i (Falconidae) 86. Sapsanul (Falco peregrinus)87. Balobanul (F.cherrug)88. Vindereul de seară (F.vespertinus)89. V. de stepă (F. naumanni)
90. V. roşu (F. tinnunculus)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
10/138
3
ORDINUL STRIGIFORMELE (STRIGIFORMES)91. Huhurezul alb polar (Nyctea scandiaca)92. Buha (Bubo bubo)
93. Cucuveaua (Athene noctua)94. C. urecheată (Asio otus)95. Striga (A. flammeus)96. Huhurezul de pădure (Strix aluco)
ORDINUL GALIFORMELE (GALLIFORMES)Fam il ia Hoazini i (Opisth ocom idae)
97. Hoazinul (Opisthocomus hoazin)Fam il ia Megapodidele (Megapod i idae)
98. Găina de gunoi (Megapodius freycinet)Famil ia Tetraonid e (Tetraon idae)
99. Potârnichea albă (Lagopus lagopus)100. Găinuşa de alun (Bonasia bonasia)101. Cocoşul de munte (Tetrao urogallus)102. Cocoşul de pădure (Lyrurus tetrix).
Fam il ia Fasianidele (Fasianidae) 103. Prepeliţa (Coturnix coturnix)
104. Fazanul obişnuit (Phasianus colchicus)105. Potârnichea sură (Perdix perdix)106. Cocoşul de Banchiva (Gallus gallus)107. Păunul indian (Pavo cristatus)
Fam i l ia Curcani i (Meleagr id idae) 108. Curcanul sălbatic (Meleagris gallopavo)
Fam il ia Bibi l ic i le (Num ididae) 109. Bibilica obişnuită (Numida meleagris)
ORDINUL RALIFORMELE (RALLIFORMES)110. Lişiţa (Fulica atra)111. Găinuşa de baltă (Gallinula chloropus)112. Găinuşa pitică (Porzana porzana)113. Găinuşa mică (Porzana parva)114. Cârsteiul (Crex crex)115. Cârsteiul de baltă (Rallus aquaticus)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
11/138
ORDINUL COCORII (GRUIFORMES)116. Cocorul sur (Grus grus)117. Cocorul mic (Grus vigro)
118. Cocorul american (Grus americana)119. Cocorul japonez (Grus japonesis)120. Cocorul canadian (Grus canadensis)
ORDINUL DROPIILE (OTIDIFORMES)121. Dropia (Otis tarda)122. Spurcatul (Otis tetrax)
ORDINUL 13. CORCODEII (PODICIPEDIFORMES)123. Corcodelul mare (Podiceps cristatus)124. Corcodelul cu gât roşu (Podiceps griseigena)
ORDINUL LIMICOLELE (CHARADRIIFORMES)125. Nagâţul (Vanelus vanelus)126. Fluierarul gulerat (Philoemachus pugnax)127. Fluieratul mare (Numenius arquata)128. Prundăraşul de mare (Charadrius alexandrinus)
129. Piciorongul mic (Charadrius dubius)130. Piciorongul (Himantopus himantopus)131. Ostrigarul (Haematopus ostralegus)132. Ciocântorsul (Recurvirostra avosetta)133. Becasul (Gallinago gallinago)134. Sitarul (Scolopax rusticola)135. Tircuşa de stepă (Glareola nordmanni)136. Tircuşa de luncă (Glareola pratincola)
ORDINUL LARIFORMELE (PESCĂRUŞII) (LARIFORMES)Famil ia Larid ele (Laridae)
137. Pescăruşul argintiu (Larus argentatus)138. Pescăruşul marin (Larus marinus)139. Pescăruşul polar (Larus hyperboreus)140. Pescăruşul de râu (Larus ridibundus)141. Pescăruşul mediteranean (Larus melanocephalus)
142. Pescăruşul cu cap brun (Larus brunicephalus)143. Pescăruşul hohotun (Larus ichtyaetus)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
12/138
2
Famil ia Sternid ele (Sternid ae) 144. Rândunica de mare (Sterna hirundo)145. Rândunica mică (Sterna albifrons)
146. Cirigiţa neagră (Chlidonias nigra)147. Cirigiţa cu aripi albe (Chlidonias leucoptera)Famil ia Sterco raridele (Stercor aridae)
148. Lupul de mare (Stercorarius parasiticus)149. Lupul de mare cu coadă lungă (Stercorarius
longicaudus)150. Lupul de mare mediu (Stercorarius pomarinus)151. Lupul de mare mare (Stercorarius skua)
ORDINUL ALCIFORMELE (ALCIFORMES)152. Caira cioc-gros (Uria lomvia)153. Caira cioc-subţire (Uria aalge)154. Tupicul (Fratercula arctica)155. Toporaşul (Lunda cirrhata)
ORDINUL COLUMBIFORMELE (HULUBII) (COLUMBIFORMES)Famil ia Pteroc letele (Pterocletid ae)
156. Găinuşa de stepă (Syrrhaptes paradoxus)157. Găinuşa de munte (Syrrhaptes tibetanas)158. Găinuşa cu abdomen negru (Pterocles orientalis)159. Găinuşa cu abdomen alb (Pterocles alchata)160. Găinuşa cu gât galben (Pterocles gutturalis)161. Găinuşa pătată (Pterocles senegallus)
Fam il ia Hulub i i (Colum bidae) 162. Hulubul-de-stâncă (Columba livia)
163. Porumbelul popesc (Columba palumbus)164. Turturica (Streptopelia turtur)165. Turturica gulerată (Streptopelia decaocto)
ORDINUL CUCULIFORMELE (CUCULIFORMES)166. Cucul obişnuit (Cuculus canorus)
ORDINUL PAPAGALII (PSITTACIFORMES)
167. Papagalul Nestor (Nestor notabilis)168. Papagalul Jaco (Psittacus erithacus)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
13/138
3
169. Papagalul Ara (Ara macao)170. Papagalul de Amazonia (Amazona aestiva)171. Papagalul tricolor (Amasona tricolor)
ORDINUL CAPRIMULGIFORMELE (CAPRIMULGIFORMES)172. Caprimulgul obişnuit (Caprimulgus europaeus)
ORDINUL MACROCHIRELE (APODIFORMES)173. Lăstunul negru comun (Apus apus)174. Lăstunul salangan (Collicalia salangana)
ORDINUL CORACIFORMELE (CORACIIFORMES)175. Pescăruşul albastru (Alcedo atthis)176. Albinărelul (prigoarea) (Merops apiaster)177. Albinărelul verde (Merops superciliosus)178. Albinărelul roşu (Merops nubicus)179. Dumbrăveanca (Coracias garrulus)
ORDINUL 23. UPUPIFORMELE (UPUPIFORMES)180. Pupăza comună (Upupa epops)
181. Pasărea-rinocer (Buceros bicornis)
ORDINUL PICIFORMELE (PICIFORMES)Fam il ia Ramfastidele (Rhmphastidae)
182. Tucanul (Ramphastus toco)
Famil ia Ciocănit ori l e (Picid ae) 183. Ciocănitoarea mare (Dendrocopus major)
184. Ciocănitoarea mică (Dendrocopus minor)185. Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)186. Ciocănitoarea verde (Picus viridis)187. Vârtecapul (Iynx torquilla)
ORDINUL PASERIFORMELE SAU VRĂBIILE PASSERIFORMES)Fam il ia Corvidele (Corvid ae)
188. Corbul (Corvus corax)
189. Cioara sură (Corvus cornix)190. Cioara semănăturilor (Corvus frugilegus)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
14/138
4
191. Stăncuţa (Corvus monedula)192. Coţofana (Pica pica)193. Coţofana albastră (Cyanopica cyana)
194. Coţofana verde (Cissa chinensis)195. Gaiţa (Garrulus glandarius)Fam il ia Grauri i (Sturnidae)
196. Graurul obişnuit (Sturnus vulgaris)Famil ia Rândun ele (Hirun din idae)
197. Rândunica de sat (Hirundo rustica)198. Rândunica de oraş (Delichon urbica)199. Rândunica de mal (Riparia riparia)
Famil ia Vrăbii le (Ploceidae)
200. Vrabia de casă (Passer domesticus)201. Vrabia de câmp (Passer montanus)
Famil ia Ciocârl i i le (Alaud idae) 202. Ciocârlia de câmp.(Alauda arvensis)203. Ciocârlia de pădure (Lullula arborea)204. Ciocârlanul moţat (Galerida cristata)
Fam ilia Piţigoi i (Paridae) 205. Piţigoiul mare (Parus major)
206. Piţigoiul albastru (Parus coaeruleus)207. Piţigoiul sur (Parus palustris)208. Remizul sau auşeul (Remiz pendulinus)
Famil ia Sturzi i (Turd idae) 209. Privighetoarea obişnuită (Luscinia luscinia)210. Mierla cântătoare (Turdus philomelus)211. Mierla neagră (Turdus merula)212. Codroşul (Phoenicurus phoenicurus)
213. Măcăleandrul (Erithacus rubecula)214. Mărăcinarul cu capul negru (Saxicola torguata)215. Mărăcinarul mic (Saxicola rubetra)216. Petrarul (Oenanthe oenanthe)
Fam il ia Granguri i (Oriol idae) 217. Grangurul (Oriolus oriolus)
Famil ia Silvi id ele (Sylv i idae) 218. Silva cap-negru (Silvia atricapila)
219. Silva cap-sur (Silvia communis)220. Silva de grădină (Silvia borin)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
15/138
5
221. Pitulicea verde (Phylloscopus trochilus)222. Pitulicea mică (Phylloscopus colibita)223. Lăcarul mare (Arcocephalus arundinaceus)
224. Lăcarul de stuf (Acrocephalus palustris)Famil ia Fringi l id ele (Fring i l l idae) 225. Ciocgrosul (Coccothraustes coccothraustes)226. Botroşul (Pyrrhula pyrrhula)227. Cinteza (Fringilla coelebs)228. Sticletele (Carduelis carduelis)229. Florintele (Chloris chloris)230. Câneparul (Acanthis cannabina)231. Inăriţa (Acanthias flammea)
Famil ia Emberizele (Emberizidae) 232. Presura aurie (Emberiza citrinella)233. Presura sură (Emberiza calandra)234. Presura de grădină (Emberiza hortulana)
Famil ia Ţo ii (Sttidae) 235. Ţoiul (Sitta europaea)
Fam i l ia Muscicapidele (Muscicapidae) 236. Muscarul sur (Muscicapa striata)
Fam il ia Codob aturi le (Motaci l l idae) 237. Codobatura albă (Motacilla alba)238. Codobatura galbenă (Motacilla flava)
Famil ia Sfrânc ioc i i (Lani idae) 239. Sfrânciocul mare (Lanius excubitor)240. Sfrânciocul mic (Lanius minor)241. Sfrânciocul roşietic (Lanius collurio)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
16/138
6
Acest supraordin include numai un singur ordin – ordinul
Pinguinilor (Sphenisciformes) cu o singură familie - Spheniscidae.
Pinguinii sunt unele dintre cele mai străvechi păsări. În formă
fosilă se cunosc din miocenul inferior. Pinguinii sunt adaptaţi la viaţa
acvatică în cel mai înalt grad. Plonjează excelent în căutarea hranei. Se potcufunda până la 130 m, deplasându-se cu o viteză de 6,6 km/oră. Zilnic
parcurg sub apă o distanţă de până la 27 km. Cu toate acestea, pinguinii au
pierdut capacitatea de a zbura, iar pe uscat se deplasează cu greu.
Picioarele sunt deplasate spre posterior din care cauză corpul este
dispus vertical. La menţinerea poziţiei corpului participă şi coada care este
formată din pene scurte rigide. Capul este, de obicei mic, iar corpul – gros,
de culoare neagră, sau neagră-albastră pe spinare şi alb-lucid pe abdomen.
Astfel, par a fi nişte pitici îmbrăcaţi în frac.
Membrele anterioare ale pinguinilor sunt transformate în
înotătoare, care în timpul înotului sub apă se rotesc în articulaţia
claviculară. Carena este bine dezvoltată. De membrul anterior searticulează muşchii pectorali foarte puternici, care asigură mişcările rapide
ale aripilor modificate. Oasele pinguinilor nu sunt pneumatice. În timpul
înotului sub apă pinguinii fac până la 120 bătăi din aripi pe minut. Viteza
de scufundare depăşeşte 10 m/s.
Pinguinii ies din apă prin salturi mari, înălţimea cărora poate
atinge 1,2 m. Pe gheţari şi zăpadă se deplasează în poziţie verticală. Dacă
CAPITOLUL II
CARACTERISTICA ECOLOGO - BIOLOGICĂ A
SUPRAORDINULUI IMPENNES SAU NATANTES
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
17/138
7
vor să înainteze repede, se întind pe zăpadă şi se împing cu aripile şi
picioarele.
Pinguinii sunt răspândiţi în zonele reci ale Antarctidei. Unelespecii se întâlnesc pe ţărmul sudic al Australiei, Americii de Sud şi Africii.
Arealul depinde de temperatura apei oceanice şi de curenţii reci, suportând
o temperatură de 5-16 0C.
Protejarea contra frigului se efectuează prin intermediul stratului
adipos, suficient de gros, de metabolismul intens şi de penajul des prin
care nu trece nici apa. Picioarele sunt acoperite cu pene până la labă.
Degetele sunt groase. Talpa este bine vascularizată, ceea ce le ajută să
suporte frigul, aflându-se pe gheţari. Din cauza absenţei apteriilor, corul
pinguinilor este uniform acoperit cu pene.
Dimensiunile pinguinilor variază în limite destul de mari. Unii
pinguini depăşesc un metru înălţime, având greutatea de 35-40 kg. Cei maimici au doar 40 cm înălţime. Picioarele sunt scurte, înzestrate cu o
membrană înotătoare interdigitală. Gâtul este gros iar ciocul ascuţit şi
puternic. Hrana de bază o constituie peştii.
Toţi pinguinii sunt monogami. Formarea perechilor are loc odată
pentru toată viaţa. În apă se ţin în cârduri, pe uscat formează colonii din
sute şi mii de perechi. Coloniile de reproducere se află, de obicei, pe
ţărmurile mai joase, ferite de vânturile reci. Unele specii construiesc cuibul
din pietre, altele cuibăresc în galerii săpate în sol. Majoritatea speciilor de
dimensiuni mari nu fac cuiburi, unicul ou fiind purtat pe membrele
posterioare învelit cu un pliu tegumentar. Speciile de dimensiuni mai mici
depun până la 2-3 ouă. Clocitul este asigurat de ambele sexe. În
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
18/138
8
dependenţă de specie, durata clocitului variază de la 30 până la 60 zile.
Puii nou născuţi sunt orbi în decurs de două săptămâni. Corpul este
acoperit cu puf a cărui culoare şi structură se deosebeşte de cea aindivizilor adulţi. Din această cauză, puii nu pot înota până la prima
năpârlire când puful este înlocuit cu pene de contur. Mortalitatea puilor din
cauza frigului şi a răpitorilor alcătuieşte aproximativ 75%.
În primele trei săptămâni puii sunt supravegheaţi de unul din
părinţi. Puii mai în vârstă sunt lăsaţi singuri pe mal, fiind hrăniţi de către
părinţi o dată la 2 zile, consumând de la 0,5 până la 2 kg de peşte sau
crustacee. În această perioadă, puii se adună într-un număr mare (până la
50-60 indivizi) formând aţa-zisele „grădiniţe”
Pinguinii care nu s-au reprodus în anul curent sau din anumite
cauze şi-au pierdut urmaţii au grijă de puii altora, hrănindu-i şi protejându-
i de răpitori. Cel mai periculos răpitor este considerat lupul de mare(Stercorarius).
Pinguinii năpârlesc o dată în an. Înlocuirea penelor are loc într-o
durată scurtă de timp. Pe parcursul acestei perioade de timp pinguinii nu
intră în apă şi, respectiv, nu se hrănesc.
Carnea pinguinilor miroase a peşte, cu toate că în unele cazuri este
folosită în alimentaţie.
Nimicirea unor colonii de pinguini de pe insulele oceanice s-a
datorat, în mare măsură, animalelor domestice (în deosebi câini) aduse la
staţionarele ştiinţifice. Pinguinii au fost nimiciţi şi de către vânătorii de
balene.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
19/138
9
În continuare vom da o caracteristică biologică şi ecologică a celor
mai importante specii de pinguini.
Pinguinul imperial ( Aptenodytes forsteri) – cel mai mare pinguin afost descoperit de către F. F. Belinsgauzen la începutul sec. XIX. Lungimea
corpului la masculi constituie 117 cm., la femele – 114 cm. Greutatea lor
este de 40 şi 32 kg corespunzător. Spinarea acestui pinguin este de culoare
sură-albăstrie, abdomenul – alb. Puii lor sunt acoperiţi cu puf alb sau sur.
Coloniile de reproducere se situează pe gheţarii de pe litoral sau pe cei
plutitori. Tind să ocupe locurile mai îndosite de vânturile puternice. Se află
în aceste locuri până la 10 luni. Reproducerea lor coincide cu lunile cele
mai friguroase ale iernii din Antarctida.
La început se formează coloniile, care
pot fi numeroase (până la 10 mii de păsări).
Primele păsări apar aici în martie-aprilie, cândmarea deja se acoperă cu gheaţă. Are loc
împerecherea, însoţită de strigăte şi bătăi
dintre masculi. După ce femela şi-a ales
masculul, urmează depunerea oului, care are
loc în luna mai-iunie. Unicul ou cântăreşte 450
g. Dimensiunile lui sunt de 9 x 12 cm. Oul numai ce depus este luat de
către femelă cu ciocul şi aşezat pe labele ei, fiind, totodată, acoperit cu un
pliu de piele de pe abdomenul ei. Apariţia oului este salutată de parteneri
prin strigăte stridente specifice. Femela poartă oul câteva ore, apoi îl
transmite masculului şi după 45-50 zile de foame pleacă în mare. Aşadar,
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
20/138
10
pe mal rămân să clocească ouăle numai masculii. Durata clocirii ajunge
până la 100 zile.
Aproximativ 70 zile femelele se hrănesc intens în mare şi apoi, lamijlocul lunii iunie se întorc pentru a continua clocitul oului. Femela
recunoaşte partenerul după glas. După 3 luni de foame şi o pierdere în
greutate de aproximativ 40%, masculii au posibilitatea de a pleca în mare
pentru a se hrăni. În cazul în care puiul eclozează până la sosirea femelei,
masculul îl hrăneşte cu secretul glandei esofagiene, care conţine 50%
proteine.
În continuare, puii sunt hrăniţi de ambii părinţi până în luna
septembrie. Pe la sfârşitul lui septembrie începe năpârlirea puilor care
durează 30-35 zile. În decembrie, când începe topirea gheţarilor, coloniiile
de pinguini încep să se destrame iar pinguinii, cei maturi şi cei tineri,
pleacă în larg.Altă specie, înrudită cu pinguinul imperial, este Pinguinul regal
( Aptenodytes patagonica). Este mai mic după dimensiuni (91-96 cm) şi cu
penajul mai aprins. Populează regiunile subarctice
(insulele Gheorghe, Marion, Kerghelen, ş.a.)
Aceste colonii de pinguini se localizează pe
stâncării. Reproducerea are loc vara, iar depunerea
ouălor are loc în decembrie-ianuarie. Femelele
depun unicul ou pe care îl poartă pe labe, fiind
acoperit de un pliu dermic abdominal. Clocitul este efectuat pe rând de
ambii părinţi. La începutul toamnei unii pui ating dimensiunile celor
maturi, alţii sunt mici şi în preajma iernii pier. Cei ce din anumite motive
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
21/138
11
au pierdut oul sau puiul, din nou depun un ou în luna noiembrie. Puiul
respectiv va supravieţui.
Timp de 200 ani pinguinul regal a fost vânat. Numărul indivizilor a scăzut considerabil. Respectiv, au fost luate măsuri de ocrotire şi
numărul lor a început să crească.
Din genul Pigoscelis fac parte 3 specii –
Pinguinul Adeli ( Pigoscelis adeliae), Pinguinul
antarctic ( P. antarctica) şi Pinguinul Subantarctic ( P.
papua). Cel mai numeros şi larg răspândit este
Pinguinul Adeli, care atinge 55-75 cm. în lungime.
Spatele acestei păsări este de culoare neagră,
abdomenul – alb. În jurul ochilor au un inel din pene albe. Cuibăreşte acest
pinguin pe tot ţărmul Antartidei. Mari colonii ale acestei specii sunt
concentrate pe insulele stâncoase, bântuite de vânturile puternice. Numărultotal al acestor pinguini este aproximativ de 1 mln. de indivizi. Pinguinul
Adeli nu se teme de om. Cuibăresc în apropierea staţionarelor ştiinţifice.
Migrând din mare, aceste păsări construiesc cuibul pe uscat în luna
octombrie. Temperatura aerului scade până la – 400C. Viteza vântului
atinge 60-70 km/oră. Păsările se adună în grupe a câte 10-100 exemplare
ocupând locurile de anul trecut. Fiecare pereche ocupă o suprafaţă de 60-
80 cm care este păzită de ambii parteneri. Cuibarele sunt diferite. În
calitate de material de construcţie sunt folosite pietricelele din preajmă.
Cuibul propriu zis are forma unei cupe ridicate de asupra substratului, fiind
protejat de apele formate în urma topirii zăpezii. Zgomotul produs de
păsări în timpul construirii cuibului este auzit de la mari distanţe.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
22/138
12
Construirea cuibului este însoţită de „lupte şi certuri”, deoarece pinguinii
intenţionează să fure pietricelele din cuiburile „vecinilor” săi.
Construirea cuiburilor şi împerecherea durează aproximativ o lună.Pe parcursul acestei perioade de timp păsările nu se hrănesc, cu toate că
apa nu este îngheţată. Depunerea ouălor are loc în noiembrie-decembrie.
Depunerea ouălelor are loc la intervale de 3-4 zile. De regulă, ponta este
alcătuită din 2 maximum 3 ouă. Imediat după aceasta, femelele părăsesc
colonia, ieşind în larg pentru a se hrăni. Pe parcursul a 20-21 zile oul este
clocit de mascul, care în această perioadă nu se hrăneşte. La întoarcerea
femelelor, masculii transmit „estafeta”, plecând în larg pentru o perioadă
de aproximativ 12 zile pentru a se hrăni.
A doua decadă a lui ianuarie reprezintă mijlocul verii antarctice.
Ţărmul se eliberează de gheaţă, soarele încălzeşte bine, zăpada se topeşte.
În această perioadă apar puii, care, de obicei, stau în preajma părinţilor. Înfebruarie se formează aşa zisele „grădiniţe”, care, la început, includ 3-4,
apoi 10-20 şi chiar 50 indivizi. Aceasta este perioada năpârlirii puilor. La
reîntoarcerea din mare, părinţii î-şi găsesc fără greş propriul pui hrănindu-l.
După perioada de năpârlire părinţii cu puii părăsesc
locurile băştinaşe ieşind în larg.
Pinguinul antarctic ( Pigoscelis antarctica),
nu pleacă departe spre sud. Acesta populează
insulele oceanice mai îndepărtate de Antarctida.
Capul şi spatele acestui pinguin sunt de culoare sură,
abdomenul este alb. Gâtul este conturat de o dungă
neagră, ce trece de la o ureche spre alta.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
23/138
13
Pinguinul papua ( Pigoscelis papua) se deosebeşte de ceilalţi prin
prezenţa a două pete albe situate mai sus şi în urma ochilor, care se unesc
între ele printr-o dungă ce trece pe la ceafă. Partea dorsală este de culoaresur-întunecată, pe când abdomenul – tradiţional alb.
Este răspândit pe insulele antarctice şi subantarctice,
lipsind mai jos de cercul Polar de Sud.
În colonia acestor pinguini domină o ordine
bazată pe forţă. Împerecherea are loc întotdeauna între
un partener de un rang mai înalt şi unul de un rang mai
inferior. Femela se supune unui individ mai puternic.
La această specie s-a dezvoltat simţul de proprietate al teritoriului
de cuibărit în cadrul coloniei. Păsările atacă orişice individ străin, care se
apropie prea mult de propriul teritoriu. Chiar şi apropierea partenerului
este înfăptuită într-un mod original: ambii parteneri se apleacă unul în faţaaltuia, în acelaşi timp emiţând un sunet şuierător.
Clocitul este asigurat de ambii parteneri. Femela este înlocuită
după depunerea celui de-al doilea ou.
Din genul Spheniscus fac parte 4 specii: Pinguinul cu ochelari
(Spheniscus demersus), Pinguinul magelanic (S. magellanicus), Pinguinul
humbold (S. humboldti) şi Pinguinul galapagos (S.
mendiculus). Toate speciile enumerate au o răspândire
limitată, întâlnindu-se pe ţărmul şi insulele zonei
tropicale şi subtropicale. Până la începutul sec. XX,
Pinguinul cu ochelari reprezenta o specie obişnuită,
întâlnită pe ţărmurile sudice ale Africii. În decursul a
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
24/138
14
7-8 decenii, din 1900 şi până în 1978, efectivul numeric al
acestora a scăzut de la 1,5 mln. până la 22,4 mii indivizi.
Principala cauză a micşorării catastrofale a efectivuluinumeric a constituit-o colectarea ouălelor.
Pinguinul magelanic populează insulele din
apropierea Africii de Sud. Cuibăresc în galerii săpate de ei
însăşi în solul afânat. Efectivul numeric al acestora, la fel
ca şi în cazul speciei precedente, este redus, motivul
fiind consumul în alimentare de către aborigeni.
Cel mai mic reprezentant din acest gen este
Spheniscus mendiculus a căror dimensiuni nu
depăşesc 50 cm. Cu toate acestea, uşor se urcă pe
stânci. Femela depune câte 2 ouă în crăpăturile
stâncilor. Reproducerea se efectuează nu în fiecarean, acest lucru fiind legat de condiţiile nutritive.
Din grupa pinguinilor aurii (Eudyptes) fac parte Pinguinul cu moţ
( Eudiptes chrysocome) şi Pinguinul auriu (E. chrysolophus). Ambele
specii au spatele de culoare neagră şi abdomenul alb. Trăsătură
caracteristică principală este prezenţa unor pene aurii dispuse deasupra
ochilor. Aceste păsări ating dimensiunea de 65-70 cm. Populează insulele
subantarctice. Până nu demult coloniile acestor pinguini erau destul de
numeroase (câteva sute de mii). În timpul de faţă numărul lor a scăzut
considerabil.
Cel mai mic pinguin este Pinguinul mic – Eudyptula minor, care
nu depăşeşte 40 cm în lungime. Se întâlneşte în regiunea Australiei.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
25/138
15
Ratitele actuale conţin 4 ordine:
1. Struţii africani (Struthioniformes)
2. Struţii americani ( Rheiformes)
3. Struţii australieni (Casuariformes)
4. Păsările chivi ( Apterygiformes)
Struţii africani sunt cele mai mari păsări actuale incapabile de a
zbura. La ei, în structura scheletului, lipseşte carena. Muşchii pectoralisunt slab dezvoltaţi, în schimb membrele posterioare sunt mari, puternice
şi înzestrate numai cu 2 degete. Tot corpul este acoperit cu pene originale
– răsucite, destrămate, deoarece barbulele sunt lipsite de cârligele. Din
această cauză stindardele nu formează lamele compacte. O astfel de
structură a penelor, cât şi masa corpului destul de mare nu le permite
acestor păsări să zboare. Pe piept este prezentă o îngroşare dermică
(bătătură), pe care se sprijină în timpul odihnei sau a cuibăritului. Modul
de viaţă exclusiv terestru a dus la un şir de modificări în structura
scheletului. Dintre acestea pot fi menţionate: bazinul de tip închis, lipsa
claviculei, scheletul ne pneumatic.
CAPITOLUL III
CARACTERISTICA ECOLOGO-BIOLOGICĂ A
SUPRAORDINULUI RATITE (RATITAE ) SAUGRADIENTE (GRADIENTES )
ORDINUL STRUŢII AFRICANI (STRUTHIONIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
26/138
16
Acest ordin include numai o singură familie (Struthionidae) cu un
singur gen (Struthio), răspândită numai în Africa. Fosile ale struţilor au
fost descoperite în Asia, Europa (Ucraina), India şi China.Această familie este reprezentată prin Struţul african (Struthio
camelus), care atinge 2,7 m înălţime şi 70-90 kg în greutate. Capul este
mic, gâtul lung, ciocul aplatizat. Capul şi gâtul sunt
acoperite numai cu puf, de aceea pare a fi golaşe.
Dimorfismul sexual este bine exprimat:
masculul este de culoare neagră, femela - brună-pestriţă.
La mascul penele rectrice şi cele de remige sunt de
culoare albă, mari şi răsucite. Din vechime sunt folosite
pentru înfrumuseţarea pălăriilor la dame.
Struţii africani populează locurile deschise, neîmpădurite. Sunt
păsări poligame. Grija de urmaşi este asigurată de ambii părinţi. Trăiesc îngrupe nu prea mari (3-5 indivizi), dintre care un mascul şi mai multe
femele. În timpul reproducerii se adună în grupe a câte 20-30, uneori 50-
100 păsări. În această perioadă, gâtul şi picioarele masculilor capătă nuanţe
roşii. Înainte de împerechere, masculul se aşează, bate din aripi, lasă capul
pe spate, emite sunete stridente. Femela o ia fugă, masculul o urmăreşte şi
prinzând-o, o fecundează. Acelaşi comportament se repetă şi cu alte femele
din grup. După aceasta, masculul sapă o adâncitură în sol, în care 5-6
femele depun ouăle. Numărul acestora poate atinge 20-30, iar în unele
cazuri chiar 50-60. Greutatea unui ou variază între 1,5 şi 2 kg, echivalând
cu 30-35 ouă de găină. Ouăle sunt de culoare albă-ruginie.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
27/138
17
Clocirea ouălelor în perioada de noapte este efectuată de mascul,
iar ziua – femela. Deseori ouăle sunt lăsate să se încălzească de la soare.
Durata clocirii este de 42 zile. Puii, timp de 2 luni sunt acoperiţi numai cu puf, având o coloraţie pestriţă-dungată. Maturitatea sexuală este atinsă la al
3-lea an. Atât ouăle, cât şi puii reprezintă o pradă dorită pentru hiene,
şacali, păsări răpitoare.
Struţul african deseori se hrănesc şi migrează împreună cu turmele
de zebre şi antilope. Vederea bună a struţilor şi auzul fin al antilopelor şi
zebrelor permit ambelor părţi o cooperare în vederea prevenirii atacurilor
din partea răpitorilor. În caz de pericol aleargă repede, dezvoltând o viteză
de până la70 km /oră. Păsările înfuriate prezintă pericol nu numai pentru
om dar şi pentru aşa răpitori puternici cum sunt leoparzii şi hienele.
Struţii sunt omnivori, în raţia alimentară a acestora fiind incluse
atât părţile verzi ale plantelor, seminţe, fructe, cât şi insecte, şopârle, şichiar rozătoare. În stomacul struţilor au fost găsite pietricele şi obiecte
metalice mici. Struţul poate rezista un timp îndelungat fără apă, iar atunci
când are ocazie, preferă să se scalde.
Scăderea efectivului numeric, în mare măsură, se datorează
factorului antropogen. Din cauza penajului alb, folosit în arta modelieră,
numai în 1840 din Africa au fost exportate 1000 kg de pene, iar în 1940 –
370 tone.
Fiind urmărit struţul african cade jos, întinzând gâtul pe pământ,
iar capul, deseori, ascunzându-l în iarba deasă. De aici vine şi incorecta
idee, că struţii, atunci când sunt speriaţi, bagă capul în nisip.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
28/138
18
În sudul Ucrainei, în rezervaţia naturală Ascania Nouă, struţul
african este crescut şi înmulţit cu succes.
Acest ordin cuprinde o singură familie Rheidae cu 2 specii: Rhea
americana (Nandu) şi Rhea penata. Primul se întâlneşte în Brazilia şi
Argentina, al doilea în Patagonia şi stepele alpine ale Anzilor (America de
Nord).
Struţul american este mai mic decât cel african. Atinge 1,5 m
înălţime şi 50 kg greutate. Este lipsit de carenă.
Aripile sunt slab dezvoltate. Scheletul nu este
pneumatic. Penele rectrice lipsesc. Este de coloare
sură. Masculii sunt puţin mai mari decât femelele. Nandu este poligam. Lângă un mascul se
adună 3-7 femele. Fac un cuibar comun. În el
depun 18-20 ouă, uneori 40-50. Cloceşte şi are
grijă de urmaşi numai masculul. Ziua ouăle sunt lăsate la soare. Durata
clocirii – 39 zile. Se hrăneşte Nandu cu plante, viermi, reptile, moluşte.
Ordinul cuprinde 2 familii: Casuaridae cu reprezentantul –
Casuarul şi Dromaedidae cu specia – Emu.
ORDINUL STRUŢII AMERICANI (RHEIFORMES )
ORDINUL STRUŢII AUSTRALIENI SAU CAZUARII
(CASUARIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
29/138
19
Din familia Casuarii fac parte păsări greoaie, cu ciocul aplatizat
lateral, cu o creastă cornificată pe cap. Cazuarii sunt răspândiţi în Australia
şi Noua Guinee.Aceste păsări sunt mari, cu picioarele puternice, tridactile, dar
incapabile de a zbura (aripile lor sunt
atrofiate), n-au nici pene rectrice. Penele
de contur sunt biramificate. Cazuarii
populează pădurile. Cazuarul obişnuit
(Casuarius casuarius) are creasta de
culoare neagră-cafenie. Părţile laterale ale
capului sunt de culoare verde, albastră,
gâtul este roşu. Corpul acoperit cu pene
filiforme este de culoare neagră. Tot de aceeaşi culoare este şi ciocul.
Pasărea atinge 1,5 m înălţime şi 80 kg greutate.Biologia cazuarului este slab studiată. Probabil este monogam.
Cuibarul îl fac pe pământ. Îl construieşte femela din licheni şi frunze.
Reproducerea are loc în iulie-august. Ponta este alcătuită din 3-5 ouă verzi.
Durata clocirii: 40-56 zile. Cloceşte femela şi
masculul.
Hrana – fructele plantelor, folosesc şi animale.
Struţul Emu – Dromiceus
novaehollandia populează stepele nisipoase ale
Australiei şi Tasmaniei. După aspectul exterior
Emu seamănă cu Nandu.
Ciocul lui este aplatisat dorso-ventral.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
30/138
20
Capul este acoperit cu pene obişnuite, restul corpului - cu pene
asemănătoare cu lâna.
Atinge înălţimea de 170 cm, iar greutatea de 45-55 kg. Emu este o pasăre monogamă. Cuibul îl construieşte masculul. De obicei depun 7-8
ouă, în unele cazuri până la 21 ouă (probabil de la câteva femele). Clocirea
durează 50-60 zile. Cloceşte numai masculul. În timpul clocitului, rareori
părăseşte cuibul în cătarea hranei. Puii au o coloraţie pestriţă cu
predominarea dungilor longitudinale. Hrana constă din fructe, seminţele,
insecte şi vertebrate mici.
Reprezentantul tipic este Apteryx australis. Este de dimensiunea
unei găini sau ceva mai mare. Picioarele
sunt înzestrate cu 3 degete. Ciocul este
alungit. Orificiile nazale sunt situate la
vârful ciocului. Habitatele tipice sunt
reprezentate prin regiunile muntoase ale
Noii-Zelande.
Cuibul este construit de femela şiconstă dintr-o adâncitură în sol situată, mai des, la umbra arborilor. Ponta
este alcătuită din 1-2 ouă. Clocitul este asigurat atât de femelă cât şi de
mascul. Apterigiformele duc un mod de viaţă mai mult nocturn, rareori, pe
timp de înnourat sau ploios pot fi întâlnite şi ziua. În raţia alimentară intră
insecte şi viermi.
ORDINUL CHIVII (APTERYGIFORMES)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
31/138
1
CAPITOLUL IV
Din acest supraordin fac parte majoritatea păsărilor întâlnite în
prezent (aproximativ 8500 specii). Se caracterizează prin dezvoltarea
normală a penelor de contur. Sternul este înzestrat cu carenă de care se
fixează muşchii pectorali bine dezvoltaţi, care pun în funcţie aripile în
timpul zborului. Carinatele sunt păsări zburătoare. Acest supraordin
conţine mai mult de 35 ordine, dintre care în Moldova şi CSI se întâlnesc
până la 25 ordine.
Cufundacii sau gagarele sunt cele mai primitive păsări actuale
zburătoare. Forma fosilă a fost găsită în America de Nord aparţinând
oligocenului superior. Propriu-zis, genul
Gavia datează din miocenul inferior.
Morfologic cufundacii sunt mai aproape de
pinguini. Ordinul acesta conţine o singură
familie – Gaviidae, răspândită în zona
temperată nordică.
Cufundacii sunt păsări marine. Apele
dulci sunt vizitate numai în perioada de reproducere şi în timpul
CARACTERISTICA ECOLOGO-BIOLOGICĂ A
SUPRAORDINULUI CARINATE (CARINATA)
SAU VOLANTE (VOLANTES)
ORDINUL GAVIFORME SAU CUFUNDACII (GAVIIFORMES)
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
32/138
2
călătoriilor. Pe uscat aceste păsări sunt neputincioase,
se deplasează greoi, mai des târându-se pe abdomen.
Gagarele sunt păsări acvatice, înoată şi plonjeazăexcelent. Picioarele sunt deplasate spre posterior,
degetele sunt unite printr-o membrană înotătoare. În
timpul plonjărilor în calitate de propulsare sunt folosite
aripile, membrele posterioare sunt utilizate în calitate
de cârmă.
Se pot afla sub apă până la două minute, iar distanţa parcursă poate
atinge 300 m. Se hrănesc în exclusivitate cu peşte, în unele cazuri, pot
cauza daune esenţiale pisciculturii. În alimentaţie nu sunt folosite deoarece
carnea are un miros pătrunzător de peşte. Cu toate că posedă o piele
preţioasă, vânatul este neînsemnat.
Din acest ordin fac parte Cufundacul polar (Gavia arctica),Cufundacul cu guşa roşie (G. stellata), Cufundacul cu gâtul alb (G.
pacifica) şi Cufundacul cu ciocul negru (G. immer ).
Tubinarii sunt considerate păsări primitive, înrudite cu pinguinii şi
gagarele. Sunt cunoscute din oligocenul inferior. Din acest ordin fac parte
albatroşii şi furtunarii. Denumirea ordinului de Tubinares este datorată
faptului că la aceste păsări orificiile nazale se deschid la capătul ciocului,
având forma de două tuburi.
ORDINUL TUBINARII (TUBINARES) SAU FURTUNARII
(PROCELLARIIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
33/138
3
Albatroşii sunt păsări oceanice, care pot fi întâlnite departe de
ţărmuri. Deseori, folosind curenţii de aer pot plana la distanţe
considerabile însoţind corabiile.Ordinul cuprinde păsări de diferite dimensiuni. Albatroşii
cântăresc 8-12 kg iar anvergura aripilor atinge 3,5 m. Furtunarii sunt păsări
mai mici, având o greutate de până la 42 g şi anvergura aripilor de 30-40
cm. Aceste păsări au penajul des, tot corpul este acoperit cu puf. Penele
rectrice sunt scurte. Coada poate fi rotundă sau bifurcată ca la rândunele.
Ciocul se termină cu un cârlig. Membrele posterioare sunt înzestrate cu
membrană înotătoare şi au dimensiuni mijlocii. Dimorfismul sexual este
foarte slab pronunţat sau lipseşte completamente.
În timpul călătoriilor îndelungate în largul oceanului, albatroşii
deseori dorm pe apă. În calitate de bază nutritivă sunt folosite organisme
planctonice şi peşti. Albatroşii sunt păsări solitare. Pe ţărm se adună numaiîn timpul reproducerii. Pe substratul tare se deplasează greoi deseori
sprijinindu-se pe aripi.
Albatroşii şi furtunarii sunt numiţi de marinari şi vestitori ai
furtunii. Apariţia în aer a unui număr tot mai mare de aceste păsări este
însoţită de intensificarea vântului (fenomen legat de capacitatea
albatroşilor şi furtunarilor de a utiliza curenţii de aer pentru planare).
Maturitatea sexuală a speciilor de dimensiuni mici este atinsă după
2-3 ani de viaţă. Formele de talie mare ating maturitatea sexuală după 5-10
ani, ceea ce lămureşte termenii îndelungaţi pentru restabilirea efectivului
numeric al populaţiilor.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
34/138
4
Tubinarii sunt păsări monogame, împerecherea are loc cu mult
înainte de depunerea ouălor. Cuibul este amenajat pe pământ printre
pietricele sau are forma unei adâncituri în substrat. Depun un singur ou deculoare albă. Clocesc ambii părinţi. Perioada de clocire durează de la 6
săptămâni până la două luni.
La început puii sunt hrăniţi cu secretul lăptos ce se produce în guşa
ambelor părinţi. Ulterior, odată cu creşterea puilor, părinţii îi hrănesc cu
hrană dobândită în largul oceanului.
Creşterea puilor are loc foarte repede, astfel că la sfârşitul
năpârlirii au o greutate cu mult mai mare decât cea a părinţilor ne fiind
capabili să zboare.
La această perioadă puii sunt părăsiţi de părinţi. Fiind lipsiţi de
grija părintească şi hrană puii pierd din greutate. Treptat, goniţi de foame,
puii încep să zboare şi să-şi dobândească de sine stătător hrana.Acest ordin cuprinde mai multe familii, dintre care mai de seamă
sunt: albatroşii ( Diomedeidae), furtunarii ( Procellariidae) şi hidrobatidele
( Hidrobatidae).
Familia Albatroşii (Diomedeidae )
Cuprinde păsări de dimensiuni mari, în majoritatea cazurilor de
culoare albă-surie. Cel mai mare este albatrosul Diomedea exulans (de
mărimea unei gâşte). Anvergura aripilor atinge 3,5 m. La aceste păsări
maturitatea sexuală este atinsă după aproximativ 9-10 ani. Împerecherea,
clocirea ouălor şi apoi creşterea puilor durează 8-9 luni. Din aceste cauze
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
35/138
5
reproducerea are loc o dată la 2 ani. Este răspândită în zona sudică a
Oceanului Pacific.
Altă specie, Albatrosul cu spinareaalbă ( Diomedea albatrus), este mai
mic (anvergura aripilor atinge 2 m).
Se întâlneşte în sudul Japoniei. La
începutul secolului XX au fost
aproape
complet distruşi de către japonezi pentru puful
şi penele lor. Acum populaţia Albatrosului cu
spinarea albă se restabileşte. Cu toate acestea,
mai este socotită ca pasăre rară.
Aproximativ aceleaşi dimensiuni o are
şi Albatrosul cu spinarea neagră ( Diomedeaimmutabilis). Este răspândit în partea nordică a Oceanului Pacific (insulele
Curile şi Kamciatka).
Familia Furtunarii (Procellariidae )
În genere, furtunarii sunt păsări de talie mică. Numai o singură
specie, Furtunarul gigantic ( Macronectes giganteus) are anvergura aripilor
albatroşilor de aproximativ 2 m. Este răspândit la Polul Sud, în Oceanul
Pacific şi cel Indian.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
36/138
6
O altă specie este reprezentată prin Fulmarul ( Fulmarus glacialis).
Acestă specie are o răspândire circumpolară nordică. Se întâlneşte în
Oceanul Atlantic şi Pacific. Are greutatea de 0,6-0,9 kg şi anvergura
aripilor de aproximativ un metru. În coloniile pe care le formează pot fi
întâlnite exemplare ce au un colorit fie mai deschis fie mai închis.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
37/138
7
Un interes deosebit reprezintă specia Furtunarul obişnuit ( Puffinus
puffinus), care se întâlneşte şi în Marea Neagră, mai ales în perioada de
iarnă. Este o pasăre de dimensiuni medii (anvergura aripilor – 75-85 cm),având o culoare surie pe spate şi albă pe abdomen. Este răspândit în partea
europeană a Oceanului Atlantic. Cuibăresc în stânci deseori în galerii cu
lungimea de 1,5 m. Furtunarii zboară uşor şi elegant deasupra valurilor de
apă. Planarea este alternată cu bătăi din aripi. Se hrănesc cu peşte şi
crustacee.
Familia Hidrobatidele (Hidrobatidae )
Familia respectivă include cei mai mici reprezentanţi ai ordinului.
Dimensiunile corpului nu depăşesc mărimea unui graur, sau chiar a unei
rândunici. Aripile sunt ascuţite, coada bifurcată. Coloraţia corpului esteuniformă – sură ori neagră. Zborul este batant şi nu planant ca la ceilalţi
reprezentanţi ai ordinului. Se
hrănesc din zbor, se aşează şi pe
apă, hrănindu-se cu zooplancton
şi peşte. Au o răspândire largă:
de la Antarctida şi până la Polul
Nord. În Oceanul Pacific
(Insulele Curile, Kamceatka) se
întâlneşte specia Oceanodroma
leucorhoa, la care anvergura aripilor atinge 14-16 cm şi masa corpului de
până la 40 g. Culoarea este brună-închisă. Cuibăresc pe stânci, făcând
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
38/138
8
galerii cu lungimea de până la un metru. Depun un singur ou, clocesc
ambii părinţi timp de 42-50 zile. Păsările tinere se ridică pe aripă după 70
zile.
Din acest ordin fac parte Cormoranii (bâtlanii), Pelicanii,
Fregatele şi altele. Ordinul dat include păsări acvatice de talie mare şi
medie. Dintre păsările întâlnite în prezent numai la Steganopode cele 4
degete ale membrelor posteriore sunt unite printr-o membrană înotătoare.
Picioarele sunt scurte, dar puternice. Numai fregatele adaptate la zborul
planant îndelungat au picioarele ne adaptate pentru deplasarea pe uscat şi
la înot.
Ciocul acestor păsări este diferit: drept, în formă de cârlig sauaplatisat şi înzestrat cu o pungă pieloasă cervicală. Coada la Steganopode,
de asemenea, este foarte diversă: scurtă, rotundă, moale, sau lungă şi aspră.
La Fregate coada este bifurcată cu penele rectrice laterale foarte lungi.
Unele specii plutesc numai pe suprafaţa apei, altele – plonjează. Fregatele,
în calitate de excepţie, nu pot nici pluti nici plonja.
Steganopodele sunt păsări monogame. Cu toate acestea, formează
colonii destul de numeroase în apropierea bazinelor acvatice. Construiesc
cuiburile pe copaci, în tufărişuri, stufării sau pe pământ. La construcţia
cuibului participă atât femela cât şi masculul. În pontă sunt 1- 6 ouă, puii
născuţi sunt de tip nidicul, născându-se golaşi, orbi şi neputincioşi.
ORDINUL STEGANOPODELE (STEGANOPODES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
39/138
9
Hrănirea puilor se efectuează într-un mod specific: puii introduc
ciocul în cavitatea bucală a părintelui de unde captează hrana regurgetată şi
deja semidigerată. Aproximativ după 50-60 zile puii îşi i-au zborul.Pelicanii şi cormoranii folosesc în alimentaţie mult peşte. Deseori
pescuitul se efectuează în comun. Pelicanii formează un semicerc şi bătând
din aripi se îndreaptă spre ţărm alungând peştele în direcţia respectivă. În
cazul în care ţărmul este destul de departe, pelicanii formează un cerc care
treptat se micşorează. Cormoranii în interiorul semicercului sau a cercului
plonjează şi vânează peştele sub apă, iar pelicanii – de la suprafaţă. Atât
pelicanii, cât şi cormoranii aduc daune considerabile gospodăriilor
piscicole, distrugând cantităţi considerabile de peşte.
Pe unele insule oceanice se adună milioane de păsări care produc o
cantitate enormă de excremente. Grosimea depunerilor variază de la 1 m
până la 30 m (în Peru). Aceste îngrăşăminte organice bogate în azot şifosfor sunt de nepreţuit fiind exportate în Europa şi America de Nord.
Cele mai importante din acest ordin sunt 3 familii: Pelicanii
( Pelicanidae), Cormorani ( Phalacrocoracidae) şi Fregatele ( Fregatidae)
Familia Pelicanii (Pelecanidae )
Cuprinde păsări mari (7-14 kg), cu corpul greoi şi aripi mari. Au
picioarele scurte şi puternice. Gâtul şi ciocul sunt lungi, în partea inferioară
a ciocului au o pungă pieloasă. La aceste păsări oasele sunt pneumatice,
ceea ce contribuie la micşorarea masei corpului în timpul zborului. Se pot
afla o perioadă îndelungată pe apă dar nu plonjează. Se deplasează destul
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
40/138
10
de bine pe uscat, în timpul zborului deseori planează folosind curenţii
ascendenţi.
Cuibăresc în colonii. Depun 2-3 ouă de culoare albăstrie. Clocirea
durează aproximativ 30-40 zile. Penele
remige sunt negre. Puii se nasc goi,
neputincioşi, încep a zbura după 70-75
zile. Pelicanii sunt răspândiţi pe toate
continentele. Se cunosc 7 specii, dintre care pe teritoriul Moldovei se
întâlnesc numai două: Pelicanul roz ( Pelecanus onocrotalus) şi Pelicanul
creţ (alb) ( Pelecanus crispus).
Pelicanul roz atinge 10-11 kg, culoarea este albă cu nuanţe de roz.
În zbor poate fi deosebit de cel creţ prin culoarea neagră de sub aripi. În
jurul ochilor au un inel galben. Pecap au un smoc de pene alungite. În
delta Dunării cuibăresc aproximativ
2500 perechi. Iarna migrează în
Egipt, Delta Nilului. Se întorc în
martie-aprilie.
Pelicanul creţ este mai mare ca cel roz, atingând greutatea de 13-
14 kg. Denumirea de ”creţ” provine de la penele răsucite situate pe partea
superioară a gâtului. Se întâlneşte în Delta Dunării şi Nistrului. A fost
introdus în Cartea Roşie.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
41/138
11
Familia Cormoranii (Phalacrocoracidae )
Din această familie fac parte păsărimarine şi de apă dulce răspândite pe toate
continentele. Plonjează excelent. Au ciocul
încovoiat în formă de cârlig. Picioarele sunt
deplasate spre posterior, astfel încât poziţia
corpului pe uscat este verticală. Penajul este
negru cu un luciu metalic pronunţat. Sub apă
înoată numai cu ajutorul picioarelor. În timpul
plonjărilor penajul se udă, de aceea ei deseori
stau pe mal sau pe copacii din apropiere cu aripile întinse lateral pentru a-
şi usca penajul. De pe apă îşi i-au zborul greoi, săvârşind o alergare
îndelungată. Zboară într-o linie unul după altul. Deseori, formează coloniienorme (până la zeci de mii de indivizi). Cuiburile sunt amenajate pe
copaci, stănci sau în stufării. Puii sunt de tip nidicol, născându-se golaşi şi
orbi. Aproximativ după o lună părăsesc cuibul şi încep a zbura. Hrana de
bază este peştele. În China sunt folosiţi de către băştinaşi pentru pescuit.
Pe gât se fixează un inel care nu-i permite să înghită peştele prins.
Cormoranul este legat de luntre printr-o frânghie. Astfel, peştele prins de
cormoran este luat de pescar.
În Moldova se întâlnesc 2
specii de cormorani: Cormoranul
mare ( Phalacrocorax carbo) şi
Cormoranul mic ( Phalacrocorax
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
42/138
12
pygmaeus). Cormoranul mare cântăreşte aproximativ 3 kg. Culoarea este
neagră-metalică. În perioada de reproducere de cap apar pene albe.
Maturitatea sexuală este atinsă în al treilea an de viaţă. Coloniile suntmixte, fiind formate atât din păsări adulte cât şi tinere. Cuiburile sunt
amenajate pe copaci, de care se folosesc mai mulţi ani la rând. Depun până
la cinci ouă. Clocitul durează 24 zile. Puii părăsesc cuibul după 7
săptămâni. Se hrănesc exclusiv cu peşti.
Cormoranul mic cântăreşte 800 g. Se deosebeşte de cel mare prin
culoarea abdomenului, care este mai pestriţă. Biologia este asemănătoare
cu ce a cormoranului mare. Deseori în colonii se întâlnesc concomitent
ambele specii.
Familia 3. Fregatele (Fregatidae )
Fregatele sunt păsări de talie
mare, cu o masă a corpului de 1,3-
1,8 kg. Anvergura aripilor atinge 2
m, coada este bifurcată. Coloraţia
este neagră cu luciu metalic. Pieptul
şi parţial gâtul pe partea ventrală sun
albe sau roz. Fregatele sunt
zburătoare excelente, deseori planând la o înălţime mare. Periodic
efectuează picaje rapide pentru dobândirea hranei. În procesul de
dobândire a hranei, deseori, purced la ”piraterie” atacând alte păsări
(pelicani, pescăruşi, cormorani) ce se întorc de la pescuit. Se nutresc şi cu
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
43/138
13
peşti pe care îi prind din zbor deasupra valurilor. Ca reprezentant poate fi
menţionat Fregata mică ( Fregata minor ), care populează regiunile
tropicale ale oceanului Pacific şi Atlantic.
Ciconifomele sunt păsări de baltă: trăiesc pe lângă bazinele
acvatice. Cu toate acestea, ciconiformele nu pot înota sau plonja.
Picioarele şi degetele sunt lungi, lipsite de membrana interdigitală. Gâtul şi
ciocul, la fel sunt lungi. Toate acestea sunt adaptări morfofiziologice
pentru viaţa acvatică de baltă. Având picioarele lungi, păsările pot intra în
apă la o adâncime de 30-40 cm, iar ciocul lung le permite să prindă hrana
nu numai de la suprafaţă, dar şi din apă sau mâl. Picioarele lungi se
datorează alungirii şi concreşterii oaselor tarsului şi metatarsului. Coadaacestor păsări este scurtă şi rotunjită. Ciconiformele sunt răspândite pe
toate continentele cu excepţia Antartidei.
Ordinul cuprinde multe specii, genuri şi familii. În cadrul acestei
lucrări vor fi analizate doar 3 familii: Ciconidele (Ciconidae), Stârcii
( Ardeidae) şi Ibişii (Threskiornithidae).
Familia Ciconide (Ciconidae ).
Din această familie fac parte cele mai mari păsări ale ordinului,
cum ar fi Cocostârcul alb (Ciconia ciconia), care este şi una din cele mai
larg răspândite şi populare păsări. De numele lui sunt legate multe
ORDINUL CICONIFORMELE (CICONIIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
44/138
14
superstiţii şi legende. Drept dovadă celor spuse mai sus, este Cocostârcul
alb cu un strugure de poamă în cioc de pe emblemele şi etichetele sticlelor
de vin şi coniac ale Moldovei. În popor persistă părerea că cocostârcul, încazul în care este ofensat de om, poate provoca incendiul caselor.
Cocostârcul este o pasăre
mare, cu picioarele, ciocul şi gâtul
lungi. În zbor întinde gâtul înainte în
linie dreaptă. Culoarea penajului este
albă, vârfurile aripilor – negre. Ciocul
şi picioarele sunt roşii.
Cocostârcul iernează în Africa. La noi soseşte la sfârşitul lunii
martie. Masculii sosesc mai înainte, apoi femelele, care sunt de talie mai
mică. Devin maturi în al treilea an. Fac cuiburile pe acoperişul caselor, pe
copaci, pe stâlpi de telegraf. Cu toate că pot cuibări şi în locuri retrase,departe de locuinţele omului, totuşi, sunt păsări sinantrope, preferând
vecinătatea omului. Cuibăresc în acelaşi cuib mai mulţi ani la rând. Cuibul
nou este construit în 8-10 zile. Cuiburile sunt mari, deseori depăşind 1 m în
diametru. Uneori alături de primul cuib este construit şi al doilea care
serveşte pentru somn şi odihnă.
În pontă sunt de la un singur ou până la 4-5, mai rar 7. Coloraţia
ouălor este albă. Intervalul între depunerea ouălor este de 2-3 zile. Clocitul
ouălor încep după al doilea ou. Clocesc ambii părinţi, timp de 34 zile. Puii
se nasc neputincioşi, acoperiţi cu puf. Timp de 50-60 zile sunt hrăniţi de
părinţi. În raţia alimentară intră peşti, amfibieni, şopârle, rozătoare mici.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
45/138
15
Toamna (septembrie-octombrie) se adună în stoluri şi î-şi iau
zborul spre Africa. De regulă, în traseele alese, cocostârcii ocolesc mările.
Pe teritoriul Republicii Moldova situaţia ecologică variază esenţialde la o zonă la alta. Astfel, în dependenţă de zonă, efectivul numeric al
cocostârcului variază esenţial. În unele
locuri cocostârcul a dispărut complect iar în
alte numărul lor creşte. Este o specie ce
necesită să fie ocrotită.
O altă specie întâlnită, cu părere de
rău rar, pe teritoriul Republicii Moldova
este Cocostârcul negru (C. nigra). Este
puţin mai mic decât cel alb. Pentru cuibărit
preferă pădurile, pentru dobândirea hranei –
bălţi şi locuri mlăştinoase. Cuibăresc în locuri retrase, departe deconstrucţiile omeneşti. La fel ca şi cocostârcul alb, este o pasăre
monogamă. Ponta conţine 4-5, mai rar 6 ouă. Clocesc ambii părinţi timp de
o lună. La eclozare puii sunt neputincioşi şi numai abia peste 40 zile se pot
ţinea pe picioare. Zboară din cuib peste 65 zile. În raţia alimentară intră
nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, etc. Deoarece cuiburile sunt situate
în locuri retrase, părinţii sunt nevoiţi să parcurgă în zbor distanţe destul de
mari (10-12 km) până la bazinele acvatice. Migrează spre sud toamna
târziu. Efectivul numeric al Cocostârcului negru este permanentă scădere,
din care cauză sunt introduşi în Cartea Roşie. Reducerea efectivului
numeric este legat şi de micşorarea numărului de sectoare retrase necesare
pentru cuibărit.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
46/138
16
Familia Stârcii (Ardeidae )
Din această familie fac parte păsări de talie mare, mijlocie şi micăcu ciocul drept, conic, aplatizat lateral. În zbor stârcii ţin gâtul încovoiat în
formă de litera “S”. Majoritatea sunt păsări diurne. Unele sunt active mai
mult în amur sau noaptea.
Destul de obişnuiţi şi larg
răspândiţi la noi în ţară sunt Stârcul
cenuşiu ( Ardea cinerea) şi Stârcul
purpuriu ( A. purpurea). Masa
corpului atinge aproximativ 1,5-2
kg. La Stârcul cenuşiu culoarea este
predominant sură, la Stârcul
purpuriu – brună cu nuanţe roşcate. Trăiesc în colonii mici, în apropierea bazinelor acvatice. Deseori se întâlnesc în gospodăriile piscicole, unde
hrănindu-se cu peşte aduc daune considerabile. În colonii se întâlnesc
ambele specii Cuibăresc împreună pe copaci. La construirea cuibului care
are formă conică participă ambii parteneri.
Cu intervalul de 2 zile femela depune 4-6
ouă de coloare verzuie-albastră. Clocitul începe
imediat după depunerea primului ou. Clocitul
durează 26-27 zile. Puii se nasc neputincioşi,
ridicându-se pe picioare după aproximativ 16 zile.
Uneori cad din cuibar, devenind victima
animalelor răpitoare. În căutarea hranei stârcii
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
47/138
17
migrează dintr-un loc în altul. Se hrănesc cu amfibii, şopârle, şerpi, peşti,
insecte. Stârcii, hrănindu-se cu peşti infestaţi cu viermi plaţi şi servind în
calitate de gazde intermediare contribuie la răspândirea acestora dintr-un bazin acvatic în altul.
Altă specie din această
familie aste Egreta albă mare
( Egretta alba). Este de o culoare
albă. Greutatea corpului este de
aproximativ 1,5 kg. Ciocul drept de o culoare
galbenă. Se hrănesc cu amfibii, şopârle, şerpi,
peşti, insecte.
Un interes deosebit reprezintă Egreta
albă mică ( E. garzetta). Pe ceafă şi gât sunt
prezente pene filiforme alungite. Acestea sunt
renumitele ”egrete”, din care cauză specia a
suferit mult fiind pretutindeni nimicită. În 1898 numai din Venezuela au
fost exportate pene de la aproximativ un milion şi jumătate de păsări. Din
această cauză în unele localităţi egreta a dispărut. În timpul de faţă este
ocrotită prin legislaţie fiind introdusă în Cartea Roşie. Modul de viaţă este
asemănător speciilor descrise anterior. Pe lângă peşti, amfibii şi reptile,
Egreta albă mică se hrăneşte şi cu insecte, din care cauză poate fi
observată în apropierea cirezilor de vite.
Printre păsările de noapte ale acestei familii poate fi menţionat
Stârcul de noapte ( Nycticorax nytcticorax).
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
48/138
18
Stârcul de noapte se deosebeşte mult de
celelalte specii menţionate atât prin
dimensiunile mai mici cât şi prin culoareacenuşiu - suriu - verzuie. Picioarele, gâtul şi
ciocul sunt mai scurte. La formele mature pe
cap sunt prezente 2-4 pene filiforme albe. Este
activ în amurg şi noaptea. Deseori poate fi auzit
în timpul zborului după sunetele produse: “cva-
cva”.
Duce un mod de viaţă ascuns. În timpul reproducerii formează
colonii. Cuibul este construit pe copacii sau tufarii din apropierea bazinelor
acvatice. Se hrănesc cu peşti,
amfibii, insecte.
Un mod de viaţă deosebit îlare Buhaiul de baltă mare
( Botaurus stellaris). Duce o viaţă
ascunsă, poate fi observat rar, dar
este deseori auzit după sunetele
produse asemănătoare cu cele ale
vitelor cornute mari - “mu-u…”.
Din cauza coloritului pestriţ este greu de observat în stufării. În caz
de pericol ia o poziţie verticală, întinzând tot corpul şi contopindu-se cu
stufărişul. Cântăresc până la 1 kg. Cuibăresc în perechi. Sunt păsări
călătoare. La noi sosesc primăvara devreme. Cuibul îl construiesc în
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
49/138
19
desişurile de stuf. Depun 3-5, uneori 6-7 ouă. Clocitul durează 25-26 zile.
Peste 2 luni puii pot zbura. Toamna îşi iau zborul spre sud.
Buhaiul de baltă mic( Ixobrychus minutus) are greutatea
de 130-150 g. Culoarea spatelui
este predominant brună, pe burtă –
galben pal sau suriu, ciocul -
galben. Modul de viaţă şi
răspândirea este asemănătoare cu a
Buhaiului de baltă mare.
Familia 3. Ibişii (Threskiornithidae )
Familia este foarte bogată în specii, majoritatea cărora se întâlnescîn Anglia, China şi Japonia. Multe specii în Africa şi Asia se consideră
sfinte, printre care şi Threskiornis aethiopicus de la care a provenit
denumirea familiei. La noi în ţară se întâlnesc 2 specii: Lopătarul ( Platalea
leucorodia) şi Ţigănuşul ( Plegadis falcinellus).
Lopătarul se deosebeşte de celelalte ciconiiforme prin forma plată
a ciocului (de unde a şi provenit denumirea). Este de culoare albă ca
zăpada, de dimensiuni mari, la distanţa poate fi confundat cu egreta albă.
Picioarele sunt negre. Pe cap au un moţ din pene lungi. Cuibăresc
împreună cu alte specii din ciconiforme. Uneori cuibăreşte în desişurile de
stufării. Depune 3-4 ouă albe cu pete brune. Clocitul începe imediat după
depunerea primului ou. Clocirea ouălor durează aproximativ 25 zile. Peste
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
50/138
20
o lună puii trec la viaţa de sine stătătoare. Se hrănesc cu larve şi insecte
acvatice, crustacee, moluşte, peştişori mici. Pentru a dobândi hrana
lopătarii introduc ciocul în apă şi mişcă capul în diferite direcţii filtrânddiferite organisme. Sunt active ziua, în amurg, mai puţin noaptea. Este
introdus în Cartea Roşie.
A doua specie, Ţigănuşul se întâlneşte numai în delta Nistrului,
Prutului şi Dunării. Se deosebeşte de toate Principala deosebire este
culoarea roşietic - brună şi ciocul lung încovoiat în jos. Trăiesc în colonii,
în locurile mlăştinoase cu tufari şi stuf. Cuibul poate fi situat pe copaci ori
în stuf. Depun 4-5 ouă verzi-albastre. Clocesc ambii părinţi. Durata clocirii
este de 21 zile. Peste 30 zile de la eclozare puii părăsesc cuibul. Se hrănesc
cu insecte, larve, crustacee, broaşte, peştişori. Începutul migraţiilor revine
lunilor septembrie-octombrie.
Corpul acestor păsări este de dimensiunea unei gâşte, însă
picioarele foarte lungi îl înalţă destul de sus faţă de substrat. Gâtul este de
asemenea foarte lung şi încovoiat, ciocul curbat. Reprezentantul principal
este Flamingul roz ( Phoenicopterus roseus). Se întâlneşte în delta râului
Volga (Marea Caspică), în Spania, Franţa, Africa, India. În Africa deseori
formează colonii enorme, populând lacurile cu apă caustică (picioarele
sunt acoperite cu epiteliu cheratinizat). Pentru nutriţie zboară spre lacurile
cu apă dulce obişnuită, după ce se întorc din nou în lacurile cu apa
ORDINUL 5. FENICOPTERIFOMELE SAU FLAMINGII
(PHOENICOPTERIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
51/138
21
caustică. Pe insulele Caribe locuieşte Flamingul roşu ( Ph. ruber ), care este
tot atât de frumos, ca şi cel roz. În timpul reproducerii formează colonii. În
pontă sunt 1-2 ouă. Puii se nasc acoperiţi cu puf. Peste câteva zile părăsesccuibul. Pot zbura peste 60-70 zile. Se hrănesc cu crustacee, moluşte,
viermi, alge.
Din acest ordin fac parte gâştele, raţele şi lebedele. Ordinul
cuprinde păsări mari, mijlocii şi mici. Duc o viaţă acvatică. Au corpul
îndesat, acoperit cu pene şi puf. Culoarea penajului este variată, deseori se
observă dimorfismul sexual. Picioarele au membrană înotătoare
interdigitală, ciocul este plat, pe margine înzestrat cu dinţişori
cartilaginoşi. Aripile sunt ascuţite, coada – scurtă. Zborul este rapid, produc zgomot. Plutesc bine pe apă, unele se cufundă, altele plonjează
până la 40 m. Cele ce nu plonjează au gâtul lung, care este introdus în apă
în căutarea hranei.
Aceste păsări populează bazinele acvatice sărate şi cu apă dulce.
Majoritatea-s păsări călătoare. Cuibăresc mai ales în emisfera nordică.
Anseriformele sunt păsări nidifuge. Puii peste câteva ore de la naştere pot
fugi, pluti şi a se cufunda în apă. Se hrănesc cu plante.
Anseriformele sunt păsări de mare importanţă economică.
Majoritatea sunt vânate. Multe au fost domestice (gâştele şi raţele).
Ordinul se împarte în 2 familii: Palamedeelor ( Anhimidae) şi Raţelor
ORDINUL 6. ANSERIFORMELE (ANSERIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
52/138
22
( Anatidae). Unii autori consideră gâştele, lebedele şi raţele ca familii
independente: Anseridae, Cygnidae şi Anatidae.
Familia 1. Palamedeele (Anhimidae )
Din această familie fac parte păsări mari, greoaie, cu unele
caractere morfologice deosebite: picioarele sunt lungi şi n-au membrană
înotătoare. Corpul este acoperit cu puf şi pene moi. Ciocul este scurt şi
asemănător cu cel al găinilor. Pe maxilare lipsesc dinţişorii. Scheletul este
pneumatic. Zboară uşor.
Palamideele sunt răspândite în zona tropicală şi subtropicală a
Americii de Sud. Populează lacurile cu stufăriş. Nu plutesc şi nici nu
plonjează. Intră în apă atât cât le permite lungimea picioarelor. Sunt păsări
coloniale. Perioada de reproducere durează din iunie până în septembrie-octombrie. Depun aproximativ 6 ouă. Clocitul durează 44 zile. Peste
câteva zile puii părăsesc cuibul.
Familia 2. Lebedele (Cygnidae )
Una dintre cele mai mari este Lebăda cântătoare (Cygnus cygnus)care atinge în greutate 7-10 kg. Este o pasăre frumoasă şi elegantă. Are
gâtul lung, capul mic, ciocul drept şi rotunjit la capăt. Penajul este des cu
mult puf. În timpul înotului gâtul este ţinut drept, capul îndreptat înainte.
Aripile sunt strâns lipite de corp. Spinarea în profil este curbată. De pe apă
îşi ia zborul greoi, alergând mult bătând din aripi. Zboară cu gâtul întins.
Mişcările batante ale aripilor sunt rare, dar cu un zgomot specific. Pe
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
53/138
23
pământ se deplasează greoi. Este destul de atentă, se ţine la mare distanţă,
în locurile deschise. În caz de pericol îşi protejează descendenţa cu mult
curaj.Dimorfismul sexual nu se observă (culoarea ambelor sexe este
albă). Ciocul este galben oranj, picioarele – negre. Preferă bazinele mari,
cu stufării dese pe maluri. Astfel de locuri sunt delta Dunării, delta
Nistrului, lacurile Ialpug, Sasâc, Manta. Maturitatea sexuală o ating în al 4-
lea an. Sunt păsări monogame (perechile se formează pentru toată viaţa).
Cuibarele le fac în stufării la mari distanţe unul de altul. Lebedele
cântătoare sunt teritoriale (deseori între perechi au loc confruntări pentru
teritoriu). Femela depune 4-6 ouă mari de culoare albă. La clocit participă
numai femela. Masculul păzeşte teritoriul. Clocitul durează 35-40 zile. Puii
sunt nidifugi.
Lebăda cucuiată (Cygnus olor ) este ceva mai mare decât ceacântătoare (8-13 kg.) Spre deosebire de Cygnus cygnus, în timpul înotului
ţine gâtul încovoiat în formă de litera “S”, capul şi ciocul sunt îndreptate în
jos, spre apă. Produce un sunet şuierător, După modul de viaţă şi biologie,
are mult comun cu Lebăda cântătoare.
Lebăda neagră (Cygnus atratus) este răspândită mai mult în
Australia. Uşor se adaptează la condiţiile antropogene. Poate fi
domesticită. Este o specie decorativă, des întâlnită în parcurile europene.
Este de culoare neagră, numai remigele sunt albe, coada este
scurtă, gâtul lung şi un cap mic. Înoată graţios, dar şi mai elegant arată în
timpul zborului, când penele albe ale aripilor se evidenţiază clar pe fonul
celor negre.
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
54/138
24
Familia 3. Gâştele (Anseridae)
Cuprinde păsări mari, adaptate la modul acvatic de viaţă. Înoată bine în apă, dar nu plonjează. Degetele picioarelor sunt dotate cu
membrană înotătoare.
Reprezentantul tipic al familiei este Gâsca sură ( Anser anser ) –
strămoşul gâştelor noastre domestice. Strămoşul gâştelor chineze, la care
ciocul este negru, se consideră specia Anser cygnoides.
Gâsca sură este o pasăre mare – cântăreşte 4-6 kg. Corpul ei este
îndesat, acoperit cu puf şi pene bine dezvoltate, gâtul e comparativ lung,
capul – mic, ciocul plat înzestrat cu dinţişori pe margine. Pe uscat se ţine
bine pe picioare şi aleargă repede. Pluteşte excelent pe apă. Gâştele sunt
păsări puternice şi viteze. Masculul, în caz de atac, se apară cu vitejie de
câinii-vânători. Zborul este rapid cu toate că din aripi bat rar.După culoare seamănă cu gâştele domestice: spinarea este sură-
cafenie, trecând în cenuşiu. Penele subcodale sunt albe, ciocul este puţin
roz, picioarele – roşietice. Femela este mai mică decât masculul.
Gâsca sură este pasăre călătoare. Iernează în Africa, India, Iran.
Primăvara devreme (aprilie) soseşte la noi şi trecând în zbor ajunge la
nord, în tundră. Colonii nu prea mari rămân şi la noi în delta Nistrului,
Prutului şi Dunării. Preferă locurile din sudul Basarabiei, lagunele sărate
ale Mării Negre, în deosebi lacul Sasâc. În timpul zborului transcontinental
se aranjează în formă de unghi.
În locurile de reproducere are loc împerecherea. Cuibarul îl
construieşte femela, depune 4-10 ouă, cloceşte numai femela, masculul
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
55/138
25
păzeşte teritoriul. Durata clocitului este de 28 zile. Puii pot părăsi cuibarul
peste câteva ore: însoţesc mama care pluteşte pe apă. Cresc repede: în două
luni ating dimensiunile părinţilor. În căutarea hranei stolurile de gâştezboară de la un bazin la altul. După caracterul nutriţiei gâştele sunt
erbivore. Se hrănesc cu lăstarii plantelor acvatice şi cu iarba din jurul
bazinelor, uneori pasc culturile cerealiere.
Altă specie este Ancer fabalis, cântăreşte 2,7-4,5 kg. După modul
de viaţă este mai terestră decât gâsca sură. Se deplasează destul de bine pe
uscat. Pe apă se ţine bine şi înoată uşor. Este mai întunecată la culoare,
ciocul este negru. Populează bazinele acvatice din zonele silvice.
Din această familie mai fac parte şi speciile A. albifrons, A.
cygnoides, A. Canadicus. Biologia speciilor menţionate este asemănătoare
cu a gâştei sure. Pot fi menţionate şi gâştele de talie mai mică, cum ar fi
Branta ruficolis, B. leucopsis, B. canadensis şi altele.
Familia 4. Raţele (Anatidae )
Cuprinde păsări de talie mijlocie şi mică, la care picioarele sunt
mici, acoperite cu scuturi cornificate. Gâtul este scurt, capul mic. Culoarea
este variată. La multe specii pe aripi se află nişte pene colorate ce formează
aşa numita “oglinjoară”. Dimorfismul sexual este bine pronunţat. Masculul
este mai mare şi mai colorat.
Reprezentantul principal este Raţa obişnuită ( Anas platyrhynchos)
– strămoşul raţelor domestice. Raţa sălbatică cântăreşte aproximativ 1 – 2
kg, bine înoată, dar nu plonjează. Fiind rănită sau urmărită se cufundă şi
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
56/138
26
plonjează la distanţe relativ mari (până la zeci de metri). Pe pământ se
mişcă greoi. Zboară repede, dând des din aripi, produce un sunet şuierător
de pe apă îşi i-au uşor zborul.Masculul are o culoare variată, capul şi gâtul sunt albastre –
verzui, pe gât au un inel alb, partea dorsală – cafeine, penele caudale –
negre, guşa neagră-cafenie, abdomenul este sur pestriţ. Câteva pene
caudale sunt răsucite. Pe aripi au oglinjoară albastră-violetă. Femela are
culoare mai modestă; cafenie-surie cu pete mărunte. Oglinjoara are aceiaşi
culoarea asemeni masculului. Populează cele mai diferite bazine, cu locuri
retrase.
Este pasăre călătoare: iernează în regiunile calde ale Europei, Asiei
şi Africii. În regiunile noastre soseşte primăvara devreme. La momentul
sosirii perechile sunt deja formate. În unele cazuri în stolurile migratoare
se află mai mulţi masculi. În acest caz, în perioada de reproducere, întremasculi au loc confruntări pentru cucerirea femelelor. Sunt cunoscute
cazuri când masculii se încrucişau cu alte specii de raţe.
Jocurile nupţiale sunt o parte indespensabilă în procesul de
reproducere. Masculul cufundă capul în apă, scoţându-l repede, apoi se
ridică pe membrele posterioare ţinând corpul vertical şi bătând din aripi
sau se culcă pe apă întinzând gâtul înainte. Aceste mişcări sunt însoţite de
sunete stridente speciale. Locul pentru cuib, cât şi construirea acestuia este
efectuat de ambii parteneri. Pentru amenajarea cuibului sunt alese locuri
retrase. Uneori sunt folosite cuiburile stârcilor sau egretelor.
Cuibul este aşternut cu puf. Ouăle depuse se află în puf. Numărul
ouălor variază de la 6 la 16. Clocitul durează 26 zile şi este efectuat numai
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
57/138
27
de femelă. Puii se nasc cu puf. După puţin timp după eclozare puii
părăsesc cuibul urmându-şi părinţii. Cresc repede, astfel încât peste două
luni ating masa corpului de aproximativ 1 kg. Se hrănesc atât cu plante, câtşi cu animale acvatice.
Raţa sălbatică reprezintă obiectul de bază al vânatului în toate
localităţile.
Din această familie mai fac parte: Raţa pitică ( Anas creca), Raţa
fluierătoare ( Anas penelope), Raţa cârâitoare ( Anas querquedula), Raţa
pestriţă ( Anas strepera), Raţa-suliţar ( Anas acuta), Raţa de vizuină
(Tadorna tadorna), ş.a.
Un număr mare de specii fac parte şi din raţele cufundătoare.
Specific acestui grup este capacitatea acestora de a plonja şi de a parcurge
sub apă distanţe considerabile. Acestea sunt: Raţa cioc-roşu ( Netta rufina),
Raţa cap-roşu ( Aythya ferina), Raţa cu ochi albi ( Aythya nyroca) ş.a.
Ordinul cuprinde păsări de talie mare şi mijlocie. Toţi
reprezentanţii ce caracterizează prin prezenţa unui cioc puternic şi
încovoiat în forma de cârlig. La baza ciocului, în locul de deschidere a
orificiilor nazale este acoperit de o peliculă de nuanţe gălbui. Degetele
membrelor posterioare sunt puternice şi înzestrate cu gheare ascuţite. Pe
partea inferioară au nişte pernuţe care la ajută la capturarea şi menţinerea
prăzii. Ochii sunt bine dezvoltaţi, adaptaţi la focalizarea dublă a imaginii.
Astfel pasările pot percepe imagini clare de la distanţe mari.
ORDINUL 7. FALCONIFORMELE SAU PĂSĂRILE RĂPITOARE
(FALCONIFORMES )
-
8/19/2019 Suport de Curs Zoologia Vertebratelor_Carte Aves
58/138
28
Dimorfismul sexual este slab pronunţat în coloraţie. Sexele se
deosebesc numai după mărime masculii fiind mai mici decât femelele. Au
o răspândire largă pe globul pământesc. Longevitatea diferitor speciivariază între 5-15, 15-25, 25-50 sau chiar până la 70 ani. Sunt păsări
monogame. Se reproduc o dată în an sau odată la doi ani. Cuibul este
construit în vârful copacilor. Deseori sunt folosite cuiburile altor păsări.
Acelaşi cuib este folosit mai mulţi ani la rând. În pontă sunt 1-2 ouă.
Perioada de clocire este în dependenţă de specie, durând 1-2 luni. Puii
ecluzează fiind acoperiţi c