STUDIU DE CAZ

CRITICISMUL JUNIMIST

Realizatori: BOBU ADELINAIOSZA JESSICABELME LAURA KELEMEN PETRA

Prof. Coord: POP GAROFITA

Criticismul junimist se caracterizeaza deci pentru noi () prin acea atitudine central facuta din ceea ce Maiorescu a numit respectul adevarului. In numele acestuia poarta Maiorescu luptele lui impotriva poeziei neinspirate,a limbii artificiale,a falsei eruditii,a megalomaniei de toate felurile. [] Adevarul curat se infatiseaza todeauna in formele scaldate in lumina simplitatii. Stilul bombastic,conceptia confuza,eruditia haotica sunt oarecum dusmanii naturali ai Junimii. Respectul adevarului cere apoi deosebirea dintre modalitatile lui in diferite doemnii ale culturii. Tudor Vianu.

Cuprins:

A.IpotezaB.Argumentul1Junimea2Obiectivele Junimii3Sedintele junimistilor4Etapele Junimii:5Mici Traditii6Banchetul7Otrografia8Tipografia Societatii Junimea9-Eminescu la Junimea10Revista Convorbiri literare11 Rolul lui T. Maiorescu in cristalizarea criticismului junimist.12Idei estetice maioresciene13Trasaturile Junimii 14- Intemeietorii miscariiC.Concluzie

A.IPOTEZA

Rolul deosebit de important pe care societatea literara Junimea dincolo de limitele-I cunoscute- l-a jucat in promovarea culturii romane in multiple domenii de creatie a suscitat in permanenta un interes destul de mare atat din partea criticilor si istoricilor literari cat si din partea tuturor categoriilor de cititori.Vorbind de Junimea pomenim aproape cu orice ocazie nume ilustre ,atat de vii in constiinta acestui popor si care nu mai pot fi umbrite de nimic. Dincolo de stralucirea unui Eminescu,Creanga ,Maiorescu,Caragiale ,Slavici,Conta,Xenopol, Lambrior si atatia altii,bat la ferestrele posteritatii pentru a iesi din anonimat multi alti carturari,artisti,oameni de stiinta,pedagogi care si-au daruit o mare parte din viata si activitatea lor implinirii idealurilor cu care Junimea a plecat sa infrunte veacurile.Curentul cultural promovat de societatea ieseana Junimea,se manifesta incepand cu anul 1863, timp de un sfert de secol,ca o miscare de modernizare profunda si de aplicare frecventa a spiritului critic. Junimea e mai presus de toate o grupare de oameni eminenti care au beneficiat din plin de luminile veacului lor,ale Europei,intelectuali creatori de puncte de vedere,spirite independente unite printr-o aceeasi dorinta de a contribui la inaltarea culturii nationale.Generatia pasoptista a fost prima care si-a propus sa reduca diferenta enorma care separa,in acel moment,cultura romana de cea europeana. In acest context,contributia lui Mihail Kogalniceanu si programul sau cultural,schitat Introductie din revista Dacia literara,sunt capitale. Modernizarea rapida a societatii romanesti s-a facut insa fara necesarul spirit critic,singurul capabil sa discerne intre ce era si imitatia superficiala a modelelor apusene. Va reveni, asadar,generatiei urmatoare,junimiste, obligatia de a trasa delimitarea intre noutatile cu adevarat fertile si imitatia. In fond,Junimea reprezinta in cultura noastra momentul consolidator,al verificarii si al corectarii din mers a procesului,moment absolut necesar si firesc,care a luat insa in ochii multora caracterul unei relatii violente venita din tabara spiritului conservator,cand de fapt privita obiectiv- actiunea ei se inscrie in limitele unei interventii foarte energice pentru ca procesul inceput sa poate beneficia mai devreme sau mai tarziu de conditii de desfasurare prielnice. Astfel de corectari din mers sunt toate actiunile pozitive ale Junimii, incepand de la initiativele in domeniul mai larg al politicii culturale(scoala,reforma institutiilor etc),continuand cu cele din domeniul limbii,stiintei si literaturii,si pana la atitudinea fata de conditia scriitorului, a omului de cultura in general.

A. ARGUMENTAREA

1.JUNIMEA

[] Junimea din Iasi a fost si acum putem vorbi de ea ca de un lucru trecut o adunare privata de iubitori ai literaturii si ai stiintei,de iubitori sinceri. Din intamplare,cei dintai membrii ai ei s-au gasit a fi inzestrati cu cunostinte destul de felurite,fiecare dupa studiile si dupa gusturile sale,incat sa se poata completa unii pe altii si totodata sa se poata intelege. Discutiile cele mai animate,insa fara nici un amestec de interese personale,i-au apropiat si i-au imprietenit,atragand incetul cu incetul pe multi altii,a caror dispozitie de spirit ii facea accesibil la asemenea cercetari adeseori abstracte.Multi memrii ai Junimii cred ca sociatatea lor dateaza din toamna anului 1863 insa aceasta nu poate fi,de vreme ce eu,unul din cei cinci fondatori,m-am intors din strainatate in Iasi,dupa savarsirea studiilor, in seara de 25 octombrie 1863,iat T. Maiorescu,altul dintre fondatori, plecase cu o zi inainte din Iasi la Berlin,si amandoi ne-am incrucisat in drum la Botosani,unde petrecuram noaptea in acelasi han,fara sa ne facem cunostinta si fara macar sa ne intrevedemEu studiam dreptul,el filozofia.Am reusit apoi sa ne imprietenim incet incet,iar rezultatul a fost critic,noi reusind sa schimbam putin din lumea care era pe atunciSe facuse obicei ca dumineca dupa sfarsirea prelegerii ,Maiorescu ,Rosetti,Carp,eu(Iacob Negruzzi) si Pogor sa ne adunam la acest din urma pentru a discuta asupra prelegerii ce se tinuse. Erau o mare placere pentru noi orele acestea petrecute in discutii filozofice si literare. Pogor,Carp si Rosetti ,cari nu puteau sta altfel decat tologiti pe canapele,Maiorescu pe scaun,iar eu totdeauna,impresionat plimbandu-ma agitat prin odaie,petreceam astfel facand teorii de tot soiul.

Dupa mai multe intalniri,Theodor Rosetti ne zise de pe patul unde era culcat : Mai baieti,vreti sa va dau eu un nume fara pretentie,care sa va placa la toti,fiindca nu zice mare lucru? Vorbeste! Hai s-o botezam Junimea ,zise Theodor Rosetti. Foarte bine gasit ! strigaram cu totii. Atunci Pogor,ridicandu-se de pe canapeaua pe care se aruncase ,incepu sa cante ca un preot pe nas,si intreaba de trei ori: S-a lepadat copilul de Satana pedantismului?De trei ori raspunsarem cu totii razand: S-a lepadat. In numele Domnului,boteze-se dar Junimea! exclama Pogor,si Junimea a ramas pana in ziua de azi.

Apariia ei se datoreaz afinitii viu resimite dintre personalitile ntemeietorilor. Ea se menine apoi o perioad ndelungat prin funciunea atraciilor i respingerilor care alctuiesc caracteristica modului de a tri i a se dezvolta. Vechea deviz francez potrivit creia "Intr cine vrea, rmne cine poate" este i aceea pe care asociaia ieeana o adopt pentru sine.Desigur, nu numai instinctul vieii menine unitatea Junimii n decursul existentei ei. Asociaia dorete s-i dea o oarecare baz material i o anumit ordine sistematic a lucrrilor, ctig noi membri, se ngrijete de formarea noilor generaii i poart polemici colective. Dar peste tot ce constituie n via Junimea, produsul deliberat al voinei de a se organiza, plutete duhul unei nelegeri comune a societii, a culturii, a literaturii, iar dinti sarcin a istoricului este s-l extrag i s-l arate lucrnd n opere i oameni.

FONDAREA JUNIMII : Societatea Junimea a luat fiin la Iai n anul 1863 (La 26 martie 1863, Titu Maiorescu i scrie surorii lui: ...Am izbutit, n fine, s adun n jurul meu, ntr-o unitate, cele mai viabile elemente din Iai: Rosetti, Carp, Pogor, acum i Negruzzi ...; alctuim o societate bazat pe principii de ncetenit), din iniiativa unor tineri rentori de la studii din strintate, n frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi i Teodor Rosetti. Ei i ncep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formul masonic, junimitii, cnd vorbeau despre acest subiect, spuneau: "Originea Junimii se pierde n negura timpului".Viind vacantele de vara,ne-am imprastiat in toate partile. Eu(Iacob Negruzzi) am intovarasit familia mea la tara; Carp,Rosetti si Pogor plecara asemenea din Iasi,iar Maiorescu inchirie pe timpul verii via lui Bals de sub Copou,in care era o casa mare si comoda de locuit. Noi,voind sa stabilim o regula comuna macar pentru intrebuintarea noastra,am hotarat sa ne gandim la aceasta in timpul vacantelor si eu fusesem insarcinat in special sa infatisez la toamna viitoare un proiect complet pentru scrierea limbei noastre cu litere latine. Am primit cu multamire insarcinarea aceasta,crezand ca este o treaba usoara,insa cand am inceput a cugeta la o sistema generala,ma si incredintai cu cata greutate era impreunata stabilirea unei ortografii noua. Timp de o luna,la tara,am prelucrat un intreg proiect , insa fara vreo sistema hotarata,ci mai mult dupa fantasie si capriciu,amestecand fonetismul cu etimologismul,in mod cu totul arbitrar. (Iacob Negruzzi).

2.OBIECTIVELE Junimii

Observari critice Incercari de stabilire a unui termen comun de intelegere Teorii conduse la extreme si apoi limitate spre o aplicare mai fireasca Expuneri stientifice despre estetica,despre limba,despre scriere Raspandirea spiritului critic Originalitatea limbii si a culturii romane Crearea si impunerea valorilor nationale Educarea oamenilor prin cultura Respectarea si intelegerea culturii de catre popor Unificarea limbii romane literare

Spiritul e desigur in primul rand felul de a gandi decisive ivit in cultura noastra acum o suta de ani ,orientarea hotaratoare imprimata unei culturi ce ameninta cu stagnarea; fel de a gandi propriu si orientare noua sunt insa realitati si operatii ce tin de revizuire,de critica,si astfel spiritul e identic,aproape in totalitatea manifestarilor sale,cu acceptiunea de spirit critic junimist. De aici insa si pana la a putea vorbi de spiritul la Junimea nu-i decat un pas,dar si in acest caz formula e mai cuprinzatoare decat ingaduie sa se ghiceasca la prima vedere. Caci, spiritul acesta inseamna deopotriva guvernarea luciditatii avand de luptat cu accidentatul si echivocul,discernand cu criterii ferme esentialul de neesential,adevarul de falsitate,inseamna apoi apararea primordialitatii spiritului,sustinerea ideii si a idelului in tot ce tine de edificarea culturii,impotriva tuturor manifestarilor de meschinarie si a formelor de intinare, inseamna,in fine, dar nu pe plan secundar,conlucrarea pe baza de bucurie,creatoare de spirite si mai ales dinamitareacu spirit a prostiei,aberantei si solemnitatii interesate.Dintre manifestarile Junimii organizate cu scopul concretizarii obiectivelor amintim: Educarea publicului prin prelectiuni populare reusind sa impuna o mentalitate junimista in epoca,fara dogme si sa dezvolta spiritul oratoric pe care ii considerau o arta; Unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin,propunere exprimata prin 1860. In cest sens,Titu Maiorescu publica articolul Despre scrierea limbei romane (1866),in care sustine toate ideile junimiste privitoare la limba: ortografia sa fie fonetica,inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin,respinge etimologismul sustinut de pasoptisti,propune introducerea regulilor gramaticale. Ca urmare a eforturilor lor, Academia Romana aproba si oficializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara.Interesul pentru literatura se mainifesta inca de la infiintarea societatii si a revistei. Inca din 1865 junimistii emit ideea publicarii primei antologii de poezie romaneasca pentru scolari,iar in primul numar al revistei Convorbiri literare ,Titu Maiorescu publica studiul O cercetare critica asupra poeziei de la 1867,care se va consacra definitiv ca indrumator si critic literar. In domneniul literaturii ,privind poezia,se vorbeste despre eminescianism,este apreciat Vasile Alecsandri si pune accent pe poezia popoulara: in proza ,se remarca in mor deosebit Ioan Slavici si Ion Creanga; in dramaturgii cel mai valoros este Ion Luca Caragiale.

3.SEDINTELE JUNIMISTILOR:

In acelasi inceput de an,1864,chiar inainte de intalnirea care a stabilit programul prelectiunilor ,a avut loc si prima reuniune,asa zicand literara a societatii inca neconstituita. E vorba de reuniunea convocata de Maiorescu la locuinta sa pentru a audia traducerea lui Carp dupa Macbeth. Au fost prezenti: Maiorescu,Carp,Negruzzi,Th. Rosetti si N. Burghele. Pogor,invitat si el,nu a putut veni. Negruzzi are dreptate sa considere ca aceasta reuniune a fost intaia sedinta a Junimii. Poate ca ceea ce mai ales a contribuit ca traducerea sa castige aprobarea noastra a fost limba curat romaneasca in care e scrisa si in special lipsa neologismelor cu care mai toti autorii de pe atunci desfigurau limba noastra. Poate asemenea ca spiritual critic s-a dezvoltat mai tarziu si treptat in societatea noastra literara. Oricum ar fi,in acea seara,se poate zice ca a fost intaia sedinta a Junimii ,fara ca cei prezenti sa se fi gandit inca la infiintarea unei societati literare. Mai pe urma ne-am mai intrunit a doua oara pentru a vorbi despre prelegeri populare. Cu un an inainte,Maiorescu incepuse cursurile sale,in ultima dumineca din carnival sau in cea intai din postul mare,nu tin minte bine, in sala Bancii Moldovei,pe care directorul acestei institutii i-o pusese la dispozitie. Acum insa se hotari ca conferintele sa se faca in unul din saloanele Universitati si ca,in afara de Maiorescu,sa mai ia parte si altii dintre noi,si anume: Pogor,Carp si Rosetti. In urma intalnirilor,Junimea a instaurat un program pur nationalist de prelegeri,cu conferentiari aproape de noi,afara de dl. Negruzzi,program formulat in modul urmator:PRELECTIUNI POPULAREElemente nationale

1. Duminica 10februarie Privire Teoretica I. Negruzzi

2 .Duminica 17februarie Originea si caracterul limbii romane V.Burla

3.Duminica 24februarie Arte plastice P. Verussi

4.Duminica 3martie Limba cronicarilor si limba de astazi A. Lambrior

5.Du.minica 10martie Poezie populara G. Panu

6.Duminica 17martie Studiul istoriei G. Roju

7.Duminica 24martie Teatru St. Vargolici

8.Duminica 7aprilie Muzica populara A. Xenopol

Acest program constituia triumful junimistilor noi asupra celor vechi,izbanda ideilor nationale fata cu cele vechi ale culturii umanitare. Noi,romanii,reusiseram,in fine ca sa dam o nota nouaJunimii.O transformare in spiritul si tendintele Junimii se facuse prin introducerea de elemente noi. Terenul pe care-l capatasem am stiut sa-l aparam si in viitor,caci in1875,tot dupa propunerea noastra,programul prelegerilor fu intocmit tot in acelasi spirit si cu aceleasi elemente.In adevar,anul 1875 fiind an de zbuciumare politica pentru guvernul conservator,iar d-nii Maiorescu,Teodor Rosetti,Carp,Negruzzi fiind absorbiti cu politica,noi capataram marele success de a decide pe dl. Pogor sa tina si d-sa o conferinta in ciclul propus de noi. Tot in acel an,cu mare ce,hotarasem pe Eminescu sa debuteze, si eu,iar privirea teoretica trecu de la dl. Jaques Negruzzi la dl. Alexandru Xenopol.

Iata in adevar programul din 1875:

PRELECTIUNI POPULAREInfluente consecutive asupra poporului roman1 duminica 9februarie Privire teoretica A.D Xenopol

2duminica 16februarie Bizantinii P. Verusii

3duminica 23februarie Slavonii G. Panu

4duminica 2martie Turcii A. Lambrior

5duminica 9martie Polonii St. Vargolici

6duminica 16martie Fanariotii V. Pogor

7duminica 23martie Austriacii A.D Xenopol

8duminica 30martie Francezii I.C. Negruzzi

9duminica 6aprilie Germanii M.Eminescu

Este un proverb: Cand mata nu e acasa Soarecii joaca pe masaCam asa eram ajunseram si noi,soarecii. Noi formam majoritatea la Junimea.,noi emiteam teorii noi,noi discutam,elemental vechi era reprezentat prin dl. Pogor,care era foarte schimbator in parerile sale. Numai dl. Negruzzi pastra sfanta traditie,insa se hotara din cand in cand sa se sacrifice noilor tendinte[].

Sara de vineri fusese hotarata pentru intrunirile noastre,zicand Pogor ca literature ca si artele frumoase nu se pot face decat in ziua Venerii. Sedintele noastre se tineau intr-o saptamana la Maiorescu ,in casa din fundul curtii Trei Ierarhilor ,in care se mutase,si in vinerea saptamanei viitoare in casa lui Pogor. Societatea fiind acum destul de numeroasa,cea intai idee care se prezenta in mod logic era aceea a unei organizari durabile.Insa aceasta organizare dadu loc la multe discutiuni. O dezordine placuta si spiritual domnea totdeauna la sedintele Junimii ,fiecare vorbea ce-i placea si tonul dogmatic nu era uzat decat in discutiile si chestiile de critica si estetica,incolo libertate complecta.De aceea,cand cineva venea pentru prima oara la Junimea era displacut surprins,fiindca se astepta la ceva si gasea altceva. Se astepta ca sa vada o societate literara grava,cu statute,president si viceprezidenti,fiecare luand cuvantul dupa numarul inscrierii. Si,cand colo,ce vedea? Vedea la prima ochire o societate aproape de nebuni,fiindca veselia,rasul,glumele erau aproape in permanenta,iar membrii se tratau intre ei cu cea mai mare familiaritate. Aceasta impresiune a avut-o si raposatul Paucescu,cand intamplator a venit intr-o seara la Junimea. Paucescu,luand cuvantul serios si ganditor,cu mare ce,zeflemistii au putut anevoie sa pastreze o figura cuviincioasa. Acest lucru l- a cam simtit Paucescu,si mai tarziu mi-a exprimat mie mirarea.Indata insa ce cineva frecventa Junimeasi se deprindea cu acest gen liber si fara rezerva al societatii se convingea ca sub forma usoara si glumeata se spuneau lucruri foarte serioase si ca nu stiu daca a existat in tara vreo societate literata cu un fond mai serios[] (G.Panu)In toamna lui 1865,cand Junimea a inceput sa functioneze saptamanal societatea numara vreo douazeci si opt de persoane.Spre 1868 efectivul crescuse la vreo 35 de personae ,iad dupa 1872 depasea cincizeci de persoane. La sedinta din 11 februarie 1872,tinuta de mentorul Titu Maiorescu s-au afirmat nouasprezece participanti. Dupa mai multe intalniri s-a stabilit cine era cu adevarat membru al Junimii. Familiaritatea cu care se tratau reciproc l-a ajutat pe Vasile Pogor sa le dea tuturor cate o porecla. Astfel, Titu Maiorescu era Centrala,el insusi Biblioteca contemporana sau simplu Ramir, Iacob Negruzzi era carul cu minciunile,Panucapul rautatilor,Dl Caragiani Binehranitul Caragiani, CreangaBardahanosul Creanga,XenopolBonne a tout faire,lui Burla Rata,si altii,fiecare primind o porecla dupa cum se comporta in societate.

Criticarea poeziilor in timpul Sedintelor Junimii

Autorul avea dreptul sa citeasca singur,insa multi ii incredintau acest lucru lui Titu Maiorescu,caci cetirea sa frumoasa putea sa dea scrierii o mai usoara trecere. Intai se asculta poezia toata,spre a se judeca daca impresiunea totala este buna. Apoi urma o discutie generala daca poezia era buna sau nu,daca era acceptata sau respinsa. Daca poezia era buna,si deasemenea acceptata,urma o serie de comentarii asupra ei,era discutata strofa de strofa,facandu-se tot felul de observatii asupra formei si idei. Ici rima era prea banala,dincolo ritmul era schiopcomparative neexacte,limba prozaica,limba comunase analiza fiecare cuvant,iar autorul nu avea dreptul sa spuna vreun cuvant,sa isi apere opera. Se cerea suprimarea sau scurtarea unora sau mai multe strofe,exact acelea care autorului ii placeau cel mai mult. Poezia cea adevarata nu este decat un simtamant sau o pasiune,manifestate in forma estetica. De aici rezulta ca tot ce este produs al reflectiei exclusive,politica,morala,teoriile stiintifice nu intra in sfera poeziei si orice incercare pentru aceasta a fost o eroare.Un exemplu ar fi poeziile lui Heliade,care,cu toata voiciunea inteligentei,nu arata in scrierile sale nici o inspiratiune de adevarat poet,ci numai o adunare de reflectii manierate.Recapituland acum toate concluziunile ce am incercat sa le demonstram in studiul de fata,dobandim urmatoarele idei principale asupra poeziei: Poezia cere,ca o conditie materiala e existentei ei ,imagini sensibile. Iar conditia ei ideala sunt simtaminte si pasiuni.(Titu Maiorescu).

Criticarea prozei,a nuvelelor in timpul Sedintelor Junimii

Cand nu se ceteau versuri ci scrieri in proza,precum novele, critice, deosebiri, studii,etc.,negresit ca observatiile de detaliu erau mai putine,nefiind la ele,ca la poezii,forma lucrul initial.Discutiile generale erau mult mai insemnate. Asa ca atunci cand venea Maiorescu cu vreuna din criticile sale ,de exemplu asupra poeziei romane,asupra cartii lui Barnut,,asupra poeziilor populare,etc.,totdeauna se incingea o mare dicutie in Junimeasi poate tocmai acele discutii formau partea cea mai interesanta a intrunirilor noastre. Intr-o vreme,Maiorescu adesese in Junimeaun sir de aforisme scurte,care au dat loc la atatea expuneri de teorii filozofice ,incat au ramas proverbiale. Ele se numeau in glumaanaforale,nu numai din cauza asemanarii sunetelor din cele doua cuvinte,dar mai ales fiindca se credeau mai greu de inteles decat vechile anaforale cele mai incalcite.

Dupa initiative lui Pogor,adeseori fraze din leturghii se intrebuintau in Junimea la oarecare ocaziuni. Cand era sa inceapa vreo lectura care promitea a fi mai interesanta, Pogor se punea sac ante ca un preot: Acum sa ascultam Sf.Evanghelie,de ex. A lui Schopenhauer sau a lui Conta,cetire! Creanga raspundea din coltul lui cu un glas de bas admirabil:Sa luam aminte si Pogor replica:Pace tie cetitorule!dupa care se incepea lectura si tinea pana feciorul deschidea usa aducand ceaiul. In acel moment se striga din toate partile:Usile,usile! si lectura era intrerupta.Asa se petreceau sedinteleJunimei si socot ca rareori s-a putut vedea facandu-se lucrari serioase intr-o forma asa de vesela.

4. Etapele Junimii

n activitatea societii i a revistei se contureaz distinct trei etape:Perioada 1863- 1874Prima etap, numita si "etapa iesean", se manifesta in trei directii: limba,cultura si literatura. In aceasta perioada se elaboreaza principiile sociale si estetice ale junimismului. Tot acum se impune educarea poporului prin cultura,ca factor de progress si moralitate. Interesul pentru literatura se manifesta dupa 1865 cand se avanseaza ideea alcatuirii unei analogii de poezie romaneasca pentru scolari. Aceasta i-a determinat pe junimisti sa citeasca opere mai vechi in cadrul sedintelor ,pe alea a caror texte si-au exersat spiritul critic si gustul literar. Este vremea n care Junimea provoac cele mai multe adversiti, dar i aceea n care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai Eminescu, aureola prestigiului ncepe s se formeze n jurul ei.Perioada 1874-1885ntre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care edinele din Iai se dubleaz cu cele din Bucureti, n diversele locuine ale lui Maiorescu i n cele din urm n armonioasa cas din strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a citit Fntna Blanduziei ,Despot-vod; Caragiale a citit O noapte furtunoas, aprute n aceeai perioad n Convorbiri literare mpreun cu operele lui Vasile Conta i Ion Creang. Este perioada de desvrire a direciei noi. n paginile revistei apar operele marilor clasici: Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici, precum i ale altor personaliti din primul rang n art, tiin i cultur. Este perioada de glorie absolut a revistei.Se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanica intr-un studiu din 1881,intitulat chiar Neologismele.

Perioada 1885-1944

Etapa a treia(bucuresteana) incepe din 1885 cand este mutata la Bucuresti revista Convorbiri literare si intreaga societate Junimea.Aparitia revistei se prelungeste pana in 1944,dar cu toate aceste nu va mai avea gradul de popularitate din primii douazeci de ani.

5.Mici traditii:Junimea,societate eminamente de traditie in apucaturile ei,avea mai multe cuvinte si apropuri care se intrebuintau in anumite cazuri,or ice cate ori acele cazuri de iveau. Sa vorbesc ce cateva dintre ele: Motto este bun ! De cate ori o lucrare era slaba si se tambla sa aiba si un motto,tot deauna singura critica care I se aducea consista in a se spune : Motto este bun! Faul(fara vlaga)- Societatea Junimea cu spirit eminamente la inceput german,nu putea sa nu aiba in vocabularul ei un cuvant german de intrebuintare zilnica. Cuvantul faul era intrebuintat de cate ori o lucrare,in genere o poezie sau altceva,era slabagreoaie sau de rau gust. Abea se incepea citirea ei si indata auzeai din mai multe parti: faul,faul,faul! Anecdota primeaza si porco. Junimea era o societate foarte nedisciplinata-am mai spus-o. Fiecare vorbea cand credea de cuviinta.Dar cand se citea ceva,era liniste totala. Auzeai cuvintele -Porco,Porco de la Negruzzi sau Pogor doar atunci cand doreau ca lucrarea sa fie citita in continoare.

In toamna anului 1865,cand incepe defapt sa activeze societatea din care cinci se considerau fondatori, au aderat noi personalitati: Gheorghe Racovita Vasile Alecsandri Leon Negruzzi Ioan Caragiani Dimitrie Rosetti Miron Pompiliu Alex. D. Xenopol Alex. Lambrior Mihai Eminescu Vasile Conta A.C Cuza Barbu Stefanescu

6.Banchetul

Maiorescu introduce inca in anul 1864 obiceiul pranzurilor comune care trebuiau sa contribuie la intarirea sentimentului de colegialitate intre profesori,dar care in realitate nu-si indeplise scopul. Mai multi amici petrecusera vesel impreuna ,insa in loc de colegialitate domnea intre profesori tot o mare dusmanie.Dupa infiintarea Junimii,Maiorescu lua drept pretext aniversarea societatii spre a invita pe toti membrii la o masa si propuse,intai in anul 1867 ,ca fiecare sa aduca o mica scriere comica ori satirica pentru acea ocaziuneAsa de mult a prins aceasta chiar de la intaiul banchet al Junimii,incat am repetat-o si in anii urmatori,pana cand cu vremea s-a facut un obicei: cand ziceai aniversara,ziceai banchet,si cand ziceai banchet,luare in ras reciproca.Toate scrierile aduse la aniversari se pastrau intr-un al doilea dosar aj Junimii,Dosarul aniversarilor ,care astazi nu mai este,pentru ca Pogor ori l-a uitat,ori l-a pierdut. Invitatia era urmatoarea:

PENTRU 24 OCTOMBRIE 1876Desi paraponisitiSi din buget izgonitiJunimistii numerosiSe aduna tot voiosiPentru a 13-a oaraLa a lor aniversara Vin amice,asadar,Sa ne treaca-acest pahar,Lasa pofta ti-o trimitTot eu, Cel obisnuit.

Sau : BENCHETUCare va gasi locu sambata in 14 brumariu an. Cur.,cu acea indigetare cumca va solvi cu propriele sale spese consumarea solida si liquida. Asecurandu-ve de recunoscentiune si incheiandu in sperare ca modesta-ne poftire va fi bine imbratisiata de onorat d-voastra,inchinam cu strigatul ferbinte de : Sa traiasca! Din siedinitia Societatii social literaria Junimea in brumar 1881.Sinceru Stimatoru,NugrutiuNotaru coresp. Eternu[] Dar sa ma intorc la banchetu nostru. Intre 11 si 12 noaptea,toata Junimea navalea in sala pranzului si se asaza dupa voie. Nici un loc de onoare ori rezervat,nici o deosebire intre junimisti batrani si tineri ,fundatori,caracuda si cei noua,junimisti de bastina ,mai noi,sau numai invitati toti se asazau dupa placul lor,unde voiau si cum voiau. Pogor ,desi nu bea niciodata vin,precum am mai spus,se inveselea prin simpla imprejurare ca se gasea la masa si rupea gheata obisnuit de cum incepea sa manance. Insa,adevarata veselie se arata abea cu sampania. Atunci era momentul cand secretarul perpetuu trebuia sa ceara cuvantul pentru a-si face discursul traditional intru laudele societatii si a membrilor ei.Dupa anul 1869 nu ne intalneam decat in hotelurile cele mai luxoase de la Iasi.

7.Ortografia

Maiorescu si mai ales eu (Iacob Negruzzi)tineam ca sa ne intemeiem societatea pe oarecare statute scrise.Desigur ca si Carp ne-ar fi sprijinit in aceasta parere,daca ar fi fost inca in Iasi. Insa el se asazase acum la Bucuresti,unde fusese numit audidor la consiliu de stat. Cel mai aprig adversar al nostru in aceasta privinta era Pogor. El nici nu voia sa auda vorbindu-se de statute,de forme, de drepturi si indatoriri stabilite in articolele hotarate si in incheieri votate,scrise si subscrise. El nu voia nimic,absolut nimic.Acestia doreau ca scrierea sa fie doar in latina: Noi,voind sa stabilim o regula comuna macar pentru intrebuintarea noastra,am hotarat sa ne gandim la aceasta in timpul vacantelor si eu fusesem insarcinat in special sa infatisez la toamna viitoare un proiect complet pentru scrierea limbei noastre cu litere latine.(Iacob Negruzzi).Dar odata acesta admis,cum trebuiau sa se insemneze sunetele noastre pentru ca nu se gaseau litere latina corespunzatoare? Ce era de facut cu consoanele , , , ; cu diftongele ea si oa; cu i scurt si u mut, si mai ales cu vocalele si ? Trebuie sa adoptam accente si alte semen diacritice sau nu? La conjugari si declinari pastram in scriere radacina cuvantului neschimbata,sau mergem dupa pronuntare? Tineam sama de etimologia latina si pana la ce punct?Toate aceste intrebari si inca multe altele dadura loc la lungi discutiuni,intru inceput fara confuze.Ortografia Junimii,dupa cum se numea sistema propusa de Maiorescu in cartea sa Despre scrierea limbii romanese primii de membrii societatii noastre afara de Pogor,care nu s-a putut familiariza niciodata cu dansa. Ortografia Junimii a fost cel dintai mare success al societatii. Mai tarziu au venit si altele,dar toate numai in urma a lungi polemice si lupte ce am purtat(Iacob Negruzzi).Ortografia Junimii a fost cel dintai mare moment al societatii (Iacob Negruzzi)

8.TIPOGRAFIA SOCIETATII Junimea

[] O intrebare ce trebuia sa ni se prezente in mod natural era de a sti care va fi intaia carte ce vom tipari si cu care vom incepe editiunile societatii Junimea. Aruncand o privire in literature nationala si intalnind numai poezii,ca la inceputul tuturor literaturilor,ne veni ideea sa facem o alegere din poezia originale cele mai bune si sa editam o mare antologie atat pentru uzul scoalelor,cat si pentru public in de obste. De aceea ne hotaram sa facem in comun alegerea poeziilor de tiparit. In acest scop impartiram intre noi pe poetii romani; Am inceput,daca nu ma insal,cu o poezie a lui Bolintineanu,pe care toti din copilarie ne deprinsesem a o crede foarte frumoasa. Abea cetita,Pogor o declara rea si imposibila de primit in antologie,caci cartea noastra aveau scopul sa cuprinda numai bucati de acele ce puteau sluji drept model si ca forma si ca fond poetic.Maiorescu se puse sa cugete asupra acestui subiect si deveni o parte din tratatul sau. Despre poezia romana care mai tarziu a facut un efect asa de mare si a pus de la inceput peceta originalitatii pe revista Convorbiri literare .Poeti de Bolliac,M omuleanu,Stamati si alti asemanati,de ale caror merite literare se facuse mult zvon in public si in presa,nici putura dobandi gratia de a introduce o singura bucata de versuri in antologia noastra. Din tot Muresanu abea scapa cunoscuta poezie patrioticaDesteapta-te romane Mai intai ,spre uimirea noastra,ne-am convins de mare saracie a literaturii nationale,de care nu aveam nici idee,fiind dreapta masura si dreapta judecata intunecate prin laudele ce scriitorii nostrii is aduceau unii altora reciproc. Critica lipsea pe atunci cu desavarsire si se poate zice,fara nicio indoiala,ca ea a fost introdusa in mod stiintific de publicatiile societatiiJunimea,in special prin scrierile lui Maiorescu,care au avut un efect adanc si purificator pentru literature romana. In zilele de acum am ajuns la extremul contrar. Azi nimeni nu mai lauda si toti scriitorasii de prin jurnale scriu critice.In toata Romania nu aparea atunci nici o singura foaie literara. Revista romana,create de Odobescu in Bucuresti,incetase de mult,ca si Romania literara din Iasi,ce traise aproape un an. Ai fi crezut ca in intreaga Romania,de curand unita,nu era nici destula inteligenta,nici destul interes pentru ca sa poata trai macar o singura publicatie literara cat de mica,si apasatii nostrii compatrioti din Transilvania si chiar in Bucovina ne intreceau intretinand micul lor cerc macar cate un organ,oricat de neinsemnat ar fi fost,pentru a dovedi ca miscarea intelectuala nu-i tinsa cu totul in poporul roman. Aceasta era situatia in Romania,ea era mult mai rea de cat fusese vreodata de la desteptarea noastra,si o schimbare oarecare trebuia sa vie. In orasul Iasi se gaseau pe atunci destui barbati luminati ca sa provoace ei in privinta aceasta o desmortire a spiritelor prin o puternica zguduire. (Iacob Negruzzi).

9. Eminescu la Junimea[] S-a nimerit ca tocmai cand aveam sa le scriu acestea s-a format in Romania Mare un mare minister,in care mai multi ziaristi s-au ridicat la suprafata in viata nationala romaneasca. In acelasi timp,s-au facut daraveri de milioane,fie infiintandu-se,fie punandu-se in vanzare ziare mai mult ori mai putin populare.Pe timpul cand traia Eminescu,ziaristul si scriitorul in genere erau un fel de oameni fara de rost,care nu stiau sa se foloseasca de darurile firesti cu care au fost inzestrati. Mai era apoi sic a Eminescu inca din timpul copilariei se-ndrumase a-si petrece zilele in singuratate.Ii placea,fara indoiala sa steie de vorba cu cei ce ii cautau societatea,fie chiar si daca acestia nu ii erau simpatico,dar cele mai frumoase clipe ale vietii sale tot numai singur le-a petrecut.In timpul anilor petrecuti la Bucuresti nu avem deci sa-l cautam prin saloane,prin cluburi,pe la serate,nici chiar prin cafenele. Daca se-ntampla cateodata sa se rataceasca unde era lume multa ,el era tot mai mult singur,un fel de om ratacit printer ceilalti. Centrul vietii lui sociale erau intrunirile literare ale Junimii,de la care nu lipsea niciodata.S-a zis adeseori ca Junimea era o societate de admiratiune mutual. Eminescu,fara indoiala,nu era admirator al tuturor celor socotiti ca facand parte din Junimea,dar ii cunostea din temei pe toti,era dumirit atat asupra pacatelor,cat si asupra bunelor insusiri ale fiecaruia dintre dansii si avea o slabiciune oarecum copilareasca pentru orisicare,potrivit cu felul sau de a fi. Pentru dansul,Junimea era o banda,un fel de orchestra,in care chiar sic el mai slab muzicant era un adevarat maestru in ceea ce priveste instrumentul lui. De sine se-telege ca adevarata Junime era la Iasi,si junimistilor din Bucuresti le zicea junimisti in partibus infidelium(din partile necredinciosilor). Tocmai de aceea el era oarecum secretar: nu vedea bucuros intrunirile Junimiipe aceia pe care nu-I socotea junimisti. Nu insa numai el avea slabiciune pentru junimisti. Si junimistii adevarati aveau toti o slabiciune pentru dansul. Cand cetea el vreuna dintre scrierile sale era o adevarata sarbatoare. El cetea deslusit si cu un glas foarte placut nu numai scrierile sale,ci si ale altora. Cetitori ascultati cu multa placer mai erau Maiorescu si Caragiale,care adeseori era un adevarat maestro un abimarea (doborarea)scrierilor care nu-I placeau.El de asemenea era bun cetitor si,cetind,dadea pe fata multa pricepere in ceea ce priveste tehnica scrierii. Desi poeziile lui sunt pe ici,pe colo impestritate cu neajunsuri in ceea ce priveste fie ritmul,fie rima,fie alegerea,intrebuintarea or asezarea verbelor,el isi dadea seama despre acestia si,cetind se uita cu un fel de viclenie la Caragiale si Eminescu,singurii care incumetau a-I face critica. Adeseori le zicea in gluma:-Faceti ca sic and nu v-ati fi dand seama,caci ceilalti nun-teleg.La Bucuresti,intrunirile literare se tineau la T. Maiorescu ,mai rar la T. Rosetti ,in cateva randuri la Paucescu. Dintre junimistii de la Bucuresti, Titu,conu Toderita,Jaques si excelentaerau aceia pe care-I punea mai presus in gandul sau.Afara de Junimea ,Eminescu avea numai de tot putini prieteni in adevaratul sens al cuvantului[].(Ioan Slavici,Amintiri,1924).

10.REVSITA CONVORBIRI LITERARE

Iacob Negruzzi Mihai Eminescu TheodorRosetti

Titu Maiorescu Petre P. Carp

CONVORBIRI LITERARE

[] Nu stiu daca toate persoanele inseminate mai sus erau prezente la o sedinta ce se tine in casa lui Pogor pe la inceputul lui ianuarie 1867,de care am sa vorbesc,dar stiu ca adunarea era numeroasa. Maiorescu veni in acea seara cu o propunere care plutea de catava vreme in mintea multora din noi si era foarte naturala in starea in care se gasea societatea. In adevar,cateodata se citea la adunarileJunimii vreo poezie originala sau tradusa,discutiile noastre daduse lui Maiorescu ocaziunea sa scrie cateva studii si critici intinse,pe care ni le cominucare erau sa ramaie aceste cunoscute numai in cercul nostrum restrans?De aceea cand Maiorescu isi arata parerea ca ar fi bine sa deschidem un mic jurnal literar in care s-ar tipari scrierile cetite si aprobate de societate,si in care sa putem rezuma o parte din discutiile noastre ce prezentau un interes general,toata lumea primi fara lungi dezbateri propunerea sa. Pogor,entuziast pentru orice inovatii,proclama absoluta necesitate a unei reviste si isi freca manele cu placere gandind la polemicele literare la care viitoarea noastra publicatie ar putea da loc.

Doua intrebari de nascura atunci: I,cum se va numi acest copil al Junimii si capoi cine va fi directorul lui-caci de greutati materiale nu aveam a ne teme,o tipografie noua si complecta ne sta la dispozitie. Dupa obiceiul Junimii de a se ocupa mai intai pe larg si pe intins,cu mare cearta si zvon,de ceea ce este secundar si de a hotari apoi rapede lucrurile principale,la inceput se puse in discutii numele jurnalului,care in definitive era destul de indiferent. Dupa ce mai multe propuneri,una mai ciudata decat alta,se facura si se respinsera,eu(Iacob Negruzzi) zisei din coltul meu : -Poate o denumire potrivita ar fi Convorbiri literare.. -Bravo,raspunse Pogor de departe. Convorbiri literare nu zice nimic.Aceasta nu angajeaza la nimic! Admis!-Primesc si eu acest titlu ,declara Maiorescu,fiinca este fara pretentie !Dar care dintre noi ar avea sa ia asupra sa directia jurnalului ?... O tacere generala se facu si dupa cateva momente tot Maiorescu o curma,strigandu-mi in gura mare : Tu ai gasit numele,tu esti dator sa conduci treaba,fii tu redactorul !In intaiul moment imi trecura prin minte o multime de cause pentru care vream sa refuz:succesul jurnalului putea fi indoielnic,directiunea putea sa imi dea multa munca si bataie de cap.Alegerea lui Maiorescu se va dovedi in curand a fi excelenta. Negruzzi va conduce revista,pana la identificare cu interesele ei,timp de 28 de ani,cu o energie,cu o staruinta si un devotement egalate,in istoria culturii noastre,numai de Ibraileanu la Viata romaneasca.Cel dintai numar al Convorbirilor a aparut cu data de 1 martie 1867 si a fost expediat in toate partile. El incepe cu o introducere scrisa de Maiorescu in prezenta mea,la dansul acasa,eu am adus numai scurtul aliniat final,s-apoi am hotarat sa iscalesc eu intreaga prefata in calitate de redactor. Indata dupa aceasta vine studiul cetit de Maiorescu in Junimea,Despre poezia romana,de care am vorbit apoi o descriere de mine a galeriei de tablouri din Iasi,si,in sfarsit,un apel al societatii catre autorii romani.Este un sentiment straniu de a vedea pentru intaia oara scrierile sale tiparie si numele publicat pe coperta unei carti,si socot ca oricine trebuie sa aiba emotiuni in momentul acela.Din partea publicului cetitor pot spune ca numarul 1 al Convorbirilor literare a fost foarte bine primit. Nu I s-a facut indeobste nici o alta critica decat asupra numelui la care multi li s-a parut ciudat sau cel putin neobisnuit.Inceputul scrierii lui Maiorescu a facut bun efect chiar asupra poetilor nostrii,caci se va baga de seama ca abea cu nuraul umator incepe o critica destul de aspra cu citatii din autorii romani. Si in adevar,dupa numarul 2,ace ice s-au simtit atinsi sau suparat cu atata mai mult cu cat,precum am spus ei nu erau desprinsi la critica,ci numai la laude,si aceasta scurtatura din dulcea multumire de sine in care se leganau a trebuit in adevar sa fie foarte neplacuta.Printre colaboratori s-au numrat Mihai Eminescu, care public aici majoritatea poeziilor sale; Ion Creang, care "subpublic" primele trei pri din "Amintiri" i o serie de poveti; Ion Luca Caragiale, care "subpublic" majoritatea comediilor sale; Ioan Slavici, care public nuvele i poveti; Vasile Alecsandri, George Cobuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I. Al. Brtescu Voineti i ali scriitori reprezentativi ai vremii.Publicaia se va bucura de cel mai nalt prestigiu din literatura romn, ea impunnd, nc de la apariia, o direcie nou, modern, ntregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic i sentimentul valorii estetice.Cand peste 18 ani eu am hotarat sa ma mult la Bucuresti cu Convorbiri cu tot ,Nicu Ganea era asa de furios cu aceasta hotarare ,incat a facut orice sa ma retina in Iasi,spunand ca revista e a Junimii si nu a mea personal,dar pana la urma a cedat argumentelor mele.Vro doi ani dupa aparitia lor,Convorbirileau trecut printr-un moment foarte greu. Cativa membrii razleti ai Junimii-insa nu Societatea-se pusese sa faca politica cu multa activitate si au propus in una din intruniri ca sa contopim jurnalul literar cu unul politic ce erau pe cale sa se infiinteze. Ei voiau prin aceasta sa usureze cheltuielile si sa mareasca interesul jurnalului politic. Acestia mersese pana intru a primi doua directiuni cu totul separate una de alta,cea politica si cea literara,ba aminteau chiar de arta literara,sa si pastreze ei numele ei specialConvorbiri,numai si numai pentru a puta contopi ambele jurnale. Eu m-am opus cu toata energia la aceste propuneri,desi multora le pareau admisibile.Mai tarziu s-a vazut cat de mare dreptate am avut eu aunci,iar Convorbirile au urmat a trai atatia ani si traiesc si astazi.Al doilea moment greu pentru Convorbiri a fost acel cand s-a vandut tipografia in luna octombrie 1871. Am zis ca intreprinderea mergea foarte greu;Bernhard nu ne facea tipariturile ce era dator sa faca,nu platea chiria localului,nu mai platea nici hartia comandata din strainatate,dar isi ineca grijile si necazul in vin.Negruzzi s-a casatorit si a plcecat in calatorie,iar Maiorescu si Pogor au vandut tipografia lui Goldner,fara stirea lui. Acesta s-a suparat foarte tare si nu a mai vorbit cu Maiorescu,care la final,i-a dat dreptate.

POEZIA: - Pastelurile lui Alecsandri ( 1872- Dumbrava rosie) Piese lirice alea lui : Ivanov,Pugler,Pogor,Bodnarescu,Negruzzi 1870,debuteaza Eminescu cu poezia Venere si madona in numarul 4 din 15 aprilie,iar in nr. 12 Epigonii Traducerile in versuri din Shakespeare,Heine,Baudelaire,Goethe,Hugo

In anul 1871 debuteaza Ioan Slavici cu comedia Fata de birausi basmul Zana zorilor. Abea in anul 1875 scrie proza originala,opere Popa Tanda si Scormon. In 1872 apare nuvela lui Eminescu (Sarmanul Dionis),care publicase anterior,in anul 1870 basmul Fat frumos din lacrima,iar in 1875 Fat frumos din tei. In literatura populara se remarca Xenopol,care scrie Ceva despre literatura poporana. Lambrior,Teodorescu,Burada publica opera despre folclor. Alecsandri se afirma si in proza cu opera Calatoria in Africa. Apar operele lui Creanga Capra cu trei iezi,Punguta cu doi bani si Danila Prepeleac,opera care nu au fost asa apreciate de junimisti. De asemenea se publica nuvele,romane,piese de teatru,lucrari filozofice,istorice,jurnale de calatorii si multe opera care au ajutat la dezvoltarea societatii romanesti si care au facut ca aceasta revista sa aiba un succes maret. Dupa 1885 Convorbirile literare palesc progresiv,pierzand din importanta pe care o aveau,dupa ce timp de doua secole au avut un rol hotarator pentru istoria literaturii romane. Lovinescu apreciase ca din 1885 ciclul Junimiisi al Convorbirilor trebuie considerat ca definitiv incheiatDaca ma intorc la mine insuni(Iacob Negruzzi) vad ca ocupatiunile mele literare m-au distras de la multe altele foarte lucrative pe care le-am pus pe al doilea plan; Vad ca toata munca mea nu mi-a adus niciodata vreun profit material; nu stiu chiar de mi-a adus un profit moral,caci laudele ce mi s-au facut au fost putine,dar mustrarile foarte multe,ceea ce stiu insa este ca Convorbirile literarein 23 de ani nu mi-au dat nici un moment de parere de rau,dar multe momente multumire,si ca adesa necazurile si supararile vietei le-am putut indeparta lesne cu Convorbirile literare. Astazi de m-ar intreba cineva de vreau sa incep a trai inca odata sfertul de secol ce a trecut,poate multe din cele ce am facut nu le-as mai face a doua oara,dara fara niciun moment de stanjenire si cu draga inima m-as declara gata sa reincep a conduce Convorbirile literare.

11.Rolul lui T. Maiorescu in cristalizarea criticismului junimist.

Titu Maiorescu a fost mentorul Junimii, critic literar, eseist si filozof. Contributia lui Titu Maiorescu este foarte importanta in domeniul limbii, al literaturii, al esteticii si al filozofiei. Varietatea preocuparilor sale l-a facut pe criticul literar Nicolae Manolescu sa afirme, ca domeniul de activitate a lui Titu Maiorescu este toata cultura. Prin combaterea mediocritatii, a lipsei de talent, Titu Maiorescu a facut o necesara opera de salubrizare si ierarhizare a valorilor. El a desfasurat o activitate de indrumator al culturii si a literaturii romanesti intr-o perioada cand acestea erau amenintate de impostura si noua valoare.

I. Contributia lui Titu Maiorescu in domeniul limbii

Articole despre scrierea limbii romane (1866), Limba romana in jurnalele din Austria (1868), Betia de cuvinte (1873), Raport citit in Academia Romana asupra unui nou proiect de ortografie (1880), Neologismele (1881), Oratori, retori, limbuti (1902)

.Introducerea alfabetului latin in locul celui chirilic: Punctul nostru de plecare in stabilirea alfabetului roman. a fost regula de a scrie sonurile romane cu litera latina corespunzatoare

.Folosirea ortografiei fonetice: Fiecare cuvant se scrie cum se pronunta.

Combaterea etimologismului: Ce voieste acum etimologismul in ortografia romana ?. voieste sa ne aduca gramatica la forma cea mai etimologic pura, sa ne arunce limba cu secole inapoi.

Imbogatirea vocabularului cu neologisme: Acolo unde astazi lipseste in limba un cuvant, vom primi cuvantul intrebuintat in celelalte limbi romanice, mai ales in cea franceza . .Combaterea stricatorilor de limba:respingerea calcului lingvistic (traducerea literara a expresiilor idiomatice): Titu Maiorescu critica gazetarii care traduc cuvant cu cuvant expresii idiomatice nemtesti intraductibileridiculizarea betiei de cuvinte (verbalism, vorbarie): Cuvantul, ca si in alte mijloace de betie, e pana la un grad oarecare un stimulant al inteligentei. Consumat insa in cantitati prea mari si mai ales preparat astfel incat sa se prea eterizeze si sa-si piarda cu totul cuprinsul intuitiv al realitatii, el devine un mijloc puternic pentru ametirea inteligentei.

Parerile in domeniul limbii si-au dovedit valabilitatea. In 1880-1881 Academia romana aproba sistemul ortografic propus de Titu Maiorescu pentru intreaga tara. Astfel junimea si Titu Maiorescu au constituit un factor important al unificarii limbii romane literare moderne.

II. In domeniul literaturii

Asupra poeziei noastre populare (1868), O cercetare critica asupra poeziei noastre (1867), Directia noua in poezia si proza romana (1876), Comediile lui I.L.Caragiale (1885), Poeti si critici (1886), Eminescu si poeziile lui (1889)

Aprecierea poeziei populare Aprecierea traditiei, a inaintasilor, Vasile Alecsandri Incurajarea tinerelor talente Aprecierea operei in functia de valoarea artistica estetica Combaterea mediocritatii si a lipsei de talent Promovarea criticii literare stiintifice

In acest domeniu Titu Maiorescu a dovedit intuitie, bun gust si simt al valorilor.

Titu Maiorescu regandeste aceste idei si le nuanteaza personal. Meritul lui Titu Maiorescu este ca a elaborat o conceptie estetica spre deosebire de inaintasii sai Alecu Russo, Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu, care au exprimat pareri despre diferite probleme literare in cateva articole. Cel mai important articol in care Titu Maiorescu isi exprima conceptia estetica este O cercetare critica asupra poeziei noastre (1867). In acest articol Titu Maiorescu porneste de la deosebirea fundamentala dintre arta si stiinta:

arta, frumosul, pasiuni, emotii, sentimente exprimate intr-o forma frumoasa se adreseaza sufletului

stiinta, adevarul, idei, se adreseaza ratiunii

Pe baza acestor deosebiri si cu ajutorul celor doua elemente fundamentale ale operei literare (continutul si forma), Titu Maiorescu defineste poezia. Dupa el poezia cuprinde sentimente, pasiuni, emotii exprimate intr-o forma sensibila. Fondul nu trebuie inteles ca idee propriu-zisa, ci ca sentiment sau pasiune: Prin urmare iubirea, ura, tristetea, bucuria, desperarea, mania, etc. sunt obiecte poetice; invatatura, preceptele morale, politica, etc. sunt obiecte ale stiintei, niciodata ale artelor.Pentru Titu Maiorescu poezia este un repaus al inteligentei, care trebuie sa exprime sentimente si nu idei politice pentru ca politicul se adreseaza ratiunii si nu fanteziei.Titu Maiorescu poluleaza aici principiul autonomiei esteticului (esteticul independent de social si politic). Criticul literar N. Manolescu aduce o precizare esentiala aratand ca Titu Maiorescu nu elimina total politicul din poezie ci numai tendinta moralizatoare expresa, adica politicul si socialul insuficient transfigurat artistic. Titu Maiorescu defineste conditiunea ideala si materiala a poeziei. Conditiunea ideala cuprinde totalitatea sentimentelor, emotiilor, pasiunilor exprimate de poet. Conditiunea materiala cuprinde cuvintele, exprsiile, figurile de stil prin care poetul isi exprima sentimentele.

TITU MAIORESCU CRITICE

Pentru a fi poet trebuie sa ai talent, pentru a fi critic trebuie sa ai geniu.Multe invataminte,intre altele,ca n-ai de tras invataminte citindu-i pe critici - ce zic criticii actualitatii e intotdeauna,intr-un sens sau in altul,contrazis de criticii viitori - ca trebuie admis pana la urma ca de fapt critica este o chestiune de intuitie,ca aceasta intuitie e foarte rara si ca e imposibil de definit;ca ai simtul calitatii literare asa cum ai ureche muzicala;si ca autentic critic este acela care intr-o opera literara descopera esenta intregii literaturi,intuitiv,in opera ce o exprima;si ca vocatia literara este innascuta,congenitala,se poate sti de la inceput ca unii copii vor face stiinta sau literatura;la cinci ani Mozart asimila muzica,o descoperea in sine,o reinventa.(Claude Bonncfoy)Titu Maiorscu a fost un geniu al criticii, asa cum Eminescu a fost un geniu al poeziei lirice si I. L. Caragiale a fost un geniu al dramaturgiei, iar Ion Creanga,un geniu al povestirii umoristice.Din respect pentru Titu Maiorescu expunem opinia lui: critica este o necesitate a culturii moderne,rolul ei este de a insanatosi climatul vietii publice,de a descuraja mediocritatile,de a inlatura nulitatile,de a lovi frontal directia gresita,de a lupta impotriva neadevarului in stiinta si a uratului in arta. Critica este igiena vietii culturale,dar critica are rolul de a forma opinia publica.Altundeva societatea este destul de bine organizata pentru a se garanta [ ] respectul pentru public,respectul in care au stiut sa se tina jurnalele si curajoasa veghere a unei critici neobosite formeaza la suprafata vietii intelectuale o patura destul de puternica pentru a apasa si mentine in intunericul ce li se cuvine acele produse stricacioase In critica lui, Titu Maiorescu face despartirea domeniilor. Ca un Moise, profetul Vechiului Testament, Titu Maiorescu desparte stiinta de arta, poezia de proza, literatura de celelalte arte, poezia de critica: Criticul este din fire transparent, artistul este din fire refractar.Esenta criticului este de a fi flexibil la impresiile poetilor;esenta poetului este de a fi inflexibil in propria sa impresie. De aceea criticul trebuie sa fie nepartinitor,artistul nu poate fi decat partinitor(Titu Maiorescu Critice)Wellek si Warren in Teoria literaturii,definesc teoria,critica si istoria literaturii si relatia dintre aceste trei ramuri ale stiintei literaturii.Teoria literaturii studiaza principiile literaturii,structura si stilul operei literare,critica literara emite judecata de valoare si discerne valoare de nonvaloare. Exista judecati de valoare si judecati de ierarhizare. Critica literara asaza operele literare intr-o scara a valorilor. Istoria literaturii studiaza operele literare selectate de critica pe baza criteriilor formulate de teoria literaturii. Pe scurt,critica se ocupa de prezent,istoria studiaza trecutul,teoria studiaza principiile,criteriile. (Titu Maiorescu Critice)George Calinescu,critic genial, acrediteaza ideea criticii creatoare. Criticul este un creator esuat in constiinta. Criticul se pune in locul autorului si continua procesul creator sau comenteaza cum ar fi compus el opera. Criticul penetreaza universul operei si realizeaza un dialog,o comunicare cu autorul ei.Critica s-a diversificat in critica tematica,critica stilistica,critica estetica,critica totala.George Calinescu aplica in opera lui critica principiul estetic: criticul are datoria de a descoperi valoarea literara in opera comentata : lirismul,ironia,umorul,comicul, tragicul .Un contrazicator al lui Titu Maiorescu,socialistul Constantin Dobrogeanu Gherea,spunea ca,in opinia lui,critica trebuie sa raspunda la trei inbrebari:de unde vine opera literara,ce influenta va avea asupra cititorului,cat de sigura si vasta va fi aceasta influenta.Titu Maiorescu profeseaza o critica multilaterala : literara, stiintifica, filologica, publicistica, culturala. Spirit polemic, academic, clasic, ironic, Titu Maiorescu poarta polemici,rasunatoare in epoca, cu ardelenii latinisti si etimologisti.Poarta polemici, cu argumente, bazate pe principii cu academicienii care votau in mod administrativ legile limbii, fara a avea competenta pentru acest vot: O minoritate de specialisti se afla acolo, marea majoritate fara a-si da osteneala ca sa-si dobandeasca stiinta trebuincioasa pentru votul ce-l dau si pentru locul ce-l ocupa. Ironia este tot o forma a criticii. Maiorescu ii ironizeaza si pe academicieni: Nemtii au un proverb de batjocura: cui i-a dat Dumnezeu un post,i-a dat si mintea trebuincioasa oentru el. Nu cumva domnii de la consiliu au luat acest proverb in serios?.(T Maiorescu - Critice)Pretentia reglamentului este clar de a hotari intrebarile controversate ale limbii si ortografiei romane pe cale administrativa si de a impune hotararea sa tuturor scolarilor si profesorilor filologici, a caror chemare este in parte de a sustine acea controversa stiintifica. Subscrisi sunt Chritache Tell, membrii consiliului A. Orescu, Aaron Florian, G. Zalomit, A. Marin si D. Petrescu. Cine sunt acesti domni? Domnul Christache Tell e general, domnul Onescu e arhitect, dl. Aaron, istoric, dl. Zalomit, profesor de filozofie, pentru a nu zice filozof, dl. Marin, fizician, si Petrescu, matematician

12.Idei estetice maioresciene

TEORIA FORMELOR FARA FONDTeoria formelor fara fond: In aparenta. avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatori, avem teatru, avem chiar o constitutie. Dar in realitate toate acestea sunt productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar.Aceasta teorie cuprinde multe exagerari, dar prezinta si un aspect pozitiv in sensul ca respinge imprumuturile exagerate, neselective si imitatiile fara valoare. In realitate Titu Maiorescu si junimistii pledau pentru ridicarea fondului autohton la inaltimea formelor imprumutate. Cel care ofer o analiz a formelor fr fond ca o teorie a procesului de modernizare romneasc este Titu Maiorescu, continuat i dezvoltat de M. Eminescu. Titu Maiorescu vorbete de form fr fond: ,,Al doilea adevr, i cel mai nsemnat, de care trebuie s ne ptrundem, este acesta: forma fr fond nu numai c nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul striccioas, fiindc nimicete un mijloc puternic de cultur. i, prin urmare, vom zice: este mai bine s nu facem o coal deloc dect s facem o coal rea, mai bine s nu facem o pinacotec deloc dect s o facem lipsit de arta frumoas; mai bine s nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii i neonorai ai unei asociaiuni dect s le facem fr ca spiritul propriu de asociare s se fi manifestat cu siguran n persoanele ce o compun; mai bine s nu facem deloc academii, cu seciunile lor, cu edinele solemne, cu discursurile de recepiune, cu analele pentru elaborate dect s le facem toate aceste fr maturitatea tiinific ce singur le d raiunea de a fiFruntaul junimist menioneaz enunul ,,form fr fond, destul de rar, dar aceasta s-a impus ca una dintre cele mai populare sintagme datorit impulsului dat cu articolul n contra direciei de astzi n cultura romn, aprut ntr-o perioad de mari controverse i convulsii sociale, cnd Romnia prea neguvernabil, iar filosoful a cutat o explicaie a acestei situaiiMaiorescu susine c orice form fr fond trebuie nlturat, ntruct numai astfel se reconstruiete cultura romn incepind cu fundamentul ei.

Concepia despre formele fr fond a lui Eminescu deriv din viziunea sa organicist i evoluionist despre progres, care nu accept dezvoltarea social: se poate realiza un adevrat progres, pe care nu-l vedem i nu-l aprobm dect n dezvoltarea treptat i continu a muncii fizice i intelectuale. Cci cine zice progres nu-l poate admite dect cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptat.Pentru Eminescu, perioada de natere a formelor fr fond epoca de tranziiune este cea cuprins ntre 1848 i 1866, cnd s-au copiat masiv forme instituionale din Europa Occidental. El dezbate esena procesului de modernizare romneasc, anume acordul dintre noul organism politico-juridic de sorginte occidental i fondul romnesc. Eminescu nu vede n formele fr fond doar o simpl nepotrivire ntre instituiile de tip occidental introduse la noi i fondul autohton, ci ar reprezenta o falsificare brutal a profilului poporului romn, o contradicie ntre aceste instituii i spiritul romnesc. Despre efectele modernizrii romneti regsite n forme fr fond au scris A. D. Xenopol, Constantin Dobrogeanu Gherea , N. Iorga, Constantin Rdulescu-Motru, Constantin Stere, Garabet Ibrileanu, tefan Zeletin, Eugen Lovinescu, Mihail Manoilescu, Lucreiu Ptrcanu.

Raportul forma-continut e teoretizat in O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, articol ce constituie sistemul estetic maiorescian, urmarind stabilirea unui set de principii estetice care sa-i ghideze pe poeti si pe critici. Considerat actul de nastere a criticii romanesti, articolul nu intentioneaza sa furnizeze reguli de concepere a poeziei, ci sugestii in ceea ce priveste maniera de a o intelege si interpreta. Este structurat in doua capitole, Conditiunea materiala a poeziei, care analizeaza forma discursului liric si Conditiunea ideala a poeziei, care analizeaza continutul ideatic. Cercetarea" debuteaza cu distinctia intre valorile stiintifice, politice, care au ca scop adevarul, si valorile estetice, care au ca scop frumosul. Adevarul cuprinde idei, produse ale ratiunii, in timp ce frumosul contine idei manifestate in materie sensibila", ce izvorasc din latura afectiva. De aceea, poezia trebuie sa transmita idei, stari, "sentimente general-umane si nu evenimente politice sau stiintifice, perisabile prin natura lor. Daca pictura are ca material artistic culorile, muzica - sunetele, sculptura - lemnul sau piatra, materialul poetic e reprezentat de imaginile artistice care stabilesc corespondente intre cuvant si suflet, inducand stari de emotie, bucurie, tristete etc. Poetul trebuie sa fie original in exprimare si interpretare, pentru a evita folosirea unor figuri de stil uzate din literatura anterioara. Conditiunea ideala propune o delimitare intre universul fizic, exterior si cel sufletesc, interior. Poezia constituie o delectare estetica, in timp ce stiinta e consumatoare de energii. Prima proclama comuniunea sufleteasca, cealalta dezbina, una are continuitate in timp, a doua este momentana, ocazionala. In final se recomanda crearea unui echilibru intre continutul ideatic si numarul de cuvinte, pentru ca produsul poetic sa transmita o stare de inaltare sufleteasca, urmare a transfigurarii realitatii. Reusita poetica este asigurata de crearea unei asteptari, a unei tensiuni, rezultat al gradarii actiunii spre culminarea finala. In finalul acestei dezbateri, criticul marturiseste ca intentia sa nu este de a crea poeti, dupa cum estetica nu a creat niciodata frumosul, iar logica - adevarul. Doreste doar sa furnizeze celorlalti mijloacele necesare pentru a discerne intre talentul innascut si mediocritate, intre capodopera si imitatie.

Distinctia obiectiv-subiectiv in analizarea operei artistice, dezbatuta in articolul Poeti si critici (1886), aduce in discutie capacitatea unui scriitor de a analiza pertinent propria opera sau pe cea a unui alt autor. Punctul de plecare il constituie denigrarea lui Alecsandri de catre Barbu Stefanescu Delavrancea si Alexandru Vlahuta, scriitori pe care Titu Maiorescu ii apreciaza, de altfel, dar cu ale caror critici nu este de acord. Acest incident determina o analiza a raporturilor dintre capacitatile creatoare si cele analitice ale aceleiasi personalitati. Titu Maiorescu isi exprima cu fermitate convingerea ca intre natura poetului si natura criticului este o incompatibilitate radicala", idee sustinuta de o serie de opozitii. In primul rand, poetul este o individualitate, cu o sensibilitate aparte, care da masura originalitatii sale, conditie absolut necesara pentru statutul de poet. Criticul este insa mai putin impresionabil si mai putin individual, pentru ca analizeaza produsul individualitatii celorlalti. Poetul este refractar", inflexibil" la opiniile altor creatori si deci partinitor" (subiectiv), in timp ce criticul e transparent", flexibil" la ideile poetilor, capabil deci sa se exprime nepartinitor" (obiectiv).

Raportul etic-estetic in arta este analizat in articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale (1885), pornind de la acuzatiile de imoralitate si trivialitate care ii sunt aduse dramaturgului roman de catre un public cu un gust estetic neformat. Titu Maiorescu stabileste un set de criterii care permit evaluarea unei opere de arta, eliminand confuzia dintre valoarea etica si cea estetica a artei: originalitate prin viziunea ironica asupra societatii, inspiratie din realitatile contemporane, buna cunoastere a artei dramatice. Opera lui Caragiale nu este imorala pentru ca prezinta o lume decazuta si corupta (un limbagiu academic in gura lui Nae Ipingescu ar nimici toata lucrarea"), asa cum sculptura Venus din Milo nu este imorala pentru ca este pe jumatate nud. O opera literara perfecta este morala prin insasi perfectiunea ei, deoarece produce cititorului o inaltare impersonala", care il purifica de preocuparile egoiste cotidiene (katharsisul din tragedia antica greceasca), determinandu-l sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale".

Problematica geniului este abordata in articolul Eminescu si poeziile lui (1889). Maiorescu este criticul care il consacra pe Eminescu si ii recunoaste geniul innascut. Prima parte a articolului contureaza cel mai reusit portret moral al lui Eminescu, de un realism tulburator, conceput cu admiratie sincera fata de talentul poetului care a reusit sa influenteze radical cursul poeziei romanesti moderne printr-o deplina sincronizare cu sensibilitatea europeana si prin adaptarea limbii romane la continutul poetic superior. Pentru a face accesibila cititorilor personalitatea lui Eminescu, Titu Maiorescu realizeaza distinctia dintre eul empiric (omul) si eul artistic (creatorul), intre om si biografia sa, intre creator si critica sa, reliefand o natura complexa, contradictorie, greu de definit. Din punctul sau de vedere, poetul ignora cu desavarsire lumea materiala, cu meschinariile si constrangerile sale si traieste exclusiv in lumea ideilor generale". Viata dezordonata pe care o duce poetul si nebunia nu reprezinta, astfel, decat o inaderenta funciara la regulile unei lumi cu care e in total dezacord. Eminescu a fost un personaj si un scriitor romantic prin insasi natura sa si nu determinat de datele unei societati pe care a negat-o cu vehementa; el ar fi fost la fel indiferent de epoca in care s-ar fi nascut. Pesimist, nu a fost un nefericit, fiind mai presus de conditionarile materiale, pe care Ie-a privit cu o seninatate abstracta". A doua parte a articolului cuprinde observatii critice referitoare la forma versului eminescian, de o sonoritate aparte. Remarca manuirea perfecta a limbei materne", armonia aproape onomatopeica a versurilor", splendoarea unei rime surprinzatoare", care foloseste numele proprii sau impreunarea cu un cuvant prescurtat etc. In final exprima sintetic influenta covarsitoare pe care o are Eminescu asupra limbii si literaturii romane: literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, si forma limbei nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii romanesti".

13.Trasaturile Junimii

Tudor Vianu punea n eviden cinci serii de trsturi distincte ale junimismului:A. Spiritul filosoficB. Spiritul oratoricC. IroniaD. Spiritul criticE. Gustul pentru clasic i academic

Spiritul filosofic . Membrii sai ,sunt in cea mai mare parte oameni de idei generale si mai putin specialist in domeniile stiinteiJunimii.Este reprezentat de dorinta membrilor de a construi pe o solida baza teoretica in care aplicatiile devin doar o urmare fireasca a rationamentului.

Spiritul oratoric al junimismului impune un model in care totul, de la vestimentatie la dictie trebuia sa dovedeasca perfecta stapanire de sine, rigoare, masura. Spiritul critic este,cu siguranta,cea mai importanta caracteristica a junimistilorAcesta s-a manifestat, in primul rand prin respectul pe care il manifestau junimistii pentru adevarul istoric si studierea trecutului si prin cultivarea simplitatii. Nevoia de claritate, rigoarea, ratiunea vor fi repere permanente ale junimistilor.De asemenea,se doreste asezarea vietii politice si culturale pe baze autentice,respingandu-se formele fara fond.

Gustul junimistilor pentru clasic si academic este reprezentat de refuzul acestora de a accepat inovatiile momentullui indiferent daca acestea se numeau simbolism sau naturalism in literatura, impresionism in pictura sau muzica

Ironia este data de poreclele pe care carele aveau junimistii : Titu Maiorescu era Centrala,Vasile Pogor insusi Biblioteca contemporana sau simplu Ramir, Iacob Negruzzi era carul cu minciunile,Panucapul rautatilor,Dl Caragiani Binehranitul Caragiani, CreangaBardahanosul Creanga,XenopolBonne a tout faire,lui Burla Rata,de atmosfera care era in timpul sedintelo Junimii: Asa se petreceau sedinteleJunimei si socot ca rareori s-a putut vedea facandu-se lucrari serioase intr-o forma asa de vesela. Sau de divizia glumeata: Intra cine vrea,ramane cine poate.

Toate acestea fac din actiunea junimista un moment crucial in evolutia culturii romane,despre care Eugen Lovinesc afirma urmatoarele : Cnd o micare cultural, n afar de mortarul ctorva generaii de oameni culi, privind unitar i serios problemele vieii romneti, a dat politicei pe P. P. Carp, criticei teoretice pe T. Maiorescu, poeziei pe M. Eminescu, prozei pe I. Creang, teatrului pe I. L. Caragiale, istoriei pe A. D. Xenopol, filosofiei pe Vasile Conta acea micare nu poate fi privit dect ca un fenomen de mare nsemntate. Junimea i Convorbiri literare au avut un rol decisiv n cultura i literatura romn. Dup cum este unanim recunoscut i dup cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi i exegei ai activitii Junimii, trebuie s recunoatem c, spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n evaluarea operei de art, este imperios necesar s primeze valoarea estetic, indiferent de ideea tematic.

14.INTEMEIETORII MISCARII

Titu Maiorescu (1840 - 1917) Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova, d. 18 iunie 1917, Bucureti) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician i scriitor romn, prim-ministru al Romniei ntre 1912 i 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Romne. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fr fond, baza Junimismului politic i"piatra de fundament"pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.ntre 1846 i 1848 Titu Maiorescu este elev al colii primare din Craiova.n septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilete la Viena, unde tatl su era salariat al Ministerului de justiie. n octombrie, Titu Maiorescu este nscris n clasa I la Gimnaziul academic, anex pentru externi a Academiei Tereziene. n timpul ederii familiei sale la Viena, Titu Maiorescu urmeaz cursurile Academiei Tereziene. n aceast perioad ncepe redactarea "nsemnrilor zilnice" (inut pn n iulie 1917, n 42 de caiete aflate astzi n fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Romne i la Biblioteca Central de Stat din Bucureti), pe care le va continua pn la sfritul vieii i care constituie o preioas surs de cunoatere a omului Maiorescu. nsemnrile ni-l prezint nc din adolescen ca pe un caracter puternic, ambiios i iubitor de ordine, pasionat de cultur i dornic s se afirme prin capacitile sale intelectuale n faa colegilor austrieci, care, provenind adesea din familii aristocratice, l priveau de sus. Succesul pe care l obine n 1858 absolvind ca ef de promoie Academia Terezian reprezint o ncununare a eforturilor sale i a voinei de care dduse dovad.Titu Maiorescu este numit la direcia Institutului Vasilian din Iai, care se cereafundamental reorganizat". n vederea acestei misiuni, din nsrcinarea ministrului instruciunii publice de atunci, Alexandru Odobescu, el va pleca ntr-o cltorie documentar la Berlin, ntorcndu-se la Iai pe 4 ianuarie 1864.La 28 noiembrie obine la Paris diploma de licen n drept, cu teza"Du rgime dotal".ntors n ar la sfritul lui 1861, Titu Maiorescu este dornic s contribuie din toate puterile la nscrierea statului recent format n urma Unirii din 1859 pe fgaul unei viei culturale i politice de nivel european. n acel moment n care totul era de fcut i n care era nevoie de energii proaspete i de oameni de cultur formai n colile nalte ale apusului, Titu Maiorescu va cunoate la vrsta tinereii o ascensiune vertiginoas, greu sau aproape imposibil de conceput mai trziu: profesor universitar la 22 de ani, decan la 23 i rector la aceeai vrst, academician (membru al Societii Academice Romne) la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani. I s-a reproat lui Maiorescu faptul c n-a consacrat mai mult timp literaturii, dar, atta ct este, opera lui de critic marcheaz profund una dintre cele mai nfloritoare epoci din istoria literaturii romne: perioada marilor clasici. RolulJunimii, al lui Maiorescu nsui, este legat de creaia i impunerea n contiina publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu i alii.Moare n 1917, fiind nmormntat la Cimitirul Bellu din Bucureti.Fondarea Junimii Anii 1860au mai nsemnat pentru Maiorescu preleciunile populare (conferine asupra unor variate probleme de cultur adresate unui public destul de larg), ntemeiereaJunimiimpreun cu prietenii siI. Negruzzi,Petre P. Carp,V. PogoriTh.Rosetti, nceperea activitii de avocat, directoratul lacoala Normal Vasile LupudinIai, nfiinarea, n1867, a revisteiConvorbiri Literare.Dei perioada care a urmat Unirii din1859a reprezentat o epoc de mplinire a idealurilor paoptiste, totui unele accente se schimbaser, condiiile erau altele dect pe vremea tinereii romantice a luiHeliade Rdulescu,AlecsandrisauBlcescu. Maiorescu reprezint noua generaie, junimist, cu o nou concepie asupra vieii sociale i culturale romneti. Pe planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluii naturale, organice i temeinic pregtite, adversar alformelor fr fond, al cror rechizitoriu l face n articolul din1868,n contra direciei de astzi n cultura romn, n care condamn introducerea unor instituii imitate dup cele occidentale i crora nu le corespundea un fond adecvat n mentalitatea, creaia i nivelul de cultur al poporului romn.Titu Maiorescu, critic literarnceputurile activitii de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiai despriri de generaia anterioar. Spre deosebire de anii premergtori revoluiei de la1848, cnd o nevoie acut de literatur original l fcea peHeliade Rdulescus adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri romneti, deceniul al aptelea alsecolului XIXajunsese s cunoasc o relativ afluen de poei i prozatori, ale cror mijloace artistice erau adesea mult disproporionate fa de idealurile i de preteniile lor. Se punea acum problema unei selectri a adevratelor valori pe baza unorcriterii esteticei o asemenea sarcin i asum Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ aciunea critic judectoreasc, ntruct studiile i articolele lui nu analizeaz detaliat opera literar discutat, ci conin mai mult sentine asupra ei. Acestea se ntemeiaz pe o vast cultur, un gust artistic sigur i pe impresionante intuiii. nsui mentorul Junimii considera acest fel de critic (net afirmativ sau negativ) necesar doar acelei epoci de confuzie a valorilor, urmnd ca modalitile ei de realizare s se nuaneze mai trziu, ntr-o via literar n care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic i, implicit, vor fi fcut s sporeasc exigena publicului.Aceast oper dendrumtor, de lupttor pentru impunerea valorilor avea s-o duc Maiorescu ntreaga via, mprit ntre activitatea politic (n care avea s ajung pn la funcia de prim-ministru, dar i s piard un prieten din tineree, peP.P. Carp), universitar (ca profesor a avut i a promovat discipoli de valoarea luiC. Rdulescu-Motru,P.P. Negulescu,Pompiliu Eliadei alii), de avocat i de critic literar. I s-a reproat lui Maiorescu faptul c n-a consacrat mai mult timp literaturii, dar, atta ct este, opera lui de critic marcheaz profund una dintre cele mai nfloritoare epoci din istoria literaturii romne: perioada marilor clasici. Rolul Junimii, al lui Maiorescu nsui, este legat de creaia i impunerea n contiina publicului a unor scriitori caEminescu,Creang,Caragiale,Slavici,Duiliu Zamfirescui alii.

Iacob Negruzzi(1843-1932)

Este cel de-al doilea fiu al luiCostache Negruzzii alMariei Gane.n anul 1853 este trimis de tatl su n Germania la studii. Aici face liceul, mpreun cu fratele su Leon, iar din anul 1859 studiaz dreptul, obinnd doctoratul (1863).Revenit n ar, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iai, unde va preda pn n anul 1884 cnd, dup moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universitii din Bucureti, unde profeseaz pn n 1897, cnd a ieit la pensie.n anul 1863, mpreun cuPetre P. Carp,Titu Maiorescu,Vasile PogoriTheodor Rosetti, pune bazele societii culturale Junimea i ale revistei sale Convorbiri literare, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 - 1895). Revista i propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care s rspndeasc idei, cunotine de literatur, istorie, economie, politic i s promoveze noi valori din cultura romneasc.Iacob Negruzzi a fost un excelent conductor de revist, un organizator plin de talent, el atrgnd aici spiritele cele mai alese, al cror talent era descoperit cu o intuiie sigur.Ca scriitor, debuteaz n anul 1866, n Foaia societii pentru literatura i cultura romn n Bucovina. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron i Florica (1870), satire, epistole, schie, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de cltorii i un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921).Este iniiat n anul 1866, nLoja masonicieean Steaua Romniei, unde primete n anul urmtor gradele de Companion i Maestru. Iacob Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji n 1886.Ca membru alPartidul Conservatora fost de mai multe ori deputat ori senator deIai, dar nu s-a remarcat n aceast calitate, este memorabil doar intervenia sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu.Membru titular (1881) alAcademiei Romne, fiind de mai multe ori vicepreedinte al acestei prestigioase instituii, de dou ori conducnd-o n calitate de preedinte (25 mai 1910 - 25 mai 1913; 6 iunie 1923 - 12 iunie 1926) i secretar general (28 mai 1915 - 6 iunie 1925).Acest gospodar al vieii culturale, dup cum l numea Eugen Lovinescu, a contribuit la rspndirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui i, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susintori ai adepilor proaspt recrutai, fcnd din ei scriitori de o important valoare.i-a fcut studiile nGermania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iai i preedinte alAcademiei Romne. Membru fondator al societiiJunimeaa condus timp de peste 28 de ani revistaConvorbiri literare.

Vasile Pogor(1833-1906)

Vasile Pogor s-a nscut la data de20 august1833n oraulIai, ca fiu al comisului V. Pogor i al Zoei Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din oraul Iai, dup care (din anul 1849) i-a continuat studiile secundare, apoi cele juridice laParis.Dup revenirea sa n ar, a intrat n magistratur, lucrnd ca membru la Tribunalul Iai (1857-1858) i la Curtea de Apel Iai (din 1859). A participat la coaliia politic care a complotat pentru detronarea luiAlexandru Ioan Cuza. Dup schimbarea regimului politic, Vasile Pogor este numit ca prefect al judeului Iai (februarie 1866) i deputat n Adunarea Constituant din 1866.A fost iniiat la 14 martie 1866, nloja masonicieean Steaua Romniei, ntr-o lun de zile primind gradele de Companion i Maestru al aceleiai loji. La 5 noiembrie 1866,Marele Orient al Franeii elibereaz o diplom, prin care i recunoate gradul 18.A deinut apoi funcia de prim-preedinte al Curii de Apel Iai (1869-1870, 1875-1876).Intr n politic, ca membru al gruprii "junimiste". Dup ce o scurt perioad deine funcia de ministru al cultelor i instruciunii (20 aprilie - 23 mai 1870), Vasile Pogor va fi ales n mai multe rnduri ca primar al municipiului Iai (februarie 1880 - 26 aprilie 1881, 7 iunie 1888 - 7 iunie 1891, 30 mai 1892 - 11 noiembrie 1894).n calitate de primar al Iaului, Vasile Pogor s-a fcut remarcat prin urmtoarele: a fost artizanul proiectului Teatrului Naional din Iai, n perioada administraiei sale demarnd lucrrile de construire. este autorul unui proiect de realizare a unei ci ferate Iai-Dorohoi direct prin Iai i nu prin Cucuteni. a contractat un credit de 4.000.000 de lei, n data de 25 ianuarie 1891, pentru asfaltarea strzilor, construirea noului Abator i ridicarea a zece coli primare. n perioada administraiei sale, au demarat lucrrile de construcie a Bii Comunale i s-a dat startul la cele de canalizare a oraului.Ulterior, Vasile Pogor a fost i deputat, devenind din anul 1891 membru fondator al Partidului Constituional ("junimist"). A trecut la cele venice la data de20 martie1906n localitateaBucium(astzi cartier al municipiuluiIai).Activitate literarVasile Pogor a fost unul dintre fondatorii societiiJunimeai ai revisteiConvorbiri literare, unde a colaborat cu versuri, scrieri n proz i traduceri. A tradus dinHoraiu,Goethe,Hugo,Gauthier,Baudelaire.a.Puinele sale poezii originale (Pastelul unei marchize,Melancolie,Magnitudo Parri,Sfinx egiptean.a) au totui un aer de prospeime i o pronunat nuan deumor.

THEODOR ROSETTI(1837-1923)

Theodor Rosetti(n.5 mai1837,Iaisau Soleti - d.17 iulie1923,Bucureti), om politic romn, publicist, jurist, diplomat, fondator al SocietiiJunimea, membru de onoare alAcademiei Romne. Theodor Rosetti a fost unul dintre cei mai importani oameni politici ai veacului al XIX-lea. A ocupat funcii importante n stat, printre care prim-ministru al Guvernului Romniei, preedinte al Senatului i guvernator al Bncii Naionale. S-a numrat printre fondatorii Societii literare Junimea, contribuind la dezvoltarea spiritului critic n literatura romneasc. Magistrat de elit, Rosetti a fost membru al Curii Permanente de Arbitraj Internaional de la Haga.Cariera juridic i diplomaticDei era cumnatul domnitorului, Theodor Rosetti nu se implic n viaa politic, prefernd s ocupe diferite funcii n magistratur, administraie i practicnd avocatura. Este numit judector la Tribunalul Iai (19 ianuarie1861), la Curtea de Apel Iai (6 august1862-17 ianuarie1864) i prefect al judeului Vaslui (26 noiembrie1864-11 februarie1866). n paralel, ncepnd cu11 mai1864, Rosetti pred economie politic i finane la Facultatea de Drept a Universitii din Iai. Totodat, Theodor Rosetti se numr printre fondatorii Societii literareJunimean1863, participnd i la ntocmirea principalelor linii de direcie pentru Convorbiri literare i Timpul.Magistrat de elit, Rosetti este ales deputat de Dorohoi n Adunarea Constituant din1866, iar pe4 februarie1869reintr n magistratur ca preedinte al Tribunalului Vaslui. Treptat, Rosetti devine unul dintre sfetnicii luiCarol I, iar domnitorul i ncredineaz misiunea de comisar al guvernului, apoi de agent diplomatic la Berlin (20 ianuarie1871-26 noiembrie1873), acreditat n acelai timp i pe lng Curtea Imperial din Petersburg (pn la24 martie1874). ncepnd cu26 noiembrie1873, ocup n mai multe rnduri poziia de consilier la nalta Curte de Casaie i Justiie.Guvernator al BNR. Magistrat la Curtea de la HagaDisensiunile cu Partidul Conservator i determin pe junimiti s i formeze propria formaiune politic pe1 mai1891, pe care o vor denumiPartidul Constituional. n paralel cu activitatea politic, Rosetti i continu cariera diplomatic i cea administrativ. Se remarc n funcia de guvernator al Bncii Naionale n perioada19 noiembrie1890-21 noiembrie1895. De activitatea sa n aceast funcie se leag desfurarea i finalizarea negocierilor dintre BNR i statul romn cu privire la schimbarea sistemului monetar i introducerea monometalismului aur, ntocmirea regulamentului Casei de Pensiuni i Ajutoare a funcionarilor Bncii Naionale. Dup ncheierea mandatului, Rosetti este numit director al Bncii Agricole, apoi al Consiliului Superior al Agriculturii (1907), post din care a demisionat, nefiind de acord cu legile agrare adoptate de guvernul liberal dup marea rscoal rneasc.ncununarea activitii sale ca magistrat se produce pe16 noiembrie1906, cnd este ales membru n Curtea Permanent de Arbitraj Internaional de la Haga. Dup fuziunea Partidului Constituional cuPartidul Conservatordin3 aprilie1907, Rosetti nu se mai situeaz n prim planul scenei politice. Notabile mai sunt activitile sale ca ministru al Finanelor n guvernulTitu Maiorescu, i mandatul de preedinte al Senatului din perioada27 martie1913-3 iulie1913.Ultimii ani din viaA participat la edinele Consiliului de Coroan din3 august1914, unde a susinut neutralitatea Romniei n conflagraia european i la cel din14 august1916, n care s-a pronunat pentru intrarea Romniei n rzboi de partea Antantei. Ajuns la btrnee, Rosetti se retrage din viaa politic, dar se va numra printre puinii romni care au trit cele dou Uniri, pe cea din1859, respectiv pe cea din1918. Theodor Rosetti se stinge din via pe17 iulie1923, la vrsta de 85 de ani.Marele istoricNicoale Iorgaa apreciat activitatea politic a lui Theodor Rosetti, afirmnd despre acesta c era un exemplar de cea mai mare demnitate personal, unit cu cea mai desvrit simplicitate.

P. P. CARP(1937-1919)

P. P. CarpPetre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iai - d. 19 iunie 1919, ibneti, judeul Iai) a fost un politician romn, membru marcant al Partidului Conservator.Este din familie de boieri. Tatal sau, Petrache Carp, era mare stolnic, iar mama sa era fiica lui Iorgu Radu, boier bogat din Dealu Mare, de langa Brlad. i petrece copilria iarna la Iai i vara la ibneti, pe moia familiei[1].Este trimis nc de copil la Berlin (1850) unde nva la "Franzsische Gymnasium" (Liceul Francez).n anul 1858 i ia bacalaureatul i se nscrie la Facultatea de Drept si tiine Politice din cadrul Universitii din Bonn. n anul 1862 revine la Iai i contribuie la punerea bazei societii Junimea (primvara anului 1864).Dei a fost numit n postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865) a participat activ la ndeprtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Romniei. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenei domneti, iar ulterior secretar al Ageniei diplomatice a Romniei la Paris (mai 1867 - iulie 1867).A fost iniiat n francmasonerie la 21 octombrie 1867 n Loja Steaua Romniei din Iai, iar la 19 noiembrie acelai an, primete gradul de Companion.Adept al ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unul dintre fruntaii Partidului Conservator din acea perioad. A fost ales n numeroase rnduri deputat i senator n Parlamentul Romniei. A ndeplinit numeroase funcii politice n cadrul guvernelor care au succedat la conducerea rii dup plecarea domnitorului Cuza (ministrul Afacerilor Strine, ministru Cultelor si Instruciunii, ministru Agriculturii, Industriei, Comerului i Domeniilor, ministrul Finanelor) fiind ales de dou ori preedinte al Consiliului de Minitri.A activat n cadrul diplomaiei romneti ndeplinind funciile de agent diplomatic la Viena i Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) i ulterior la Roma (aprilie - octombrie 1873). n perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar i ministru Plenipoteniar al Romniei la Viena. n anul 1891 gruparea "junimist" se desprinde din cadrul Partidului Conservator i formeaz Partidul Constituional, iar Petre P. Carp este ales preedinte. Dup fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din Romnia a fost ales preedinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 - 14 mai 1913). n timpul Primului Rzboi Mondial a fost unul dintre susintorii ideii de intrare a Romniei n rzboi alturi de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al Romniei de dou ori (19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 i 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912) din partea Partidului Conservator.

MIHAI EMINESCU(1850-1889)

Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoani - d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i XIX, i-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd unui romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunoar. Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influenat de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm) i de teoriile lui Hegel.Rdcina ideologic principal a gndirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figur marcant a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales n perioada n care a lucrat la Timpul a reuit s-i deranjeze pe civa lideri importani din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru n epoc, Ia mai oprii-l pe Eminescu sta!. Publicistica eminescian ofer cititorilor o radiografie a vieii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epoc; n plus ziaristul era la nevoie i cronicar literar sau teatral, scria despre viaa monden sau despre evenimente de mai mic importan, fiind un veritabil cronicar al momentului.Eminescu a fost activ n societatea politico-literar Junimea, i a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul su poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat s studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost druite Academiei Romne de Titu Maiorescu, n edinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat n 3 februarie 1889 la spitalul Mrcua din Bucureti i apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. n data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4 dimineaa, poetul a murit n sanatori