Strategii de Dezvoltare a Statiunii Vd
Transcript of Strategii de Dezvoltare a Statiunii Vd
UNIVERSITATEA „DANUBIUS”FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI. TURISMULUI ŞI SERVICIILOR
ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:CONF. UNIV. DR. TURTUREANU ANCA
ABSOLVENT:CÎRCU ADRIAN
SUCEAVA
1
Strategii de dezvoltare a
turismului privind Staţiunea
Vatra Dornei
2
CUPRINS
INTRODUCERE 4CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE 5 1.1. Poziţie geografică, accesibilitate 5 1.2. Infrastructură generală 6 1.3. Cadrul natural 9 1.3.1. Relieful 9 1.3.2. Reţeaua hidrografică 11 1.3.3. Date climatice 12 1.3.4. Floră şi faună 13 1.3.5. Natura protejată 13 1.4. Cadrul socio-economic 14 1.4.1. Populaţia 14 1.4.2. Economia 15 1.5. Probleme de mediu şi factori de risc natural 17
CAPITOLUL II ANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC 19 2.1. Factori naturali terapeutici 19
2.1.1. Apele minerale 19 2.1.1.1. Zăcământul hidromineral 19 2.1.1.2. Modalităţi de exploatare şi valorificare 21
2.1.2. Gazul terapeutic pentru mofetă 252.1.3. Zăcământul de turbă 252.1.4. Indicaţii terapeutice ale surselor minerale 252.1.5. Protecţia resurselor hidrominerale 28
2.1.6. Bioclimatul zonei 29 2.2. Alte resurse turistice din staţiune 30 2.2.1. Resurse turistice naturale 31
2.2.2. Resurse turistice antropice 31 2.3. Potenţialul turistic din zonele limitrofe (maximum 45 km) 32
CAPITOLUL III STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE 35 3.1. Formele de turism practicabile 35 3.2. Structuri turistice 39 3.2.1. Structuri turistice de primire 39 3.2.2. Structuri de alimentaţie pentru turism 45 3.2.3. Structuri turistice de tratament 47 3.2.4. Structuri turistice de agrement 48
3.2.5. Aspecte relevante privind structurile de primire turistică 49 3.3. Circulaţia turistică 50
CAPITOLUL IV. STRATEGIA DE DEZVOLTARE TURISTICĂ 57 4.1. Planificarea strategică 57 4.2. Tipuri de strategii 58 4.3. Strategia produsului turistic 60 4.3.1. Caracteristicile produsului turistic 60 4.3.2. Tipuri de produse turistice 4.4. Distribuţia produsului turistic 61
3
4.5. Promovarea produsului turistic
BIBLIOGRAFIE 75
ANEXE 77 1. Trasee turistice montane în Munţii Călimani şi Rarău - Giumalău 2. Structuri turistice cu funcţiuni de cazare – Tabel centralizator
INTRODUCERE
Prin potenţialul său, atât natural cât şi antropic, staţiunea Vatra Dornei, respective
depresiunea Dornelor, se impune atât pe plan naţional cât şi internaţional, aflându-se în
acelaşi timp printer principalele zone turistice ale României.
Disciplinele ştiinţifice ce au ca obiectiv de cercetare activitatea turistică sunt
variate, de la economia şi organizarea turismului, la marketing în turism, de la statistică şi
strategie în turism la geografia turismului.
Prezenta lucrare, cu titlul „Strategii de dezvoltare a turismului privind staţiunea
Vatra Dornei ”, urmăreşte să prezinte potenţialul turistic natural şi antropic, valorificarea
lui la ora actuală, cât şi premisele şi direcţiile strategice de dezvoltare în acest aval.
Proiectele concepute în acest sens, s-au realizat şi au fost gândite în funcţie de
elementele naturale, antropice, sociale, economice ce stau la baza funcţionării activităţii
turistice în staţiunea Vatra Dornei dar şi în arealul apropiat.
În vederea obţinerii informaţiilor necesare întocmirii acestei lucrări, a fost necesară
deplasarea în avalul depresiunii Dornelor şi respectiv staţiunea Vatra Dornei. În acest
sens am luat contact cu diferite instituţii cât şi cu birouri din cadrul acestora, respectiv
Primăria municipiului Vatra Dornei prin Departamentele de Dezvoltare Strategică şi
Integrarea Europeană dar şi Serviciul de Promovare şi Dezvoltare a Turismului şi
Salvamont.
O altă sursă de informare a fost reprezentată de centrul de Formare şi Inovaţie
pentru dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC – Vatra Dornei), o instituţie de nivel naţional, al
cărei scop este acela de a dezvolta satele montane, a gospodăriilor ţărăneşti, punând
bazele aici turismului rural şi agroturism. Informaţii necesare au fost obţinute şi în urma
discuţiilor avute cu oameni din zonă, dar şi de la unităţile de cazare, cele din urmă
4
refuzând oferirea de informaţii în plus faţă de cele aflate pe pliantele din cadrul acestor
structuri.
Prezenta lucrare cuprinde patru capitole, ce încearcă să prezinte faptul că
potenţialul natural, antropic nu este suficient în dezvoltarea unei zone turistice, ea trebuie
susţinută de un management adecvat zonei, de o putere economică şi de o strategie bine
pusă la punct, în vederea amenajării şi reamenajării cadrului turistic existent cât şi
demararea unor noi proiecte în obţinerea unor venituri complementare dar şi ridicarea
nivelului de trai.
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE
Scurt istoric
Primele izvoare scrise despre localitatea Vatra Doenei datează din 14 mai 1600,
urmând ca în anul 1775 Dorna să intre sub influenţa austriacă. Între istoricii mai vechi,
numai Dimitrie Cantemir a fost preocupat de existenţa acestor locuri, (subiectul fiind tratat
mai pe larg în lucrarea "Descriptio Moldaviae"), pe care le aşeaza într-o categorie cu cele
din Vrancea .
O istorie a acestei zone bazată pe documente scrise nu există, singurele informaţii,
incomplete şi ele, aparţin unor lucrări ca: "Monografia Moldovei" tipărită în 1889 de
George de Catargi, Eduard Fischer şi Ladislau Zurkowschi sau în "Topografia Bucovinei"
de dr. Daniel Vermea. Mai există de asemenea "Istoricul ocolului Câmpulungului" tipărit
în 1960 de Teodor Bălan.
În "Monografia Moldovei" precum şi în "Topografia Bucovinei" se susţine că în
aceste părţi, pe la începutul secolului al XII-lea (pe la 1120), ar fi fost o mică republică
românească independentă, ca parte constitutivă a Ocolului Câmpulungului. Cu circa 200
de ani mai târziu (1352) a devenit dependentă de noul principat al Moldovei întemeiat de
Dragoş Vodă, populaţia acestui teritoriu sporind cu emigranţi veniţi din Ardeal.
O dată intrat sub stăpânire austriacă în 1775, documentele vorbesc despre
suferinţele la care stăpânirea austriacă a supus aceste aşezări. O parte a localităţilor
dornene au intrat sub ocupaţie habzburgică: Vatra Dornei, Poiana Stampei, Dorna
Candrenilor, Iacobeni, Ciocăneşti, pe când alte localităţi au rămas în teritoriul Moldovei:
5
Dorna Arini, Saru Dornei. Locuitorii au luptat aproape un secol pentru recunoaşterea
privilegiilor.
Astfel, la sfârşitul acestui secol se fac pentru prima dată valorificări în scopuri
terapeutice ale apelor minerale. În 1788, R Haquet face cunoscute analizele apelor
minerale de la Sarul Dornei şi Vatra Dornei. Recunoaşterea oficială a importanţei
izvoarelor minerale se datorează studiilor din 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch, ce a
propus un proiect de amenajare al băilor, ce a fost aprobat prin Decretul administraţiei la
17 ianuarie 1881. O nouă etapă în dezvoltarea staţiunii balneare s-a înregistrat în anul
1895. La această dată geologul Stur a întreprins un studiu geologic al terenului la baza
căruia a stat proiectul de dezvoltare al staţiunii după 1895. Tot în acest an se face analiza
turbei de la Poiana Stampei, urmând a fi date în folosinţă primele instalaţii pentru
aplicarea tratamentului cu nămol (la modă pentru vremea respectivă.
Toate aceste amenajări au făcut ca numărul turiştilor să crească, asemenea şi
cererea turistică. Numărul persoanelor au crescut de la 400 în 1880 la 587 în 1896,
pentru ca în 1905 să se înregistreze un număr de 2144 persoane.
În perioada 1896-1897, principalele obiective turistice ale staţiunii
balneoclimaterice Vatra Dornei erau: Cazinoul Vatra Dornei, Palatul Comunal, Palatul
Naţional, Izvorul “Ioan”, Izvorul Ferdinant şi Izvorul “Sentinela”, Gara mare şi Gara Bai,
Biserica catolică şi Templul evreiesc. Activitatea turistică a fost impulsionată şi de ritmul
de construire a căilor de comunicatie, începând mai ales din a doua parte a secolului al
XVIII-lea, care a legat zonele turistice montane cu marile centre urbane limitrofe
Carpaţilor (construirea în 1780 a şoselei Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei -
Poiana Stampei - Pasul Tihuţa - Bistriţa).
Perioada războaielor mondiale a influenţat dezvoltarea activităţii turistice în
majoritatea staţiunilor, multe din acestea suferind grave deteriorări. După război, Vatra
Dornei a cunoscut o perioadă de înflorire. Imediat după 1950 Vatra Dornei a intrat în
6
exploatare la întreaga sa capacitate şi până în 1989 a continuat să se dezvolte în toate
planurile: medical, de agrement, de odihnă ş.a.
În martie 1999, localitatea Vatra Dornei a devenit oraş - staţiune turistică de
interes naţional, iar pe 7 iulie 2000 a fost declarat municipiu.
Turismul dornean a continuat să se dezvolte şi după 1990, astăzi turismul
devenind componenta de bază a dezvoltării localităţii, iar Vatra Dornei supranumită şi
“Perla Bucovinei “ capătă rezonanţă nu numai pe plan naţional, dar şi internaţional.
Vatra Dornei este una dintre cele mai mari localităţi cu caracter turistic din Nordul
Moldovei atât prin faptul că este o staţiune balneoclimaterică cât şi a potenţialului sportiv
şi de agrement.
1.1. Poziţie geografică, accesibilitate
Municipiul Vatra Dornei este situat în partea de sud-vest a judeţului Suceava şi a
provinciei istorice Bucovina, la circa 804 m altitudine. Pe teritoriu oraşului confluează
râurile Dorna şi Bistriţa, iar faţă de reşedinţa de judeţ, municipiul Suceava, se află la
aproximativ 113 de km. Staţiunea este aşezată într-una dintre cele mai pitoreşti
7
depresiuni ale Carpaţilor Orientali – Depresiunea Dornelor, înconjurată numai de masive
muntoase - Munţii Rarău - Giumalău, Bistriţei, Călimani şi Suhard.
Accesibilitate
Accesul în zonă se realizează astfel:
rutier: prin drumuri modernizate, de importanţă europeană sau naţională:
E 58: pct. de frontieră RO/UK Halmeu – Dej – Vatra Dornei – Suceava
– Botoşani – Iaşi – Sculeni pct. de frontieră RO/MLD;
E 576: Suceava – Vatra Dornei – Dej - Cluj;
DN 17: Dej – Vatra Dornei – Suceava, suprapus în cea mai mare parte
peste E576 şi E 58.
Vatra Dornei, faţă de principalele oraşe învecinate se află la:
41 de km de Câmpulung Moldovenesc – pe E 58/E 576/DN 17
83 de km de Bistriţa – pe E 58/E 576/DN 17
161 de km de Piatra Neamţ – pe DN 17B, DN 15.
Faţă de Bucureşti, capitala României se află la 556 km, pe E 58/E 576, E 85.
feroviar:
staţiunea se află pe linia secundară Suceava – Vatra Dornei – Ilva Mică,
ramificaţie a magistralei 500: Bucureşti – Bacău – Suceava – Siret / pct. de
frontieră RO/UK; prin linia secundară se face legătura între magistrala 500
şi magistrala 400 (Braşov – Beclean pe Someş – Dej – Satu Mare – Halmeu
/ pct. de frontieră RO/UK).
Fază de Bucureşti, distanţa pe cale ferată este de 567 km; faţă de cele două
magistrale feroviare se află la 117 km (Suceava) şi respectiv 122 km (Beclean
pe Someş).
aerian: traficul aerian de călători este asigurat prin aeroportul Salcea de lângă
Municipiul Suceava (6 km), aflat la o distanţă de 120 km de Vatra Dornei.
1.2. Infrastructură generală
1.2.1. Infrastructură rutieră
Oraşul este traversat de artera rutieră europeană E 58 / E576, importantă cale de
acces a fluxurilor de turişti înspre şi dinspre Vatra Dornei. Categoriile de drumuri ale
localităţii, care formează infrastructura rutieră, sunt:
drumurile naţionale:
DN17 (suprapus peste E 58 / E576): Dej – Vatra Dornei – Câmpulung
8
DN17B: Vatra Dornei – Broşteni – Piatra Neamţ
drumurile judeţene:
DJ 174: Vatra Dornei – Şarul Dornei Panaci – Neagra – Broşteni/DN
17B
drumuri comunale
Dc 76: Vatra Dornei – Rusca (11,5 km)
Dc 58: Vatra Dornei – Dorna Candrenilor (4,5 km)
reţeaua stradală - străzile principale care traversează localitatea sunt în
general paralele cu râurile Bistriţa şi Dorna, urmărind traseul acestora. Reţeaua stradală
majoră a oraşului este intens solicitată, traficul de tranzit suprapunându-se peste
circulaţia de interes local. Lungimea totală a reţelei stradale însumează 67,8 km;
drumuri forestiere: create pentru valorificarea economică a zonei forestiere
adiacente oraşului, pot fi utilizate pentru acces sau chiar în organizarea spaţială a unor
zone turistice; traseele acestora urmează, în general, reţeaua hidrografică sau urcă pe
versanţii munţilor (DF pe pârâul Negreşti, DF pe pârâul Chilia, DF pe Pârâul Roşu, DF pe
pârâul Argestru).
1.2.2. Infrastructură feroviară
Oraşul este traversat de calea ferată cu ecartament normal, electrificată,
aparţinând liniei secundare Suceava – Ilva Mică.
Pe teritoriul administrativ lungimea acesteia este de aproximativ 12 km lungime.
1.2.3. Echipare tehnico - edilitară
Alimentarea cu apă
Municipiul Vatra Dornei, are un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă.
Sursele de alimentare cu apă sunt:
captarea de suprafaţă „Roşu” cu un debit de 140l/sec. dispune de toată linia
tehnologică pentru prelucrarea apei din captare de suprafaţă, în apă potabilă. Conducta
de aducţiune conduce apa în bazinul de înmagazinare de 400 mc de pe platoul Runc, iar
de aici este distribuită prin cădere liberă în reţeaua oraşului şi a staţiunii;
captarea de puţuri subterane Moara Dracului – cu un debit de 7l/sec. Apa nu
necesita tratare chimică.
Municipiul Vatra Dornei dispune de o reţea de distribuţie a apei în lungime de 38
km, conductele fiind din fontă, oţel şi în mică măsură din azbociment. Funcţionarea reţelei
9
de distribuţie (lungimea 36 km) este nesatisfăcătoare, având în vedere vechimea acesteia
(a fost pusă în funcţiune în anul 1938 şi a fost reabilitată şi extinsă în anul 1960).
Pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, s-a accesat programul de
finanţare SAMTID, prin care vor fi înlocuite conductele pe o lungime de 36 km, va fi
reabilitată staţia de tratare a apei şi se va realiza contorizarea întregului sistem.
Numărul de utilizatori actuali:
persoane fizice: 12.216
persoane juridice: 379.
Canalizare
Oraşul beneficiază de reţea de canalizare pentru colectarea apelor pluviale şi
menajere, a cărei lungime este de 28 km.
Epurarea apelor uzate este asigurată de staţia de epurare mecano-biologică, cu o
capacitate de 80 l/sec. Numărul de utilizatori actuali ai acestui serviciu sunt:
persoane fizice: 11.520
persoane juridice: 362.
Alimentarea cu energie electrică
Alimentarea cu energie electrică a oraşului este de tip reţea, racordată la Sistemul
Energetic Naţional prin Staţia de transformare de 110 / 220 KV, prin intermediul liniilor
electrice de tipul:
- linii aeriene de 20 KV – LEA – 20 KV
- linii subterane de 20 KV – LES – 20 KV,
de înaltă, medie şi joasă tensiune care alimentează posturile de transformare de 20/0,4
KV din oraş. Reţelele electrice de distribuţie acoperă întreaga reţea stradală a oraşului.
Telecomunicaţii
Oraşul Vatra Dornei este racordat la reţeaua magistrală telefonică din fibră optică
al cărei traseu traversează teritoriul administrativ al oraşului pe direcţia generală NNE –
SSV, de-a lungul DN 17. Sistemul de telefonie fixă este asigurat de o centrală telefonică
digitală ERIKSSON, care poate suporta 4.800 utilizatori; în prezent sunt conectaţi 2.807
de abonaţi. Localitatea are acoperire şi pentru telefonia mobilă GSM (Orange, Zapp,
Vodafone şi Cosmote).
Oraşul dispune de unităţi de Poştă şi de telefonie care aparţine societăţii
ROMTELECOM.
10
Oraşul Vatra Dornei beneficiază de serviciul CATV, furnizorul în zonă fiind Firma
UPC România, care oferă servicii de televiziune prin cablu şi internet la cca. 4.000 de
abonaţi.
Alimentarea cu energie termică
Sistemul de termoficare al municipiului Vatra Dornei este reabilitat în proporţie de
80%, prin punerea în funcţiune, în anul 2004, a unei centrale termice pe deşeuri din lemn.
Proiect de infrastructură, componenta de achiziţie de bunuri, finanţat prin linia PHARE RO
0108.03.04.01.01 – „Dezvoltarea sistemelor de încălzire bazate pe folosirea biomasei în
cinci zone turistice”, centrala termică pe deşeuri din lemn din municipiul Vatra Dornei este
cea mai mare centrală de acest tip din România. Încadrându-se în politica globală de
mediu, acest obiectiv integrează cele mai noi tehnologii energetice, răspunzând
prevederilor Protocolului de la Kyoto.
Centrala termică pe rumeguş are capacitatea de 18 MW şi este echipată cu două
cazane 2x6 MW pentru funcţionare cu rumeguş şi un cazan de 6 MW, cu funcţionare pe
combustibil lichid tip M. Centrala deserveşte 2.400 apartamente şi un important număr de
agenţi economici şi instituţii publice (şcoli, grădiniţe, cămine de copii, creşe, cabinete
medicale, 4 hoteluri cu 900 de locuri şi 2 baze de tratament).
Numărul de utilizatori actuali:
persoane fizice: 5.259
persoane juridice: 155.
Gestionare deşeuri
Activitatea de colectare şi transport a deşeurilor menajere este administrată de
S.C. “Gospodărire Orăşenească” S.A. şi Direcţia Administrării Domeniului Public.
Deşeurile sunt colectate în containere metalice de 4 mc, ridicate şi transportate cu
mijloace auto pe o platformă amenajată necorespunzător în comuna Iacobeni. Pentru o
eficienţă crescută a colectării deşeurilor în zona centrală a staţiunii, primăria a achiziţionat
o autocompactoare de gunoi şi un număr de 10 europubele, asigurându-se un mediu
curat în centrul oraşului şi implicit al staţiunii.
Numărul de utilizatori pentru serviciul de colectare a deşeurilor este în prezent:
persoane fizice: 16.465
persoane juridice: 635.
1.3. Cadrul natural
11
1.3.1. Relieful
Municipiul Vatra Dornei se află
într-o depresiune intramontană de
origine tectono-vulcanică, una dintre
cele mai pitoreşti din România,
aşezată la confluenţa râurilor Bistriţa
Aurie cu Dorna, către care converg
culmile montane din ce în ce mai
coborâte ale Suhardului (spre nord-
vest), ale Giumalăului (spre nord-est)
şi ale Călimanilor (spre sud). Spre
partea sud-est a depresiunii se desfăşoară Munţii Bistriţei care domină spre nord valea
Bistriţei, la Zugreni, prin Vârful Pietrosul (1.791 m altitudine).
Teritoriul administrativ al oraşului Vatra Dornei este caracterizat de existenţa unor
văi largi cu lunci şi terase bine dezvoltate, separate prin interfluvii domoale, a căror
altitudine nu depăşeşte cu mult 1.000 m. Înconjurată de culmi şi masive muntoase înalte,
Ţara Dornelor are aspect tipic de depresiune intramontană. Spre nord-est şi est este
dominată de Muntele Bârnârel (1.322 m) şi Vf. Drancani (1.230 m) care descind din Plaiul
Giumalăului, alcătuit din Obcina Mare (1.243 m) şi Obcina Mică (1.251 m), iar spre vest
se înalţă Muntele Runc (1.149 m) şi Ouşorul (1.639 m).
Munţii Suhard, alcătuiţi din şisturi
cristaline şi dolomit, au aspectul unei culmi
prelungi, cu direcţie NV-SE, care coboară
altimetric de la 1.932 m în NV (Vf. Omu, alt.
maximă a masivului) la 1.639 m în SE (Vf.
Ouşoru) şi domină spre sud Depresiunea
Dornelor cu un abrupt de 500-600 m înălţime.
Masivul este acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1.500 m altitudine, de pajişti
naturale, folosite pentru păstorit.
Masivul Giumalău sunt delimitaţi de
râurile Bistriţa la sud şi Putna la vest şi nord
şi de Masivul Rarău la est. Fiind alcătuiţi din
şisturi cristaline, calcare cristaline şi
intercalaţii de roci porfiroide dure, dau
aspectul de bloc masiv, cu spinări rotunjite,
12
dispuse radiar în jurul vârfului principal. Altitudinea maximă este de 1.857 m, în Vf.
Giumalău. Pe valea superioară a râului Putna, la 1.856 m altitudine, se află o rezervaţie
forestieră de molizi seculari.
Munţii Călimani constituie cel mai reprezentativ edificiu vulcanic din Carpaţii
româneşti; sunt delimitaţi de Munţii Bârgăului la NV, de Depresiunea Dornelor la N, de
Munţii Bistriţei la E, cursul superior al
Mureşului spre S şi de Dealurile Bistriţei la
V. Sunt formaţi dintr-o cupolă centrală,
alcătuită din curgeri de lavă solidificată,
unde este atinsă altitudinea maximă
(2.100 m în Vf. Pietrosu), din care se
detaşează câteva vârfuri conice şi un larg
platou vulcanic, constituit predominant din piroclastite, din care pornesc numeroase culmi
netede înclinate spre vest şi sud, separate de văi adânci. Zona înaltă prezintă trăsături
tipic alpine, evidenţiindu-se câteva circuri glaciare sub Vf. Pietrosu, Răţiţiş, Bistricior şi
numeroase păşuni alpine. La poalele nordice ale masivului apar numeroase izvoare cu
ape minerale carbogazoase , ca rezultat al activităţii postvulcanice.
Munţii Bistriţei sunt delimitaţi de valea
Bistriţei şi Munţii Stânişoarei spre nord-est, de
valea Bistricioarei şi Munţii Ceahlău la sud, de
Munţii Călimani spre sud-vest şi Depresiunea
Dornelor la nord-vest. Creasta principală este
fragmentată de reţeaua hidrografică în mai multe
masive, bine individualizate: Pietrosul (1.791 m),
Barnar (1.699 m), Grinţieşu (1.758 m) şi Budacu (1.859 m). În general sunt alcătuiţi din
roci cristaline.
1.3.2. Reţeaua hidrografică
Depresiunea Dornelor beneficiază de
o bogată reţea hidrografică colectată de cel
două râuri, Dorna şi Bistriţa, din masivele
montane adiacente. Staţiunea Vatra Dornei
se află la confluenţa râurilor Bistriţa Aurie şi
Dorna care mai primesc ca afluenţi pâraiele
Argestru, Chilia, Colăcelu, Roşu, Negreşti.
13
Râul Dorna îşi adună izvoarele din munţii Călimani, de sub Culmea Pietrosul. Are
o lungime de circa 45 km, este îngustă la izvoare şi mai largă în depresiune; la vărsare
are un debit de 6,5 m3/s. Dorna primeşte în această zonă mai mulţi afluenţi, printre care:
Runcu, Sec, Colăcelului, Mustenilor, Pârâul Roşu, Todirenilor.
Râul Bistriţa, afluent al Siretului, izvorăşte
de pe versantul de nord al munţilor Rodnei, de sub
Vf. Ineu. Străbate diferite formaţiuni geologice în
care formează bazinete mai largi (Cârlibaba,
Coicăneşti etc.), în alternanţă cu chei pitoreşti
(Zugreni, Toance, Crucea etc.). Cursul superior al
râului Bistriţa, amonte de Vatra Dornei, poartă
numele de Bistriţa Aurie (datorită unor sedimente cu conţinuturi de nisipuri aurifere,
exploatate în trecut).
Zona Dornelor se caracterizează printr-o bogăţie de ape subterane
carbogazoase cu reale proprietăţi terapeutice, descrise pe larg la Capitolul Resurse
turistice.
1.3.3. Date climatice
Temperatura medie anuală la nivelul oraşului Vatra Dornei este de 5,2ºC. Media
anuală a temperaturii prezintă valori din ce în ce mai mici pe măsură ce altitudinea creşte.
Cele mai scăzute temperaturi medii lunare se înregistrează în lunile ianuarie şi februarie,
temperaturi ce oscilează între -4ºC şi -7ºC.
În sezonul cald, luna cea mai călduroasă este iulie, cu temperaturi medii lunare de
15,5ºC. Lunile de toamnă au temperaturi medii cu valori cuprinse între 2ºC şi 12ºC.
Prima zi cu îngheţ apare la început de octombrie, iar ultima zi cu îngheţ se
înregistrează către sfârşitul lunii aprilie.
Precipitaţiile sunt influenţate în mare măsură de caracterul musonic al circulaţiei
vestice, de origine atlantică, a curenţilor de aer. Valoarea precipitaţiilor medii anuale se
situează în jur de 700 mm /an. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii cade în intervalul
mai-august. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 140, iar cel al zilelor cu
strat de zăpadă este de peste 120. Grosimea medie a stratului de zăpadă este cuprinsă
între 30-50 cm. Cantitatea maximă de precipitaţii căzută la Vatra Dornei în 24 de ore a
fost de 260 mm, în ziua de 5 septembrie 1912. Inundaţii Se produc primăvara din cauza
topirii zăpezilor de pe masivele muntoase şi a formării podurilor de gheaţă,
14
Bistriţa în Cheile Zugreni
Presiunea atmosferică în luna ianuarie este în medie de 693 mm col. Hg, iar în
septembrie 694 mm col. Hg.
Vânturile. Depresiunea Dornelor este expusă circulaţiei predominant vestice, cu
frecvenţă maximă a vânturilor dinspre nord-vest, mai puţin dinspre nord-est. Viteza medie
a vântului este de 3,5 - 4 m/s, iar cea maximă depăşeşte 35 m/s. Frecvenţa mai mare a
vânturilor se înregistrează în lunile februarie şi aprilie. Vara se formează brizele de munte
şi de vale, care bat dimineaţa din vale spre înălţimi, iar seara invers. În timp ce vânturile
de nord-est prevestesc vreme rece, cele dinspre nord-est aduc timp frumos. Vânturile de
vest şi de nord sunt, în general, însoţite de ploaie.
Vânturile cu caracter de uragan sunt rare şi s-au înregistrat în perioadele
decembrie – ianuarie 1947-1948, iulie 1955, iunie 1969 şi iulie 1970.
1.3.4. Flora şi fauna
Vegetaţia are un caracter montan, preponderente fiind pădurile de conifere
(molid, brad, pin, ienupăr) şi unele specii de foioase (paltinul de munte, mesteacăn,
scoruş, plop, sălcii şi arin), precum şi arbuşti şi subarbuşti (măceş, soc roşu, cununiţă,
zmeur, afin, merişor). Din totalul teritoriului administrativ în suprafaţă totală de 14.434 ha,
pădurile reprezintă 43,7% (6217 ha).
Vegetaţia ierboasă este bogată în specii, dintre care predomină: păiuşul de livadă,
timoftica, ţepoşica, rogozul, piciorul cocoşului, garofiţa, arnica, sunătoarea, secărica, ş.a.
Fauna din această zonă este reprezentată de mamifere mari (cerb, căprioară, urs
brun), râs, lup, vulpe, mistreţ, jder, nevăstuică, bursuc, vidră. Dintre păsările de munte
specifice zonei amintim: cocoşul şi găinuşa de munte, corbul şi unele specii de răpitoare.
În râurile Dorna şi Bistriţa se întâlnesc specii de peşti specifici apelor reci, de
munte: păstrăv, lipan, boiştean, lostriţă, clean.
1.3.5. Natura protejată
Potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional - Secţiunea a III-a, au fost declarate, pentru arealul Dorna, următoarele arii
protejate:
Parcul Naţional Munţii Călimani – un areal de 24.041 ha, care include
aspecte peisagistice deosebite, întinse suprafeţe de ecosisteme naturale, în care se
individualizează abundenţa zâmbrului şi a jneapănului, prezenţa cocoşului de mesteacăn,
trei rezervaţii naturale: Rezervaţia ştiinţifică Jnepenişul cu Pinus cembra (are ca scop
ocrotirea peisajului, a florei şi a faunei alpine reprezentate de numeroase specii rare, de
15
384,2 ha), Rezervaţia naturală Iezerul din Călimani şi Rezervaţia geologică 12 Apostoli
(200 ha);
Rezervaţia Cheile Zugrenilor - se află la 20 de km distanţă de Vatra Dornei,
pe DN 17B, este o rezervaţie geologico-geomorfologică de 150,10 ha;
Tinovul Poiana Stampei – situată în apropierea oraşului Vatra Dornei, la 18
km pe DN 17 (între localităţile Poiana Stampei şi Dornişoara), rezervaţie floristică de.
681,1 ha;
Rezervaţia naturală Tinovu Şaru Dornei – situată la 7 km de Vatra Dornei, în
comuna Şaru Dornei.
Parcul balnear natural din staţiune, amenajat în anul 1862, cu o suprafaţă de 50
de ha (din care amenajate circa 11 ha, restul fiind în domeniul silvic), deşi nu este arie
protejată declarată prin acte normative, oferă condiţii de odihnă şi recreere.
1.4. Cadrul socio-economic
1.4.1. Populaţia
Municipiul Vatra Dornei a înregistrat, la 1 iulie 2006, un număr de 16.810 locuitori,
în uşoară creştere faţă de anul 2002, când conform Recensământului Populaţiei se
înregistrau 16.321 locuitori. Dintre cei 16.810 de locuitori, 51,7% sunt femei şi 48,3%
bărbaţi.
Tabel nr.1.2.
Populaţia la 1 iulie 2005
Populaţia stabilă Total Masculin Feminin
Judeţul Suceava 705.752 348.863 356.889Municipii & Oraşe 305.855 148.601 157.254Vatra Dornei 16.894 8.163 8.731% din judeţ 2,39 2,34 2,45% din municipii & oraşe 5,52 5,49 5,55
Sursa: INS, Anuarul Statistic al judeţului Suceava, 2005
Pentru anul 2005 se poate observa un echilibru între populaţia feminină şi cea
masculină atât la nivel de judeţ, cât şi pentru Vatra Dornei; pentru acelaşi an, 2005,
populaţia municipiului Vatra Dornei a reprezentat circa 2,5% din totalul populaţiei judeţului
Suceava.
Pentru analiza populaţiei pe grupe de vârstă sunt disponibile doar datele colectate
la ultimul recensământ, realizat în anul 2002, astfel:
16
total populaţie: 16.321;
grupa de vârstă 0-14 ani: 2.663;
grupa de vârstă 15-59 ani: 10.654;
grupa de vârstă 60 de ani şi peste: 3.004.
Ponderea cea mai ridicată o deţine evident grupa 15-59 ani, respectiv 65,3% din
totalul populaţiei.
Din punct de vedere etnic, în anul 2002, populaţia de etnie română era majoritară,
mai exact reprezenta 98% din totalul populaţie.
total populaţie: 16.321, din care:
români: 16.012;
germani: 109;
maghiari: 95;
rromi: 54;
ucrainieni: 22;
alte etnii: 29.
Situaţia centralizată a indicatorilor socio-demografici şi a celor privind forţa de
muncă la nivelul oraşului, în anul 2002, se prezintă astfel:
populaţia activă: 7.091 persoane, din care 52,5% bărbaţi;
populaţia ocupată: 6.035 persoane, din care 50,7% bărbaţi;
şomeri: 1.056 persoane, din care 62,7% bărbaţi;
rata şomajului: 15%.
Comparativ cu situaţia înregistrată, în acelaşi an 2002, municipiul Vatra Dornei are
o rată mai ridicată a şomajului (pentru judeţul Suceava acest indicator era de 12,7%), iar
pentru bărbaţi această valoare este şi mai mare, de 17,8%.
1.4.2. Economia
O caracteristică generală a activităţii economice desfăşurate în municipiu este
aceea că se bazează pe valorificarea resurselor proprii:
resurse forestiere (conifere), în proporţie de 37% din fondul total forestier al
judeţului;
pajişti naturale de calitate superioară (graminee şi leguminoase), ceea ce
permite dezvoltarea zootehniei;
resurse de substanţe minerale utile (mangan, sulf, fier şi alte minereuri);
resurse de ape minerale cu calităţi terapeutice, folosite în scop terapeutic, în
17
cură internă şi externă, în bazele de tratament ale staţiunii Vatra Dornei,
precum şi pentru îmbuteliere, ca ape de masă şi băuturi răcoritoare cu
caracter de unicat pe teritoriul judeţului.
Valorificarea propriilor resurse se reflectă în:
faptul că turismul reprezintă ocupaţia principală a locuitorilor, fiind funcţia de
bază a oraşului; dezvoltarea serviciilor turistice în staţiune este o componentă importantă
atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social;
structurarea industriei pe următoarele ramuri: industrializarea laptelui şi a
cărnii, industria lemnului, exploatarea resurselor miniere, industria construcţiilor de maşini
pentru exploatarea şi prelucrarea lemnului, exploatarea zăcămintelor de ape minerale
carbogazoase, resurse de care dispune zona.
Dotări comerciale, sanitare, culturale şi sportive
În municipiu îşi au sediul şi activează un număr foarte mare de societăţi
comerciale, instituţii publice, unităţi social – culturale, fundaţii umanitare, asociaţii şi
persoane fizice.
Astfel, la nivelul lunii septembrie 2005, în oraşul staţiune turistică Vatra Dornei
existau 1.107 de agenţi economici (inclusiv persoane fizice autorizate), asociaţii
profesionale şi fundaţii umanitare, conform tabelului nr. 1.1.
Tabelul nr. 1.1.
Agenţi economici
Tipul agentului economicNr. Unităţi
înregistrateSocietate cu răspundere limitată 710Societate pe acţiuni 45Asociaţii familiale 151Persoane fizice 58Fundaţii umanitare 24Altele – asociaţii profesionale 119
TOTAL 1.107
Sursa: Primăria Vatra Dornei
Sistemul financiar – bancar
sedii de bănci existente: BCR, BRD, Raiffesein, Banca Transilvania,
Carpatica, Volskbank;
societăţi de asigurări: ASIROM, ASTRA, UNITA, OMNIASIG, BT Asigurări.
Unităţi sanitare
sectorul public: spitale –1; dispensare medicale – 3; medici – 44; creşe – 1;
18
sectorul privat: laboratoare medicale – 2; medici –18; 7 farmacii şi 24
farmacişti.
Unităţi culturale şi sportive
Casa municipală de Cultură „Platon Pardău”;
Teatrul Popular „Ion Luca” – funcţionează în cadrul Casei de Cultură;
Biblioteca municipală „G.T. Kirileanu” (înfiinţată în 1901, odată cu
inaugurarea Palatului Naţional Român, actuala clădire a bibliotecii) – deţine 90.000 de
volume şi anual înscrie un număr de 4.000 de cititori;
Muzeul de Ştiinţele Naturii şi Cinegetică (funcţionează din anul 1957);
Muzeul de Etnografie (la parterul clădirii Palatului Comunal) – colecţia
cuprinde exponate legate de meşteşugurile tradiţionale locale, port popular;
Clubul Sportiv Şcolar Vatra Dornei – cuprinde 4 secţii: sanie, schi alpin, schi
fond şi biatlon.
1.4. Probleme de mediu şi factori de risc natural
Calitatea aerului
Împrejurimile zonei Dornelor sunt acoperite de păduri de conifere (brad, pin,
molid), care, datorită cetinii verzi şi a răşinilor, realizează o permanentă şi intensă
oxigenare a atmosferei în cursul întregului an, conferind un plus de purificare prin
creşterea conţinutului de ozon; aeroionizarea aerului are un coeficient de unipolaritate
subunitar, cu o uşoară predominare a ionilor negativi, benefic pentru tratamentul de cură
balneară.
Calitatea apei
Râul Bistriţa se încadrează în categoria I de calitate (conform STAS 4706/1988) la
indicatorii CCO-Mn, O2, reziduu fix, dar prezintă concentraţii mărite la unii indicatori
metalici: mangan, fier şi zinc, datorită exploatărilor miniere din amonte (Tolovanu) precum
şi compoziţiei specifice a substratului, încadrându-se în categoria 3 de calitate după
aceşti indicatori*.
*Planul Local de Dezvoltare Durabilă. Primăria Vatra Dornei, 2004.
19
Râul Dorna se încadrează în categoria 1 de calitate la toţi parametrii, îmbunătăţind
calitatea râului Bistriţa după confluenţă şi rămânând principala sursă de apă potabilă a
oraşului*.
Calitatea solului
Solurile dominante din zonă sunt brune şi gălbui de pădure, favorabile pădurilor de
conifere, fâneţelor de bună calitate, păşunilor şi plantelor de nutreţ cultivate. Raportul
privind calitatea mediului pentru anul 2006 nu evidenţiază creşteri ale concentraţiilor
maxime admise, conform legii.
În arealul Vatra Dornei nu există unităţi industriale cu impact negativ major asupra
mediului înconjurător. Măsurătorile efectuate periodic, de către Inspectoratul pentru
Protecţia Mediului Suceava, pe principalele componente ale mediului înconjurător (apă,
aer, sol) nu au identificat valori ale unor elemente care să depăşească concentraţiile
maxime admise de normele legale.
În categoria riscuri naturale, s-au înregistrat de-a lungul timpului, fără a determina
situaţii critice:
creşterea nivelului unor pâraie în perioadele foarte ploioase
inundaţii şi formarea de poduri de gheaţă la încălzirea bruscă a vremii, în
sezonul de iarnă sau la sfârşitul acestuia
eroziuni laterale ale malurilor pe afluenţii celor două râuri
vânturi puternice în perioada februarie – aprilie, care pot ajunge la gradul 8 pe
scara Beufort; vânturi cu caracter de uragan, de gradul 10, înregistrate în anii 1947 –
1948, 1955, 1969 şi 1970 au produs importante calamităţi în domeniul forestier al zonei.
Din punct de vedere seismic, teritoriul al oraşului se încadrează, conform
Normativului P100-92:
în zona de intensitate MSK-64 / EMS-98 - VI, o zonă fără riscuri seismice
majore;
din punct de vedere al coeficienţilor Ks aparţine zonei seismice de calcul F,
căreia îi corespunde o valoare a coeficienţilor Ks = 0.08 şi o perioadă de colţ Tc
= 0,7 sec.
20
CAPITOLUL IIANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC
Oraşul Vatra Dornei aparţine unei zone turistice de mare valoare, care se remarcă
printr-ul mediu natural variat, atractiv şi un potenţial balneoterapeutic deosebit de valoros.
Aceste atribute au făcut ca zona să fie permanent în atenţia turiştilor români, dar şi străini.
Recunoaşterea oficială a izvoarelor minerale datează de circa 200 de ani, iar proiectarea
şi inaugurarea staţiunii s-a realizat la în anul 1897, pe vremea Imperiului Austro-Ungar.
Cu câţiva ani mai târziu, în anul 1907, Vatra Dornei era declarat oraş al imperiului.
Potenţialul balnear al localităţii se remarcă printr-o deosebită bogăţie şi varietate
care o încadrează în rândul celor mai renumite staţiuni din România, dar şi în afara
graniţelor, însă nu îndeajuns de cunoscut pentru cât de miraculoase sunt efecte curative
asupra organismului.
2.1. Factori naturali terapeutici
Varietatea factorilor naturali de cură balneară este mare, iar numărul afecţiunilor
care beneficiază de eficienţa tratamentelor balneo-fizio-terapeutice, este pe măsură.
2.1.1. Apele minerale
Resursele hidrominerale din zona Dornelor aparţin genetic aureolei mofetice a
eruptivului Călimani – Harghita, în sectorul nordic al acesteia şi sunt ape minerale
carbogazoase, dispuse pe un aliniament orientat NV-SE, care se suprapune în linii
generale pe dislocaţia majoră internă a cristalinului, care a favorizat punerea în loc a
masivelor eruptive Călimani – Harghita.
2.1.1.1. Zăcământul hidromineral
Zăcământul de ape minerale*, dezvoltat pe o arie relativ restrânsă, este acumulat
în depozitele aluvionare cuaternare ale teraselor medii şi superioare din versantul drept al
râului Dorna, care stau în această zonă peste formaţiunile cristaline, între pâraiele
Negreşti şi Condreşti, precum şi de-a lungul văilor Negreşti şi Roşu. Dioxidul de carbon,
venit pe liniile tectonice şi fisurile fundamentului cristalin, se dizolvă în stratul acvifer din
aluviunile amintite. Cercetări hidrogeologice complexe asupra zăcământului şi pentru
* Niculescu Gabriela - Studiu hidrogeologic pentru optimizarea zăcământului hidromineral carbogazos Vatra Dornei – Judeţul Suceava. IAFAA Bucureşti, 1990.
21
obţinerea unor debite mai mari s-au făcut în mod sistematic începând cu anul 1950, de
către Institutul de Balneologie şi Fizioterapie Bucureşti (actualul INRMFB), Întreprinderea
de Prospecţiuni Geologice şi mai târziu de către ISLGC şi de Facultatea de Geologie şi
Geofizică / Universitatea Bucureşti, prin prospecţiuni gravimetrice. Rezultatul cercetărilor
a condus spre determinarea caracteristicilor generale ale apelor minerale, conturarea
zăcământului şi calculul de rezerve.
Aria de dezvoltare a zăcământului hidromineral Vatra Dornei, caracterizat printr-o
apă minerală carbogazoasă, feruginoasă, bicarbonatată, cu concentraţie mică, este
legată de existenţa unor depozite cu permeabilitate ridicată, care permit acumularea apei
subterane. Alimentarea acestor acumulări hidrogeologice se face direct din precipitaţii, în
zonele de aflorare a rocilor metamorfice tectonizate, puternic fisurate. Gradul de
mineralizare al apelor minerale este dependent de gradul de tectonizare al zonei, de
panta fundamentului cristalin şi gradul de alterare al acestuia, de natura litologică şi
grosimea formaţiunilor cuaternare acoperitoare.
Cercetările hidrogeologice asupra surselor forate şi a izvoarelor de ape minerale
naturale captate au evidenţiat o variaţie a conţinutului de CO2, înscrisă între limite relative
de maximum şi minimum, specifică fiecărei surse, datorate pulsaţiilor de dioxid de carbon
din zăcământ, oscilaţiei nivelului hidrostatic, cât şi variaţiilor de temperatură a aerului. La
toate sursele forate, amplasate la baza terasei superioare a râului Dorna, din Parcul
staţiunii, limitele de variaţie a CO2 dizolvat se situează cu aproximaţie între 880 – 1.230
mg/l. În zona joasă a Parcului, acolo unde au fost observate, captate şi cercetate primele
izvoare naturale, apele minerale, inclusiv cele din sursele forate în diferite etape, sunt
bogate în CO2 dizolvat, cu valori cuprinse între 390 – 1.012 mg/l.
Lucrările de cercetare efectuate pe valea Negreşti, a evidenţiat un conţinut bogat
de CO2 dizolvat în apele minerale, cu concentraţii ce variază între 1.578 – 2.024 mg/l şi
emanaţii de CO2 liber, între 3-7 m3/zi şi 22-70 m3/zi, în funcţie de sursă.
Calitatea apelor minerale de la Vatra Dornei nu este dată numai de prezenţa CO2
dizolvat, care îi imprimă caracterul carbogazos, dar şi de prezenţa ionilor de Ca, Mg, Fe,
Na, K, Cl, care îi măresc gradul de mineralizare şi implicit valoarea terapeutică.
Mineralizarea totală variază în limite, mari între 250 – 4000 mg/l, cu un reziduu fix între
250 – 700 mg/l. Fierul poate atinge uneori 65 mg/l, iar sodiul apare numai în sursele
cantonate în nivelele profunde, mai ales în şisturile cristaline.
2.1.1.2. Modalităţi de exploatare şi valorificare
22
Apele minerale din staţiunea Vatra Dornei se aseamănă sub aspectul compoziţiei
fizico-chimice, caracterizându-se ca ape bicarbonatate calcice – magneziene – sodice
sau bicarbonatate feruginoase – sodice – magneziene, toate carbogazoase şi hipotone.
Modul de utilizare şi potenţialul terapeutic este determinat de aceste caracteristici.
Prin lucrările hidrogeologice realizate de IAFAA, la sfârşitul anilor 1990 au fost date
în exploatare 10 surse forate, care pot furniza un debit de 424 m3/zi şi 8 surse naturale
captate care totalizează 238 m3/zi, aşadar un debit total disponibil de 662 m3/zi, surse
minerale folosite ce pot fi folosite în scop terapeutic, în bazele de tratament.
La data de referinţă 01.01.1990*, propunerile de rezerve exploatabile, din surse
forate şi izvoare naturale captate, erau următoarele:
ape bicarbonatate, calcice, sodice, carbogazoase, feruginoase – 662 m3 / zi
rezerve de bilanţ şi 37 m3 / zi în afară de bilanţ
dioxid de carbon mofetic – 45 m3 / zi rezerve de bilanţ.
În Parcul balnear al staţiunii au fost cercetate şi captate 10 izvoare/ surse naturale,
ale căror debite exploatabile au fost omologate în decursul timpului. Două dintre acestea,
izvoarele Arcadie şi Petru, captate în anul 1898 prin intermediul unor puţuri, sunt în
prezent colmatate. Situaţia celorlalte surse din Parcul staţiunii este următoarea:
1. Izvorul de est – este situat pe terasa superioară a râului Dorna şi captat într-un
bazin rezervor de 284 m3 capacitate care alimentează pavilionul băilor şi este folosit în
cură internă. Apa minerală este carbogazoasă, cu o concentraţie de CO2 care variază
între 440 – 1.444 mg/l şi un debit mediu de 86 m3 /zi;
2. Izvorul de vest – este captat într-un bazin rezervor betonat cu dimensiunile
interioare de 10,0 m x 2,0 m x 8,5 m (170 m3), cu barbacane de jur împrejur, cu ajutorul
unei galerii de drenaj situată în amonte de bazin, cu lungimea de 3 m şi secţiunea 1,2 x
2,0 m, săpată în baza depozitelor terasei superioare a râului Dorna, cu direcţia S-SV.
Sursa este exploatată pentru cură externă, cu un debit mediu de 68 m3/zi, prin intermediul
unei pompe. Concentraţia de CO2 dizolvat are valori cuprinde între 440 – 848 mg/l;
3. Izvorul 11 iunie – este situat în depozitele terasei inferioare a râului Dorna, a fost
captat în perioada anilor 1896 – 1908; captarea a fost recondiţionată ulterior, în anul 1975
de IPEG Câmpulung. Captarea constă dintr-un bazin rezervor betonat, cu dimensiunile
interioare de 5,0 m x 2,0 m x 6,8 m (170 m3), la cu barbacane în peretele din amonte.
Adâncimea rezervorului a ajuns prin lucrări de recondiţionare la 6,8 m, în şisturile
* * Niculescu Gabriela - Studiu hidrogeologic pentru optimizarea zăcământului hidromineral carbogazos Vatra Dornei – Judeţul Suceava. IAFAA Bucureşti, 1990.
23
cristaline alterate. Galeria de drenaj prin care este captată sursa se află situată paralel cu
peretele din amonte al rezervorului, are 12 m lungime şi secţiunea de 2,0 x 2,0 m.
Tavanul galeriei este betonat şi izolat cu argilă. Sursa este folosită în cură externă şi are
un debit mediu de 38 m3/zi. Concentraţia apei în CO2 dizolvat variază între 440 – 968
mg/l;
4. Izvorul Silvestru – a fost captat în anul 1895 şi este situat în terasa superioară a
râului Dorna, din parcul staţiunii. Captarea constă dintr-un bazin rezervor betonat, la 8,5
m adâncime, cu o capacitate de 17 m3 (dimensiunile: 1,0 x 2,0 x 8,5 m), cu barbacane în
peretele din amonte. Sursa se exploatează pentru a fi utilizată în cură externă, în
perioadele de vârf şi în restul timpului pentru cură internă. Conţinutul de CO2 dizolvat
variază între 440 – 968 mg/l;
5. Izvorul Nectarie – este situat în parcul staţiunii, în baza terasei superioare a râului
Dorna şi a fost captat în anii 1985 – 1908. Bazinul rezervor în care este captată sursa are
85 m3 (2,0 x 5,0 x 8,5 m), este betonat şi situat la 8,5 m adâncime. Apa minerală este
utilizată în cură externă şi internă. Concentraţia de CO2 dizolvat se situează la circa 900
mg/l;
6. Izvorul 23 August – a fost captat în perioada 1896 – 1908 şi se află la baza terasei
superioare din parcul staţiunii. Captarea constă într-un puţ de 5m3, cu dimensiunile de 1 x
1x 5 m, din care apa se scurge într-un rezervor, apoi în buvetă. Buveta este amplasată
într-o clădire construită la începutul secolului, cunoscută sub numele de „Izvorul
Sentinela”, devenită în timp o emblemă a staţiunii, în prezent monument de arhitectură. În
aceeaşi clădire a mai fost amenajată o buvetă la care este racordat izvorul Nectarie.
Debitul izvorului este de circa 3 m3/zi, iar concentraţia în CO2 dizolvat variază între 280 –
1012 mg/l. Este utilizat în cura internă;
7. Izvorul Unirea – este situat la intrarea în parc, pe terasa inferioară. A fost captat în
anul 1897 şi recondiţionat în anul 1989, deoarece era colmatat.
Izvorul Bizom, situat pe valea Negreşti, a fost captat de localnici. Captarea constă
dintr-o fântână de 0,8 m adâncime, cu diametrul de 0,5 m şi la 0,6 m sub nivelul solului.
Deoarece este situat în imediata apropiere a pârâului Negreşti, este expus colmatării cu
depozite torenţiale, aluvionare. Debitul izvorului Bizon, influenţat de regimul precipitaţiilor,
se situează între 3 – 12 m3/zi, iar concentraţia în CO2 dizolvat, între 1.232 - 1.856 mg/l.
Este folosit pentru cură internă şi ca apă de masă, în special de către localnici.
24
În prezent, staţiunea dispune* de 17 surse de apă minerală şi gaz mofetic, din care
11 surse provin din foraje şi 6 surse din izvoare naturale terapeutice. Aceste surse
alimentează toate cele trei baze de tratament ale staţiunii şi anume: Baza de tratament
Călimani (SC Dorna Turism SRL), Baza de tratament Intus (SC Intus SRL) şi Baza de
tratament Ozon (SC Sind Rom SRL). La ultima închidere de rezerve, din anul 2000,
rezerva de apă minerală omologată era de 657 m3/zi.
Pentru anul 2006, situaţia surselor minerale utilizate este următoarea:
la apă minerală:
cantitatea de apă minerală pompată – 56.000 m3
cantitatea de apă minerală utilizată – 22.239 m3 (diferenţa de cantitate
reprezintă pierderi pe instalaţii).
la CO2 mofetic:
cantitatea pompată – 6.465 m3
cantitatea utilizată – 4.665 m3.
Apele minerale din staţiunea Vatra Dornei sunt utilizate fie în cură internă, prin
buvetele amenajate în Parcul balnear, fie în cură externă, în cele trei baze de tratament,
care au amenajate secţii de băi carbogazoase şi de hidroterapie.
Principalele proceduri aplicate în bazele de tratament ale staţiunii sunt:
a) Tratamente cu factori naturali
băi carbogazoase cu apă minerală
inhalaţii cu ape sulfuroase
mofete cu gaz CO2 natural
tratamente ginecologice cu nămol
împachetări şi cataplasme cu nămol de turbă
b) Hidroterapie
băi de plante medicinale
băi parţiale, afuziuni alternante
duş subacval
c) Electroterapie
curenţi diadinamici
iono-galvanizări
curenţi interferenţiali, exponenţiali
ultrasunete
laser terapeutic
* Date preluate de la SC DORNA TURISM SA Vatra Dornei, 2007.
25
solux simplu sau cu filtru
ultraviolete generale şi în doze eritem
băi galvanice şi faradice
magnetodiaflux
d) Kinetoterapie şi recuperare
masaj uscat, reflexogen şi presopunctură
cultură fizică medicală la sală, elongaţii vertebrale, bicicletă ergometrică
bazin kinetoterapie
cura de teren
e) Pneumoterapie
aerosoli şi inhalaţii cu ape minerale şi substanţe medicamentoase
f) Mofetă artificială.
Capacitatea bazelor de tratament din staţiune a permis, în anul 2006, efectuarea a
peste 2900 de proceduri pe zi, din care mai mult de jumătate sunt proceduri majore
constând în băi cu apă carbogazoasă. Consumul mediu de apă minerală utilizat în bazele
de tratament (total 22.239 m3, din care baza Intus - 3.284 m3, baza Sind Rom – 9090 m3)
înseamnă mai puţin de jumătate din cantitatea de apă minerală carbogazoasă pompată,
respectiv 39,7 %, diferenţa reprezentând pierderi pe instalaţii, acestea fiind vechi şi în
stare avansată de uzură.
Pe lângă aceste proceduri aplicate în baza de tratament, turistul mai poate
beneficia şi de alte amenajări şi modalităţi de repunere în formă a organismului, cum ar fi
piscina, sauna, sala de gimnastică, trasee de cură de teren, climatoterapie - favorizată de
climatul plăcut al staţiunii, înconjurată de păduri de răşinoase, de puritatea aerului,
aeroionizarea uşor negativă, variaţiile moderate ale presiunii atmosferice.
2.1.2. Gazul terapeutic pentru mofetă
Mofetele, emanaţii de gaze naturale terapeutice cu conţinut crescut de CO2, sunt
utilizate în scop terapeutic în cura balneară. CO2 mofetic este obţinut prin degazeificarea
apei minerale concentrată în dioxid de carbon, care provine din forajele P13 – 40 Nm3/zi
(sursă în exploatare) şi P14 – 5 Nm3/zi (sursă în conservare). Cantitatea cea mai mare de
dioxid de carbon dizolvat în apa minerală s-a constatat la sursele din terasa superioară a
râului Dorna şi în zona Negreşti - Dorna Candreni.
În anul 2006, în baza de tratament SC Dorna Turism SA s-au utilizat 4.665 m3 de
gaz mofetic, din cantitatea totală pompată de 6.465 m3 (diferenţa reprezintă pierderi pe
26
instalaţii). Hotelul Intus şi baza de tratament Sind Rom nu au amenajări specifice pentru
această procedură, cei care au nevoie de tratament cu mofetă sunt trimişi la baza de
tratament de la SC Dorna Turism SA.
Rezervele de dioxid de carbon mofetic, propuse la data de referinţă 01.01.1990
erau de 45 m3 / zi (rezerve de bilanţ), iar la ultima închidere de rezerve, din anul 2000,
rezerva omologată s-a menţinut tot de 45 m3/zi.
2.1.3. Zăcământul de turbă
Nămolul de turbă, un produs biologic activ, de natură organică, este folosit sub
formă de băi calde cu nămol, la cadă. Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de
temperatura, compoziţia chimică, acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora.
Zăcăminte de turbă (turbării) se găsesc în zona Dornelor la Vatra Dornei, Neagra Şarului,
Poiana Stampei (Pilogani), Dorna Candreni, Şaru Dornei, Poiana Cosmei.
Pentru bazele de tratament din staţiune se utilizează numai nămolul de turbă, adus
de la Poiana Stampei, localitate situată la circa 18 km de staţiune. Zăcământul de turbă
se află în concesiunea SC TURBAMIN SRL Poiana Stampei.
2.1.4. Indicaţii terapeutice ale surselor minerale*
Apele minerale, nămolul de turbă şi gazul mofetic care se găsesc în arealul
staţiunii turistice Vatra Dornei, au valoare terapeutică complexă, fiind recomandate în
tratarea următoarelor afecţiuni:
a) afecţiuni cardiovasculare
tulburări de irigaţie coronariană (cardiopatie ischemică, sechele după
infarct miocardic)
hipertensiune arterială esenţială
arterită
boli ale venelor (varice, sechele după tromboflebite)
ateroscleroză cerebrală şi periferică
b) afecţiuni ale aparatului locomotor
artroze, spondiloze
reumatism inflamator cronic
reumatism abarticular (periartrite, fibromialgii, tenosinovite)
hernia de disc – lombosciatică secundară
* Dr. Doina Hasneş Ciurdaru, medic primar SC Dorna Turism SA, Vatra Dornei
27
sechele traumatismale, luxaţii, fracturi
c) afecţiuni ale aparatului respirator
rino-sinuzite
bronşite
astm bronşic
silicoză
d) afecţiuni ginecologice, metabolice si endocrine, ale sângelui
diabet
obezitate
guşă
hipertiroidie
anemii
e) afecţiuni neurologice, centrale şi periferice
nevroze
depresii
distonii neurovegetative
sechele după accidente vasculo-cerebrale (hemipareze)
nevralgii, nevrite, polinevrite
d) boli digestive
gastroduodenite
afecţiuni hepatobiliare.
Cercetările medicale realizate de medicii balneologi din staţiune*, asupra factorilor
naturali de cură şi afecţiunile în care acestea acţionează ca adjuvant, au evidenţiat
următoarele aspecte:
1. apele minerale carbogazoase, utilizate în cura externă sub formă de băi calde
la cadă, reprezintă factorul terapeutic major al staţiunii pentru tratamentul bolilor cardio-
vasculare (hipertensiuni, cardiopatia ischemică dureroasă şi nedureroasă, arteroscleroză
cerebrală şi sistemică, insuficienţele venoase ş.a.);
2. mofetele au avantajul de a folosi factorul terapeutic gazos în condiţii de
descărcare a organismului, eliminând presiunea hidrostatică şi temperatura. Afecţiunile în
al căror tratament se folosesc mofetele sunt cele ale aparatului cardio-vascular;
3. nămol de turbă este un produs biologic activ, utilizat într-o gamă diversă de
afecţiuni sub formă de băi calde cu nămol, împachetări şi aplicaţii calde, grupate în două
* Dr. Doina Hasneş Ciurdaru, SC Dorna Turism SA Vatra Dornei – Valenţe terapeutice vechi şi noi în staţiunea Vatra Dornei. Congresul Internaţional de Balneologie, Bucureşti, 1994.
28
mari categorii - afecţiuni reumatismale şi afecţiuni ginecologice, afecţiuni care au conturat
profilul de tratament al staţiunii. Lucrările de cercetare realizate şi prezentate la diverse
manifestări ştiinţifice de balneologie, de către medicul balneolog de la SC Dorna Turism
SA au certificat importanţa deosebită a nămolului de turbă de la Poiana Stampei în
tratamentul afecţiunilor ginecologice;
4. băi din plante medicinale, din cetini şi răşini de brad – sunt renumite prin efectul
lor intens sedativ şi antialergic. Această procedură terapeutică se adresează atât
persoanelor bolnave, cât şi celor sănătoase, ceea ce conferă staţiunii profilul de
profilaxie, pentru prevenirea nevrozelor de toate tipurile şi a psihozelor compensate şi de
repunere în formă a organismului după stresul profesional, familial şi cel cotidian al
adultului;
5. aerosoli cu apa sulfuroasă preluată de la izvorul Puciosu (Iacobeni) -
diversifică profilul staţiunii cu terapia afecţiunilor pulmonare cronice şi al bolilor
profesionale (rinite cronice de diverse etiologii, inclusiv alergice, faringite cronice,
bronşectazii, fibroze, silicoze, astm bronşic, emfizem pulmonar;
6. crenoterapia – procedură constând în cură internă cu apă minerală
carbogazoasă, indicată în afecţiuni digestive, hipoacide şi hipotone (gastrite cronice
hipoacide şi anacide), litiază renală, dischinezii biliare hipotone, colon iritabil, colite,
constipaţie habituală.
Din cele prezentate mai sus se desprinde diversitatea a resurselor balneare din
staţiune şi a indicaţiilor lor terapeutice. Prin urmare, structurile de primire turistică cu
funcţiuni de tratament şi implicit de cazare şi alimentaţie destinate practicării turismului s-
au dezvoltat în decursul timpului conform profilului eterogen al staţiunii, oferind condiţii
prielnice practicării unor variate forme de turism: balnear, de odihnă şi recreere şi week-
end. Tratamentul balnear în staţiunea Vatra Dornei este asigurat în prezent în trei baze
de
tratament:
Călimani, Intus
şi Ozon.
Pe lângă
resursele
terapeutice
balneare, oraşul
29
Vatra Dornei beneficiază de condiţii speciale pentru practicarea sporturilor de iarnă
(domeniu schiabil, condiţii climatice favorabile). Aşadar, la profilul predominant balnear al
staţiunii s-a mai adăugat în ultimul deceniu, prin amenajarea a două pârtii de schi şi
transportul pe cablu aferent + o pârtiei de săniuş şi profilul de staţiune pentru sporturile de
iarnă, cu implicaţii benefice asupra prelungirii sezonului turistic. Se poate afirma că oraşul
Vatra Dornei este o staţiune bivalentă, consacrată atât pentru tratament balnear, cât şi
pentru sporturile de iarnă.
2.1.5. Protecţia resurselor hidrominerale
Pe baza studiilor şi cercetărilor de teren realizate de SC Dorna Turism SA,
societatea care are în concesiune apele minerale din staţiune, s-a delimitat perimetrul de
protecţie hidrogeologică al zăcământului hidromineral şi a perimetrelor de protecţie
sanitară ale surselor (foraje, izvoare). Delimitarea acestora s-a realizat atât pe hartă, cât
şi pe teren, aşa cum reiese din planul topografic anexat.
2.1.2. Bioclimatul zonei
Poziţia localităţii, la nivel regional, într-un culoar depresionar intramontan situat la
confluenţa râului Bistriţa cu afluentul său Dorna, iar la nivel naţional, spre nordul extrem al
ţării, determină caracteristicile climatice şi implicit cele bioclimatice ale staţiunii.
Caracteristicile climatice*:
climat de depresiune intramontană, de culoar, rece şi umed;
temperatura medie anuală este de 5,5º C, a lunii iulie de 15,5ºC, iar a lunii
ianuarie de -7ºC (cu frecvente cazuri de inversiuni termice); în lunile
* Teodoreanu et al. - Bioclima staţiunilor balneoclimatice din România. Bucureşti, 1984.
30
decembrie, ianuarie şi februarie, temperatura medie lunară se menţine sub
0ºC;
nebulozitatea medie anuală este de 6 zecimi, numărul mediu anual de zile cu
cer senin fiind de 40, iar cel al zilelor cu cer acoperit este de 130; umezeala
aerului este ridicată, de peste 84 % anual;
durata medie de strălucire a soarelui însumează anual 1.800 ore;
media anuală a precipitaţiilor atmosferice de 700 mm, luna cea mai ploioasă
fiind iulie – 103 mm; numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 140
zile, iar cel a zilelor cu strat de zăpadă** este de peste 120 zile;
grosimea medie a stratului de zăpadă** este cuprinsă între 30 - 50 cm;
presiunea atmosferei este în medie de 693 mm;
nivelul aeroionizării: număr mediu total de ioni pozitivi şi negativi / cm3 de aer
este de circa 1.200, cu predominare uşoară a ionilor negativi, coeficientul de
unipolaritate fiind 0,96; din acest punct de vedere staţiunea se situează pe
locul al treilea, după Băile Herculane şi Băile Felix.
Caracteristicile bioclimatice* :
numărul mediu de zile cu confort termic în luna iulie, la amiază, este de 6, cel
al zilelor cu inconfort prin încălzire, de 2; în restul zilelor lunii se înregistrează
numai inconfort prin răcire;
stresul bioclimatic cutanat mediu anual prezintă un indice redus, de 13, lunile
relaxante fiind din mai până în octombrie;
valoarea medie anuală a indicelui de stres bioclimatic pulmonar este 30, cu
lunile septembrie şi octombrie echilibrate;
indicele stresului bioclimatic total mediu anual este 43, aşadar, bioclimatul
staţiunii fiind tonic, stimulent pentru organism, cu unele nuanţe de sedare.
2.2. Alte resurse turistice din staţiune
2.2.1. Resurse turistice naturale
Vatra Dornei beneficiază de condiţii de mediu şi climă deosebit de favorabile
turismului. În acelaşi timp, staţinea este avantajată de un potenţial turistic natural de
excepţie care asigură practicarea unor forme de turism diversificate şi complexe. Pe
** Oancea C., Swizewski C. – Munţii Rarău – Giumalău. Colecţia Munţii noştri. Ed. Sport – Turism, Bucureşti, 1983
31
lângă potenţialul balnear, staţiunea Vatra Dornei dispune şi de alte resurse
naturale ce constituie importante motive de călătorie pentru turişti şi anume:
cadrul natural atractiv, creat de formele de relief - staţiunea este înconjurată de
Munţii Călimani, Giumalău, Suhard şi
Bistriţei, de un covor vegetal bogat şi
atractiv, o reţeaua hidrografică cu
multiple posibilităţi de recreere;
elementele climatice, favorabile
practicării unor variate forme de turism,
în toate anotimpurile, de la turism
montan, turism extrem şi până la turism
rural;
domeniu schiabil, valorificat doar parţial,
prin două pârtii pentru schi alpin, cu
instalaţiile de cablu aferente, pârtie de
săniuţă şi una pentru schi fond;
Munţii Călimani, Giumalău, Suhard şi
Bistriţei ce înconjoară staţiunea constituie importante resurse turistice naturale,
fără de care nu ar putea fi dezvoltate formele de turism montan - drumeţiile
montane, mountain-biking-ul sau alte sporturi extreme;
râul Bistriţa constituie un reper de bază pentru practicarea rafting-ului în
România; foarte mulţi amatori de sporturi mai mult sau mai puţin extreme optează
pentru Vatra Dornei, ca punct de plecare cu barca pe Bistriţa;
32
Parcul balnear, declarat cu ani în urmă rezervaţie dendrologică de către
Academia Română. Parcul se află în
dreapta râului Dorna şi se prelungeşte
până sub Dealul Negru, aici fiind
concentrate sursele minerale
terapeutice şi sediul administrativ al
staţiunii.
rezervaţiile şi ariile protejate
constituie resurse turistice importante ce favorizează şi practicarea turismului
ştiinţific (prezentate în Capitolul I).
2.2.2. Resurse antropice
Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului,
concretizate în elemente de cultură, istorie, artă şi civilizaţie, care prin caracteristicile lor
atrag fluxuri importante de turişti. Valoarea resurselor antropice din Vatra Dornei
reprezintă un argument al practicării turismului cultural. Clădirile cele mai reprezentative
din oraş sunt monumente de arhitectură din secolele XIX-XX:
Catedrala Sfânta Treime - construită în parcul
oraşului, are o arhitectură şi o pictură cu adevărat
deosebită; construcţia respectă modelul tradiţional
al bisericilor moldoveneşti; cele şapte turle
întruchipează cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii;
Clădirea primăriei – a fost construită în anul 1897, în stil florentin; în incintă
adăposteşte muzeul orăşenesc;
33
Cazinoul Vatra Dornei este un edificiu de mare valoare al oraşului; se află în
parcul balnear, în prezent fiind în stadiu de consolidare şi restaurare. A fost
construit în anul 1897, după un proiect al curţii imperiale austriece;
Muzeul Orăşenesc - a fost înfiinţat în anul 1954, având următoarele secţii: artă
plastică contemporană, ştiinţele naturii şi cinegetică;
Gara Vatra Dornei – este o construcţie ce datează din anul 1910;
Biserici ortodoxe (6), o biserică romano-catolică şi o biserică evreiască –
îmbogăţesc patrimoniul spiritual al oraşului;
Biblioteca Municipală G.T. Kirileanu;
Casa de cultură;
Festivaluri şi manifestări diverse - în Vatra Dornei se desfăşoară un mare număr
de manifestări culturale, de importanţă naţională şi internaţională precum: Serbările
Zăpezii, Festivalul Naţional de Datini şi Obiceiuri de Iarnă “Porniţi Plugul, Feţi
Frumoşi”, Festivalul Naţional al Teatrelor Populare, Festivalul Naţional al Teatrului
de Păpuşi, Festivalul Naţional de Muzică Uşoară pentru copii “Muzritm” şi altele. În
34
cadrul Casei de Cultură activează fanfara municipală, cu un program special,
susţinut în zilele de vară în parcul staţiunii.
2.3. Potenţialul turistic din zonele limitrofe (maximum 45 km)
I. Depresiunea Dornelor
Staţiunea Vatra Dornei face parte dintr-un areal turistic de mare complexitate, ceea
ce determină o manifestare deosebită a interesului turiştilor de toate vârstele şi categoriile
pentru această zonă. Ţara Dornelor, cunoscută atât pentru zestrea naturală dar şi
cultural-spirituală, oferă turiştilor o diversitate obiective turistice:
Resurse naturale
rezervaţia naturală Tinovu Poiana Stampei - Mlaştină oligotrofă (681 ha);
rezervaţia naturală Tinovu Şaru Dornei – turbărie (35 ha);
rezervaţia geologică Piatra Ţibăului - un masiv de calcar fosilifer (20,35 ha);
rezervaţia Cheile Zugrenilor - prezintă interes nu doar prin importanţa
ştiinţifică, dar şi datorită posibilităţilor de practicare a sporturilor extreme
(căţărarea pe gheaţă, rafting ş.a.);
apele minerale de la Poiana Negrii – ape de masă;
Şaru Dornei – localitate cu factori balneari recunoscută pentru apele
minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene,
hipotone, analizate pentru prima oară de geologul austriac Richard Hacquet;
datorită calităţilor gustative aceste ape sunt utilizate în special ca ape de
masă;
Resurse antropice
Centru etnografic Şaru Dornei - artă populară; aici se confecţionează
cojoace lungi şi bundiţe decorate cu motive vegetale, zoomorfe sau
geometrice; centru de dogărit;
Dorna Candrenilor – important centru de confecţionare a bundiţelor şi
chimirelor
Panaci – centru de prelucrare artistică a lemnului;
Iacobeni – centru de prelucrare artistică a lemnului, case cu arhitectură
tradiţională, ape minerale slab sulfuroase, oligominerale.
II. Arealul Câmpulung Moldovenesc (la 42 de km de Vatra Dornei)
35
Resurse naturale
Parcul Dendrologic "Lunca Moldovei" - cuprinde peste 100.000 specii de
plante (suprafaţa 26 ha);
Rezervaţia "Pietrele Doamnei" - Pietrele Doamnei sunt situate în Masivul
Rarău, la 1.647 m
altitudine, adevărate
dantelării de calcar, ce
domină întreg peisajul
montan al zonei (568 ha);
Rezervaţia floristică
Todirescu - situată la o
altitudine cuprinsă între
1.200 - 1.500 m, cuprinde
numeroase specii de plante rare; a fost declarată rezervaţie naturală în anul
1933 (44 ha);
Resurse antropice
Important centru etnografic - artă populară, arhitectură populară; costume
populare, arhitectură în lemn, ouă încondeiate;
Muzeul Etnografic şi de Artă a Lemnului - muzeu judeţean cu profil
etnografic, amenajat în clădirea fostei prefecturi, construită în anul 1900;
Stâlpul lui Vodă - coloană de piatră ridicată din porunca voievodului Mihai
Racoviţă, în urma campaniei sale victorioase în Transilvania (1.717);
Păstrăvăria Valea Putnei - un obiectiv turistic inedit, de unde se poate
cumpăra peşte proaspăt;
Colecţia etnografică a profesorului Ion Ţugui - cuprinde una dintre cele mai
bogate colecţii din ţară şi străinătate de linguri de lemn, de diverse forme,
mărimi, motive ornamentale; clădirea mai adăposteşte şi valoroase colecţii
de ştergare, monede, ceramică, cusături etc.
36
Pietrele Doamnei
CAPITOLUL IIISTADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE
3.1. Forme de turism practicabile
Dezvoltarea municipiului Vatra Dornei se datorează în mare parte şi fenomenului
turistic. Resursele diverse cu proprietăţi terapeutice şi factorii naturali de cură au condus
la dezvoltarea turismului balnear, iar condiţiile naturale, resursele cultural-istorice,
pitorescul zonei, fondul cinegetic sau varietatea elementelor de arhitectură şi folclor au
oferit multiple posibilităţi de diversificare a turismului în zonă. La acestea se mai adaugă
turismul de aventură care şi-a găsit, în ultimii ani, un loc important în Vatra Dornei. Prin
urmare, diversitatea, volumul şi valoarea resurselor turistice din staţiune au favorizat
practicarea unor variate forme de turism, ceea ce conduce la ideea de staţiune complexă,
care poate răspunde nevoilor şi cerinţelor unor segmente largi de turişti.
a) Turism balnear
Staţiunea Vatra Dornei se numără printre cele mai importante staţiuni balneare din
România, fiind destinată în principal tratării afecţiunilor cardiovasculare.
Factori naturali
apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice,
calcice şi magneziene, feruginoase;
mofete naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2;
nămolul de turbă adus de la Poiana Stampei, cu conţinut mare de coloizi
organici şi acizi humici;
bioclimat tonic, stimulent cu nuanţe de sedare; concentraţie crescută de ioni
negativi.
Indicaţii de tratament
profilaxie;
tratament curativ şi de recuperare (afecţiuni ale aparatului cardiovascular,
afecţiuni ale aparatului locomotor, boli asociate).
Baze de tratament - în staţiune serviciile balneare sunt asigurate prin intermediul a
trei baze de tratament şi centre spa.
37
b) Turism montan
Vatra Dornei, datorită aşezării sale, reprezintă destinaţia ideală pentru amatorii de
turism montan:
schi alpin - Pârtia Telescaun şi Pârtia Parc;
schi fond - pârtia Runc;
drumeţie montană - există 17 trasee turistice montane omologate, care
au ca punct de plecare zona Vatra Dornei: 5 trasee în Masivul Giumalău, 2 trasee în
Munţii Bistriţei, 4 trasee în Munţii Suhard şi 6 trasee în Munţii Călimani; detalii despre
aceste trasee sunt prezentate în Anexa nr. 1. Traseele montane sunt întreţinute de
primăria Vatra Dornei prin formaţia de Salvamont.
Notă: în perioada 15 mai – 15 septembrie se desfăşoară programul: „Turism montan în staţiunea
Vatra Dornei” iniţiat de Serviciul de Promovare şi Dezvoltare a Turismului şi Salvamont.
trasee montane parcurse cu snowmobile – în Ţara Dornelor se pot
organiza excursii pe diverse trasee în masivele Suhard şi Giumalău
sau pe drumuri forestiere;
c) Turism activ
Bucovina reprezintă locul ideal pentru
practicarea turismului activ, de aventură, datorită
factorilor naturali şi a poziţiei geografice. Turismul
extrem se poate desfăşura într-un cadru geografic
specific, iar Munţii Bucovinei oferă condiţii
excelente pentru practicarea unor activităţi
recreative ce aparţin acestei forme de turism:
snowboarding, rafting, zbor cu parapanta,
mountain-biking, alpinism, off–road, etc.
Zborul cu parapanta se poate practica la Vatra Dornei datorită condiţiilor deosebite
oferite de Munţii Suhardului; zona Vârful Ouşorul este considerat a fi una dintre cele mai
prielnice zone pentru practicarea sporturilor aeronautice, în special a zborului cu
parapanta şi cu deltaplanul.
Alpinismul este practicat mai ales în Călimani, Rarău – Giumalău, Suhard, atât vara, cât
şi iarna. Turnul ascuţit al Pietrelor Doamnei reprezintă unul din bastioanele necucerite
încă de alpinismul românesc. Chiar daca peretele nu este la fel de mare ca în alte zone
de căţărat din ţară, este de departe unul dintre cele mai spectaculoase.
38
În afară de alpinism se mai pot practica: rapel (coborâre
autocontrolată pe stâncă sau structură artificială), tiroliană
(coborâre pe o coardă întinsă între doi copaci sau două stânci)
sau via ferrata (traversarea râului Dorna pe două cabluri
paralele în plan vertical). „Atelierele” de via ferrata şi tiroliană
sunt montate chiar în centrul staţiunii.
Iarna se poate face căţărare pe
gheaţă pe Cascada Moara Dracului din
Cheile Zugreni.
Rafting-ul se practică pe Valea
Bistriţei. Râul Bistriţa este considerat unul
dintre
cele
mai
bune
râuri repezi de munte pentru practicarea acestui
sport, întrucât are grade de dificultate diferite, atât
pentru agrement turistic, pentru începători, cât şi
pentru profesionişti. Cele mai dificile locuri sunt în Cheile Zugreni, la 20 de km în aval de
Vatra Dornei şi la Toance - 35 de km în aval de Vatra Dornei.
Multe dintre masivele montane din Carpaţi se pretează la practicarea mountain-
biking-ului, la toate nivelele de dificultate, de la trasee uşoare pe drumuri auto forestiere
până la lungi ture de creastă, pe poteci mai accidentate. Există numeroase trasee, de la
cele mai uşoare, la adevărate ture de forţă. O plimbare cât se poate de lejeră şi de
frumoasă, de 2-3 ore, este pe Drumul Tătarilor, de lângă Vatra Dornei. O tură mult mai
lungă şi epuizantă, impune urcarea în masivul Suhard, traversarea culmii şi coborârea pe
la turbăria de la Poiana Stampei. Pentru amatorii de down-hill, pârtia Dealul Negru
reprezintă o variantă interesantă.
d) Turism rural şi agroturismul
Turismul rural deţine o pondere considerabilă în Bucovina, fiind concentrată în
jurul zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului şi în general
în localităţile învecinate mânăstirilor. Turismul rural în judeţul Suceava beneficiază de
calitatea deosebită a peisajului natural, a aerului şi a apelor, dar mai ales de existenţa
39
izvoarelor de apă minerală din Bazinul Dornelor şi, nu în ultimul rand, de existenţa
numeroaselor obiective turistice de factură religioasă. Un element cheie este ospitalitatea
oamenilor, această trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni.
Pentru a asigura servicii deosebite şi o calitate ridicată, ANTREC instruieşte
proprietarii pensiunilor prin consultanţă directă sau organizează cursuri de pregătire
profesională, schimburi de experienţă. În ceea ce priveşte pachetele de servicii, acestea
cuprind programe de agrement (turism de aventură în colaborare cu Centrul de Aventură
din Vatra Dornei, excursii pe munţi în colaborare cu Serviciul de Promovare şi Dezvoltare
a Turismului şi Salvamont Vatra Dornei), excursii la mânăstiri, vizite la stâne, primiri
tradiţionale, primiri cu călăreţi, plimbări cu căruţele, plimbări cu calul etc.
Spaţiul rural – care presupune câmpuri extinse de culturi sau pajişti naturale,
populaţie rurală şi un mod de viaţă opus urbanului ocupă cea mai mare parte din
suprafaţa ţării. Deşi se află în diferite stadii de evoluţie, de la un loc la altul, funcţiile sale
esenţiale rămân cele primare. Funcţia sa de bază - producţia alimentară - influenţează
încă într-o măsură determinantă, calitatea vieţii în mediu rural.
Dobândirea şi asumarea de noi funcţii, între care se poate înscrie cu succes şi cea
turistică, oferă posibilităţi certe de revigorare a aşezărilor rurale şi implicit diminuarea
dependenţei de activităţile primare. Odată însuşită funcţia turistică, se poate vorbi de
turism rural.
Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocupările de a defini turismul
rural sunt relativ sporadice şi eterogene, ele avându-şi sursa în interesul acordat acestei
problematici de către diverse categorii de specialişti sociologi, economişti, geografi,
specialişti în amenajarea teritoriului, psihologi, etc. În acest context, în ceea ce priveste
definirea şi conţinutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe accepţii, dintre
care mai importante sunt:
Accepţiunea psihologică: potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o
formă particulară de turism, bazată pe o anumită „artă” de a primi turistul şi a unui
comportament diferit de cel practicat în mod obişnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din
această perspectivă, turismul rural este o „stare de spirit” care implică deopotrivă
ospitalitatea din partea comunităţii rurale şi respect şi consideraţii pentru mediul rural din
partea turistulul. Turistul nu este un element anonim, ci un oaspete primit ca un prieten,
atât de persoanele care îl găzduiesc, cât şi de către întreaga comunitate rurală a satului
respectiv. Chiar dacă această accepţie nu pierde din vedere elemente precum puritatea
aerului, naturaleţea şi calitatea peisajului, ,,accentul se pune asupra contactelor umane",
40
dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai puţin adevărat că acest tip de relaţii poate
fi cultivate în aceeaşi manieră şi în cadrul satelor în care trebuie să rămână un produs al
societăţii rurale; amenajarea spaţiului, implementarea echipamentului de recreere
trebuie realizate de către comunitatea rurală însăşi, singura în măsură să creeze o
atmosferă lipsită de artificialitate, în care turistul poate descoperi un mod de viaţă
tradiţional, care să îi creeze treptat sentimentul apartenenţei şi înrădăcinării cluburilor de
vacanţă sau a altor unităţi de primire, care funcţionează în staţiunile balneare moderne.
Accepţiunea sociologică concepe turismul rural, ca pe o activitate care se
practică în intimitatea societăţilor rurale, înţelese ca spaţii de viaţă cotidiană, în care
turistul descoperă ţăranul, folclorul rural, sărbătorile tradiţionale - de aceea se presupune
inserţia turistului în societatea rurală, potrivit dorinţei sale de a descoperi un mod de viaţă
autentic şi inedit.
Accepţiunea geografică: aparent, este mai puţin restrictivă şi relaţionează
turismul rural cu existenţa spaţiului rural corespunzător. Turismul rural este definit ca fiind
forma de turism care se manifestă în spaţiul rural, indiferent care sunt caracteristicile
fizico-geografice şi demografice ale acestuia.
În pofida simplităţii sale, această definiţie atrage după sine probleme redutabile,
rezultate din necesitatea definirii ruralităţii şi a delimitării sale spaţiale.
Determinarea gradelor de urbanizare şi ruralizare în vederea determinării lor
spaţiale, este o problemă tradiţională abordată intens, de mulţi ani, de numeroşi geografi,
economişti, sociologi, specialişti în amenajarea teritoriului.
În legătură cu analizarea gradului de ruralitate, s-a consacrat în general, analiza a
trei criterii considerate definitorii:
1. densitatea populaţiei şi caracteristicile gospodăriilor;
2. utilizarea solului şi raporturile dintre agricultură şi silvicultură;
3. structurile sociale tradiţionale şi aspecte ale identităţii comunitare şi de
patrimoniu.
Motivele arătate mai sus explică şi faptul că pentru desemnarea noţiunii de turism
rural se utilizează uneori în mod neadecvat şi alţi termeni cum ar fi turism verde şi
agroturism.
Expresia turism verde se referă cu predilecţie la elementele reprezentative ale
peisajului în cadrul căruia componenţii naturali deţin un loc principal şi în consecinţă
implică frecvenţa spaţiilor rurale situate cât mai departe de oraşe şi care pot facilita
41
accesul într-un mediu natural autentic sau cât mai puţin afectat de intervenţii antropice.
Aceasta corespunde atât spaţiilor rurale propriu - zise, precum şi ariilor mai puţin populate
din regiunile montane care nu au fost incluse în zona de influenţă a turismului de staţiune.
Agroturismul, dimpotrivă, se derulează cu predilecţie în ariile mai intens
antropizate prin intermediul activităţilor agricole (cerealiere, zootehnice, viticole, pomicole,
mixte etc.).
Din punct de vedere al structurii activităţii, agroturismul reprezintă totalitatea
serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau unei pensiuni agroturistice (cazare, masa din
produse proprii, agrement). Termenul are deci o sferă de cuprindere mai restrânsă şi
desemnează un număr relativ restrâns dintre componentele turismului rural.
Agroturismul, permite valorificarea disponibilităţilor de cazare ale gospodăriei
ţărăneşti, pregătită şi amenajată adecvat pentru primirea oaspeţilor, asigurarea serviciilor
pentru servirea mesei şi pentru alte activităţi complementare, dependente direct de
specificul economic al fermei, precum activităţi de agrement, iniţiere în anumite
îndeletniciri tradiţionale, echitaţie, pescuit, cure terapeutice etc. Prin urmare, agroturismul
este o activitate turistică destinată să aducă fermierilor venituri complementare, prin
valorificarea la maximum a resurselor proprii ale gospodăriei provenite din activitate
agricolă, care rămâne oricum principala lor sursă de venituri.
Oferta agroturismului „Vacanţă în gospodăria ţărănească” se deosebeşte de cea a
turismului rural. În primul caz, produsul trebuie să reflecte trăsăturile caracteristice ale
gospodăriei ţărăneşti (produse proprii, specialităţi regionale, animale mici şi pentru
tracţiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipică gospodăriei ţărăneşti).
Oferta turismului rural defineşte
toate ofertele din mediu rural care nu sunt
legate cu necesitate de gospodăria
ţărănească (de exemplu: vacanţe în
gospodării care şi-au pierdut funcţia de
bază, sejururi în case de vacanţă, în case
particulare, închiriate, în pensiuni turistice
etc.), atributul definitoriu fiind localizarea în spaţiu rural.
Specificul rural, este subliniat în primul rând, prin dorinţa turiştilor de a cunoaşte
tradiţiile rurale, cultura şi natura, de a-şi petrece vacanţe într-un mediu rural, autentic,
unde ei caută liniştea, aerul curat şi vor să practice sportul, drumeţii sau alte activităţi.
42
Accesul la produsele locale sau regionale, care susţin de fapt pensiunea, nu reprezintă
obiective sau forme de condiţionare ale activităţii turistice.
În Bazinul Dornelor se practică cu precădere turismul rural dar şi urban, dacă ne
referim la staţiunea Vatra Dornei.
Turismul rural, se limitează la ariile rurale, pătrunzând adesea şi în cele urbane.
Astfel în oraşul Vatra Dornei se poate vorbi de practicarea turismului rural având în
vedere numărul mare de pensiuni turistice şi agroturistice (vezi Anexa nr 2).
Pentru declararea trăsăturilor de bază ale turismului rural, putem avea în vedere
analiza comparativă a caracteristicilor care îl detaşează de turismul urban sau de
staţiune.
Turismul urban
pondere redusă a suprafeţelor
neconstruite
concentrare de populaţie peste
10.000 de locuitori
densitate ridicată a populaţiei
împrejurimi ocupate de construcţii
activităţi numeroase în interiorul
vetrei
infrastructură densă
clădiri şi instituţii importante
întreprinderi de importanţă naţională
întreprinderi de importanţă locală
activităţi turistice autonome
reşedinta departe de locul de munca
influenţa sezonieră modestă
vizitatori numeroşi
relaţii anonime cu vizitatorii
gestiune profesionistă
atmosferă cosmopolită
construcţii moderne
Turismul rural
pondere ridicată a suprafeţelor
neconstruite
concentrare de populaţie
sub 10.000 locuitori
densitate redusă a populaţiei
împrejurimi „naturale”
activităţi numeroase în exteriorul
vetrei
infrastructura redusă
clădiri mici de importanţă locală
absenţa clădirilor de importanţă
naţională
activităţi agricole, forestiere,
pastorale
activităţi turistice destinate finanţării
altor activităţi
reşedinţa aproape de locul de
muncă
influenţa sezonieră intensă
vizitatori puţin numeroşi
relaţii personale cu vizitatorii
43
atitudine de dezvoltare progresiva
suscită în interes general
gestiune amatoare
atmosferă locală
numeroase construcţii tradiţionale
atitudine de conservare
suscită în interes doar pentru
anumite categorii de persoane
e) Alte forme de turism
turism de odihnă şi recreere (formă de turism favorizată de microclimatul
localităţii);
turism de tranzit şi de sfârşit de săptămână (derivă din amplasarea staţiunii
şi din apropierea de obiective turistice de interes istoric, cultural, etnografic
etc.)
turism ştiinţific (facilitat de existenţa ariilor protejate);
turism ecvestru - la iniţiativa Parcului Naţional Călimani a fost amenajat un
Centru de echitaţie în Vatra Dornei.
Unul dintre traseele ecvestre urmăreşte catena vestică a calderei vulcanice din Masivul Călimani,
cea mai mare calderă vulcanică din Europa (diametru de 10 km) şi se desfăşoară prin rezervaţia "12
Apostoli" trecând prin vârful Lucaciu (1.760 m).
turism de afaceri (congrese şi reuniuni) – există structuri turistice de cazare
care oferă posibilitatea organizării de întâlniri de afaceri, fiind dotate cu săli
de conferinţe;
turism de evenimente – în Vatra Dornei se organizează anual o serie de
evenimente la care se strâng numeroşi amatori de astfel de manifestări.
Festivalurile Bucovinene au crescut în notorietate în ultimii ani aducând din ce în ce mai mulţi turişti.
Sunt organizate evenimente cu tradiţie, festivaluri ce se petrec din creasta Munţilor Călimani până jos în
albia Bistriţei Aurii sau evenimente care adună tineri pentru a îmbrăţişa natura şi toate cele ce vin cu ea, cu
festivaluri de muzică şi film sau concursuri şi tabere de
sporturi extreme - Serbările Zăpezii, Festivalul Folcloric
Internaţional – Întâlniri Bucovinene, Festivalul Naţional al
Teatrelor Municipale ”Ion Luca“, Festivalul Internaţional de
Datini şi Obiceiuri de Iarnă - Porniţi plugul Feţi-Frumoşi!
turism de vânătoare şi pescuit
sportiv – se pot organiza partide de
vânătoare prin organizaţiile de profil.
44
3.2. Structuri turistice
Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa, alături de elementele de
atracţie, a unor mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea
cerinţelor turiştilor pe durata şi cu ocazia realizării voiajului.
Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea generică de structuri de primire
turistică (unităţi de cazare şi alimentaţie, agrement, instalaţii de tratament balnear etc.)
sunt adaptate specificului nevoilor turiştilor, funcţiilor economice şi sociale ale turismului.
3.2.1. Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
Într-o staţiune, turismul se poate dezvolta numai în ipoteza existenţei posibilităţilor
de cazare şi odihnă a turiştilor. Tocmai de aceea, dintre elementele bazei turistice,
capacităţile de cazare condiţionează în cea mai mare măsură volumul activităţii turistice
(eficienţa activităţii turistice fiind susţinută de un număr sporit de turişti şi mai puţin de
numărul de vizitatori, adică cei care se cazează în alte localităţi).
3.2.1.1. Evoluţia structurilor turistice de cazare din Vatra Dornei
Pentru a putea realiza analiza evoluţiei structurilor de cazare din staţiune au fost
utilizate date furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.
Tabel nr. 3.1.
Evoluţia structurilor de cazare
Tipul unităţii 2003 2004 2005 2006
Hoteluri 6 6 6 6Hoteluri pentru tineret - 1 1 1Vile turistice 11 11 14 14Campinguri - 2 2 2Pensiuni turistice urbane 7 10 14 16
Total 24 30 37 39
Sursa: DJS Suceava
Conform datelor statistice prezentate mai sus, structurile de cazare din staţiunea
Vatra Dornei au urmat o tendinţă crescătoare, tendinţă susţinută de creşterea numărului
de pensiuni turistice. Numărul unităţilor de tip hotel şi hotel pentru tineret a rămas
constant pe toată perioada analizată.
Pentru aceeaşi perioadă, 2003 - 2006, situaţia locurilor de cazare se prezintă
astfel:
45
Hotel Gabriela
Tabel nr. 3.2.
Evoluţia locurilor de cazare
Tipul unităţii 2003 2004 2005 2006
Hoteluri 1.097 1.091 1.089 1.089Hoteluri pentru tineret - 18 18 18Vile turistice 387 397 449 503Campinguri - 118 170 172Pensiuni turistice urbane 84 149 199 207
Total 1.568 1.773 1.925 1.989
Sursa: DJS Suceava
Se constată o creştere de la an la an a numărului de locuri de cazare, concomitent
cu creşterea numărului de structuri turistice. Modificări importante ale numărului de locuri
de cazare înregistrează vilele turistice şi pensiunile.
3.2.1.2. Situaţia actuală a structurilor de cazare în staţiunea Vatra Dornei
Conform Autorităţii Naţionale pentru Turism, la 22 iulie 2006 în Vatra Dornei
existau 46 de unităţi de cazare clasificate, cu 1.779 de locuri.
Raportat la informaţiile referitoare la structurile de cazare din judeţul Suceava,
Vatra Dornei înregistrează 17,55 % din totalul celor aferente judeţului, iar ca număr de
locuri de cazare, un procent mai semnificativ, de aproape 31%. Prin urmare, mai mult de
un sfert din locurile de cazare din judeţ se regăsesc în staţiunea Vatra Dornei.
Tabel nr. 3.3.
Structura capacităţii de cazare pe tipuri de unităţi clasificate, 2006
Tip unitateNr. unităţi Nr. locuri
Total 1* 2* 3* 4* Total 1* 2* 3* 4*Hotel 6 - 3 3 - 1.043 - 422 621 -Hotel pentru tineret 1 - - 1 - 18 - - 18 -Pensiune turistică 27 2 22 2 1 255 17 180 22 36Vilă turistică 7 - 5 2 - 227 - 188 39 -Camping 2 - 1 1 - 236 - 220 16 -
TOTAL 43 2 31 9 1 1.779 17 1.010 716 36TOTAL
fără camping 41 2 30 8 1 1.543 17 790 700 36
Sursa: Autoritatea Naţională pentru Turism
Din punct de vedere al categoriei de confort, cele mai multe structuri de cazare din
Vatra Dornei sunt de 2 stele (respectiv flori pentru pensiunile turistice), mai exact, 72%.
La o distanţă destul de mare se plasează unităţile de 3 stele, cu 21%, în timp ce
46
structurile de 1 stea şi de 4 stele înregistrează procente sub 5%. Nu există unităţi
clasificate la categoria 5 stele.
Grafic nr.3.1.
Referitor la structurarea pe tipuri de unităţi, predomină pensiunile turistice – 63 %
din totalul structurilor, în timp ce hotelurile înregistrează doar 14 %. Mai relevantă este
însă situaţia locurilor de cazare, ştiut fiind faptul că pensiunile turistice sunt structuri
turistice de primire de dimensiuni mai mici.
Grafic nr.3.2.
47
Analiza locurilor de cazare pe categorii de confort relevă o pondere ridicată a celor
de 2 stele şi de 3 stele, în timp ce locurile de cazare din unităţile de 1 stea şi 4 stele deţin
mult mai mici.
Grafic nr.3.3.
Deşi la capitolul unităţi de cazare domină pensiunile, în ceea ce priveşte locurile de
cazare ponderea cea mai importantă, de aproape 60 %, o deţin hotelurile. Pensiunile,
vilele şi campingurile cumulează fiecare 13 – 14 %, în timp ce hotelul pentru tineret
deţine doar 1 % din totalul locurilor de cazare din Vatra Dornei.
Analiza de mai sus a avut la bază doar datele furnizate de Autoritatea Naţională
pentru Turism, pentru a putea diminua posibilele erori ce apar din suprapunerea mai
multor surse de date.
Pentru a completa această analiză trebuie avute în vedere şi unităţile de cazare
care urmează să îşi reînnoiască licenţa de funcţionare sau care fac demersurile pentru a
primi autorizaţia de funcţionare de la Autoritatea Naţională pentru Turism. Aceste date au
fost puse la dispoziţie de primăria Municipiului Vatra Dornei.
În urma analizării datelor privind structurile de cazare primite de la cele două surse
(ANT şi primăria Municipiului Vatra Dornei) rezultă următoarele concluzii:
total unităţi de cazare: 60, din care o unitate este în renovare;
total locuri de cazare: 2.472 locuri;
structura unităţilor de cazare: 22 % hoteluri; 65% pensiuni turistice; 10 % vile,
1,5% campinguri şi 1,5 % cabane;
structura locurilor de cazare: 61,5% în hoteluri; 25,7% în pensiuni turistice;
12,8% în vile, camping şi în cabană.
48
Prezentarea cumulată a informaţiilor privind structurile de cazare este realizată în
Anexa nr.2 „Structuri turistice de cazare”.
3.2.1.3. Prezentarea unor structuri turistice de cazare reprezentative
Hotel Bradul 3* şi hotel Călimani 3* formează împreună un complex hotelier,
aparţinând S.C. Dorna Turism S. A.
Cele două hoteluri au acces la o
bază de tratament şi agrement
comună.
Hotel Bradul 3* este situat
lângă parcul staţiunii şi foarte
aproape de pârtia de schi.
Capacitatea de cazare este
de 305 locuri repartizate în
apartamente (dormitor si living); camere cu pat matrimonial şi camere duble. Toate
camerele sunt renovate, au mobilier nou, televizor,
telefon, cablu, baie proprie.
Facilităţi: restaurant, seif la recepţie, sală de conferinţe, piscină şi saună.
Sala de conferinţe are o capacitate de 120 de locuri şi este dotată cu flipchart,
video-proiector, ecran de proiecţie. Hotelul Bradul este o locaţie ideală pentru
organizarea unor întâlniri de afaceri, conferinţe, simpozioane, mese festive.
Hotel Călimani 3* întregeşte ansamblul hotelier, având culoar de legătură cu
hotelul Bradul şi cu baza de tratament şi agrement.
Capacitatea de cazare este de 284 locuri, dispuse în
apartamente (living şi dormitor), camere cu pat matrimonial
şi camere duble. Camerele
sunt renovate, dotate cu
mobilier nou, telefon,
televizor, cablu, baie proprie.
49
Facilităţi: seif la recepţie, restaurant, sala de conferinţe, bar de zi, terasă, acces
direct spre baza de tratament şi agrement (piscină, saună, sală de fitness, solar, masaj).
Sala de conferinţe are o capacitate de 100 de locuri şi prezintă dotările necesare
desfăşurării seminarilor, întâlnirilor etc.
Hotelul Carol 3* este situat la aproximativ 100
m de baza de tratament a complexului Călimani -
Bradul, la circa 250 de m de pârtia de schi şi la 25 de
m de parcul oraşului.
Dispune de o capacitate de cazare de 32 de
locuri, distribuite în camere duble sau single,
garsoniere şi apartamente cu unul sau două dormitoare. De asemenea, hotelul pune la
dispoziţia clienţilor o sală de conferinţe, cu o capacitate de 16 locuri. În incinta hotelului,
la demisol, se află restaurantul cu o capacitate de 100 de locuri şi café-barul Time-Out, cu
o capacitate de 35 locuri, iar în faţa hotelului este amenajată o elegantă terasă.
Hotel Intus 2* pune la dispoziţia turiştilor 295 de locuri de cazare.
Dispune de cabinete de consultaţii pe diferite specialităţi.
Baza de tratament este dotată cu instalaţii moderne pentru:
băi la cadă cu apa minerala încălzită;
electroterapie;
hidroterapie (afuziuni, băi de plante);
masaj;
sală de gimnastică medicală şi gimnastică aerobică;
împachetări cu parafină, mofete artificiale.
Profil şi indicaţii de tratament: afecţiuni ale aparatului cardio-vascular; afecţiuni ale
aparatului locomotor; afecţiuni neurologice; boli asociate (respiratorii, endocrine,
digestive, metabolice, de nutriţie).
Pensiunea Dornelor oferă turiştilor
posibilitatea de a se caza fie în cadrul pensiunii
de 4 stele, cu 36 de locuri, fie în campingul de 3
stele, cu 16 locuri.
Servicii şi facilităţi
separeu cu şemineu
restaurant
50
sauna
sală de fitness
terasă şi foişor (suspendat deasupra iazului cu
păstrăvi)
parcare
se pot organiza partide de pescuit la păstrăv,
carp şi caras
drumeţii, călărie, plimbări cu sania.
Prezentarea structurilor turistice a urmărit evidenţierea câtorva dintre serviciile
turistice oferite în cadrul acestora, servicii ce depăşesc sfera cazării, acordându-se o
importanţă deosebită şi serviciilor de agrement şi tratament.
3.2.2. Structuri de alimentaţie pentru turism
O componentă importantă a bazei turistice o reprezintă structurile de alimentaţie,
care în majoritatea lor, se adresează atât turiştilor, cât şi rezidenţilor. Acestea sunt
grupate în mai multe categorii, în funcţie de apartenenţa lor la o unitate de cazare, în
funcţie de specific sau de serviciile oferite.
Alături de baza de cazare, structurile de alimentaţie contribuie la conturarea
profilului staţiunii şi la creşterea puterii de atracţie a acesteia.
Conform Autorităţii Naţionale pentru Turism, în luna februarie 2006 funcţionau în
staţiunea Vatra Dornei 21 de structuri de alimentaţie, de tip restaurant clasic, bar de zi
sau bufet-bar. Dacă se adaugă şi informaţiile oferite de primăria Vatra Dornei, numărul
acestor unităţi va creşte la 32 de structuri.
Tabelul nr.3.4.
Structuri turistice de alimentaţie, Vatra Dornei
Denumire Tipul unităţiiCategoria
de clasificareNr. locuri
Alpin Restaurant clasic 4* 100
Autoservice Restaurant clasic 3* 40
Bradul Restaurant clasic 3* 380
Bucovina Bar de zi 2* 44
Bucovina Restaurant clasic 2* 120
Călimănel Bufet bar 2* 80
Călimani Restaurant clasic 3* 400
Călimani Bar de zi 3* 90
Cabana Schiorilor Bar de zi 2* 60
Carol Restaurant clasic 3* 100+40 terasă
Casa Galbenă Bufet bar 2* 60
51
Casa din David Restaurant clasic 4* 70
Casa Bucovineană Restaurant clasic 3* 75+60 terasă
Cembra Restaurant clasic 2* 100
Frantz Joseph Restaurant clasic 3* 36
Incom Bufet bar 2* 40
Incom Restaurant clasic 2* 100
Intus Bar de zi 2* 40
Intus Restaurant clasic 2* 240
Iulia Restaurant clasic 2* 40+20 terasă
Les Amis Restaurant clasic 3* 38
Luminiţa Bufet bar 2* 69
Maestro Restaurant clasic 2* 40+ 50 terasă
Minuţ Restaurant clasic 3* 70
Musetti Restaurant clasic 3* 24
Pensiunea Dornelor Restaurant clasic 2* 80+20 terasă
Poiana Izvoarelor Restaurant clasic 4* 100+60 terasă
Rarău Bufet bar 2* 40
Severin Restaurant clasic 2* 33
Silva Restaurant clasic 2* 100+75 terasă
Simina Restaurant clasic 3* 24
Vânătorul Restaurant clasic 4* 40
Total 3.198 Sursa: Autoritatea Naţională pentru Turism, Primăria Vatra Dornei
Se observă faptul că din cele 3.198 locuri de alimentaţie publică, 2.675 sunt
aferente restaurantelor clasice (circa 84%), restul de 523 de locuri fiind cumulate de
baruri şi bufete. Din totalul locurilor la mese cele mai multe sunt cele din saloane, doar
10% dintre locuri regăsindu-se pe terase.
Raportul dintre numărul locurilor la masă şi numărul locurilor de cazare este de 1,3
- dacă se iau în considerare atât baza de date a ANT, cât şi cea a primăriei Vatra Dornei.
În acest context, cererea pentru serviciul de alimentaţie este relativ satisfăcută, raportul
optim fiind de 1,7 locuri la masă pentru un loc de cazare.
Din punct de vedere al categoriei de clasificare predomină unităţile de 2 stele (17
unităţi), de 3 stele existând 11 unităţi şi 4 unităţi de 4 stele.
De asemenea campingul Autoturist dispune de o terasă cu 20 de locuri, cu
funcţionare sezonieră.
3.2.3. Structuri turistice de tratament*
** Date preluate de la SC Dorna Sa, SC Sind România SRL, Hotel INTUS
52
Desfăşurarea activităţilor de tratament balnear şi a celor profilactice este legată în
mod direct nu doar de existenţa factorilor naturali terapeutici, ci şi de cea a structurilor
specifice tratamentului, care se constituie ca elemente definitorii ale staţiunilor
balneoturistice. În majoritatea cazurilor, structurile de tratament din localităţile care dispun
de factori naturali terapeutici sunt amplasate în cadrul unor unităţi de cazare, respectiv
hoteluri şi vile turistice.
Din datele puse la dispoziţie de primăria Vatra Dornei rezultă un număr de 3 baze
de tratament existente în staţiune şi un centru SPA:
1. Baza de tratament a Complexului Bradul – Călimani
Cea mai mare realizare în plan investiţional a S.C. Dorna S.A, proprietarul
hotelurilor Bradul şi Călimani o reprezintă noua bază de tratament şi agrement, pusă în
funcţiune în primăvara anului 2006, care este printre cele mai
moderne din ţară. Investiţia a vizat atât extinderea şi modernizarea
bazei de tratament din complexul hotelier cât şi înlocuirea în
totalitate a aparaturii medicale şi achiziţionarea în plus a unor
aparate ultraperformante, care conferă posibilitatea realizării de explorări medicale
funcţionale (electrocardiografie, oscilometrie, osteodensitometrie, testare glicemie).
Capacitatea – circa 1.500 proceduri/zi.
Oferta de servicii a noii baze de tratament se adresează unui segment mai larg de
turişti, atât celor veniţi la tratament, cât şi celor veniţi pentru odihnă şi relaxare, prin
prestarea următoarelor tipuri de proceduri:
hidrokinetoterapie în piscină încălzită;
duş subacval şi duş Jacuzzi;
duş scoţian;
masaj general;
solar;
saună;
sală de fitness.
2. Bază de tratament (Hotel Intus) - bază de tratament cu profil cardiovascular;
capacitatea - 540 proceduri/zi
3. Baza de tratament Sind România (Vila Ozon) - bază de tratament pentru
vindecarea sau ameliorarea afecţiunilor cardiovasculare, reumatismale, post traumatice,
neurologice periferice şi centrale; capacitatea - 850 proceduri/zi.
53
4. Centru SPA (Hotel Alpin)
piscină;
jacuzzi;
sală de fitness;
saună uscată;
saună pe aburi;
solar;
masaj.
3.2.4. Structuri turistice de agrement
Structurile turistice cu funcţiuni de agrement reprezintă o componentă importantă şi
bine definită în cadrul activităţii de turism. Aceste echipamente au ca obiectiv crearea
condiţiilor optime pentru distracţie şi recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber,
fiind indispensabile pentru realizarea unui turism de sejur modern şi în special pentru
atragerea unor segmente tot mai mari de turişti.
Pârtii de schi
1. Pârtia de schi alpin Parc
pârtie omologată;
diferenţă de nivel – 150 m;
lungime – 850 m;
instalaţii de transport ce
deservesc pârtia: 2 teleschiuri şi
un baby schi.
2. Pârtia de schi alpin Telescaun
pârtie omologată;
diferenţă de nivel – 400 m;
lungime – 3000 m;
instalaţii de transport ce
deservesc pârtia: un telescaun.
3. Pârtia de schi fon Runc:
lungime – 2000-5000m.
Parcul natural - reprezintă o zonă cu
valoare peisagistică deosebită, fiind principalul
loc de punere în valoare a microclimatului
54
staţiunii, întruneşte calităţile specifice de parc balnear, prin oferirea unor condiţii optime
de odihnă şi refacere în aer liber, de divertisment şi chiar cură de teren. Parcul este
amenajat cu terenuri de sport, teren de joacă pentru copii şi vestitul „Foişor” unde, în
fiecare vară, răsună acordurile fanfarei municipale.
Cazinoul, un edificiu de mare valoare arhitecturală al oraşului, se află la
marginea parcului, în prezent fiind în stadiu de consolidare şi restaurare. Tot în parc, se
află Catedrala „Sfânta Treime” (construită după anul 1990).
Alte structuri: patinoar amenajat în parcul staţiunii (vara teren de sport),
stadionul municipal (2 terenuri de fotbal), terenuri de tenis – 3, sală de sport,
facilităţile aferente structurilor de cazare – saune, piscine, săli de fitness, cluburi etc.
3.2.5. Aspecte relevante privind structurile turistice de primire
în anul 2006, în staţiunea Vatra Dornei existau 60 de unităţi de cazare
deschise circulaţiei turistice, cu excepţia Hotelului Veveriţa şi Cembra, închise pentru
lucrări de renovare;
cele 60 de unităţi de cazare totalizau 2.472 de locuri;
structura unităţilor de cazare se prezenta astfel: 22% hoteluri; 65% pensiuni
turistice; 10% vile, 1,5% campinguri şi 1,5% cabane. Cele mai multe locuri (peste 60%)
sunt cele aferente hotelurilor;
în 2006 existau 32 de structuri de alimentaţie ce înregistrau 3.198 de locuri la
mese;
circa 84% din totalul locurilor la mese se regăsesc în cadrul restaurantelor
clasice;
raportul dintre numărul locurilor la masă şi numărul locurilor de cazare este
de 1,3. Prin urmare, cererea pentru acest tip de serviciu turistic este relativ satisfăcută,
raportul optim fiind de 1,7 locuri la masă pentru un loc de cazare;
din punct de vedere al categoriei de clasificare predomină structurile de
alimentaţie de 2 stele;
în staţiune există 3 baze de tratament şi un centru SPA care oferă condiţiile
optime pentru tratarea diferitelor afecţiuni sau pentru curele de sănătate;
posibilităţile de agrement din staţiune sunt dintre cele mai diverse: de la pârtii
de schi şi terenuri de sport, până la facilităţile aferente structurilor de cazare (saune,
piscine etc.).
55
3.3. Circulaţia turistică
Circulaţia turistică trebuie analizată prin prisma a trei indicatori principali: sosirile
de turişti, înnoptările în structurile de cazare şi durata medie a sejurului. Evoluţia fiecăruia
dintre aceşti indicatori va fi analizată pentru perioada 2003-2006. De asemenea va fi
studiată provenienţa turiştilor, români sau străini.
În perioada 1990 -1997 turismul dornean a cunoscut o perioadă de regres în ceea
ce priveşte volumul investiţiilor, gradul de ocupare a structurilor de cazare şi, implicit, cifra
de afaceri. După anul 1997 se înregistrează o dezvoltare ascendentă, susţinută şi de
diversificarea componentelor sale: turism balnear, turism montan şi turism activ, iar în
perioada 2000-2002, s-au înregistrat anual circa 60.000 de turişti.
În intervalul 2003-2006 se constată o evoluţie importantă a numărului de turişti
înregistraţi statistic. De la 34.033 de turişti în 2003, în anul 2006 se ajunge la 50.466 de
sosiri, ceea ce înseamnă o creştere cu 48,3%. În structură, evoluţia turiştilor români a
cunoscut ritmuri mai scăzute de creştere, comparativ cu sosirile de turişti străini care au
crescut de mai mult de 2 ori în 2006 faţă de 2003.
Tabel nr.3.5.
Cererea turistică înregistrată în staţiunea Vatra Dornei
AniiNr. sosiri Nr. înnoptări
Total Români Străini Total Români Străini2003 34033 32340 1693 215626 209650 59762004 42817 38592 4225 205390 194833 105572005 44956 41540 3416 202743 192717 100262006* 50466 46899 3567 229071 218510 10561
2006/2003 +48,29% +45,02% +110,69% +6,24% +4,23% +76,72%
* date provizorii
Sursa: DJS Suceava
56
Grafic nr.3.4.
Deşi din punct de vedere al evoluţiei, în perioada 2003-2006 numărul turiştilor
străini a crescut semnificativ, în structură continuă să deţină o pondere de cel mult 10%
din totalul sosirilor. Cea mai mare pondere înregistrată de turiştii străini a fost în anul
2004, cu 9,8%.
Grafic nr. 3.5.
Repartiţia sosirilor relevă o pondere covârşitoare a cazării turiştilor în hoteluri, dar
această situaţie este posibilă şi datorită numărului mult mai ridicat al locurilor de cazare în
hoteluri comparativ cu cele aferente altor structuri turistice de cazare.
57
Grafic nr. 3.6.
Vile turistice înregistrează 21% din totalul sosirilor, în timp ce pensiunile au găzduit
10% din totalul turiştilor staţiunii. Structurile de tip camping şi hoteluri pentru tineret
înregistrează ponderi extrem de reduse, sub 2%. Preferinţa pentru hoteluri se constată
atât la turiştii români, cât şi la cei străini.
Pentru perioada 2003 - 2006 primăria Vatra Dornei a pus la dispoziţie informaţii
statistice referitoare la indicatorul sosiri. Comparativ cu datele oferite de Direcţia
Judeţeană de Statistică Suceava, numărul de turişti din evidenţele primăriei este mult mai
mare. Diferenţele dintre datele primite de la cele două surse se pot datora existenţei unor
structuri de cazare ce primesc turişti, dar care nu sunt clasificate şi ca atare nu sunt
incluse în baza de date a Direcţiei Judeţene de Statistică sau a înregistrării de către
primărie inclusiv a vizitatorilor de o zi din staţiune, în categoria „turişti”.
Tabel nr. 3.6.
Sosiri de turişti în staţiunea Vatra Dornei
Anul Nr. turiştiCreştere anuală
(%)2003 72.000 -2004 95.000 +322005 120.000 +26,32006 165.000 +37,5
2006/2003 +129%
Sursa: Primăria Vatra Dornei
58
În perioada 2003 - 2006, indicatorul sosiri de turişti a cunoscut o tendinţă pozitivă,
cu creşteri în ritmuri susţinute de la an la an. Raportat la anul de bază 2003, în 2006
numărul de turişti a crescut spectaculos, cu aproape 130%. Această situaţie este
justificată de creşterea interesului turiştilor pentru o staţiune complexă ce oferă un pachet
turistic bogat: sănătate, munte şi o vacanţă activă. Diversitatea formelor de turism ce pot
fi practicate în Vatra Dornei în condiţii foarte bune a atras segmente diverse de turişti, de
la adulţi şi persoane de vârsta a treia pentru turism balnear, până la tineri de toate
vârstele, împătimiţi ai sporturilor montane şi ai aventurii.
Grafic nr. 3.7.
Indicatorul înnoptări nu cunoaşte aceeaşi evoluţie ca cel al sosirilor, creşterea
2006/2003 fiind de doar +6,24%. Această creştere destul de scăzută comparativ cu cea a
sosirilor se explică printr-o creştere importantă a înnoptărilor turiştilor străini (+76,7%) dar
o creştere nesemnificativă a înnoptărilor românilor (+4,23%).
În anul 2006, din punct de vedere al structurii, ponderea înnoptărilor străinilor este
de circa 4,6%, în timp ce înnoptările turiştilor români reprezintă circa 95,4% din total.
Tabel nr. 3.7.
Evoluţia duratei sejurului
AniiDurata sejurului
Total Români Străini2003 6,34 6,48 3,53
2004 4,80 5,05 2,50
2005 4,51 4,64 2,94
2006* 4,54 4,66 2,96
59
* date provizorii
Sursa: DJS Suceava
Durata sejurului cunoaşte o scădere pe total circulaţie turistică, dar şi în structură,
atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini. Un sejur de circa 4,5 zile sugerează o
îmbinare a formelor de turism practicate în staţiune, turismul balnear fiind susţinut şi de
alte forme de turism precum turism montan, turismul activ sau cel de week-end care
presupun şederi mai scurte.
Analiza circulaţiei turistice poate fi completată de studierea provenienţei turiştilor
străini, după ţara de origine.
Cei mai mulţi turişti străini provin din Republica Moldova, 40% din totalul sosirilor.
Cu ponderi mai mici, sub 10%, se situează Germania, Franţa, Italia, Israel, Austria şi
Ucraina. În categoria alte ţări, cu un procent de 21%, intră Olanda, Regatul Unit al Marii
Britanii, Danemarca, Grecia, Spania, Belgia, Elveţia, Turcia, Polonia, Republica Cehă,
Ungaria, Bulgaria, Federaţia Rusă, SUA etc., din fiecare ţară menţionată sosind sub 100
de turişti.
Grafic nr. 3.8.
Ponderea staţiunii Vatra Dornei în circulaţia turistică a judeţului Suceava
60
Pentru a surprinde importanţa staţiunii Vatra Dornei pentru activitatea turistică din
judeţul Suceava este relevantă ponderea deţinută de cererea turistică a staţiunii în totalul
celei din judeţ.
Tabel nr. 3.8.
Importanţa staţiunii Vatra Dornei pentru jud. Suceava, 2005
AniiNr. sosiri Nr. înnoptări
Total Români Străini Total Români StrăiniJud. Suceava 192.120 148.847 43.273 435.199 364.802 70.397Vatra Dornei 50.466 46.899 3.567 229.071 218.510 10.561
% Vatra Dornei în jud. Suceava 26,27 31,51 8,24 52,64 59,90 15,00
Sursa: INS, DJS Suceava
Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi de Direcţia
Judeţeană de Statistică ponderea staţiunii Vatra Dornei în circulaţia turistică a judeţului
Vatra Dornei este de circa 26% pentru sosiri şi peste 50% din înnoptări. Se constată
faptul că atât sosirile, cât şi înnoptările românilor deţin ponderi peste valoarea
corespunzătoare totalului. Prin urmare staţiunea Vatra Dornei deţine un loc important
pentru activitatea turistică din judeţul Suceava.
Indicele de utilizare în Municipiul Vatra Dornei pe tipuri de structuri de cazare
Indicele de utilizare a capacităţii reflectă gradul în care capacitatea de cazare
disponibilă este utilizată şi se determină prin raportarea înnoptărilor la numărul de locuri
disponibile în staţiune.
Tabel nr.3.9.
Evoluţia indicelui de utilizare a capacităţii de cazare
Structuri de cazare 2003 2004 2005 2006Hoteluri 44,5 40,8 38,4 42,1Hoteluri pentru tineret - 12,9 16,7 14,7Vile turistice 31,6 30,5 29,7 32,8Campinguri - 7,4 8,1 9,7Pensiuni turistice urbane 15,0 15,7 15,4 15,8
Total 40,1 35,4 33,0 35,8
* date provizorii Sursa:DJS Suceava
Se constată o evoluţie oscilantă a gradului de ocupare în Vatra Dornei, dar
tendinţa generală este descrescătoare. Cel mai ridicat indice este cel aferent anului 2003,
când se înregistrează un grad de ocupare de 40,1%. În anul 2006 se ajunge la o rată a
ocupării de 35,8%. În structură, hotelurile înregistrează un grad de ocupare peste medie,
61
campingurile fiind structurile cu indicele cel mai scăzut, dar justificat de sezonalitatea
activităţii acestor structuri.
* * * *
În urma analizei referitoare la structurile de primire turistică şi la circulaţia turistică
înregistrată în Vatra Dornei, se observă o tendinţă pozitivă a acestei activităţi.
Dezvoltarea pe care a cunoscut-o turismul în ultimii ani este pusă pe seama diversificării
formelor de turism care a condus la lărgirea segmentului căruia i se adresează staţiunea.
Vatra Dornei este promovată de numeroase agenţii de turism care includ staţiunea fie în
pachetele de turism balnear, fie în ofertele lor pentru vacanţe active sau chiar team –
building-uri.
Cap. IV . STRATEGIA DE DEZVOLTARE TURISTICĂ
4.1. Planificarea strategică
Planificarea în turism face parte din procesul de ansamblu de luare a deciziilor,
asigurându-se precizarea obiectivelor de atins, stabilirea şi selectarea variantelor de
acţiune, implementarea acestora şi evaluarea rezultatelor care se vor obţine pe seama lor
(Toader G.).
În cadrul planificării strategice întâlnim etapa de elaborare a strategiilor de
marketing, acestea reprezintă nucleul strategiilor firmelor de turism.
Planificarea strategică îşi propune să stabilească poziţia pe care firma de turism o
ocupă faţă de competitorii săi; obiectivele şi scopurile de atins; strategiile şi acţiunile care
vor asigura beneficiul firmei.
Principalele componente ale unei decizii strategice în turism sunt:
Scopurile şi obiectivele – stau la baza ocupării de către firmă a unui loc pe pieţele
vizate;
Imaginarea şi poziţia pe piaţă – firma este interesată să ştie care sunt şi care vor fi
percepţiile clienţilor, aceştia din urmă putând fi reali sau potenţiali;
Strategiile şi programele – fixează acţiunile ce vor avea loc în vederea atingerii
obiectivelor;
62
Bugetul – resursele necesare atingerii scopurilor propuse;
Controlul periodic al modului în care se derulează acţiunile, cum sunt folosite
resursele, în funcţie de mediul intern sau extern în care firma îşi desfăşoară
activitatea.
Elaborarea planului strategic în turism este destul de complexă şi se iau în
considerare o serie de factori. Dacă firma turistică doreşte achiziţionarea unei
ambarcaţiuni, urmând ca aceasta să fie folosită în activităţi turistice, ea trebuie să ţină
cont de o serie de factori, cum ar fi:
tehnici;
juridici;
economico-financiari;
operaţionali;
administrativi şi de personal;
de mediu.
Oricare din aceşti factori pot sta la baza modificării deciziei de achiziţionare a
ambarcaţiunii.
Planificarea strategică îşi propune trei puncte principale:
analiza produs – piaţă;
elaborarea modelelor de creştere tip produs – piaţă;
poziţia firmei şi a serviciilor sale.
Portofoliul produs – piaţă
În cadrul unei companii mari de turism, portofoliul produs – piaţă, cunoscut şi sub
denumirea de portofoliu de afaceri ori portofoliu de SBU – uri (de unităţi de afaceri
strategice – strategic business units, fiind format din unităţi şi subunităţi de turism,
management propriu, conturi proprii, pieţe proprii, planuri proprii).
În cazul firmelor mici, unitatea de afaceri strategică poate fi cuprinsă în cadrul unui
produs sau serviciu turistic.
Foarte utilă, în analiza portofoliului unei firme turistice, se poate dovedi matricea tip
BCG (propusă de Boston Cosulting Group), potrivit căreia, produsele turistice se împart
în:
63
tip vedete (stele), ce au o cotă pe piaţă mai mare, cât şi a ratei de extindere a pieţei;
tip vaci de muls, cota pieţei proprii este ridicată, iar rata de creştere a pieţei redusă;
tip dilemă, a căror cotă de piaţă este joasă, iar rata de creştere a pieţei înaltă;
tip pe moarte, caracterizate prin niveluri coborâte ale ratei de extindere a pieţei şi ale
cotei proprii de piaţă, firma de turism trebuind să aleagă între a le abandona sau a le
relansa.
Există câteva modele ce sunt folosite la creşterea relaţiei tip produs – piaţă.
Strategii de creştere produs – piaţă
Produse prezente Produse noi
Pieţe prezente Penetrarea pieţei Dezvoltarea produsului
Pieţe noi Dezvoltarea pieţei Diversificare
Aceste categorii de strategii influenţează planificarea strategică astfel:
a) Strategia penetrării este recomandată firmelor de turism ale căror servicii se
furnizează deja pe pieţele existente;
b) Strategia dezvoltării produselor constă în pătrunderea pe piaţa turistică veche cu
produse noi: adică lărgirea portofoliului de servicii;
c) Strategia dezvoltării pieţei, ce se concentrează pe găsirea unor pieţe noi pentru
serviciile vechi;
d) Strategia diversificării este orientată spre găsirea unor pieţe noi pentru produse noi.
Poziţionarea firmei şi serviciilor sale – prin care se urmăreşte
crearea şi menţinerea unei imagini favorabile asupra acesteia, asigurarea avantajelor şi
profitabilităţii firmei pe termen lung.
Conţinutul planului strategic de marketing
Acest plan este elaborat de un responsabil de marketing al fiecărei unităţi de
planificare strategică şi se urmăreşte succesul sau eşecul
strategiilor de marketing în cadrul firmei.
Dintre cele mai importante elemente amintim:
misiunea de bază a firmei;
descrierea fiecărei unităţi de planificare strategică;
64
pieţele ţintă;
strategia cheie de marketing;
poziţionarea firmei şi produselor sale;
procedurile de control strategic;
bugetul alocat fiecărui element strategic;
calendarul fiecărei strategii, etc.
Un plan ca acesta urmăreşte:
lansarea pe piaţă a noi produse şi servicii turistice şi modificarea celor existente;
punerea la punct a acţiunilor promoţionale şi comunicaţionale implicând:
relaţiile publice (evenimente speciale, emisiuni radio şi TV, articole redacţionale
în publicaţii);
campaniile de publicitate în direct şi de telemarketing;
participarea la saloane, târguri, expoziţii etc.
întocmirea bugetelor necesare fiecărei acţiuni etc.
Acest plan de marketing pe termen scurt le limitează la o perioadă de un
an şi are ca obiective:
obiective privind vânzările;
obiective privind piaţa;
obiective privind profitabilitatea;
obiective privind concurenţa;
obiective privind unele funcţii particulare, etc.
Planificarea de marketing poate apărea sub trei forme:
1) Planificarea indicativă care are la bază o analiză profundă a mediului, a industriei
turistice şi a pieţei şi care oferă informaţiile referitoare la piaţă, căile de urmat pentru
atingerea obiectivelor propuse.
2) Planificarea incitativă constă în a propune obiective şi căi de acţiune ce au la bază
elemente de incitare îmbrăcând forme diverse (subvenţii, riscuri de capital,
instrumente fiscale).
3) Planificarea contractuală are la bază obiective fixate în mod precis prin documente
juridice speciale.
4.2. Tipuri de strategii
65
Complexitatea problematicii marketingului impune o gamă largă de strategii ce
trebuie abordate în cadrul politicii de marketing, cea mai cuprinzătoare şi importantă fiind
strategia de piaţă, denumită şi „nucleul politicii de marketing”, celelalte având un câmp
relativ limitat. (Florescu C, 1992)
Există o serie de opţiuni strategice pe care marketingul trebuie să le aibă în
vedere, fiind grupate după poziţia întreprinderii:
strategia creşterii, respectiv a dezvoltării activităţii de piaţă, a întreprinderii pe una sau
mai multe pieţe dinamice;
strategia menţinerii activităţii de piaţă, caracteristică întreprinderilor cu potenţial limitat
pe pieţe saturate;
strategia restrângerii activităţii de piaţă, caracteristică întreprinderilor care trebuie să-şi
reorienteze profilul de activitate în situaţia în care piaţa este în regres.
După poziţia întreprinderii faţă de structurile pieţei sunt cunoscute strategia
nediferenţiată, strategia diferenţiată şi strategia concentrată.
Strategia nediferenţiată este acea strategie adoptată de întreprindere în cazul în
care se adresează pieţei în mod global şi este adoptată de întreprinderile care deţin
monopolul pe piaţă sau altă întreprindere, în cazul în care oferta este mult mai mică decât
cererea. În turism, această strategie se întâlneşte mai rar datorită complexităţii produselor
turistice datorită modurilor diferite în care consumatorii îşi exprimă dorinţele.
În România, strategia diferenţiată o regăsim în activitatea firmelor de turism, în
cazul diferenţierii tarifelor pe sezoane.
Strategia diferenţiată este utilizată de întreprinderi pentru ţintirea mai multor
segmente de piaţă, oferind produse sau servicii specifice. În industria turistică există
întreprinderi ce operează sub diferite mărci sau nume comerciale, în funcţie de segmentul
de piaţă căruia i se adresează. Această strategie este mai mult utilizată decât strategia
nediferenţiată, deşi cheltuielile de marketing sunt mult mai mari, dar, datorită creşterii
vânzărilor, aceste costuri suplimentare sunt recuperate.
Strategia concentrată este folosită în cazul în care întreprinderile îşi concentrează
atenţia asupra unui segment de piaţă şi căruia îi cunosc foarte bine necesităţile. Această
strategie implică riscuri mai mari, datorită segmentelor restrânse de piaţă cărora li se
adresează, care, în turism, pot să-şi modifice mai uşor preferinţele.
Opţiunea pentru una din cele trei strategii este impusă de o serie de factori. În
cazul unei întreprinderi ale cărei resurse sunt limitate, se recomandă o strategie
concentrată. În turism este utilizată în cadrul competiţiei directe dintre marile lanţuri
66
naţionale şi internaţionale şi majoritatea hotelurilor şi staţiunilor, acestea din urmă
furnizând servicii pentru a atrage turiştii în scop de afaceri sau de recreere.
În cazul întreprinderilor cu renume, este recomandată strategia nediferenţiată, şi
mai ales în cazul produselor omogene.
Pentru produsele cu o gamă mai largă se foloseşte strategia diferenţiată. În cadrul
acestei strategii punctul forte îl reprezintă specializarea şi deosebita atenţie acordată unei
anumite pieţe.
În cazul lansării unui produs turistic pe piaţă, se foloseşte în general strategia
concentrată (în cazul unui anume segment al pieţei) şi strategia nediferenţiată (în cadrul
produselor cu o utilizare mai largă).
În alegerea strategiei trebuie ţinut cont şi de strategiile competitorilor, fiind în acest
caz nerecomandată folosirea strategiei diferenţiată sau concentrată.
În funcţie de poziţia întreprinderii faţă de schimbările pieţei, în literatura de
specialitate sunt recunoscute ca opţiuni strategice: strategia activă, strategia adaptivă şi
strategia pasivă.
Strategia activă este caracteristică întreprinderilor moderne preocupate de
perfecţionare, care anticipează schimbările pieţei şi intervin în influenţarea acestor
schimbări în scopul folosirii lor pentru creşterea profitului. Această strategie presupune şi
cunoaşterea permanentă a modificărilor din mediul extern, depistarea oportunităţilor şi
influenţarea evoluţiei acestuia printr-un proces continuu de inovare.
Strategia adaptivă presupune menţinerea întreprinderii pe o anumită piaţă
aducând schimbări în activitatea sa.
Strategia pasivă este caracteristică întreprinderilor cu posibilităţi reduse care îşi
modifică activităţile în urma schimbărilor intervenite pe piaţă.
După poziţia întreprinderii faţă de exigenţele pieţei, există strategia exigenţei
ridicate, strategia existenţei medii sau strategia existenţei reduse.
Strategia existenţei ridicate constă în acordarea unei atenţii mai mari calităţii
produselor şi serviciilor urmând ca acestea să satisfacă în mod corespunzător cererea
consumatorului fiind preferată de marile lanţuri hoteliere etc.
Strategia existenţei medii constă în oferirea de produse diferite consumatorilor şi
este caracteristică întreprinderilor cu un potenţial mai modest.
Strategia existenţei reduse este folosită în cazul unei pieţe mai sărace, unde
nivelul concurenţei este foarte scăzut.
Ca opţiune strategică se poate adopta o strategie ofensivă sau o strategie
defensivă.
67
Strategia ofensivă este adoptată de o întreprindere ce are un potenţial puternic şi o
marcă de renume dorind să devină lider pe piaţă.
Strategia defensivă este utilizată de întreprinderile cu potenţial mediu şi mic care
doresc să-şi menţină cota de piaţă sau chiar să şi-o restrângă.
Chiar şi după stabilirea unei strategii, întreprinderea trebuie să urmeze o nouă
etapă, cea de control, în care rezultatele obţinute sunt evaluate.
Dacă rezultatele întreprinderii sunt corespunzătoare, întreprinderea poate folosi în
continuare aceeaşi strategie sau acelaşi tip de opţiuni strategice, iar în cazul în care
rezultatul obţinut nu este cel aşteptat, întreprinderea trebuie să modifice strategia şi să
continue alegerea sau modificarea ei până la atingerea rezultatului dorit (Aurelia - Felicia
Stăncioiu, 2004).
Tipologia strategiilor de piaţă
ST
RA
TE
GII
POZIŢIA ÎNTREPRINDERII FAŢĂ DE:
1. Dinamica
pieţei
2. Structura
pieţei
3.Schimbările
pieţei
4. Exigenţele
pieţei
5. Nivelul
competiţiei
a. Strategia
creşterii
b. Strategia
menţinerii
c. Strategia
restrângerii
a. Strat
egie
nediferenţiată
b.Strategie
diferenţiată
c.Strategie
concentrată
a.Strategie
activă
b.Strategie
adaptivă
c.Strategie
pasivă
a. Strategia
exigenţei
ridicate
b. Strategia
exigenţei medii
c. Strategia
exigenţei
reduse
a.Strategie
ofensivă
b.Strategie
defensivă
Sursa: Florescu C. (coordonator) – „Marketing”, Editura Marketer, Bucureşti, 1992
4.3. Strategia produsului turistic
Strategia de produs are o serie de obiective, acestea fiind strâns legate de
mărimea gamei de produse şi servicii care compun oferta întreprinderii, de gradul de
noutate al acestora, cât şi nivelul lor calitativ.
Întreprinderea turistică utilizează strategia de produs pentru atingerea unor
obiective diverse:
consolidarea poziţiei deţinute într-un anumit segment de piaţă;
creşterea gradului de pătrundere în consum a unui produs sau serviciu;
68
lărgirea pieţei produsului prin atragerea de noi segmente de turişti;
diferenţierea faţă de produsele similare ale firmelor concurente;
o mai bună poziţionare a produselor în cadrul ofertei naţionale;
creşterea cotei de piaţă a produsului sau serviciului.
În cadrul strategiei de produs există câteva direcţii principale:
1. Strategia de flexibilitate a produsului turistic – presupune o urmărire cât mai atentă a
evoluţiei cererii turistică, a pieţei turistice cât şi capacitatea de adaptare permanentă a
ofertei la cerinţele şi exigenţele cererii pe piaţa turistică.
Această strategie are la bază urmărirea permanentă a pieţei şi presupune
desfăşurarea unei politici promoţionale active, ofensive.
2. Strategia de diferenţiere
În cadrul acesteia, întreprinderea turistică dispune de mai multe elemente de
susţinere: produsul în ansamblul său, serviciile asociate produsului, personalul implicat în
activitatea de comercializare şi prestare a serviciilor, imagine.
Diferenţierea prin produs se realizează prin poziţionarea acestuia în cadrul ofertei
turistice la nivel zonal, naţional, internaţional, prin caracteristicile specifice ale produsului,
prin stilul produsului şi satisfacţiile pe care acesta le oferă etc.
Strategia prin produs este legată de existenţa în cadrul ofertei a unicatelor
naturale, istorice, ce conferă garanţii de succes pe piaţa turistică.
Strategia de diferenţiere prin produs ţine cont de calitatea acestora cât şi puterea
lor de a se adapta la exigenţele pieţei, acestea din urmă fiind impuse de consumatori.
Diferenţierea prin servicii asociate produsului este o strategie ce poate aduce
beneficii întreprinderii prin unicitatea şi varietatea serviciilor incluse în produsul turistic.
Prin diferenţierea personalului de comercializare şi prestare a serviciilor, se
urmăreşte satisfacerea cerinţelor turiştilor, respectul faţă de turişti, credibilitate în rândul
clienţilor, comunicare cu clientela turistică etc. Toate acestea necesită o pregătire
adecvată în domeniul relaţiilor publice.
Diferenţierea prin imagine urmăreşte punerea în valoare a imaginii produsului
turistic, utilizând instrumente specifice comunicaţiei (publicitate, marcă, relaţii, publicitare
etc.).
Strategia de diversificare a produsului turistic urmăreşte satisfacerea cerinţelor
consumatorilor, acestea putându-se realiza prin:
adoptarea unei strategii de selectare a componentelor ofertei;
69
strategia menţinerii gamei de produse şi servicii, în cazul în care acestea satisfac
nevoile consumatorilor;
strategia lărgirii pieţei produsului.
Strategia de înnoire a produsului turistic, prin înlocuirea produselor vechi
de cele noi, acestea din urmă fiind net superioare din punct de vedere calitativ, ducând la
satisfacerea nevoilor consumatorilor.
Alte strategii de produs sunt strategiile de produs sezoniere cât şi cele de produs
extrasezoniere.
Principalele direcţii strategice de produs turistic în extrasezon sunt:
combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate, aflate în
zone apropiate, uşor accesibile prin poziţia lor geografică. Exemplu: produsul turistic
oferit se poate prezenta fie ca o combinaţie de două sejururi, de dimensiuni apropiate,
fie ca o combinaţie incluzând un sejur şi o excursie pe un circuit dat;
combinarea, în variante multiple, a serviciilor oferite, elementul variabil fiind, de obicei,
serviciile de masă. Exemplu, combinaţiile folosite cel mai des sunt „numai cazare”,
„cazare + mic dejun”, „cazare + demipensiune”;
diversificarea serviciilor de agrement, prin oferirea zilnică a unor posibilităţi variate de
alegere a modului de petrecere a timpului liber destinat odihnei;
oferirea de sejururi variabile ca lungime;
detaşarea, în cadrul ofertei, a unor produse care, prin natura lor, nu prezintă o
sezonalitate pronunţată. Exemplu: excursii scurte, în care motivaţia turistică este
reprezentată de elemente istorice, practicarea sporturilor de iarnă, unele manifestări
sportive, culturale şi folclorice etc.;
diversificarea serviciilor prestate populaţiei din zona de activitate a întreprinderii
turistice. Exemplu: diversificarea producţiei culinare, oferirea de programe de
divertisment în unităţile de alimentaţie publică, organizarea de manifestări
expoziţionale (Valerică Olteanu)
4.3.1. Caracteristicile produsului turistic:
Prin produs turistic se înţelege totalitatea bunurilor şi serviciilor oferite turiştilor de
către una sau mai multe întreprinderi turistice (agenţii de turism sau prestatori direcţi –
hotel, restaurant etc.).
70
Produsul turistic este deci o formă de comercializare a ofertei turistice. Între
componentele produsului turistic există o relaţie de interdependenţă, fiecare dintre
acestea având un rol important în crearea satisfacţiei clienţilor.
Principalele caracteristici ale produselor turistice:
sunt eterogene – rezultat al dependenţei serviciilor de dotările materiale şi persoana
prestatorului;
sunt complexe – rezultat al combinării în variante multiple a elementelor componente;
sunt nestocabile – elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zăpada,
nopţile de cazare) nu pot fi stocate;
se produc pe măsură ce se manifestă consumul;
au caracter sezonier, cu excepţia reuniunilor, afacerilor şi parţial, turismul de sfârşit de
săptămână sau cel balnear.
4.3.2. Tipuri de produse turistice
După numărul serviciilor pe care le integrează, produsele turistice se împart în:
integrale (megaproduse), care sunt produse complexe, constituite din toate genurile
de servicii de bază şi auxiliare;
compuse, din a căror componenţă lipsesc unele servicii de bază (de transport, de
cazare);
simple, care presupun prestarea unui singur serviciu, restul nefăcând subiectul ofertei
turistice.
După timpul cât motivaţia turistică poate fi menţinută şi durata ofertei,
ele se vor grupa în:
durabile, când nevoia de turism şi posibilitatea acoperirii ei se menţin o anumită
perioadă de timp, ele legându-se de obiective turistice, durabile (exemplu: Masivul
Retezat);
nondurabile, în cazul cărora durata ofertei este foarte redusă
După natura lor şi a motivaţiei care le generează, produsele turistice
pot fi de ordin:
cultural;
istoric;
71
sportiv;
medical;
familial;
comercial, etc.
În funcţie de durata sejurului, se disting produsele turistice:
de sejur, cu durata mai mare de o zi, care la rândul lor pot fi:
- de sejur lung sau vacanţiere, având durate relativ mari;
- de sejur scurt sau de week-end, durând doar câteva zile;
de o zi, de genul excursiilor.
În raport cu distanţa pe care se deplasează turiştii, serviciile sunt:
pe distanţă mică (în cadrul aceleiaşi regiuni);
pe distanţă medie (în cadrul aceleiaşi ţări, de pildă);
pe distantă mare (între ţări sau continente).
În raport de perioada din an în care se realizează, serviciile turistice se grupează
în:
de sezon, incluzându-le pe cele din lunile de vară (iulie - august), când sunt
programate majoritatea concediilor, sau din jurul sărbătorilor (de Crăciun, de Paşti
etc.);
în afara sezonului, adică în restul anului;
ocazionale.
Luând în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, produsele
turistice sunt:
individuale
de familie
de grup
Ţinând seama de modul în care se derulează, serviciile turistice se împart în:
itinerante, când obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate în locuri
diferite, ei trecând pe rând pe la fiecare (de regulă într-un circuit închis);
de sejur, când beneficiarul le consumă în acelaşi loc.
Ţinând seama simultan de mai multe din criteriile deja menţionate, literatura de
profil operează şi cu următoarele tipuri de produse turistice:
produse „la cheie” (forfetare), care înglobează în structura lor toate tipurile de produse
deja menţionate (informare, rezervare, transport, cazare, masă, agrement) şi care
72
contribuie la satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivităţi, oferindu-i-
se acesteia ca un produs finit (de regulă, de către o organizaţie de turism);
produs tip „staţiune”, care se prezintă ca un centru de sejur (bază sportivă şi de
agrement, staţiune balneară, centru de congrese);
produse tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ), a căror durată de viaţă este foarte
scurtă, care se caracterizează printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului efemer
şi concurenţei acerbe), prin efort mare organizaţional şi promoţional, prin dificultăţi
mari de gestionare etc.
4.2Distribuţia produsului turistic
Firmele prestatoare de servicii turistice produc şi oferă clientelei servicii pregătite
pentru a fi consumate şi sunt puse la dispoziţia clientelei, fiind o activitate ce se
desfăşoară în sfera serviciilor.
Rolul ei constă în faptul că facilitează achiziţionarea şi consumarea serviciilor
turistice de către clientelă, în primul rând, iar în al doilea rând face posibile compararea şi
alegerea de servicii turistice care plac cel mai mult clientelei.
Distribuitorii specializaţi realizează o preselecţie a produselor turistice legat de
calitate şi de zona turistică etc.
Distribuţia în turism îi eliberează pe clienţi de o serie de activităţi pe care aceştia
nu au timp să le desfăşoare (ex: operaţii de cercetare, cunoaşterea ofertei, evaluarea
tarifelor etc.).
În acelaşi timp distribuţia îndeplineşte o serie de funcţii printre care:
adaptarea ofertei turistice la cerere;
asigurarea transferului serviciilor de la prestatori la beneficiar;
vânzarea produselor în avans (în cazul produselor perisabile);
rezervarea produselor turistice.
În cadrul distribuţiei există o serie de canale, acestea din urmă constituind
o problemă legată mai ales de alegerea acestora.
Această alegere se face în funcţie de caracteristicile pieţei, ale produselor, ale
concurenţei etc.
Din punct de vedere economic, prin canalul de distribuţie se realizează trecerea
produsului de la producător la consumator, acest lucru făcându-se prin prezenţa unor
intermediari.
73
Canalele de distribuţie sunt diferite, existând o varietate a acestora (ex: un serviciu
de transport aerian poate fi vândut prin intermediul unei agenţii de voiaj, a unui oficiu de
turism etc.)
Principalele dimensiuni ale unui canal de distribuţie a serviciilor turistice:
lungimea (dată de numărul unităţilor comerciale prin care se realizează vânzarea -
cumpărarea);
lăţimea (dată de numărul unităţilor comerciale care participă la distribuirea serviciilor);
adâncimea (gradul de apropiere al ultimului distribuitor de beneficiarul serviciilor).
După gradul de control, canalele de distribuţie turistice pot fi:
necontrolate, în cazul în care nici o organizaţie de turism nu mai poate controla
sistemul de distribuţie, existând o înţelegere mutuală între producători şi distribuitori;
integrate vertical, în care funcţiile angrosiştilor şi detailiştilor sunt controlate de o
singură organizaţie;
coordonate vertical, în care controlul asupra canalelor de distribuţie de către
angrosişti, se face prin contracte încheiate cu prestatorii de servicii turistice.
În funcţie de lungimea lor, canalele de distribuţie pot fi directe (dacă
serviciile sunt vândute în urma unei întâlniri directe dintre prestator şi consumator) şi
indirecte (atunci când între cei doi există un intermediar).
Există trei tipuri de distribuţie, legate de mărimea ofertei cât şi de intensitatea
cererii:
exclusivă – se caracterizează prin prezenţa unui singur canal de distribuţie, fiind vizat
doar un sector geografic;
intensivă – se caracterizează prin existenţa unui număr mare de canale posibile;
selectivă – reprezintă o soluţie intermediară.
Canalele directe
Prin intermediul acestor canale directe serviciile turistice sunt vândute în
urma unei întâlniri directe între prestator şi consumator, păstrându-se în permanenţă un
contact direct cu clientela.
Există în acest caz o serie de avantaje, dintre care se menţionează următoarele:
este operativă;
serviciile turistice sunt mai accesibile din punct de vedere al tarifelor, existenţa unor
intermediari ar fi pretins adaos;
firma care prestează servicii asigură un control integral asupra distribuţiei etc.
În turism, distribuţia directă se poate realiza în mai multe moduri:
74
a) sistemul de rezervări de locuri;
b) vânzări prin corespondenţă;
c) vânzări prin telefon;
d) vânzări la domiciliu.
Canale indirecte
Specificul acestor canale este dat de existenţa unor intermediari. Principalele tipuri
de intermediari de pe piaţa turistică sunt: tur-operatorii, agenţiile de voiaj, organizaţiile
sindicale, centrele de rezervări etc.
1) Tur – operatorii
Tur – operatorii sunt acei care organizează voiajele, călătoriile, ei îmbinând părţi ale
produselor turistice (ex: servicii de transport, de cazare, de masă etc.), acestea fiind puse
la îndemâna clientelei, fie direct, fie intermediari. Aceştia pot oferi spre vânzare un produs
turistic, ce poate să cuprindă un mijloc de transport alături de un serviciu turistic (de
cazare, masă etc.); dar în acelaşi timp tur-operatorii pot oferi doar călătorii.
În funcţie de serviciile pe care le asigură clientelei, tur-operatorii pot fi:
acompaniatori, cei ce însoţesc turiştii;
gazde, asigură turiştilor servicii de cazare, masă etc.;
integratori, care asigură doar integrarea serviciilor individuale în produsul turistic
complet.
Tur-operatorii îndeplinesc o serie de sarcini: identificarea şi cunoaşterea clientelei,
crearea programelor şi a produselor turistice, distribuirea cataloagelor cât şi a altor
informaţii, alegerea celor mai buni distribuitori etc.
2) Agenţiile de turism distribuitoare
Rolul acestor agenţii este acela de a revinde produsele propuse de tur-operatori
consumatorilor.
Distribuţia prin agenţii poate fi privită ca o distribuţie numerică (numărul de om-zile
voiaj vândute de agenţiile prin care se distribuie un produs turistic) şi o distribuţie valorică
(reprezentând cifra de afaceri a agenţiilor).
Aceste agenţii vor avea obligaţia să desfăşoare o activitate de informare şi sfătuire
a clientelei, iar în urma serviciilor prestate ea va fi recompensată prin intermediul unor
comisioane.
Agenţiile receptive
75
Agenţiile receptive sunt firme turistice din locurile de destinaţie care asigură
serviciile pentru clienţii ajunşi în locurile de sejur. Unele agenţii de acest gen nu au decât
o structură administrativă foarte simplă ce cuprinde doar un birou, cu un secretar, cu o
dotare mai sumară, cu telefon, fax, copiator etc. Există însă şi agenţii de primire cu birouri
prezente în multe localităţi sau staţiuni turistice, ce au echipe de ghizi, cu autocare,
autoturisme cu şoferi, autoturism de închiriat etc.
Rolul acestor agenţii este acela de a menţine şi garanta continuitatea serviciilor şi
asistenţa consumatorilor, acestea propunând tur-operatorilor o anumită gamă de produse
receptive (o excursie de câteva zile cu autocarul, vizitarea unor muzee sau monumente
etc.).
Există şi o serie de alţi intermediari cum ar fi: reţelele de vânzări ale
transportatorilor (companii de transport care şi-au creat propriile agenţii de voiaj),
asociaţiile de rezervări şi tranzacţii hoteliere, reţelele comerciale obişnuite, organizatorii
de voiaje în autocar, implanturile. Acestea din urmă promovează turismul de afinitate,
propunându-şi să practice un turism de masă.
Activităţile de distribuire au în vedere:
consumatorii;
prescriptorii;
producătorii de voiaje;
mass-media.
Ţinând seama de numărul intermediarilor, reţelele de distribuţie pot fi:scurte sau
lungi.
După aria geografică, reţelele de distribuire se împart în:
regionale;
naţionale;
internaţionale.
După specializare, reţelele pot fi:
oameni de afaceri;
tineretul (elevi şi studenţi);
oameni de vârsta a treia;
oameni de ştiinţă etc.
După structură, reţelele de distribuţie pot fi:
deschise;
restrictive;
76
integrate;
mixte. (Gherasim T.)
4.5. Promovarea produsului turistic
Promovarea produsului turistic constă în transmiterea, pe diferite căi, de mesaje şi
informaţii menite să informeze pe operatorii de turism şi pe turiştii potenţiali asupra
caracteristicilor produsului turistic şi asupra elementelor componente ale serviciilor
turistice oferite spre comercializare, să le dezvolte o atitudine pozitivă faţă de
întreprinderile prestatoare de servicii turistice, cu scopul de a provoca modificări
favorabile în mentalitatea şi obiceiurile turiştilor. (O. Snak)
Componentele principale ale politicii de promovare sunt: promovarea vânzărilor,
relaţiile politice şi publicitatea.
Promovarea vânzărilor se adresează cu preponderenţă vânzătorilor, în scopul
dinamizării activităţii de vânzare, prin intermediul unei cunoaşteri mai complete a
produselor oferite.
Este o variabilă cu acţiune pe termen scurt, aducând consumatorului avantaje
economice, materiale şi imediate.
Mijloacele folosite pentru promovarea vânzărilor în turism pot fi considerate
următoarele: participarea la târguri şi expoziţii cu standuri proprii: afişe, calendare cu
antetul firmei; distribuirea de cadouri surpriză, pliante, broşuri, cataloage; programe
educaţionale; mijloace audio – vizuale, diapozitive, casete video, CD.
Trăsătura comună a acestor tehnici de promovare o constituie acordarea unor
înlesniri, care în ultimă analiză ieftinesc produsul turistic, făcându-l accesibil unor
segmente de consumatori cu posibilităţi reduse. (Cristian Stoina)
Reducerile de tarife sunt frecvent întâlnite în practica organizatorilor de turism cât
şi reducerile progresive de tarife în raport cu numărul de zile cumpărate pentru un anumit
sejur.
Această facilitate are o puternică influenţă promoţională, în materialele publicitare
ea apare sub forma unei săptămâni gratuite acordate celor care cumpără o săptămână
sau două de sejur. Aici o zi de sejur apare redusă cu 50%, respectiv 33% faţă de tariful
iniţial.
Gratuităţile se oferă fie tuturor categoriilor de populaţie, în special la unele servicii
de agrement, intrări la muzee şi expoziţii etc., cel mai frecvent gratuităţile se oferă
familiilor cu copii.
77
Relaţiile publice reprezintă un stadiu preliminar pentru campaniile de promovare şi
de publicitate. Acestea acţionează asupra opiniei publice prin liderii de opinie, care prin
poziţia lor profesională deţin o influenţă asupra opiniei publice în general. Este cazul
reporterilor de la radio, a ziariştilor din presă, redactorilor jurnalelor televizate,
personalităţilor şi preşedinţilor diverselor asociaţii etc.
În relaţiile publice, este important de analizat şi sensibilizat anumite segmente ale
marelui public, tinerii, mediile religioase, segmentele consumatoare pentru anumite
produse.
Principalele grupuri ţintă în relaţiile publice sunt:
- interne – personalul firmei, acţionarii, furnizorii, distribuţia etc.:
- externe – clienţii efectivi şi potenţiali, autorităţile locale şi guvernamentale,
asociaţiile profesionale, grupurile de presiune şi liderii de opinie.
Publicitatea – instrument promoţional de marketing ce concură la dirijarea
produselor şi serviciilor spre pieţele de desfacere, spre consumatori. (Cristian S)
Publicitatea este un mijloc de comunicare de masă care necesită de un
destinatar şi un mijloc de comunicare, destinatarul fiind grupul care va recepţiona
mesajul.
Publicitatea susţine noul produs pe piaţă, consumatorul recunoscând utilitatea
produsului.
Prin publicitate se poate facilita:
lansarea unui nou produs sau serviciu;
introducerea unui nou preţ sau tarif;
sporirea vânzării unui produs sau serviciu prin prelungirea sezonului;
pătrunderea pe o nouă piaţă sau atragerea de noi segmente de consumatori.
Principalele forme ale publicităţii în turism sunt:
a) în funcţie de obiect: de produs sau serviciu, de marcă şi instituţională;
b) publicitatea de produs sau serviciu:
- de informare pentru un no produs;
- de condiţionare;
- comparativă;
- de reamintire.
c) după aria geografică de răspândire a mesajului: locală, regională, naţională şi
internaţională;
d) după natura pieţei: se adresează consumatorului sau intermediarilor;
78
e) după tipul mesajului difuzat:
- de natură factuală, prin reliefarea caracteristicilor clare ale serviciului, produsului;
- de natură emoţională, vizând exploatarea unor resorturi emoţionale ale individului.
f) după efectul intenţionat: imediat şi întârziat;
g) după sponsor: producătorul, intermediarul, alţi agenţi economici.
Eficienţa unui mesaj publicitar în presa scrisă, compus din text, ilustraţie şi/sau
slogan, frecvenţa apariţiei şi estetica încadrării. În ultima vreme este preferată ilustraţia,
considerată mai eficientă. (I. Ionescu, 2000)
Diferenţierea strategiilor promoţionale în turism poate fi făcută în funcţie de mai
multe criterii:
a) modul de desfăşurare în timp: permanente şi intermitente;
b) aria de cuprindere: promovarea imaginii globale a firmei, zonei, staţiunii,
promovarea unui produs sau a unei grupe de produse şi strategia de extindere a
imaginii existente;
c) poziţia faţă de structurile pieţei: nediferenţiată (pentru întreaga piaţă), diferenţiată
(pentru fiecare segment) şi concentrată (pentru un singur segment de piaţă);
d) caracterul strategiei: ofensivă (pentru obţinerea unei cote ridicate de piaţă) şi
defensivă (de apărare, spre a-şi menţine poziţia deţinută pe piaţă);
e) sediul activităţii promoţionale: cu forţe proprii sau cu ajutorul unor instituţii
specializate. (V. Balaure, 2000)
CONCLUZII
Individualitatea zonei se desprinde din analiza resurselor turistice, naturale şi
antropice, premise ale unei activităţi turistice permanente şi de mare perspectivă.
În urma prezentării elementelor caracteristice şi specifice avalului depresiunii
Dornelor şi a premiselor de dezvoltare pe baza cărora se dezvoltă activităţile turistice în
Vatra Dornei, se poate emite o primă concluzie şi poate cea mai importantă, aceea că o
activitate turistică trebuie susţinută de o activitate economică.
În acest sens, este nevoie de un management adecvat avalului, respectiv staţiunii
Vatra Dornei, a unor strategii de dezvoltare şi de amenajare şi reamenajare a cadrului
turistic existent.
79
În acest sens Primăria municipiului Vatra Dornei în colaborare cu alte instituţii au
creat şi pus în aplicare proiecte şi planul de amenajare şi reamenajare a staţiunii. Astfel s-
a urmărit amenajarea spaţiului verde din centrul oraşului (staţiunii), a reamenajării şi
refacerii unor obiective turistice antropice (ex.: Cazinoul din Vatra Dornei) şi nu în ultimul
rând, refacerea infrastructurii. Aceasta din urmă aflându-se printre factorii ce se află la
baza dezvoltării activităţii turistice, acesta facilitând pătrunderea turiştilor, respectiv
deplasarea lor în cadrul staţiunii Vatra Dornei.
În urma deplasării în Vatra Dornei aş putea spune că se vede că aceste proiecte
sunt puse în aplicare, dar nu toate. De ce acest lucru? Pentru că oficialităţile locale
urmăresc durabilitatea în timp a acestor proiecte cât şi protecţia şi conservarea mediului
natural.
Nu se urmăreşte obţinerea unor venituri rapide pe un termen scurt, utilizând la
capacitate maximă structurile existente, sau potenţialul natural şi antropic, ci se încearcă
dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil, de care să se bucure şi generaţiile
viitoare.
De aceea ca o distincţie strategică de dezvoltare este şi promovarea turismului
rural şi agroturism, cel din urmă fiind văzut mai mult ca o componentă a turismului rural,
dar cel mai în măsură să valorifice potenţialul natural, în vederea creşterii nivelului de trai,
a susţinerii şi dezvoltării comunicaţiilor locale, dar şi conservarea mediului natural.
Agroturismul nu vine să înlocuiască activitatea turistică de bază, şi vine să
completeze, să creeze venitul complementar, asigură locuri de muncă, şi mai ales ajută la
diversificarea formelor de turism practicate.
Se observă din ce în ce mai mult faptul că oamenii doresc să-şi petreacă vacanţele
şi timpul liber în mediu cât mai curat, ecologic şi unde se încearcă o evitare a turismului
de masă. În acest context agroturismul îşi ocupă un loc bine meritat, el oferind turiştilor un
sejur de neuitat, ei putând în această perioadă să participe alături de gazde la activităţile
specifice locurilor.
Impactul asupra populaţiei este unul pozitiv, ei sunt mulţumiţi de lucrurile ce se
întâmplă în Vatra Dornei şi nu numai din punct de vedere turistic.
În Vatra Dornei se încearcă valorificarea oricărui element pentru obţinerea unor
beneficii favorabile atât pe turişti cât şi pentru populaţia din zonă, demonstrându-se faptul
că se promovează un turism durabil.
80
BIBLIOGRAFIE
1. Berlescu Elena Mică enciclopedie de balneoclimatologie a României. Ed. ALL, Bucureşti, 1996.
2. Constantinescu R., Sfârlea M. Monumente religioase. Biserici şi mănăstiri celebre din România. Ed. Editis, Bucureşti, 1994.
3. Cucu V., Ştefan M. Ghid - Atlas al monumentelor istorice. Ed. Sport - Turism Bucureşti, 1979.
4. Ghinea D. Enciclopedia geografică a României. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002.
5. Niculescu Gabriela
Studiu hidrogeologic pentru optimizarea zăcământului hidromineral carbogazos Vatra Dornei - judeţul Suceava. IAFAAB – Atelier de Proiectare (Proiect nr. 5874) Bucureşti, 1990.
6. Minciu Rodica Economia turismului. Editura Uranus, Bucureşti, 2000.
7. Popescu – Argeşel I.Munţii Suhard. Colecţia Munţii noştri. Ed. Sport - Turism Bucureşti, 1983.
8. Pricăjan A. Apele minerale şi termale din România. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1972.
9. Stoica Georgeta, Petrescu P. Dicţionar de artă populară. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
10. Teodoreanu Elena, Dacos – S. Mariana, Voiculescu Camelia, Enache L.
Bioclima staţiunilor balneoclimatice din România. Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1984.
11.Munteanu L., Stoicescu C., Grigore L.Cura balneoclimatică în România. Ed. Sport – Turism, Bucureşti, 1984.
12. *****Plan local de dezvoltare durabilă. Municipiul Vatra Dornei. Primăria municipiului Vatra Dornei, 2004.
13. ***** Date preluate de la Primăria Oraşului Vatra Dornei
14. ***** Plan Urbanistic General. Oraşul Vatra Dornei, 2006.
15. ***** Date preluate de societăţile de turism SC Dorna Turism SA, SC Sind România SRL Vatra Dornei, SC Intus SRL.
16. Institutul Naţional de Statistică Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul 2005
17. Institutul Naţional de Statistică Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie 2005
18. Institutul Naţional de Statistică Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 2002
19. Institutul Naţional de Statistică Anuarul Statistic al Judeţului Suceava, 2005
20. Autoritatea Naţională pentru Turism Bază de date
21. ***** Pagină INTERNET www.adrnordest.ro
22. ***** Pagină INTERNET www.bucovinatravel.com
23. ***** Pagină INTERNET www.bukovina.ro
24. ***** Pagină INTERNET www.cabanaschiori.ro
25. ***** Pagină INTERNET www.cazarevatradornei.ro
26. ***** Pagină INTERNET www.cazari.ro/pensiunea_dornelor_vatradornei.htm
27. ***** Pagină INTERNET www.cefidec.ro
28. ***** Pagină INTERNET www.dornaturism.ro
29. ***** Pagină INTERNET www.hotel.vatra.dornei.tourneo.ro
30. ***** Pagină INTERNET www.hotel.silva.tourneo.ro
31. ***** Pagină INTERNET www.listafirme.ro
32. ***** Pagină INTERNET www.mfinante.ro
81
33. ***** Pagină INTERNET www.romturism.ro
34. ***** Pagină INTERNET www.taradornelor.ro
35. ***** Pagină INTERNET www.turistinfo.ro/vatra_dornei
36. ***** Pagină INTERNET www.vacanteinbucovina.ro
37. **** Pagină INTERNET www.vatradornei.go.ro
38. **** Pagină INTERNET www.vatra-dornei.ro
Anexa nr. 1
Trasee turistice montane omologate
A. MASIVUL GIUMALĂU
1. Vatra Dornei – Dealul Drăncani – Obcina Mică – Poiana Ciungi – Cabana Giumalău cu ramificaţie spre Vf. Giumalău.
Marcaj: cruce roşie până la Obcina Mare, bandă roşie până la baza vf. Giumalău şi bandă galbenă până la cabană. Pentru acces spre vf. Giumalău se urmăreşte de la baza vf. Giumalău traseul marcat cu bandă roşie.
Punct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802 m;Punct de sosire: Cabana Giumalău, alt. 1.542 m sau vf. Giumalău 1.857 m;Durata traseului: 5 ore;
Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.642 m (Cabana Giumalău), 1.857 m (vf. Giumalău);Diferenţă de nivel maximă: 838 m sau 1.055 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitate – traseul este închis temporar pe perioada iernii în zilele cu ceaţă pe tronsonul Poiana Ciung – vf. Giumalău.
2. Vatra Dornei – Vf. Bârărel – Obcina Mică – Poiana Fierului – Pasul Mestecăniş.Marcaj: bandă albastrăPunct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802 m;Punct de sosire: Pasul Mestecăniş, 1.096 m;Durata traseului: 5-5 ½ ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.302 m;Diferenţă de nivel maximă: 502 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitate – traseul este deschis în orice perioadă a anului.
3.Sat Rusca – Drumul forestier Rusca I – Cabana Giumalău .Marcaj: triunghi roşuPunct de plecare: Pârâul Rusca I alt. 770 m;Punct de sosire: Cabana Giumalău – 1.542 m;Durata traseului: 3 ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.642 m;Diferenţa de nivel maximă: 772 m;
82
Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte, accesibil 4x4; sezonalitatea - traseul necesită atenţie deosebită în sezonul de iarnă şi în caz de ceaţă pe ultimii 2,5 km spre cabană (gol alpin).
4. Sat Rusca – Piciorul Rusca – Cabana GiumalăuMarcaj: bandă galbenăPunct de plecare: Pârâul Rusca I, alt. 770 m;Punct de sosire: Cabana Giumalău 1.542 m;Durata traseului: 3-3 ½ ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.642 m;Diferenţă de nivel maximă: 772 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitatea: traseul necesită atenţie deosebită în sezonul de iarnă şi în caz de ceaţă pe ultimii 2 km spre cabană
5. Zugreni – Pârâul Colbu – Piciorul Ţepuşelor – Cabana Giumalău – Vf. GiumalăuMarcaj: punct albastruPunct de plecare: Pârâul Colbu, alt. 740m;Punct de sosire: Vf. Giumalău 1.857 m;Durata traseului: 4-4 ½ ore;Grad de dificultate: mediuAltitudine maximă: 1.857 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.117 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitatea: traseul necesită atenţie deosebită în sezonul de iarnă şi în caz de ceaţă pe sectorul între cabana Giumalău şi Vf. Giumalău (gol alpin, pericol de rătăcire).
B. MUNŢII BISTRIŢEI
1. Zugreni – Vf. Pogolinu – Vf. Pietrosul – Piatra Tăieturii – Pasul PăltinişMarcaj: bandă roşie;Punct de plecare: Cheile Zugreni, alt. 740 m;Punct de sosire: Pasul Păltiniş 1.642 m;Durata traseului: 14-16 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.792 m;Caracteristici specifice: traseul parcurge creasta principală a Munţilor Bistriţei. Se recomandă parcurgerea acestuia în două etape. Traseul necesită echipament de campare. Traseul are un grad ridicat de dificultate pe tronsonul Cheile Zugreni – Vf. Pietrosul Bistriţei. Sezonalitate – traseul este închis iarna.
2. Satul Rusca – Pârâul Rusca II – Plaiu GruiuluiMarcaj: triunghi roşuPunct de plecare: Pârâul Rusca II, alt. 740 m;Punct de sosire: Plaiu Gruiului – 1.558 m;Durata traseului: 2 ¾ - 3 ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.558 m;Diferenţă de nivel maxim: 818 m;Caracteristici specifice: traseul nu necesită echipament special pentru parcurgerea lui; sezonalitate – traseul este deschis tot timpul anului.
C. MUNŢII SUHARD
1. Vatra Dornei – Vf. Runc – Vf. Icoana – Vf. Omu – Pasul RotundaMarcaj: bandă albastră;Punct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802;Punct de sosire: Pasul Rotunda 1.271 m;Durata traseului: 16-18 ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.932 m;
83
Diferenţă de nivel maximă: 1.130 m;Caracteristici specifice: traseul parcurge creasta principală a Munţilor Suhard; se recomandă abordarea lui în două etape; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.
2. Comuna Ciocăneşti – Drum forestier Recele – Schitul Sf. CruceMarcaj: bandă albastră;Punct de plecare: com. Coicăneşti – gura pârâului Recele, alt. 850 m;Punct de sosire: Schitul Recele – 1.330 m;Durata traseului: 2 ½ ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.932 m;Caracteristici specifice: traseul este deschis permanent; traseul nu necesită echipament special.
3. Comuna Dorna Candreni – Şesu Muntelui – Pârâul HajuMarcaj: cruce albastră Punct de plecare: com. Dorna Candreni, alt. 850 m;Punct de sosire: Pârâul Haju (8 km de Vatra Dornei) – 830 m;Durata traseului: 3 – 3 ½ ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.226 m;Diferenţă de nivel maximă: 396 m; Caracteristici specifice: traseul este deschis permanent; traseul nu necesită echipament special.
4. Şesu Muntelui – Vf. OuşorulMarcaj: punct roşu;Punct de plecare: Poiana Şesul Muntelui, alt. 1.260 m;Punct de sosire: Pârâul Haju (8 km de Vatra Dornei) – 1.639 m;Durata traseului: 1 – 1 ½ ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.639 m;Diferenţă de nivel maximă: 433 m; Caracteristici specifice: traseul reprezintă o cale de acces către Vf. Ouşorul, ca punct de belvedere; traseul nu necesită echipament special; sezonalitate – traseul este interzis iarna.
D. MUNŢII CĂLIMANI
1. Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Poiana Snopului – Apa Rece – Comuna Şaru DorneiMarcaj: triunghi albastru;Punct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802 m;Punct de sosire: Comuna Şaru Dornei 850 m;Durata traseului: 9-10 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.630 m;Diferenţă de nivel maximă: 828 m;Caracteristici specifice: traseul este deschis permanent; traseul nu necesita echipament special.
2. Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli – Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanului – Sat Neagra Şarului
Marcaj: punct roşu;Punct de plecare: sat Neagra Şarului, alt. 850 m;Punct de sosire: sat Neagra Şarului, alt. 850 m;Durata traseului: 18-21 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 2.031 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.18 m;Caracteristici specifice: traseul reprezintă circuitul principal al calderei Călimani şi se recomandă a se parcurge în două, trei etape; traseul necesită echipament de campare;; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.
3. Sat Poiana Negrii – Vf. 12 Apostoli – Sat Gura Haitii – Vf. Călimanul Cerbului – Sat CovercaMarcaj: punct albastru;Punct de plecare: sat Poiana Negrii, alt. 830 m;Punct de sosire: sat Corveca, alt. 870 m;
84
Durata traseului: 8-9 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 2.013 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.173 m;Caracteristici specifice: traseul se recomandă a fi parcurs în două etape şi necesită echipament de campare; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.
4. Sat Gura Haitii – Pietrele Roşii – Sat DornişoaraMarcaj: cruce albastră;Punct de plecare: sat Gura Haitii, alt. 1.100 m;Punct de sosire: sat Dornişoara, alt. 1.150 m;Durata traseului: 7-8 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.861 m;Diferenţă de nivel maximă: 761 m;Caracteristici specifice: traseul nu necesită echipament special; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.
5. Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarele – Vf. Pietrosul Călimani – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanului – Pasul Păltiniş
Marcaj: cruce roşie până pe Vf. Pietrosul, apoi bandă roşie.Punct de plecare: Gura Haitii, alt. 1.100 m;Punct de sosire: Pas Păltiniş, alt. 1.328 m;
Durata traseului: 15-16 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 2.100 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.000 m;Caracteristici specifice: traseul se recomandă a fi parcurs în două etape şi necesită echipament de campare; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.
6. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei – intersecţie Poiana IzvoarelorMarcaj: punct galben;Punct de plecare: sat Dornişoara, alt. 1.070 m;Punct de sosire: intersecţie Poiana Izvoarelor;Durata traseului: 4-4 ½ ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.710 m;Diferenţă de nivel maximă: 640 m;Caracteristici specifice: traseul nu necesită echipament special; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.
Anexa nr. 2
STRUCTURI TURISTICE CU FUNCŢIUNI DE CAZARE *
HOTELURI
Nr. crt.
Denumire unitateCategoria de confort
Nr. locuri
Sursa de date
1 Complex Bradul Călimani 3* 602 ANTprimăria Vatra Dornei
2 Intus 2* 290 ANTprimăria Vatra Dornei
3 Sind România (Cembru) închis pentru reparaţii capitale
primăria Vatra DorneiSC Sind România SRL
* Structuri clasificate şi neclasificate
85
4 Bucovina 2* 80 ANTprimăria Vatra Dornei
5 Maestro 3* 20 primăria Vatra Dornei
6 Carol 3* 36 ANTprimăria Vatra Dornei
7 Veveriţa Închis pentru renovare primăria Vatra Dornei
8 Silva 2* 42ANT
primăria Vatra Dornei9 Sport 1* 52 primăria Vatra Dornei
10 Frantz Joseph 3* 24 primăria Vatra Dornei
11 Minuţ 3* 54 primăria Vatra Dornei
12 Autoservice 3* 40 primăria Vatra Dornei
13 Alpin 4* 40 primăria Vatra Dornei
Total 13 - 1.280 -
PENSIUNI TURISTICE
Nr. crt.
Denumire Categoria de confort
Nr. Locuri Sursa de date
1 Poiana Izvoarelor 4* 42 primăria Vatra Dornei
2 Vânătorul 4* 40 primăria Vatra Dornei
3 Casa di David 4* 35 primăria Vatra Dornei
4 Genţiana 3* 20 primăria Vatra Dornei
5 Casa Bucovineană 3* 75 ANTprimăria Vatra Dornei
6 Dornelor 3* 76 ANTprimăria Vatra Dornei
7 Casa Galbenă 2* 14 ANTprimăria Vatra Dornei
8 Floare de Colţ 3* 30 primăria Vatra Dornei
9 Vulturul 2* 4 ANTprimăria Vatra Dornei
10 Corina 2* 6 ANTprimăria Vatra Dornei
11 Eli Oti 2* 10 ANTprimăria Vatra Dornei
12 Darian 2* 18 primăria Vatra Dornei
13 Monica 2* 11 ANTprimăria Vatra Dornei
14 Manole 2* 8 primăria Vatra Dornei
15 Marco Nichi 2* 8 ANTprimăria Vatra Dornei
16 Iulia 2* 4 ANTprimăria Vatra Dornei
17 Ciprian 2* 9 ANTprimăria Vatra Dornei
18 Danareta 2* 14 ANTprimăria Vatra Dornei
19 Baciu 2* 6 primăria Vatra Dornei
20 Grohinschi 2* indisponibil primăria Vatra Dornei
21 Casa Alexandra 2* 6 primăria Vatra Dornei
86
22 Spătaru 2* 6 primăria Vatra Dornei
23 Casa Nedeia 2* 6 primăria Vatra Dornei
24 Casa Nica 2* 4 ANTprimăria Vatra Dornei
25 Angela 2* 22 ANTprimăria Vatra Dornei
26 Pop 2* 50 ANTprimăria Vatra Dornei
27 Sarco 2* 18 primăria Vatra Dornei
28 Alupei 2* 8 ANT
29 Călimănel 3* 18 ANT
30 Carmen Silva 2* 6 ANT
31 Casa Alex 2* 8 ANT
32 Casa Doina 2* 4 ANT
33 Casa Fratiloiu 2* 6 ANT
34 Casa Nina 2* 6 ANT
35 Casa Oniga 3* 4 ANT
36 Roznovan Elisia 1* 8 ANT
37 Severin 2* 8 ANT
38 Tinuţ 2* 8 ANT
39 Viorica 2* 10 ANT
Total 39 - 636 -
ALTE UNITĂŢI DE CAZARE
Nr. crt.
Denumire Categoria de confort
Nr. Locuri Sursa de date
VILE
1 Iulia 3* 20 ANTprimăria Vatra Dornei
2 Incom 2* 100 ANTprimăria Vatra Dornei
3 Musetti 3* 30 ANTprimăria Vatra Dornei
4 Simina 3* 20 ANTprimăria Vatra Dornei
5 Luminiţa 2* 36 ANT
6 Rarău 2* 24 ANT
CAMPINGURI
1. Autoturist 60ANT
primăria Vatra DorneiCABANE
1. Cabana Schiorilor 28 26 primăria Vatra Dornei
Total 8 - 316 -
87
88