Sistematica zootehnica, Specia. Rasa. Marimea populatiei. Familia.

 SISTEMATICA ZOOTEHNICÃSistematica zootehnicăsauTaxonomia reprezintă ştiinţa care se ocupă cu teoria declasificare a populaţiilor de animale domestice, care fac obiectul ameliorării şi exploatării. Unităţile sistematice zootehnice sunt:specia, rasaşi linia Taxonul este o populaţie suficient de distinctă ca izolare reproductivă, performaţe sau altecaractere, demnă de a fi diferenţiată ca nume şi a-i fi atribuită o categorie sistematică (linie, rasă). În funcţie de gradul de izolare reproductivă distingem:

 populaţii deschise în care are loc o imigraţie de gene. În această categorie se încadreazăsemirasele, populaţiile supuse proceselor de transformare, ş.a.; populaţii închisereprezentate de comunităţile de animale ce au un grad ridicat deizolare reproductivă (endogame), în cadrul lor nu ar e loc un alt flux de gene decât încazul apariţiei de mutaţii. În funcţie de teritoriul ocupat se pot distinge:

 populaţii sympatricecare ocupă acelaşi teritoriu populaţii allopatricecare ocupă teritorii distincte În zootehnie din punct de vedere taxonomic se folosesc următoarele criterii pentru definirea populaţiilor: 1.izolarea reproductivă2.caracterele morfologice şi fiziologice3. specificitatea faţă de condiţiile de mediu 4.mărimea populaţiei. 1.Izolarea reproductivă Este pusă de către Mayer (1935) pe primul loc în determinarea categoriilor sistematice.Deosebirile taxonomice se datoresc în principal izolării reproductive. Populaţiile de animale – rase,linii – sunt populaţii cu caractere morfologice şi fiziologice bine conturate numai atâta vreme cât în interiorul lor nu se manifestă puternic imigraţia de gene. Încrucişarea nelimitată între două sau mai multe populaţii distincte genetic, determinădispariţia lor şi apariţia unei noi populaţii.

 2.Caracterele morfologice şi fiziologice Sunt numite în zoologie “taxonomice” iar în zootehnie “caractere de specie sau de rasă”. Între aceste caractere sunt: culoarea pielii şi fanerelor (pene, păr, lână);dezvoltareacorporală (talia, masa corporală); conformaţia corporală (format corporal, forma unor organesecundare -urechi, creastă, coadă);caracterele productive –  producţia de lapte, carne, lână. 3.Specificitatea faţă de condiţiile de mediu Populaţiile de animale au cerinţe diferite faţă de condiţiile de mediu care sunt specificefiecăreia. Acestea reprezintă în fapt condiţiile ecologice ale fiecărei specii de animale care trebuiesă fie asigurate în exploataţiile zootehnice. 4.Gradul de mărime al populaţiei Mărimea populaţiei se află în legătură strânsă cu ponderea şi efectul celor trei factori aiameliorării, selecţia, consangvinizarea şi încrucişarea. Rasa fiind mai mare din punct de vederenumeric, evoluează sub influenţa selecţiei, iar linia care este mai puţin numeroasă este influenţată înevoluţia sa de deriva genetică ( driftul genetic). SpeciaDefiniţia noţiunii de specie Definiţia noţiunii de specie a preocupat şi preocupă şi în prezent pe numeroşi biologi.Primele încercări de a clasifica animalele sunt intreprinse din antichitate de AristotelAbia la sfârşitul sec. XVII-lea sefac unele precizări cu privire la definiţia speciei de către John Ray (1686) care defineşte specia ca“cea mai restrânsă grupă de vieţuitoare, ce conţine forme specifice diferite şi care păstrează în permanenţă aceeaşi înfăţişare., precizând şi faptul că “niciodată o specienu va lua naştere dinseminţia alteia şi inversFormarea speciilor (speciaţia) Procesul biologic al evoluţiei duce în principal la apariţia de noi specii. Fiecare specie vechese poate transforma într-un număr oarecare de specii, sau poate evolua într-o altă specie nouă, careo înlocuieşte pe cea veche.Un moment extrem de important în evoluţie îl constituie izolarea genetică a noii specii de vechea specie sau de speciile înrudite.Ca urmare a izolării reproductive, are loc o încetare a fluxului de gene şi specia în formaredevine specie adevărată. În acest caz izolarea genetică se realizează prin imposibilitatea încrucişăriinoii specii cu speciile înrudite sau în cazul în care încrucişarea are loc, prin sterilitatea hibrizilor. specia este cea mai mare populaţie, este un sistem închis, complet izolat reproductiv printr-un mecanism de izolare controlat genetic. Specia nu face obiectul ameliorării genetice pentru că omul nu şi-a fixat obiectivul de a forma specii Specia  propr iuz isă

,   r e p r e z e n t a t ă   p r i n   a g r e g a t   d e   p o p u l a ţ i i   p a n m i c t i c e  i z o l a t e reproductiv.Specii gemene, care cuprind specii ce sunt asemănătoare fenotipic, dar posedând întreele un mecanism de izolare (mai ales la speciile sălbatice).Semispecia, este reprezentată de populaţii care au dobândit unele criterii ale rangului despecie, dar nu în totalitate. Nu au dobândit izolarea reproductivă completă.Exemplu: taurinele şi zebul (forma africană de taurine); taurinele şi yakul (forma detaurine din Asia Centrală).În natură există aproximativ 1200000 de specii de animale, din care aproximativ 200specii domestice. Dintre toate acestea numai aproximativ 4-20 fac obiectul zootehniei.Supraspecii- sunt grup monofiletic de specii care sunt fenotipic prea diferite pentru a fiincluse într-o singură specie.

RASARasa este, în general, un agregat de populaţii, îndeajuns de mare pentru a evolua subinfluenţa selecţiei. Spre deosebire de specie, rasa este un sistem deschis (poate schimba genecu alt sistem), nu posedă mecanism de izolare reproductivă.Izolarea reproductivă a rasei este făcută de către om, cu ajutorul registrelor genealogicela rasele perfecţionate sau prin bariere geografice, la rasele locale.Rasele sunt clasificate în funcţie de următoarele criterii:Tipul de producţie:rase specializate (lapte, lână, carne, ouă), rase mixte (lapte şicarne, lână şi carne, ouă şi carne etc.).Precocitate:rase precoce, rase tardiveDezvoltarea corporală(talie şi greutate): rase uşoare (elipometrice), rase mijlocii (eumetrice), rase grele şi de talie mare (hipermetrice).Conformaţia corporală de ansamblu:brevimorte (compacte), mezomorfe (mijlocii),dolicomorfe (zvelte).Profilul capului:rectiliniu (drept), concav, convex.Conformaţia capului:brevicefale (cap scurt), mezocefale (cap mijlociu), dolicocefale(cap lung).Lungimea şi forma urechilor:mai ales la porci (rase cu urechi scurte şi drepte, rase cuurechi mari şi blege etc.).Forma şi lungimea cozii:mai ales la ovine, care se împart în oi cu coadă lungă, oi cucoadă scurtă, oi cu coadă lată, oi cu coadă şi fese grase.Gradul de ameliorare, gradul de izolare reproductivă şi diferenţe fenotipice.Sedisting următoarele tipuri de rase: Rase perfecţionatesau "pure" (în sens de izolat reproductiv). Aceste rase au evoluţiacontrolată de selecţia artificială şi sunt izolate reproductiv prin registre genealogice de rasă.Ele sunt mai puţin adaptate la condiţiile de mediu natural, ele fiind exploatate

mai ales înmediu artificial. Rasele perfecţionate, după gradul de izolare reproductivă sunt "închise",

 adică cu registrul genealogic absolut închis (Pur sânge englez) şi "deschise" cu registrulgenealogic deschis, dar cu o slabă imigraţie (Trăpaşul românesc). Rasele localesau naturale sunt rase izolate reproductiv prin bariere geografice sau decătre om. Ele evoluează mai ales sub influenţa selecţiei naturale, sunt mai puţin productive,însă mai bine adaptate la condiţiile de mediu natural. Semirasesau rase de tranziţie, sunt rase în curs de absorbţie, care au dobândit unelea t r ibu te a le ca tegor ie i de rasă , dar nu în to ta l i ta te , nu au dobând i t i zo la rea reproduc t i vă deplină. Semirasele se află în zona de imigraţie a unei rase perfecţionate. Suprarase- sunt grupuri monofiletice de rase, fenotipic prea diferite pentru a fi incluseîntr-o singură rasă (ovinele Merinos, porcii Marele Alb, taurinele Friză etc.).

LINIALinia este o populaţie simplă care evoluează sub influenţa selecţiei sau (şi) deriveigenetice. Linia este izolată reproductiv de om.În funcţie de ponderea consangvinizării pe generaţie se disting patru tipuri de linii:Linia neconsangvinizatăeste o populaţie simplă, îndeajuns de mare ca homozigoţia sănu crească pe generaţie decât cu circa 1%, deci să evolueze sub influenţa selecţiei.Se disting două tipuri de linii neconsangvinizate:-Crescătoriile de elită, care sunt linii deschise între ele, plasate în vârful piramideiameliorării raselor. Uneori, selecţia în acestea a fost artizanală şi nu toate crescătoriile de elităau fost linii, respectiv populaţii izolate reproductiv.- Liniile neconsangvinizate propriu-zisesunt populaţii ameliorate după programeriguros calculate şi ele sunt destinate încrucişărilor industriale.Linia moderat consangvinizatăeste o populaţie simplă, care evoluează cu o creştere ahomozigoţiei pe generaţie de 1 - 6%, în medie sub 3%. Aceste linii sunt utile pentru păstrareaa s e m ă n ă r i i   g e n e t i c e   c u   r e p r o d u c ă t o r i  r e m a r c a b i l i ,   p r i n   c o n l u c r a r e a   s e l e c ţ i e i   c u consangvinizarea.Linia consangvinizatăes te cea ma i m ică popu la ţ ie (po t f i ch ia r ş i do i i nd iv i z i ) , cuc reş te r i de pes te 6% a le homoz igo ţ ie i pe genera ţ ie , dec i evo luând sub in f luen ţa der i ve igene t i ce . Aces te l i n i i se c reează în spec ia l l a an ima le de labora to r , dar s -au fo rmat l i n i i consangvinizate şi la păsări şi porci în vederea obţinerii de hibrizi.Linia (populaţia) stabilă genetic

este un tip special de linie, o populaţie scoasă de subinfluenţa tuturor factorilor evoluţiei şi folosită ca rezervă de gene sau ca populaţie martor   pentru măsurarea progresului genetic înregistrat de alte populaţii supuse ameliorării.

STRUCTURA POPULAŢIEI

Populaţia, ca şi individul, poate avea o structură ce s-ar putea modifica în procesul deadaptare. Populaţia are de asemenea o apariţie, o dezvoltare, o dispariţie, decio ontogenie.S t ruc tu ra popu la ţ ie i se descr ie p r in ca tegor i i l e de ind iv i z i ca re o a lcă tu iesc ş i p r in  ponderea deţinută de fiecare categorie din total. În funcţie de criteriul de categorisire pot fidescrise mai multe structuri ale aceleiaşi populaţii.Una din cele mai importante structuri ale populaţiei estestructura genetică, constituitădin genotipurile existente la un anumit locus sau la un număr de loci şi frecvenţa acestor genotipuri.O altă structură importantă estestructura de reproducţie, reprezentată de categorii deindivizi implicate în reproducţia populaţiei, implicit în evoluţia ei. Pot fi mai multe structuride reproducţie: de sexe, de familii, de vârstă, de generaţii, de imigraţie, de subpopulaţii.  

STRUCTURA DE SEXE Numărul de masculi şi femele care participă efectiv la reproducţie conferă mărimea populaţiei. În interiorul acestei mărimi, numită şi matcă, structura de sexe se descrie prinraportul de sexe, adică numărul de femele care îi revin în medie unui mascul.3.4.2. STRUCTURA DE FAMILII

Fami l i a e s t e un g rup de i nd iv i z i ap rop i a t î n rud i ţ i , ad i că c e au un s t r ămoş comun suficient de apropiat. În sens genetic, familia se întinde până la înrudirea dintre semiveri  primari (indivizi ce au un bunic comun).Familia nu este o populaţie, ci o structură genetică a populaţiei.Pentru ameliorare prezintă interes familia în sens restrâns, reprezentată de familii defraţi buni şi semifraţi, care au unul sau ambii părinţi comuni. Există două tipuri de familii:-familii de mamă, care la speciile unipare (taurine, cabaline, ovine) nu există, iar laspeciile pluripare (suine, păsări) sunt familii de fraţi buni, surori bune (sibs);-f a m i l i i   d e   t a t ă,   c a r e   l a   s p e c i i l e   u n i p a r e   s u n t   f a m i l i i   d e   s e m i f r a ţ i ,  s e m i s u r o r i (ha l f s i b s ) , i a r l a spec i i l e p lu r i pa r e sun t ames t ec de f r a ţ i bun i , s emi f r a ţ i ş i su ro r i bune , semisurori (sibs şi halfsibs).Structura de familii interesează în ameliorare la testare (candidaţi) şi în momentulintrării în matcă (la reţinuţi), analizându-se: numărul de familii, tipul de familii, mărimeamedie a familiei şi varianţa mărimii familiei.

3.4.3. STRUCTURA DE VÂRSTĂPentru descrierea structurii de vârstă, ca structură de reproducţie a populaţiei, vârsta poate fi exprimată în ani, dar, de regulă, este exprimată în număr de participări la

reproducţie(fătări, lactaţii).Structura de vârstă este importantă pentru exploatare pentru că influenţează producţiamedie a unui efectiv. Ea este foarte importantă şi pentru ameliorare pentru că influenţeazăin t e rva lu l   de  gene ra ţ i i ,   p r i n   u rmare   r ă spunsu l   anua l   a l  s e l e c ţ i e i   ş i   ch i a r   va r i ab i l i t a t e a  populaţiei.Pe baza structurii de vârstă se calculează vârsta medie a efectivului existent şi duratamedie de exploatare la reproducţie (d ).Există populaţii cu structură de vârstă staţionară şi populaţii cu structură de vârstăfluctuantă.Structura de vârstă staţionară(stabilă, echilibrată). La populaţiile cu o astfel destructură, ponderea primiparelor este egală cu ponderea reformelor:% primipare = %reformeDe asemenea, durata medie de exploatare se poate deduce din procentul de reformă,astfel:reformă d %100=Structura de vârstă fluctuantă(instabilă, dezechilibrată). În cazul populaţiilor cuastfel de structură pot exista categorii de vârstă cu pondere mai mică decât categoriile devârstă

 Apare  nece s i t a t e a   op t im iză r i i   s t r uc tu r i i   de   vâ r s t ă   î n   p rog rame le  de  ame l io r a r e   ş i tehnologiile de exploatare. Se doreşte, de regulă, o structură de vârstă staţionară, ostructurăde vârstă care să maximizeze constant producţia(figura 12).Structura de generaţii.Din punc t de vede re a l s t r uc tu r i i de gene ra ţ i i , s e d i s t i ng  populaţii cu generaţii suprapuse, în care convieţuiesc străbunici, bunici, nepoţi, strănepoţi etc.(taurine, cabaline) şi populaţii fără generaţii suprapuse, formate numai din grupe de fraţi,surori, semifraţi, semisurori (porci, păsări).Suprapunerea generaţiilor măreşte în general variabilitatea, adaptabilitatea populaţiei,însă are şi unele dezavantaje de exploatare (transmiterea bolilor) şi de ameliorare (măreşte intervalul de generaţie).Structura de imigraţie.Structura de imigraţie împarte indivizii populaţiei în autohtoni( AA) şi imigranţi (  II ) Din imigraţiile anterioare pot apare şi descendenţi cu părinţi împărţiţiastfel: unul dintre ei este imigrant şi celălalt este autohton ( AI ). Preponderenţa celor cu ambii  pă r i n ţ i   au toh ton i   ( AA)   e s t e   o  măsu răa  g r adu lu i   de   i zo l a r e   r ep roduc t i vă ,   ap rec i a t  p r i n coeficientul de izolare reproductivă ( I ):II  AI  AA )II