sinteza pentru semestrul II MTCP titluri capitole.doc

8/19/2019 sinteza pentru semestrul II MTCP titluri capitole.doc

http://slidepdf.com/reader/full/sinteza-pentru-semestrul-ii-mtcp-titluri-capitoledoc 1/65



populaţia izată de cercetare, precum şi necesitatea utilizării unor(etode &tati&tice dere!ucrare a date!or obţinute prin chestionar. 7acă ţinem cont de acest model de

abordare a realităţii, putem afirma că ancheta prin chestionar face parte din cate!oria(etode!or cantitative, şi nu calitati e -cum este cazul inter iului . ;ntrebările cuprinseîntr6un chestionar surprind di erse aspecte şi probleme din iaţa oamenilor şi din mediul

lor încon urător, ele sunt relati simple şi !enerale, în timp ce inter iul mer!e în profunzimea tuturor acestor aspecte şi încearcă descifrarea mecanismelor care diri eazăacţiunile, comportamentele şi moti aţiile oamenilor.

1.2. +ti!i$area anc"etei e #a$% de c"e&tionar;n utilizarea anchetei pe bază de chestionar este necesară considerarea unei suite de

re!uli şi proceduri menite să minimizeze erorile. Un prim pas important îl reprezintămodul de construcţie a chestionarului -aspecte care or fi detaliate în cele ce urmeazăcare trebuie să ţină seama de e)i!enţele obiecti elor şi ipotezelor cercetării.

1.2.1. Structura, formatul şi dimensiunea chestionarului;n stabilirea&ucce&iunii ,ntre#%ri!or e ne oie să se ţină seama de o serie de aspecte

care fa orizează comunicarea şi stimulează cooperarea subiectului. 7e pildă, în debutulchestionarului se recomandă folosirea uneia sau mai multor întrebări +uşoare , la careoamenii răspund cu plăcere, cu scopul de a antrena subiectul în dialo!. =rdinea în caresunt întrebările aşezate într6un chestionar capătă o importanţă deosebită în ancheta orală.

ăspunsul la fiecare întrebare a chestionarului depinde nu numai de faptele sau !*ndurilesubiectului înainte de a intra în contact cu cercetătorul, ci şi de modul în care se stabileşterelaţia subiect6cercetător, de felul cum subiectul o percepe şi îi e aluează consecinţele pentru propria iaţă. 'ocul pe care îl are o întrebarea într6un chestionar sau plasarea eiîntr6o anumită succesiune de întrebări este în măsură să modifice dramatic cantitatea şicalitatea răspunsurilor.

Di(en&iunea c"e&tionaru!uise referă la numărul de întrebări. Se consideră că unchestionar trebuie să aibă un număr c*t mai mic de întrebări. 7ar în acelaşi timp aceastăaşa numită +re!ulă de aur nu trebuie să impieteze asupra calităţii cercetării sau asupracapacităţii de acoperire a temei cercetate. &)istă riscul ca, din dorinţa de a fi foarte clari şieficienţi în construirea şi aplicarea chestionarului, să nu putem obţine informaţii rele antesau > şi mai !ra > să nu reuşim să acoperim tema propusă. 7e cele mai multe ori însă,din dorinţa de a +acoperi c*t mai bine conţinutul conceptelor prin indicatori,tendinţacercetătorului este de a formula mai multe întrebări decât ar recomanda-o condiţiileconcrete de desfăşurare a anchetei.?actorii principali care fac să înt*lnim, în practică,chestionare de dimensiuni foarte di erse, de la cele compuse doar din c*te a întrebări p*nă la altele ce cuprind sute de întrebări sunt următorii4

> & ecificu! te(ei &tudiate -i o#iective!e cercet%rii -e)istă studii „explorative”şi studii „explicative” > primele izează aspectele descripti e ale fenomenului şi deci nu pretind introducerea prea multor factori suplimentari în cercetare, efectu*ndu6se, prinurmare, de obicei, cu chestionare mai simple :

> fina!itatea ace&teia -i #eneficiaru! re$u!tate!or-e)istă anchete făcute în scop pur ştiinţific în urma cărora rezultă articole ştiinţifice sau cărţi şianchete foarteaplicative şi pra maticecomandate de o instituţie, un partid, un ziar etc. :



> te"nica de anc"et% -i fe!u! ,ntre#%ri!or -utilizarea întrebărilor închise cu unnumăr mai mic de ariante de răspuns influenţează în sens crescător numărul deîntrebări :

> ti( u! de care se dispune -la stabilirea numărului de întrebări din chestionar estenecesar să se e aluezetimpul mediureclamat de completarea efecti ă a lui: spre e)emplu,

un chestionar aplicat +în picioare pe stradă nu poate să răpească subiectului mai mult de$61@ ma)im 1$ minute: o anchetă desfăşurată la domiciliu poate dura, fără problemedeosebite, chiar şi o umătate de oră, dar nu se recomandă depăşirea unei durate de "$ deminute dec*t în anumite circumstanţe speciale, c*nd subiecţii sunt stimulaţi să cooperezefolosindu6se diferite recompense: ancheta prin telefon nu se poate e)tinde peste duratac*tor a minute, dec*t dacă subiectul a fost contactat în prealabil şi s6a fi)at un moment detimp la care să poată fi sunat pentru a susţine o discuţie telefonică mai lun!ă :

>re&ur&e!e (ateria!e de care dispune cercetătorul: >ca!itatea -i nu(%ru! o eratori!or a uţi la dispoziţie: > ti u! de o u!a'iecăreia i se adresează chestionarul.

1.2.2. !onţinutul şi tipul întrebărilor ;n construcţia întrebărilor trebuie să se ţină cont de o serie de criterii -AecBer 4

re!evan'a > conţinutul întrebărilor trebuie să fie corelat cu tema şi să aibărele anţă pentru obiecti ele cercetării:&i(etria > fiecare întrebare trebuie să se refere la un anumit aspect particular şiunic al cercetării:

c!aritatea -i &i( !itatea > întrebările trebuie să fie clare, simple, precise şi săreflecte într6o manieră consistentă sensul itemului la care se face referire:

− ada tarea !i(#a u!ui > care trebuie să fie înţeles de către persoanele supuseanchetei.

7upă funcţia lor, întrebările pot fi -Chelcea, S., 2@@" 4a. IntroductiveSunt cele care permit +introducerea persoanei chestionate în subiectul anchetei.#ceste întrebări nu trebuie să fie nici foarte dificile şi nici prea specifice. Scopul

este de +a spar!e !heaţa şi de a da încredere repondentului. & ident, trebuie e itateîntrebările e)trem de !enerale şi banale care pot pune operatorul de ancheta într6o luminănefa orabilă.

b. De trecere &au de ta( onarchează trecerea sau saltul de la o cate!orie de întrebări la alta sau de la o

dimensiune a chestionarului la alta. Scopul lor este at*t de a +semnaliza , c*t şi de afacilita această schimbare.

c. /i!truenite să permită trecerea anumitor cate!orii de repondenţi şi să blocheze accesulaltora la itemii chestionarului, întrebările filtru alături de cele bifurcate au un rol e)trem

de important în economia instrumentului. ;ntrebările filtru au cele mai uzuale ariante derăspuns de tip 7a <u urmate de precizarea acţiunii pe care o are de urmat repondentul-Dentru arianta 7a se mer!e mai departe .

d. Bifurcate;ntrebarile bifurcate sunt asemănătoare celor filtru doar că nu blochează accesul

niciunei persoane sau cate!orii de repondenţi, ci le redirecţionează către secţiuni diferite



ale instrumentului -&).4 Dentru arianta 7a se mer!e la următoarea întrebare, pentruarianta <u se trece direct la întrebarea E .

e. Ti 0de ce#u rolul de a pro oca e)plicaţii. 7e obicei au fie multe ariante de răspuns

prestabilite, fie sunt întrebări deschise cu răspunsuri libere.

7in păcate, pentru studiile care se încadrează în paradi!ma cantitati istă şi careurmează această linie, întrebările deschise pun probleme de centralizare, prelucrare şicotare destul de mari. 7in acest moti , în acest caz, se recomandă folosirea c*t mai redusăa întrebărilor cu ariante de răspuns libere.

f. De contro!#u menirea de a + erifica atenţia şi corectitudinea răspunsurilor date de persoanele

chestionate. Cu scopul de a creşte !radul de încredere în răspunsurile obţinute, întrebărilede control sunt practic întrebări anterioare care se re!ăsesc în altă formă sau într6o altăformulare. ;n cazul testelor de personalitate, spre e)emplu, e)istă multe astfel de întrebăriincluse în ceea ce se denumeşte ca +scală de minciună .

!. De identificare

Sunt reprezentate de itemii cu aloare statistică sau de datele personale. Se), *rstă,ni el de enituri, ni el de şcolarizare, stare ci ilă, număr de copii etc. sunt astfel deîntrebări. &le sunt introduse în funcţie de obiecti ele şi de ipotezele care trebuie testate prin respecti ul studiu.

1.2.3. "e uli de formulare a întrebărilor = problemă deosebit de importantă într6o anchetă pe bază de chestionar o reprezintă

formularea întrebărilor, care impune respectarea unor re!uli, satisfacerea unor cerinţe,care să poată face posibilă utilizarea lui. ?ără a încerca o e)punere completă a acestor re!uli, cele mai importante dintre ele le prezentăm în cele ce urmează4

F întrebările trebuie să fie c*t maic!are) pentru ca subiecţii să înţelea!ă e)act sensullor: F întrebările să fie c*t mai&curte posibil:

F cu intele trebuie să fie&i( !e) acce&i#i!e ma orităţii oamenilor,directe şifa(i!iare pentru subiecţi: se or e ita termenii tehnici, neolo!ismele, re!ionalismele etc.:

F trebuie să fie evitate du#!e!e ne2a'ii -de e)emplu4 +<u consideraţi că nu ar trebui ...G

F întrebările nu trebuie să fie tendenţioase, ele trebuie formulate astfel înc*t&% nuinduc% un anu(it r%& un& -e)emplu4 +<u este ade ărat că ...G

F nu trebuie formulată o ,ntre#are du#!%-e)emplu4 +Care sunt drepturile şiîndatoririle pe care le a eţi la locul de muncăG .

F întotdeauna întrebările se formulează după o ri!uroasăo era'iona!i$are a

conce te!orutilizate în cadrul cercetării :F nu în ultimul r*nd, întrebările trebuie să fiea !ica#i!e tuturor subiecţilor.#lături de cerinţele enunţate mai sus, utilizarea uneiintona'ii şi a unor2e&turi

adecvate, sunt elemente indispensabile reuşitei unei in esti!aţii sociolo!ice sau psiholo!ice, atunci c*nd chestionarul este aplicat în cadrul unui inter iu.

;n acelaşi timp,nu tre#uie &% &u rae&ti(%( (e(oria celor anchetaţi. +C*temaşini de ras de unică folosinţă cumpăraţi dumnea oastră într6un anG este o întrebarecare nu doar că solicită un efort de memorie serios şi îl pune de cel în cauză să efectueze



ade ărate calcule şi apro)imări, dar are şanse mari să nu primească răspuns sau răspunsulsa nu fie unul real. Hradul de abstractizare şi conţinutul în termeni de specialitate,neolo!isme, re!ionalisme, termeni ar!otici trebuie să fie adaptat cate!oriei de public sau persoanelor anchetate. Iin*nd cont de toate aceste re!uli este de preferat ca, înainte de atrece la administrarea la scală lar!ă a chestionarului, să se realizeze un scurtrete*tal

acestuia în condiţii reale, pentru a erifica !radul de adec are al întrebărilor.

1.2.". #le erea scalei de răspuns la chestionarelecu întrebări închise

7acă ale!em să construim un chestionar cu întrebări închise, ale!erea scalei derăspuns este o etapă importantă întruc*t aceasta ne a determina tipul de informaţie pecare îl om colecta in final. Drin urmare, decizia cu pri ire la scala de răspuns trebuie săaibă în edere scopul cercetării.

7e /aus -7e /aus, 7., 2@@2 enumeră următoarele ariante pe care cercetătorul leare la dispoziţie atunci c*nd trebuie să alea!ă scala de răspuns4

Scalele cu răspunsuri numerice#cest tip de scale solicită subiectului să6şi plaseze răspunsul în cadrul unui inter al încadrul căruia ordinea este de la scăzut la înalt. 5ată c*te a din cele mai utilizate astfel descale4

Sca!a 3ic4ert > subiectul a trebui să6şi e alueze poziţia faţă de itemul propus,răspunz*nd pe o scală cu $ trepte de tipul4 mi se potri eşte complet, mi se potri eşte în cele mai multe cazuri, mi se potri eşte mai mult sau mai puţin, mi se potri eşte c*teodată, nu mi se potri eşte deloc. ?iecare ariantă este cotată separat-e). de la $ la 1 sau de la 1 la $ .Sca!e!e ori$onta!e > acest tip de scale oferă subiectului 2 ariante de răspunscomplet opuse aflate la capetele unui inter al !radat -cel mai adesea cu !rade dela @ la 1@ sau de la @ la J şi i se cere să spună unde între cele 2 s6ar afla răspunssău.Sca!e!e cu diferen'iatori &e(antici > acest tip de scale sunt o ariantă a scalelor orizontale, în acest caz la ce doi poli fiind 2 ad ecti e cu sens opus, subiectul fiindin itat să spună unde între cele 2 s6ar afla răspunsul său -este utilizată mai alesatunci c*nd se cer caracterizări ale unor e enimente, persoane, obiecteSca!e!e cu ierar"i$are vertica!% > acest tip de scale propun subiectului plasareaanumitor elemente de6a lun!ul unei ierarhii de la @ -plasat in partea de os ascalei la 1@ -plasat în partea de sus a scalei în funcţie de aprecierea pe care o auîn opinia lui. Sunt foarte asemănătoare cu scalele orizontale, doar că, impactul

izual al plasării pe erticală a scalei este foarte su!esti atunci c*nd se ceresubiectului e aluarea statutului sau performanţei elementelor aflate în comparaţie.

Scalele de note#cest tip de scale cer subiectului acordarea unui sin!ur scor -notă pentru a e alua unobiect, e eniment, persoană, situaţie etc.

= ariantă a acestei scale este0O not% din 15 care solicită subiectului să ofere onotă de la @ la 1@ care să indice e aluarea sa cu pri ire la un obiect, e eniment persoană.



= altă ariantă a acestui tip de scală este0Ter(o(etru! . ;n acest caz,subiectului îi este dat un termometru ale cărui !radaţii -e)primate în !rade suntreprezentate de posibile atitudini pe care cine a le poate a ea faţă de un element.Se cere subiectului să spună +c*te !rade oferă pentru elementul E . ;n acest caz,fiecare element este o ariabilă de sine stătătoare.

Scalele bazate pe ierarhizarea variantelor de răspuns;n cazul acestui tip de scală, subiectului i se pun la dispoziţie mai multe ariante derăspuns pe care a trebui să le ierarhizeze în funcţie de preferinţele sale. 7aca sunt foartemulte ariante, atunci se considera că doar primele două şi ultimele două sunt într6ade ăre aluate, opţiunile menţionate în medie neput*nd fi comparate între ele cu precizie.

Scalele cu răspunsuri la alegere#ceste scale oferă subiectului ariantele de răspuns iar el trebuie doar să le alea!ă peacelea care corespund opţiunilor sale, bif*ndu6le.

Scalele binare#ceste scale oferă doar două ariante de răspuns între care subiectul trebuie să alea!ă

doar una. ;n practică putem înt*lni necesitatea de a utiliza diferite forme ale acestui tip descală4R%& un&uri di"oto(ice > subiectului i se cere să alea!ă una din alternati ele derăspuns -e). bărbat sau femeie, da sau nu etc.R%& un&uri erec"e > subiectului i se dau mai multe perechi de răspunsuri si i secere să alea!ă c*te o ariantă din fiecare pereche

Scalele cu răspunsuri multiple#ceste scale cer subiectului să alea!ă un sin!ur răspuns dintre 3 sau mai multe ariante.Ki acest tip de scală este înt*lnit sub di erse forme4

#le!erea din mai multevariante no(ina!e -în cazul acesta, ariantele de răspuns

nu sunt prezentate într6o ordine şi nici nu pot fi e)primate prin scale de intensitate.e). Statutul marital#le!erea din mai multevariante ordina!e - ariantele de răspuns sunt într6oordine crescătoare sau descrescătoare e). 1 oră, între 2 şi " ore, mai mult de " ore#le!erea din mai multevariante nu(erice - ariantele sunt reprezentate denumere sau inter ale de numere

Scalele cu varianta „Nu ştiu” &ste indicat să fie oferită aceasta posibilitate de răspuns, întruc*t sunt multe situaţii încare o persoană nu are nici o opinie. =bli!ati itatea de a da un răspuns poate conduce larăspunsuri nesincere sau in alide. -Con erse L Dresse, 10M%, apud 7e /aus, 7., 2@@2

Scalele cu varianta de mijloc&)istă opinii di erse cu pri ire la includerea sau nu a scalelor cu arianta de mi loc./arianta de mi loc indică o poziţie neutră şi, de fapt, nu oferă o informaţie rele antăcercetătorului care are ne oie să ştie care este atitudinea subiectului faţă de un faptanume. ;n acelaşi timp, atunci c*nd lipseşte forţează subiectul să se plaseze într6un !rupde opinie, ceea ce ar putea fi nereal în unele cazuri. De de altă parte, atunci c*nd ea e)istăoferă posibilitatea subiectului de a se eschi a de la un răspuns clar, fiindu6i mai uşor săalea!ă arianta neutră. Se recomanda ca această ariantă să fie inclusă atunci c*nd



chestionarele sunt completate indi idual de către subiect şi e)cluse atunci c*nd ele suntaplicate de un operator de teren.

1.2.$. !odificarea răspunsurilor +Codificarea reprezintă operaţia de clasificare şi transformare a răspunsurilor la

chestionar în numere -7e /aus, 7., 2@@2 .!um clasificăm şi codificăm răspunsurile$

Clasificarea răspunsurilor pleacă de la scopul pe care îl are chestionarul şi ceinformaţii ne sunt necesare în cadrul cercetării. &)istă diferite strate!ii de codificare înfuncţie de tipul de chestionar utilizat.

ai dificile se remarcă, din acest punct de edere, chestionarele cu răspunsurideschise. Unde ariabilitatea tipului de răspunsuri pe care diferiţi subiecţi le !enerează laaceeaşi întrebare este mare. 7e obicei se consideră fiecare item ca fiind o ariabilă în sineşi se listează toate răspunsurile !enerate de subiecţi la acel item. Se stabileşte frec enţafiecărui răspuns şi apoi se stabilesc cate!orii de răspunsuri care au frec enţe di erse. De

baza cate!oriilor de răspunsuri şi a frec enţei acestora se poate face ulterior analizacantitati ă şi calitati ă.;n cazul chestionarelor cu întrebări închise, în funcţie de intenţia fiecărui item -care

şi aici este o ariabilă de sine stătătoare , fiecărui răspuns i se acordă un puncta .!e facem cu codurile obţinute$Codurile obţinute se înre!istrează de cele mai multe ori electronic într6o bază de

date creată în prealabil -e). ;n &)cel care permite şi procesarea lor numerică ulterioară.#stfel pentru fiecare ariabilă se !enerează un c*mp coloană etc., careia îi corespund maimulte ariante de răspuns care primesc şi ele c*te un c*mp r*nd sau coloană etc., undesunt introduse codurile numerele corespunzătoare.

!um verificăm dacă datele sunt corect introduse$

<u de puţine ori se do edeşte utilă erificarea introducerii datelor care este ooperaţie laborioasă şi, din acest moti , potenţial !eneratoare de erori. C*te a strate!ii deerificare sunt enumerate de 7e /aus -7e /aus, 7., 2@@2 4 erificarea pe baza alorilor

posibile pe care le poate lua o ariabilă -orice scor în afara inter alului de alori esteeronat introdus , erificarea pe baza întrebărilor filtru -dacă o persoană declară ca nu arecopii, nu ar trebui să aibă nici un scor la întrebările referitoare la strate!iile parentale pecare le pune în practică , erificarea pe baza corelaţiilor lo!ice -daca o persoană are $@de ani, *rsta care apare menţionată ca aparţin*nd fiicei nu poate fi "M .

1.2.%. %tape în construcţia unui chestionar 7a is -7a is, S.?., 2@@M structurează în felul următor paşii necesari în construcţiaunui chestionar4

• Te&tarea i!ot > scopul acestei etape este de a decide ce tip de întrebări sunt potri ite în raport cu populaţia căreia i se adresează cercetarea -acest lucru poatefi făcut prin intermediul inter iurilor şi, de asemenea, de a testa aliditatea şifidelitatea instrumentului pe !rupuri mici.

• Deter(inarea (odu!ui ,n care date!e cercet%rii vor fi co!ectate > estemomentul în care cercetătorul decide în ce mod a aplica chestionarele4 prin e6



!hestionarele de opinie, spre deosebire de cele anterioare, se referă la date care nu pot fi obser ate în mod direct. &le încearcă să surprindă nu numai opiniile oamenilor, dar şi moti aţiile, atitudinile, înclinaţiile, aşteptările lor. ;ntrebările de opinie izează aspectecare ţin de ceea ce cred oamenii, de uni ersul lor interior. 7atele de acest !en nu pot fiobţinute dec*t prin comunicare erbală cu subiecţii, sunt întrebări care deţin o pondere

foarte mare în cadrul unui chestionar şi, de asemenea, implică mari dificultăţi în pri inţaaprecierii acurateţii lor, a erificării !radului de concordanţă între opiniile reale şi celee)primate prin răspunsurile date de către subiecţi. ;n cadrul acestor tipuri de întrebări nue)istă răspunsuri bune sau rele, ci doar răspunsuri ade ărate, sincere sau nu.

;n ceea ce pri eşte !radul de concordanţă dintre răspunsul dat la întrebare şi opiniareală, pot e)ista mai multe situaţii şi factori care îl influenţează4

F subiectul e)prima foarte clar şi sincer opinia pe care o are asupra unei anumite probleme:

F deşi are formată opinia respecti ă, subiectul refuză să o dez ăluie din diferitemoti e4 dezinteres faţă de tema abordată în chestionar, teama ca răspunsul său să nu fieconsiderat !reşit, ridicol sau contrastant faţă de părerea ma orităţii etc.:

F inter ie atul nu are formată încă o opinie asupra problemei care intereseazăanchetatorul, dar din enă sau din moti e de presti!iu social nu recunoaşte acest lucru şi,ca urmare, oferă răspunsuri false:

F subiectul nu are nici o opinie şi recunoaşte deschis acest lucru.Situaţiile descrise mai sus pot fi erificate, într6o oarecare măsură, prin proceduri şi

metode specifice, cum ar fi introducerea în cadrul chestionarului a unor întrebări decontrol - ezi para!rafele următoare , compararea răspunsurilor, analiza lor etc.

Septimiu Chelcea -Chelcea, S., 100M, p. 1MJ este de părere că nu trebuie traseconcluzii analiz*nd doar răspunsurile oamenilor la o sin!ură întrebare, ci +totdeaunatrebuie pre ăzut un sistem de întrebări care să permită stabilirea poziţiei indi izilor faţăde una sau alta din problemele puse în discuţie.

!hestionarele speciale sunt chestionare care au ca punct de plecare numărul temelor abordate, ele caracteriz*ndu6se prin e)istenţa unei sin!ure teme. Se aplică în special în

studiul pieţei, mai mult pentru a pune în e idenţă un anumit fenomen şi mai puţin pentrua6l măsura, sau în studiul comportamentului electoral. ;nsă, fenomenele şi proceselesociale, fiind foarte comple)e, acest !en de chestionare este !reu de utilizat în practică: înma oritatea cazurilor şi problemelor studiate or e)ista şi alte teme str*ns le!ate de primele -spre e)emplu, un chestionar pri itor la stilurile mana!eriale poate da informaţiireferitoare şi la comunicarea în cadrul unei or!anizaţii .

(otuşi, după cum aprecia Septimiu Chelcea -Chelcea, S., 100M, p. 101 , acestechestionare sunt utile în special dacă ele sunt aplicate prin intermediul presei scrise, în

ederea descoperirii părerilor cititorilor despre re istele şi ziarele lor preferate sau despremodul lor de procurare.

;n sf*rşit,chestionarele omnibus sunt chestionarele care abordează mai multe temede cercetare şi sunt cel mai des înt*lnite în cercetările sociolo!ice. &le oferă o marecantitate de informaţii cu pri ire la procesele sociale, mai mult dec*t at*t, ele potsurprinde chiar interacţiunile şi intercondiţionările dintre acestea. Chestionarele omnibussunt specifice pentru cercetările fundamentale în sociolo!ie.



b Cel de6al doilea criteriu de clasificare al chestionarelor este forma întrebărilor,după care distin!em4 chestionare cu întrebări închise, chestionare cu întrebări deschise şichestionare cu întrebări mi)te.

!hestionarele cu întrebări închise -sau precodificate sunt acele tipuri dechestionare care conţin întrebări la care ariantele posibile de răspuns sunt dinainte

fi)ate, persoana inter ie ată urm*nd doar să o alea!ă pe cea care corespunde opiniei sale.Cel mai simplu sistem de răspuns la o întrebare închisă este cel dihotomic -cu douăariante de răspuns , în termenii 7# <U sau masculin feminin.

Uneori i se oferă subiectului şi o a treia ariantă de răspuns, de e)emplu <U K(5U <U NSDU<7, caz în care întrebările poartă denumirea de trihotomice.

=piniile şi atitudinile sunt, însă, elemente e)trem de comple)e, moti pentru care se preferă întrebări cu un e antai lar! de răspunsuri. Ca e)emplu, putem oferi următoareaîntrebare4

+Cu cine ă petreceţi, de re!ulă, timpul liber G+1. Cu familia:2. Cu cole!ii de muncă:

3. Cu prietenii:". Sin!ur:$. <u am timp liber:%. <u ştiu <u răspund.=piniile oamenilor sunt ariabile ca intensitate, ele pot oscila de la o aloare

minimă la una ma)imă sau de la una ne!ati ă la una poziti ă. 5ată c*te a e)emple4+C*t de mulţumit sunteţi de condiţiile de la locul d . de muncăG+1. <emulţumit:2. <ici mulţumit, nici nemulţumit:3. ulţumit:

sau

1. ?oarte puţin2. Duţin3. ult ". ?oarte mult#cestea sunt întrebări scalate şi se poate obser a faptul că ele pot a ea un element

neutru, o poziţie de mi loc -primul e)emplu , sau este o scală echilibrată, cu perechi derăspunsuri -al doilea e)emplu . Cercetările de teren au demonstrat faptul că oamenii sunttentaţi să e ite răspunsurile e)treme şi să se situeze pe poziţii neutre atunci c*nd li seoferă scale de acest !en, situaţie care a dus la utilizarea, în mod special, a celui de6aldoilea tip de scală, pentru a +forţa subiecţii să alea!ă o ariantă poziti ă sau una ne!ati ă.

# anta ele întrebărilor închise sunt numeroase, iar noi nu oferim dec*t c*te a dinacestea 4

F uşurinţa consemnării răspunsurilor:F rapiditatea şi uşurinţa prelucrării -statistice a rezultatelor:F uşurinţa în ale!erea răspunsului potri it din partea subiecţilor -deoarece se ştie că

oamenilor le este mai uşor să recunoască, dec*t să6şi amintească ce a :F diminuarea, chiar e itarea erorilor care ar putea fi !enerate de operaţiile de

postcodificare.



7eşi a anta ele acestor tipuri de întrebări nu sunt deloc ne!li abile, totuşi, e)istă şinea unsuri în utilizarea lor4

F !radul de libertate al subiectului în redarea răspunsului este redus -el trebuind să seîncadreze doar în ariantele propuse de cercetător :

F sărăcia informaţiilor care se obţin prin utilizarea unor astfel de întrebări:

F întrebările închise presupun e)istenţa unor opinii foarte bine conturate alesubiecţilor, o bună cunoaştere a realităţii socioumane din partea cercetătorului, lucruri nuîntotdeauna realizabile.

!hestionarele cu întrebări deschise -libere, postcodificate cuprind întrebări la carerăspunsurile nu sunt dinainte stabilite, ci lasă subiecţilor libertatea de e)primare aopiniilor.

aurice 7u er!er -după Chelcea, S., 100M, p. 100 surprindea foarte bine faptul că+întrebările deschise şi închise au a anta e şi deza anta e, respecti in erse.

;n concluzie, întrebările deschise4F permit obţinerea unor informaţii bo!ate asupra temelor abordate de chestionare:F nu e)istă riscul su!estibilităţii din partea cercetătorului, prin oferirea de răspunsuri

etc. 7eza anta ele principale ale acestui tip de întrebări constau în 4F dificultăţi de consemnare fidelă a răspunsurilor:F dificultăţi de analiză şi prelucrare a datelor -sunt necesare operaţii de codificare

ulterioara a răspunsurilor, în ederea unei analize cantitati e, statistice :F riscul apariţiei erorilor datorate, fie operatorilor de inter iu, fie subiecţilor

anchetaţi -probleme le!ate de coerenţa şi lo!ica în e)primarea opiniilor, ni elul de pre!ătire, memorie etc. .

De l*n!ă tipurile de a menţionate, mai e)istă şichestionare cu întrebări mixte-semiînchise sau semideschise , în care sunt oferite ariante de răspuns, dar nu seepuizează întrea!a !amă de posibilităţi, ci se lasă şi libertatea subiectului de a răspunde la

întrebare. &)emplu4+7e ce ă temeţi cel mai mult G1. 7e şoma :2. 7e scăderea ni elului de trai:3. 7e ni elul eniturilor:". 7e corupţie:$. 7e pri atizarea întreprinderilor:%. 7e inflaţie:J. #ltă situaţie, şi anume ... .c ;n sf*rşit, cel de6al treilea criteriu de clasificare propus de Septimiu Chelcea este

modul de aplicare al chestionarelor , după care distin!em4 chestionare autoadministrate şichestionare administrate prin intermediul operatorilor de anchetă.

!hestionarele autoadministrate se particularizează prin faptul că subiecţii incluşi îneşantionul in esti!at înre!istrează sin!uri răspunsurile cuprinse în chestionar, iar dupăconsemnarea lor, chestionarele trebuie returnate celor care le6au transmis.

Chestionarele autoadministrate pot fi de mai multe feluri4 ele sunt fie chestionare poştale, fie chestionare publicate în ziare, re iste, cărţi.

Chestionarele poştale, după cum ne su!erează chiar denumirea, sunt chestionarelee)pediate prin poştă şi constituie o modalitate rapidă de obţinere a unor informaţii.



Utilizarea unor astfel de chestionare presupune, însă, o serie de aspecte şi elemente fărăde care ancheta nu s6ar putea desfăşura în bune condiţii.

;n primul r*nd, chestionarul poştal trebuie să fie însoţit de o adresă din parteainstituţiei care realizează cercetarea, în care se prezintă scopul in esti!aţiei, importanţatemei studiate, ru!ămintea de a răspunde sincer şi la toate întrebările, precum şi

instrucţiuni despre modul de completare a chestionarului.;n al doilea r*nd, în această notă subiecţii sunt asi!uraţi în pri inţa confidenţialităţiirăspunsurilor.

De l*n!ă aceste lucruri, trebuie acordată o foarte mare atenţie punerii în pa!ină aîntrebărilor, pentru a e ita sau a limita la ma)im posibilitatea de a omite reo întrebare.Dentru a se asi!ura un procent ridicat de răspunsuri, întrebările trebuie să fie clare,simple, prin conţinutul lor să nu deran eze subiectul -fapt ce l6ar putea determina sărefuze colaborarea , iar chestionarul este bine să conţină un număr mic de întrebări.

;n final, chestionarul este însoţit de un plic timbrat, cu adresa e)actă a instituţieiresponsabile de realizarea cercetării, în ederea returnării acestuia.

Chestionarele publicate în ziare şi re iste sau ca ane)ă la diferite mărfuri *ndute,

reprezintă o modalitate nu tocmai potri ită de a studia piaţa.#ndrei Stănoiu sublinia într6un curs al său, apărut în 1003, faptul că preocuparea de bază, în cazul aplicării acestui procedeu de anchetare, este recuperarea chestionarelor într6un număr c*t mai mare posibil, el apreciind că $@O din chestionarele returnate suntsuficiente pentru analiză şi raportare: %@ O din chestionare înseamnă o rată de recuperare bună, iar J@O şi peste > o rată de returnare foarte bună.

!hestionarele administrate de către operatorii de anchetă se caracterizează prinfaptul că operatorul ia contact cu fiecare subiect în parte, comunică direct cu acesta şiconsemnează cu fidelitate răspunsurile primite, asi!ur*nd, totodată, subiecţii cu pri ire laconfidenţialitatea şi anonimatul răspunsurilor. (rebuie menţionat faptul că acest procedeude cule!ere a informaţiilor este cel mai des utilizat în in esti!aţiile sociolo!ice.

# anta ele chestionarelor administrate prin intermediul operatorilor de inter iu potfi redate, fără a a ea pretenţia unei prezentări e)hausti e, în următoarele aspecte4F obţinerea unei rate mari a răspunsurilor, ceea ce asi!ură şi reprezentati itatea

eşantionului: chiar în cazul în care un subiect refuză participarea la inter iu, operatorulare posibilitatea, prin respectarea unor re!uli stabilite de către or!anizatorii anchetei, de aînlocui acea persoană cu o alta, cu caracteristici asemănătoare -se), *rstă etc. :

F se pot obţine informaţii suplimentare de către subiecţii participanţi la inter iu,limit*nd riscul ca întrebările să nu fie bine înţelese, iar răspunsurile să fie, astfel,irele ante:

F pot fi chestionaţi şi oameni care au un ni el de şcolarizare scăzut:F operatorul de anchetă poate, pe l*n!ă consemnarea răspunsurilor, să obser e şi

diferite reacţii, modul cum este receptat inter iul de către subiecţi, interesul manifestatfaţă de acesta, întrebările la care s6au înt*mpinat reţineri sau alte comentarii pe careinter ie atul le face în afara anchetei -toate aceste elemente or fi consemnate într6o fişăspecială sau o rubrică aparte din chestionar :

F se asi!ură caracterul personal şi indi idual al răspunsurilor:F se obţin răspunsuri spontane, spre deosebire de chestionarele autoadministrate:F în final, prin această modalitate de aplicare a chestionarelor se obţine o paletă

bo!ată de informaţii, date complete şi de mare acurateţe.



Chiar dacă e)istă at*t de multe a anta e în utilizarea acestui tip de chestionar, nutrebuie omis faptul că el prezintă şi numeroase limite, care, în esenţă, sunt următoarele4

F utilizarea operatorilor sporeşte considerabil costul anchetei:F e)istă riscul apariţiei erorilor şi distorsionării răspunsurilor, datorită trăsăturilor de

personalitate ale operatorilor de anchetă, comportamentului acestora sau modului în care

realizează inter iul:F apar dificultăţi în formarea unor reţele de operatori de inter iu care să răspundăanumitor cerinţe absolut necesare4 o bună pre!ătire profesională, seriozitate, capacitate deadaptare la diferite situaţii înt*lnite în teren, abilitate şi fle)ibilitate în abordareaoamenilor etc.

Cu toate aceste nea unsuri, chestionarul administrat prin intermediul operatorilor deinter iu este modalitatea cea mai frec ent utilizată în in esti!aţiile sociolo!ice.

ai trebuie specificat faptul că, pe l*n!ă cele două modalităţi de aplicare achestionarelor, menţionate mai sus, e)istă şi situaţii în care el poate fi aplicat şi telefonic,însă aceasta este o modalitate mai rar utilizată - ezi capitolul referitor la inter iu .

1.". 3ocu! -i ro!u! anc"etei e #a$% de c"e&tionar ,n ra ort cu a!te te"nici de cercetare#ncheta pe bază de chestionar se distin!e de celelalte tehnici de cercetare printr6o

serie de aspecte, care o indi idualizează. #ceste aspecte ţin, fie de natura formală -adicăde modul de realizare a cercetării , fie de natura conţinutului -adică de natura problemelor abordate , fie de natura populaţiei in esti!ate -în ceea ce pri eşte reprezentati itatea,numărul etc. .

1.$. Sur&e de erori ,n anc"eta e #a$% de c"e&tionarSe ştie de a că în foarte puţine cazuri se pot realiza cercetări e)hausti e -!en

recensăm*nt , datorită costurilor mari pe care acestea le implică. 7e aceea se apelează laanchetele pe bază de eşantioane, situaţie în care se pune acut problema reprezentati ităţiiacestora, adică a capacităţii lor de a reproduce c*t mai fidel structurile şi caracteristicile populaţiei din care este e)tras. -se), *rstă, cate!orie socială, pre!ătire profesională etc. .

Se înţele!e faptul ca orice studiu bazat pe eşantion presupune şi o anumită eroare.=rice acţiune umană este supusă unor factori care pot deforma realitatea. &rorile care potsă apară într6o cercetare sociolo!ică se împart în două mari cate!orii - otariu, (., 5luţ, D.,100J 4 erori sistematice -sau distorsiuni şi erori înt*mplătoare. 7acă operatorul deanchetă înţele!e că subiectul are 3M ani în loc de 30, aceasta este o eroare înt*mplătoare.&rorile sistematice pot a ea mai multe surse, pe care le om e)pune, pe scurt, în cele ceurmează4

a &rorile de eşantionare se referă la !reşeli în construcţia eşantionului, lanerespectarea unor caracteristici ale populaţiei de bază, dar şi la situaţiile de non6răspuns,adică refuzul de a răspunde la unele întrebări sau chiar la între! chestionarul. #ceste erorisunt înt*lnite adesea în cazul chestionarelor aplicate prin telefon sau celor aplicate îndiferite ziare şi re iste.

b &rorile le!ate de construcţia chestionarului au fost de a prezentate într6o anumităformă, în cuprinsul acestui capitol. &le pot fi datorate mai multor factori 4

F formularea întrebărilor -limba ul utilizat, claritatea şi concizia întrebărilor etc. :



− numărul şi ordinea întrebărilor în chestionar -dacă durata unui chestionar depăşeşte o anumită limită, inter ine oboseala, pierderea atenţiei lipsa deconcentrare etc.: în ceea ce pri eşte ordinea întrebărilor, am e idenţiat tehnicile destructurare a chestionarelor, problema contaminării răspunsurilor etc. :

F forma de răspuns -se referă la utilizarea unei forme necorespunzătoare de

înre!istrare a răspunsurilor, respecti întrebare închisă, deschisă, mi)tă, scalată: uneorioamenii ale! la înt*mplare o ariantă de răspuns din paleta care li se oferă, iar alteori,răspunsul la o întrebare deschisă este a! departe de esenţa acesteia, înc*t el nu poate fiutilizat în analiza şi interpretarea rezultatelor :

F construcţia !rafică a chestionarului -delimitarea clară a întrebărilor şi a ariantelor de răspuns specifice, calitatea tiparului, mărimea caracterelor folosite etc. .

c &rorile datorate operatorilor sunt cele mai frec ente erori care pot să apară încazul anchetelor pe bază de chestionar. ulţi autori insistă asupra seriozităţii cu caretrebuie să se facă selecţia operatorilor, instruirea lor şi controlul acti ităţii acestora.#cestea sunt elemente care asi!ură o bună +calitate a operatorilor de inter iu.

&rorile pe care le pot determina operatorii au mai multe cauze. ;n primul r*nd, ele

pot fi puse pe seama unor trăsături de personalitate sau însuşiri fizice -aro!anţă,neseriozitate, anumite caracteristici ale ocii, aspect fizic neplăcut şi neîn!ri it . ;n aldoilea r*nd, operatorii pot să recur!ă la scurtarea întrebărilor, la simplificarea limba uluisau, dimpotri ă, la utilizarea unui limba ele at pentru impresionarea interlocutorului,fapt ce afectează răspunsurile. <u în ultimul r*nd, operatorii pot să recur!ă la su!erarearăspunsurilor, prin anumite intonaţii, infle)iuni ale ocii, prin schimbări ale ordiniicu intelor în cadrul întrebării etc.

d &rorile datorate celor care dau răspunsuri sunt tipuri de erori, deloc ne!li abile şicare apar frec ent, ca şi cele datorate operatorilor. Spuneam că orice acţiune umană poatefi supusă influenţei unor factori care, în final, duc la modificarea rezultatului acesteia.

Sursele de eroare în cazul de faţă nu sunt datorate doar nesincerităţii şi refuzului dea colabora la realizarea inter iului. De l*n!ă aceşti factori acţionează şi alţii, cum ar fisensibilitatea subiecţilor la anumite teme, unele opţiuni -politice, reli!ioase indi iduale,tendinţa subiecţilor de a da răspunsuri conforme cu ceea ce este de dorit din punct de

edere social -dezirabilitate socială , tendinţa de a se pune într6o lumină fa orabilă etc.= serie de erori sistematice sunt le!ate de probleme care ţin de ni elul de şcolarizare

a subiecţilor, de capacitatea lor de înţele!ere, de procesare şi interpretare a informaţieicuprinse în întrebări, precum şi de limitele memoriei umane.

Chiar dacă ancheta pe bază de chestionar prezintă unele nea unsuri, e)puse înmaterialul de faţă, totuşi ea constituie o sursă importantă de date, o metodă frec entutilizată în cercetările sociolo!ice, iar noi nu putem face altce a dec*t să6i recunoaştemlimitele dar şi atuurile, să6i respectăm re!ulile, să o aplicăm în lumina acestora şi să6iatribuim aloarea ade ărată.

6n conc!u$ie7Spre deosebire de tehnicile calitati e, chestionarele oferă o ima!ine de ansamblu

asupra unei problematici, moti pentru care sunt utilizate în special atunci c*nd este izatun eşantion lar! al populaţiei. Cercetătorii utilizează chestionare pentru a întreba oameniicu pri ire la comportamentele, atitudinile, credinţele, opiniile, sau intenţiile lor.Dsiholo!ii utilizează chestionarele -aplicate personal, prine-mail sauon-line pentru a



colecta date descripti e cu pri ire la comportamentul sau procesele mentale, de la practici parentale p*nă la comportament se)ual. &ste de reţinut că aliditatea tehnicii de anchetă prin chestionar depinde în mare măsură de anumiţi factori precum claritatea formulăriiîntrebărilor sau frazarea lor: de asemenea este important eşantionul propus pentru cercetareşi reprezentati itatea acestuia. 7acă aceste aspecte pot fi !estionate astfel înc*t erorile pe

care le6ar putea !enera să fie c*t mai mici, alte limitări pe care le impune tehnica anchetei pe bază de chestionar sunt mai dificil de depăşit. 7e pildă, oamenii pot fi destul derezer aţi în a recunoaşte lucruri st*n enitoare sau indezirabile despre ei înşişi. #lţii potspune ceea ce cred ca trebuie spus despre un anumit subiect. #stfel că, rezultatele unuistudiu care izează asemenea informaţii pot fi mult supraestimate, întruc*t oamenii autendinţa de a subestima frec enţa unui anumit comportament indezirabil social. Cu toateacestea, chestionarele se do edesc o metodă eficientă de a colecta o cantitate mare deinformaţie despre atitudinile, credinţele şi comportamentele oamenilor, put*nd fi însoţitede utilizarea altor tehnici de cercetare.

8. ANCHETA PE BAZĂ DE INTER9I+

2.1. 7efinire şi precizări terminolo!ice2.2. 7esfăşurarea şi dinamica inter iurilor 2.3. (ipuri de inter iu

2.3.1. 5nter iul clinic2.3.2. 5nter iul de !rup2.3.3. ?ocus !rupul

2.3.". 5nter iul cu copii2.3.$. 5nter iul telefonic2.". # anta ele şi deza anta ele utilizării inter iului ca tehnică de cercetare

2.1. Definire -i reci$%ri ter(ino!o2ice(ermenul deinterviu este un neolo!ism pro enit din limba en!leză -intervie& >

înt*lnire, între edere şi are ca echi alenţi, în limba franceză,entretien > con orbire,con ersaţie şientrevue > înt*lnire între două sau mai multe persoane, iar în limba!ermană intervie&, befra un sau unterredun > a întreba, a se informa, con orbire,con ersaţie, conferinţă cu cine a . Ceea ce înseamnă că termenul de inter iu s6a impus pe plan mondial, fiind preluat at*t de sociolo!ii francezi, c*t şi de către cei !ermani. <oi îlfolosim alături de termenul de +con orbire , a *nd acelaşi înţeles. -Drimul care a utilizattermenul de +con orbire sociolo!ică a fost 7imitrie Husti, în cadrul Kcolii sociolo!ice .

7acă în 'icţionarul de sociolo ie -100M inter iul este prezentat ca o +te"nic% deo#'inere rin ,ntre#%ri -i r%& un&uri a infor(a'ii!or ver#a!e de la indi izi şi !rupăriumane în ederea erificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socioumane... , în 'icţionarul de psiholo ie -100J inter iul este o +for(% de dia!o2 încare interrelaţionareaare un &co i( ortant -i & ecia! de a &ur rinde cunoa-tereaunei anu(ite er&oane, a opţiunilor sale, a e)perienţei personale cu pri ire la ce a, dar



şi a modului de a interpreta situaţii, probleme, reacţii la care a asistat ori e enimente încare a fost implicat direct sau indirect cel solicitat în inter iu .

;n sf*rşit, 'icţionarul de peda o ie -10J0 ne prezintă inter iul ca fiind un+ rocedeu de inve&ti2a'ie -tiin'ific%, specific ştiinţelor sociale, ce urmăreşte prinintermediul procesului de comunicare erbală dintre două persoane -cercetător şi

respondent obţinerea unor informaţii în raport cu un anumit obiecti sau scop fi)at .+#m putea defini inter iul drept un dialo! a cărui finalitate este adunarea deinformaţii le!ate de o temă determinată -<ils, ?., ime, A., 2@@J, p. 2@$ . #şadar, în iaţcotidiană utilizăm inter iul, dar nu orice con ersaţie sau înt*lnire între două sau maimulte persoane echi alează cu un inter iu, în special cu un inter iu de cercetareştiinţifică. ;n !eneral, inter iul se bazează pe comunicarea erbală, aceasta fiind ocomunicare de tip special, în care o persoană pune întrebări -anchetatorul , iar cealaltăfurnizează răspunsuri, informaţii -persoana inter ie ată . Con orbirea reprezintă, deci,elementul fundamental în tehnica inter iului, dar inter iul nu se poate confunda cuchestionarul -bazat şi el pe întrebări şi răspunsuri , în primul caz este orba de obţinereade informaţii erbale, de opinii, păreri, preferinţe e)primate liber despre problema pusă în

discuţie, iar în cel de6al doilea întrebările şi răspunsurile sunt, de re!ulă, scrise -are locînre!istrarea obli!atorie a răspunsurilor în scris: într6o anchetă bazată pe tehnicachestionarului răspunsurile sunt scurte, clare, precise .

8.8. De&f%-urarea -i dina(ica interviuri!or

Dentru că în cea mai mare parte din timpul nostru de e!he con ersăm -respecti , punem întrebări, dăm răspunsuri , ne putem întreba cum se realizează situaţia de inter iudin punct de edere psihosociolo!icG 5nter iul personal faţă în faţă - face-to-face intervie&,cel mai utilizat procedeu de inter ie are, presupuneinteracţiunea dintre două persoane, pe care le notăm astfel4

E > operatorul de inter iuP > persoana inter ie ată;n ce mod acţionează E asupra lui PG 7esi!ur, prin întrebări care determină

răspunsuri din partea lui P. #ceste răspunsuri or declanşa la E anumite reacţii specifice-fie prin faptul că E trece la o altă întrebare, fie că repetă întrebarea, fie că oferă e)plicaţiisuplimentare sau reacţii etc. . #şadar, relaţia dintre E şi P nu este simetrică şi o putemreda !rafic astfel4

E P

7upă opinia lui Septimiu Chelcea -100M , +minciuna deliberată , +autoînşelarea cu

bună credinţă , +raţionalizarea răspunsurilor , +proiecţia -posibile într6un inter iu , preduce încrederea în informaţiile obţinute prin răspunsurile oferite la întrebărileoperatorului de inter iu.

;n funcţie de tipul de inter iu, modul de desfăşurare a con orbirii dintre operatorulde anchetă şi persoana inter ie ată prezintă anumite particularităţi4 într6un fel a decur!einter iul telefonic şi în alt mod inter iul faţă în faţă, iar acesta din urmă nu se a realizaidentic în cazul unui inter iu nondirecti şi în cel al unui inter iu pe bază de chestionar cu întrebări închise. #lain Alanchet -()*+, apud !helcea formulează următoarele



principii !enerale ale aplicării inter iului nondirecti > care, consideram si noi, pot ficonsiderate ca principii !enerale ale inter iului în !eneral din cercetarea socio6umană4

F tot ce au spus persoanele inter ie ate trebuie tratat ca elemente inseparabile deconte)tul discursi şi situaţional: trebuie să se acorde atenţie at*t conţinutului manifest,c*t şi celui latent: de asemenea, cercetătorul nu trebuie să considere că tot ceea ce declară persoanele inter ie ate se plasează la acelaşi ni el psiholo!ic:

F cercetătorul a acorda atenţie nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar şi laceea ce nu au spus sau nu pot spune fără a utorul lor:

F ceea ce declară oamenii într6un inter iu nu sunt dec*t indicatori, pe baza căroracercetătorul a trebui să identifice problemele persoanelor inter ie ate:

F se impunea ca cercetătorul să situeze problemele persoanelor inter ie ate înconte)tul social al desfăşurării între ederii.

De&f%-urarea interviuri!or de cercetare presupune parcur!erea obli!atorie a unoretape. =rice operator de inter iu trebuie să se asi!ure că interlocutorul său acceptă -saunu să participe la inter iu. Dentru aceasta el este ne oit4

> să se prezinte pe sine: > să prezinte şi să e)plice obiectul şi scopul cercetării: > să prezinte instituţia care l6a dele!at pentru efectuarea inter iului: > să descrie metoda prin care a fost selecţionat subiectul: > să asi!ure subiectul de confidenţialitatea răspunsurilor şi de păstrarea

anonimatului.&)istă c*te a precizări de care trebuie să se ţină cont pe parcursul inter ie ării. Drin

modalitatea de punere a întrebărilor şi de înre!istrare a răspunsurilor, anchetatorul poatedenatura rezultatele cercetării. /orbim astfel de efectul de operator de inter iu, de erorile!enerate de inter iu.

(otodată, operatorul de inter iu trebuie să aibă în edere c*te a cerinţe esenţiale pentru cercetare - oser, C.#., 10%J 4

> !ăsirea persoanelor cuprinse în eşantion: > obţinerea acordului pentru inter iu: > punerea întrebărilor şi înre!istrarea răspunsurilor.;n acest sens, după cum conchide şi Septimiu Chelcea -100M , +calitatea unui

inter iu poate fi e aluată şi după obser aţiile făcute de operatorii de anchetă cu pri ire lacomportamentul non erbal al persoanelor inter ie ate sau referitoare la momentele-întrebările care au !enerat reacţii emoţionale.

7acă nu sunt îndeplinite aceste condiţii, operatorul de inter iu de ine sursă potenţială de eroare în cercetarea sociolo!ică.

Considerată tehnică esenţială de cercetare psihosociolo!ică, inter iul sociolo!ic prezintă o serie de caracteristici ce recomandă utilizarea inter iului4

obser area comportamentelor non erbale ale persoanelor cuprinse îneşantion:

colectarea de răspunsuri spontane ale subiecţilor inter ie aţi:elaborarea de răspunsuri la întrebările operatorului, ceea ce asi!ură

furnizarea de informaţii, esenţială pentru erificarea ipotezelor cercetării.

!egistrul nonverbal +&)primarea erbală nu se poate disocia de un ansamblu de manifestări ce pun în

practică motricitatea locutorului. /arietatea acestor comportamente non erbale ce



însoţeşte discursul este de aşa natură, înc*t studierea lor constituie un c*mp dein esti!aţie în sine. -<ils, ?., ime, A., 2@@J, p. 2@0 . #naliza procesului comunicării nspune că proporţia cea mai mare de informaţii care sunt procesate în cadrul unui dialo!faţă în faţă ne par ine din re!istrul non erbal, chiar dacă în cea mai mare parte acest tipde informaţie este prelucrat subconştient. &)istă tipuri de inter iu în care colectarea

informaţiilor enite pe cale non erbală este mai mare, în alte cazuri acestea fiindi!norate. ;n cadrul inter iurilor de profunzime, cu precădere, comunicarea non erbalăconstituie o importantă sursă de informaţie, iar inter ie atorul este obli!at sa înre!istrezetipul de manifestări care însoţeşte comunicarea erbală. #stfel, sunt importante4 !estica,mimica, poziţia corporală, tonul ocii, rapiditatea orbirii, pauzele în discurs etc.

;n alte tipuri de inter iuri, în special în cele care au ca scop anchete cantitati e,accentul este pus pe înre!istrarea conţinutului erbal răspunsurilor. Cu toate acestea, dacăinter iul respecti are lor într6un conte)t faţă în faţă, mesa ele non erbale au un rolimportant în orientarea inter ie atorului cu pri ire la !radul de confort resimţit deinter ie at, la disponibilitatea acestuia de a comunica etc.: faza iniţială, de încălzire-&armin -up , este deosebit de importantă în an!a area inter ie atului pentru parcur!erea

inter iului, iar modalitatea lui de reacţie oferă inter ie atorului informaţii utile în a6şiadapta strate!ia de moti are la fiecare caz în parte.

"addering = tehnică specială de inter iu este denumită +ladderin -ladder Q lanţ şi a fost

utilizată încep*nd cu anii R%@ în psiholo!ia clinică, în special pentru a in esti!a credinţelşi alorile oamenilor. #ceastă tehnică are la bază teoria eans-%nd elaborată de Hutman-10M2 , care presupune analiza resorturilor emoţionale care stau la baza deciziei deconsum. (eoria presupune e)istenţa unui lanţ asociati al comportamentului de ale!ere aunui produs, cu atributele produsului ales, cu consecinţele asupra consumatorului aşacum el le percepe şi cu alorile personale.

#plicată la ne oile specifice ale unei cercetări, tehnicaladderin presupune uninter iu semistructurat în cadrul căruia, !radat, inter ie atorul pune întrebări cu pri ire laun anumit comportament pe care doreşte sa6l analizeze, apoi cu pri ire la caracteristicileacestui comportament, la consecinţele beneficiile pe care comportamentul le are pentru persoană, pentru ca, în final, să poată fi aflate alorile care stau la bazacomportamentului. ?inalitatea acestui tip de abordare este creionarea unei hărţi a alorilor persoanei, plec*nd de la analiza mai multor comportamente şi a celor mai frec ente lanţuride asocieri.

#ovestea vieţii + olul unei po eşti a ieţii e, în primul r*nd, să pună la un loc elementele esenţiale,

e enimentele şi credinţele din iaţa unei persoane, să le inte!reze într6un tot, să le oferesemnificaţie, să în eţe din ele, să educe t*năra !eneraţie şi să le reamintească tuturor celorlalţi membri ai comunităţii care este cel mai important lucru din iaţă. -#tBinson,., 2@@%, p. 3M .

;n conte)t ştiinţific, po estea ieţii a fost utilizată de6a lun!ul timpului în cercetărilele!ate de dez oltarea personalităţii - ezi studiile lui H. #llport, . urraT , în studiulefectelor e enimentelor istorice asupra indi izilor, în studiile antropolo!ice, în!erontolo!ie etc. Ca desfăşurare, potri it lui #tBinson -idem , în cadrul inter iului de tip po estea ieţii sunt abordate următoarele teme de discuţie4 naşterea şi familia de ori!ine,tradiţiile şi conte)tul cultural, factorii sociali, educaţia, iubirea şi munca, e enimente şi



perioade istorice, pensionarea, iaţa interioară şi conştiinţa spirituală, teme ma ore aleieţii, iziunea asupra iitorului, întrebări de încheiere.

2.3. Ti uri de interviu;n literatura de specialitate înt*lnim o serie de clasificări ale inter iului ca tehnică de

cercetare. ;n continuare om urmări clasificarea inter iurilor redată de Septimiu Chelcea-100M .

#. 7upă 2radu! de !i#ertate lăsat operatorului de inter iu în abordarea diferitelor teme de in esti!are, în ceea ce pri eşte formularea, numărul şi succesiunea întrebărilor, precum şi după ni elul de profunzime al informaţiei culese, se distin! mai multe tipuri deinter iu, de lainterviul nondirectiv -nediri at, ne!hidat, nedirecţionat de către operator , p*nă lainterviul directiv -structurat, !hidat, standardizat , după cum urmează4

5nter iul clinic reprezintă forma e)tremă a inter iului nestructurat şi e)emplificacel mai bine specificulinterviu!ui non:directiv. ;n cercetarea socioumană, inter iulclinic este utilizat de multe ori cu&co e* !orator, în faza iniţială a in esti!aţiilor, pentru!ăsirea acelor informaţii care să orienteze demersul de cercetare, acest tip de abordarenondirecti ă e)tinz*ndu6se dincolo de sfera terapeutică.Interviu! ,n rofun$i(e, ca şiinterviu! cu r%& un&uri !i#ere, se utilizează at*t în psihoterapie, c*t şi în cercetareasocio6umană. Spre deosebire, însă, de inter iul clinic, inter iul în profunzime, centrat totasupra persoanei, izeazădoar un aspect, un fenomen sau element, nu persoana înîntre ul ei. 'a fel stau lucrurile şi în cazul inter iului cu răspunsuri libere sau !hidat.;ntre cele două tipuri de inter iuri diferenţele sunt mai mult de nuanţă dec*t de fond4

ariază ni elul de profunzime, amploarea fenomenelor abordate, !radul de libertatemenţin*ndu6se ridicat, chiar dacă tema con orbirii este prestabilită. 5nter iul clinic, în profunzime şi cu răspunsuri libere sunt(ai (u!t &au (ai u'in ne&tructurate.5nter iurile nestructurate pot a ea un !rad de aliditate mai înalt dec*t cele structurate,sunt nestresante, permit e)primarea spontană a personalităţii, dez ăluirea pulsiunilor inconştientului, lasă liberă asociaţia de idei, elimin*nd astfelbias6urile -erorilesistematice inter iului structurat -Hordon, 10%0, apud Chelcea .

Interviu! centrat -!hidat sau focalizat , ca tehnică de cercetare în ştiinţelesocioumane, a fost prezentat de obert . erton, . ?isBe şi D. endall -10$% . &ste uninter iu&e(i&tructurat) în sensul că abordează teme şi ipoteze dinainte stabilite > ca şiinter iurile structurate >, dar întrebările şi succesiunea lor nu sunt prestabilite > ca şi încazul inter iurilor nestructurate. (ehnica propusă de obert . erton impune centrareacon orbirii pe o e)perienţă comună tuturor subiecţilor -de e)emplu, implicarea într6oanumită acţiune, izionarea aceluiaşi spectacol de teatru sau film etc. . especti ae)perienţă trăită de toţi cei care urmează a fi inter ie aţi este analizată anterior de cătrecercetător care e idenţiază elementele semnificati e şi structura situaţiei, modelele deacţiune etc. Sunt formulate ipoteze pri ind consecinţele implicării persoanelor în situaţiadată. Cercetătorul elaborează pe această bazăun 2"id de interviu, în care sunt fi)ate problemele ce or fi abordate în con orbirea focalizată pe e)perienţa subiecti ă aimplicării în situaţia analizată. enneth 7. AaileT apreciază că în cazul inter iului centratimportant este faptul că cercetătorul a studiat anterior e)perienţa trăită de subiecţi,select*nd aspectele ce or fi puse în discuţie.

− Interviuri!e cu ,ntre#%ri de&c"i&e -i cu ,ntre#%ri ,nc"i&efac parte din cate!oriainter iurilor&tructurate. #stfel de inter iuri sunt lar! utilizate în cercetare şi, în cadrullor, cercetătorul -sau operatorul de inter iu nu beneficiază de libertatea ale!erii temelor sau de posibilitatea reformulării întrebărilor şi schimbării succesiunii lor.



A. 7upănatura con'inutu!ui comunicării distin!em4− Interviu! de o inie > cu a utorul lui studiem psiholo!ia persoanei, trăirile sale

subiecti e -interese, atitudini, pulsiuni, înclinaţii etc. , adică informaţii imposibilde obser at direct.

• Interviu! docu(entar ; care poate fi şi centrat pe un anumit domeniu4 politic,

economic, social, medical, sporti etc.C. 7upă 2radu! de re eta#i!itate al con orbirilor, inter iurile pot a ea loc o

sin!ură dată sau în mod repetat. /orbim astfel de4Interviu! unic > presupune o sin!ură con orbire între anchetator şi persoanacuprinsă în eşantion, care răspunde la întrebări, spre deosebire deInterviu! re etat > care presupune între ederea repetată între cercetător şisubiectul inter ie at, tip de inter iu utilizat mai ales în ancheta panel.

7. 7upă ca!itatea infor(a'ii!or o#'inute, iz*nd nu numai olumul informaţiilor obţinute, ci şi calitatea lor4

Interviu! e*ten&iv > se aplică pe un număr mare de persoane într6un inter al de

timp limitat, ceea ce nu permite recoltarea informaţiilor de profunzime.Interviu! inten&iv > se distin!e prin faptul că fiecărui subiect inter ie at îi esteacordat un timp îndelun!at de discuţie, ceea ce permite abordarea problemelor puse în discuţie în profunzimea lor.

&. 7upănu(%ru! er&oane!or care participă la inter iu, acesta poate fi4Interviu! er&ona! > la care participă doar operatorul de inter iu şi subiectulinter ie at.Interviu! de 2ru > folosit ca metodă de cule!ere a datelor psihosociale, dee)emplu în studiile de marBetin! şi piaţă. 'a ni elul !rupului se formează opiniama oritară, e)primată prin liderul !rupului, reacţiile proprii fiind dez ăluite cu

precădere în inter iurile personale. ;n !rup, subiecţii elaborează în interacţiune unrăspuns colecti > care e)primă opinia de !rup > la întrebările puse de cătreanchetator.

?. 7upă (oda!itatea de co(unicare distin!em4Interviu! direct < face$to$face= > are loc între ederea dintre operator şiinter ie at.Interviu! te!efonic > în care prima impresie a subiectului de inter iu se formează pe baza caracteristicilor ocale ale operatorului şi se dezbat problemele speciale.Interviuri online ; în cazul acestui tip de inter iu trebuie a ută în ederereprezentati itatea eşantionului pe care se face cercetarea -nu toate cate!oriile de

*rstă sau din diferite medii sociale au acces la internet , precum şi problemaidentităţii şi acurateţei datelor pe care o persoană le furnizează despre sine-cercetătorul are un control limitat asupra acestor aspecte .

H. 7upă &tatutu! &ocia! -i de(o2rafical participanţilor, inter iul poate a ea loc cuadulţi, tineri, copii, cu persoane publice, aparţin*nd ieţii politice şi culturale, cu persoane defa orizate, cu specialişti din di erse domenii etc., criterii de care cercetătorul

a ţine cont în elaborarea şi aplicarea inter iului.. 7upă func'ia pe care o îndeplineşte în cadrul cercetării distin!em4



Interviu! e* !orativ > este utilizat în prima fază a cercetării şi are drept scopidentificarea unor probleme ce urmează a fi ulterior cercetate, cu a utorul altor tehnici de cercetare.Interviu! de cercetare -propriu6zis > este utilizat ca tehnică principală deobţinere a datelor de cercetare în in esti!aţia sociolo!ică de teren.

Interviu! de verificare > are drept scop at*t erificarea, c*t şi completareainformaţiilor culese cu a utorul altor metode şi tehnici de in esti!aţie.5. 7upă&co u!urmărit4

Interviu! de &e!ec'ie-de an!a are > are ca scop colectarea informaţiilor despree)perienţa profesională, moti aţia, abilităţile şi competenţele unei persoane înraport cu cerinţele unui anumit post şi alorile unei anumite companii sauinstituţii. #ceste informaţii or fi utilizate pentru identificarea celei mai potri ite persoane în raport cu un anumit post.Interviu! de orientare rofe&iona!% ;este utilizat at*t în cazul orientării profesionale şi ocaţionale a copiilor şi adolescenţilor pentru consiliere

ocaţională, c*t şi în scopul reorientării profesionale a adulţilor -pentruidentificarea unor noi tipuri de acti ităţi în care competenţele unei persoane pot fi

alorificateInterviu! de de$vo!tare a carierei > este utilizat cu precădere în cadrulcompaniilor sau instituţiilor care au inclus pro!rame de dez oltare a carierei înstrate!ia de mana!ement a resurselor umane. Scopul acestor inter iuri este de aidentifica potenţialul de creştere a unei persoane în cadrul unei or!anizaţii, tipulde posturi pe care aceasta le poate acoperi, dar şi identificarea ariilor dedez oltare în ederea creşterii performanţei într6o anumită acti itate.Interviu! tera eutic ;este utilizat în scopul de a stabili un dia!nostic sau un plande tratament -atunci c*nd are un caracter anamnestic sau şi are un scop

terapeutic pentru identificarea patternurilor disfuncţionale dar şi a resurselor pecare o persoană le poate alorifica în dez oltarea sa.Interviu! de infor(are > acestea pot a ea loc în di erse conte)te4 şcoală,întreprindere, spital, domiciliu etc.

2.3.1. nterviul clinic5nter iul clinic a fost propus ca tehnică de psiholo!ul americanCar! Ro2er&,

înlocuind astfel +modalitatea clasicăV de desfăşurare a şedinţelor de psihanaliză descrisede Si!mund ?reud. etoda non6directi ă pe care o propune o!ers presupunecomunicarea autentică, bazată pe încredere şi înţele!ere între pacient şi terapeut. &ste o+relaţie de a utorareV în ederea dez oltării şi maturizării persoanei, pentru o mai bunăînţele!ere a e)perienţei subiecti e proprii şi pentru sporirea capacităţii de confruntare cuiaţa. ;n cadrul acestei relaţii, în careacientu! e&te tratat ca er&oan%) nu ca +entitateclinicăV, opiniile şi atitudinile faţă de sine ale pacientului de in predominant poziti e,stima de sine sporeşte, personalitatea se inte!rează, structurile sale de bază se unifică,ner ozitatea scade, şocurile emoţionale de in acceptabile, personalitatea se adapteazămai bine situaţiilor sociale. 5n principal, inter iul clinic urmăreşte să spri ine efortul pacientului de conştientizare a sentimentelor sale confuze, care îi pro oacă teamă,an)ietate si sentimente afecti e ne!ati e. (erapeutul nu direcţionează relatările



pacientului, ci doar creează un cadru de manifestare în care acesta +să fie el însuşiV.Dacientul ia loc la birou, fata in fata cu terapeutul, fiind într6o&itua'ie de e2a!itate cuacesta. 5nter iul clinic propus de Carl o!ers se fondează pe o concepţie psihodinamicadespre personalitate, dar se depărtează de ima!inea pacientului din psihanaliza, cel întins pe pat, supus unei situaţii +dezumanizante . 5nter iul clinic nu se utilizează numai ,n

&co tera eutic, ci şi pentru &i"odia2no$%, pentru orientarea rofe&iona!% sau înacti itatea dea&i&ten'% &ocia!% în ederea cunoaşterii personalităţii, Carl o!erssusţin*nd e)tinderea metodei sale în domeniul educaţiei adulţilor, a în ăţăm*ntului,industriei şi politicii. ;ntr6un inter iu clinic pe primul loc ca obiecti îl reprezintă&ta#i!irea unui ra ort interu(an -i o ,n'e!e2ere reci roc% între participanţi. Clientul, pacientul, inter ie atul a fi acceptat, alorizat, alidat prin unicitatea sa, iar caracteristicile sale indi iduale ca şi trăsăturile sale de personalitate de in ade ărate

alori de care trebuie să se ţină cont încă de la bun început. Dentru a înţele!e mai bineaceastă tehnică ar fi bine ca ea să fie comparată cu un alt tip de inter iu medical > celclasic care constituie baza unei anamneze medicale.

#stfel, în primul r*nd, într6o anamneză medicală e)istă o direcţie clară, at*t pentru

pacient c*t şi pentru medic, către etiolo!ie şi pato!enie. Se ştie că în urma unui inter iude acest tip, se a afla care sunt cauzele bolii şi astfel se porneşte pe drumul indecării.#cesta este de altfel şi scopul anamnezei, iar pacientul > prin prisma educaţiei sale > de ine foarte cooperant în acest sens. ;ntr6un inter iu clinic psiholo!ic pacienţii de celemai multe ori nu ştiu să a un!ă la problema lor sau la subiectul unei e entuale cauze.

;n acelaşi timp, daca într6un inter iu medical clasic, dia!nosticul precedătratamentul, în inter iul clinic acesta este parte din tratament.

;n cazul unui demers de stabilire a unui dia!nostic medical pacienţii sunt acti i şicooperanţi şi din această perspecti ă rolurile sunt clare4 de o parte se află medicul careîntreabă şi in esti!hează, de partea cealaltă se află pacientul care răspunde şi se supunein esti!aţiei. ;ntr6un inter iu clinic, rolurile îşi pierd ri!iditatea, poziţiile celor doi sunt

foarte fluide şi de multe ori psiholo!ul nu caută să elimine elemente de tipul an)ietăţiicare pot inter eni în calea obţinerii de informaţii în scopul stabilirii dia!nosticului. Chiar şi mai mult, uneori se înt*mplă ca unei astfel de stări de an)ietate să i se dea curs şi chiar să fie încura ată pentru ca cei doi participanţi la inter iu să o poată e)plora mai bine.

= altă diferenţă constă în selecţia datelor rele ante4 dacă într6un inter iu anamnesticmedical aceste date sunt filtrate pe baza unor criterii clare de dia!nostic, în inter iulclinic psiholo!ic iaţa intra6psihică, trăirile şi manifestările persoanei reprezintă o parteesenţială din aceste date. (ot ceea ce este in esti!at şi Vluminat prin inter iu de ineimportant chiar în decursul inter iului, pe măsură ce acesta se derulează. ;n fine, unmedic de6a lun!ul anamnezei pe care o efectuează îşi a suprima sentimentele şi emoţiilecare îl încearcă. &le sunt ăzute ca elemente parazitare, care iî pot sta în calea efectuăriiactului medical4 iubirea, ura, frustrarea, teama, mila sunt ăzute ca elemente care nu6şiaflă locul într6un act terapeutic. 7impotri ă, pentru un psiholo! clinician toate acestetrăiri şi reacţii de in e)trem de importante. &le > ca elemente ale relaţiilor transfereţiale > oferă informaţii e)trem de importante cu pri ire la situaţia inter ie atului, la reacţiile pecare le trezeşte el în cei din ur, la felul în care este ăzut, simţit, alorizat de persoaneledin iaţa sa.

2.3.2. nterviul de rup



o!er ucchielli -10%M, apud S. Chelcea consacră inter iului de !rup unul dinolumele dedicate formării permanente în ştiinţele umane, prezent*nd re!ulile de

desfăşurare şi propun*nd o serie de e)erciţii de utilizare a inter iului de !rup încunoaşterea psiho6sociolo!ică şi în acţiunea de schimbare a opiniilor.

Specificul acestei tehnici de cercetare îl reprezintă e)istenţa reală a unui2ru de

er&oane) care &% e!a#ore$e ,n interac'iune un r%& un& co!ectiv !a ro#!e(e!e u&edi&cu'ie. <u este orba de o simplă alăturare sau suma de răspunsuri indi iduale, ci decrearea şi formularea unuir%& un& care &% e* ri(e o inia de 2ru . 7e foarte multe ori,in acest scop, cercetătorul este ne oit să se facă acceptat de !rup. #stfel, se recomandăintroducerea prin intermediul membrilor influenţi a cercetătorului în !rupul pe care6lstudiază, în acest fel cercetătorul dob*ndind respect din partea membrilor !rupului. #stanu înseamnă că inter iul de !rup nu necesită şi o pre!ătire psiholo!ică atentă -stabilireaunor relaţii de încredere reciprocă, deblocarea psihică a participanţilor la inter iu etc. , precum şi anumite măsuri de or!anizare a discuţiei colecti e -con ocarea din timp a participanţilor, limitarea duratei inter alului la cel mult trei ore, asi!urarea condiţiilor deconfort, eliminarea surselor de distra!ere a atenţiei, plasarea participanţilor în urul unei

mese rotunde etc. .enri . Stahl -10J", apud S. Chelcea , orbind despre obţinerea de răspunsuricolecti e la o chestionare erbală, arată că +procedeul intero!ării în !rupV se recomandăîn faza de prospectare, c*nd se pot obţine de la persoanele con ocate informaţii utile pentru ad*ncirea problematicii de studiu. (rebuie ştiut faptul că răspunsurile in estite cuadeziunea mai multora sunt la fel de interesante pentru cercetător, ca şi informaţiiledi er!ente furnizate de +opozanţiV. Ki în cazul con orbirilor colecti e > susţine . .Stahl > + e!ula de aur a oricărui anchetator social este tăcerea. & bunanc"etatoru! carevor#e-te u'in) dar -tie &% fac% e a!'ii &% vor#ea&c%V.

2.3.3. ocus- rupul

Se află la intersecţia inter iului focalizat cu inter iul de !rup, fiind denumit şiinter iu de !rup în profunzime. or!an defineşte focus6!rupul ca ote"nic% de co!ectarea date!or rin interac'iunea dintre (e(#rii 2ru u!ui, referitoare la o problemăstabilită de către cercetător.

;n #merica de <ord, inter iul de !rup tipic durează două ore şi reuneşte M61@ participanţi, în &uropa durează ce a mai mult > p*nă la trei ore > dar !rupul este mai mic > %6M participanţi. Ca re!ulă !enerală se considera ca un studiu bazat pe focus6!ruptrebuie să conţină "6% şedinţe de inter iu.

#ceastă tehnică este utilizată în cone)iune cu alte metode în special cu ancheta pe baza de chestionar şi cu inter iurile indi iduale. 7in această perspecti ă, 7a id or!an-1003, apud S. Chelcea a subliniat modalităţile de combinare a metodelor4

a. Se efectuează mai înt*i un focus !rup pentru identificarea problemelor şi aîntrebărilor care or fi apoi incluse într6un chestionar: b. ?ocus !rupul este modalitatea principală de studiu, iar ancheta psihosocială ine

să stabilească procedeele de alcătuire a !rupurilor şi să determine problemele de detaliucare trebuie analizate prin inter iurile de !rup în profunzime:

c. #ncheta reprezintă metoda principală, ea fiind asociată cu focus !rupul care oferăsu!estii pentru interpretarea datelor:



d. ?ocus !rupul este utilizat ca metoda principală, iar ancheta de ine metodaa utătoare care erifică rele anţa problemelor stabilite de cercetător pentru discuţiile de!rup.

= problemă destul de importantă le!ată de focus !rup este cea a eşantionării. #stfel,frec ent se apelează la se!mentarea populaţiei de studiat după o serie de caracteristici în

funcţie de obiecti ele şi ipotezele cercetării. Spre e)emplu, dacă se studiază planificarefamilială, atunci se or lua în considerare ca şi criterii următoarele ariabile4 se), *rsta,status marital, folosirea mi loacelor contracepti e, ni el de enituri etc. ;n acest fel suntconstituite !rupuri omo!ene pentru fiecare se!ment de populaţie. = astfel de se!mentareare următoarele a anta e4

> asi!ură compararea răspunsurilor: > creează un climat fa orabil pentru discuţie în condiţiile în care membrii !rupului

sunt şi se ăd ca fiind similari din perspecti a criteriilor de se!mentare.Droblema structurării în cazul focus !rupului se referă la două chestiuni4 > controlul moderatorului asupra respectării topicii cercetării -urmărirea

problemelor de discutat :

> controlul moderatorului asupra interacţiunilor dintre membrii !rupului.?actorul important, susţine Septimiu Chelcea, al&tructur%riifocus !rupului îlconstituienu(%ru! ro#!e(e!or ur(%rite4 cu c*t numărul lor este mai mare cu at*t!radul de structurare a focusului este mai ridicat. ;n medie, se consideră ca un focus !rupnu ar trebui să cuprindă mai mult de cinci probleme. &)istă şi discuţii în ceea ce pri eştevo!u(u! unui focus !rup4 unii autori consideră ca un !rup cu mai mulţi participanţi aremai multe a anta e pentru că îşi manifestă opiniile şi emoţiile mai liber, dez olt*ndu6se odinamică mai rapidă şi mai intensă, iar alţii consideră că într6un !rup cu mai puţini participanţi, moderatorul poate a ea un control mai ridicat asupra stimulării interacţiuniidintre membri, acesta fiind în iziunea lor un mare a anta .

rue!er -()**, apud S. !helcea prezintă a anta ele şi deza anta ele utilizării

focus6!rupului. #stfel, printre a anta e putem orbi de4 > cuprinde date din iaţa reală în mediul concret > este o tehnică fle)ibilă > are o înaltă aliditate > produce rezultate destul de rapid > prezintă costuri reduse7eza anta ele ar putea fi4 > asi!ură cercetătorului un control mai redus -prin comparaţie cu inter iul

indi idual, spre e)emplu > uneori, datele sunt dificil de analizat > solicită din partea cercetătorului abilităţi şi cunoştinţe speciale > diferenţele dintre !rupuri pot fi distorsionate > or!anizarea !rupurilor poate fi destul de dificilă > discuţiile trebuie să fie astfel conduse înc*t să încura eze interacţiunea dintre

membrii !rupului.

2.3.". nterviul cu copii5nter iurile cu copii ridică unele probleme cel puţin din următoarele puncte de

edere -AaileT, 10M2, apud S. Chelcea 4



>voca#u!aru! !i(itat al copiilor: > specificulre!a'iei adu!t:co i!> >dificu!tatea co ii!or de a ,n'e!e2e 0&itua'ia de interviu.;n perioada antepreşcolară -163 ani copilul înt*mpină dificultăţi de înţele!ere a

limba ului, deşi cerinţa subiecti ă a comunicării erbale este constituită la 1% luni. 'a

*rsta de 1 an copilul poate pronunţa circa 1@@ de cu inte, alcătuind propoziţii de 26cu inte. ;n acest moment al dez oltării psiholo!ice nu se poate realiza un inter iu propriu6zis şi abia în perioada preşcolară -36% ani , date fiind pro!resele în dez oltareacomunicării erbale, se pot realiza astfel de inter iuri cu copiii -la 3 ani ocabularulmediu numără 2@@@ de cu inte . 'a sf*rşitul perioadei şcolare mici copiii posedă u

ocabular de "@@@6"$@@ de cu inte, ocabularul acti fiind de apro)imati 1$@cu inte, astfel înc*t copii sunt capabili sa formuleze răspunsuri la unele tipuri de inter iuspecial proiectate pentru in esti!area lor.

7ificultatea realizării inter iurilor cu preşcolarii şi cu şcolarii mici nu rezidă numaiîn ocabularul limitat al acestora, ci şi în& ecificu! re!a'iei adu!t:co i!. 'a *rstele mici,copiii îi percep pe adulţi ca pe proprii lor profesori sau părinţi de la care în aţă ce este bine şi ce este rău, cum să răspundă la anumite întrebări ş.a.m.d. ;n situaţia de inter iu leeste !reu să înţelea!ă de ce adulţii, care +le ştiu pe toate , îi întreabă pe ei +ce şi cum . =altă mare problemă o reprezinta&u2e&ti#i!itatea ,na!t% a copiilor în comparaţie cuadulţii4 formularea întrebărilor, intonaţia, mimica pot influenţa puternic răspunsurile.#numite caracteristici ale&tadiu!ui !or de de$vo!tare &i"ic%, precum +domniaconcretuluiV -Hheor!hiu şi Ciofu, 10M2, apud S. Chelcea , asi!ură insinuarea elementelorsu!esti e în procesul cunoaşterii. De de altă parte, ima!inaţia copiilor este necontrolată4adesea distincţia dintre realitate şi is, dintre ceea ce s6a înt*mplat efecti şi ceea ce ar fidorit să se înt*mple ridică bariere serioase în interpretarea inter iurilor de tip psihosocial.;n plus, relaţia adult6copil trebuie să ia în considerare&tadii!e ra orturi!or dintre &e*e) pentru ca, spre e)emplu la *rsta de J612 ani băieţii manifestă o anumită a ersiune faţăde fete, astfel incat se recomandă ca inter iurile cu şcolarii mici să fie făcute de persoane

de acelaşi se). & ident, in inter iurile cu copiii trebuie creată o situaţie de inter iu caresă6i a ute să înţelea!ă ce se aşteaptă de la ei, recomand*ndu6seuti!i$area unor e!e(entea ut%toare7 % u-i) uc%rii) de&ene) er&ona e din fi!(e!e &au ani(a'ii!e referaetc.

2.3.$. nterviul telefonicSe consideră ca deceniul opt al secolului trecut a reprezentat momentul de e)plozie

al dez oltării acestei tehnici de cercetare, cel puţin în SU#. Cauzele prezumate sunt pe deo parte creşterea numărului de posturi telefonice -în SU# în 10$M, apro)imati J2O din populaţia SU# a ea acces la un post telefonic, în 10J% apro)imati 03O, iar în 10M2, ponderea populaţiei cu acces la telefon să fie de 0MO , iar pe de alta parte datorita punerii

la punct a unui sistem de eşantionare adec at4 andom di!it dialin! - 77 . ;n una dintrelucrările sale, Septimiu Chelcea descrie pe scurt în ce constă această tehnică deeşantionare.Se!ectarea e-antionu!ui pentru anchetele prin inter iu telefonic prezintăanumite particularităţi în comparaţie cu eşantionarea populaţiei pentru anchetele+clasiceV. &ste orba de o eşantionare a numerelor de telefon şi apoi de selectarea persoanelor care au acces la respecti ele posturi telefonice în ederea inter ie ării lor.5niţial, s6au folosit pentru eşantionare cărţile de telefon. S6a constatat însă că acestea nureprezintă o bună bază de eşantionare4 multe telefoane particulare nu apar în cărţile detelefon, numerele de telefon se schimbă, astfel că se face !reu distincţie între numerele de



telefon de la ser iciu şi de la domiciliu. 7ate fiind aceste nea unsuri, s6a propus utilizareasistemului 77 pentru eşantionarea numerelor de telefon. Sunt selectate mai înt*i zonele!eo!rafice, în urma stratificării lor după anumite criterii. ?iecare zonă are un anumit prefi). Se face apoi selecţia aleatoare a numerelor de telefon şi a persoanelor pe bazatabelelor de selecţie proiectate de 'eslie ish -10"0 . 7acă numărul de telefon selectataleator -de e)emplu, 1236"$%J corespunde unei !ospodării în care locuieşte o familieformată din trei persoane, atunci se urmăreşte în tabelul de selecţie pe r*ndul 3 -nr.membrilor familiei la intersecţia cu coloana J -ultima cifră a numărului de telefon şi sedetermină persoana cu care a trebui făcut inter iul -cea de6a treia persoană din familie,în ordinea descrescătoare a *rstei . #ceastă modalitate de selecţie presupune caoperatorul de inter iuri telefonice să se intereseze4 c*te persoane locuiesc la adresa undeeste instalat telefonulG C*te au *rsta de peste 1M aniG Care este persoana cea mai î

*rstă din familie G #poi următoareaG ş.a.m.d. #ceste date or fi înscrise într6un tabel.=dată identificată persoana cu care se a face inter iul, aceasta a trebui chemată latelefon sau a trebui fi)ată data şi ora la care ar putea fi inter ie ată telefonic. ?aţă deinter iul direct, faţă în faţă, inter iul telefonic prezintă unele particularităţi, datorate în primul r*nd situaţiei de lipsă a contactului izual. 7in acest punct de edere, capătă o

importanţă mai mare caracteristicile ocii operatorului de inter iu -timbru, intensitate,claritate, lun!imea pauzelor dintre cu inte etc. , în detrimentul caracteristicilor de naturăizuală -facies plăcut, z*mbet etc.

Avanta e!e ma ore ale acestei tehnici le constituieco&turi!e redu&e -aproape la umătate faţă de inter iul faţă în faţă şira iditatea desfăşurării ei, dar dispune şi de o seriede de$avanta e destul de mari4

> (otiva'ia &c%$ut% a intervievatu!ui înre!istrează o rată mare a non6răspunsurilor sau a in alidării protocolului de inter iu:

> !i &a contro!u!ui &itua'iei de interviuşi mai ales a obser aţiei izuale determinăneînre!istrarea şi prin urmare neanalizarea actelor de conduită şi a limba ului non erbal.

2.". Avanta e!e -i de$avanta e!e uti!i$%rii interviu!uica te"nic% de cercetare

Co&tu! ridicat, nu numai al orelor de inter ie are, dar şi al celorlalte etape şimomente ale proiectării şi realizării cercetărilor pe bază de inter iu:Ti( u! ,nde!un2at necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eşantion, pentru obţinerea acordului şi desfăşurarea con orbirii, uneori fiind necesare maimulte izite la aceeaşi adresă:&rorile datorate operatorilor de inter iu în ceea ce pri eşte punerea întrebărilor şiînre!istrarea răspunsurilor, aşa6numitul0efect de o erator:I( o&i#i!itatea con&u!t%rii unor docu(ente în ederea formulării unor răspunsuri precise:5ncon eniente le!ate de faptul că se cere indi izilor să răspundă, indiferent dedi& o$i'ia !or &i"ic%) de &tarea de o#o&ea!% etc.:Nea&i2urarea anoni(atu!ui, fiind cunoscute adresa şi numărul de telefon ale persoanelor care urmează să fie inter ie ate:3i &a de &tandardi$are în formularea întrebărilor, ceea ce limiteazăcomparabilitatea informaţiilor:Dificu!t%'i ,n acce&u! !a cei care &unt inc!u-i ,n e-antion.

6n conc!u$ie7



Dlec*nd de la ideea că toate tehnicile de cercetare au specificul lor şi de aicia anta ele şi limitele fiecăreia, este important de ştiut conte)tele în care fiecare tehnicăeste cel mai oportun de utilizat. (ehnica inter iului, care poate fi utilizată în sine sau ca parte a unui studiu de caz, alături de alte tehnici de colectare a informaţiei, este cea mai bună modalitate de str*n!ere a informaţiilor atunci c*nd este necesară, în acelaşi timp şi

utilizarea unui eşantion lar!, dar şi necesitatea unor informaţii de profunzime. 7esi!ur,costurile unui asemenea demers pot fi ridicate în raport cu utilizarea chestionarului, însăaliditatea informaţiilor poate compensa. <umeroasele tipuri de inter iuri -directi e,

nondirecti e, face6to6face, telefonice sau online, indi iduale sau de !rup, de selecţie, deorientare profesională sau de informare etc. care sunt utilizate în practică oferă ofle)ibilitate mare cercetătorului în a adapta tehnica la e)i!enţele obiecti elor sale. Dentru psiholo!ul sau sociolo!ul care derulează o cercetare, natura ipotezelor pe care urmează săle testeze prin desi!nul de cercetare, dictează tipul de tehnici care compun metodolo!iade cercetare. 7in acest punct de edere, pentru scopuri e)ploratorii, de profunzime,inter iul este tehnica preferată a psiholo!ilor, chiar daca standardizarea sa poate fi maidificil de realizat. 7e asemenea, în or!anizaţii, utilizarea inter iului pentru colectarea deinformaţii este tehnica predilectă şi considerată cea mai bună din punctul de edere alraportului calitate preţ -în selecţie de personal, în identificarea ne oilor de trainin!, înstabilirea profilului moti aţional, înexit-intervie&s etc. .

Cei care utilizează tehnica inter iului -mai ales atunci c*nd sunt izate informaţii de profunzime trebuie să dispună de foarte bune abilităţi de comunicare şi să stăp*neascătehnicile de dialo!, fiind capabili să6şi atin!ă scopul -cule!erea de informaţii dar şi săasi!ure un climat de si!uranţă -în care persoana inter ie ată să de ină disponibilă pentrufurnizarea unor informaţii autentice pun*nd în oc o atitudine neutru6bine oitoare.

?. ANA3IZA CON@IN+T+3+I COM+NICĂRII3.1. Scurt istoric. Specificul tehnicii analizei conţinutului comunicării.3.2. Unităţile de analiză. Cate!orii de analiză. Drocedee de analiză.3.3. &tapele cercetărilor bazate pe analiza conţinutului comunicării.

3.1. Ana!i$a con'inutu!ui. Scurt i&toric. Defini'iiUtilizată pentru prima dată în 1MM% în #n!lia, analiza conţinutului apare ca reacţie la

modul subiecti de analiză al criticii literare. #naliza conţinutului, ca şi critica literară, seapleacă asupra studiului limbii, al stilului, pentru reconstituirea conte)tului social

concret. Spre deosebire de critica literară > în care scopul criticului este acela de a fi c*tmai personal, de a aborda opera prin prisma propriei subiecti ităţi > în analizaconţinutului se doreşte o trans!resare a subiecti ităţii analistului, pentru a a un!e laconcluzii alide pri ind personalitatea autorului şi conte)tul social.

(ehnica analizei conţinutului ia amploare în urul anilor W"@ c*nd au fost întreprinso serie de studii în S.U.#. asupra propa!andei de război: în timpul celui de6al doilearăzboi mondial analiştii tratau sistematic comunicatele difuzate de propa!anda nazistăa un!*ndu6se, astfel, la o bună cunoaştere a mecanismelor propa!andistice ale



ad ersarului. ;n această perioadă, folosindu6se materialele de propa!andă, predominăstudiile politice şi urnalistice -studii politice apar frec ent în articolele publicate, cuanalize de conţinut > fiind semnificati ă, în acest sens, definiţia dată de #. aplan-10"3 tehnicii analizei conţinutului4 +statistică semantică a discursului politic -după&milian . 7obrescu, 100M .

;n perioada celui de6al doilea război mondial sunt de remarcat studiile întreprinse dearold 7. 'assXell şi colaboratorii săi în domeniul sociolo!iei politice > el este cel ce aelaborat principiile analizei, fiind celebră, în acest sens, schema lui 'assXell de analiză4

− Cine comunică -transmite mesa ul G− Ce comunică -care este conţinutul mesa ului G− Cui îi este adresată comunicarea G− Cu( s6a transmis mesa ul G− Cu ce efecte comunică G;n timp, tehnica analizei conţinutului cunoaşte o continuă perfecţionare4 se face

trecerea de la descrierea comunicării la testarea ipotezelor cercetării, urmărindu6se,îndeosebi, efectele comunicării. Specific acestui tip de analiză este şi faptul că ea nu seaplică numai te)telor -documentelor scrise , orice comunicare simbolică put*nd fi supusăacestui tip de analiză. ;n mod deosebit, după 10$@ se constată folosirea analizeiconţinutului comunicării paralin! istice4 analiza conţinutului picturii, a e)presiilor faciale: analiza conţinutului unor filme sau benzi desenate. 7acă în perioada de început afolosirii tehnicii analizei conţinutului se remarca posibilitatea oferită de aceasta decuantificare a documentelor scrise, în prezent analiza conţinutului documentelor sociale-scrise şi nescrise: personale şi oficiale îmbină analiza cantitati ă cu cea calitati ă:totodată, analiza conţinutului nu se opreşte la analiza conţinutului manifest al comunicării,surprinz*nd şi conţinutul latent, +ceea ce nu este imediat sesizabil -S. Chelcea, 100M îcomunicare.

;n afara acestor precizări, trebuie subliniat şi faptul că, înainte de toate, analizaconţinutului reprezintă o descriere obiecti ă şi sistematică a comunicării, erbale şinon erbale. ;nsă, după cum subliniază S. Chelcea, definirea analizei conţinutului prinsinta!ma4 +descriere obiecti ă şi sistematică reprezintă identificarea !enului pro)im > orice tehnică de cercetare sociolo!ică trebuie să fie obiecti ă şi sistematică. 7iferenţaspecifică o constituie faptul că între!ul conţinut al comunicării se clasifică în cate!orii deanaliză elaborate în conformitate cu ipotezele de cercetare, pentru a putea, în final, tra!econcluzii asupra persoanelor şi structurilor sociale.

Dentru a surprinde specificul analizei conţinutului şi, totodată, continua dez oltare şi perfecţionare a obiectului ei de in esti!aţie om reda c*te a tipuri de definiţii ale analizeiconţinutului comunicării4

a A. Aerelson -10$2 4 +#naliza conţinutului este o tehnică de cercetare care are caobiect descrierea obiecti ă, sistematică şi cantitati ă a conţinutului manifest alcomunicării -după &. . 7obrescu, 100M .

b . Dinto şi adeleine HraXitz -10%J 4 #naliza conţinutului izează +descriereaobiecti ă, sistematică şi cantitati ă a conţinutului manifest al comunicării, cu scopul de a6linterpreta -după /. iftode, 100$ .

c =. . olsti -10%M 4 +=ricare tehnică ce tra!e concluzii prin identificareasistematică şi obiecti ă a caracteristicilor specifice mesa elor -după &. . 7obrescu,100M .



d enate aTntz4 +5dentificarea, descrierea sistematică şi obiecti ă acaracteristicilor lin! istice ale unui te)t, în cadrul analizei conţinutului, se face pentru ase tra!e concluzii asupra particularităţilor nonlin! istice ale persoanelor şi structurilor sociale -după S. Chelcea, 100M .

7efiniţia care surprinde specificul tehnicii analizei conţinutului şi a obiectului ei de

in esti!aţie, elimin*nd +limitele celorlalte definiţii -ce nu acoperă între! spaţiu deatribute ale acestei tehnici de in esti!aţie este dată de S. Chelcea -100M 4 +;n ştiinţelsocioumane, analiza conţinutului reprezintă o serie de tehnici de cercetare cantitati 6calitati ă a comunicării erbale şi non erbale, în scopul identificării şi descrierii obiecti e şisistematice a conţinutului manifest şi sau latent, pentru a tra!e concluzii pri ind indi idulşi societatea sau comunicarea însăşi, ca proces de interacţiune socială -S. Chelcea, 100M .

3.2. +nit%'i!e de ana!i$%=rice in esti!aţie bazată pe tehnica analizei conţinutului comunicării presupune

delimitarea unităţilor de analiză4 unitatea de înre!istrare, unitatea de conte)t, unitatea denumărare, respecti , stabilirea cate!oriilor de analiză.

+nitatea de ,nre2i&trare > este +acea parte din comunicare ce urmează a ficaracterizată şi introdusă într6una din cate!oriile schemei de analiză - 'icţionar de sociolo ie, 1003 .

Ca unităţi de înre!istrare, respecti , ca indicatori pe care analistul trebuie să6iidentifice în te)t, pot fi utilizate -în funcţie de obiecti ele cercetării 4 fie articolul de presă, opera literară, discursul politic etc., în între!ime -considerate cele mai mari unităţide înre!istrare , fie cu *ntul sau simbolul -ce constituie cele mai mici unităţi deînre!istrare . 7e asemenea, unitatea de înre!istrare poate fi şi tema, para!raful, fraza sau propoziţia.

Unitatea de înre!istrare frec ent utilizată în analiza conţinutului comunicării estetema -analiza conţinutului unui te)t, în care ne6am propus ca unitate de înre!istrare tema, presupune4 identificarea temelor în te)t, caracterizarea acestora prin introducerea încate!oriile de analiză .

#le!erea unităţii de înre!istrare are consecinţe asupra între!ului demers al analizei4unităţile de înre!istrare mici, restr*nse ca întindere -cu *ntul, propoziţia dau o frec enţămai mare de apariţie, în cadrul comunicării, a temei dec*t unităţile de înre!istrare mari,e)tinse ca întindere -fraza, para!raful, articolul, romanul, filmul în între!ime . 7esubliniat este faptul că orientarea unităţii de înre!istrare răm*ne aceeaşi, indiferent demărime -poate fi4 ne!ati ă sau poziti ă : ceea ce se modifică este intensitatea atitudinilor.

+nitatea de conte*t > reprezintă acea parte din comunicare ce ne permite a stabiliorientarea unităţii de înre!istrare. Stabilirea unităţii de conte)t este esenţială pentru a putea caracteriza corect unităţile de înre!istrare: într6o analiză a conţinutului comunicării

este necesar a preciza conte)tul > se!mentul comunicării în care se poate obser a dacăunitatea de înre!istrare are o orientare poziti ă sau ne!ati ă sau neutră.Unitatea de conte)t nu trebuie să fie mai mică dec*t unitatea de înre!istrare. 7acă,

de e)emplu, este considerată tema > unitate de înre!istrare, atunci articolul, romanul,filmul etc. de in unităţi de conte)t. 7acă unitatea de înre!istrare este cu *ntul, atunci propoziţia, fraza, para!raful sau chiar între!ul conţinut -te)t, document de in unităţi deconte)t.



> &şantionarea te)telor -materialelor supuse analizei : > #le!erea procedeului de analiză: > Cuantificarea propriu6zisă: > /erificarea alidităţii şi fidelităţii analizei: > edactarea raportului de cercetare. <e om opri, în continuare, asupra acelor etape care surprind particularităţile

analizei conţinutului4a Stabilirea temei de cercetare7upă cum am precizat în definiţia tehnicii analizei conţinutului, aceasta reprezintă

cercetare cantitati 6calitati ă a comunicării erbale şi non erbale, a documentelor socialescrise şi nescrise, personale şi oficiale, a conţinutului manifest şi -sau latent alcomunicării.

Sunt însă situaţii c*nd prezentarea ideilor cuprinse în document, după parcur!ereaatentă a materialului, este suficientă. (ehnica analizei conţinutului este utilizată atuncic*nd cercetătorul poate analiza mesa ele pentru a testa ipotezele cercetării în scopul de atra!e concluzii despre caracteristicile te)tului şi efectele comunicării.

#naliza conţinutului se impune îndeosebi în următoarele situaţii4 > materialul de analizat este ast şi cercetătorul procedează la eşantionarea acestuia: > recoltarea directă a informaţiilor este imposibilă şi cercetătorul apelează la studiul

urnalelor, scrisorilor, bio!rafiilor etc. -nefiind posibilă utilizarea altor tehnici decercetare4 obser aţia, chestionarul .

> c*nd se urmăreşte identificarea caracteristicilor sociale şi psiholo!ice ale autorilor comunicării, scopul, mi loacele, finalitatea şi conte)tul social -tehnica analizeiconţinutului este tot mai des folosită în studiul inter iurilor sau analiza titlurilor publicaţiilor periodice, a titlurilor emisiunilor tele izate etc. .

b Stabilirea materialului supus anali/ei;n funcţie de tema de cercetare, de obiecti ele şi ipotezele cercetării se constituie şi

se pre!ăteşte materialul de analizat4 sunt str*nse articolele, editorialele, re istele,scrisorile, urnalele, casete audio etc., sunt transcrise obser aţiile, inter iurile: între!ulmaterial este ordonat, e entual transcris într6o formă accesibilă în ederea analizei.

# *nd în edere şi aspecte de ordin obiecti ce inter in în cercetare > posibilităţitehnice şi materiale, timpul pe care îl a em la dispoziţie pentru finalizarea cercetării > stabilirea materialului supus analizei trebuie să corespundă obiecti elor de cercetare.

c %şantionarea&şantionarea reprezintă selectarea strictă, din multitudinea surselor de informare, a

clasei de documente care este cea mai rele antă pentru tema de studiu şi obiecti ele decercetare. 7upă o listare atentă a !amei lar!i de documente ce constituie uni ersul

cercetării -a articolelor de ziar, re iste, cărţi, transmisii radio sau (./. etc., în !eneral,orice document purtător al unei informaţii rele ante temei de cercetare a urmae)tra!erea eşantionului. eprezentati itatea eşantionării depinde de selecţia şi, respecti ,de posibilitatea acordată fiecărei unităţi din uni ersul cercetării de a fi cuprinsă îneşantion c*t şi de olumul eşantionului -+talia eşantionului . 7esi!ur, sunt situaţii în careaceastă etapă nu este nici utilă, nici posibilă4 de e)emplu, c*nd se realizează analizaconţinutului unor documente personale sau conţinutul unui articol dintr6un ziar.



;n cazul eşantionării presei tipărite, #le)ander intz atra!e atenţia asupra+fluctuaţiilor te)telor -fluctuaţii de eşantionare, tendinţe primare, tendinţe ciclice şitendinţe de compensare , în funcţie de care este aleasă metoda de eşantionare -după S.Chelcea, 100M 4

> +(endinţa primară > de modificare a conţinutului unui număr al ziarului respecti

în funcţie de conţinutul numărului anterior. > +(endinţa ciclică > de reluare a anumitor teme după un inter al de timp. > +(endinţa de compensare > prezenţa unei anumite informaţii în ziar, scade

posibilitatea de apariţie a ei şi în ziua următoare.# *ndu6se în edere fluctuaţiile de eşantionare, se recomandă, în cazul analizei

conţinutului presei tipărite, eşantionarea de zile neconsecuti e -a respecti ului ziar lainter ale re!ulate de timp.

&şantionul trebuie stabilit astfel înc*t să permită !eneralizarea informaţiilor obţinute pentru între! uni ersul cercetării şi, totodată, să fie aplicabil, operaţional pentru tema şiobiecti ele cercetării.

d #le erea procedeului de anali/ăDrocedeul de analiză se ale!e în funcţie de tema şi obiecti ele cercetării, de

ipotezele de cercetare şi de materialul ce urmează a fi analizat. /om e)amina, încontinuare, patru procedee de analiză a conţinutului comunicării4 analiza frec enţelor,analiza tendinţei, analiza e aluati ă şi analiza de contin!enţă > prezentate de SeptimiuChelcea în lucrarea!ercetarea Sociolo ică. etode şi 0ehnici -100M > capitolul4+(ehnici de analiză a conţinutului comunicării .

1. #nali/a frecvenţelor > reprezintă modalitatea clasică de analiză a conţinutuluicomunicării. &ste determinată frec enţa de apariţie a unităţii de înre!istrare în cate!oriilede analiză, precum şi determinarea cantitati ă a unităţilor de înre!istrare cu a utorulunităţii de numărare. 7e e)emplu, dacă tema este considerată unitate de înre!istrare, sedetermină numărul de apariţii a temei în materialul supus analizei.

2. #nali/a tendinţei. (endinţa e)primă atitudinea autorului faţă de comunicareatransmisă.

Dornind de la analiza frec enţelor se e idenţiază orientarea fa orabilă, defa orabilăsau neutră, în raport cu o anumită temă, a celui ce transmite mesa ul. Dentru e idenţiereatendinţei se a calcula indicele de analiză a tendinţei -notat #( , a *ndu6se în edereurmătoarele aspecte4

> se identifică temele -unităţile de înre!istrare : > se trece la clasificarea acestora în funcţie de orientarea poziti ă sau ne!ati ă

-fa orabilă sau defa orabilă .7acă se ia în considerare conţinutul referitor la tema cercetată şi i!norăm pe cel ce

nu face referinţă la aceasta, atunci indicele de analiză a tendinţei rezultă din următoareaformulă de calcul4

t

7?#(

−

=

? Q numărul de unităţi fa orabile -poziti e7 Q numărul de unităţi defa orabile -ne!ati et Q numărul de unităţi referitoare la tema cercetată.



7acă includem în calcul numărul total de unităţi -conţinutul total, nu numai unităţileîn le!ătură cu tema ci şi numărul unităţilor fără le!ătură cu tema , indicele de analiză atendinţei se a calcula după următoarea formulă4

(

7?#(

−

=

( Q numărul total de unităţi -conţinutul total .

Calcularea corectă a indicelui de analiză a tendinţei trebuie să satisfacă următoarelecerinţe4

> #( creşte în sens poziti c*nd creşte frec enţa unităţilor fa orabile -? : > #( creşte în sens ne!ati -descreşte c*nd creşte frec enţa unităţilor defa orabile

-7 : > #( descreşte în aloare absolută c*nd creşte numărul unităţilor de conţinut neutre: > #( este zero, dacă toate unităţile de conţinut sunt neutre: > #( ariază proporţional cu raportul fa orabil6defa orabil, dacă nu e)istă unităţi de

conţinut neutre: > #( este zero, dacă numărul unităţilor de conţinut fa orabile -? este e!al cu

numărul unităţilor de conţinut defa orabile -7 : > #( ariază direct proporţional cu frec enţa unităţilor de conţinut fa orabil -?

-respecti , cu frec enţa unităţilor de conţinut defa orabil, 7 dacă tot conţinutul estefa orabil -respecti , defa orabil :

> #( descreşte în aloare absolută c*nd creşte numărul total de unităţi -conţinutultotal, ( .

3. #nali/a evaluativă > procedeu de analiză propus de Ch. =s!ood > presupune+identificarea enunţurilor în le!ătură cu o anumită temă şi acordarea de ponderi, înfuncţie de atitudinea faţă de aceste teme - 'icţionar de sociolo ie, 1003 .

Cu a utorul acestui procedeu sunt e aluate, în conformitate cu ipotezele cercetării,

e)presiile posibil de cuantificat din mesa ul analizat.odalitatea de realizare practică a analizei e aluati e este prezentată după Septimiu

Chelcea -100M 4Drimul pas în analiza e aluati ă constă în transformarea e)presiilor mesa ului astfel

înc*t să se facă distincţia între +obiectul atitudinii şi +e aluarea obiectului -ca obiect alatitudinii poate fi considerată orice unitate socială, fenomen sau proces social ce neinteresează să6l analizăm prin studiul întreprins . 7upă codificarea prealabilă a obiectuluiatitudinii, toate e)presiile din te)t care conţin obiectul atitudinii sunt transformate astfelînc*t să se pună în e idenţă4 subiectul, predicatul şi complementul.

Se analizează direcţia şi intensitatea atitudinilor prin acordarea de ponderi predicatelor şi complementelor -ponderi cuprinse între Y3 şi >3 .

Cu a utorul următoarelor formule de calcul se determină -1 e aluarea medie sau -2indicele de e aluare4



". #nali/a contin enţei > este procedeul de analiză a conţinutului comunicării propus

tot de Ch. =s!ood, care pune în e idenţă structurile de asociere a termenilor în cadrulcomunicării.

#naliza contin!enţei presupune următoarele etape4a Stabilirea unităţilor de înre istrare: b 1reci/area cate oriilor de anali/ă:c !onstruirea matricei frecvenţelor > un tabel cu dublă intrare în care sunt trecute

at*t pe r*nduri c*t şi pe coloane cate!oriile de analiză stabilite.Se calculează frec enţele relati e înmulţind frec enţele de apariţie corespunzătoare

cate!oriilor respecti e şi se or trece în umătatea inferioară a matricei.;n cealaltă umătate a matricei -în partea superioară se or trece alorile

probabilistice de asociere a termenilor > calculate prin înmulţirea frec enţelor relati e deapariţie în te)t a cate!oriilor stabilite.

d 7upă construirea matricei -tabelului de contin!enţă suntcomparate valorile probabilistice de asociere cu frecvenţele relative4 dacă frec enţele relati e sunt foartemici -sau foarte mari în comparaţie cu alorile probabilistice de asociere, atunci se tra!econcluzia că între cate!oriile considerate e)istă o structură asociati ă.

e 2aliditatea şi fidelitatea anali/ei conţinutuluiDrin aliditatea analizei conţinutului se urmăreşte rele anţa caracteristicilor te)tului

pentru erificarea ipotezelor cercetării. 7e asemenea, aliditatea depinde de identificareacorectă a cate!oriilor de analiză -care trebuie să îndeplinească o serie de dimensiuni4 săfie e)hausti e, e)clusi e, obiecti e şi pertinente şi a unităţilor de înre!istrare în funcţie detema aleasă, de obiecti ele şi ipotezele de cercetare.

Cu c*t schema de cate!orii este mai clară -corect elaborată cu at*t codificarea-introducerea unităţilor de înre!istrare în cate!oriile de analiză este mai alidă şi maifidelă.

& aluarea fidelităţii izează măsura în care mai mulţi cercetători care or supuneanalizei conţinutului acelaşi material şi urmăresc aceleaşi obiecti e or a un!e la aceeaşi

interpretare a rezultatelor. ?idelitatea, fiind e)presia !radului de obiecti itate arezultatelor analizei, presupune acordul între cercetători şi încrederea pe care o putemacorda cercetării.

/aloarea unei analize a conţinutului comunicării depinde de corectitudinea şiclaritatea unităţilor de analiză stabilite, de elaborarea cate!oriilor de analiză şi folosireacorectă a procedeului de analiză ales.

f "edactarea raportului de cercetare



&ste ultima etapă a cercetării sociolo!ice, respecti şi a studiilor bazate pe analizaconţinutului comunicării. ;n redactarea raportului de cercetare se urmăresc următoareleaspecte4

> ustificarea teoretică a temei alese: > prezentarea obiecti elor şi ipotezelor cercetării: > demonstrarea reprezentati ităţii eşantionului: > prezentarea unităţilor de analiză şi schemei de cate!orii: > ustificarea procedeelor de analiză folosite: > prezentarea datelor obţinute şi formularea concluziilor: > demonstrarea alidităţii şi fidelităţii analizei.&senţa tehnicii analizei conţinutului nu constă în citirea sau ascultarea unui te)t, ci

în +descoperirea semnificaţiei reale a unui conţinut informaţional prin decuparea, clasareaşi cuantificarea unor elemente informaţionale în raport cu cate!orii mai lar!i -#culinCazacu, 5lie Aădescu, 10M1 .

. METODA OBSE9A@IEI

".1. 7efiniţie".2. 7e la obser aţia spontană la obser aţia ştiinţifică".3. (ipuri de obser aţie".". e!ulile obser aţiei".$. # anta ele şi deza anta ele metodei obser aţiei

".1. Defini'ie

Cercetări sociolo!ice concrete care să se fundamenteze pe obser aţia sociolo!ică aufost realizate, la noi, de 7imitrie Husti. ezultatul acestor cercetări a fost alorificat de7. Husti şi colaboratorii săi sub formă de Zmono!rafii sociolo!ice[. eferindu6se la problemele tehnicii de cercetare, 7. Husti se împotri eşte tendinţei sociolo!ice din acea

reme de a6şi recolta informaţiile din realitatea socială numai cu a utorul chestionarelor.Chestionarele aplicate de nespecialişti şi folosite apoi de sociolo!i > subliniază 7. Husti-10"@ > nu poate duce la cunoaşterea efecti ă a realităţii sociale: sin!ura cale ustă pentru sociolo!ie este cercetarea concretă a realităţii sociale în mod direct, nemediat şiastfel, obser aţia sociolo!ică este considerată ca fiind sin!ura metodă care promo eazăcunoaşterea.

Z 3ntrucât socotim mono rafiile ca mi4loace perfecţionate de observaţie, careîmbină intuiţia, trăirea şi înţele erea cu măsurătoarea, cu statistica şi reconstituireatrecutului, nu ne-am ândit să înlăturăm pe nici una din metodele existente, ci trebuie săle ăm pe acestea mai strâns de realitate şi să dăm întâietate observaţiei directe, cât maiamănunţită şi cât mai precisă, într-o ordine metodolo ică pentru scopurile cele maiînalte ale cunoşterii omeneşti [ -7. Husti, Z Un sistem de cercetări sociolo!ice de teren [în 3ndrumări pentru mono rafiile sociolo ice, Aucureşti, 10"@ .

;nsă, după cum afirmă în continuare conducătorul Kcolii sociolo!ice de laAucureşti, Zobser aţia care stă la baza mono!rafiei sociolo!ice nu poate fi înt*mplătoare.



este va2% -i i( reci&%, deoarece se realizează îndeosebi sub influenţasentimentelor şi impresiilor:

este&u#iectiv%, dominată de opiniile şi interesele obser atorului: estenecritic% şi nu poate fi repetată în acelaşi condiţii: de cele mai multe ori, obser aţia nu este înre!istrată în momentul realizării, ci

reţinută în memorie, e)ist*nd astfel pericolul de a pierde o mare parte dininformaţii.Cele mai multe obser aţii au un caracter spontan, prezintă un anumit interes pentru

iaţa cotidiană, dar ele sunt insuficiente pentru realizarea unor studii ştiinţifice. 7e aceeaeste necesară trecerea lao#&erva'ia -tiin'ific% -sistematică , obser aţie realizată în moddeliberat de către specialişti şi ale cărei note definitorii pot fi considerate, după cumremarcă şi enri . Stahl -10J" , următoarele4

este funda(entat% teoretic, are la bază o concepţie ştiinţifică despre lumeaîncon urătoare:este &i&te(atic% -i inte2ra!%, iz*nd totalitatea aspectelor fenomenului sau procesului studiat:este(etodic%, condusă după anumite re!uli:este re etat% -i verificat%, asi!ur*nd un !rad mare de obiecti itate în apreciereafenomenelor:esteana!itic%, procedează la descompunerea obiectului obser at în elementele luicomponente şi apoi trece la e idenţierea între!ului:datele şi informaţiile rezultate în urma obser aţiei sunt înre!istrate într6ofi-% deo#&erva'ie, în ederea prelun!irii lor ulterioare.

(rebuie subliniat faptul că, datorită specificului realităţii sociale în cercetareafenomenelor şi proceselor care o caracterizează, distincţia între obser aţia spontană şi ceaştiinţifică nu este uşor de făcut, de cele mai multe ori obser aţia nesistematică fiindidentificată cu o cunoaştere eritabilă a realităţii sociale.

".3. Ti uri de o#&erva'ie <umeroşi autori au încercat să !ăsească diferite criterii de clasificare a procedeelor

de aplicare a metodei obser aţiei, care au dat tot at*tea tipuri de obser aţie.adeleine HraXitz în ethodes des sciences sociales -10J2 , pornind de la criteriul

sistematizării, delimitează trei tipuri de obser aţie4nonsistemati/ată, elaborată 5sau sistemati/ată şiîntărită, la care adau!ă un al doilea criteriu, posibilitatea de cuantificare,după care se distin! două tipuri de obser aţie4calitativă -pe care o recomandă în studiulfenomenelor comple)e şicantitativă -care permite !eneralizarea statistică .

7upă alţi autori, obser aţia se împarte în obser aţiecontrolată şi obser aţie

necontrolată, obser aţie participativă şi obser aţienonparticipativă, obser aţiedirectă şiobser aţieindirectă, slab structurată şi puternic structurată, obser aţiede teren şiobser aţiede laborator etc.

'azăr /lăsceanu -10M%, p. 213 e idenţiază faptul că obser aţia se diferenţiază înfuncţie de obiectul cererii, tehnica de înre!istrare aplicată şi poziţia obser atorului,

ariante din combinarea cărora rezultată trei tipuri de obser aţie4 structurată,nedistorsionată şi participativă.



&)emplele pot continua, însă noi ne om opri doar asupra c*tor a din criteriile declasificare a obser aţiei, mai des utilizată în cercetările sociolo!ice.

#stfel4a 'upă radul de structurare, obser aţia poate finestructurată -sau slab

structurată şi structurată.

O#&erva'ia ne&tructurat% -sau slab structurată se realizează fără a se urmărianumite direcţii de obser are şi se înt*lneşte at*t în cercetările de teren, c*t şi în studiilede laborator.

etoda a fost aplicată în mono!rafiile realizate de 7imitrie Husti, iar enri . Stahlrealizează o e)celentă descriere a sa în lucrarea0ehnica mono rafiei sociolo ice -103" .

=bser aţia se realizează fără a a ea o schemă dinainte stabilită, o serie de cate!oriisau ipoteze specifice, ele urm*nd a fi elaborate pe parcursul cercetării sau la sf*rşitulacesteia. ezultatul unei astfel de obser aţii este, fie o descriere, fie o e)plicaţie c*t maicomple)ă a fenomenului studiat.

O#&erva'ia &tructurat%, ca şi cea nonstructurată, se poate aplica în cercetările deteren, dar şi în studiile de laborator. &a presupune e)istenţa unei !rile de cate!orii şiipoteze dinainte stabilite, obser aţia realiz*nd, fie clasificarea datelor, a materialuluiobţinut, în respecti ele cate!orii, fie testarea ipotezelor. Septimiu Chelcea -100M înţele!e prin aceste cate!orii de obser aţie +clase de fapte şi fenomene omo!ene, în care suntreuniţi indicatori rele anţi şi care permit, prin codificare, analiza statistică a proceselor şirelaţiilor sociale .

b 'upă radul de implicare a cercetătorului în sistemul studiat, obser aţia poate fineparticipativă -sau e)ternă şi participativă -sau coparticipati ă .

O#&erva'ia ne artici ativ% -sau e)ternă indică situarea obser atorului în afarasistemului sau !rupului supus obser aţiei, rolul său de martor la tot ceea ce se înt*mplă:ea este recomandată în cazurile în care este dificil accesul cercetătorului în colecti itateacare urmează a fi studiată -spre e)emplu, instituţiile politice, reli!ioase, militare etc. .=bser atorul nu perturbă în nici un fel desfăşurarea normală a acti ităţii !rupuluiobser at, obiecti itatea şi neutralitatea lui fiind, astfel, !arantate în mare măsură. ;nschimb, este dificilă realizarea unei obser ări continue, pe timp îndelun!at, fapt pentrucare se procedează la o selecţie, o limitare, doar asupra unor aspecte e)terioare, desuprafaţă, ale !rupului respecti .

=bser aţia neparticipati ă este înt*lnită, cu precădere, în studiile realizate înlaborator.

O#&erva'ia artici ativ% -sau coparticipati ă presupune din partea obser atoruluia lua parte conştient şi sistematic la iaţa !rupului studiat, deci presupune inte!rareaacestuia în cadrul !rupului şi ea este specifică cercetărilor de teren. Cercetătorul poateîndeplini în cadrul acestui tip de obser aţie mai multe roluri -S. Chelcea, 100M , şi

anume4F totalmente participant -cercetătorul ascunde rolul său de obser ator şi se inte!reazăîn colecti itatea studiată c*t mai mult posibil :

F participant ca obser ator -îşi dez ăluie rolul de cercetător, dar timpul său esteconsacrat, în special, acti ităţilor !rupului :

F obser ator ca participant -reduce aceste acti ităţi în fa oarea cercetării propriu6zise :



F totalmente obser ator -nu se implică în iaţa !rupului şi nu inter ine îndesfăşurarea fenomenelor studiate .

=bser atorul este pri it ca un membru al !rupului şi, ca urmare, ceilalţi membri ai!rupului nu manifestă nici un fel de reţineri faţă de acesta, iar obser area fenomenelor şi proceselor sociale se realizează în mod natural.

#cest tip de obser aţie prezintă unele a anta e, iar cel mai important este faptul căface posibilă pătrunderea în profunzime, surprinderea resorturilor intime ale ieţii!rupului şi se poate realiza un timp mai îndelun!at. ;n schimb, e)istă riscul perturbăriiacti ităţii normale a !rupului şi alterării neutralităţii şi obiecti ităţii cercetătorului, printr6o identificare prea mare a acestuia cu !rupul obser at.

=bser aţia participati ă este considerată o obser aţie calitati ă, preocupată înspecial de cule!erea datelor concrete, are un caracter descripti , de redare c*t mai fidelăşi completă a situaţiilor, fenomenelor şi faptelor sociale, în desfăşurarea lor naturală.

c 3n funcţie de durata observaţiei, putem distin!eobservaţia continuă şi ceainstantanee-sau eşantionată .

O#&erva'ia continu% se desfăşoară reme îndelun!ată, permiţ*nd surprinderea

!rupului supus obser aţiei într6o arietate de situaţii, ipostaze şi manifestări: este posibilde realizat, în special ca obser aţie participati ă.=bser aţia continuă se referă la perioade limitate din iaţa unei colecti ităţi şi doar

la anumite aspecte ce o caracterizează, deoarece este imposibil să cuprinzi într6un fapt deobser aţie toate elementele specifice acelei colecti ităţi sau unui indi id. ;n consecinţă,este o obser aţie dificil de realizat, destul de costisitoare şi, de obicei, se recur!e laselectarea unităţilor semnificati e care urmează a fi studiate.

O#&erva'ia in&tantanee -sau eşantionată se bazează pe tehnica sonda ului, este unfel de foto!rafiere a !rupului la un anumit moment. &a este relati comodă, uşor derealizat, fără perturbarea comportamentului celor studiaţi, dar prezintă riscul de asurprinde !rupul într6o situaţie atipică, ce nu caracterizează comportamentul obişnuit.

Septimiu Chelcea -100M subliniază că +marele a anta pe care îl oferă utilizareacestui tip de obser aţie îl constituie posibilitatea de a +stabili lista operaţiilor ce seefectuează şi ponderea fiecărei operaţii , precum şi compararea a +ceea ce efecti se facecu ceea ce este pre ăzut a se face . 7esi!ur, toate acestea se pot obţine cu un anumit !radde precizie, considerat acceptabil p*nă la aloarea de @,@$O, dacă a em în edereurmătoarea formulă de calcul4

D2 Q " ` 8-1 > p 4 -<. p 9,unde D este !radul de precizie, p reprezintă procentul operaţiilor stabilit prin obser aţiianterioare, iar < este numărul de obser aţii efectuate.

7acă dorim să stabilim numărul de obser aţii necesare, plec*nd de la un anumit!rad de precizie -de obicei @,@$ , formula apare sub forma4

< Q -" 4 D2 8-1 > p 4 p9.?i)area inter alelor de timp dintre două obser aţii instantanee depinde de mai mulţi

factori, şi anume4 ponderea operaţiilor în cadrul elementelor etc. ;n final se completează ofişă de obser aţie, care cuprinde, pe l*n!ă elementele de mai sus -precizia, numărulobser aţiilor, conţinutul obser aţiei etc. şi unele informaţii suplimentare, cu role)plicati .



d 'u*nd în considerarenatura observaţiei reali/ate, modul cum se ţin datele şiinformaţiile despre realitatea supusă in esti!aţiei, înt*lnimobservaţia directă şi ceaindirectă.

O#&erva'ia direct% este cea obişnuită, realizată de către obser atorul calificat din punct de edere profesional şi nu presupune dec*t e)istenţa simultană at*t a obiecti uluiobser aţiei c*t şi a obser atorului.

O#&erva'ia indirect% presupune şi ea o relaţie între obser ator şi obiectulobser aţiei, cu sin!ura precizare că acest obiect, în realitate, doar intermediază le!ăturadintre obser ator şi realizarea socială. Dentru a înţele!e mai bine, c*nd orbim deobser aţie indirectă ne referim la obser area unor obiecte materiale, a unor documentesociale care ne pot da informaţii despre un aspect al ieţii sociale trecute sau la care nua em acces în mod direct, obser aţia opiniilor subiecţilor sau reacţiilor acestora etc.

e ;n fine, în funcţie de radul de extensiune şi de profun/ime al observaţiei putemdistin!e obser aţiaextensivăşi ceaintensivă.

O#&erva'ia e*ten&iv% izează un număr mare de aspecte ce compun realitateasocială supusă in esti!aţiei şi permite identificarea şi in entarierea lor: este mai mult o prospectare a acestora dec*t o in esti!are temeinică a lor. 7e fapt, aceasta permiteselectarea aspectelor semnificati e, asupra cărora cercetătorul trebuie să se concentreze

ulterior şi să realizeze o obser aţie în profunzime, intensi ă.7eci, putem spune căo#&erva'ia inten&iv% se opreşte asupra unui număr redus,selectat, de aspecte ale aceleiaşi realităţi, aspecte obser ate în mod continuu, constant şitimp îndelun!at. #stfel, obiectul obser at este surprins într6o multitudine de ipoteze,elimin*ndu6se riscul de a surprinde !rupul într6o situaţie accidentală, care nu îlcaracterizează. 7ar, necesitatea realizării continue şi în timp îndelun!at a acestui tip deobser aţie, sunt moti e pentru care obser aţia intensi ă nu este foarte mult utilizată înin esti!aţiile sociolo!ice, prefer*ndu6se alte tipuri de obser aţie, de e)emplu ceainstantanee, care permite obţinerea rapidă a informaţiilor.

".". Re2u!i!e o#&erva'iei5ndiferent de tipul de obser aţie utilizat, cercetătorul trebuie să6şi pună o serie de

întrebări, cum ar fi4 ce anume trebuie obser at, cum se înre!istrează faptele de obser aţie,care este relaţia adec ată ce trebuie să se stabilească între obser ator şi obiectul obser atetc. ai mult dec*t at*t, este necesar ca obser atorul să respecte o serie de re!uli, în

ederea realizării unei obser aţii ri!uroase, ştiinţifice. (heodore CalpoX -după S.Chelcea, 100M aprecia că putem include între aceste re!uli următoarele aspecte4

F înainte de începerea obser aţiei propriu6zise, cercetătorul trebuie să sefamiliarizeze cu obiectele cercetării:

F tehnicile de obser are şi procedeele de notare a faptelor de obser are trebuieformulate cu precizie:

F obser atorul trebuie să noteze faptele de obser aţie, în limita posibilităţilor, la faţalocului, pe teren:

F notele de obser aţie nu trebuie să continue să conţină opiniile, părerile personale şiremarcile cercetătorului: acestea pot fi trecute separat, într6o altă rubrică sau în fişa deobser aţie:

F notele de obser aţie trebuie re ăzute, adău!ite şi corectate, în funcţie de situaţie:F obser area trebuie să se realizeze continuu şi sistematic, urmărind obiecti e precis

formulate:



F faptele de obser aţie trebuie luate aşa cum sunt, cum se manifestă ele, în totalitatealor şi în interrelaţia în care se manifestă şi se produc:

F pentru ca obser aţia să aibă aloare ştiinţifică, ea trebuie să aibă ca bază o pre!ătire teoretică profundă, un cadru teoretic care să o !hideze, iar datele obţinute să fie bine !rupate şi sistematizate etc.

=bser aţia nu este o simplă metodă care ne dă ima!inea la un moment dat arealităţii, ea este mai mult dec*t at*t, este o metodă care conduce la cunoaşterea şiînţele!erea acestei realităţi, la surprinderea dar şi la e)plicarea celor obser ate.

".$. Avanta e!e -i de$avanta e!e (etodei o#&erva'ieienneth 7. AaileT -10JM 10M2, apud Chelcea subliniazăavanta e!e (etodei

o#&erva'iei7 > prin comparare cu ancheta sau cu studiul documentelor atunci c*nd se&tudia$%

co( orta(entu! nonver#a! se consideră că înşelarea deliberată, ca şi erorile datoratememoriei fac din datele obţinute prin metodele intero!ati e +informaţii de m*na a doua ,înre!istr*ndu6se comportamentele indi iduale şi comportamentele colecti e chiar înmomentul desfăşurării lor: > faţă de e)periment obser aţia înre!istreazăco( orta(ente!e ,n condi'ii!enatura!e de desfăşurare a lor, în plus obser aţia fiind slab reacti ă, în comparaţie cue)perimentul sau cu ancheta pe bază de chestionar sau de inter iu. #ceasta nu înseamnăînsă că anumite procedee de obser are nu induc modificări ale comportamentelor persoanelor studiate, dar se poate aprecia că obser aţia elimină în bună măsurăartificializarea studiului ieţii sociale:

> spre deosebire de anchetă sau de e)periment, metoda obser aţiei are a anta ul de aer(ite ana!i$e !on2itudina!e, prin înre!istrarea comportamentelor sau mediului un

timp mai îndelun!at, luni sau ani de zile, dacă ne referim cu precădere la obser aţia participati ă.

#semenea oricărei alte metode din ştiinţele socio6umane, obser aţia are şide$avanta e e idenţiate tot de către enneth 7. AaileT -10M2, apud Chelcea 4 > un control redus asupra ariabilelor e)terne care pot afecta datele cercetării: > dificultăţi de cuantificare: > limitarea la studiul unor eşantioane mici: > dificultatea de a pătrunde în anumite medii -a!enţii !u ernamentale, ser icii

secrete, cluburi selecte etc. şi de a studia comportamente intime -de e)emplu,comportamentul se)ual poate fi studiat cu a utorul inter iului, chiar telefonic, dar nu prinmetoda obser aţiei .

. E PERIMENT+3 PSIHOSOCIO3O IC

$.1. Scurt istoric al metodei e)perimentale$.2. Specificul metodei e)perimentale. 7efiniţii$.3. Concepte de bază în metodolo!ia e)perimentului psiholo!ic$.". (ipuri de e)periment



$.".1. &)perimentul de laborator $.".2. &)perimentul natural

$.%. &tapele cercetării e)perimentale

$.1. Scurt i&toric a! (etodei e* eri(enta!e;n 2@1@, comunitatea ştiinţifică a sărbătorit 1$@ de ani de la momentul considera

drept începutul psiholo!iei ştiinţifice, moment important nu numai pentru psiholo!ie, dar şi pentru celelalte ştiinţe din aria social6umanului care împărtăşesc multe din dificultăţiledate de specificul obiectului lor de studiu. #şadar, om face o scurtă trecere în re istă amomentelor importante din dez oltarea metodei e)perimentale în psiholo!ie şisociolo!ie, momente care reprezintă, în e!ală măsură, paşi în dez oltarea celor douădiscipline ca ştiinţe.

Scurt istoric al metodei experimentale în psiholo ie#nul 1M%@, c*nd este publicată lucrarea +&lemente de Dsiho6fizică a lui Hust

?echner, este considerat de mulţi istorici ca fiind anul ce marchează începutul psiholo!ieiştiinţifice, înţele!*nd prin aceasta, momentul în care psiholo!ia pune în e idenţăcunoaşterea psihicului uman prin metodele ştiinţelor naturii. Ceea ce l6a preocupat pe?echner a fost studierea le!ăturii dintre minte şi spirit, declar*nd că +sarcina nu esteaceea de a !ăsi o metodă de măsurare a minţii, ci mai de!rabă aceea de a căuta relaţiifuncţionale între psihic şi fizic care ar putea e)prima în mod corect interdependenţa lor !enerală. -apud Aunn, H., 2@1@, p. 0%% .

;n 1MJ$, îlhelm ûndt, la un an după publicarea +Drincipiilor de Dsiholo!ie?iziolo!ică , înfiinţează primul laborator de psiholo!ie e)perimentală la 'eipzi! şi, înacelaşi an, ia naştere primul laborator de psiholo!ie din cadrul Uni ersităţii ar ard fondatde îlliam ]ames.

;n 1M0M, Charles Ters, îlliam c7ou!all and ^. . . i ers pun bazele unuilaborator de psiholo!ie e)perimentală în arhipela!ul (orres Straits, considerată deHraham ichards ca momentul de +pierdere a inocenţei metodolo!ice a psiholo!iei- ichards, H., 2@1@, p. 0M3 . #cest e)periment, derulat sub e!ida Uni ersităţiiCambrid!e, a de enit între timp unul dintre cele mai utilizate e)emple de erorimetodolo!ice care pot apărea în cadrul unei cercetări.

10@3 este anul în care 5.D. Da lo propune ştiinţei estice conceptul de refle)condiţionat, iar în 1013, ].A. âtson publică +Dsiholo!ia ăzută de un beha iorist . ;n103$, faimosul e)periment al lui ]. . Stroop demonstrează interferenţele asupra atenţiei,iar analiza beha ioristă este lansată de A.?. SBinner în 103M.

Un e)periment celebru al anilor R$@ este cel al lui Heor!e iller le!at de numărulma!ic al memoriei de scurtă durată4 +JY 62 din 10$%.

;n anii R%@ se remarcă printre alte cercetări aceea a lui StanleT il!ram le!ată deobedinţa în faţa autorităţi -10%3 , iar anii RJ@ sunt marcaţi de studiile asuprataşamentului, arT #insXorth derul*nd cercetări asupra patternurilor de ataşament alecopiilor faţă de în!ri itori.

7upă anii 0@, cercetarea în domeniul psiholo!iei începe să fie dominată decombinarea metodei e)perimentale cu ima!istica cerebrală, biolo!ia moleculară şifarmacolo!ie.



Scurt istoric al metodei experimentale în sociolo ieDrima cercetare de an er!ură în domeniul sociolo!iei -al micro6sociolo!iei se

produce abia în anii W2@ şi are la bază e)perimentele efectuate de &. aTo de laUni ersitatea ar ard. ezultatul acestor cercetări a fost e)pus pe lar!, în anul 1030, decătre ].?. oethlisber!er şi .̂]. 7icBson în lucrarea ana ement and 6or7er -Cambrid!e, ass., 1030 . Cercetările s6au efectuat pe un !rup de muncitori.

#stfel, un !rup de muncitori a fost introdus în ceea ce s6a numittest-room -sala detestare , după care s6au înre!istrat toţi parametrii4 con orbirile dintre subiecţiie)perimentului, produsele efectuate, randamentul, timpul etc. 'a fel de ri!uroase s6audo edit şi cercetările pe tema liderităţii le!ate de numele lui . 'eXin sau celesociometrice, puse la punct de către ].'. oreno.

ultă reme însă, sociolo!ia nu a putut îndeplini această cerinţă. &a a pornit de ladatele acumulate în alte domenii -istoric, etno!rafic etc. , fiind astfel o ştiinţă+suprapusă , după formularea lui (. erseni, +cu sarcina de a prelucra şi teoretiza într6onouă perspecti ă, cea inte!ralistă, rezultatele, în !eneral parţiale, descripti e şiconstatati e ale cercetărilor din alte domenii ştiinţifice -(. erseni, 10M2 . Dreocupările pentru cercetarea ştiinţifică totuşi n6au lipsit - ono!rafiile lui 'e DlaT, de pildă , dar marii sociolo!i clasici4 ?. (onnies, ?. Hiddin!s, &. 7urBheim, . ^eber etc. nu au fostcercetători de teren, în sensul actual al cu *ntului, ci doar mari cunoscători ai realităţiisociale pe baza unei documentări neobişnuite şi a unei capacităţi, la fel de neobişnuită, deînţele!ere şi de interpretare a datelor e)istente. Cercetarea lor a rămas +de cabinet -de bibliotecă, arhi ă etc. .

acrosociolo!ia răm*ne şi azi +de cabinet , nu şi micro6sociolo!ia, care estee)perimentală şi +nord6americană .

$.2. S ecificu! (etodei e* eri(enta!e. Defini'iietodă de cercetare str*ns le!ată de metoda obser aţiei estee* eri(entu!

&i"o&ocio!o2ic-definit deseori ca +obser aţie pro ocată .anifestările fenomenelor sociale sunt obser ate şi descrise pentru ca, în final,

datele de obser aţie să fie inte!rate în sisteme teoretice e)plicati e.'eon ?estin!er defineşte e)perimentul ca fiind +obser area şi(%&urarea efecte!or

(ani u!%rii unei varia#i!e inde endente a&u ra varia#i!ei de endente ,ntr:o &itua'ie ,n care ac'iunea a!tor factori -prezenţi efecti , dar străini studiuluie&te redu&% !a(ini(u( . -?estin!er '. şi atz 7., +'es m thodes de recherche dans les sciencessociales -10%3 , după ielu late, +5ntroducere în psiholo!ie , &ditura Dolirom, 5aş2@@@ . Sunt subliniate în această definiţie două caracteristici esenţiale ale e)perimentulu

− e)perimentul este obser aţie pro ocată:−

e)perimentul presupune măsurarea efectelor manipulării ariabilei independenteasupra ariabilei dependente într6o situaţie e)perimentală controlată.7efinind e)perimentul ca o +obser aţie pro ocată apar necesare următoarele

precizări4 la fel ca şi în cazul obser aţiei, e)perimentul presupune urmărirea, respectiînre!istrarea, obiecti ă şi sistematică a manifestării fenomenelor sociale: spre deosebireînsă de metoda obser aţiei, e)perimentul presupune inter enţia acti ă a cercetătorului, şianume4

− e)perimentatorul pro oacă intenţionat fenomenul:



− +izolează ariabilele cercetate şi menţine sub control alţi factori ce pot perturbacercetarea > în afara ariabilelor manipulate de cercetător, se urmăreşte ca alţifactori ce inter in în situaţia e)perimentală să răm*nă constanţi, să fie controlaţi:

− cercetătorul poate modifica condiţiile de manifestare a fenomenelor pentru asesiza relaţiile dintre ariabilele e)perimentale:

− compară efectele obţinute la !rupul e)perimental -în care se inter ine prinintroducerea ariabilei independente cu cele obţinute la !rupul martor -+!rupulde control , în care nu acţionează ariabila independentă .

&ste e ident, în acest sens, că spre deosebire de metoda obser aţiei, în e)perimentul psihosociolo!ic cercetătorul este cel ce pro oacă producerea fenomenelor sociale cuscopul de a le înre!istra şi e)plica prin identificarea relaţiilor cauzale.

Condiţia esenţială a e)perimentului constă în parcur!erea unor etape sistematica ute în edere, astfel înc*t să asi!ure ma)imum de obiecti itate şi consistenţă înrezultatele obţinute.

anifestările fenomenelor sociale şi psihice sunt obser ate şi descrise, pentru ca, înfinal, datele de obser aţie să fie inte!rate în sisteme teoretice e)plicati e.

&rnest HreenXood defineşte e)perimentul ca fiind +verificarea unei i ote$e ,ncerc nd a une doi factori ,n re!a'ie cau$a!% rin cercetarea &itua'ii!orcontra&tante) ,n care &unt contro!a'i to'i factorii ,n afara ce!ui ce intere&ea$%) ace&tadin ur(% fiind cau$a i otetic% &au efectu! i otetic -HreenXood, &. 10"$, după S.Chelcea, 100M .

;n cercetarea psihosociolo!ică, aloarea metodei e)perimentale este dată decapacitatea acesteia de erificare a ipotezelor cauzale. etoda e)perimentală se fondează pe teorie şi are drept scop erificarea ipotezelor cauzale. # ne opri însă la această remarcă presupune a indica !enul pro)im, fără a arăta şi diferenţa specifică, deoarece + erificareaipotezelor este scopul oricărei metode de cercetare sociolo!ică, nu doar a metodeie)perimentale. Specificul e)perimentului constă în posibilitatea de a controla situaţiilee)perimentale -de a controla factorii introduşi în e)periment, de a menţine constanţi saude a elimina alţi factori e)teriori e)perimentului .

= definiţie cuprinzătoare a metodei e)perimentale este dată de Septimiu Chelcea4+6n -tiin'e!e &ocio:u(ane e* eri(entu! &i"o:&ocio!o2ic con&t% ,n ana!i$a efecte!orunor varia#i!e inde endente a&u ra varia#i!e!or de endente ,ntr:o &itua'iecontro!at%) cu &co u! verific%rii i ote$e!or cau$a!e -S. Chelcea, 100M .

;n definiţiile reproduse apare unanim acceptată ideea inter enţiei acti e ae)perimentatorului, deşi se poate afirma că manipularea efecti ă a ariabilelor de cătrecercetător este caracteristică anumitor tipuri de e)perimente -în cazul e)perimentuluinatural, nu cercetătorul este cel care pro oacă fenomenele > acestea sunt determinate decauze naturale .

$.3.Conce te de #a$% ,n (etodo!o2iae* eri(entu!ui &i"o&ocio!o2ic

/om defini, în continuare, noţiunile de4variabilă -independentă, dependentă ,control, rup -e)perimental, +martor ,moment experimental , situaţie experimentală, > care constituie concepte de bază în metodolo!ia e)perimentului -după Septimiu Chelcea,100M 4

> 9aria#i!%. 'eslie ish stabileşte patru cate!orii de ariabile4 e)plicati e-e)perimentale, interne , e)terioare controlate, e)terioare necontrolate şi e)terioarenecontrolate care dau erori înt*mplătoare -după Septimiu Chelcea, 100M .

/ariabilele e)plicati e se clasifică învaria#i!e inde endente -i varia#i!ede endente. 9aria#i!e!e inde endente &unt ce!e introdu&e de!i#erat de cercet%tor ,n



e* eri(ent entru a roduce varia'ia ce!or de endente. 9aria#i!e!e de endente &untvaria#i!e!e a!e c%ror (odific%ri -ca urmare a acţiunii asupra lor a ariabilelor independente&unt o#&ervate -i ,nre2i&trate de cercet%tor. Sunt +dependente deoarece

alorile pe care le or lua în cursul e)perimentului depind de factorii introduşi decercetător.

;n e)periment, în afara ariabilelor e)plicati e -independente şi dependente , potinter eni şi alţi factori - ariabile e)terioare care4a fie sunt menţinuţi constanţi, sunt controlaţi - ariabile e)terioare controlate :

b fie sunt factori necontrolaţi care pot introduce erori sistematice - ariabilee)terioare necontrolate :

c fie sunt factori care !enerează erori aleatoare a căror influenţă se anuleazăreciproc - ariabile e)terioare necontrolate care dau erori înt*mplătoare .

> Contro!u! reprezintă elementul specific al metodei e)perimentale. Controlulizează întrea!a situaţie e)perimentală4contro!u! ac'iunii varia#i!ei inde endente

a&u ra varia#i!e!or de endente: contro!u! varia#i!e!or e*terioare -fie prin menţinerealor constantă, fie prin eliminare . (otodată, controlul se referă şi la modul de constituire a!rupelor e)perimentale şi +martor , pentru a fi posibilă, în final, compararea lor.

Controlul este elementul indispensabil metodei e)perimentale definind specificul şi

!radul de fidelitate al acesteia. > ru u!. ;n e)perimentul din ştiinţele socio6umane distin!em între42ru u!e* eri(enta! -constituit din ansamblul persoanelor asupra cărora or acţiona ariabilele pe care cercetătorul le introduce în mod deliberat > ariabile independente şi2ru u! decontro! -sau !rupul +martor > asupra căruia nu acţionează ariabila independentă, elasi!ur*nd comparabilitatea rezultatelor .

> Mo(entu! e* eri(enta! reprezintă momentul în care se măsoară ariabiladependentă4 înaintea acţiunii asupra lor a ariabilei independente -t ( şi după introducerea

ariabilei independente -t 8 .#chim ihu e idenţiază şi apariţia unui moment intermediar -t h 4 +Derioada de timp

în care !rupul e)perimental este pre!ătit pentru a i se introduce ariabila independentă-#chim ihu, 10J3 .

> Situa'ia e* eri(enta!% +cuprinde ansamblul persoanelor -cercetători, personala utător, subiecţi de e)periment , al obiectelor -aparatura de producere a stimulilor, deînre!istrare a reacţiilor etc. , precum şi condiţiile în care se desfăşoară e)perimentul -S.Chelcea, 100M .

;n funcţie de tipul de e)periment, distin!em între situaţii e)perimentale naturale -încazul e)perimentului natural > situaţia e)perimentală fiind reprezentată de însăşi iaţasocială şi situaţii e)perimentale artificiale, create de cercetător -în cazul e)perimentuluide laborator .

$.". Ti uri de e* eri(ente;n literatura de specialitate e)istă o mare di ersitate a criteriilor de clasificare a

e)perimentului psihosociolo!ic. Cele mai răsp*ndite tipuri de e)perimente, re!ăsite la

ma oritatea autorilor > pe care le om discuta în continuare > sunt4 e)perimentul delaborator şi e)perimentul natural.

$.".1. %xperimentul de laborator #cestui tip de e)periment îi este caracteristică situaţia artificială în care se

realizează cercetarea. Subiecţilor aleşi în e)periment le este creată o ambianţă artificială:aceştia ştiu că sunt obiectul unei cercetări şi cunosc caracterul artificial al e)perimentului.



&)perimentul de laborator, în afară de situaţia artificială de desfăşurare ae)perimentării, impune ri!urozitate, care se manifestă sub forma controlului ariabilelor cercetate -e)plicati e > independente şi dependente , mane rate deliberat de cercetător,dar şi controlul factorilor e)teriori, perturbatori, a căror acţiune este minimalizată de cătree)perimentator > fie prin menţinerea lor constantă, fie prin eliminarea acestora > pentru a

fi posibilă cunoaşterea e)actă a raporturilor de cauzalitate dintre ariabilele cercetate.&)perimentul de laborator trebuie să satisfacă unele cerinţe metodolo!ice > dupăihai Holu -2@@@ 4

a delimitarea e)actă a condiţiilor, care trebuie să se menţină constante de celemodificabile:

b formularea cu e)actitate a obiecti elor şi ipotezelor:c repetabilitatea şi erificabilitatea -să poată fi repetat de at*tea ori de c*te ori este

necesar pentru obţinerea datelor necesare confirmării sau infirmării ipotezelor şi să poatăfi reprodus şi de altcine a, pentru compararea şi testarea concluziilor şi !eneralizărilor formulate pe baza lui , -Holu ihai, 2@@@ .

7e asemenea, importantă este şi problema participării la e)periment4 cercetătorul

trebuie să c*şti!e încrederea subiecţilor participanţi la e)perimentele de laborator şi să6imoti eze > tocmai datorită faptului că aceştia nu6şi or desfăşura anumite acti ităţi-comportamente, reacţii în mediul lor natural de iaţă. Dre!ătirea subiecţilor, prine)plicarea scopului cercetării şi a condiţiilor în care se a desfăşura, reprezintă o etapăimportantă a realizării e)perimentului de laborator. &ste necesar, în acest sens, un instructacorect, pentru ca fiecare subiect să înţelea!ă specificul situaţiei e)perimentale şi ceea ceare de făcut într6o astfel de situaţie +supra e!heată , controlată de e)perimentator.

;n consecinţă, e)perimentul de laborator presupune un cadru artificial -situaţiee)perimentală artificială şi control deplin al ariabilelor pentru asi!urarea fidelităţiimăsurării şi e)punerii rezultatelor e)perimentului. 7in aceste sublinieri decur!, de fapt,avanta4ele e)perimentului de laborator4 controlul ariabilelor -manipularea ariabilelor

e)plicati e, pe de o parte, şi menţinerea constantă a acţiunii factorilor e)teriori, pe de altă parte : măsurare cu !rad mare de precizie şi ri!urozitate oferită tocmai de situaţiae)perimentală artificială. (otodată, e)perimentul de laborator presupune producerea decătre cercetător a fenomenului studiat, în conformitate cu obiecti ele şi ipotezelecercetării, fără să mai fie necesară aşteptarea apariţiei fenomenului în cadrul natural.

7eşi scopul e)perimentului de laborator este acela de a crea o situaţie e)perimentalăc*t mai asemănătoare cu situaţiile reale, artificialitatea ridică o serie de probleme4+ruperea subiectului de cadrul lui natural şi introducerea într6un mediu nou, artificial >ceea ce poate crea o discrepanţă între comportamentul în condiţii normale, naturale şicomportamentul în condiţii artificiale al subiectului: prezenţa e)perimentatorului sporeşte!radul de artificialitate a situaţiei e)perimentale4 el poate su!era in oluntar ce aşteaptă dela subiecţi sau subiecţii îşi modifică reacţiile pentru a nu se prezenta într6o luminănefa orabilă lor în faţa e)perimentatorului.

(oate aceste +incon eniente pe care le presupune e)perimentul de laborator şi caredecur! din artificialitatea situaţiei e)perimentale sunt eliminate de e)perimentul natural,asupra căruia ne om opri în continuare.

$.".2. %xperimentul natural



&)perimentul natural presupune desfăşurarea lui în situaţii sociale reale. Subiectulnu mai este +rupt de mediul social6ambiental natural, participarea subiecţilor lae)periment este determinată tocmai de situaţia socială concretă, iar cercetătorul nuinfluenţează, prin prezenţa sa, situaţia e)perimentală.

&)perimentul natural, desfăşur*ndu6se în condiţii sociale reale -naturale , se

aseamănă cu cercetarea sociolo!ică de teren -de aceea este numit şiexperiment de teren,elementul specific constituindu6l acţiunea ariabilei independente asupra ariabileidependente -într6o situaţie reală, naturală . ?rec ent, e)perimentele naturale sunt aplicate înmediul şcolar4 modificarea pro!ramei de în ăţăm*nt, introducerea unui procedeu nou de predare sau de e)aminare a ele ilor etc.

aurice 7u er!er distin!e următoarele forme ale e)perimentului de teren4e)perimentul pasi şi e)perimentul acti - aurice 7u er!er, 10%1, după S. Chelcea, 100M .;n cazul e)perimentului de teren pasi cercetătorul obser ă şi înre!istrează schimbărileinter enite într6o colecti itate fără să mane reze ariabilele cercetării -+obser aţie pro ocată sau caută să stabilească relaţiile dintre factorii care au produs o anumităsituaţie > analizăm consecinţele unui factor care a acţionat, dar care nu a fost introdus

deliberat în ederea cercetării -e)perimentulex post facto .&)perimentul de teren acti poate fi, la r*ndul lui, de două tipuri4 e)perimentul actidirect şi e)perimentul acti indirect. ;n cazul e)perimentului acti direct factoriie)perimentali sunt introduşi de cercetător -de e). e)perimentul psihopeda!o!ic , în timpce e)perimentul acti indirect presupune !enerarea factorilor e)perimentali de o situaţienaturală, înt*mplătoare, impre izibilă -inundaţii, secetă, incendiu, cutremur de păm*ntetc. > efectele sociale ale unor e enimente naturale de in obiect de studiu. (rebuiesubliniat faptul că e)perimentul acti indirect izează consecinţele modificărilor produseindependent de cercetare şi e)perimentator: astfel, controlul ariabilelor cercetării este dacănu imposibil cel puţin e)trem de dificil de realizat.

&ste recomandat ca, atunci c*nd este posibil, o problemă psihosocială să fie

analizată at*t prin e)perimentul natural c*t şi prin e)perimentul de laborator, ţin*nd contcă a anta ele şi deza anta ele celor două tipuri de e)perimente sunt reciproce4e)perimentul de laborator permite controlul ri!uros al ariabilelor -ceea ce constituie unreal a anta , însă presupune o situaţie e)perimentală artificială: e)perimentul de terenare tocmai a anta ul de a păstra neschimbate condiţiile naturale ale fenomenului cercetat,însă întrea!a situaţie e)perimentală este !reu de controlat -izolarea ariabilelor e)perimentale şi menţinerea constantă a ariabilelor e)terne, în condiţii naturale estee)trem de !reu de realizat .

$.$. Di&tri#uirea a!eatorie+Drocedura de distribuire aleatorie îşi propune să împartă la înt*mplare impactul

ariabilelor necontrolate -într6un mod c*t se poate de unitar asupra subiecţilor, astfelminimiz*nd şansele ca aceste ariabile să distorsioneze rezultatele e)perimentului-Shadish, CooB, L Campbell, 2@@2, apud Aernstein, Denner, ClarBe6SteXart L oT2@@M . Dractic, cercetătorul distribuie subiecţii în !rupul de control şi în !rupue)perimental la înt*mplare. Ceea ce el urmăreşte este să aibă !rupuri comparabile at*t din punctul de edere al unor ariabile predictibile precum raportul bărbaţi femei, cate!oriilede *rstă, ni elul de educaţie etc., dar şi din punctul de edere al altor ariabile care pote)ista fără ca ele să fie luate în considerare şi, de aici, !reu de controlat. (ocmai de aceea,



soluţia la această dificultate este recur!erea la hazard, sper*nd că în acest mod subiecţiior fi distribuiţi în cele două eşantioane într6un mod c*t mai apropriat de componenţa

populaţiei din care ei fac parte. #ceasta procedură are scopul de4a reduce riscul manipulării componenţei !rupurilor astfel înc*t ipotezele cercetării

să fie confirmate dintr6o eroare pre udecată metodolo!ică:

a distribui, pe c*t posibil, în mod e!al acţiunea ariabilelor necontrolate din cadrule)perimentului care pot denatura rezultatele.Un e)emplu concludent de utilizare a aceastei maniere poate fi utilizarea sa în

testarea efectelor unui nou medicament: a fi foarte dificilă izolarea ariabilelor cercetăriidar, mai ales, minimizarea acţiunii ariabilelor necontrolate. ;n acest caz, ceea ce se poateface ca măsură de protecţie este ale!erea la înt*mplare a subiecţilor ce urmează să participe în e)periment, în !rupul e)perimental şi în cel de control, fără ca aceştia să ştiecine a beneficia de administrarea medicamentului şi cine a primi placebo -proceduraaceasta se numeşteblind Q+în orb . Dentru ca riscul distorsiunii să fie şi mai mic, se poate apela la proceduradouble-blind -în care nici participanţii, nici cercetătorii nu or şticare subiect din ce !rup face parte .

'a modul ideal, ceea ce un cercetător îşi doreşte este ca cele două !rupuri, cele)perimental şi cel de control, să difere doar dintr6un sin!ur punct de edere şi anumeacela al acţiunii ariabilei independente. 7oar aşa, cercetătorul poate spera că schimbărileasupra ariabilei dependente sunt determinate de acţiunea ariabilei independente şi nude a celor necontrolate.

Ainenţeles că şansele ca distribuirea aleatorie să eşueze e)istă, dar sunt rare, moti pentru care cercetătorii iau în calcul şi această posibilitate. 7aca toate e)i!enţelediscutate mai sus sunt îndeplinite şi toate măsurile de precauţie sunt luate în considerare,a em şanse mari ca e)perimentul să reuşească, mai precis om a ea mai mult de 0$Oşanse ca e)perimentul să stabilească o relaţie cauzală între două ariabile.

$.%. Eta e!e cercet%rii e* eri(enta!e ,n &i"o:&ocio!o2ie'a începutul realizării oricărui tip de e)periment în psiho6sociolo!ie, ca de altfel în

orice ştiinţă socială, trebuie să stabilim cu precizie etapele cercetării, după cum urmează4Stabilirea temei de cercetare a obiecti elor cercetării şi a problemei:&laborarea ipotezei -sau a ipotezelor :Stabilirea ariabilelor e)perimentale - ariabila independentă şi ariabiladependentă :Stabilirea situaţiei e)perimentale:Stabilirea subiecţilor în !rupe e)perimentale şi de control:

anipularea şi măsurarea ariabilelor:

Drelucrarea datelor e)perimentale:edactarea raportului de cercetare.;n realizarea etapelor cercetării e)perimentale se a pune accentul pe momentele

specifice metodei e)perimentale, fără a zăbo i pe etapele clasice ale unei cercetărisociolo!ice, desfăşurate prin utilizarea şi a altor metode de cercetare -de e)emplu, prinancheta pe bază de chestionar, inter iu etc. . #şadar, orice cercetare sociolo!ică sederulează prin parcur!erea unor momente cheie, e)perimentul distin!*ndu6se prin c*te aetape specifice4



a Stabilirea temei de cercetare, a obiectivelor cercetării şi a problemei. Cu acest pas începe orice cercetare psihosociolo!ică, deci şi e)perimentul. #le!erea temei decercetare se face în funcţie de necesităţile practicii, de cea a dez oltării ştiinţei, dar nunumai. <u trebuie omişi nici factorii de natură ştiinţifică, socială sau personală, care potmodifica -sau nu rezultatele e)perimentului, duc*nd, în final, la erificarea ipotezelor

cauzale -la confirmarea sau infirmarea lor . 5mportant este faptul că cercetătorul seimplică efecti în desfăşurarea şi realizarea e)perimentului, !radul de implicare alacestuia put*ndu6l apropia sau, dimpotri ă, distanţa de problemele esenţiale ale societăţiiîn care trăieşte. +Droblema este, aşadar, fie su!erată, fie !*ndită personal de cătrecercetător, fie elaborată pe baza unei idei enite la înt*mplare. Cel mai adesea însă, problema de cercetat reprezintă rezultatul cunoaşterii ariei -temei de cercetare dintr6unanumit domeniu. Dentru un specialist, cunoaşterea ariei determină în final -dupăefectuarea unui anumit tip de e)periment problemele rămase netratate. ;n acest caz,stabilirea temei se face pornind de la o listă de teme netratate sau tratate prea puţin.Urmează apoi4

> ale!erea temei celei mai importante din punct de edere al semnificaţiei:

> analiza temelor de a abordate din punct de edere al problemelor netratate -în prelun!ire . =ricum, în fi)area pe o anumită temă de cercetare, în stabilirea unei anumite

probleme, trebuie să ţinem seama de importanţa ei şi de posibilitatea de a o realiza subraport uman şi material.

7e e)emplu, în cazul cercetării !rupurilor de muncă de către &. aTo, problema afost +ordonată de conducerea întreprinderii. ;n acel caz, problema era să se stabilească parametrii optimi de luminozitate pentru a a ea o producti itate ma)imă -cercetare care,la r*ndul ei, a ridicat şi o altă problemă şi anume cea a relaţiilor dintre oamenii din!rupurile de muncă .

b %laborarea ipote/elor . Unele cercetări se referă la fenomene foarte noi, fapt

pentru care nu putem formula dec*t ipoteze a!i, caz în care cercetările se rezumă lacolecţii, descrieri de fenomene, colectare de date etc. Condiţia esenţială a elaborării uneiipoteze este aceea de a a ea semnificaţie pentru temă, fapt pentru care trebuie făcutădiferenţa între raţionamentul ipotetic !eneral şi raţionamentul ipotetic utilizat încercetare. ;n finalul e)perimentului, ipoteza -sau ipotezele de la care am pornit a ficonfirmată -sau infirmată .

c Stabilirea variabilelor experimentale -sau e)plicati e4 ariabila independentă şiariabila dependentă . #le!erea ariabilelor e)perimentale se a face în funcţie de4

> ale!erea temei: > stabilirea obiecti elor: > elaborarea ipotezelor cercetării./ariabila independentă acţionează asupra componentei +dacă , iar ariabila

dependentă acţionează asupra componentei +atunci a ipotezelor. Dentru erificareaaceloraşi ipoteze cauzale, pot fi alese mai multe ariabile e)perimentale. /orbim acum,din nou, de priceperea şi intuiţia cercetătorului, care prin pre!ătirea sa teoretică, ae)perienţei sale, prin condiţiile concrete de stabilire a e)perimentului, a şti să alea!ăacele ariabile -independente şi dependente care să acţioneze adec at asupra conceptelorreunite în ipoteza +dacă... atunci... .



Un e)emplu în acest sens sunt cercetările e)perimentale de tip sociometric,efectuate pe !rupuri de muncitori, în care s6a presupus că +dacă or fi scoase dintr6un!rup de muncitori +nodurile ne!ati e , sau indi izii care, prin poziţia lor, creează situaţiine!ati e, +atunci este de aşteptat ca randamentul în muncă să crească.

;nsă, pentru asi!urarea corectitudinii demersului cercetării e)perimentale se poate

recur!e la pretestare -după S. Chelcea, 10M2 , care trebuie făcută pe un !rup de subiecţifoarte asemănători cu subiecţii participanţi la e)perimentul propriu6zis şi aceasta pentruca e)perimentatorul să se asi!ure că instructa ul e)perimentului a fost corect recepţionatde către fiecare din subiecţii implicaţi. (ocmai prin introducerea ariabilei independenteîn e)periment se erifică recepţionarea corectă a instrucţiunilor de către subiecţiie)perimentului, ceea ce înseamnă că cercetătorul trebuie să formuleze instrucţiunile clar, precis, cu ri!urozitate, pentru a se încredinţa că indicaţiile au fost pe deplin înţelese decătre subiecţi.

d Stabilirea situaţiei experimentale. Se realizează în funcţie de stabilireaariabilelor e)perimentale, ceea ce ne permite să optăm pentru ale!erea unui e)periment

de teren sau unul de laborator. ;n cazul e)perimentului de laborator, necesitatea or!anizării

unui laborator de psihosociolo!ie rezidă în posibilitatea pe care acesta o oferăcercetătorului de a produce, el însuşi, situaţia de obser at, de a măsura cu ri!urozitateariabilele e)perimentale -datorită izolării fenomenelor şi creării unui ansamblu de

aparaturi care să asi!ure obiecti itatea şi corectitudinea măsurării. (otodată, laboratoruloferă cercetătorului -şi studenţilor posibilitatea de a obser a subiecţii în timpul derulăriie)perimentului, deci, în timpul rezol ării sarcinii e)perimentale, fără a fi obser aţi, dar şisă conducă direct acti itatea acestora. ;n ceea ce pri eşte e)perimentul de teren, orbimde înre!istrarea comportamentelor, fără ca cercetătorii să fie obser aţi.

e Stabilirea subiecţilor în rupe experimentale şi de control . Subiecţii aleşi pentrue)periment trebuie să fie foarte asemănători cu subiecţii din !rupul de control. &ste orbadespre o relati ă omo!enizare între unităţile sociale alese pentru e)periment. 7e

e)emplu, dacă se efectuează cercetări în întreprinderi şi stabilim o fabrică de confecţii ca!rup e)perimental, nu putem ale!e ca !rup de control o fabrică de fontă. /orbim deci, deo omo!enizare at*t din punct de edere uman -aceleaşi caracteristici fizice, *rstă, se)etc. , c*t şi din punct de edere al condiţiilor e)terne -ni el de pre!ătire, educaţie, !rad deînzestrare, climat socio6profesional, material etc. .

#le!erea unităţilor e)perimentale şi de control se poate face prin intermediuleşantionării sau prin aşa6numita selecţie conştientă.

f anipularea şi măsurarea variabilelor . # em în edere derularea cercetării înederea determinării alorilor -cantitati e şi calitati e ale ariabilelor dependente.

#ceastă măsurare se face at*t înainte de începerea e)perimentului propriu6zis, c*t şi dupărealizarea acestuia. #mploarea cercetării, metodele şi tehnicile utilizate diferă de la uncaz la altul, în funcţie de !radul de comple)itate al proceselor de cunoaştere dintr6un

domeniu, a ariabilelor dependente ca atare.anipularea ariabilelor se referă la introducerea ariabilei independente în funcţiede natura specifică a procesului -faptului social care se defineşte ca fiind ariabilădependentă -aceasta este în relaţie directă cu ipoteze de la care s6a pornit . ;n manipularea

ariabilelor, cercetătorul trebuie să ţină seama de4 > natura fenomenelor, care, în plan metodolo!ic, pot a ea funcţia de ariabilă

independentă: > modul în care controlez sistemul în care s6a introdus ariabila independentă,

pentru ca acesta să fie ferit de influenţa altor factori de schimbare şi pe care nu le6am luat



în calcul în procesul de stabilire a ariabilelor e)perimentale -de e)emplu, cercetătorultrebuie să aibă !ri ă ca subiecţii să nu ştie că sunt supuşi unui e)periment, condiţie care,de cele mai multe ori, creează cheia succesului e)perimentului :

> ariabila independentă trebuie aleasă astfel înc*t să determine modificări reale înstructura psihosociolo!ică a subiecţilor de acţiune.

# manipula înseamnă ca cercetătorul să urmărească desfăşurarea procesuluie)perimental, pentru ca pe parcursul derulării lui să poată introduce şi alţi stimuli, chiar dacă aceştia, iniţial, nu au fost concepuţi ca fiind ariabile independente -de schimbare .(otodată, cercetătorul urmăreşte finalitatea actului e)perimental -o mai bună calitate aactului muncii, a creaţiei etc. . &l nu trebuie să manifeste ri!iditate faţă de schemelee)perimentale folosite ca atare, ci să aibă o iziune amplă asupra + ocului e)perimental.

# manipula corect mai înseamnă şi a urmări dacă nu apar consecinţe ne!ati e în alte planuri pe care cercetătorul nu le6a luat în considerare în schemele e)perimentaleelaborate -de e)emplu, pot apărea consecinţe ne!ati e în planul ieţii psihosociale aoamenilor, să le afecteze interesele, drepturile lor etc. .

7upă opinia lui Septimiu Chelcea -100M cercetătorul poate manipula ariabilele prin4

> instrucţiunile pe care le dă subiecţilor e)perimentali, diferite de instrucţiunile date

!rupului, tocmai în ederea obţinerii de ariaţii în îndeplinirea sarcinii e)perimentale: > prin aprecierea superlati ă a acti ităţii subiecţilor, procedeu denumit +raport fals : > prin folosirea de subiecţi +complici şi limitarea comportamentelor.5mportant este faptul că manipularea ariabilelor presupune cu necesitate măsurarea

lor. /ariabilele e)perimentale pot reprezenta4 > fie fenomene fizice, iar măsurarea lor se face cu a utorul aparaturii psihometrice: > fie procese psihice -elementare sau comple)e măsurate prin instrumente şi

aparate de înaltă fidelitate: > fie fenomene psihosociale, care, de cele mai multe ori, nu se pot înre!istra direct şi

imediat -de e)emplu mentalităţi, conflicte etc. .! 1relucrarea datelor experimentale. 7upă măsurarea ariabilelor e)perimentale se

obţin alori ce urmează a fi prelucrate statistic. #ceastă etapă este absolut necesară înrealizarea unui e)periment, deoarece, în mod decisi , a ută la erificarea -confirmareaersus infirmarea ipotezelor.

h "edactarea raportului de cercetare. #cest raport se întocmeşte către cel care afi)at problema de cercetat4 fie către sponsorii cercetării -caz în care rezultatelee)perimentului ocupă ponderea cea mai însemnată , fie publicului lar!, mass6mediei,specialiştilor, oamenilor de ştiinţă etc.

6n conc!u$ie7'eslie ish considera că ariabilele înt*lnite într6un e)periment pot fi clasificate în

patru cate!orii4a. 9aria#i!e e* !anatorii -e)perimentale, interne , care se diferenţiază în ariabile

independente şi dependente./ariabilele independente sunt date de factorii introduşi în e)periment de cercetător

sau de alte instanţe -natură, societate şi al căror parametri4 aloare, intensitate, durată,frec enţă etc. se modifică în timp. /ariabilele dependente iau alori diferite în urmainfluenţei asupra lor a ariabilelor independente. #t*t ariabilele independente, c*t şi celedependente se supun le!ii cone)iunii uni ersale a fenomenelor: ele sunt dependente sauindependente doar raportate la planul e)perimental. /ariabilele e)planatorii pot fi



cantitati e, c*t şi calitati e4 sunt cantitati e acele ariabile ale căror alori, discrete saucontinue, pot fi ordonate de6a lun!ul unei sin!ure dimensiuni -de e)emplu, cooperarea,conflictul etc. , iar ariabilele calitati e sunt neordonabile unidimensional -de e)emplu, profesiunile, apartenenţa politică etc. .

#. 9aria#i!e!e e*terioare contro!ate

;ntr6un e)periment, în afara factorilor care îşi modifică parametrii, e)istă o serie dealţi factori, e)teriori relaţiei presupuse între ariabilele e)planatorii, care sunt menţinuţiconstanţi, sunt controlaţi4 ariabilele e)terioare controlate. <umărul ariabilelor e)terioare care trebuie controlate este totdeauna mare. 7acă am încerca să edem cuminfluenţează coeziunea !rupului - ariabilă independentă starea de sănătate mintală aindi izilor - ariabilă dependentă , o serie de factori le!aţi de condiţiile de iaţă şi demuncă ale indi izilor cuprinşi în e)periment ar trebui să răm*nă constanţi4 pro!ramulzilnic, re!imul alimentar şi de odihnă, pro!ramul de muncă etc.

c. 9aria#i!e!e e*terioare necontro!ate7ată fiind multitudinea factorilor e)teriori, cercetătorul lasă cu bună ştiinţă

necontrolate unele ariabile mai !reu de menţinut la acelaşi ni el datorită comple)ităţii

lor, a mi loacelor tehnice, uneori rudimentare, din considerente materiale saudeontolo!ice etc. ;n unele cazuri, cercetătorul nu face nici un fel de le!ătură între problema studiată şi factorii aparent îndepărtaţi. ;ntr6ade ăr, ce le!ătură poate fi între!reutatea corporală şi sănătatea mintalăG 'a prima edere, nici una. /ariabila răm*nenecontrolată. Ki totuşi, dacă pri im lucrurile mai atent, nu putem să nu remarcăm, măcar ipotetic, o anumită le!ătură. <e îndreptăţesc la aceasta considerentele de ordin endocrin,dar şi social. /ariabilele e)terioare necontrolate, care dau erori randomizante, nu ar trebuisă6i preocupe prea mult pe cercetători, datorită faptului că influenţa lor în e)periment seanulează reciproc.

;ntr6un e)periment ri!uros ştiinţific, toate ariabilele e)terne necontrolate ar trebuisă producă erori randomizante, ca să nu mai orbim de un e)periment ideal, în care toate

ariabilele e)terne sunt controlate.d. ru u! e* eri(enta!&ste constituit din ansamblul persoanelor asupra cărora acţionează ariabila

independentă introdusă de cercetător. ;n metodolo!ia e)perimentului, termenul de +!rupV,cu rare e)cepţii, are altă semnificaţie dec*t cea psiho6sociolo!ică. ?oarte adesea, subiecţiidin !rupul de control rezol ă sarcinile e)perimentului indi idual, nu interacţionează.Dentru termenul de !rup e)perimental -şi de control , mai apropiat dec*t sensul psihosociolo!ic este înţelesul statistic, de !rupare după anumite caracteristici a populaţiei.Hrupul de control ser eşte pentru compararea efectelor introducerii ariabilei independentela !rupul e)perimental: este un !rup martor, asupra căruia nu acţionează ariabilaindependentă.

e. Mo(entu! e* eri(enta!&ste un alt concept de bază în sistemul e)plicati al metodei e)perimentale. 7e

obicei, sunt luate în consideraţie momentele t1 şi t2 ale e)perimentului, adică momenteleîn care se măsoară ariabilele dependente, înainte şi după introducerea ariabileiindependente.

f. Situa'ia e* eri(enta!%Cuprinde ansamblul persoanelor -cercetători, personal a utător, subiecţi de

e)periment , al obiectelor -aparatura de producere a stimulilor, de înre!istrare a reacţiilor etc. , precum şi condiţiile concrete în care se desfăşoară e)perimentul. Situaţiilee)perimentale pot fi naturale sau de laborator, create de cercetător. Ki într6un caz şi încelălalt, trebuie a ut în edere că elementele constituente ale situaţiei e)perimentale



interacţionează, facilit*nd sau, dimpotri ă, în!reun*nd acţiunea ariabilei independente.#stfel de factori, prezenţi la începutul e)perimentului şi acţion*nd asupra ariabileidependente -în fond, ariabile e)terne necontrolate sunt numiţi de către ^. Siebel -10%$,apud S. Chelcea +factori paraleliV. Spre deosebire de ei, unii factori acţionează numai înmomentul introducerii ariabilei independente4 sunt +factori cataliticiV. 7e6a lun!uldesfă6şurării e)perimentului, situaţia e)perimentală se schimbă. ^. Siebel -10%$ distin!etrei faze în dinamica situaţiei e)perimentale4 situaţia iniţială, situaţia de după introducereaariabilei independente şi situaţia finală, în care se manifestă efectul. 7e cele mai multeori, cercetătorul este atent la fazele iniţială şi finală, ne!li *nd situaţia intermediară.;ntruc*t situaţia e)perimentală, în dinamica ei reprezintă un sin!ur tot, este fireascărecomandarea de a se urmări interacţiunea factorilor şi a elementelor pe toată perioadadesfăşurării e)perimentului. 7e asemenea, în prezentarea e)perimentului esterecomandabil să se arate, prin schiţe sau foto!rafii, situaţia e)perimentală în diferitele eifaze.

2. Sc"e(e!e e* eri(enta!e=ric*t de sofisticate s6au do edit a fi e)perimentele moderne din ştiinţele

socioumane, schemele lor lo!ice sunt reductibile la canoanele cercetării e)perimentalestabilite de ]ohn Stuart ill -1M@%61MJ3 în # S9stem of :o ic -1M"3 . #ceste canoane

+descriu metoda e)perimentuluicontrolat, care este unul din procedeele indispensabile aleştiinţei moderneV - neller, 10J3,apud Chelcea .afinarea procedeelor de testare pe cale e)perimentală a ipotezelor cauzale în

ştiinţele socioumane a fost impusă de necesitatea adec ării metodei la obiectul in esti!at,a *nd în edere comple)itatea cauzalităţii, natura factorilor e)perimentali şi influenţasituaţiei e)perimentale.

". Co( !e*itatea cau$a!it%'ii'a ni elul e)istentei psihosociale este imposibil de ima!inat un fenomen care să

epuizeze cauzalitatea producerii altui fenomen, care să fie necesar şi în acelaşi timpsuficient pentru producerea lui. ;n acest domeniu, un factor de ine cauzal în anumitecondiţii, în prezenţa altor factori, care măresc probabilitatea producerii fenomenului.(otdeauna cauzalitatea socială este e)primată printr6un +ne) comple) de fenomeneV

- ihu, 10J3, apud S. Chelcea , în care condiţiile contributorii, în prezenţa celor contin!ente şi alternati e, determină probabilistic apariţia unui fenomen. Drin canoanelestabilite de către ]ohn Stuart ill nu pot fi descoperite le!ăturile cauzale, ci pot fi doar testate ipotezele cauzale, ceea ce presupune obser aţia prealabilă a condiţiilor de producere a fenomenelor.

i. Natura factori!or e* eri(enta!iealizarea e)perimentelor în sociolo!ie, psiholo!ie, peda!o!ie are în edere nu

numai multicauzalitatea specifică fenomenelor sociale, ci şi natura factorilor e)perimentali, a condiţiilor contributorii şi circumstanţiale, cu un cu *nt, a ariabilelor independente. /ariabilele independente în e)perimentele psihosociale au foarte rar doar două alori -absenţă şi prezenţă . #celaşi lucru se poate spune şi în le!ătură cu ariabileledependente. #cest fapt l6a determinat pe mile 7urBheim să considere, în e!ulilemetodei sociolo!ice, canonul ariaţiei concomitente car spune ca +orice fenomen care

ariază într6un fel sau altul ori de c*te ori un alt fenomen ariază într6un acelaşi fel particular este fie din cauza, fie efectul celui de6al doilea fenomen, fie că este le!at deacesta printr6un fapt de cauzaţieV.

. Inf!uen'a &itua'iei e* eri(enta!eSituaţia e)perimentală poate, ea însăşi, inter eni ca ariabilă independentă în

e)periment, datorită faptului că, spre deosebire de ştiinţele naturii, în ştiinţele socialesubiectul e)perimentului este un participant acti , conştient, care intră într6o formăspecială de interacţiune socială cu e)perimentatorul.



0ipuri de experimenteCriteriile pentru delimitarea tipurilor de e)perimente în psiho6sociolo!ie sunt foarte

ariate4 !radul şi specificul inter enţiei cercetătorului în manipularea ariabilelor, ni elulcontrolului ariabilelor, natura ariabilelor modificate, locul şi funcţia e)perimentului încadrul cercetării etc.

]ohn Stuart ill, care aprecia că aloarea situaţiilor e)perimentale depinde de ceeace este în ele, iar nu de modul cum au fost obţinute aceste situaţii, făcea distincţie totuşiîntre e)perimentul natural, în care situaţia e)perimentală este oferită de natură, şie)perimentul artificial, în care situaţia este creată de cercetător.

;n acelaşi sens, Claude Aernard, afirm*nd că +nu se poate admite că m*nae)perimentatorului trebuie să inter ină totdeauna acti pentru a pro oca apariţiafenomenelor, făcea distincţie între e)perimentele acti e şi e)perimentele pasi e. Drimelesunt e)perimente pro ocate, cele din urmă, in ocate, mintale.

?.S.Chapin, ţin*nd cont de faptul că !radul de inter enţie a cercetătorului înmanipularea ariabilelor constituie elementul esenţial, orbeşte despre e)periment proiectat şi e)perimentex post facto. 7acă în e)perimentul proiectat cercetătorul creeazăsituaţia, în e)perimentul e) post facto situaţia furnizată de natură ser eşte cercetătorului

ca material de analiză raţională a le!ăturii cauzale dintre ariabilele pe care nu el le6aintrodus în e)periment, dar pe care le +reconstruieşteV mintal. 7ar e)perimentul mintal nuse desfăşoară e)clusi în planul abstracţiilor şi nici nu se contrapune e)perimentului proiectat.

Ktefan 'anţoş remarca fapul că e)perimentul mintal continuă refle)ia pronind de laobser aţie, +o prelun!eşte prin forţa ima!inaţiei şi fanteziei predicti e peste limitele deaccesibilitate ale acestei obser aţiiV.

&d!ar STdenstricBer împarte e)perimentele în simultane şi succesi e, după cumrezultatul este obţinut printr6o secţiune trans ersală, compar*nd !rupul e)perimental cucel de control, sau printr6o secţiune lon!itudinală, compar*nd !rupul e)perimental cu sineînsuşi, la diferite inter ale de timp.

7upă &rnest HreenXood, e)perimentele sunt de patru tipuri4 proiectat simultan, proiectat succesional,ex post facto cauză6efect şiex post facto efect6cauză.

Drimele două sunt relati simple şi nu necesită e)plicaţii comple)e, ele sunte)perimente acti e. 'a r*ndul lor, e)perimenteleex post facto -in ocate au fost di izateîn două cate!orii, pornind de la obser aţia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şisituaţia celor care au suferit acţiunea unui factor -ex post facto cauză6efect , iar alteori nuse cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situaţia celor care prezintă efectul acţiuniirespecti ului factor -ex post facto efect6cauză . Drin e)perimenteleex post facto se precizează că se cercetează fie consecinţele unei ariabile cunoscute asupra situaţiilor încare ea este prezentă sau absentă, fie factorii care au influenţat o situaţie cunoscută.(rebuie subliniat faptul că, în e)perimenteleex post facto, cercetătorul nu manipuleazăefecti ariabilele şi nici nu este prezent în momentul acţiunii lor, procesele socialedesfăşur*ndu6se în mod natural, fapt care conferă acestui tip de e)periment un plus de

aloare co!niti ă.#llem '. &dXard, ţin*nd cont de funcţia pe care o îndeplineşte e)perimentul în

procesul de cunoaştere ştiinţifică, face urmatoarea clasificare a e)perimentului4a. E* eri(entu! e* !orativ, cu funcţie de sondare a situaţiilor psihosociale mai

puţin cunoscute, fără a porni de la ipoteze foarte e)acte, are un rol de precizare a problemelor ce urmează a fi clarificate în cercetările ştiinţifice ulterioare. ;n procesul



cunoaşterii, e)perimentul e)plorati , spre deosebire de celelalte tipuri de e)perimente,constituie un moment de iniţiere.

b. E* eri(entu! (etodic 6 funcţie pre!ătitoare mai a ansată în procesul decunoaştere proiectat cu scopul de alidare a raporturilor dintre ariabilele e)perimentale.

c. E* eri(entu! ro riu:$i& -tiin'ific este cel cu a utorul căruia se măsoară

influenţa ariabilei independente asupra ariabilei dependente.d. E* eri(entu! critic, de testare a ipotezelor cauzale, reprezintă tipul superior dee)periment, cu aloare de cunoaştere ridicată.

F. ASPECTE ETICE A3E ACTI9ITĂ@II DE CERCETARE

%.1. #specte etice ale cercetării în domeniul sociouman%.2. &tica în cercetările cu subiecţi umani

%.2.1 Consimţăm*ntul informat%.2.2. espectarea intimităţii şi confidenţialitatea%.2.3. Drote area inte!rităţii fizice şi psihice%.2.". ;nşelarea aşteptărilor

%.3. Dublicarea cercetărilor -Dla!iatul, Dublicarea multiplă, #utoratul, ecenzenţi şiecenzii

%.". #specte psiholo!ice ale comportamentelor nonetice

%.1.A& ecte etice a!e cercet%rii ,n do(eniu! &ocio:u(an5storia omenirii cunoaşte numeroase situaţii care, raportat la re!lementările

conduitei în acti iatea ştiinţifică de astăzi, contra in fla!rant drepturilor omului: în istoriarecentă cele mai discutate sunt cercetările desfăşurate de medicii nazişti în la!ărele deconcentrare din prima umătate a secolului trecut -1033610"$ care au a ut ca rezultatmutilarea sau chiar moartea persoanelor implicate în respecti ele cercetări. Cu toateacestea, anii RJ@ în Statele Unite ale #mericii consemnează abateri similare din punctul de

edere al cruzimii. Sunt cunoscute acum cercetări precum cea derulată pe copiii cudizabilităţi de la ^illoXbrooB State School, fără ca părinţii acestora să fie informaţicorect sau chiar forţaţi să se propună oluntari în studiul care presupunea e)punereacopiilor la irusul hepatitei #. Un alt e)emplu este cercetarea asupra dez oltării+naturale a sifilisului derulată între 1032 şi 10J2 pe "@@ de persoane de ori!ine afro6americană din #labama, care timp de 2$ de ani au fost cercetaţi, dar nu şi trataţi, deşi la

remea respecti ă se cunoştea de a tratamentul cu antibiotice în tratarea sifilisului.#ceste trei e)emple ne pot face să înţele!em de ce comunitatea ştiinţifică a fost

supusă re!lementărilor din re!istrul etic şi obli!ată să se alinieze la respectareadrepturilor omului. a oritatea codurilor de conduită etică în cercetarea ştiinţifică ce presupune implicarea de subiecţi umani îşi au principala rădăcină în 7eclaraţia7repturilor =mului-http4 XXX.onuinfo.ro documente fundamentale declaratia drepturilor omului



&)istă c*te a principii care se re!ăsesc în ma oritatea codurilor etice ce pri escacti itatea de cercetare în domeniul socio6uman -apud (arlin!, ., 2@@% 4

"esponsabilitatea faţă de societate şi publicKi în cazul psiholo!iei, şi în cercetarea sociolo!ică -de altfel, acest aspect pri eşte

toate tipurile de cercetare cu subiecţi umani a de enit imperios necesară enunţarea unuicod de etică după cel de6al doilea ăzboi ondial. 7upă procesul de la <urnber! a fostformulată 7eclaraţia de la <urnber! care stipulează că nu este permisă nici o cercetare încare subiecţii umani să sufere reun fel de ătămare fizică sau psihică.

#l doilea imbold în crearea codurilor de etică în cercetare ine din partea 7eclaraţiei7repturilor =mului, la care am mai făcut referire în capitolele anterioare.

;n concluzie, +Cercetărorii trebuie să respecte drepturile omului şi sistemele dealori, să se supună le!ilor ţării în care trăiesc şi derulează cercetarea. -(arlin!, ., 2@@%

p. 1"1 . #ici este necesară o discuţie cu pri ire la posibilitatea apariţiei conflictelor deinterese şi totodată la lipsa de uniformitate a sistemelor le!islati e, care în multe ţări nuse subscriu prote ării drepturilor omului. De de altă parte, spre deosebire de psiholo!ie,care are ca obiect de studiu psihicul uman, iar focusul cercetătorilor este în principalomul -şi aici codul de etică nu permite dero!ări sau nuanţări , în cazul sociolo!ieiobiectul de studiu într6o cercetare poate fi !rupurile, comunităţile, minorităţile etc., iar, înmulte situaţii, rezultatele cercetării pot fi în beneficiul unei părţi, în timp ce o alta poate fiafectată. 7e aceea, (arlin! adau!ă4 +<u e)istă formulă sau !hid !eneric care să e alueze potenţialul benefic sau riscurile diferitelor tipuri de cercetare socială. =ricum, cercetătoriisociali trebuie să fie sensibili la posibilele consecinţe ale muncii lor şi trebuie at*t c*t este posibil să pre ină efectele ătămătoare pe care le pot estima. -(arlin!, ., 2@@%, p. 1"2

1romovarea domeniului ştiinţific şi responsabilităţi faţă de domeniu#cest principiu cere sociolo!ilor sau psiholo!ilor implicaţi în cercetare să nu aducă

deser icii domeniului în care acti ează şi să facă eforturile necesare pentru promo area

acestuia. 7e asemenea, se aşteaptă de la cercetători să aibă o atitudine cole!ială în cadrulcomunităţii ştiinţifice, să susţină alte cercetări, precum şi pe tinerii cercetători îndemersurile lor. Ceea ce este în e!ală măsură important este ca cercetătorii să promo eze proprietatea intelectuală şi libertatea profesiei.

1romovarea celor mai înalte standarde în cercetare#cest principiu spune că datoria cercetătorilor este pe de6o parte aceea de a fi

obiecti i în demersurile lor şi, astfel, de a !enera cele mai bune rezultate ştiinţifice posibile. De de altă parte, cercetătorii au datoria de a se în!ri i de formarea lor profesională continuă. Dentru a putea !enera rezultate obiecti e, cercetătorii trebuie săutilizeze cele mai adec ate metodolo!ii de cercetare şi sisteme de prelucrare şi analiză adatelor. #ceasta nu ar fi posibilă fără o formare solidă în domeniul de apartenenţă şi fără

a se menţine la curent cu e oluţia domeniului lor de acti itate.;bli aţii faţă de beneficiari, finanţatori şi sponsori ai cercetării=bli!aţiile la care se face referire în acest principiu sunt cele stipulate în contractele

de finanţare. (ocmai de aceea, cercetătorul trebuie să analizeze cu atenţiei obli!aţiile şidrepturile ce6i re in contractual, în raport cu e)i!enţele etice ale profesiei sale.

Spre e)emplu, Codul Societăţii Aritanice de Criminolo!ie aduce următoarea precizare. +8Cercetătorul9 trebuie să e ite înţele!erile contractuale financiare în care se pune accent pe termene şi raţiuni economice în deser iciul cercetării de înaltă calitate şi



#sociaţia Dsiholo!ilor #mericani, precum şi Societatea Aritanică a Dsiholo!ilor, dar şi Cole!iul Dsiholo!ilor din om*nia si #sociaţia om*nă de Sociolo!ie au în comun o parte din următoarele principii etice în acti itatea de cercetare4

consimţăm*ntul informat de participare într6un studiu libertate în faţa constr*n!erii prote area inte!rităţii fizice şi psihice analiza riscuri6beneficii decepţia înşelarea aşteptărilor informare limitată debriefin! confidenţialitatea

&ste e ident că, pentru a respecta aceste principii, anumite cercetări nu or putea ficonduse niciodată.

<ecesitatea unui cod de etică al acti ităţii de cercetare pleacă tocmai de la specificulacesteia. ?iecare pas al unui proiect de cercetare poate impune re!lementări care săasi!ure protecţia participanţilor, onestitatea prelucrării sau a raportării datelor decercetare.

%.2.1. !onsimţământul informat de participare într-un studiuSimpla decizie de participare într6o cercetare ridică puncte de discuţie, mai ales în

situaţiile în care participanţii nu întotdeauna pot fi informaţi cu pri ire la toate aspecteleacesteia, c*tă reme simpla lor informare ar putea fi un factor suplimentar care săinter ină asupra rezultatelor. ai mult dec*t at*t, într6un desi!n e)perimental,cercetătorul a dori sa modifice alorile ariabilei independente pentru a obser amodificările consecuti e ale ariabilei dependente. odul în care ale!e să modificeaceastă ariabilă independentă poate uneori să impună restricţii etice.

;n cazul cercetărior din domeniul sociopsiholo!iei, codul etic în domeniu prezintă

aceeaşi e)i!enţă cu pri ire la oluntariatul participanţilor într6o cercetare, necesitateasemnării unui consimţăm*nt informat, precum şi asi!urarea din partea cercetătorului că aluat toate măsurile necesare ca participanţii să înţelea!ă în ce constă rolul lor în cercetare-indiferent daca orbim despre copii, persoane cu dizabilităţi psihice, ne orbitori ai limbiioficiale a ţării ude se face cercetarea etc. . Se mai poate adau!a aici, obli!aţia de aasi!ura aliditatea şi obiecti itatea cercetării, indiferent de influenţele terţilor.

(oţi participanţii unui studiu care or fi în eşantionul de cercetare or trebui săsemneze un asemenea consimţăm*nt, din punct de edere administrati fiind necesară oe idenţă clară a numelor şi datelor c*nd persoanele implicate în studiu au semnatscrisoarea de accept. /a trebui de asemenea să fie luată în calcul e)istenţa în eşantionulde cercetare a unor participanţi care nu au dreptul le!al de a semna un consimţăm*nt - .dreptul le!al al tutorilor în cazul copiilor sau al persoanelor cu deficienţe psihice etc.

Un aspect e)trem de important este ca toţi participanţii într6un studiu îşi dauconsimţăm*ntul oluntar, fără nici o presiune, obli!ati itate sau constr*n!ere. #ceastaimplică şi dreptul fiecăruia de a se retra!e din studiu în orice moment al acestuia.

%.2.2. "espectarea intimităţii şi confidenţialitatea&)istă o diferenţă între respectarea intimităţii şi confidenţialitate. +/iolarea

intimităţii şi nerespectarea confidenţialităţii sunt speţe diferite. 5ntimitatea se referă ladreptul persoanei de a nu furniza informaţii cercetătorului, în timp ce confidenţialitatea se



referă la dreptul persoanei -şi obli!aţia cercetătorului de a ţine secrete informaţii faţă deo terţă parte. -AarBer, Distran!, &liott, 2@@2, p. 103

C*nd orbim despre intimitate, orbim de fapt despre !raniţele pe care fiecare persoană le stabileşte pentru sine, iar cercetătorul trebuie să fie conştient de e)istenţaacestora şi de dreptul persoanei de a nu lăsa pe nimeni să6i încalce !raniţele. Dersoanediferite au !raniţe diferite şi la acelaşi stimul or reacţiona în moduri di erse.

Uneori, ştiind că informaţiile despre sine sunt confidenţiale disponibilizează unii participanţi. Dentru a întări acest fapt, este foarte frec entă practica de a participa sub protecţia anonimatului sau utilizarea unor coduri pentru fiecare participant care să fie păstrate separat de datele lor de identificare.

Uneori este bine să e)iste o scrisoare de accept separată care să conţină informaţii pri itoare la modul de prelucrare a datelor personale. Ki în om*nia e)istă în i!oare le!eacare prote ează modul de prelucrare a datelor personale -le!ea %JJ 2@@1 .

;n cazurile în care anumite informaţii ar putea a ea efecte ne!ati e asupra persoaneiîn cazul a un!erii lor la o terţă parte -pierderea slu bei, pri area de libertate etc. este bineca în scrisoarea de consimţăm*nt să fie precizat şi tipul de informaţii care or fi cerutedin partea participanţilor astfel înc*t ei să6şi dea sau nu acordul în cunoştinţă de cauză.

%.2.3. 1rote4area inte rităţii fi/ice şi psihiceUna dintre cele mai importante cerinţe etice în cercetare este aceea că settin!ule)perimental să fie conceput în aşa fel înc*t să nu pericliteze sănătatea participanţilor. ;nce fel poate un studiu să afecteze inte!ritatea persoaneiG /orbim aici despre producereaunor emoţii ne!ati e, trăirea umilinţei sau ruşinii, ameninţarea ima!inii de sine sau aima!inii unei comunităţi etc.

Drotecţia participanţilor în studii de cercetare necesită o conştiinţă permanentăasupra implicaţiilor studiului pe parcursul său. &)istă studii făcute în secolul EE înS.U.#. care sunt discutabile din acest punct de edere, chiar dacă informaţiile pe care elele aduc pot fi e)trem de importante pentru cunoaştere. ai mulţi autori, printre care şiAarBer, Distran! L &liott amintesc de studiul lui il!ram din 10%" asupra obedienţei -încare participanţii erau făcuţi să creadă că administrau şocuri electrice altor persoane la acăror suferinţă asistau sau cel al lui imbaro din 10J" -în care un !rup de studenţii ucaurolul !ardienilor unei închisori care brutalizau un alt !rup, pe cel al deţinuţilor, ucat totde studenţi .

;n timpul sau şi la sf*rşitul colectării datelor unui studiu, cercetătorul trebuie să fieatent la modul în care e)perimentul îl afectează pe participant, iar obli!aţia lui este de ase asi!ura că face tot ceea ce este posibil pentru ca starea ne!ati ă creată de studiu să fieînlăturată. ;n unele coduri etice, acesta este un capitol de sine stătător şi este înt*lnit subdenumirea de +debriefin! .

%.2.". „3nşelarea aşteptărilor”

&ste uşor de bănuit că sunt unele studii în care a dez ălui între!desi n6ule)perimental înseamnă să periclitezi rezultatele acestuia care depind poate tocmai deneaşteptatul acţiunii unor ariabile. 7in acest moti , spuneam anterior că unele studii nu

or putea fi niciodată puse în aplicare.Cel mai citat studiu, din acest punct de edere, este cel al lui il!ram despre care

aminteam anterior.+7ecepţionarea sau cel puţin pri area de informaţii este comună e)trem de multor

e)perimente în psiholo!ie. en!es -10J3 a recenzat apro)imati 1@@@ de studii



americane şi a descoperit că M@O presupuneau oferirea de informaţii trunchiate participanţilor. 7oar în 3O din studii participanţii primeau informaţii complete despre

ariabila independentă, iar în J$O din cazuri primeau informaţii incomplete despreariabila dependentă -Coolican, , 100", p. 30J .

;ntrebarea care se pune este cum putem limita această practică şi ce putem face

atunci c*nd este absolut necesar să păstrăm anumite informaţii secrete înainte ca studiulsă înceapă.Unii cercetători au recurs la metoda ocului de rol, ru!*nd subiecţii să se comporte

+ca şi cum , aceasta presupun*nd faptul că în acest fel ei sunt conştienţi de ocul în sinedar or pune în acţiune şi reacţii pe care le6ar a ea în realitate. 7esi!ur, alţi cercetătorisunt de părere că rezultatele unor astfel de studii nu sunt alide.

#lţi cercetători preferă să ceară de la început consimţăm*ntul participanţilor de a lise ascunde anumite informaţii, d*ndu6li6se o listă de informaţii pe care sunt de acord sănu le fie dez ăluite în prealabil -e). numele anumitor produse comerciale, !radul desi!uranţă al anumitor produse, acceptul de a fi indus în eroare de6a lun!ul studiului,chestionarea unor atitudini etc.

5ntroducerea etapei de +debriefin! despre care orbeam anterior este o altă opţiuneconsiderată posibilă atunci c*nd studiul presupune +inducerea în eroare . ;ntrebarea carese pune este dacă +debriefin 6ul chiar funcţionează şi ce este de făcut dacă în unelecazuri funcţionează, iar în altele nu.

%.3. Pu#!icarea cercet%ri!or <P!a2iatu!) Pu#!icarea (u!ti !%) Autoratu!) Recen$en'i -iRecen$ii=

;n această secţiune om enumera şi defini cele mai importante aspecte care ţin deetica diseminării rezultatelor unei cercetări.

#lagiatul +Dla!iatul înseamnă prezentarea unei părţi din lucrarea altui autor fără !hilimele sau

citare corectă. Darafrazarea, care presupune sumarizarea şi rearan area propoziţiilor esteacceptabilă dacă te)tului îi este dat credit. Dla!iatul nu se referă doar la cu inte ci şi ladate sau idei ale altei persoane. 7eoarece recenziile şi cărţile se bazează în mare măsură pelucrările altora, e)istă o întrebare cu pri ire la oferirea creditului şi utilizarea e)cesi ă acitărilor sau în!reunarea fluenţei te)tului din cauza citatelor - or!an, Hliner L armon,2@@%, p. 2"62$ .

#ublicarea multiplă+#utorii nu ar trebui să trimită spre publicare un manuscris care a fost de a publicat

într6o formă substanţial asemănătoare cu manuscrisele publicate anterior. (otuşi,manuscrisele publicate ca rezumat sumar sau într6un document de mică circulaţie pot fi publicate în între!ime mai t*rziu.8...9 este poate nonetic ca un cercetător să rescrie olucrare pentru o altă publicaţie cu o altă audienţă. #rticolele din re istă sunt utilizatec*teodată pentru capitole în cărţi. #cest lucru este acceptabil at*ta timp c*t sursa ori!inalăeste citată şi permisiunea de a adapta sau retipări este obţinută de la deţinătoruldrepturilor de autor. Droblema duplicatului se pune şi atunci c*nd materialele au fostiniţial publicate pe 5nternet sau mass6media. 8...9 7oar după re ectarea sau retra!ereamanuscrisului este potri it să fie trimis acelaşi articol către o altă publicaţie -op. cit ., p.2$ .



%utoratul+= politică !eneral, dar nu uni ersal a!reată, este aceea că autoratul este rezer at

acelora care au a ut o contribuţie profesională substanţială la studiu şi că ordineaautorilor este dată de importanţa acestei contribuţii. Contribuţia profesională substanţialăeste reprezentată de formularea ipotezelor, structurarea planului e)perimental, planificarea

şi or!anizarea analizei statistice, interpretarea rezultatelor sau scrierea unei părţisemnificati e a lucrării -idem, p. 2$ . !ecenzii şi recenzenţi Droblema care se pune în pri inţa recenziilor este că cei care recenzează au acces la

ideile altor autori înainte ca materialele respecti e să fie publicate. Cerinţa etică este carecenzenţii să nu utilizeze în propriile lor lucrări idei, ipoteze, interpretări aparţin*ndautorilor recenzaţi înainte ca lucrările acestora să fie publicate, iar atunci pot preluaelementele respecti e respect*nd re!ulile de citare. Sunt utilizate 2 maniere de recenzare4în orb -fără a şti numele autorului sau cu numele autorului -mai ales atunci c*nd este

orba de acordarea !ranturilor .

%.". A& ecte &i"o!o2ice a!e co( orta(ente!or noneticeDoate nu înt*mplător, în codul etic şi de conduită al Societăţii Aritanice a

Dsiholo!ilor se precizează următorul fapt, care poate fi comun cercetărilor care ausubiecţi umani4 +... &tica este le!ată de controlul puterii. & ident, nu toţi beneficiarii suntlipsiţi de putere, dar mulţi sunt deza anta aţi de lipsa cunoaşterii şi de nesi!uranţăcomparati cu psiholo!ii a căror e aluare o solicită .

?ără a încerca o analiză e)hausti ă a factorilor care pot împin!e un cercetător în aadopta un comportament nonetic, este poate util iitorilor cercetători să fie conştienţi deanumite capcane care ţin de însăşi natura umană. Se spune că atunci c*nd un om cinstitsă *rşeşte o faptă necinstită are două reacţii posibile4 fie în aţă din !reşeală pentru a nu o

mai repeta, fie de ine necinstit.= discuţie cu pri ire la comportamentele nonetice în cercetare este încă utilă înspaţiul rom*nesc chiar şi la mai bine de 2@ de ani de la încheierea re!imului comunist. Cutoate aceste, $@ de ani de comunism în care drepturile omului nu6şi a eau locul, au a ucu si!uranţă un impact la ni el colecti izibil poate chiar şi în uşurinţa cu care aspecteleetice ale cercetării sunt abordate sau chiar lăsate deoparte. #tunci c*nd reperele interioaresunt slăbite, cadrul le!islati ine să compenseze prin impunerea de re!uli şi acţiuni deordin deontolo!ic. 7in acest punct de edere, s6au făcut paşi importanţi în ştiinţelesocioumane, iar acum e)istă un Cod &tic al Dsiholo!ului cu 7rept de 'iberă Dractică, unCod &tic al Sociolo!ului precum şi instituţii care controlează punerea lor în practică.

;n r*ndul factorilor e)terni care pot scuza un comportament nonetic poate intra şi

modul în care formarea iitorilor specialişti este făcută şi în care pot lipsi informaţiile cu pri ire la ce se aşteaptă de la ei din acest punct de edere. (olerarea pla!iatului sau alipsei de control cu pri ire la modul în care sunt efectuate proiectele de cercetare cucaracter didactic în cursul formării, care nu sunt sancţionate în nici un fel, pot conduce laimpresia că este o practică acceptabilă în cadrul comunităţii ştiinţifice.

7acă este să ne !*ndim la factorii indi iduali, care ţin de modul de a reacţiona alomului în diferite conte)te, ne oia de putere şi ne oia de recunoaştere şi statut sunt, poate, principalele ulnerabilităţi.



Coollican atra!e atenţia asupra statutului pri ile!iat pe care îl are cercetătorul încadrul unui studiu, numindu6l +puterea specială a in esti!atorului -Coolican, , p. "@1statut de care cu mare uşurinţă poate abuza4 +conte)tul de cercetare, unilateral controlat,este el însuşi un tip de conte)t social şi politic autoritar. <u trebuie să ne surprindă că celemai multe din cele mai spectaculoase descoperiri se referă la răspunsurile persoanei la

autoritate -(orbert, 10M1, în Coolican, ., p. "@1 .&ormarea profesională insuficientă poate avea şi consecinţe etice#şa cum precizam anterior, unul dintre principiile care !hidează acti itatea unui

cercetător este acela de a se asi!ura că a promo a cele mai înalte standarde în cercetare,iar acestea ţin şi de ni elul formării sale profesionale. Un cercetător poate încălca re!ulileetice cu bună ştiinţă sau din cauza unor lacune în formarea lui profesională. 5ată une)emplu de la începuturile psiholo!iei ştiinţifice, c*nd lipseau at*t re!lementările deastăzi c*t şi cunoaşterea anumitor fenomene psiholo!ice, #şadar, cum aminteam încapitolul dedicat metodei e)perimentului, şi în psiholo!ie se în aţă din !reşeliletrecutului. #minteam atunci de e)perimentul derulat în arhipela!ul (orres Straits, în

1M0M, care a de enit cel mai citat e)periment atunci c*nd ine orba despre erormetodolo!ice. Sunt doar erori metodolo!iceG Unele dintre ele ar putea fi numite astăziîncălcări ale principiilor etice ale acti ităţii de cercetare, însă aceasta răm*ne să fieapreciat de fiecare în parte. Hraham ichards preferă să pună acest episod din istoria psiholo!iei sub semnul +pierderii inocenţei metodolo!ice -şi la acel moment istoricaceastă dero!are se susţine şi e)tra!e 0 lecţii din care orice psiholo! poate să în eţe4

'ecţia nr. 14 <u informa participanţii în aşa fel înc*t să le influenţezi răspunsul înfa oarea unei ipoteze specifice:

'ecţia nr. 24 Darticipanţii pot a ea propriile lor asumpţii şi ipoteze despre carecercetătorii să nu aibă nici o bănuială:

'ecţia nr 34 #si!ură6te că echipamentul funcţionează înainte de a mer!e pe teren:

'ecţia nr "4 /erifică starea fiziolo!ică a participanţilor care ar putea fi rele antă pentru fenomenul cercetat:'ecţia nr. $4 7eclară6te în ins mai de!rabă dec*t să utilizezi metode nesatisfăcătoate

doar pentru a cule!e nişte date:'ecţia nr. %4 #si!ură6te că !rupul de control şi procedurile utilizate sunt comparabile

cu !rupul e)perimental în toate aspectele rele ante:'ecţia nr. J4 #numite proiecte de cercetare nu sunt fezabile pentru momentul în

care se doreşte implementarea lor:'ecţia nr. M4 5poteza că toate culturile sunt structurate după re!ulile culturii estice

poate conduce la distorsiuni profunde ale rezultatelor:'ecţia nr. 04 aportarea rezultatelor cercetării este departe de a fi obiecti ă.

6nc"eiere. Redactarea ra ortu!ui de cercetare &ste ultima etapă a unei cercetări şi implică prezentarea cerinţelor redactării

acesteia.„Să nu uităm că nu suntem nici 1roust, care îşi lua libertatea fra/elor foarte ample,

nici !ummin s, care îşi putea permite să frân ă versurile. !u alte cuvinte, trebuie să



redactăm lucrările noastre într-un stil ştiinţific, sobru, dar nu cenuşiu” 5 Chelcea, S.,2@@1 .

Rea!i$area fiec%rui de(er& (etodo!o2ic (en'ionat re&u une i( !icarea tota!%-i re& on&a#i!% a cercet%toru!ui) uti!i$area e* erien'ei acu(u!ate ,n a!te cercet%ri)fo!o&irea unor (etode re$u!tate din cercet%ri &i(i!are de&f%-urate de a!'i autori etc.6ntre eta e!e re$entate e*i&t% o !e2%tur% indi&o!u#i!%) iar actu! cunoa-terii rea!i$ea$% ca re$u!tat a! activit%'ii de&f%-urate de cercet%tor e ,ntre2 arcur&uactivit%'ii &a!e. Toate ace&te a& ecte critice care 'in de ca!itatea de(er&u!ui rea!i$%riicercet%rii concrete) ne a&i2ur% caracteru! -tiin'ific a! cunoa-terii rea!i$ate.

&)istă şi alte modalităţi de finalizare a cercetărilor -elaborarea unor studii,mono!rafii, sinteze în domeniul metodolo!iei etc. , dar, în toate cazurile în carecercetarea s6a realizat pe baza unei con enţii sau contract cu instituţii sau or!anizaţiieconomice, se impune redactarea şi a unui raport de cercetare. ;ntruc*t acesta are unele particularităţi în comparaţie cu toate celelalte modalităţi de finalizare a unei cercetări,

om prezenta c*te a din cerinţele de bază ale redactării lui4a se elaborează mai înt*i o schiţă a raportului. Schiţa este necesară în toate cazurile

c*nd se redactează un material. #ceasta permite punerea în ordine lo!ică a tuturor informaţiilor de care dispunem: formează con in!erea că sunt cuprinse toate problemeleimportante, ne permite să a em ima!inea raportului în între!ime şi să operăm cu maimultă uşurinţă schimbările care se impun. ;n cazul raportului de cercetare, elaborareaunei schiţe este obli!atorie pentru că, pe baza ei, se desfăşoară o dezbatere cu factorii dedecizie, sin!urii în măsură să aprecieze dacă problemele abordate prezintă interes sau nu:dacă e)istă şi alte probleme care ar solicita e)plicaţii din partea cercetătorilor: dacăraportul a fi centrat pe problemele ce fac subiectul con enţiei etc:

b se procedează la redactarea propriu6zisă a raportului, care trebuie să fie concis.Concizia solicită, de re!ulă, mai mult timp autorilor, dar dă mai multă forţă raportului şiscurtează timpul de lectură pentru beneficiari. &)istă, însă, situaţii c*nd se impunefolosirea unor date, a unor e)plicaţii suplimentare, descrierea e oluţiei în timp a unor fenomene care ar lun!i dimensiunile raportului. ;n acest caz, se folosesc adaosuri subformă de note de subsol sau ane)e. #daosurile sunt chiar necesare deoarece, menţin*ndcalităţile unui raport concis, permit cititorului să recur!ă la date elaborate sau materialeilustrati e -planşe, !rafice, tabele etc. :

c după ce raportul a fost redactat, se procedează la o analiză critică a acestuia decătre autori, cu participarea şi a altor specialişti sau colaboratori. ;n cadrul acesteidezbateri, autorii trebuie să răspundă la c*te a întrebări, printre care4 sunt destul de clareideile e)puse în raport -claritatea ideilor, a propunerilor, su!estiilor, fiind udecată înraport de obiecti ele or!anizării şi conducerii şi nu în raport cu e)i!enţele aparatuluiconceptual cu care operează sociolo!ia şi ştiinţele sociale . Concluziile de bază ale

raportului, aprecierile critice şi propunerile sunt susţinute de ar!umente suficiente, plauzibileG ;n cazul în care e)istă idei sau concluzii care nu au suficientă acoperire înfapte, dar a căror raţionalitate cercetătorul o intuieşte, se recomandă totuşi trecereaacestora în raport sub formă de ipoteze sau sub rezer a recoltării de noi informaţii, ori aunei analize secundare. = astfel de procedură conduce la sporirea încrederii beneficiarului în competenţa şi seriozitatea cercetătorului.

= altă problemă care trebuie să stea în atenţia autorilor sau colaboratorilor acestorase referă la măsura în care propunerile făcute se încadrează în sfera de competenţă a



beneficiarului şi în limita cadrului le!islati care re!lementează funcţionarea or!anismuluisocial analizat. &)istă situaţii c*nd o propunere sau alta pot să prezinte interes deosebitdacă sunt analizate prin prisma raporturilor lo!ice dintre fapte, dar pentru care în unitatearespecti ă să nu se fi creat toate condiţiile pentru materializarea acestei propuneri sau săse fi consumat împre urările în care ar fi a ut sens propunerea respecti ă. Se recomandă

renunţarea la astfel de formulări în fa oarea presti!iului cercetării ştiinţifice şi creşteriiutilităţii acesteia.Cunoaşterea în detaliu a tuturor etapelor pe care le presupune cercetarea constituie

doar punctul de plecare în or!anizarea şi desfăşurarea acesteia. ealizarea fiecăruidemers metodolo!ic menţionat presupune, însă, implicarea totală şi responsabilă acercetătorului, iniţiati a şi acti itatea creatoare, utilizarea e)perienţei acumulate în altecercetări, folosirea unor metode rezultate din cercetări similare desfăşurate de alţi autorietc. ;ntre etapele prezentate e)istă o le!ătură indisolubilă, iar actul cunoaşterii serealizează ca rezultată a acti ităţii desfăşurate de cercetător pe între! parcursul acti ităţiisale.

sinteza pentru semestrul II MTCP titluri capitole.doc

Documents

Transcript of sinteza pentru semestrul II MTCP titluri capitole.doc