UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE”, SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

SPECIALIZAREA: DREPT

REFERAT LA DISCIPLINA DREPT COMERCIAL

„Constituirea, funcționarea, lichidarea societății în nume colectiv și societății în comandită simplă”

STUDENTĂ: BARBIR Paula-Alexandra

Drept, anul IV

SUCEAVA, 2013

Cuprins

Noțiuni introductive

I. SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

1. Noțiune și caracteristici

2. Constituirea societății în nume colectiv

2.1 Contractul de societate

3. Funcționarea societății în nume colectiv

3.1 Deliberările și deciziile asociaților

3.2 Administratorii societății

3.3 Controlul gestiunii societății

4. Drepturile și obligațiile

5. Răspunderea pentru obligațiile societății

6. Cesiunea părții de interes a asociatului

6.1 Noțiune

6.2 Condițiile cesiunii părții de interes

6.3 Efectele cesiunii părții de interes

7. Dizolvarea și lichidarea societății în nume colectiv

II. SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

1. Noțiunea societății în comandită simplă

2. Constituirea societății în comandită simplă

2.1 Contractul de societate

3. Funcționarea societății în comandită simplă

3.1 Deliberările și deciziile asociaților; administrarea și controlul gestiunii societății

3.2 Administratorii societății

3.3 Controlul gestiunii societății

4. Drepturile și obligațiile asociaților

5. Răspunderea pentru obligațiile societății

6. Cesiunea părții de interes; retragerea și excluderea asociatului din societate

7. Dizolvarea și lichidarea societății în comadită simplă

Noțiuni introductive

Societățile comerciale, ca și toate celelalte instituții ale dreptului, își datorează apariția unor cause economice și sociale. Pe măsură ce societatea omenească s-a dezvoltat, iar nevoile economice și sociale au crescut, oamenii și-au dat tot mai mult seama că energiile individuale, oricât de mari ar fi fost ele, nu mai erau îndestulătoare pentru satisfacerea acestor nevoi. În aceste condiții s-a născut idea cooperării între mai mulți întreprinzători care să realizeze împreună astfel de activități. Această idee și-a găsit expresia, pe planul dreptului, în conceptual de societate comercială, care implică asocierea a două sau a mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfășurării unei activități economice și împărțirii beneficiilor rezultate.

Reglementarea generală, dreptul comun în material societăților comerciale, este cuprinsă în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Ca mod de reglementare, Legea nr. 31/1990 cuprinde reguli generale aplicabile oricărei societăți comerciale, precum și reguli sociale privind fiecare formă juridică de societate comercială (societate în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni, societatea cu răspundere limitată). Reglementările privind societățile, cuprinse în Legea nr. 31/1990 și legile speciale, se completează cu prevederile Codului civil, Codului muncii, Legislația fiscală.

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru desfășurarea unei activități comerciale (activități de producție, comerț sau prestări de servicii), în scopul realizării și împărțirii profitului realizat.

După natura lor sau după prevalența elementului personal sau a celui material, societățile comerciale se împart în două categorii: societăți de persoane și societăți de capitaluri. Societățile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoașterii și încrederii reciproce, a calităților persoale ale asociaților (intuit personae). Fac parte din această categorie: societataea în nume colectiv și societatea în comandită simplă. Prototipul societății de persoane este societatea în nume colectiv.

Astfel,vom dezvolta aceste două forme de societate de persoane în cuprinsul acestei lucrări.

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

1. Noțiune și caracteristiciSocietatea în nume colectiv este cea mai veche formă de societate comercială. Ea

cuprinde un număr mic de asociați care, de obicei, sunt persoane care se cunosc bine între ele (rude, prieteni).

Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor afaceri mici, în care asociații realizează activitatea și își asumă toate riscurile. Ea este considerată forma tipică a societății de persoane datorită structurii sale.

Legea nr. 31/1990 cuprinde anumite elemente care exprimă esența societății în nume colectiv. Potrivit art. 3 din lege, societatea în nume colectiv este acea formă de societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.

Societatea în nume colectiv se poate define ca o societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate comercială (activitate de producție, comerț sau prestări de servicii), în scopul împărțirii profitului rezultat și în care asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societății.1

Din definiția dată rezultă caracteristicile societății în nume colectiv:a.) asocierea de bazează pe încrederea deplină a asociaților. În societatea în nume

colectiv, asocierea are un character intuitu personae, ceea ce determină unele particularități ale funcționării societății. Această societate nu se poate constitui cu asociat unic.

b.) capitalul social este divizat în părți de interes, care nu sunt reprezentat prin titluri. În principiu, părțile de interes sunt netransmisibile.

c.) obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.

Referitor la problema calității de comerciant al membrilor societății în nume colectiv, trebuie menționat că aceștia exercită comerțul pentru societate, iar nu în nume propriu, ceea ce rezultă că societate în nume colectiv este singura care are calitatea de comerciant (profesionist). În concluzie, prin participare la constituirea unei societăți în nume colectiv, asociații nu dobândesc calitatea de comerciant.

2. Constituirea societății în nume colectivSocietatea în nume colectiv se constituie potrivit regulilor stabilite de Legea nr. 31/1990

și Legea nr. 359/2004. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, la baza constituirii societății se află contractual de societate, iar pentru constituirea societății trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege.

2.1 Contractul de societate1 Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ediția a III-a, revizuită conform noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p.288

Contractul de societate trebuie să se încheie în formă autentică și să conțină elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990 și anume:

a) datele de identificare a asociaţilor; b) forma, denumirea şi sediul social;c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură,

valoarea aportului în natură şi modul evaluării.e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi,

datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;

f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără

personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;

h) durata societăţii;i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

Asociații Potrivit Legii nr. 31/1990, asociații unei societăți în nume colectiv pot fi atât persoane

fizice, cât și persoane juridice. ÎntrIcât și persoanele juridice pot fi asociat, înseamnă că și societățile comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea de asociați ai societății în nume colectiv.

Legea nu cere un minim de asociați pentru constituirea societății în nume colectiv, dar pentru că nu reglementează posibilitatea ca o asemenea societate să funcționeze ca societate unipersonală rezultă că pentru constituirea unei societăți în nume colectiv sunt necesari cel putin doi subiecți de drept (asociați).

Firma societățiiAvând calitatea de persoană juridică, societatea în nume colectiv are o firmă proprie ca

atribut de identificare, sub care își exercită comerțul și sub care se semnează.2

Firma societății în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociați, cu mențiunea ”societate în nume colectiv”, scrisă în întregime (art. 32 sin Legea nr. 26/1990).3 Potrivit legii, dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimțământul său, în firma societății în nume colectiv, aceasta devine răspunzătoare nelimitat și solidar de toate obligațiile societății.

În orice act care emană de la societate trebuie să se arate firma, forma juridică și sediul societății, precum și numărul de ordine din registrul comerțului.

2 Art. 3 din Legea nr. 31/1990 numește acest stribut de identificare ”denumirea” societății3 Oficiul registrului comerțului este în drept să refuze înscrierea unei firme a societății în nume colectiv, dacă nu sunt respectate cerințele legii privind compunerea firmei (Tribunalul Județean Cluj, dec. civ. nr. 249/1991, în Dreptul nr. 9/1991, p.66

Emblema nu constituie un atribut obligatoriu de identificare a societăților comerciale, așa cum se cere în cazul denumirii sau firmei. Sediul social este un element de identificare și un element de stabilitate al societăților comerciale. Societățile comerciale trebuie să dispună de un sediu local principal, loc unde iși desfășoara activitatea cu caracter de permanență principalele organe de conducere ale societăților comerciale.

Capitalul socialÎn contractul de societate trebuie să se arate capitalul social subscris și vărsat. Legea nu

cere și nu fixează pentru această formă de societate nici un minim de capital subscris sau a celui vărsat, ceea ce înseamnă că asociații au libertatea să stabilească, după propriile lor interese, valoarea capitalului social.

Tot astfel, în contractul de societate trebuie să se arate si aportul fiecărui asociat la capitalul social. Obiectu aportului nu cunoaște nicio restrictive; el poate fi orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societății (numerar, bunuri, creanțe, prestații în muncă).

În art. 84 din Legea nr. 31/1990 se prevede factul că în cazul unei creanțe adusă ca aport, asociatul nu este liberat cât timp societatea nu a obținut plata sumei pentru care a fost adusă. Când aportul la capitalul social aparține mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar față de societate și trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport.

Chiar dacă legea nu prevede în mod expres, în contractul de societate trebuie să se arate cota din capitalul social care se cuvine fiecărui asociat, în schimbul aportului său.

Pentru ca o societate în nume colectiv să fie constituită, trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege și anume:

să se întocmească contractul de societate, adică să fie redactat în forma autentică prevăzută de lege (art. 5 din Legea nr. 31/1990)

să se înregistreze și autorizeze funcționarea sa în registrul comerțului. Societatea în nume colectiv devine persoană juridică și dobândește calitatea de comerciant la data înregistrării sale în registrul comerțului.

3. Funcționarea societății în nume colectiv3.1 Deliberările și deciziile asociaților

Având în vedere numărul mic al asociaților societății în nume colectiv, legea nu instituționalizează adunarea generală a asociaților acestei societăți. În problemele esențiale care privesc activitatea societății, deciziile sunt luate împreună de către asociați.4

Legea nr. 31/1990 prevede că deciziile se iau prin votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social în următoarele cazuri:

4 Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p.290

a.) alegerea unuia sau mai multor administratori ai societății, cu stabilirea puterilor, duratei însărcinării și eventuala lor remunerație, cu excepția când prin contractul de societate nu se dispune altfel. (art. 77)

b.) revocarea administratorilor sau limitarea puterilor lor, cu excepția cazului când administratorii au fost numiți prin contractul de societate ( art. 77 alin. 2)

c.) rezolvarea divergențelor dintre administratori când sunt obligați să lucreze împreună sau a opoziției unui administrator privind operațiile care depășesc operațiile obișnuite comerțului pe care îl exercită societatea (art. 76 și art. 78 alin. 2)

d.) aprobare situației financiare a societății (art. 86)e.) răspunderea administratorilor (art 86).În mod exceptional, decizia se ia cu votul tuturor asociaților în cazul revocării

administratorilor care au fost numiți prin contractul de societate. De asemenea, decizia se ia cu votul tuturor asociaților în cazul modificării actului constitutiv.

Dreptul de vot se exercită în condițiile stabilite prin contractul de societate. În absența unei stipulații în contractul de societate, votul se exercită proportional cu participarea la capitalul social, respectiv cu părțile de interes ale asociaților.

Cu toate că legea nu cuprinde o dispoziție expresă, trebuie să admitem că decizia asociaților, care este contrară contractului de societate sau legii, poate fi anulată prin hotărârea instanței judecătorești, la cererea unuia dintre asociați.5

3.2 Administratorii societățiiSocietatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulți administratori, care

pot fi asociați sau neasociați, dar numai persoane fizice. Ei pot fi numiți prin actul constitutiv sau pot fi aleși de către asociați. (art. 77 din Legea 31/1990).

Dacă ptin contractul de societate se dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate, iar în caz de divergență vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. (art.76)

Administratorii pot face toate operațiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societății, în afară de restricțiile stabilite prin contractul de societate.

Dacă prin actul constitutiv nu s-a arătat administratorul care are puterea de reprezentare a societății, legea prezumă că dreptul de a reprezenta societatea apaține fiecărui administrator. (art.75)

3.3 Controlul gestiunii societățiiDatoriă numărului mic de asociați și a volumului redus al activității, societatea în nume

colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor, așa cum sunt cenzorii în societățile de capitaluri și, în anumite cazuri, în societatea cu răspundere limitată.

5 A se vedea O. Căpățînă, Societățile comerciale, Ed. Lumina Lex, p.322-323

4. Drepturile și obligațiileDrepturile asociaților societății în nume colectiv sunt stabilite de Legea nr. 31/1990.a.) Dreptul de a participa la deliberări și la luarea deciziilor. Asociații au dreptul să

participle la luarea deciziilor privind viața societății; alegerea administratorilor și revocarea lor (art.77); rezolvarea divergențelor dintre administratori (art. 76); aprobarea situației financiare anuale (art. 86).

b.) Dreptul la dividente. Asociații au dreptul să participe la împărțirea profitului realizat de societate. Partea de profit cuvenită fiecărui asociat este cea stabilită prin contractul de societate (art.7) În lipsa unei prevederi în contractul de societate, partea din profit va fi proportional cu cota de participare la capitalul social vărsat. (art. 67)

c.) Dreptul de a folosi fondurile sociale. Asociații sunt îndreptățiți să folosească fondurile societății pentru cheltuieli făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societății. (art. 81) Limita fondurilor care pot fi folosite în acest scop este stabilită în contractul de societate. Nerespectarea acestei limite atrage răspunderea asociatului pentru sumele luate și pentru eventualele daune cauzate societății.

d.) Dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea și lichidarea societății. La încetarea existenței societății, ca effect al dizolvării și lichidării, asociații au dreptul să li se restituie valoarea aporturilor effectuate la constituirea societății. (art. 263)

Asociaților le revin și anumite obligații care sunt prevăzute de aceeași lege în care sunt prevăzute drepturile.

a.) Obligația de efectuare a aportului promis. Asociații trebuie să aducă în societate bunurile care formează obiectul aporturilor lor. Executarea acestei obligații se face în condițiile prevăzute în contractul de societate.Nerespectarea obligației privind efectuarea aportul atrage răspunderea asociatului pentru prejudiciile cauzate societății, iar în cazul aportului în numerar, plata dobânzilor legale. (art.65), în plus poate duce la excluderea asociatului din societate.

b.) Obligația de a nu adduce atingere patrimoniului social. Patrimoniul societății este distinct de cel al asociaților și, deci, un asociat, nu poate folosi acest patrimoniu în interes propriu.Asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său sau al unei alte persoanerăspunde față de societate.

c.) Obligația de a nu face concurență societății. Pentru a proteja interesele societății, legea interzice asociatului să ia parte, în calitate de asociat cu răspundere nelimitată, într-o altă societate concurentă sau având același obiect, precum și să efectueze operațiuni în contul său ori al altora, în acelasă fel de comerț sau într-unul asemănător. (art. 82)

5. Răspunderea pentru obligațiile societățiiSocietatea în nume colectiv dobândește drepturi și își asumă obligații prin actele încheiate

de administratorul sau administratorii însărcinați să reprezinte societatea. Potrivit art. 3 din

Legea nr. 31/1990, obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.

Răspunderea asociaților. Pentru obligațiile societății, răspunderea revine nu numai societății, ci și asociaților. Art.

85 din Legea nr. 31/1990 dispune: ”Asociații sunt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele societății de persoana care o reprezintă.”

Răspunderea asociaților pentru obligațiile societății are un caracter subsidiar.Creditorii societății trebuie să acționeze mai întâi societatea. Aceștia se pot îndrepta împotriva asociaților numai dacă societatea nu plătește creanțele, în termen de cel mult 15 zile de la dat punerii în întârziere.

Pentru cazul când ar exista o hotărâre judecătoreacă împotriva societății, în caz de insolvabilitate a societății, asociații vor putea fi urmăriți în temeiul aceleași hotărâri. În acest sens, legea prevede că hotărârea judecătorească, obținută împotriva societății este opozabilă fiecărui asociat. Soluția se bazează pe faptul că temeiul răspunderii asociaților este legea, iar nu hotărârea judecătorească. În consecință, dacă se face dovada insolvabilității societății, se naște ope legis răspunderea asociaților.

Răspunderea asociaților este o răspundere nelimitată și solidară. Asociatul urmărit va răspunde pentru creanța creditorului cu toate bunurile sale mobile și immobile, prezente și viitoare. (art. 1718 C. civ.) Fiind obligat solidar, asociatul urmărit va răspunde pentru întreaga creanță a creditorului neputând invoca un beneficiu de diviziune.

6. Cesiunea părții de interes a asociatului6.1 Noțiune

În schimbul aporturilor lor, asociații dobândesc anumite părți de interes. Aceste părți de interes conferă calitatea de asociat, cu toate drepturile și obligațiile aferente.6

Părțile de interes încorporează anumite valori, așadar ele pot fi transmise, în condițiile legii.

Cesiunea părții de interes implică și transmiterea calității de asociat; cesionarul dobândește calitatea de asociat, în locul cedentului, care pierde această calitate.

Schimbarea prin cesiune a persoanei asociatului poate leza caracterul intuitu personae al societății în nume colectiv; în locul asociatului initial ar putea intra în societate o persoană care nu are calitățile avute în vedere la constituirea societății. De aceea, cesiunea părții de interes are un character restrictiv.7 Art. 87 din Legea nr. 31/1990 prevede că cesiunea părții de interes este posibilă dacă a fost permisă prin contractul de societate8.

Deți legea condiționează cesiunea de existent unei prevederi în acest sens în contractul de societate, totuși considerăm că cesiunea părții de interes a unui asociat este posibilă, chiar în absența unei atare stipulații, dacă există consimțământul tuturor celorlalți asociați.

6 Cu privire la regimul părților de interes, a se vedea și art. 1901 C. civ.7 În doctrină s-a susținut existența unei adevărate obligații a asociatului de a nu ceda partea de interes altei persoane. A se vedea D.D. Gerota, Curs de societăți comerciale, p.938 Legea se referă impropriu la cesiunea aportului de capital social.

6.2 Condițiile cesiunii părții de interesLegea nr. 31/1990 recunoaște posibilitatea cesiunii părții de interes, dar nu reglementează

condițiile în care ea se realizează. În absența unor dispoziții speciale, vor fi aplicabile regulile Codului civil.

Potrivit art. 1901 C.civ., transmiterea părții de interes se face în limitele și condițiile prevăzute de lege și de contractul de societate. În cazul transmiterii părților de interes de către persoanele din afara societății, aceasta este permisă cu acordul tuturor asociaților.

Un asociat poate răscumpăra, substituindu-se în drepturile dobânditorului, părțile de interes dobândite cu titlu oneros de un terț fără consimțământul tuturor asociaților.

Dacă prin contract nu se dispune altfel, părțile de interes se pot transmite prin moștenire.Cesiunea părții de interes presupune încheierea unui contract prin care cedentul se obligă,

în schimbul unui preț, să transmită partea sa de interes cesionarului. Deși cesiunea de creanță este un contract consensual , acesta trebuie încheiat în formă scrisă (art. 204 din Legea nr. 31/1990), condiție necesară pentru asigurarea acurateței statului juridic al societății și pentru îndeplinirea unor formalități de publicitate.

Trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate pentru ca cesiunea părții de interes dintre cedent și cesionar să fie opozabilă terților:- cesiunea trebuie notificată societății. Este necesară chiar dacă există consimțământul prealabil al asociaților privind cesiunea părții de interes, întrucât acest consimțământ (care constituie premise cesiunii intervenite între cedent și cesionar), exprimă numai voința asociaților de a admite posibilitatea înlocuirii asociatului societății prin cesiunea părții de interes.

Notificarea cesiunii este, pe de o parte, o cerință generală de opozabilitate a cesiunii de creanță față de terți, între care se află debitorul cedat și, pe de altă parte, o cerință care asigură asociașilor posibilitatea de a aprecia persoana cesionarului.- cesiunea părții de interes trebuie înscrisă în registrul comerțului. (art. 21 lit.h) din Legea nr. 26.1990).

Cesiunea părții de interes va produce efecte față de terți din ziua efectuării mențiunii privind acest act în registrul comerțului.

6.3 Efectele cesiunii părții de interes În temeiul cesiunii, cesionarul devine titularul părții de interes și, pe cale de consecință,

dobândește calitatea de asociat în societatea în nume colectiv, cu toate drepturile și obligațiile pe care le implică această calitate.

Pentru protejarea intereselor societății și a terților, Legea nr.31/1990 menține anumite obligații în sarcina cedentului, cu toate că el nu mai are calitatea de asociat.

Astfel, cesiunea nu liberează pe cedent de ceea ce mai datorează societății din aportul său de capital (art. 87, alin. 2). Deci, obligația efectuării vărsămintelor restante revine în continuare fostului asciat, iar nu celui care i-a luat locul în societate.

La fel, asociatul cedent rîmâne răspunzătorfață de terți pentru operațiile făcute de societate anterior cesiunii. Dacă la data cesiunii ecistă anumite operații în curs de executare, asociatul cedent este ținut să suporte consecințele, până la terminarea acestor operații.

7. Dizolvarea și lichidarea societății în nume colectivSocietatea în nume colectiv se dizolvă șe se lichidează potrivit regulilor generale privind

dizolvare și lichidarea societăților comerciale și regulilor speciale prevăzute de lege pentru această formă de societate.

Dizolvarea societățiiCauzele de dizolvare a societății în nume colectiv sunt cele prevăzute de art. 227 și art.

237 din Legea nr. 31/1990, care sunt cause generale și deci aplicabile tuturor societăților comerciale. Legea stabilește însă și anumite cause de dizolvare aplicabile societății în nume colectiv.9

Potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990, societatea în nume colectiv se dizolvă dacă, datorită falimentului, incapacității, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociați, numărul asociaților s-a redus la unul singur.

Societatea nu se dizolvă în cazul în care există clauză în actul constitutiv de continuare cu moștenitorii asociatului decedat.10

În cazul decesului unui asociat, societatea trebuie să plătească parte ace se cuvine moștenitorilor. Această parte se calculează pe baza ultimului bilanț contabil aprobat și se plătește în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociat.

Dizolvarea societății în nume colectiv în cazul reducerii numărului asociaților la unul singue trebuie să fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial.

Lichidarea societății.Operațiunile de lichidare a societăților în nume colectiv sunt reglementate de dispozițiile

Legii nr. 31/1990, precum și de prevederile contractului de societate, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea societății [art. 252 alin. (4) din Legea nr. 31/1990]

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

1. Noțiunea societății în comandită simplă

9 Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p.29710 Dispozițiile art. 229 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind posibilitatea continuării existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic nu se aplică societății în nume colectiv.

Elementul caracteristic al societății în comandită simplă constă în prezența a două categorii de asociați: comanditații, care răspund pentru obligațiile sociale nelimitat și solidar, ca și asociații societății în nume colectiv și comanditarii, care răspund numai în limita aporturilor lor.

Legea nr. 31/1990 consacră elementele esențiale ale societății în comandită simplă. Potrivit art. 3 din lege, societatea în comandită simplă este acea societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați: comanditarii răspund până la concurența aporturilor lor.

Societatea în comandită simplă poate fi definită ca o societate constitută prin asociere, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate comercială (activitate de producție, comerț sau prestări servicii), în scopul împărțirii profitului și în care răspund pentru obligațiile sociale, după caz, nelimitat și solidar (asociații comanditați) sau în limita aportului lor (asociații comanditari).11

Caracteristicile societății în comadită simplăDin definiția dată resultă caracterele acestei societăți:

a) asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaților comanditați și comanditari; societatea în comandită simplă este o societatea intuitu persoane;

b) capitalul social este divizat în părți de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri;c) răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este diferită; asociații comanditați

răspund nelimitat și solidar12; asociații comanditari răspund în limita aportului lor.Aceste caractere atestă faptul că societatea în comandită simplă este guvernată de aceleași

reguli ca și societatea în nume colectiv, cu excepția unor reguli speciale prevăzute pentru această formă de societate.

2. Constituirea societății în comandită simplăSocietatea în comandită simplă se constituie potrivit regulilor stabilite de Legea nr.

31/1990. Actul constitutiv al societății este contractul de societate, iar pentru constituirea societății trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege.

2.1 Contractul de societateContractul de societate trebuie să fie încheiat în formă autentică și să cuprindă elementele

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990. Cu privire la cuprinsul contractului vom examina numai unele elemente specific societății în comandită simplă.

Asociații unei societăți în comandită simplă pot fi atât persoane fizice, cât și persoane juridice. Leegea nu stabilește un număr minim de asociați, dar este absolut obligatoriu să existe

11 S. Cărpenaru, op. cit., p.29812 Asociații comanditați au același statut juridic ca și asociații în nume colectiv. În consecință, ca și asociații în nume colectiv, comanditații nu au calitatea de comerciant. Dacă asociații comanditați nu au calitatea de comerciant, cu atât mai mult, această calitate nu o au asociații comanditari.

cel puțin un asociat comanditat și un asociat comanditar. În contractul de societate se menționează din ce categorie face parte fiecare asociat (comanditați sau comanditari).

Firma societății. Ca persoană juridică, societatea în comandită simplă are o firmă proprie, ca atribut de identificare.

Firma societății în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociații comanditați, cu mențiunea, ”societate în comandită simplă”, scrisă în întregime. (art. 33 din Legea nr. 26/1990).

Deoarece asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligațiile sociale, numele său nu poate figura pe firma societății. Dacă numele unui comanditar figurează, cu consimțământul său, în firma societății, el devine răspunzător nelimitat și solidar pentru obligațiile societății. Aceleași consecințe se produc și asupra unei persoane străine de societate al cărei nume figurează în firma societății.

Orice act emis de societate trebuie să arate firma societății, forma juridică a societății și sediul, precum și numărul de ordine din registrul comerțului.

Administratorii societății. Potrivit art. 7 din Legea nr. 31/1990, în contractul de societate trebuie să se prevadă persoanele care administrează și reprezintă societatea, cu stabilirea puterilor lor.

În cazul societății în comandită simplă, calitatea de administrator o po avea numai asociații comanditați. Formalitățile constituirii societății

Pentru constituirea societății în comandită simplă, formalitățile sunt prevăzute de Legea nr. 31/1990 și anume: întocmirea contractului de societate și înregistrarea și autorizarea funcționării societății.

Societatea în comandită simplă devine persoană juridică din ziua înregistrării ei în registrul comerțului.

3. Funcționarea societății în comandită simplă

3.1 Deliberările și deciziile asociaților; administrarea și controlul gestiunii societățiiDeliberările și deciziile asociaților.

Ca și în cazul societății în nume colectiv, societatea în comandită simplă nu are instituționalizată o adunare generală a asociaților. Asupra problemelor esențiale ale societății deliberează și decid toți asociații, comanditați și comanditari.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 31/1990, deciziile se iau prin votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social cu privire la:

a) alegerea unuia sau mai multor administratori ai societății și revocarea lor, în condițiile art. 77 din lege;

b) rezolvarea divergențelor dintre administratori (art. 76);c) aprobarea situației financiare a societății (art. 86);d) răspunderea administratorilor (art. 86).

Deciziile se iau cu votul tuturor asociaților în cazul revocării administratorilor care au fost numiți prin contractul de societate și în cazul modificării contractului de societate.

Votul se exercită proportional cu participarea la capitalul social, afară de cazul în care prin contractul de societate s-a prevăzut altfel. Decizia contrară contractului de societate sau legii poate fi anulată de instanța judecătorească, la cererea oricărui asociat.

3.2 Administrarea societății. Administrarea societății în comandită simplă se va încredința unuia sau mai multor

asociați comanditați. Excluderea asociașilor comanditari de la administrarea societății este menită să apere interele terților. Actele care angajează societatea nu pot fi încheiate de asociații comanditari, care au o răspundere limitată, ci numai de asociații comanditați, care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale.

Legea recunoaște asociaților comanditari dreptul de a participa la numirea și revocarea asministratorilor, în cazurile prevăzute de lege, ca și dreptul de a acorda, în limitele contractului de societate, autorizarea administratorilor pentru operațiile care depășesc puterile lor. (art. 89)

Dacă au fost desemnați mai mulți administratori și prin contractul de societate s-a prevăzut să lucreze împreună, deciziile trebuie luate în unanimitate; în caz de divergență, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. (art. 76)

Dreptul de a reprezenta societatea aparține administratorului desemnat în această calitate prin contractul de societate. În absența unei prevederi contractuale. acest drept aparține fiecărui administrator.

Cu toate că asociații comanditari nu pot avea calitatea de administratori, totuși legea le recunoaște posibilitatea se a încheia anumite operații în contul societății numai în baza unei procure speciale pentru operații determinate, dată de reprezentanții societății și înscrisă în registrul comerțului. În cazul în care acționează fără o asemenea procură, comanditarul devine răspunzător față de terți, nelimitat și solidar, pentru toate obligațiile societății contractate de la data operației încheiate de el.

3.3 Controlul gestiunii societății. Deoarece societatea în comandită simplă nu are cenzori, controlul asupra gestiunii este

exercitat de oricare asociat care nu este administrator al societății.În această situație, și comanditarii pot face acte de supraveghere având dreptul de a cere copii de pe situațiile financiare anuale și de a controla exercitarea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justificative.

4. Drepturile și obligațiile asociaților

Drepturile asociaților. Atât asociații comanditați, cât și asociații comanditari au dreptul de a participa la deliberări și luarea deciziilor; dreptul la dividend și dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea și lichidarea societății.

Alte dreptul sunt recunoscute numai asociaților comanditați sau asociaților comanditari.Asociații comanditați au dreptul de a folosi fondurile societății pentru cheltuielile

societății sau ale asociaților.Asociații comanditari au dreptul de a îndeplini servicii în administrația internă a

societății, precum și dreptul de supraveghere și control în societate.

Obligațiile asociaților. Principala obligație a asociaților, indiferent de categoria din care fac parte, este aceea de a efectua aportul. Nerespectarea obligației atrage răspunderea asociatului și chiar excludrea lui din societate.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 31/1990, asociații comanditați au și obligația de a nu aduce atingere patrimoniului societății. Deși legea se referă la asociații comanditați, obligația le revine și asociaților comanditari.

Asociaților comanditați le revine și obligația de a nu face concurență societății.

5. Răspunderea pentru obligațiile societății

Potrivit art. 3 din lege, obligațiile societății în comandită simplă sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați, iar comanditarii răspund numai până la concurența aportului lor. Prin urmare, pentru obligațiile sociale, răspunderea aparține societății și asociaților comandatați.

Ca și în cazul societății în nume colectiv, răspunderea pentru obligațiile societății în comandită simplă revine, în principal societății; răspunderea asociaților are un character subsidiary. Deci, creditorii sociali trebuie să acționeze societatea și, numai în cazul când creanțele lor rămân nesatisfăcute, în termen de 15 zile de la punerea în întârziere, vor putea acționa pe asociați.

6. Cesiunea părții de interes; retragerea și excluderea asociatului din societateArt. 90 din Legea nr. 31/1990 prevede că dispozițiile art. 87 din lege, care privește

cesiunea părții de interes în societatea în nume colectiv, se aplică și societății în comandită simplă.

Cazurile de excludere a asociaților din societatea în comandită simplă sunt cele prevăzute de art. 222 din lege. Ele privesc pe asociații comanditați, care au o răspundere nelimitată și solidară. Asociații comanditari pot fi excluși numai în cazurile neefectuării aportului și amestecului în administrația societății, precum și în cazurile prevăzute de art. 206.

Dizolvarea și lichidarea societății în comadită simplă

Dizolvarea și lichidarea societății în comadită simplă are loc potrivit regulilor generale privind dizolvarea și lichidarea societăților comerciale și a regulilor speciale prevăzute de lege pentru această formă de societate.

Pe lângă cauzele generale de dizolvare a societăților comerciale, există și anumite cazuri speciale de dizolvare specific societății în comandită simplă.

Potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990,societatea în comandită simplă se dizolvă prin faliment, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau a singurului asociat comanditar.

Societatea nu se dizolvă dacă prin actul constitutiv s-a prevăzut continuarea cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.

În cazul decesului unuia dintre asociații comanditați, societatea trebuie să plătească moștenitorilor parte ace li se cuvine, afară de cazul când moștenitorii preferă să rămână în societate în această calitate.

Bibliografie

1. Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ediția a III-a, revizuită conform noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 20122. O. Căpățînă, Societățile comerciale, Ed. Lumina Lex, București, 19913. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale4. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului5. Noul Cod civil