Caracterizarea compusilor bioactivi cu structură polifenolică din extracte de

Sambucus Nigra

Cristache Grecu Mariana- Anul V

Coordonatori : conf.dr Rodica Mihaela Dinică, s.l.dr. Lupoaie Mariana

Facultatea de MedicinăşiFarmacie

UniversitateaDunarea de Jos, Galati

Deşi mult mai cunoscut decât salcâmul pentru proprietăţile sale curative, socul are o reputaţie legendară contradictorie. În antichitate se considera că printre ramurile de soc vieţuiesc spiritele, motiv pentru care acestea nu erau tăiate. La germani socul era un arbust sacru, dedicat zeiţei Freya, iar olandezii considerau că ramurile socului adăpostesc un duh căruia îi cereau permisiunea înainte de a le tăia. Altfel, duhul ar fi bântuit orice obiect fabricat din acel lemn de soc.Mai multe legende medievale europene menţionează că Iuda, după ce l-a trădat pe Isus, s-a spânzurat de ramuri de soc. Legenda a fost preluată şi în tradiţia populară românească, ce consideră că locul de lângă soc ”nu e curat”, şi nu se recomanda  să se doarmă sau să se lege vitele sub soc. Cu toate acestea, proprietăţile curative ale socului au fost bine cunoscute, socul fiind folosit ca şi plantă de leac încă din antichitate. Chiar Hippocrate  recomanda fructele de soc pentru afecţiuni ale tractului respirator superior. Datorita compoziţiei complexe bogată in numeroase principii active precum : vitamine, taninuri, flavonoide, saponine, terpenoide sau zaharuri, de departe cele mai importante din punct de vedere farmacologic sunt compuşii cu stuctura fenolică care ii imprima caracter antioxidant. Printre acţiunile farmacologice ale extractelor de soc se numară: activitate sudorifică, diuretică, galactogogă, antinevralgică, antiseptică, laxativă, vitaminizantă si mineralizantă, antiiinfamatoare şi cicatrizantă, fiind indicate in gripă, bronşite, boli reno-vezicale, constipaţie şi ca depurativ in curele de slabire. Având in vedere compozitia complex, am ales pentru studiul compozitie chimice ( calitativ si cantitativ) urmatoarele medode:spectrofotometria UV-VIZ ( pentru dozarea flavonoidelor: rutina si quercetina, a polifenolilor totali exprimati in acid tanic si acid galic, determinarea activitatii antioxidante cu DPPH , determinarea heterozidelor cianogenetice prin metoda argentometrica si separare cromatografica de inalta performanta HPLC. In urma cercetarilor afectuate, am pus in evidenţă prezenţă compuşilor cu stuctură polifenolică şi activitatea lor antioxidantă, realizând in acelaşi timp şi o comparaţie intre cantitatea existentă in flori ( congelate şi uscate ) şi fructe ( congelate şi uscate) . In concluzie am observat că fructele uscate prezintă cantitatea cea mai mare in compuşi cu stuctură polifenolică şi deci, au activitatea antioxidantă cea mai puternică.