Romanul este cea mai cuprinzătoare specie a genului epic în proză, acţiunea se desfăşoară, de obicei, pe mai multe planuri, rareori pe un singur plan, are conflicte multiple, susţinute de un număr mare de personaje-caracteristicile romanului: -acţiunea se desfăşoară într-un interval de timp îndelungat -întâmplările narate se pot petrece în locuri diferite -conţine personaje variate: principale, secundare, episodice şi figuranţi -personajele principale sunt riguros caracterizate (însuşiri fizice şi morale, caracteriologice, conditia socială, ipostazele în care se află ) -se îmbină modalităţile /modurile de expunere -este structurat pe capitole care au titluri simbolice, rezumative -poate avea un prolog (partea introductivă a unei opere literare în cuprinsul căreia se anunţă tema acesteia şi se introduc termenii conflictului; uneori sunt anticipate chiar anumite momente ale acţiunii; poate aparea ca monolog expozitiv / al autorului sau ca dialog / între personaje) şi un epilog (partea finală a unei opere literare având un pronunţat caracter conclusiv; rolul epilogului este acela de a sublinia ideea principală a operei şi/sau de a clarifica evoluţia ulterioară a unor personaje); atât prologul, cât şi epilogul nu sunt obligatorii în compoziţia operei, integritatea lor fiind asigurată în absenţa lor de un început şi un sfârşit (final) pur şi simplu -în roman pot fi diferite tipuri de focalizare ( aceasta reprezintă perspectiva din care evenimentele unei naraţiuni sunt aduse la cunoştinţa cititorului de către autor; ea implică şi concentrarea evenimentelor prin revenire, insistenţă..) -focalizare externă:înregistrează evenimentele asemenea camerei de luat vederi, aducând în faţa cititorului fapte brute, fără să le însoţeascăa de judecăţi şi comentarii; nu are acces la gândurile şi trăirile personajului; produce efectul de neutralitate, obiectivitate, prin absenţa îinregistrării emoţiei; nu influenţează reacţiile cititorului /apare destul de rar -focalizare internă:urmăreşte gândurile personajului şi pătrunde în conştiinţa acestuia; lasă impresia că percepe şi judecă fiinţele şi lucrurile; recurge la verbe de percepţie: a vedea, a auzi, a simţi, a dori, a crede; permite accesul cititorului la psihologia personajului oferindu-i posibilitatea de a-l înţelege din interior; creează complicitatea cititorului cu personajul -focalizare zero: descie realitatea din perspectiva naratorului omniscient (care vede şi ştie totul), oferind o viziune globală; furnizează cititorului cele mai multe informaţii, dând impresia cititorului că domină povestirea -tipologia romanului: -romanul realist / reflectă lumea în complexitatea ei -romanul de analiză, numit şi roman psihologic / accentul cade pe conflictul interior -romanul mitic, alegoric / aminteşte de mituri şi simboluri religioase, care atribuie existenţei personajului o valoare iniţiatică -romanul poliţist / se compune din acţiuni care se succed în aceeaşi ordine: crima, ancheta, descoperirea şi dovedirea ucigaşului, pedepsirea acestuia caracteristicile romanului poliţist:-intriga este declanşată de o infracţiune / crimă sau dispariţia unei persoane-acţiunea şi ancheta detectivului cuprinde: identificarea locului crimei, descoperirea cadavrului, stabilirea mobilului crimei, investigarea suspecţilor, găsirea unor martori, a unor dovezi, interogarea vinovaţilor-deznodământul cuprinde dovedirea în public a vinovăţiei, recunoaşterea faptei de către criminali, încredinţarea ucigaşului justiţiei pentru a fi pedepsit