Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2
-
Upload
adriana-barbu -
Category
Documents
-
view
82 -
download
2
description
Transcript of Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALĂ A
COPIILOR CU DEFICIENŢĂ DE AUZ
Coordonator ştiinţific
Prof. univ. dr. MARIA VOINEA
Doctorand
POPA (NAE) DANIELA
BUCUREŞTI
2011
1
Lucrarea este structurată în şase capitole: primele patru tratează aspecte teoretice,
ultimele două studiul sociologic privind percepţia socială asupra deficienţilor de auz şi
implicarea familiei în procesul integrării acestora, precum şi concluziile rezultate în urma
acestui studiu.
Capitolul I „Aspecte epistemologice ale dizabilităţii”, este împărţit în trei
subcapitole: primul abordează terminologia şi precizările conceptuale, plecând de la
definiţiile adoptate de OMS, cu revizuirile ulterioare, noua Clasificare Internaţională a
Funcţionării şi Dizabilităţilor (CIF 2001) precum şi terminologia oficială în conformitate
cu Strategiile Naţionale. Subcapitolul „Modele şi teorii privind dizabilitatea” descrie cele
două modele, individual şi social, din perspectiva cărora este abordat şi interpretat
fenomenul complex al handicapului. Ca paradigmă a ultimilor ani, modelul social (din
perspectiva căruia se urmăreşte măsura în care societatea îşi ajustează expectaţiile şi
patternurile comportamentale pentru îndepărtarea barierelor din calea peroanelor cu
deficienţe) are o influenţă directă asupra politicilor sociale, orientând obiectivele şi
delimitând intervenţiile.
Am prezentat câteva din teoriile sociologice şi psihosociologice (teoria
normativităţii, a interacţionismului simbolic, a etichetării, a atribuirii, teoriile structural-
funcţionaliste, ale altruismului, perspectivele etnometodologică şi a dramaturgiei sociale)
ale căror elemente se regăsesc în toate reacţiile sociale faţă de handicap, în toate
programele şi politicile sociale. Am considerat oportun să amintesc şi teoriile
compensării, perspectivă care reprezintă cadrul cel mai relevant de abordare a
deficienţelor senzoriale.
În Capitolul II „Aspecte teoretice ale deficienţei de auz”, am considerat utilă o
scurtă prezentare a etiologiei şi taxonomiei deficienţelor de auz, deoarece cunoaşterea
acestora are importanţă în procesul profilactic, de diagnosticare, de prognoză şi
repartizare în sistemul de învăţământ, precum şi în procesul recuperator. De asemenea, în
raport cu tipul şi gradul deficitului auditiv se face recomandarea pentru protezare
individuală, extrem de importantă pentru inserţia socio-profesională ulterioară a
respectivei persoane. Capitolul cuprinde şi o scurtă caracterizare a proceselor psihice la
2
deficientul de auz cât şi implicaţiile pierderii de auz asupra dezvoltării copilului.
Repercursiunile disfuncţiei auditive asupra integrării sociale a copilului sunt diferite în
funcţie de tipul şi gradul pierderii de auz, deoarece surditatea nu restrânge doar registrul
auditiv al copilului, ci mai ales interrelaţionarea socială timpurie care stă la baza
procesului de comunicare şi cunoaştere.
Capitolul III „Factori ai integrării socio-profesionale a copiilor cu deficienţă
de auz”, tratează câteva aspecte teoretice despre socializare, normalizare şi integrare,
despre familie - ca mediu primar de integrare socială, integrarea şcolară în perspectiva
integrării socio-profesionale, precum şi importanţa parteneriatului şcoală-familie în
recuperarea socio-profesională a copilului cu deficienţă de auz - ca primă condiţie pentru
succesul educaţional, „şcoala şi familia fiind interdependente: familia nu poate susţine
educaţia decât până la un anumit nivel, iar şcoala nu poate investi prea mult în elev fără
susţinere din partea părinţilor”. Am evidenţiat punctele de vedere diferite privind
şcolarizarea elevilor cu deficienţă de auz în învăţământul special sau cel obişnuit, din
perspectiva părinţilor cu şi fără deficienţe de auz, precum şi a adepţilor segregării,
respectiv ai educaţiei integrate sau incluzive, cu avantajele şi dezavantajele fiecărui
sistem în parte.
Am prezentat elementele esenţiale ale comunităţii surzilor, ca formă de integrare
socială, rolul opiniei publice, al reprezentărilor sociale asupra persoanelor cu handicap.
O importanţă deosebită am acordat-o descrierii atitudinilor sociale faţă de
persoanele cu deficienţă de auz, factor relevant atât în raport cu cercetarea handicapului,
cât şi în raport cu recuperarea şi inserţia socio-profesională a acestor persoane.
Capitolul IV, „Cadrul legislativ şi politici sociale în domeniul dizabilităţii”,
tratează perspectivele normative şi politice legate de persoanele cu dizabilităţi în general,
dar particularizează şi dizabilitatea de auz. Astfel sunt amintite reglementările legislative
internaţionale, la care se aliniază şi România, ca stat membru al Uniunii Europene şi
reglementările legislative interne, insistând asupra „Strategiei Naţionale pentru protecţia
şi incluziunea persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013”, „Strategiei Naţionale
privind învăţământul persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale în contextul educaţiei
3
incluzive”, precum şi posibilitatea aplicării „Regulilor Standard ale ONU privind
egalizarea şanselor persoanelor cu handicap” la integrarea socială a persoanelor cu
deficienţă de auz.
Capitolul V prezintă studiul sociologic privind percepţia socială asupra
deficienţilor de auz şi implicarea familiei în procesul integrării acestora.
Scopul cercetării:
Cercetarea a intenţionat evidenţierea modului în care atitudinile familiei şi ale
celorlalţi membri ai comunităţii faţă de copiii cu deficienţă de auz influenţează
integrarea socio-profesională a acestora.
Obiectivele cercetării
Obiective generale
1. Evidenţierea modului de implicare a familiei în perspectiva integrării sociale a
copilului cu deficienţă de auz;
2. Evidenţierea reprezentărilor sociale, sub forma diferitelor percepţii, opinii şi atitudini
ale comunităţii faţă de pesoanele cu deficienţă de auz în contextul şcolar şi social actual.
Obiective specifice
1. Identificarea opiniilor părinţilor copiilor cu deficienţe de auz referitoare la integrarea
şcolară a acestor copii
2. Identificarea atitudinilor părinţilor copiilor cu deficienţă de auz faţă de activitatea
şcolară a copiilor
3. Evidenţierea nivelului de informare pe care părinţii copiilor cu deficienţă de auz o au
referitor la posibilităţile de angajare a deficienţilor de auz pe piaţa muncii
4. Identificarea opiniilor cadrelor didactice din şcolile speciale pentru deficienţide auz,
referitoare la integrarea şcolară şi socio-profesională a deficientului de auz
4
5. Evidenţierea percepţiei cadrelor didactice din şcolile speciale pentru deficienţide auz,
asupra relaţiei dintre nivelul de implicare a familiei în activitatea educativă şi nivelul de
integrare şcolară şi socio-profesională a persoanelor cu deficienţă de auz
6. Evidenţierea modului de implicare a familiei copilului cu deficienţă de auz în
perspectiva integrării sociale a acestuia
7. Determinarea opiniilor, atitudinilor comunităţii faţă de pesoanele cu deficienţă de auz
Ipotezele cercetării
1. Se prezumă că dacă elevii cu deficienţe de auz beneficiază de sprijinul familiei, atunci
cresc şansele de integrare socio-profesională a acestora
2. Se prezumă că mediul şcolar poate contribui mai mult la dezvoltarea potenţialului
copilului deficient de auz şi la crearea unui climat afectiv-motivaţional pentru învăţare,
în perspectiva integrării sociale a acestuia în condiţiile unui parteneriat autentic cu
familia
3. Se prezumă că dacă membrii comunităţii manifestă atitudini pozitive faţă de deficienţii
de auz, atunci există premizele unor oportunităţi pentru integrarea persoanelor cu
dizabilităţi
4. Se prezumă că atât atitudinile de neacceptare şi respingere faţă de persoanele cu
deficienţă de auz, cât şi cele de indiferenţă faţă de acestea cresc riscul neintegrării
sociale a copilului cu deficienţă de auz
Populaţia de referinţă
- 380 persoane, cu vârste între 27 – 65 ani, dintre care 112 cadre didactice din
şcolile pentru copii cu deficienţe de auz şi 268 părinţi ai copiilor cu deficienţă de auz,
cărora le-au fost administrate chestionarele referitoare la rolul familiei în integrarea
şcolară şi socio-profesională a copiilor cu acest tip de deficienţă
Studiul de faţă s-a dorit a avea o cu reprezentativitate mai mare, însă, datorită
indisponibilităţii familiilor copiilor cu deficienţă de auz de a completa chestionarul,
cercetarea s-a limitat la un numar de 268 subiecţi.
5
- 10 copii şi adulţi cu deficienţă de auz, cu vârste cuprinse între 19 – 63 ani, care au
făcut subiectul analizelor de caz
- o persoană cu surditate, în vârstă de 63 de ani, bine integrată socio-profesional, care a
făcut subiectul biografiei sociale
- 354 persoane din comunitate, dintre care 226 copii fără deficienţe de auz, din
învăţământul de masă (obişnuit), cu vârsta cuprinsă între 12 – 19 ani şi 128 adulţi, părinţi
ai copiilor fără deficienţă de auz, cu vârsta cuprinsă între 35– 48 ani, cărora li s-a aplicat
scala de opinii şi atitudini;
Metodele şi tehnicile de cercetare
În acord cu obiectivele propuse pentru acest studiu, am optat atât pentru o
abordare de tip calitativ, cât şi pentru una de tip cantitativ pentru a pune în evidenţă
reprezentările sociale, opiniile şi atitudinile persoanelor fără deficienţă de auz referitoare
la cele cu deficienţă de auz, precum şi opinii referitoare la modul de implicare a familiei
în integrarea socio-profesională a copiilor deficienţi de auz şi relaţia şcoală-familie.
În acest sens, cercetarea calitativă a cuprins:
- analiza documentelor şcolare şi dosarele personale ale copiilor înscrişi în Şcoala pentru
Hipoacuzici Bucureşti
- analiza fişelor psihopedagogice ale elevilor, corelată cu analiza anchetelor sociale
- interviuri individuale cu cadrele didactice şi părinţi ai elevilor cu deficienţă de auz
privind problematica integrării acestor copii
- interviuri de grup (focus-grupuri) cu profesorii diriginţi, cu părinţii fără / cu deficienţă
de auz ai copiilor cu deficienţă de auz
- studii de caz realizate asupra unor copii / persoane cu deficienţe de auz integraţi social,
şcolar sau profesional
- biografia socială a unei persoane surde cu o bună integrare socio-profesională
- studiul monografíei Şcolii pentru Hipoacuzici, care reprezintă instituţia unde au fost
şcolarizaţi o parte dintre subiecţii studiilor de caz prezentate
Cercetarea de tip cantitativ a cuprins:
- anchetă sociologică pe baza unui chestionar aplicat pe două loturi de subiecţi:
6
părinţi ai copiilor cu deficienţă de auz, respectiv profesori ai acestora
- sondaj de opinie realizat pe baza unei scale de opinii şi atitudini aplicată elevilor
fără deficienţă de auz din învăţământul de masă şi părinţilor acestora
Pentru determinarea reprezentărilor sociale am folosit tehnica prototipic-
categorială. Această tehnică utilizată în prelucrarea datelor obţinute prin adresarea unei
întrebări evocatoare, pornind de la termenul inductor “deficienţă de auz”, se bazează pe
asociaţia liberă.
Modul de aplicare a instrumentelor
Cercetarea a fost realizată, pentru o reprezentativitate mai mare, în mai multe zone ale
ţării, unde există şcoli speciale pentru deficienţii de auz şi anume: 3 şcoli gimnaziale şi un liceu
din Bucureşti, şcoli şi licee din Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Galaţi, Suceava, centre şcolare de
educaţie incluzivă din Timişoara şi Focşani, precum şi Facultatea de Teologie şi Asistenţă Socială
din cadrul Universităţii din Piteşti ( unde au fost solicitaţi părinţii studenţilor cu deficienţe de
auz).
Pentru realizarea focus grupului, părinţii copiilor cu deficienţe de auz din şcoală au fost
împărţiţi în două grupuri: părinţi auzitori, respectiv părinţi cu deficienţe de auz.
Pentru focus grupul cu cadrele didactice, au fost selectaţi profesorii diriginţi, cu vechime
mai mare în învăţământ,cu mai multe generaţii de absolvenţi, cu scopul de a oferi informaţii atât
despre elevii actuali cât şi despre absolvenţi.
Chestionarele au fost aplicate personal sau prin intermediul unor operatori voluntari în
mai multe şcoli speciale pentru deficienţii de auz, localizate în diferite oraşe ale ţării.
Pentru sondajul de opinie au fost selectaţi un număr de 226 elevi fără deficienţe de auz,
cu vârsta cuprinsă între 12 – 19 ani, din învăţământul de masă şcolarizaţi în două şcoli generale (
Şcoala cu clasele I-VIII nr. 62 şi Şcoala cu clasele I-VIII nr. 89 din Bucureşti) şi Liceul Teoretic
Dante Alighieri din Bucureşti, precum şi un număr 128 de adulţi, părinţi ai copiilor din aceste
şcoli.
Pentru realizarea sondajului, am avut, de asemenea ajutorul operatorilor voluntari – cadre
didactice din respectivele instituţii de învăţământ.
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada ianuarie 2010- iunie 2011.
7
Prelucrarea şi interpretarea datelor
Între reprezentările sociale ale deficienţei de auz realizate de copiii care cunosc
deficienţi de auz şi de către cei care nu cunosc astfel de persoane nu există deosebiri
majore. La ambele categorii de copii reprezentările sociale ale deficienţei de auz nu
conţin aspecte discriminatorii, de multe ori precizându-se termenul “drepturi”.
Un aspect important este şi faptul că la mulţi subiecţi apar în lanţul asociativ termeni
medicali: “operaţie” sau “rezolvarea problemei printr-o operaţie”, “operaţie de
auz”,”operaţie de corectare”, ceea ce demonstrează faptul că percepţiile lor sunt legate de
modelul medical de abordare a acestui tip de deficienţă.
Se observă, de asemenea, câteva diferenţe între asociaţiile realizate de elevii de
gimnaziu, unde termenii induşi au conţinut predominant stigmatizant (“handicap”,
“învaţă greu”) şi cei de liceu, la care termenii induşi au conţinut predominant atitudinal şi
informaţional( “limbajul semnelor”, “integrare dificilă”, “comunicare dificilă” )
În cazul adulţilor, termenii induşi cu frecvenţa cea mai mare sunt: “limbaj mimico-
gestual”, “dificultăţi de comunicare”, “dizabilitate”, “handicap”, “integrare socială
deficitară”, “marginalizare”, “comunicare deficitară”, “suferinţă”, “ajutor”, “compasiune”
“izolare”, “înţelegere”, “nevoi speciale”, “surditate".
Am remarcat că etichete ca “dizabilitate”, “handicap”, “suferinţă”, “ajutor”,
“compasiune” au o mare capacitate de organizare a asociaţiilor în cazul persoanelor care
nu au cunoştinţe cu deficienţă de auz, fiind, cu mare probabilitate, elemente ale nucleului
central al reprezentărilor sociale referitoare la persoanele cu deficienţă de auz.
În cazul persoanelor care au cunoştinţe cu deficienţă de auz, accentul cade pe
“integrare socială deficitară”, “comunicare deficitară”, “marginalizare”, “nevoi speciale”,
“limbaj mimico-gestual”, “hipoacuzie”, “surditate”, termeni care etichetează mai puţin şi
exprimă mai nuanţat dificultăţile pe care persoanele cu deficienţă de auz le întâmpină în
relaţiile cu ceilalţi.
Referitor la termenul “compasiune” / “milă”, o observaţie interesantă ar fi faptul că
acesta apare cu o frecvenţă mare şi ocupă primul loc în lanţul asociativ în cazul celor care
nu cunosc persoane cu deficienţă de auz şi ultimele locuri în lanţul asociativ în cazul
celor care cunosc astfel de persoane.
8
Analizând comparativ rezultatele, observăm că mai mulţi termeni cu frecvenţă mare
şi rang mic (poziţia medie a termenului respectiv în lanţul asociativ), rămân comuni
tuturor categoriilor de respondenţi ( elevi, adulţi, cei care au cunoştinţe cu deficienţă de
auz, cei care nu au astfel de cunoştinţe): “dificultăţi de comunicare”/ “comunicare
deficitară”, “handicap”/ “dizabilitate”, “surditate”, “limbaj mimico-gestual”, “izolare”,
“compasiune”, “ajutor”, “integrare”. Este foarte probabil ca aceşti termeni să aibă o
importanţă destul de mare în delimitarea reprezentărilor sociale ale persoanelor cu
deficienţă de auz, îndeplinind funcţia stabilizatoare specifică nucleului central.
Prelucrarea asociaţiilor prin gruparea categorială a datelor obţinute ne oferă şi alte
posibile interpretări pentru identificarea elementelor centrale ale reprezentărilor sociale.
Astfel, grupând asociaţiile care evidenţiază anumite calităţi aptitudinale sau caracteriale,
s-a obţinut categoria “calităţi aptitudinale/ caracteriale”, respectiv categoria “integrare
socială deficitară / marginalizare”prin gruparea asociaţiilor legate fie de tendinţa de
izolare sau dificultăţile de adaptare şi integrare manifestate de persoanele cu deficienţă de
auz, fie de atitudini discriminatorii din partea celorlalţi.
Analiza comparativă a datelor obţinute, evidenţiază o transformare a conţinutului
predominant atitudinal – atitudine pozitivă, dar pasivă ( “compasiune”, “milă” ) şi
stigmatizant ( “handicap”), în cazul celor care nu au cunoştinţe cu deficienţă de auz, într-
un conţinut predominant informaţional şi mult mai nuanţat, în cazul celor care au astfel
de cunoştinţe ( “limbaj mimico-gestual”, “dificultăţi de comunicare”, “surditate”,
“protezare”, “cerinţe educative speciale” ). În acelaşi timp, putem spune că locul unui
conţinut predominant atitudinal - afectiv ( “înţelegere”, “ajutor”, “suferinţă”) din lanţul
asociativ realizat de cei care nu au cunoştinţe cu deficienţă de auz, este înlocuit cu un
conţinut informaţional – acţional (“recuperare”, “dificultăţi de integrare socială”,
“metode speciale de învăţare”, “limbaj gestual”, “demutizare”) în lanţul asociativ al celor
care au astfel de cunoştinţe, atât în cazul elevilor, cât şi al adulţilor.
Considerăm că rezultatele obţinute sunt normale, fiind firesc ca cei care vin mai des
în contact cu deficienţii de auz să ajungă la o cunoaştere mai nuanţată a personalităţii
acestora şi implicit la perceperea lor ca persoane cu calităţi diverse, diferenţiate, ceea ce
duce la o transformare semnificativă a reprezentărilor sociale, atât în ceea ce priveşte
elementele periferice, cât şi nucleul central al acestora.
9
Pentru a identifica opiniile, respectiv atitudinile elevilor fără deficienţă de auz faţă
de persoanele cu deficienţă de auz, cei 226 elevi din şcolile de masă au fost solicitaţi să
răspundă pe o scală de la 1 la 5, în care 1 reprezintă dezacord total, iar 5 acord total, la
câteva afirmaţii referitoare la deficienţii de auz şi relaţiile cu aceştia în diferite contexte.
Analizând datele obţinute, se constată că atât copiii, cât şi adulţii, în proporţii
relativ mari îi acceptă pe cei cu deficienţă de auz în contexte de vecinătate, colegialitate,
chiar şi prietenie.
Vecinătatea şi colegialitatea cu anumite persoane sunt impuse, ceea ce automat te
determină să le şi accepţi, în schimb, prietenia se bazează pe opţiune, sentimente,
aspiraţii, obiective comune.
De remarcat este faptul că în răspunsurile adulţilor există o carcteristică la
majoritatea itemilor şi anume faptul că exclud extremele, precum şi existenţa unor
procente mari pentru poziţiile neutre.
Interpretarea rezultatelor la chestionare, focus grup-uri, precum şi studiile de caz
prezentate, alături de biografia socială demonstrează că pentru o integrare socio-
profesională reuşită sunt necesare atitudinile pozitive ale familiei dar şi ale celorlalţi
membri ai comunităţii faţă de copil, un rol extrem de important avându-l parteneriatul
şcoală-familie.
Capitolul VI cuprinde concluziile finale.
Rezultatele cercetării realizate, prin toate metodele utilizate, nu numai că vin în
sprijinul ipotezelor postulate, ci le şi confirmă valoarea.
Faptul că atitudinea socială este într-o continuă schimbare sub influenţa mediului
socio-politic, ne îndreptăţeşte să afirmăm că, dincolo de limitele reale impuse de dizabilitate,
perspectiva corectă faţă de integrare este o provocare dar şi o generoasă oportunitate în
raport cu deficienţa. În condiţiile în care membrii societăţii manifestă atitudini pozitive faţă
de deficienţii de auz, atunci predispozitia biologică încetează să mai fie o sentinţă, iar
mediul social devine egal ofertant pentru toţi componenţii săi.
Calitatea şi efectele socializării primare condiţionează fundamental întreaga evoluţie
a tânărului deficient de auz, integrarea sa în viaţa socio-profesională.
10
Acceptarea copilului cu deficienţă de propria familie, sprijinul permanent acordat de
aceasta, climatul afectiv din cadrul familiei, devin factori motivaţionali ce duc la creşterea
gradului de inserţie socio-profesională a viitorului adult.
Pe lângă familiile care reuşesc să ofere copilului climatul afectiv – motivaţional şi
educaţional necesar pentru a-i asigura o bună integrare socio-profesională, mai există şi
familii care, deşi manifestă interes faţă de copil, prin atitudinea hiperprotectoare,
exagerată uneori, sunt la fel de nocive dezvoltării şi integrării sociale a copilului ca şi
familiile care manifestă dezinteres faţă de copil.
Părintele este cel care se implică în demersul educativ prin: acţiune, interacţiune,
adaptare, schimbare, disponibilitate şi dialog.
Integrarea socio-profesională a deficientului de auz este un proces dificil,
anevoios, care presupune răbdare şi dăruire şi care se poate realiza în condiţii optime, cu
şanse mari de reuşită, în cadrul unui parteneriat şcoală – familie.
Problemele semnalate de cadrele didactice sunt multiple, unele legate de
cooperarea cu familiile elevilor interni, care „uită de multe ori de ei, chiar până la
vacanţă”, foarte puţin implicate în continuarea sau consolidarea deprinderilor, abilităţilor,
progreselor făcute în şcoală, dar şi cu mulţi dintre părinţii elevilor externi, care sunt foarte
ocupaţi, copleşiţi de grijile cotidiene, fără să se implice în activităţi comune cu şcoala,
astfel încât în toate aceste cazuri parteneriatul şcoală- familie nu funcţionează, consecinţa
fiind o integrare şcolară şi socială deficitară.
Alte probleme semnalate sunt cele legate de dificultăţile de comunicare părinţi –
copii, datorate lipsei cunoaşterii limbajului mimico-gestual de către familiile în care
există părinţi auzitori, având în vedere că proporţia cea mai mare a copiilor deficienţi de
auz este a acelora proveniţi din acest tip de familii.
Un aspect care nu trebuie neglijat, în cazurile de separare a părinţilor (prin divorţ,
plecare la muncă în străinătate) este modul în care aceştia îşi asumă responsabilităţile faţă
de copiii cu dizabilităţi.
Pentru o bună integrare socio-profesională în primul rând ar trebui schimbată
atitudinea societăţii, care încă îi izolează şi tratează diferit; ar trebui ca discriminarea
pozitivă să nu însemne „favorizare”, ci recunoaşterea drepturilor şi meritelor pe care le au
11
persoanele deficiente de auz în societatea contemporană nu numai a obligaţiilor acestora
de supunere societăţii create de cei fără deficienţe.
Societatea „auzitorilor” ar trebui să ia în considerare acordarea către persoanele
deficiente de auz a unor drepturi similare cu cele pentru minorităţi şi elevilor cu
deficienţă de auz deoarece şi aceştia reprezintă o minoritate şi ca orice minoritate au
dreptul la reprezentativitate la toate nivelurile pentru a-şi putea spune punctele de vedere
asupra viitorului propriu şi al comunităţii din care fac parte.
Opinia conform căreia introducerea limbajului mimico-gestual ca disciplină de
studiu – fie doar ca disciplină opţională, chiar dacă există studii care arată importanţa
gestului în însuşirea corectă a limbajului de către copiii fără deficienţă de auz în vârstă de
1 – 3 ani – este susţinută chiar de cei care solicită acest lucru: părinţi şi cadre didactice.
Introducerea elementelor de cultură a surzilor alături de cele ale auzitorilor ar
însemna pentru auzitori o lărgire a orizontului spre înţelegerea faptului că persoanele cu
deficienţă de auz pot avea un rol important în progresul social, iar pentru deficienţii de
auz un motiv de mândrie.
Un punct deosebit de important pentru educaţia persoanelor deficiente de auz ar fi
structurarea unui plan de învăţământ special pentru deficienţa de auz care să fie conform
nevoilor specifice de dezvoltare ale acestora.
Chiar în condiţiile crizei economice actuale, trebuie subliniată necesitatea
pregătirii unor specialişti pentru un sistem educaţional de 1 la 1 (un profesor pentru un
elev) astfel încât elevul deficient de auz să aibă sprijin 100 % la fiecare disciplină de
studiu, profesorul itinerant neputând face faţă tuturor solicitărilor.
Egalizarea şanselor înseamnă şi şanse egale la educaţie.
Ce înseamnă acest lucru însă pentru copiii deficienţi de auz?
Înseamnă posibilitatea de a studia în şcoli speciale în care programele de studiu să
fie adaptate nevoilor de formare şi dezvoltare a limbajului sub toate aspectele sale: oral,
scris, mimico-gestual, total.
Înseamnă posibilitatea de a se putea realiza atât mişcarea pe verticală cât şi pe
orizontală de la o şcoală la alta sau în interiorul aceleiaşi şcoli.
Înseamnă menţinerea dacă nu dezvoltarea sistemului educativ cu şcoli pentru
surzi dar şi pentru hipoacuzici.
12
Înseamnă menţinerea internatelor şcolare care s-au dovedit adevărate puncte de
coagulare a culturii unor minorităţi şi renunţarea la ideea că acestea nu ar oferi climatul
afectiv necesar dezvoltării personalităţii în formare.
Înseamnă o distribuţie optimă a şcolilor speciale astfel încât acestea să ofere nu
doar o apropiere locaţională faţă de familiile elevilor ci şi o modalitate de apropiere între
cei care împărtăşesc aceeaşi soartă: deficienţa de auz.
Privind din nou către atitudinea familiei, putem spune că, în funcţie de atitudinile
familiei faţă de copilul cu deficienţă de auz, precum şi de parteneriatul şcoală – familie,
apar mai multe situaţii, care pot fi redate grafic astfel:
De remarcat este creşterea graduală în ultimul timp a nivelului integrării copiilor
cu deficienţă de auz în şcoala de masă, dar putem constata totuşi o cunoaştere redusă a
implicaţiilor integrării şi existenţa scepticismului în legătură cu eficienţa acesteia.
Copil cu
deficienţă
de auz
Integrare
foarte greu
de realizat
Atitudine negativă a familiei
faţă de copil şi şcoală
Copil cu
deficienţă
de auz
Integrare cu
şanse mari de
realizare
Atitudine indiferentă a familiei
compensată de şcoală
Copil cu
deficienţă
de auz
Integrare cu şanse maxime
de realizare
Atitudine pozitivă a părinţilor -
parteneri în actul educativ
13
În momentul de faţă nici şcoala de masă şi nici comunitatea, fie ea locală sau nu,
nu are nici disponibilitatea nici pregătirea din punct de vedere pedagogic care să permită
o integrare deplină, lipsită de eventuale „probleme”, a copiilor cu deficienţă de auz.
Trebuie să recunoaştem că avem nevoie de specialişti, de cadre pregătite în
domeniu, care să poată să rezolve situaţiile problematice care apar uneori în procesul de
integrare.
Cu toate schimbările sociale, economice dar mai ales cu cele de pe scena politică,
esenţială pentru realizarea unei bune inserţii socio-profesoinale a persoanelor cu
deficienţă de auz rămâne colaborarea celor trei factori ai integrării: familie, şcoală,
societate.
Există încă atitudini discriminatorii la toate palierele societăţii, semnalate atât de
părinţii copiilor cu deficienţă de auz, cât şi de cadrele didactice ale acestora. Unul din
exemplele menţionate este acela că nicio lege nu impune televiziunii naţionale să dubleze
COPILUL CU DIZABILITATE DE AUZ
INTEGRAREA SOCIO PROFESIONALĂ
FAMILIA
ŞCOALA
SOCIETATEA
14
emisiunile de ştiri în limbaj mimico-gestual, existând chiar şi propunerea eliminării
subtitrării filmelor şi a emisiunilor desfăşurate în alte limbi străine.
Este specific populaţiei de persoane cu handicap din mediul rural faptul că sărăcia,
care ia adesea forme severe şi extinse, este dublată de situaţii accentuate de marginalizare şi
excluziune socială, o parte importantă a acestora fiind prinsă în capcana unui deficit
multiplu de resurse personale şi familiale (lipsa veniturilor, condiţii precare de locuit, lipsa
de educaţie, de calificare, angajare în activităţi economice din zona subterană, lipsa actelor
de identitate). Datorită acestei poziţii marginale, persoanele cu handicap sunt frecvent
obiectul sancţiunilor sociale şi nu de puţine ori al diferitelor forme de discriminare, la care
se adaugă şi o imagine publică negativă. Toate aceste condiţii afectează accesul la serviciile
sociale publice: educaţie, învăţământ, ocuparea forţei de muncă, securitate personală şi chiar
asistenţă socială.
Ca parte integrantă a procesului de egalizare a şanselor pentru accesul la educaţie, la
formare sau reconversie profesională, se impune elaborarea şi aplicarea unui sistem
legislativ coerent care să ia în considerare opiniile şi sugestiile persoanelor cu deficienţă
de auz, astfel încât să permită o incluziune socio-profesională adecvată realelor lor
capacităţi.
Pentru o inserţie socio-profesională autentică, e nesesară schimbarea mentalităţilor
actuale, care să atragă după sine schimbarea reprezentărilor sociale referitoare la
deficientul de auz, schimbarea comportamentelor, atitudinilor faţă de acesta.
Prezenta lucrare şi-a propus radiografierea atitudinii sociale faţă de persoanele cu
deficienţă de auz, din perspectiva politicilor pentru asigurarea condiţiilor şi a sprijinului
adecvat, a politicilor care urmăresc în condiţiile istorice date şi la timpul prezent
realizarea integrării sociale.
Problemele care se ridică sunt cel mai adesea diferite, depinzând de context, de
evoluţia socio-culturală, din punct de vedere al acceptării diversităţii şi al atribuirii
respectului faţă de toate formele sale, dar mai ales ţinând cont de devenirea economică a
comunităţii, ceea ce creează sau nu, premisele unui climat favorabil dezvoltării unei
societăţi de tip integrativ.
15
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1) Achim Mihu, 1981, Sociometria (Eseu critic), Bucureşti, Editura Ştiinţifică
2) Adler, A., 1972, Le sens de la vie, , Ed. Payot, Paris
3) Alecu, Gabriela, Socializarea copilului în familie,1997, în Bunescu Gh., Alecu G.,
Badea D., Educaţia părinţilor. Strategii şi programe, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
4) Allport, Gordon, 1991, Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică
5) Allport, S.S., 1972, La structure et la developpement de la personalite, Neuchattel
6) Anca, Maria, 2001, Psihologia deficienţilor de auz, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană,
7) Baba, L., Borca, C., Runceanu, L, Vrăşmaş, E , 2009, Parteneriat pentru Educaţie
incluzivă-raport, Galaţi, Ed.DonStar,
8) Banciu, D., Radulescu, S.M., Voicu M., 1987, Adolescenţii şi familia. Socializare
morală şi integrare socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
9) Baran-Pescaru, A., 2004,Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Bucureşti,
Editura Aramis
10) Barbu, F, 2006, Surditate şi comunicare, Asociaţia Audioproteziştior Amatori
11) Barbu, F., 2010, Limbaj gestual.Comunicare şi interpretare Iaşi, Ed. Lumen
12) Baumrind, D., 1980, New Directions in Socialization Research, în American
Psychologist, 35
13) Bădescu, V, 1992, Normal şi anormal sau despre psihologia contraeducatorului, în
Revista Psihologia, nr.6, Bucureşti
14) Bădescu, V, 2002, Surdomutitatea între simpatie şi stigmat. Reprezentări
psihosociale asupra deficientului de auz Bucureşti, Editura Elisavaros,
15) Băndilă A., Rusu, Constantin, 1999, Handicap şi readaptare., Dicţionar selectiv,
pedagogie specială, defectologie medico - socială, Bucureşti, Editura Pro
Humanitate
16
16) Bărbulescu, P., Stefanescu, C, Topa, L. (coord), 1970, Tineretul şi familia.
Coordonate principale ale pregătirii tineretului pentru viata de familie, Editura
Politica, Bucureşti Bădescu, V, 1999, Evoluţia reprezentărilor asupra
handicapului. Stigmat şi stereotip, în Revista Societate şi handicap, nr. 1,
Bucureşti
17) Bătrânu, E., 1980, Educaţia în familie, , Bucureşti, Editura Politica
18) Berends, Mark, 2002, Educaţional Productivity (Family Effects) în D.L.Levinson,
P.W.Cookson, A.R. Sadovnik (editors), Education and Sociology. An
Encyclopedia, Routledge Falmer, New York, London
19) Berge, A, 1967, Defectele părinţilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
20) Bernstein, B., 1978, Studii de sociologia educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică
21) Binet, Alfred, 1975, Ideile moderne despre copil, , Bucureşti Editura Didactică şi
Pedagogică
22) Bistriceanu, C, 2005, Sociologia familiei, Bucureşti Editura Fundaţiei România de
Mâine
23) Blaga, E, Bleandă, C, 2010, Măsuri active pe piaţa forţei de muncă.Politici de
ocupare.Asistenţa socială a şomerilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
24) Bourdieu, Pierre, 1999, Spiritul de familie, în Raţiuni practice. O teorie a acţiunii,
Bucureşti Editura Meridiane
25) Bronfenbrenner, U., 1986, Ecology of the Family as a Context for Human
Development -Research Perspective in Developmental Psychology, 22(6)/1986
26) Brooks-Gunn, J., Lerner R., & A.C. Petersen (eds.), 1991, Parenting styles and
adolescent development .The Encyclopedia on Adolescence, Garland, New York,
27) Bunescu, Gh., Negreanu, E. (coord.), 2005, Educaţia informala si mass-media,
Bucureşti Editura Cartea Universitara
28) Buzducea, D.,2005, Aspecte contemporane în asistenţa socială, Iaşi, Ed Polirom
29) Cajal, M., 1975, Educarea copiilor în familie, Bucureşti, Editura Medicală,.
30) Caraman, L., Caraman A., 1983, Metodologia procesului demutizării, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică
17
31) Cazacu, T., S, 1975, Individual şi social în dezvoltarea limbajului; soluţii la o
controversă. Fonetică şi defectologie. Vol IX, Bucureşti,
32) Chelcea, S., 2007, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un
articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane, Ediţia a IV-a,revizuită,
Bucureşti, Comunicare.ro
33) Chelcea, S., 1994, Personalitate şi Societate în tranziţie, Bucureşti, Societatea
Ştiinţă şi Tehnică SA.,
34) Chelcea, S.,coord, 1990, Psihosociologia cooperării şi întrajutorării umaane ,
Bucureşti, Editura Militară
35) Chelcea, S., (şi colaboratorii), 2000, Stereotipuri, reprezentări şi identitate
socială, Editura Universităţii din Piteşti,
36) Chelcea S., 2004, Metodologia cercetării sociologice, ediţie revizuită, Bucureşti
Editura Economică
37) Chelcea S, 2006, Opinia publică, strategii de persuasiune şi manipulare,
Bucureşti Editura Economică
38) Chelcea, S., Chelcea A., 1983, Eu, tu, noi.Viaţa psihică- ipoteze, certitudini,
Bucureşti, Editura Albatros,
39) Chelcea, S., Chelcea A., 1986, Cunoaşterea de sine-condiţie a interacţiunii,
Bucureşti, Editura Albatros,
40) Chipea, F, 2001, Familia contemporană, Bucureşti Editura Expert
41) Chiş, V., Popovici, D., Preda, V., Şafer, A., 1996, Parteneriat în formarea
profesorilor pentru educaţia integrată, Cluj-Napoca
42) Ciuperca, C, 2000, Cuplul modern - între emancipare si disoluţie, Alexandria
Editura Tipoalex
43) Costaforu, X, 2005, Cercetarea monografică a familiei. Contribuţie
metodologică, Bucureşti Editura Tritonic
44) Creţu,V, 2006, Incluziunea socială şi şcolară a persoanei cu handicap. Strategii
moderne şi metode de cercetare, Bucureşti, Editura Printech,
45) Dima, S, coord, 1997, Copilăria, fundament al personalităţii. Cunoaştere-
explorare-educare,Bucureşti, Imprimeria Coresi
18
46) Dimitriu, C., 1973, Constelaţia familială şi deformările ei, Bucureşti Editura
Didactică şi Pedagogică
47) Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., 2003, Mass media şi societatea, Bucureşti
Comunicare.ro,
48) Doise W., Deschamp J.- C., Muguy, G, 1996, Psihologie socială experimentată,
Iaşi, Collegium, Polirom,
49) Donatien, Frere S.G, 1965, L'initiation de l'enfant sourd au language, Pedagogie
de la demutisation, Paris, Les editions sociales francaises,
50) Dumitrana, M., 2008, Copilul neauzitor şi limbajul verbal, Craiova
Ed.Reprograph
51) Durkheim, E., 1974, Regulile metodei sociologice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
52) Enăchescu, C, 1979, Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihici, Bucureşti
Editura Medicală
53) Eriksson, Per, 2007, Istoria comunităţii surzilor, Bucureşti Editura Maiko
54) Ferreol, G.,1998 , Dicţionar de Sociologie, Iasi, Editura Polirom
55) Fischbein, Efraim, 1970, Climatul educativ în familie, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică
56) Gherguţ, A., 2007, Sinteze de psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri
şi examene de obţinere a gradelor didactice- ediţia a II-a, Iasi, Ed. Polirom
57) Gherguţ, A., 2006, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale – Strategii
diferenţiate şi inclusive în educaţie- ediţia a II-a, Iasi, Ed. Polirom
58) Golu, P., Zlate, M., Verza, E, 1993, Psihologia copilului, Manual pentru clasa a
XI-a şcoli normale, Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
59) Herren, Henry, Les handicapees sensoriels; Les sourds, voi III, E.D.F., Paris,
"Enciclopedie moderne d'education", Lucien Lefevre şi Richard Delchet
60) Hill, R., 1973, Teoria modernă a sistemelor şi familia: o confruntare, în Societăţi
prezente -Societăţi viitoare, Bucureşti Editura Politică
61) Ilut, P., 2005, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iasi, Editura Polirom
62) King,G, Keohane, R, Verba, S,2000, Fundamentele cercetării sociale, Ed.Polirom
63) Lansdown, G, 2002, Raportul Copilul cu dizabilităţi în România,
19
64) Laplantine, F., 1999, Evaluarea în actul educaţional – terapeutic, Bucureşti,
Editura Pro Humanitate,
65) Le Bon, G. 1995, Opiniile şi Credinţele, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
66) Lefeun, L., Delchet, R., (sous la direction) , 1971, L 'education des enfants et les
adolescents handicapees. Les handicapees senzoriels. Les sourds , Encyclopedie
moderne d'education
67) Manea, L., 2000, Protecţia socială a persoanelor cu handicap, Bucureşti, Casa de
editură şi presă ŞANSA s.r.l.,
68) Manea, L, 2003, Dinamica protecţiei speciale a persoanelor cu handicap, în
Revista de Asistenţă socială nr 1/2003, Bucureşti
69) Manea, L, 2006, Dizabilitatea ca factor de risc privind accesul la serviciile de
educaţie, în Calitatea vieţii XVII, nr 1-2/ 2006
70) Manea, L, 2008, Interviul în practica asistenţei sociale, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti
71) Manolache, Gh.C, 1980, Surdomutitatea. Ortofonie, limbaj, auzitori şi surdomuţi,
Bucureşti, Editura Medicală
72) Mara, D, 2004, Strategii didactice în educaţia incluzivă, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A.
73) Mare, V., Ciumăgeanu, D., 1958, Câteva date cu privire la vocabularul şi
particularităţile noţiunilor la copiii surdo-muţi, în Studii de psihologie
pedagogică, sub redacţia Al. Roşea şi A. Chircev, Bucureşti, E.D.P.
74) Mare, V., 1983, Tendinţe actuale în psihologia deficienţilor auditivi, în Psihologia
educaţiei şi dezvoltării, Bucureşti, Academia R.S.R.,
75) Marshal, G., 2003, Dicţionar de sociologie, Oxford, Bucureşti, Ed. Univers
Enciclopedic
76) Mateiaş, A., 2003, Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii-Ghid de parteneriat
şi consiliere, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
77) Mărginean, I., 2000, Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi, Editura Polirom,
78) Mărginean,I., 2004, Studii de sociologie. Calitatea vieţii şi politici sociale,
Editura Universităţii din Piteşti,
79) McCracken,W,Sutherland,H.,1996, Eficient nu deficient, Bucureşti, Ed Semne,
20
80) Mihăiescu, I., 1999, Familia în societatea europeană, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti,
81) Mihăiescu, I., 2004, Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Bucureşti, Editura
Cartea Universitară
82) Mitrofan, I, 1991, Familia de la A la Z, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică
83) Moscovici, S., (coord.), 1998, Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Iaşi,
Collegium, Polirom,
84) Moscovici, S., 1994, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Iaşi, Editura
Universităţii "Al.I.Cuza",
85) Muntean, A., 2001, Familii şi copii în dificultate, Timişoara, Editura Mirton ,
86) Muşu, I., Taflan, A., 1997, Terapia educaţională integrată, Bucureşti,
ProHumanitate,
87) Neamţu ,G.(coord) ,2003 , Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom ,
88) Neculau, A., 1989, Intervenţie, schimbare, formare o perspectivă psihosocială,
în A trăi printre oameni, Iaşi, Junimea,
89) Neculau, A, coord, 1995, Psihologia câmpului social, Reprezentările sociale,
Societatea de Ştiinţă şi Tehnică
90) Neculau, A., coord,1996, Psihologia socială. Aspecte contemporane, Colecţia
Psihologie, Ştiinţele educaţiei, Iaşi, Collegium, Polirom,
91) Oleron, P., 1950, Les sourds muets, Paris,
92) Osterrieth, P., 1973, Copilul şi familia, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică,
93) Pantelimon, G.,1971, Psihologia socială, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică,
94) Pamfil, E., Ogodesscu, D.,1996, Persoană şi devenire, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică,
95) Pavelcu, V., 1970, Invitaţie la cunoaşterea de sine, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,
96) Păun, E., 1982, Sociopedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică,
97) Păunescu, C., Muşu, I., 1998 , Psihopedagogia specială, Bucureşti, Editura Pro
Humanitate,
21
98) Păunescu C, 1984, Coordonatele metodologice ale recuperării minorului
inadaptat, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.,
99) Petrescu, C, Toncescu, V., Păunescu, C, 1969, Implicaţii sociale în esenţa
copilului handicapat, în Cercetări de sociologie medicală, voi. I, Bucureşti,
100) Popa,M, 2001,Comunicare şi personalitate la deficientul de auz,
Bucureşti, Ed. Fundaţiei Humanitas,
101) Popa,M, 2002, Deficienţa de auz.Repere psihologice şi metodologice, Tg
Mureş, Ed Dimitrie Cantemir,
102) Popovici, D,V, 1999, Elemente de psihopedagogia integrarii, Bucureşti,
Ed. ProHumanitate,
103) Popovici, D.V. , 2007, Orientări teoretice şi practice în educaţia
integrată, Arad, Ed. Universităţii Aurel Vlaicu
104) Popovici, D.V,Verza E.,2006, Trecerea la cerintele UE privind politicile
şi practicile de asistenţă a copiilor si tinerilor cu dizabilitati, comunicare în
cadrul Conferinţei ştiinţifico-practice: Obiective si strategii în reformarea
sistemului de asistenţă psihopedagogică acordată copiilor/tinerilor cu dizabilităţi,
Chişinău, 3 Iunie 2006
105) Preda, V.,1995, Principiul normalizării în etica intervenţiei precoce
asupra copiilor cu nevoi speciale, - studiu în Revista Recuperarea şi Integrarea
Persoanelor cu Handicap nr. 7 Bucureşti
106) Preda, V.,(coord), 2010, Dinamica educaţiei speciale, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană
107) Pufan, C, 1972, Probleme de surdo-psihologie, vol. I. şi II, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică,
108) Racu, A, Popovici, D.,V, Anatol, D., Racu, S., 2010, Psihopedagogia
integrării, ISFEP, Chişinău, „Tipografia Centrală” ,
109) Radu, Gh., 1999, Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A.,
110) Radu, Gh.,coord., 1999, Introducere în psihopedagogia şcolarilor cu handicap,
Bucureşti, Editura Pro Humanitate, ,
22
111) Radu, Ghe., Popovici, D- V., 2001, Introducere în psihopedagogia specială a
persoanelor cu handicap, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,
112) Radu, N., Ioniţă, N, Martin, V., Predescu, A., 1974, Teoria grupurilor şi
cercetarea colectivelor şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
113) Rădulescu, S.,M., 1991, Anomie, devianţă şi patologie socială, Bucureşti, Ed.
Hyperion XXI
114) Ricman Ş., 1986, Protecţia copilului în dificultate în ţările europene. Unitate în
diversitate, Bucureşti
115) Ritzer, G., Social Problems, Random House, New York,
116) Rotariu T, Iluţ, P., 1998, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, teorie şi
practică, Iaşi, Editura Polirom,
117) Rotariu, T,coord, 2006, Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Iaşi Ed
Polirom,
118) Sima, I, 1998, Psihopedagogie specială –Studii şi cercetări, Vol I, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
119) Schmitt, J.C, 1997, Raţiunea Gesturilor, Bucureşti, Editura Meridiane,
120) Stănică, I, Popa, M., 1994, Elemente de psihopedagogia deficienţelor de auz,
SSH, Institutul Naţional pentru Recuperare şi Educaţie Specială a Persoanelor
Handicapate, Bucureşti,
121) Stănică, I., Popa,M.,Popovici,V,D., Rozorea, A., Muşu, I., 1997, Psihopedagogia
specială. Deficienţe senzoriale, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,
122) Stănică, I., Popa, M.,Popovici, V, D, 2001, Psihopedagogie specială –Deficienţa
de auz, Bucureşti, Ed Pro Humanitate,
123) Stănciulescu, E., 1996, Teorii sociologice ale educaţiei, Iaşi, Collegium,Polirom,
124) Stănciulescu, E., 1997, Sociologia educaţiei familiale, Iaşi, Editura Polirom,
125) Şchiopu, U, 1995, Psihologia vârstelor, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică.,
126) Şchiopu, U, Verza, E, 1997, Psihologia vârstelor (ediţia a III-a revizuită),
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
127) Şchiopu, U., (coord.), 1973, Dicţionar enciclopedic de psihologie (3 volume),
Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti,
23
128) Taflan, A., Muşu, I. (coord), 1999, Terapia educaţională integrată, Bucureşti, Ed.
Pro Humanitate,
129) Tarde, G., 2007, Opinia şi mulţimea, Editura Comunicare.ro
130) Trestieni, I., D.,Altrismul ca tip de comportament prosocial în Chelcea, S.,coord,
1990, Psihosociologia cooperării şi întrajutorării umaane , Bucureşti, Editura
Militară
131) Ungureanu, D, 1998, Copilul cu dificultăti de învăţare, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică,
132) Ungureanu, I, 1990, Paradigme ale cunoaşterii societăţii, Bucureşti, Editura
Humanitas,
133) Urea, R, I, Interpret în limbajul mimico-gestual, Bucureşti Ed Fundaţia România
de Mâine,
134) Vernou, Mc.Cay, 1969, Factorii sociologici şi psihologici în legătură cu pirderea
auzului. Rezumat din Jurnal of Speech and Hearing Reseach, S.U.A. vol. 12
135) Verza, E, (coord.), 1990, Elemente de psihopedagogia handicapaţilor, Tipografia
Universităţii Bucureşti
136) Verza, E, 2000, Psihologia vârstelor, Bucureşti Editura Pro Humanitate,
137) Verza, E, 1991, Dimensiunea personalităţi la handicapaţi, în Revista de Educaţie
Specială nr.1
138) Verza, E., 1977, Dislalia şi terapia ei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
139) Verza, E., coord., 1987, Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi
logopediei, Universitatea Bucureşti,
140) Verza, E., 1987, Particularităţi psihologice ale handicapaţilor şi aspecte
recuperative, în Psihologia şcolară, Universitatea Bucureşti,
141) Verza, E., 1994, Psihopedagogie specială, Bucureşti, Ed.Didactică şi Pedagogică,
142) Verza, E., 1998, Psihopedagogie specială- manual pentru clasa a XIII-a, şcoli
normale, Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
143) Verza, E.,1992, Psihopedagogia integrării şi normalizării, în Revista de
Educaţie Specială nr. 1, Bucureşti
144) Verza , E., Păun, E. (coord ), 1998, Educaţia integrată a copiilor cu handicap,
UNICEF & RENINCO
24
145) Verza, F.,E., 2002, Introducere în psihopedagogia specială şi în asistenţa
socială, Bucureşti, Ed Fundaţiei Humanitas,
146) Verza, F.,E., 2007, Fundamentele psihopedagogiei speciale, MEC, Proiectul
pentru învăţământ rural, Bucureşti
147) Vlad, E. , 1999, Evaluarea în actul educaţional –terapeutic, Bucureşti, Ed.
ProHumanitate ,
148) Voinea, M, 2005, Familia contemporană, Bucureşti, Editura Focus,
149) Voinea, M, 1978, Familia şi evoluţia sa istorică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică,
150) Voinea, M, 2008, Realităţi şi perspective în studiul familiei, Piteşti, Editura
Universităţii din Piteşti
151) Voinea, M, 1993, Sociologia familiei, Bucureşti, Edit. Universităţii din Bucureşti
152) Voinea ,M, 1997, Sociologie generală şi juridică, Bucureşti, Ed. Holding
Reporter,
153) Voinea, M, Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas?Valori şi modele de
socializare în tranziţie, Editura Universităţii din Bucureşti,
154) Vrăşmaş, E., Stanică, C, 1997, Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenţii
logopedice, Bucureşti ,Editura Didactică şi Pedagogică., R.A.,
155) Vrăşmaş, E, A ,2002– Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Ed Aramis,
156) Vrăşmaş, T., 2000, Invăţământul integrat şi/sau incluziv , Bucureşti, Ed Aramis,
157) Vrăşmaş, T., Daunt, P., Muşu, I, 1996, Integrarea în comunitate a copiilor cu
cerinţe educative speciale, Children Firsth, UNICEF, Lucrare editată cu sprijinul
UNICEF în România, Bucureşti,
158) Văşmaş,T, coord, 2010, Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale
speciale.Aspiraţii şi realităţi, Bucureşti, Ed Vanemonde,
159) Weihs, T., 1992, Să-i ajutăm iubindu-i , Bucureşti Ed Humanitas,
160) Zamfir, C.,(coord.), 1997, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti,
Editura Alternative,
161) Zamfir, E., Zamfir, C, (coord.), 1995, Politici Sociale. România în context
european, Bucureşti, Editura Alternative,
162) Zamfir, E., 1997, Psihologie socială, texte alese, Iaşi, Editura ANKAROM,
25
163) Zamfir, C, 1977, Strategii ale dezvoltării sociale, Bucureşti, Editura Politică,
164) Zamfir, C, Vlăsceanu, L, coord., 1993, Dicţionar de sociologie , Bucureşti
Editura Babel,
165) Zlate, M., 1972, Psihologia socială a grupurilor şcolare, Bucureşti Editura
Didactică şi Pedagogică
166) Zlate, C, Zlate, M., 1982, Cunoaşterea şi activitatea grupurilor umane,
Bucureşti, Editura Politică,
167) *** – Marele dicţionar al psihologiei ( Larousse), 2006, Bucureşti, Editura Trei,
168) ***- Revista Ad-Studium nr. 1.,2009,Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru
Elevi cu Deficienţe de Auz, Iaşi, Editura Pim,
169) ***- Revista Ad-Studium nr. 2, 2010, Iaşi, Editura Pim,
170) ***- Revista Ad-Studium nr. 3, 2011,Iaşi, Editura Pim,
171) ***- Revista de Educaţie Specială nr 1 şi nr. 2, 1992, Bucureşti, Institutul
Naţional de Recuperare şi Educaţie Specială a Persoanelor Handicapate,
172) ***- Revista de Educaţie Specială nr 1şi nr 2, 1993, Bucureşti, INRESPH
173) ***- Revista de Educaţie Specială nr 1-2, 1994, Bucureşti, INRESPH
174) *** - Revista Recuperarea şi integrarea persoanelor cu handicap, nr. 1 şi nr
2,1996 ,Bucureşti,
175) *** - Revista de cercetări sociale nr 1, 1994, Anul 1, pp.17-36
176) *** - Revista de cercetări sociale nr 1, 1995, Anul 2, pp. 156-172
177) ***- UNESCO, Declaraţia de la Salamanca şi direcţiile de acţiune în domeniul
Educaţiei Speciale. Conferinţa mondială asupra Educaţiei Speciale: acces şi
calitate, Salamanca, Spania, 1994 (traducere in limba română- Reprezentanţa
Specială UNICEF în România, 1995 )
178) ***- Ordinul M.E.C. nr 4653/08.10.2001: Metodologia de organizare şi
funcţionare a serviciilor educaţionale pentru copiii/elevii deficienţi integraţi in
şcoala publică, prin cadre didactice itinerante şi de sprijin
179) *** - Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu
handicap, ONU, Rezoluţia 48/96 din 20.12.1993, 1994
180) ***-Strategia Europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap- un
angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, 2010
26
181) *** -H.G 1175/2005 privind aprobarea Srategiei naţionale pentru protecţia,
integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, în 2006-2013 , din
M.O., nr 919/2005
182) *** -HG nr 1251/ 2005, care prezintă structura, organizarea, formele şi tipurile
de instituţii precum si de personal din instituţiile de învăţământ special şi special
integrat si Organizarea învăţământului special
183) *** -Programul Mondial de Acţiune al ONU pentru egalizarea
şanselor persoanelor cu handicap-1982,
184) *** -Agenda 22, privind regulile standard ONU, Egalitatea şanselor pentru
persoanele cu handicap
185) *** Baromentrul de gen, 2006,
186) *** Programul de Activitate Mondială a O.N.U, adoptat la a 37-a sesiune din
decembrie 1982,
187) *** -1994, Declaraţia UNESCO de la Salamanca,
188) *** -Legea nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
189) *** -Legea nr.488/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanei
cu handicap
190) *** -Asigurarea calităţii vieţii persoanelor cu handicap la standarde europene,
seminar internaţional, Bucureşti, România, 25-27 mai 2000
191) ***- Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Ed Marlink,Bucureşti, 2004
192) www.anpdc.ro - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
193) www.anph.ro - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
194) www.gallup.ro - Gallup Organisation România
195) www.usaid.gov - Unites States Agency for International Developpement
196) www.pentru surzi.ro
197) www.despresurzi.blogspot.com
198) www.comunitatea-surzilor.ro
199) www.comunitatea-surzilor.go.ro
200) http://www.logopedics.ro