REVISTA ROMANA DE BIOETICA 2
-
Upload
tefan-nuica -
Category
Documents
-
view
11 -
download
0
description
Transcript of REVISTA ROMANA DE BIOETICA 2
Bioetica seculara versus bioetica crestina
Mihaela-Catalina Vicol
Master Bioetica, Doctorand Bioetica, medic rezident Medicina de Familie, UMF "Gr.T.Popa"
Iasi; e-mail: [email protected].
Amploarea descoperirilor stiintifice in domeniul biotehnologiilor, al geneticii, a facut ca
societatea sa evolueze; astazi se poate descifra structura ADN-ului, exista alternative de
reproducere, cercetari pe celule embrionare, vorbim despre terapie genica. Toate acestea, insa
starnesc si o serie de controverse in ceea ce priveste aspectul bioetic. In prezent, exista o
diversitate mare de opinii atat pro, cat si contra vis-?-vis de probleme cum ar fi: clonarea,
testarea genetica, eutanasia si suicidul asistat medical, transplantul etc. Desi, legat de aceste teme
asistam la un pluralism al opiniilor, totusi, ceea ce caracterizeaza global societatea in care traim
este o stare de confuzie, de dezorientare morala, data de faptul ca multe din argumentele pro sau
contra anumitor probleme expuse deja, nu au un fundament real, care sa poata sta in picioare si
in alte societati. Ne dorim sa detinem un adevar moral iar conflictele in acest plan se duc pentru a
universaliza si a institutionaliza ceea ce am considerat ca reprezinta acest adevar moral. Dar, sa
nu uitam ca exista societati diferite, cu istorii, traditii si culturi diferite, incat aceasta
universalizare este imposibila daca ea se bazeaza numai pe argumente seculare. Ceea ce intr-o
societate este moral acceptabil, in alta nu este. Cateva exemple ar putea fi sugestive in acest sens.
Daca privim catre istoria Romei antice, observam ca perceptia vis a vis de nastere, descendenti,
persoana umana in general este cu totul diferita de ceea ce am fi fost tentati sa credem. La
nastere, copilul era recunoscut de tatal sau daca acesta il ridica de jos (acolo unde statea dupa
nastere, impreuna cu mama sa) si afirma ca acela era copilul sau. Daca se nastea o fata, aceasta
era "expusa", adica aruncata sau inecata in rauri; daca era baiat, el era examinat si numai cei
vigurosi erau recunoscuti. Acest lucru era considerat moral acceptabil la acea vreme, avand drept
argument nevoia societatii de oameni puternici, viitori razboinici. In mod similar, acelasi lucru s-
a intamplat si in Grecia Antica.
Ceea ce, in acele societati politeiste la acele vremuri era moral acceptat si acceptabil, ca un lucru
firesc, astazi denumim pruncucidere, pe considerentul ca viata este sacra, ca persoana umana are
drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la viata. Aceste argumente nu pot fi (aparent!)
contracarate de unul precum necesitatea unei societati (argument ce astazi il putem asimila
teoriei utilitariste). Am spus aparent, deoarece contraexemple ale vremurilor in care traim vin,
din pacate, sa ilustreze acest lucru.
De exemplu, in China este restrictionat prin lege numarul maxim de copii pe care ii poate avea
un cuplu (un singur copil), aducand drept argumente suprapopulatia si nivelul socio-economic.
De asemenea, in timpurile comuniste, in Romania, era interzis avortul, nu pe principiul
sacralitatii vietii, ci datorita nevoii de crestere a indicatorului de natalitate!
Deja, din aceste doua exemple, avem in fata o balanta realizata pe ceva ce nu ar putea fi vreodata
masurat, cantarit sau comparat!
In ceea ce priveste sfarsitul vietii ? si aici, din pacate, exista tendinta unui argument utilitarist.
Unele tari (de exemplu statul Oregon-S.U.A., Olanda) accepta o anumita forma de eutanasie din
considerentul respectului demnitatii umane, al milei, al suferintei; in alte tari, in care eutanasia
este interzisa, in dilemele vis-?-vis de acceptabilitatea acesteia, se aduc totusi argumente
utilitariste, cum ar fi, de exemplu, resursele economice scazute din sistemul sanitar, raportul
cost-beneficiu: ce beneficiu se obtine in raport cu cheltuiala enorma efectuata doar pentru
mentinerea unui om in stare vegetativa persistenta, legat pe viata de aparate? Surprinzator, intr-
adevar, nu exista interesul pentru suferinta sau demnitatea persoanei (nu se aduce acest
argument), in schimb, rationalizarea resurselor este criteriul forte (cu acei bani cheltuiti pentru
cel legat de aparate, care, probabil nu-si va mai reveni niciodata, s-ar putea salva alte vieti).
Iarasi, se pune un pret pe viata, i se atribuie o masura cantitativa!
Legat de eugenie, cu totii stim si condamnam ceea ce s-a intamplat in Germania nazista, cu
privire la experimentele pe fiinte umane soldate cu consecinte tragice, in vederea crearii "rasei
pure". Totusi, astazi se tinde catre acceptarea avortului daca fatului i se detecteaza malformatii
(deci se va naste cu un viitor handicap), se marginalizeaza in loc sa se incerce integrarea sociala
a celor cu dizabilitati, folosindu-se, de asemenea, argumente de ordin utilitarist.
Si mai exista inca tari in lume in care pedeapsa capitala este acceptata si practicata!
Tot din ratiuni ce tin de argumente seculare exista tentatia de a nu mai vedea decat scopul, fara a
ne interesa etica mijloacelor de obtinere; de aceea, multi au vazut in stirea "Mama la 67 de ani!"
numai o performanta extraordinara, fara a-si pune nici macar pentru o clipa problema
acceptabilitatii morale. In ziare gasim anunturi de tipul: "Ofer rinichi ? 35.000 euro, negociabil"
si suntem fericiti ca am gasit un rinichi sau ca cineva a facut rost de bani, fara a constientiza ca
ceea ce caracteriza anterior actul de donare de organe, altruismul, este uitat demult! In Romania
se da o lege a transplantului fara a se trece prin filtrul etic, atat de necesar; ulterior se revine,
datorita unor "presiuni morale", dar fara a se constientiza, de fapt, importanta unor criterii etice.
Asadar, din exemplele expuse, reiese faptul ca o morala universala nu poate fi fundamentata
exclusiv pe argumente seculare, ar fi ca o teorie a "formelor fara fond". Nu putem asimila sau
atribui morala unei culturi sau unei preferinte sociale sau istorice. Dezorientarea morala e
rezultatul pluralitatii viziunilor morale seculare.
Dupa cum afirma Profesorul H. Tristram Engelhardt jr. in Fundamentele bioeticii crestine,
"raspunsurile moralei seculare raman vagi si niciodata definitive". In acelasi timp mai remarca
faptul ca "societatile posttraditionale sunt caracterizate, in general, de separarea dilemelor etice
urgente, de calauzirea morala nonprocedurala accesibila."
Dar, totusi, poate exista un fundament universal valabil al bioeticii, vreun argument care sa fi
stat, sta si va sta in prima linie in dilemele morale?
Bioetica se bazeaza pe anumite principii fundamentale, cu radacini adanci in morala crestina: a
face bine, a nu face rau, principiul dreptatii si echitatii. Corespondente ar fi: iubirea fata de
aproape, altruismul, egalitatea in fata Divinului. In acelasi timp, religia crestina a fost singura
care s-a preocupat si de o calauzire a individului catre o viata morala. Sigur ca valorile morale
individuale difera atat ca fond, cat si ca importanta, dar nu credem ca exista o persoana care sa
nu aiba o valoare sau sa se impotriveasca unei valori crestine.
Bineinteles ca nu exista o religie universala, dar in fiecare religie se regasesc iubirea si respectul
fata de fiinta umana, fata de aproape.
Fara a sustine ca valorile religioase detin adevarul moral universal valabil, credem ca rolul de
indrumare morala pe care acestea il au este de o importanta covarsitoare in gasirea unui punct
comun spre iesirea din dezorientarea morala la care asistam.
Sigur ca si asupra bioeticii crestine ar putea veni contraargumente de ordin istoric (inchizitia) si
lipsa argumentelor religioase vis-?-vis de cercetarea embrionara (care nu au fost prevazute in nici
o scriere dogmatica). Dar, in acelasi timp, numai pe argumente seculare, nu se poate fundamenta
o bioetica universala.
Bioetica nu reprezinta un obstacol in calea progresului stiintei, ci un echilibru in avantul
cunoasterii, izvorat din grija pentru oameni, din iubirea si respectul fata de fiinta umana.
Orice act indreptat spre umanitate trebuie sa aiba la baza principiile eticii crestine: iubirea fata de
aproape, altruismul, trebuie sa respecte demnitatea umana si dimensiunea crestina a existentei
sale si nu trebuie sa reprezinte satisfacerea unor necesitati de ordin social, politic sau economic.
Bibliografie
[1] Astarastoae V., Trif B.A., Essentialia in bioetica, Ed. Cantes, Iasi, 1998;
[2] Engelhardt H.T.jr., Fundamentele bioeticii crestine. Perspectiva ortodoxa, Ed. Deisis, Sibiu,
2005;
[3] Engelhardt H.T.jr., The Foundations of Bioethics,editia a doua, Oxford, New York, 1996;
[4] Manea T., Prelegerea IV, capitolul IV.1 Lumea ca perceptie si nu ca reprezentare, Iasi, 2005.
Resurse Internet
http://www.bioetica.ro
http://ro.chinabroadcast.cn/chinaabc/chapter1/chapter10403.htm