Revista AGRIMEDIA Ianuarie 2012

Ianuarie 2012 3www.agrimedia.rowww.agrimedia.rowww.agrimedia.rowww.agrimedia.ro

Simona MUNTEANUSimona MUNTEANU

Pe fondul recesiunii economice mondiale, anul 2011 a reprezentat totuşi pentru producţia agricolă din ţara noastră apogeul realizărilor înregistrate în ultimii 20 de ani.Producţiile deosebite obţinute în anul precedent la majoritatea culturilor vegetale reprezintă o meritată răsplată pentru străduinţa truditorilor ogoarelor. La aceste generoase recolte au mai contribuit atât condiţiile meteorologice deosebit de prielnice din anul 2011, cât şi aportul semnificativ al subvenţiilor şi alocaţiilor direcţionate în perioade optime.Din păcate, toate aceste producţii de excepţie nu au condus în mod semnificativ la diminuarea preţului produselor agroalimentare de bază la consumator. Explicaţia acestui bizar şi nedorit fenomen s-ar putea regăsi în întortochiatele tranzacţii comerciale cu produse agroalimentare, care în condiţiile funcţionării unei pieţe liberalizate se derulează, în unele cazuri, prin ocolirea unor reglementări legale, potrivit unor opinii permisive.Poate s-ar impune în această situaţie ca autoritatea care acordă subvenţii, alocaţii sau alte facilităţi pentru sectorul agroalimentar să controleze atât modul de utilizare a acestora, cât şi legalitatea mecanismelor comerciale practicate de furnizori şi comercianţi. Din fericire, sărbătorile creştine de Crăciun şi Anul Nou au mai atenuat necazurile şi îngrijorările cotidiene cu care se confruntă majoritatea românilor, în principal în ceea ce priveşte dinamica ascendentă a costurilor vieţii de zi cu zi.Dacă ne referim la acest an, agricultura va putea conta pe un buget aprobat de 14.977 de miliarde de lei, care reprezintă 2,54% din PIB, fiind însă

Câteva Câteva constatări la constatări la

cumpăna anilorcumpăna anilor

Simona MUNTEANU

mai scăzut cu 5,81% faţă de bugetul rectificat aferent anului precedent. Ministrul Finanţelor, dl Gheorghe Ialomiţianu, a dat însă asigurări că în acest an fermierii nu vor primi mai puţini bani, întrucât a fost schimbată doar ponderea alocărilor, în sensul că sumele primite de la CE vor fi mai mari decât cele din anul 2011, iar de la buget, alocările vor fi mai mici decât cele de anul trecut. Să dea Dumnezeu să se întâmple după cum am fost asiguraţi, însă fermierii speră mai degrabă într-o rectificare bugetară pozitivă pentru agricultura acestui an. Mai mult de trei sferturi din activele băncilor din estul Europei, inclusiv cele din România, aparţin băncilor vest-europene, care recent au stabilit noi norme, mai restrictive, menite să-şi protejeze capitalul. Se preconizează că obţinerea unor credite pentru agricultură va fi mai dificilă. Iată încă un argument care pledează în sprijinul necesităţii absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură într-un procent cât mai ridicat. Aceasta dacă se doreşte ca agricultura României să devină competitivă, adică pentru a putea învârti angrenajul pe alocuri gripat al economiei naţionale. Şi pentru că traversăm o perioadă grea, complexă, plină de privaţiuni, de duşmănii şi eşecuri, în multe cazuri nu numai din vina noastră, trebuie să avem în vedere una dintre multiplele cugetări ale marelui patriot şi filozof Petre Ţuţea, care afirma cândva că noi, românii, „suntem o căruţă de ţărani care au ţinut în loc imperii pentru că au îngenunchiat în faţa lui Dumnezeu şi în nici un caz în faţa duşmanilor sau a vicisitudinii vremurilor.”Să nu ne pierdem speranţa!

Ianuarie 20124 www.agrimedia.ro

ISSN 2069 - 1238

SC AGRI MEDIA INVEST SRLStr. Rîul Sadului nr. 8,

Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77Sector 4, Bucureşti

Tel. 031 / 439.97.46Tel. / Fax: 021 / 317.05.87

[email protected]

Anul VI, Nr. 1 / 2012 (58)Ianuarie 2012

REDACTOR-ŞEFSimona Munteanu

[email protected]

REDACTORIAna Mustăţea

[email protected]

Victor Vătă[email protected]

0757.11.09.99

Ionuţ Vînă[email protected]

0724.35.36.98

CORECTORGabriela Dinţă

MARKETINGGabriela Stă[email protected]

0752.24.25.29

ABONAMENTE ŞI DIFUZAREOana Neagu0752.24.25.31

[email protected]

CONCEPT GRAFIC & DTPAndrei [email protected]

Bogdan Mareş

EditorialEditorial3SUMAR:

Cum va negocia România viitoarea Politică Agricolă Comună? Cum va negocia România viitoarea Politică Agricolă Comună?

Început de campanie de primăvară Început de campanie de primăvară pentru promovarea seminţelorpentru promovarea seminţelor

Porumbul-boabe umed, un avantaj nutritiv Porumbul-boabe umed, un avantaj nutritiv pentru furajarea animalelorpentru furajarea animalelor

Record istoric la exporturile franceze de seminţe de porumb Record istoric la exporturile franceze de seminţe de porumb

Organismele transgenice în Franţa: moratoriu anulat Organismele transgenice în Franţa: moratoriu anulat

Au nevoie agricultorii români de un program Au nevoie agricultorii români de un programguvernamental de fi nanţare a agriculturii?guvernamental de fi nanţare a agriculturii?

Calendarul estimativ al sesiunilor de depunere Calendarul estimativ al sesiunilor de depunere

Factorii favorizanţi dezvoltării dăunătorilor şi Factorii favorizanţi dezvoltării dăunătorilor şi degradării produselor vegetale după recoltaredegradării produselor vegetale după recoltare

Oferta 2012 de hibrizi performanţi de fl oarea-soarelui Oferta 2012 de hibrizi performanţi de fl oarea-soarelui

Longevitatea seminţelor Longevitatea seminţelor

O cultură care ar putea să intereseze: dovleacul comestibil O cultură care ar putea să intereseze: dovleacul comestibil

Un număr impresionant de tractoare JD livrate în 2011 Un număr impresionant de tractoare JD livrate în 2011

România, autorizată să comercializeze România, autorizată să comercializeze şi să exporte carne de porcşi să exporte carne de porc

8

12

16

28

30

36

40

42

49

14

15

15

20

Tehnologii de fertilizare aplicate la cultura de porumb Tehnologii de fertilizare aplicate la cultura de porumb24 CEPM militează pentru accesul agricultorilor CEPM militează pentru accesul agricultorilor

europeni la tehnologieeuropeni la tehnologie26

În dialog cu fermierii În dialog cu fermierii6

Kwizda Agro România - Împreună creştem în siguranţă! Kwizda Agro România - Împreună creştem în siguranţă!58

Sistemul de lucrări minime aplicate solului Sistemul de lucrări minime aplicate solului46

Criza economică obligă la un alt model de organizare Criza economică obligă la un alt model de organizare10

Hibrizii Euralis Seminţe, la Azochim SRL Călugăreni Hibrizii Euralis Seminţe, la Azochim SRL Călugăreni21 Putem hrăni lumea? Putem hrăni lumea?22

Obţinerea materialului săditor viticol Obţinerea materialului săditor viticoldin categorii biologice superioaredin categorii biologice superioare50

Ianuarie 2012 5www.agrimedia.ro


În dialog cu fermieriiÎn dialog cu fermierii

• Cum se prezintă culturile probleme credeţi că vă ve ţ

Ion Dedu, administrator al SC Cerealis Alliance SRL, sat Vilişteanca, localitatea Poşta Câlnău, judeţul Buzău„La această oră, culturile de orz (150 ha) şi grâu (250 ha) arată bine, ele s-au dezvoltat, cu toate că din septembrie şi până acum, la

jumătatea lunii ianuarie au căzut doar 80 l/mp. Cultura de rapiţă a fost cea care a suferit mai mult din cauza lipsei de apă, a răsărit foarte târziu şi nu cred că are şanse să treacă peste iarnă. Plantele au 2-4 frunze, coletul este subţine şi nu este pregătită să îndure temperaturi scăzute.În câmp, cultura are o densitate bună însă plantele de rapiţă sunt slab dezvoltate, sunt foarte mici. Chiar azi dimineaţă am fost pe teren să văd cum se prezintă rapiţa şi era uşor degerată, la temperatura de -4°C. Rapiţa este semănată pe o suprafaţă de 120 de hectare şi pentru că nu mai sper să treacă iarna, am început deja să iau măsuri de siguranţă. De exemplu, la primăvară voi cultiva pe 80 ha orz de primăvară, deoarece am încheiat un contract de valorificare cu cei de la Soufflet Malt, iar pe 34 de hectare voi semăna ovăz negru, pentru că am primit o ofertă. Va fi pentru prima oară când voi avea în cadrul asolamentului această varietate de ovăz.În primăvară, intenţionez să cultiv pe o suprafaţă de circa 220 ha floarea-soarelui şi pe 480 ha porumb.Din oferta de preţuri la îngrăşămintele chimice am văzut că acestea au crescut cu 30% faţă de 2011. Sper să mai negociem, că preţurile sunt destul de mari.Motorina este aproape 6 lei/l la toate staţiile. Noi consumăm pe an circa 70 de tone de motorină, iar sprijinul de 1,16 lei/l este destul de mic.”

Constantin Grigore, administrator SC Agroserv Grig SRL, localitatea Măicăneşti, judeţul Vrancea „În cadrul societăţii, cultura de rapiţă ocupă o suprafaţă de 330 hectare şi este în totalitate compromisă. În privinţa grâului, semănat pe o suprafaţă de

520 hectare, este afectat în proporţie de 50%. Anul 2012 a început destul de rău din cauza acestei secete pedologice şi previziunile meteorologice pentru această zonă nu sunt deloc îmbucurătoare. Până spre Bacău vezi cum plantele de rapiţă suferă din cauza lipsei de apă. Anul trecut a fost unul foarte bun din punct de vedere al producţiilor agricole şi al preţurilor, însă problema noastră este lipsa sistemelor de irigaţii. Parcă ar fi un vid legislativ, pentru că nimeni nu se interesează cu adevărat de această problemă. Ministerul Agriculturii ar trebui să se implice mai mult, să ajungă la un acord cu Ministerul Mediului pentru a le da agricultorilor voie să foreze puţuri proprii. Să ne dea voie să irigăm din aceste puţuri măcar 20-30% din suprafaţă.Culturi afectate de secetă sunt şi în Ucraina, Rusia, Ungaria şi cred că din această cauză preţurile de valorificare din acest an vor creşte, dar şi din cauza preţului la motorină, care a crescut.Preţul la carburanţi a crescut şi ne creează probleme. Minisiterul Agriculturii ar trebui să subvenţioneze o cantitate mai mare de motorină la hectar, de fapt ar trebui să sprijine costurile la cantitatea reală de motorină pe care o consumăm pe unitatea de suprafaţă.Intenţionez ca după întoarcerea rapiţei să cultiv floarea-soarelui. Hibrizii cu care lucrez sunt de la Quality Crops şi au toleranţă la erbicidul Express. Această tehnologie am folosit-o şi anul trecut şi sunt mulţumit de ea, pentru că nici nu mai trebuie să prăşeşti. Am văzut că această tehnologie a fost adoptată de ceva vreme de colegii din Insula Mare a Brăilei, cu rezultate foarte bune atât din punct de vedere al combaterii buruienilor, cât şi al producţiilor obţinute. Anul trecut am avut noroc de condiţii climatice favorabile. Am reuşit să ne capitalizăm într-o oarecare măsură. Din producţia totală de grâu, circa 70% o am încă depozitată, iar preţul de valorificare este de 0,8 lei/kg şi până în martie va ajunge la 1 leu.”

www.agrimedia.ro

iar sprijinul de 1,16 lei/l este destul de mic.


agricole în câmp şi cu ce e ţi confrunta în acest an?

Ion Comăniţă, administrator SC Ilsa Com SRL, localitatea Bârla, judeţul Argeş„Anul acesta nu a început bine, din cauza lipsei apei în sol. Cultura de grâu a fost înfiinţată pe o suprafaţă de circa 1.000 de hectare, iar 80% din plante se află

într-un stadiu normal de vegetaţie. Orzul, cultivat pe circa 200 ha, şi orzoaica, care ocupă 170 de hectare, sunt înfrăţite şi arată bine. Pentru noi, teama cea mai mare este cultura de rapiţă, cum va evolua aceasta pentru că se află într-un stadiu întârziat de dezvoltare, de 3-4 frunze. În cadrul asolamentului, cultura de rapiţă ocupă o suprafaţă de 500 de hectare. Problema cu care ne confruntăm este seceta pedologică. Lipsa apei din sol îngreunează procesul de creştere a plantelor, iar deficitul de apă este undeva la 300 l/mp. O altă problemă este preţul la motorină, care a crescut în ultima perioadă de trei ori. Cred că acest an va fi unul destul de dificil. Din necesarul de îngrăşăminte chimice am achiziţionat aproximativ 60-70% şi ne mai gândim dacă vom continua să mai cumpărăm, pentru că depinde mult de modul în care vor evolua condiţiile climatice şi implicit culturile agricole. Dacă vom fi nevoiţi să întoarcem cultura de rapiţă, probabil vom alege să cultivăm acele culturi timpurii, precum orzoaica de primăvară, ovăzul şi chiar sorg. Anul trecut am avut sorg în cultura a doua şi am obţinut rezultate bune. Sorgul este şi o cultură rezistentă la secetă.Ca o concluzie, în acest an sperăm să avem parte de precipitaţii, astfel încât culturile de toamnă să ajungă la maturitate, iar în primăvară campania însămânţărilor să nu înceapă cu probleme. Terenul este arat, este pregătit şi nu mai rămâne decât să înfiinţăm culturile.Din producţia agricolă de anul trecut am stocat o cantitate de grâu de circa 1.500 de tone, pe care doresc s-o valorific în cadrul societăţii, pentru că am început construcţia unei mori. Investiţia este realizată cu fonduri europene. Proiectul este depus pe Măsura 123, are o valoare de 2,5 milioane de euro şi include o moară, un siloz, un laborator şi o staţie de seminţe.”

Constantin Cristea, adminstrator SC Crisagra 2003, comuna Ziduri, judeţul Buzău„În câmp, culturile agricole se află într-un stadiu întârziat de dezvoltare, din cauza faptului că au suferit de secetă. Nu

cred ca pe toată perioada de vegetaţie şi până acum să fi căzut peste 50 l/mp. În acest an agricol, am semănat grâu pe o suprafaţă de 1.000 ha, orz pe 100 ha şi 420 ha de rapiţă. Cultura de rapiţa este frumoasă, dar măruntă. Ne este teamă să nu vină un îngheţ, de -15...- 20°C, care să compromită cultura. Noi încă sperăm să fie salvată. Grâul nu este aşa sensibil la îngheţ, comparativ cu rapiţa. La grâu, am cultivat soiuri româneşti, Boema şi Glossa, iar la rapiţă am achiziţionat seminţe de la firmele Saaten Union şi Euralis.Dacă vom fi nevoiţi să întoarcem cultura de rapiţă, vor fi alte cheltuieli şi sperăm să nu ajungem aici. Dacă de pe acum avem probleme din cauza lipsei de apă, nu ştiu cum vor rezista culturile de primăvară, precum floarea-soarelui şi porumbul, care sunt mai expuse la temperaturi ridicate şi perioade secetoase. În funcţie de cum va evolua cultura de rapiţă, voi cultiva în primăvară pe o suprafaţă de 350 ha floarea-soarelui şi pe 1.000 ha porumb. În structura culturilor se va regăsi şi cultura de mazăre, pe care o intenţionez să o înfiinţez pe o suprafaţă de 30 ha. În acest an, problemele cu care deja ne confuntăm sunt legate de lipsa precipitaţiilor. Ne-am bucurat în 2010 şi 2011 pentru că au fost ani agricoli buni, însă nu vom şti cum va fi şi acest an. În siloz mai am depozitată o parte din producţia agricolă, circa 2.500 de tone de grâu şi 800 de tone de porumb. Anul trecut am obţinut recolte bune la porumb, de peste 8 tone boabe/ha, iar preţul de valorificare din câmp a fost de 0,7 lei/ha.Pentru că nu ştim cum va fi acest an, deja am achiziţionat o parte din îngrăşămintele chimice necesare, precum şi din seminţele pentru culturile de primăvară.” A

na M

UST

ĂŢE

A


Pentru prima dată în istorie, prin procedura de codecizie, Parlamentul European va avea o putere legislativă asemănătoare cu cea a Consiliului. Acest lucru înseamnă că va urma o perioadă de negocieri aprinsă pentru ca ambele instituţii să ajungă la un acord comun. Miza este una imensă, pentru că în acest interval de discuţii se vor decide elementele care vor ghida politica agricolă europeană pe o perioadă de 7 ani. Imediat ce Consiliul European a dezvăluit propunerile viitoarei PAC, statele membre şi-au exprimat susţinerea pentru anumite măsuri din pachetul de reformă şi critici deopotrivă. Critici dure au fost aduse de unele state membre propunerilor de plafonare a plăţilor directe, de până la 300 mii euro/an pentru o exploataţie agricolă. România se află printre acele state care nu agreează această măsură, de limitare a subvenţiilor.Măsura care vizează direcţionarea a 30% din plăţile directe către respectarea anumitor practici agricole benefice pentru mediu este susţinută în principiu de majoritatea statelor, însă temerea cea mai mare este aceea că propunerea poate duce la o împovărare administrativă ridicată, iar beneficiile asupra mediului ar putea fi neînsemnate. În propunerea CE, plăţile pentru practicile agricole durabile vor fi acordate pentru menţinerea păşunilor permanente, diversificarea culturilor (un agricultor trebuie

Cum va negocia România viitoarea Politică Agricolă Comună?

După ce Comisia Europeană a prezentat anul trecut, la data de 12 octombrie, proiectul de reformă a Politicii Agricole Comune pentru perioada 2014-2020, acum este rândul Parlamentului European şi al Consiliului de Miniştri să analizeze această propunere şi să vină cu o decizie fi nală la începutul lui 2013, astfel încât reforma PAC să fi e implementată din ianuarie 2014.

să cultive cel puţin 3 culturi pe terenul său, nici una neputând depăşi 70% din terenul arabil, iar cea de-a treia reprezentând cel puţin 5% din acesta) şi menţinerea unor rezervoare ecologice de cel puţin 7% din terenul agricol (excluzând păşunile permanente) - de exemplu capetele de teren, copaci, elemente de peisaj, biotopuri, zone-tampon, perdele forestiere de protecţie împotriva eroziunii solului etc. În opinia CE, măsura de „înverzire” (greening) a PAC ar putea fi un argument solid în lupta cu cei care doresc eliminarea subvenţiilor agricole. Acordarea plăţii de bază, supusă criteriilor de ecocondiţionalitate, este susţinută de opinia publică, pentru că în urma dezbaterii publice a reieşit faptul că un instrument necesar în viitoarea PAC este cel de protejare a mediul înconjurător şi a biodiversităţii. O altă concluzie a dezbaterii publice din 2010 şi transpusă în pachetul de reformă prezentat anul trecut de Comisia Europeană este cea a echităţii în acordarea plăţilor directe. Pentru următorul exerciţiu bugetar 2014-2020, Comisia propune reducerea discrepanţelor dintre vechile state membre şi cele noi, în privinţa nivelului de subvenţionare. România alături de Letonia, Estonia, Lituania şi Portugalia sunt statele membre care vor beneficia de o creştere a plăţilor directe în următoarea perioadă.

Pentru România, această creştere înseamnă cu 3 miliarde de euro mai mult, comparativ cu alocarea actuală. Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri vor definitiva PAC de după 2013, având ca bază de pornire propunerile comisiei, printre care se află şi această suplimentare a plăţilor directe pentru România. Acum, în runda negocierilor, România ar trebui să joace un rol mai activ, să aibă o poziţie mai fermă şi să facă alianţe, astfel încât acele elemente favorabile agriculturii româneşti să se regăsească în legislaţia finală.În cadrul unui material publicat în ziarul „Capital”, Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a atras atenţia aspura faptului că rezultatul negocierilor „va depinde şi de abilitatea statelor membre de a-şi urmări interesele naţionale, de a şi le armoniza cu abordarea europeană şi de a construi alianţe pe puncte de interes comun”. Cu alte cuvinte, modul în care vom beneficia de viitoarea Politică Agricolă Comună depinde numai de noi, de modul în care vom şti să ne apărăm interesele. Inevitabil, vine şi întrebarea: „Vom şti oare să negociem în favoarea noastră viitoarea PAC?”.

comentează articolul pewww.agrimedia.ro/blog.html

Ana

MU

STĂŢE

A


„Problema banilor în lume a devenit capitală. În perioada 1929-1933, criza a venit pe un fond care s-a numit diluarea acţiunilor, iar în 2007 criza s-a născut pe fondul de diluare a banilor. Pentru a explica ce înseamnă acest lucru, la o întâlnire cu un grup de viticultori, am spus că este ca şi cum ai pune apă în vin. Ceea ce s-a întâmplat între 2004 şi 2008 a fost ca un vis, pentru că în România au intrat în fiecare an câte 16 mld. euro. Nu înţelegeam această avalanşă de bani. Când a venit criza, acest flux de bani s-a oprit brusc. De atunci ne întrebăm cum să ne descurcăm în această ţară. Ceea ce a fost în 2008 nu va mai fi niciodată. Criza de acum ne obligă să găsim un alt stil de viaţă şi să intrăm într-o nouă normalitate. Soluţia nouă, din punctul meu de vedere, este un nou rol al statului în economie, de parteneriat stat-privat, pentru că altfel nu se poate înainta. Statul trebuie să intervină în agricultură cu parteneriate private şi să garanteze bani pentru agricultură”, a precizat dl Vasilescu.În opinia sa, statul ar trebui să joace şi rolul de organizator în sectorul agricol. „Suntem o ţară agricolă şi nu avem o bursă de cereale, de

Criza economică obligă la un alt model de organizare

La sfârşitul anului 2011, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” împreună cu revista „Profi tul agricol” au organizat cea de-a doua ediţie anuală a simpozionului „Modernizarea agriculturii - restructurare şi performanţă”. Evenimentul a reuşit să adune laolaltă atât personalităţi importante din lumea agricolă, cât şi reprezentanţi ai mediului politic. La eveniment, o prezenţă remarcabilă a fost cea a domnului Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale, care a vorbit, printre altele, despre rolul pe care statul ar trebui să-l joace în economie.

tomate, de zarzavaturi etc. Este o problemă. Noi avem o bursă de bani, dar nu avem o piaţă de tomate. O altă problemă este legată de educaţie şi de serviciile din agricultură. Nu văd posibilitatea de a avea în România o iniţiativă privată care să creeze un sistem integrat de servicii şi de aceea spun că statul ar trebui să se implice mai mult”, a afirmat consilierul guvernatorului BNR. Potrivit acestuia, în viitor agricultura va fi făcută cu salariaţi. „Recensământul agricol ne arată că avem aproximativ 3,8 milioane de gospodării fără pesonalitate juridică, unde lucrează circa 7 milioane de oameni, iar suprafaţa medie utilizată pe gospodărie este de 1,9 ha. 31.000

de exploataţii au personalitate juridică, în care lucrează 115.000 de persoane. Aici, suprafaţa agricolă medie care revine pe exploataţie este de aproape 200 de hectare. Structura gospodăriilor din România este foarte fărâmiţată şi nu văd cum am putea rezolva această problemă. Cert este că în viitor lucrul câmpului se va face cu salariaţi. De acum încolo despre ţăran nu se mai poate vorbi, el fiind deja o amintire. Ne trebuie o agricultură făcută cu salariaţi şi un sistem în care pot fi atrase băncile”, a subliniat dl Vasilescu.În privinţa deschiderii băncilor comerciale faţă de sectorul agricol, consilierul guvernatorului a recunoscut lipsa de încredere pe care o manifestă acestea. „Băncile sunt foarte reticente când vine vorba de credite pentru agricultori, în special acolo unde se garantează cu terenul agricol, din cauza faptului că multe nu au acte de cadastru. De aceea, este mai mult o problemă legată de încredere”, a spus în încheiere dl Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.


pe gospodărie este de 1,9 ha. 31.000 gîn„BvosptemesînVa

Ana

MU

STĂŢE

A


În ceea ce priveşte seminţele, reprezentantul zonal al companiei Limagrain, Markus Salmen, a declarat că „anul acesta este unul atipic. Fermierii au început să facă comenzi şi rezervări de seminţe încă din luma noiembrie a anului trecut. În acest moment, Limagrain a epuizat stocul de seminţe pe care îl avea alocat şi apelează la resursele altor ţări pentru a putea onora cererile. Motivul principal al acestei anomalii, care nu poate decât să ne bucure, este reprezentat de faptul că, în toamnă, când a fost o perioadă foarte secetoasă, când ar fi trebuit să se cultive rapiţa, fermierii au înţeles că anul pentru această cultură este compromis, au ales să înfiinţeze culturi de floarea-soarelui sau de porumb. În acest mod, suprafaţa agricolă pe care trebuie să o acoperim s-a mărit considerabil”.Dintre recomandările pentru acest sezon, Markus Salmen a menţionat câteva tipuri de hibrizi de floarea-soarelui şi de porumb, a căror performanţă a fost îmbunătăţită pe parcursul anilor, în urma cercetărilor făcute. Astfel, pentru cei interesaţi să încheie contracte cu companii care produc mălai grişat, se recomandă hibridul LG 32.32, care este o variantă îmbunătăţită a unui hibrid deja experimentat pe piaţa românească. Acest hibrid este de grupa 230 FAO, sticlos şi care se pretează atât pentru cultura principală, cât şi pentru cultura a doua. Pentru condiţiile secetoase ale anului 2011, acest porumb a produs 5-6 tone în zona Brăila, la cultura a doua. Din categoria hibrizilor foarte

Început de campanie de primăvară pentru promovarea seminţelor

La 18 ianuarie 2012, la Brăila, în incinta Hotelului Grand Orient Express, s-a desfăşurat prima acţiune de promovare pentru campania de primăvară. În prezenţa a peste 200 de fermieri din judeţele învecinate Brăilei, compania Chimagri a prezentat echipa de lucru şi produsele a două dintre companiile al căror distribuitor sunt: seminţele Limagrain şi produsele fi tosanitare Makhteshim Agan.

cunoscuţi şi care încă nu are înlocuitori în portofoliul LG, este hibridul 23.06, care este un hibrid stabil, triliniar, foarte bine adaptat pentru condiţiile din România, mai ales pe zonele colinare. Pentru acest hibrid se recomandă o fertilizare mai scăzută, iar pentru cine doreşte să aplice o tehnologie mai avansată, se recomandă 33.50. Ceea ce se remarcă în mod special pentru anul acesta sunt hibrizii care vin cu însuşiri deosebite faţă de anii precedenţi: un spor suplimentar la producţia de lapte pentru hibrizii de porumb-siloz nutriţie animală (LG 32.52 - 250 FAO, LG 34.90 - 490 FAO şi Janette - 550 FAO). În ceea ce priveşte floarea-soarelui, caracteristica generală a hibrizilor din portofoliul din acest an este rezistenţa la mană, Orobanche şi Sclerotinia. Acum sunt promovaţi în mod special hibrizii din categoria OR 7, care înseamnă rezistenţă la Orobanche peste clasa F. O caracteristică a florii de la LG este faptul că, în proporţie de 92% sau chiar peste această cifră, plantele sunt autopolenizatoare şi se poate ajunge la 100%, în funcţie şi de alţi factori. Pentru floare, există trei categorii de hibrizi, cei convenţionali, cei cu tratament Clearfield şi cei haioleici.

Prezent la acest eveniment, Eliezer Frumerman, Country Manager al Makhteshim Agan, a dorit să transmită fermierilor că „anul 2011 a fost un an foarte bun pentru toţi cei care lucrează în agricultură. Fermierii trebuie să fie conştienţi că ani precum cel care a

trecut nu se întâlnesc mereu şi că este posibil ca 2012 să nu fie la fel de bun. Dacă pentru Makhteshim anul a fost bun, este meritul fermierilor, care au avut încredere atât de mare în produsele companiei încât au dus la dublarea cifrei de afaceri în ultimii trei ani”. Pornind tot de la problema secetei prelungite, Constantin Soare, directorul de vânzări al Makhteshim Agan, am reţinut un fenomen care poate afecta în mare parte fermierii în perioada de vară: atacul rozătoarelor. „Compania noastră deţine un produs foarte eficient pentru combaterea rozătoarelor: Bromakol. Am avut o toamnă blândă, un an cu producţii ridicate, dar am avut şi secetă prelungită, care se menţine şi acum. Iarna aceasta nu au existat geruri severe şi nici precipitaţii care să reducă numărul şoarecilor. Produsul acesta acţionează prin inhibarea coagulării sângelui rozătoarelor. Are efect prin înghiţire, cauzând moartea rozătoarelor, fără a trezi suspiciunea altor dăunători. Odată înghiţită momeala, chiar şi în cantitate mică, şoarecii şi şobolanii simt o senzaţie de sufocare şi nevoia de a merge să moară într-un loc deschis”.

Gazda evenimentului, directorul de vânzări al Chimagri, Cornel Vasile, a făcut o recomandare toturor fermierilor: „Utilizaţi seminţe certificate şi tehnologii complete dacă doriţi să aveţi producţii satisfăcătoare şi să evitaţi pierderile. Prevenţia şi utilizarea adecvată a tehnologiilor vor putea să aducă şi anul acesta recoltele pe care vi le doriţi”.Va

lent

in BLĂ

NAR

U

Eliezer FRUMERMANMarkus SALMEN


Porumbul-boabe umed,conservat cu bobul întreg sau ca porumb-siloz, este mai bine valorifi cat de porcine decât porumbul-boabe uscat imediat după recoltare.

Ianuarie 201214

Porumbul-boabe umed, un avantaj nutritiv pentru furajarea animalelor

din Franţa - ARVALIS (publicate în 2009 şi 2011), porumbul-boabe recoltat în stare umedă sau conservat cu bobul întreg sau tocat este mai bine asimilat de porcine decât porumbul-boabe uscat.

Nivelurile de digestibilitate energetică ale porumbului-siloz şi porumbului conservat cu bobul întreg sunt cu mult superioare celor ale porumbului-boabe uscat. Practic, digestibilitatea energetică este cu 4 şi respectiv 8% mai ridicată la porumbul cu bob întreg şi cel însilozat, faţă de cea a porumbului uscat. Acest lucru se explică, în principal, printr-o mai bună digestibilitate a amidonului şi a lipidelor din porumbul-boabe umed.

În ceea ce priveşte fracţiunea proteică (aminoacizi), ameliorarea este de 3,6 şi respectiv 5,8% pentru porumbul

conservat cu bobul întreg şi cel de tip siloz, faţă de porumbul uscat.

Prin urmare, conservarea în starea umedă a porumbului-boabe, şi în special însilozarea, îmbunătăţeşte valoarea nutritivă a acestui produs, prin comparaţie cu porumbul-boabe uscat.

Conservarea porumbului-boabe umed: însilozare şi bob întreg Ambele metode sunt bazate pe absenţa oxigenului (anaerobioză) şi acidifierea mediului, care împiedică formarea şi dezvoltarea microorganismelor nedorite.

La porumbul-siloz, tocarea şi tasarea boabelor antrenează eliminarea oxigenului şi dezvoltarea bacteriilor anaerobe, care vor produce acidul lactic, pe baza zaharurilor din porumb. Procesul de acidifiere este cel care stabilizează produsul.

În conservarea cu bobul întreg, respiraţia boabelor (care rămân, deci, întregi), precum şi flora microbiană consumă rapid oxigenul prezent printre boabe, transformându-l în gaz carbonic, care asigură stabilitatea produsului.

Utilizarea diferitelor tipuri de porumb-boabe umed a început să capete amploare în Europa, cu precădere în Franţa, Germania şi Danemarca, în unităţile zootehnice de creştere a porcinelor, datorită avantajelor economice ale acestui produs (economii la cheltuielile de uscare, valorificarea porumbului obţinut în exploataţii) şi tehnice (recoltare timpurie, producţie medie optimă, trasabilitate etc.). Există puţine studii legate de valoarea energetică şi conţinutul proteic ale acestor tipuri de porumb, fapt care-i face pe crescători să-şi stabilească raţiile în funcţie de valorile folosite în mod curent pentru porumbul-boabe uscat.

Cu toate acestea, conform rezultatelor constatate de două studii realizate recent de Institutul sectorului vegetal

Jean-Georges CAZAUX, responsabil de misiune Maiz’Europ


Organismele transgenice în Franţa: moratoriu anulat

Record istoric la exporturile franceze de seminţe de porumb

Celine Duroc, director adjunct AGPM (Asociaţia Generală a Producătorilor de Porumb)Cultura hibridului de porumb MON

810, singurul autorizat pentru cultivare în Uniunea Europeană,

a fost interzisă în Franţa în 2008, în urma unui moratoriu

iniţiat de statul francez. Ultimele hotărâri judecătoreşti, atât la nivel francez, cât şi european, au anulat această interdicţie.

Exporturile franceze de seminţe şi răsaduri au atins un record

istoric în campania 2010-2011, depăşind un miliard de euro, în

timp ce importurile s-au stabilizat la 480 de milioane de euro. Soldul de benefi cii reprezintă 600 de milioane de euro, din

care mai mult de jumătate provin din rezultatele obţinute în urma recoltei de seminţe de porumb.

Bătălia juridică lansată de producătorii de porumb împotriva moratoriului de interdicţie a porumbului MON 810 a dat roade. După decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) din luna septembrie, Consiliul de Stat francez a emis decizia pe 28 noiembrie 2011, anulând decizia Franţei. Motivul anulării este atât de ordin juridic - dat fiind faptul că Franţa nu invocase baza legală corectă (Directiva 2011/18, în locul Regulamentului 1829/2003) -, cât şi procedural. Practic, Consiliul de Stat a sesizat corect faptul că statul francez nu prezentase elemente care să vină în sprijinul deciziei (urgenţă, atingere gravă a sănătăţii sau mediului). Anularea acestei clauze de salvgardare face, teoretic, posibilă cultura acestui hibrid în Franţa la însămânţările următoare. Cu toate acestea, guvernul

Exporturile de seminţe de porumb au înregistrat o creştere remarcabilă în 2010-2011, atingând 435 de milioane de euro, după o curbă de progres de 23%, faţă de campania precedentă; pe de altă parte, importurile sunt în scădere cu 18%, ajungând la 120 de milioane de euro. Soldul de beneficii al producţiei de seminţe de porumb atinge 315 milioane de euro, înregistrând o creştere de peste 50%.

francez şi-a anunţat foarte rapid intenţia de a găsi mijlocul prin care să împiedice însămânţările de MON 810 în anul agricol 2012, ignorând hotărârile luate de CJUE şi Consiliul de Stat. AGPM a interpelat guvernul, solicitându-i acestuia să prezinte argumentele care să justifice această luare de poziţie a autorităţilor franceze, însă discuţia nu a ajuns la o finalitate până în momentul de faţă. Situaţia rămâne deosebit de neclară vizavi de agricultori, care aşteaptă ca legea votată în 2008 - şi care trebuia să permită libertatea alegerii consumului/producţiei cu sau fără organisme transgenice - să fie în sfârşit aplicată şi în Franţa!


www.agrimedia.ro

fileloşanîngAfahu

Principalele destinaţii ale seminţelor de porumb sunt ţările Uniunii Europene (UE-27), care reprezintă 90% din valoarea exporturilor. Aceste debuşee au înregistrat o creştere considerabilă în urma extinderii suprafeţelor cultivate cu porumb-boabe (în Europa Centrală şi de Sud) şi cu porumb-siloz (din Germania şi Italia - datorită dezvoltării sectorului biogazului - şi Polonia). În total, agricultorii europeni (UE-27) au însămânţat 14,2 milioane ha în 2011, respectiv cu 7% mai mult decât în 2010. Valoric, principalele destinaţii de export sunt următoarele: • Germania, cu 45% din valoarea

totală a exporturilor• Spania: 10%• Olanda, Italia, Ungaria: fiecare cu câte 6%• Polonia: 4% În afara Uniunii Europene, vânzările au fost la fel de bune, cu exporturi care au atins 44 de milioane de euro. Destinaţiile

sunt în majoritatea lor ţări din partea vestică a Comunităţii Statelor Independente (Ucraina şi Rusia) şi din Balcani, unde, de câţiva ani, agricultorii manifestă un interes crescând pentru genetica occidentală de înaltă calitate şi hibrizii occidentali.

Sursă: rezultatele comerţului exterior, GNIS (Grupul Naţional Interprofesional al Producătorilor de Seminţe şi Răsaduri)


Cu cât componenta comercială creşte ca pondere în totalul producţiei agricole, cu atât agricultura pe ansamblu va fi mai performantă, iar România agricolă va fi mai integrată în circuitul economic intern şi internaţional.Academicianul Ioan Păun Otiman consideră că, pentru stimularea acestor funcţii importante ale agriculturii, agricultura, ca ramură, şi agricultorii, ca participanţi la realizarea echilibrului economic şi social, trebuie susţinuţi, prin efort naţional, financiar şi legislativ. În opinia sa, sprijinirea agriculturii ar trebui axată pe trei canale principale, şi anume: sprijinirea şi susţinerea financiară pentru formarea şi calificarea agricultorilor, viitorii fermieri privaţi ai României; sprijinirea şi susţinerea financiară pentru formarea şi consolidarea gospodăriilor (fermelor) privat-familiare; sprijinirea şi susţinerea financiară şi legislativă pentru construcţia infrastructurilor din amonte şi aval de agricultură.Formarea de ferme şi gospodării privat-familiale de mărimi competitive din punct de vedere comercial ar trebuie sprijinite şi pe plan fiscal. Fermierii care reuşesc să-şi constitue ferme de o anumită suprafaţă sau cu un anumit efectiv minim de animale ar trebui stimulaţi prin scutiri de impozite pe anumite termene. Sprijinirea agricultorilor în producţie ar trebui să îmbrace forma preţurilor

Au nevoie agricultorii români de un program guvernamental de finanţare a agriculturii?

Pentru România, agricultura este o prioritate absolută.Această afi rmaţie se bazează atât pe resursele naturale şi umane ale agriculturii româneşti, cât şi pe funcţiile sociale şi economice vitale ale acestei ramuri, dintre care amintim: asigurarea alimentaţiei populaţiei României, a necesarului de materii prime pentru industrie, a unui export activ şi profi tabil de produse agroalimentare, protecţia mediului şi a peisajului, menţinerea echilibrului ecologic, dezvoltarea spaţ iului rural.

de intervenţie, susţinute prin diferenţe de la bugetul de stat. De asemenea, sprijinirea agricultorilor ar trebui axată pe mecanismul creditării formării fermelor şi pentru exploatarea acestora.În continuare, prezentăm o scurtă retrospectivă a fenomenului economic de susţinere a programului de sprijin (subvenţionare) a agriculturii în zona vest-europeană, cu predilecţie în agricultura franceză.Întrucât după terminarea războiului, în anii 1945-1946, agricultura franceză, germană, olandeză, austriacă, italiană, ca de altfel agricultura din toate ţările care au fost teatru de desfăşurare a luptelor, se afla la un grad de dezorganizare inimaginabil, la un nivel de dotare foarte precar şi, prin consecinţă, randamentele tehnice şi economice se aflau la niveluri de suferinţă naţională şi europeană (marea foamete şi 1945-1947 a cuprins circa 2/3 din Europa, iar cartelarea hranei era printre cele mai drastice măsuri luate de guvernele acelei perioade). În atari condiţii, Europa Occidentală nu a avut alternativă. Toate ţările vest-europene au adoptat programe de susţinere, modernizare, reorientare şi sprijinire a agriculturii. Din foarte multe puncte de vedere, considerăm că primul program de modernizare a agriculturii franceze poate reprezenta un punct de reper pentru ţările est-europene care în anii

1990-1997 se aflau aproximativ în situaţia agriculturii franceze a anilor 1946-1950. Programul (planul) de modernizare a avut în vedere ameliorarea condiţiilor de producţie şi comercializare în exploataţiile familiale, axându-se, cu precădere, pe următoarele domenii principale: formarea profesională a agricultorilor, susţinerea tehnică a exploataţiilor în vederea perfecţionării metodelor de producţie; ameliorarea soiurilor de plante cultivate (introducerea hibrizilor) şi selecţia raselor de animale; utilizarea unor doze din ce în ce mai însemnate (şi raţionale) de îngrăşăminte şi produse chimice pentru tratamente; dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi echipare a exploataţiilor agricole (irigaţii, desecări, asanare, amendare etc.). Acest program de evoluţie, după cum apreciază profesorul P. Roux, „impunea un

www.agrimedia.ro


efort de investiţii considerabil”. În vederea realizării acestui program, în perioada 1946-1957 investiţiile în agricultura franceză au fost de 900 de miliarde de franci francezi, din care (foarte important) 500 de miliarde de franci francezi din fonduri publice, 100 de miliarde de franci francezi împrumuturi prin Creditul Agricol şi alte bănci şi 300 de miliarde de franci francezi prin autofinanţare. Este puţin? Este mult? Istoria a demonstrat că nu.

Creditul Agricol a fost principala societate bancară franceză care a finanţat programul de modernizare, prin trei mari categorii de împrumuturi: pe termen scurt, între două recolte, finanţând necesarul curent de lichidităţi pentru exploataţiile agricole; pe termen mijlociu, prin care s-au finanţat investiţiile în mijloace de producţie, animale etc.; pe termen lung, destinate procurării de tractoare, utilaje, investiţii, într-un cuvânt tehnologii, extinderea fermelor, prin cumpărare de teren, de ferme în întregime, echiparea tehnică a terenurilor, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit în fermă etc.

O parte însemnată din aceste împrumuturi au beneficiat de un sistem de bonificaţii ale dobânzilor, termene de garanţie etc., statul francez susţinând prin alocaţii bugetare diferenţa dintre dobânda creditului angajat de agricultor şi dobânda pieţei practicată de băncile finanţatoare. În anul 1962, alocaţiile bugetare pentru bonificaţii au fost de numai 133 de miliarde de franci francezi, ca în anul 1980 să ajungă la 5,5 miliarde de franci francezi. Eficacitatea economică şi productivă a creditului francez poate fi lesne observată în funcţie de structura acestuia, pe destinaţii. Facilităţi mari s-au acordat creditelor pentru investiţii productive. Astfel, creditele pe termen lung au reprezentat circa 10-11% din valoarea producţiei agricole obţinute în perioada 1970-1982, iar ponderea creditelor destinate finanţării modernizării tehnologiei, echipării terenului şi cumpărării de terenuri din volumul total al creditului agricol a crescut de la 46%, în mai 1971, la 78%, în anul 1982.Este limpede din prezentarea acestor date că statul francez, prin guvernele sale, a avut o politică financiară şi de credit precis orientată, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Agricultura Franţei şi fermierii săi realizează la această dată performanţe notabile

principii fundamentale: crearea şi menţinerea unei pieţe unice; preferinţa comunitară în relaţiile de comerţ exterior; solidaritatea financiară, printr-un buget al Pieţei Comune, ca principal instrument de finanţare a PAC. Obiectivele fundamentale ale Politicii Agricole Comune (PAC), aşa cum au fost cuprinse în Tratatul de la Roma, sunt următoarele: creşterea productivităţii agriculturii; ameliorarea nivelului de viaţă al agricultorilor; stabilizarea pieţelor; garantarea securităţii aprovizionării şi oferirea de produse consumatorilor la preţuri rezonabile.Politica agricolă comunitară, în esenţa sa, s-a dorit să reprezinte un echilibru între susţinerea nivelului de venit mediu al agricultorilor (asemănător cu cel al salariaţilor) şi menţinerea unor preţuri relativ scăzute la produsele agricole oferite locuitorilor Comunităţii Europene. La acest amplu proces de reglare a raportului (echilibrului) dintre venitul mediu al agricultorilor şi cheltuielile alimentare ale populaţiei a trebuit să participe Comunitatea, în ansamblul său, printr-un buget comunitar.Politica Agricolă Comună a dat rezultate evidente. În perioada 1970-1990, producţiile medii la cereale, lapte şi zahăr s-au dublat. Prin această creştere accelerată a producţiilor, Uniunea Europeană a ajuns în situaţia de a stoca mari cantităţi de alimente şi produse agricole. De asemenea, fermierii vest-europeni, mai cu seamă cei din zonele defavorizate ecologic şi economic, precum şi micii fermieri au intrat într-o fază de involuţie economică şi financiară; drept consecinţă, după anul 1990, politica agricolă comunitară a fost restructurată, incluzându-se noi domenii de finanţare şi susţinere. Fără a intra în amănunte, programele de finanţare a Politicii Agricole Comune au reprezentat esenţa succesului agriculturii comunitare. Deşi în Uniunea Europeană supraproducţia şi stocarea producţiei agroalimentare sunt caracteristica de bază a economiei agroalimentare, totuşi continuă să susţină masiv agricultura prin diferite elemente ale politicii financiare, bugetare şi de credit. Ponderea cheltuielor alocate din bugetul comunitar are mărimi ridicate, variind între 55 şi 60% din totalul cheltuielilor bugetare ale Uniunii Europene. Rata susţinerii agriculturii (calculată ca raport între ponderea cheltuielor destinate agriculturii şi PIB şi ponderea agriculturii în formarea PIB) este

privind rezultatele tehnice, economice şi financiare în cadrul Uniunii Europene.După adoptarea Tratatului de la Roma (1957) privind constituirea Comunităţii Economice Europene (Piaţa Comună), agricultura europeană a intrat într-o altă perioadă de evoluţie. Politica Agricolă Comună (PAC) cuprinsă în Tratatul de la Roma se axează pe trei


în creştere în ultimii ani. De asemenea, costul PAC pe locuitor înregistrează o creştere totală destul de însemnată. Paradoxal, în România, indicatorii susţinerii agriculturii, cu toată precaritatea acesteia, au tendinţe inverse faţă de Uniunea Europeană.Ponderea cheltuielilor bugetare (de susţinere) destinate agriculturii este în scădere.În timp ce majoritatea agricultorilor se află la limita inferioară a supravieţuirii, iar mulţi agenţi economici (societăţi comerciale şi societăţi agricole) se află în pragul falimentului, ponderea cheltuielilor populaţiei destinate alimentaţiei înregistreză cote ridicate.

Obiectivul fundamental al agriculturii româneşti trebuie să fie formarea proprietăţii şi consolidarea exploataţiei privat-familială în ferme mici şi mijlocii de tip vest-european. Întreaga strategie legislativă şi întreaga politică guvernamentală trebuie axată pe acest obiectiv. Toate legile cu impact agricol trebuie să favorizeze, să stimuleze şi să sprijine dezvoltarea fermei privat-familiale. Politicile guvernamentale, guvernele, în condiţiile statului de drept, democratic, pluralist, sunt monocolore sau de coaliţie, cu o anumită platformă de politică agrară. Guvernele, de fapt, au acţiune pe termen scurt sau mijlociu, în funcţie de mandatul lor. Într-un cuvânt, guvernele vin şi pleacă. În cazul unei agriculturi în plin proces de tranziţie, de conturare şi de formare, politicile

guvernamentale trebuie să se înscrie pe strategia agroalimentară naţională. În caz contrar, fiecare guvern, mai stabil sau mai efemer, va face invers faţă de precedentul, iar în planul acumulărilor benefice nu se realizează nimic. Politicile guvernamentale de sprijinire a agricultorilor trebuie să se implice în domeniul stabilităţii producţiei, a asigurării resurselor prin pârghii financiare, stabilităţii şi echilibrului preţurilor produselor agricole, asigurării consultanţei de specialitate pentru micii fermieri, sprijinirii procesului investiţional şi de stabilitate a forţei de muncă etc.

Subvenţionarea agricultorilor. Se teoretizează foarte mult necesitatea, utilitatea şi impactul subvenţionării agricultorilor asupra economiei în ansamblul ei şi asupra comerţului naţional şi internaţional cu produse agricole. Cu toată diversitatea punctelor de vedere, în practică, toate ţările cu potenţial economic subvenţionează direct sau indirect, într-o măsură mai mare sau mai mică, agricultorii lor. Cu prilejul negocierii şi semnării acordurilor internaţionale din domeniul comerţului agricol, la dezbaterile ştiinţifice pe teme de economie agrară şi ale politicilor agricole se susţine teza cu privire la reducerea subvenţionării agricultorilor. În limbaj cotidian, inclusiv al multor oameni politici şi demnitari, se foloseşte sintagma subvenţionarea agriculturii. În perioada de tranziţie, de instabilitate economică, de creştere puternică a inflaţiei şi a preţurilor materialelor agricole şi a dobânzilor, subvenţionarea agricultorilor

este o acţiune financiară complexă, care intră în sfera politică rurală a guvernelor şi în competenţa acestora.Subvenţionarea agricultorilor poate fi făcută după mai multe procedee economice şi financiare, unde implicarea bugetară a guvernului este directă. În principiu, subvenţionarea agricultorilor cunoaşte trei modalităţi concrete: subvenţionarea intrărilor în fermă (a materialelor agricole sau a dobânzilor la creditele acordate pentru materiale agricole); subvenţionarea unor activităţi din fermă (creşterea animalelor, cultivarea anumitor plante, organizarea unor activităţi agricole sau de service agricol etc.); subvenţionarea ieşirilor din fermă (a produselor sub formă de preţuri garantate sau prime de producţie). Subvenţionarea intrărilor (sau subvenţionarea costurilor) fie cele materiale, fie cele financiare de credit, deşi nu sunt agreate de organismele financiar-bancare internaţionale (FMI, BIRD, BERD), deoarece produc o serie de distorsiuni în evaluarea şi calculaţia corectă a costurilor produselor agricole, totuşi, în faza de formare a gospodăriilor private, de consolidare a exploataţiilor şi de însuşire a tehnologiilor corecte de producţie, subvenţionarea intrărilor se impune pentru încă o perioadă.

Subvenţionarea carburanţilor. Utilitatea socială a carburantului folosit pentru arat, semănat sau recoltat plante agricole nu poate fi aceeaşi cu utilitatea socială a carburantului folosit în alte activităţi turistice sau chiar economice. Prin urmare, multe guverne

Vic

tor

VĂTĂ

MAN

U


europene aplică politica subvenţionării carburanţilor folosiţi în agricultură.

Subvenţionarea seminţei. Din cauza faptului că preţurile seminţei din verigile biologice superioare sunt prohibitive pentru agricultorii în formare, subvenţionarea seminţei (ca primă verigă tehnologică de maximă importanţă) se impune. Guvernul ar trebui să adopte două soluţii: prima, cea mai avantajoasă pentru cultivatori, ar fi să subvenţioneze diferenţa dintre preţul de vânzare al seminţei şi preţul de vânzare al produsului marfă; a doua, guvernul să avanseze diferenţa dintre cele două preţuri până la recoltare, când aceasta se recuperează din noua recoltă. Sporul de recoltă datorat calităţii seminţei, cumulat la nivel naţional, prin creşterea ofertei, ar conduce la o economie suficientă pentru acoperirea efortului bugetar.

Subvenţionarea unor doze de îngrăşăminte din start. Din motive bine cunoscute (absenţa mijloacelor financiare), cei mai mulţi agricultori privaţi nu mai folosesc nici o cantitate de îngrăşăminte chimice. Pentru eliminarea acestei stări cu efecte negative asupra producţiei, considerăm că o anumită perioadă de timp este necesară subvenţionarea unor doze de îngrăşăminte de către stat la unele culturi agricole importante.

Subvenţionarea combaterii unor boli şi dăunători (epifitii şi epizotii) la plante şi animale.Bolile netratate şi dăunătorii necombătuţi reduc recolta, în medie, cu 30-40% faţă de recoltele obţinute în condiţii tehnologice normale. Combaterea unor boli şi dăunători nu este o problemă locală sau personală a producătorului. De regulă, combaterea bolilor şi a dăunătorilor este o problemă regională sau naţională. Din această cauză, cheltuielile cu combaterea anumitor boli şi dăunători cu grad mare de periculozitate trebuie susţinute din fonduri bugetare.

Subvenţionarea dobânzilor la credite. Toate ţările europene practică subvenţionarea diferenţiată a dobânzilor la credite. Considerăm că şi România trebuie să aplice o politică flexibilă de subvenţionare a dobânzilor în funcţie de obiectivele politicii agricole, în funcţie de produsele şi activităţile pe care dorim să le promovăm. Considerăm, de asemenea, că subvenţionarea dobânzilor

la creditele acordate tinerilor agricultori, la creditele pentru investiţii, pentru formarea fermelor privat-familiare sunt de prioritate absolută în România.

Susţinerea preţurilor produselor agricole.Acţiunea diferită pentru preţurile produselor agricole în perioada de tranziţie este dezastruoasă asupra economiei producătorului agricol. O politică a preţurilor de echilibru practicat de guvernele ţărilor cu agricultură în tranziţie este benefică pentru asigurarea unei stabilităţi pe termen mediu a producţiei agricole.Din experienţa ţărilor care au parcurs perioade de tranziţie, de depresiune economică şi inflaţie, este necesară aplicarea unei politici guvernamentale corecte în domeniul preţurilor. În practica ţărilor vest-europene s-au conturat trei tipuri de preţuri: obiectiv, indicativ şi de campanie. Cele trei preţuri reprezintă un sistem corelat de echilibru pe termen scut şi mediu.

Preţul obiectiv are o durată de aplicabilitate mai lungă (de regulă 3-5 ani) şi comportă trei modalităţi diferite de stabilire: cu creştere moderată, cu creştere puternică şi cu reducere. Tipul de evoluţie a preţului obiectiv este în funcţie de prognoza economică. Preţul obiectiv corect evaluat în timp dă garanţie producătorului agricol în continuitatea producţiei.

Preţul indicativ se stabileşte în fiecare an, înaintea începerii producţiei agricole. Preţul indicativ corectează eventuala abatere a preţului obiectiv. Preţul indicativ are, de asemenea, efecte benefice asupra producţiei curente. Prin acest preţ se dă garanţie producătorului că producţia lui va fi valorificată în condiţii de preţ favorabil, care-i garantează o profitabilitate mijlocie, asiguratorie.

Preţul de campanie este un preţ efectiv, care de fapt se plăteşte producătorului după recoltarea culturilor. După experienţa pieţei agricole franceze, întregul sistem de preţuri are credibilitate dacă între cele trei preţuri nu sunt oscilaţii mai mari de 5-6%. Acestea au fost câteva gânduri legate de posibilitatea afirmării fermierului român şi mai ales de posibilitatea folosirii unor experienţe viabile pentru promovarea agriculturii româneşti în cadrul pieţelor agricole din Uniunea Europeană.

SC Agro Chirnogi foloseşte tehnologie nouă pentru obţinerea celor mai bune rezultate în producţie.Agro Chirnogi utilizează produsele firmei Chemtura, fiind şi distribuitor pentru fertilizantul foliar Route şi adjuvantul Elastiq. Acestea sunt două produse folosite cu rezultate foarte bune de Agro Chirnogi la cultura de rapiţă.

Route este un fertilizant foliar lichid, cu utilizare în culturile de cereale, porumb, rapiţă, gazon şi leguminoase. Îmbunătăţeşte înrădăcinarea, creşte vigoarea plantelor şi producţia. La cultura de rapiţă, se aplică în cantitate de 0,8 l/ha de la patru frunze adevărate, apoi la un interval cuprins între două şi şase frunze adevărate.

Elastiq este adjuvant pentru protejarea silicvelor şi păstăilor. Asigură o peliculă uniformă, elastică şi adezivă, în condiţiiclimatice diverse, susţine maturarea naturală a seminţelor, reduce pierderile de producţie dinainte şi din timpul recoltării,previne formarea samulastrei de rapiţă. Este un produs care se aplică înainte de recoltare, la culturile de rapiţă, soia, mazăre, pentru a preveni scuturarea şi pierderile de producţie la recoltare. Se aplică în doze de 0,8-1 l/ha, cu 2-4 săptămâni înainte de recoltare.Pentru mai multe detalii legate de sporul de producţie obţinut în urma tratării culturilor cu aceste produse şi modalitateade achiziţionare a acestora, societatea Agro Chirnogi vă stă la dispoziţie, prin dl Raji El-Khalil, la numărul de telefon 0745.002.000.


Astfel, pentru Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, este propusă o singură sesiune de depunere, în perioada 1-29 iunie, iar fondurile totale alocate sunt de 120.886.096 de euro. Potrivit ministrului Agriculturii, dl Valeriu Tabără, plafonul de susţinere pentru instalarea tinerilor fermieri în mediul rural va fi suplimentat de la 25.000 la 40.000 de euro. Măsura 112 are ca obiective: îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol, prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă; îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole, prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură; creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri şi creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.În 2012, Măsura 121 „Modernizarea

Calendarul estimativ al sesiunilor de depunere

În luna decembrie, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a dezbătut şi aprobat calendarul estimativ de depunere a proiectelor pentru anul 2012, care prevede un număr maximum de 14 sesiuni de depunere pentru măsurile de investiţii din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

exploataţiilor agricole” va beneficia de o alocare totală de 220.577.199 de euro, iar sesiunile de depunere propuse sunt 17 aprilie-16 mai 2012 şi 1-31 octombrie 2012. Prima perioadă va avea o alocare de 160.577.199 de euro, iar cea de-a doua de 60 de milioane de euro.În privinţa creşterii valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere, pentru Măsura 123, cu o singură perioadă de depunere, în perioada 2-31 iulie 2012, se estimează o alocare de 133.886.465 de euro, iar schema 123, cu aceeaşi perioadă de depunere a proiectului, ar putea beneficia de 50 de milioane euro, însă suma alocată finală va fi stabilită la momentul finalizării selecţiei pentru sesiunea organizată în 2011.Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă”, în cadrul căruia se acordă sprijin nerambursabil de 1.500 de euro/an/fermă pentru o perioadă de 5 ani, are propusă perioada 1-29 iunie 2012 pentru depunerea de proiecte şi va beneficia de o alocare totală de 112.739.890 de euro.Pentru a încuraja înfiinţarea grupurilor de producători, prin Măsura 142,

MADR a propus o sesiune continuă de depunere a proiectelor pe tot parcursul anului, iar suma alocată va fi de 22,1 milioane de euro.Măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole” are propuse 4 sesiuni de depuneri şi o sumă totală alocată de 176.064.472 de euro.Sprijinirea pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi va beneficia de un buget estimativ de 134.668.992 de euro, cu o perioadă cuprinsă între 1 şi 31 august 2012, iar Măsura 313, care priveşte încurajarea activităţilor turistice, are propusă perioada 17aprilie-16 mai 2012 şi o sumă totală de 185.554.261 de euro.Pentru îmbunătăţirea valorii economice a pădurii, Măsura 122, cu o periodă de depunere în luna aprile, se vor aloca 50 de milioane de euro, iar pentru Programul Leader, cu o perioadă propusă în luna martie, este estimată o alocare de 199.717.331 de euro.


Ana

MU

STĂŢE

A


Misiunea inginerilor agronomi: În principal, misiunea inginerilor agronomi este aceea de a organiza câmpuri demonstrative profesionale, de a inspecta aceste câmpuri avute în grijă în mod periodic şi de a le asigura pancartarea, lucrările de protecţie a culturilor, fertilizare, semănat şi de a produce rezultate fiabile pentru organizarea de zile de câmp, recolte publice; organizarea de loturi demonstrative comparative cu produse concurente şi consultanţă tehnică pentru Area Manageri privind valoarea produsului, precum şi în cazul unor incidente tehnice; organizarea şi desfăşurarea de platforme demon-strative. Misiunea secundară este aceea de a promova brandul şi portofoliul de produse Euralis la nivel de fermier, în funcţie de disponibilitate. Un inginer agronom va deservi zonele comerciale 3 şi 4: Oltenia şi sudul României. Celălalt inginer agronom va deservi zonele comerciale 1 şi 2: Dobrogea şi sud-estul României.

Profilul ideal al candidaţilor:

Pachetul oferit:

Hibrizii Euralis Seminţe,la Azochim SRL CălugăreniLa data de 13 decembrie 2011, o echipă Euralis Seminţe, în frunte cu Florin Constantin, Country Manager România & Bulgaria, Emil Budică, Area Manager Zona III, şi Georgiana Stroe, PR, Comunicare şi Relaţii cu Presa, a fost într-o vizită la fermierul Viorel Anton, administrator al SC Azochim SRL, din localitatea Călugăreni, judeţul Giurgiu. Viorel Anton a cultivat în 2011 hibrizi de porumb şi floarea-soarelui de la Euralis Seminţe, la care a obţinut nişte producţii profitabile. Domnul Anton a cultivat hibridul de porumb ES Flato (FAO 350), la care a obţinut, în medie, 9.000 kg/ha. Genetica Euralis are o mare contribuţie asupra acestei producţii, însă nu ar fi putut fi posibile în lipsa tehnologiei fără cusur aplicate de domnul Anton, folosind fertilizanţi de cea mai bună

calitate, într-o cantitate suficientă.„Cei mai buni hibrizi de la Euralis sunt cei de rapiţă de toamnă, în special hibridul ES Mercure”, a spus domnul Anton. În această toamnă, la SC Azochim SRL sunt cultivate 100 ha de rapiţă de toamnă ES Mercure.Domnul Ion Slujitoru, inginer agronom, se ocupă de cele 1.120 ha ale societăţii. „Am o impresie extraordinar de bună despre hibrizi şi constanţa lor. Toţi hibrizii de floarea-soarelui de la Euralis s-au încadrat ca producţie între 3.000 şi 3.200 kg/ha”, este părerea domnului inginer Ion Slujitoru. Menţionăm

ochim SRL sunt de

ca la această societate au fost cultivaţi anul trecut 3 hibrizi ultraperformanţi de floarea-soarelui de la Euralis Seminţe: ES Florimis, ES Primis şi ES Aramis.

www.agrimedia.ro


Putem hrăni lumea?Pascal Codron, director al Institutului Superior de Agricultură (ISA) - Lille, Franţa

O dată cu creşterea populaţiei mondiale, precum şi a standardelor generale de viaţă, cererea alimentară a devenit din ce în ce mai importantă. Consumul a crescut, în special pentru carne.

De exemplu, un francez consumă în decursul vieţii 6 bovine, 33 de porci şi 1.200 de pui. În 1950, un francez consuma 44 kg de carne, în timp ce în prezent consumă 85 kg. În 1970, un chinez se mulţumea doar cu 25 kg de carne, în timp ce acum consumă 38 kg. Animalele pe care noi le consumăm trebuie hrănite şi ele la rândul lor cu cantităţi din ce în ce mai mari de hrană. Pentru a produce un kilogram de carne de pui sunt necesare 4 kg de proteină vegetală, iar pentru a obţine un kilogram de carne de vită avem nevoie de 12 kg. 40% din producţia mondială de cereale este utilizată pentru fabricarea de alimente pentru animale. O soluţie ar fi aceea de a ne schimba obiceiurile alimentare.În prezent, se consideră că producţia alimentară poate acoperi nevoile populaţiei la nivel mondial. Într-adevăr, agricultura a câştigat în productivitate; dacă în 1945, în Franţa un agricultor putea hrăni 5 persoane, astăzi numărul celor care pot fi hrăniţi de un singur agricultor este de 100.Într-un timp foarte scurt, orizontul producătorului s-a lărgit, trecând de la nivel local la unul regional, apoi de la

un nivel naţional la unul mondial. În ultimii 50 de ani, capacitatea producţiei alimentare a progresat mai mult decât în 1.000 de ani! Desigur, aceste progrese sunt inegal repartizate şi numeroase regiuni ale lumii suferă încă de foame, fie endemic, fie aleatoriu. Se estimează că 1/6 din populaţia mondială suferă de foame, din care 90% se află în ţările din sud ale globului. În această zonă geografică populaţia suportă consecinţele nefaste ale creşterii preţurilor materiilor prime agricole. Astfel, când preţul la porumb, orz şi grâu creşte de la 100 la 300 euro per tonă apare şi riscul de revolte. În lume, numărul săracilor este estimat la 1,2 miliarde de persoane, iar în 2020 se preconizează cifra de 2 miliarde de oameni. Prin urmare, nu trebuie doar să producem mai mult, ci să producem mai bine, pentru a nu epuiza resursele solului şi ale apei.

Cele trei provocări majore: pământul, apa şi energiaLipsa de terenuri arabile devine crucială. În prezent, nu se cultivă decât 12% din terenuri. 45% din rezervele actuale se găsesc în pădurile tropicale (Amazon,

Congo, Indonezia, Malaezia), dar în caz de urgenţă se despăgubeşte de două ori mai mult decât se replantează. Urbanizarea joacă un rol important în reducerea suprafeţelor cultivabile. În Franţa, la fiecare 10 ani suprafaţa arabilă scade cu echivalentul unui judeţ; în China, anual, 1 milion ha cultivabile sunt transformate în zone de construcţie. Dacă gestionăm cu atenţie potenţialul de pământ, suprafaţa disponibilă este suficientă.Ştim că până în 2030, una din 5 ţări în curs de dezvoltare va avea probleme de deficit de apă. Apa este utilizată în agricultură în proporţie de 70%, în industrie 20%, iar 10% în consumul intern. Pentru a produce 1 kg de grâu este necesară o tonă de apă! O zi de regim alimentar bazat doar pe carne şi produse derivate necesită un consum de 4.000 de litri de apă, în timp ce un regim vegetarian doar 1.500 de litri. În consecinţă, va trebui să ne schimbăm şi stilul de viaţă. Să asigurăm o mai bună conservare şi gestiune a acestei resurse.Problemelor legate de suprafeţele cultivabile, care continuă să scadă, precum şi lipsei previzibile a apei pentru irigaţii se adaugă şi cea a energiei.


Diminuarea previzibilă a energiilor fosile ne obligă să găsim noi tehnici de producţie care necesită un consum mai mic de energie. Nu ne mai putem permite să rămânem pe un model de producţie ce necesită echivalentul a 100 l petrol pentru a produce o tonă de grâu. În Franţa, în decurs de 150 de ani, îngrăşămintele, insecticidele, erbicidele şi fungicidele au permis trecerea de la o producţie de 10 chintale la hectar la o producţie de 70 de chintale/ha. Utilizarea continuă de produse chimice nu este singura soluţie de a produce alimente, ci trebuie redescoperit sensul adevărat al agriculturii: o agricultură mai economă în îngrăşăminte, apă şi energie, care să protejeze solul şi care să permită obţinerea de producţii mai mari şi de mai bună calitate. Scăderea consumului de îngrăşăminte azotate este posibilă. În Franţa, consumul a scăzut cu 10% în ultimii 10 ani. De asemenea, este important să protejăm biodiversitatea. Oamenii nu utilizează decât 150 de specii vegetale, din care 15% acoperă 80% din nevoile noastre (porumb, grâu, soia etc). Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în sectorul animal. Din această cauză, pentru a

ne hrăni, trebuie să învăţăm a reutiliza alte specii de plante şi animale. O altă provocare o constituie încălzirea globală. Clima din diferite zone geografice se va schimba şi astfel va trebui să se realizeze şi o transformare radicală în sistemele de producţie.

Dublarea producţieiCea mai mare provocare constă în dublarea producţiei. Va trebui să punem în aplicare sistemele de producţie compatibile cu protecţia mediului înconjurător şi cu lupta împotriva încălzirii globale. Dispunem de tehnici ce protejează resursele naturale, dar ele sunt insuficiente. De aceea, un efort în materie de cercetare, atât în sectorul public, cât şi privat este indispensabil. În acest sens, trebuie utilizate tehnici de producţie ce au drept scop protecţia mediului înconjurător, utilizând replantarea, tehnici ce asigură biodiversitatea. Prin punerea în aplicare a noilor metode tehnice şi sociale vom putea dezvolta o agricultură intensivă, dar care să protejeze mediul încojurător. Exploataţiile agricole de tip familial ar trebui să se orienteze spre creşterea productivităţii, însă acest

obiectiv nu va fi atins decât dacă vor fi îndeplinite trei condiţii: repartizarea pământului şi accesul la resursele naturale pentru cei săraci; garantarea unei baze de venit stabil şi garantarea unui suport tehnic şi educaţional. Educaţia va permite viitoarelor generaţii instruirea şi învăţarea de noi tehnici.Un alt obiectiv constă în reglementarea voluntară a pieţelor şi împiedicarea liberalizării lor. În prezent, risipim 25% din recolte.O lume în care, de exemplu, fermierul din Louisiana va produce mai bine şi va împărţi cu cel din Senegal (pentru că decalajul dintre cele două state este abisal: primul produce 500 tone/persoană activă/an, iar cel de-al doilea 0,6 t/an), după ce acesta din urmă va reuşi să producă mai bine. Trebuie creat un cadru de reglementare internaţional, favorizând autosuficienţa alimentară pentru fiecare grup de ţări omogene. Agricultura trebuie să devină motorul dezvoltării de mâine!


Ana

MU

STĂŢE

A


Tehnologii de fertilizare aplicate la cultura de porumb

Pentru mulţi fermieri, porumbul a fost una dintre cele mai rentabile

culturi agricole din anul trecut. Dintre factorii care au contribuit la obţinerea de rezultate bune putem

aminti condiţiile climatice favorabile, caracteristicile productive ale

anumitor hibrizi, dar şi aplicarea acelor elemente tehnologice

cu impact semnifi cativ asupra producţiei. Un astfel de factor

tehnologic îl constituie fertilizarea.

Reprezentantul zonal al firmei de îngrăşăminte chimice Timac Agro, dna Nicoleta Banu, a cules câteva informaţii legate de tehnologia de fertilizare aplicată de trei fermieri din diferite judeţe ale ţării, iar schema de fertilizare aleasă de unul dintre aceştia i-a adus un spor de producţie de 2 tone la unitatea de suprafaţă. În judeţul Argeş, localitatea Căteasca, dl Florin Velcescu, administratorul societăţii II Velcescu, administrează o suprafaţă totală de 130 de hectare. În anul agricol 2010-2011, cultura de porumb a avut o pondere de 75%. În zona Răteşti, pe un sol aluvionar, a urmărit evoluţia culturii şi producţia obţinută cu două scheme de fertilizare. Pe o parte din solă a aplicat localizat, o dată cu semănatul, Timasprint (21-12-0 + ME) în doză de 240 kg/ha, iar pe cealaltă suprafaţă din solă a folosit un produs Azomureş (27-13,5-0), în aceeaşi doză de 240 kg/ha. Semănatul s-a efectuat în jurul datei de 12 aprilie.

“În această solă am avut hibridul Pioneer PR 37 N01. Am observat că porumbul fertilizat cu Timasprint a avut o înrădăcinare mai bună, plantele au fost mai viguroase, cu frunze de un verde mult mai intens în comparaţie cu celălalt fertilizant. La praşilă, am mai aplicat 220-230 kg/ha azotat de amoniu pe toată suprafaţa. În faza de 5-6 frunze, o dată cu erbicidarea, am aplicat şi 2,5 kg/ha foliar de tipul 20-20-20 şi 300 ml Atonik. Chiar dacă plantele au format doi ştiuleţi, din cauza lipsei apei, la maturitate a ajuns

numai unul. De pe suprafaţa fertilizată cu Timasprint am recoltat 9,9 t/ha, cu 600 kg/ha mai mult decât de pe suprafaţa fertilizată cu 27-13,5-0. În zona Costeşti, pe o suprafaţă de 41 ha, am realizat arătura în primăvară, au venit ploile şi nu am mai putut semăna decât în jurul datei de 27 mai. Aici am avut hibrizii Pioneer PR 37 Y12 şi Realli de la Caussade Semences. O dată cu semănatul, am aplicat 27-13,5-0, în doză de 240 kg/ha, iar la prima praşilă, Nitrocalcar, în doză de 220 kg/ha. În faza de 5-6 frunze am aplicat biostimulatorul Oris, în doză de 4 l/ha. Chiar dacă am semănat atât de târziu, iar din august nu a mai plouat, am obţinut o producţie de 7 t/ha, faţă de alţi vecini care au obţinut cu aceeaşi tehnologie numai 5,5 t/ha. Am observat că datorită biostimulatorului Oris, frunzele au fost mult mai verzi, pe o perioadă mai mare de timp, motiv pentru care plantele au putut absorbi mai bine elementele nutritive aplicate la sol.”

În judeţul Ialomiţa, dl Adrian Militon, administrator al SC Adpet SRL, lucrează o suprafaţă de 185 de hectare, iar structura de culturi practicată anul trecut a fost următoarea: 40 ha grâu, 3 ha mazăre, 7 ha lucernă, 50 ha porumb şi 30 ha floarea-soarelui. „La cultura de porumb, hibridul Pioneer Y 12, cu 100 kg/ha azotat de amoniu aplicat la praşilă şi biostimulatorul Fertileader Oris în faza de 6 frunze, am obţinut o producţie de 11 t/ha, faţă de 9 t/

ha de pe sola unde nu am aplicat Oris.”

În ceea ce priveşte pregătirea terenului, s-a arat din toamnă, iar în primăvară s-a discuit şi s-a folosit combinatorul. Semănatul s-a realizat în perioada 1-10 aprilie, iar erbicidarea, înainte de răsărirea plantelor. „Am observant că plantele aveau o creştere mult mai accentuată, fenomen sesizat cam la 1 m înălţime a acestora, iar la recoltare am văzut că ştiuleţii aveau mai multe boabe.”

O altă opinie privitoare la tehnologia de fertilizare aplicată în lanul de porumb este cea a dlui Gheorghiţă Bratu, administrator al SC TG Agro SRL din judeţul Brăila. Suprafaţa fermei în 2011 a fost de 370 ha, iar acum a ajuns la 550 ha. Cele 370 ha au fost cultivate cu porumb (150 ha) şi floarea-soarelui (220 ha).„Pe 100 ha porumb, hibrizi Dekalb de la Monsanto DK 4490 şi DK 440, după teren arat şi pregătit în primăvară şi un semănat întârziat, în jurul datei de 20 aprilie, am aplicat biostimulatorul Fertileader Oris, o dată cu erbicidarea, în faza de 4-6 frunze şi am obţinut un plus de 1 t/ha faţă de sola unde nu am aplicat acest biostimulator, adică 6 t/ha faţă de 5 t/ha. Menţionez că o dată cu semănatul am mai aplicat 100 kg/ha azotat de amoniu.”


www.agrimedia.ro

obţinut o producţie de 11 t/ha, faţă de 9 t/

Ana

MU

STĂŢE

A


CEPM militează pentru accesul agricultorilor europeni la tehnologie

La sfârşitul lunii octombrie 2011, Confederaţia Europeană a Producătorilor de Porumb (CEPM) a organizat la Bucureşti, în cadrul expoziţiei internaţionale de profi l IndAgra, o conferinţă de presă, unde şi-a exprimat opinia vizavi de accesul agricultorilor europeni la diferite tehnologii de producţie, cum este cel al ingineriei genetice - punct de vedere pe care confederaţia l-a susţinut de altfel şi la nivelul Comisiei Europene.

Luc Esprit, secretar permanent al confederaţiei, a vorbit despre restricţiile privind utilizarea anumitor factori de producţie, ce duc la o concurenţă neloială între fermierii care au acces la aceste tehnologii şi cei care nu au. „CEPM continuă să ceară la Bruxelles un acces total la toţi factorii de producţie: genetic, protecţie fitosanitară, biotehnologii, irigaţii etc. Confederaţia aduce la cunoştinţă cu regularitate distorsionările concurenţei, suportate de producătorii europeni în raport cu omologii lor din ţări terţe”, a spus dl Esprit.Pentru asigurarea unei protecţii fitosanitare ridicate în culturile agricole din Europa, confederaţia militează pentru înscrierea acetoclorului în Directiva 91/414. „În anul 2010 şi până de curând, CEPM a fost adusă în situaţia de a interveni pe lângă Comisia Europeană, în paralel cu intervenţia membrilor săi pe lângă propriile autorităţi, în apărarea unei familii de produse strategice pentru combaterea buruienilor la porumb: cloracetamidele. Astfel, propisoclorul şi acetoclorul au făcut subiectul unui schimb de scrisori între confederaţie şi DG Sanco. Am obţinut înscrierea propisoclorului pe lista substanţelor autorizate în Europa şi sperăm să obţinem acelaşi rezultat şi pentru

cealaltă substanţă. CEPM continuă să facă o puternică presiune asupra Comisiei Europene, precum şi asupra autorităţilor naţionale, prin intermediul membrilor săi, cerând păstrarea substanţelor chimice importante”, a afirmat dl Esprit.La eveniment, reprezentantul confederaţiei a abordat şi subiectul plantelor modificate genetic, despre blocajul impus de Uniunea Europeană, un blocaj care duce la o izolare pe piaţa internaţională tot mai pronunţată. „În timp ce suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic se extind în lume, ajungând în 2010 la 148 de milioane ha, această tehnologie rămâne foarte marginală în Uniunea Europeană, la sub 100 mii de hectare. UE blochează cultivarea acestor plante, dar autorizează importurile şi consumul. Confederaţia Europeană a Producătorilor de Porumb nu poate decât să constate această distorsiune suportată

de majoritatea producătorilor europeni şi reaminteşte poziţia sa în favoarea biotehnologiilor şi a contribuţiei acestora pe plan tehnic, economic, sanitar şi de mediu. Concurenţa este efectiv neloială, organismele modificate genetic nu mai pot fi oprite la graniţele Europei, care are atât de multă nevoie de ele, în special pentru a-şi hrăni sectorul zootehnic. Prin urmare, această situaţie ar trebui să înceteze”, a susţinut secretarul permanent al CEPM.O anchetă a Comisiei a pus în evidenţă faptul că statele membre se referă mult mai mult la blocajul ridicat de opinia publică naţională împotriva organismelor modificate genetic decât la criteriile reale şi bine stabilite în domeniu. Se recunoaşte totuşi faptul că utilizarea OMG aduce un randament suplimentar şi deci un venit superior

www.agrimedia.ro

să constate această distorsiune suportată


agricultorilor care le utilizează.În privinţa biotehnologiilor, CEPM afirmă că va continua să apere accesul la plante MG, pentru a le lăsa producătorilor alegerea celei mai bune soluţii tehnico-economice pentru exploataţia lor. „Agricultorii vor să fie trataţi pe picior de egalitate cu concurenţa internaţională. Astfel, fie se autorizează cultura OMG cu aceaşi rapiditate cu care sunt autorizate importul şi comercializarea lor, fie orice import de organisme modificate genetic necultivabile în Europa trebuie să înceteze”, a spus reprezentantul confederaţiei.

Revizuirea legislaţiei europene referitoare la comercializarea seminţelorÎn cadrul conferinţei de presă, CEPM a atras atenţia şi asupra proiectului european privind revizuirea legislaţiei privitoare la comercializarea seminţelor, care trebuie urmărit îndeaproape. Comisia Europeană a început revizuirea acestei legislaţii şi anumite dispoziţii ar putea, după opinia CEPM, prejudicia calitatea şi performanţa soiurilor. Douăsprezece directive sunt avute în

vedere, dar două, esenţiale, trebuie să beneficieze de o atenţie specială. Pus în aplicare de 4 ani, acest proiect de revizuire a fost accelerat în aprilie 2010, prin publicarea propunerilor de evoluţie a legislaţiei şi lansarea unei consultări publice care s-a încheiat la sfârşitul lunii mai 2011 şi la care au putut răspunde organizaţiile membre ale CEPM.„Mobilizarea CEPM este cu atât mai importantă cu cât anumite propuneri ale DG Sanco repun în discuţie cei doi piloni ai legislaţiei: înscrierea şi atestarea, oficiale şi obligatorii în momentul de faţă. Consecinţa ar fi o dereglare a sectorului seminţe, devenit incapabil să garanteze

calitatea şi performanţa soiurilor propuse agricultorilor europeni. După analizarea rezultatelor consultării publice, Comisia Europeană ar trebui să facă propuneri legislative în cursul anului 2012. Pentru a răspunde mizelor agriculturii europene: o agricultură durabilă şi productivă, agricultorii au nevoie de soiuri inovatoare şi performante”, a spus dl Esprit.


ş p p p Ana

MU

STĂŢE

A


Factorii favorizanţi dezvoltării dăunătorilor şi degradării produselor vegetale după recoltare

Produsele agricole şi horticole pot fi degradate după recoltare

de numeroşi factori care devin vătămatori chiar înainte

de recoltare, iar apoi, în timpul recoltării, manipulării,

transportului, condiţionării, depozitării şi până la valorifi care.

Ion Mitrea şi colaboratorii consideră că, în general, condiţionarea păstrării optime a produselor vegetale depozitate este determinată de mai mulţi factori ce favorizează degradarea lor, printre care: starea tehnică şi fitosanitară a culturilor, gradul de coacere şi conţinutul în umiditate al produselor, condiţiile climatice din perioada recoltării, prelucrarea produselor după recoltare etc., pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Starea tehnică şi fitosanitară a culturilor agricole şi horticole înainte de recoltareDesigur că o recoltă sănătoasă şi bine întreţinută în perioada de vegetaţie rezistă mai bine în perioada păstrării şi un timp mai îndelungat, şi, dimpotrivă, o recoltă de culturi slab îngrijite şi cu multe plante neviguroase şi atacate nu va rezista bine în timpul păstrării. În plus, părţile de plante ce trebuiesc depozitate şi sunt infestate cu dăunători vor constitui permanent un pericol pentru întreaga cantitate de produs depozitat. În afară de dăunători, mai sunt şi alţi factori ce pot afecta calitatea recoltelor în câmp, cum sunt diverse condiţii de mediu şi tehnice: temperatura, ploile, folosirea unor tehnologii necorespunzătoare, fertilizarea insuficientă, compoziţia şi reacţia solului etc., care conduc la repercusiuni nedorite asupra produselor vegetale depozitate. Astfel, recoltele provenite din culturi puternic îmburuienate sunt de calitate inferioară şi impun condiţii speciale în procesul de condiţionare şi păstrare a lor; în lipsa potasiului, seminţele rămân mai mici, iar în cazul carenţelor de mangan în sol seminţele apar deformate şi reduse. De asemenea, calitatea fructelor păstrate în depozite poate fi prelungită

şi mai multe tulburări fiziologice sunt anihilate prin asigurarea unui conţinut normal de calciu. Acesta este un element de bază în metabolismul fructelor, având rolul principal de a reduce intensitatea respiraţiei, el fiind asigurat printr-o aprovizionare completă a rădăcinilor cu acest element.

Gradul de coacere şi conţinutul în apă al produselorAcest factor este important, în special pentru produsele agricole (cereale, leguminoase etc.) ce se păstrează ca boabe şi care, dacă se recoltează mai devreme, prezintă un conţinut în umiditate de peste 20% (umiditatea normală fiind de 13-14%), ceea ce presupune asigurarea unor operaţii suplimentare de uscare, dar şi apariţia pericolului de infestare în câmp cu diverşi dăunători (ex.: Sitotroga sp.).Produsele horticole (cartofi, ceapă, fructe etc.) mai suculente nu trebuiesc recoltate într-o fază de coacere prea avansată, ca şi cele culese după o perioadă mai lungă de ploi, pentru că sunt sensibile la vătămari, ce reduc calităţile de consum. Atunci când legumele şi fructele sunt recoltate înainte de vreme, ele nu rezistă normal la păstrare, deoarece pierd multă apă şi sunt astfel predispuse la fiziopatii: sticlozitatea fructelor, amăreala merelor şi a perelor şi alte forme de modificări metabolice neplăcute (de miros, culoare etc.).Pentru a evita aceste deprecieri calitative, ce conduc şi la pierderi cantitative, este necesar a se stabili cu exactitate gradul optim de maturizare a fiecărei specii (soi) de legume şi fructe, respectându-se scopul unei recoltări eficiente şi timpul adecvat de păstrare.

Lăsarea produselor vegetale în câmp mai mult timp fără a fi protejateAceastă neglijenţă tehnică permite unor produse (porumb, sfeclă, cartofi, fructe etc.) ca, în contact cu mediul(sol, resturi vegetale etc.), să se infesteze cu paraziţi şi dăunători (ouă, larve etc.), ceea ce va favoriza noi atacuri.

Condiţiile climatice din perioada maturării şi recoltăriiEle au un rol însemnat în păstrarea de mai târziu a produselor, astfel: recoltarea pe vreme ploioasă, în special a rădăcinoaselor şi bulboaselor, favorizează aderarea solului la ele şi, deci, prelungesc contactul cu paraziţii; întârzierea recoltării produselor toamna, când temperatura scade sub 0 grade Celsius determină îngheţarea parţială a ţesuturilor (la cartofi, rădăcinoase etc.), şi deci diminuarea stării optime de depozitare. Nici temperatura prea ridicată în perioada recoltării unor legume (tomate) nu este recomandată, deoarece staţionarea în câmp sub acţiunea razelor solare vatămă ţesuturile şi periclitează starea normală de păstrare.

Prelucrarea produselor după recoltareReprezintă, în general, premise pentru reducerea perioadei de păstrare a acestora, iar condiţionarea seminţelor după treierat reduce mult cantitatea paraziţilor de pe produse, în special galele nematodului Anguina tritici. De asemenea, dimensiunile anormale şi culoarea deosebită a seminţelor, ca şi greutatea lor hectolitrică redusă, constitue un factor însemnat pentru o rezistenţă slabă în timpul păstrării şi de aceea produsele cu astfel de deficienţe nu trebuiesc amestecate cu o sămânţă bună, sănătoasă. Eliminarea galelor de nematozi se poate face şi prin flotarea seminţelor în soluţii saline de clorură de natriu 20% sau utilizarea unui separator electronic pentru boabele de cereale, mazăre, fasole etc.

Amestecarea produselor vegetale sănătoase cu cele atacate sau cu un conţinut în umiditate diferit sau cu grade variate de impurităţi constitue o cauză majoră a infestării acestora cu noi paraziţi în perioada depozitării. În general, solul şi clima variază în diferitele zone cultivatoare de cereale, plante tehnice etc. şi influenţează direct atât cantitatea producţiei, unele variabilităţi privind structura, greutatea şi mărimea seminţelor legumelor şi


fructelor, cât şi compoziţia lor biochimică, colonizarea cu diferiţi dăunători etc. Dacă la recoltare, transport şi înmagazinare nu se ţine seama de toţi aceşti factori, riscul infestării cu dăunători în depozite creşte. Astfel, dacă se vor amesteca loturi de cereale cu un conţinut ridicat de umiditate cu loturi mai puţin umede se va produce un transfer de umiditate de la lotul umed la cel uscat, cu consecinţe net defavorabile pentru întreaga cantitate de produs depozitat.De asemenea, dacă în anii secetoşi cerealele care au un procent ridicat de boabe şiştave, greutate hectolitrică redusă, valoare nutritivă scăzută şi rezistenţă slabă la păstrare şi dăunători, se vor amesteca cu loturi cu calităţi superioare, se va crea riscul ca întreaga masă de cereale depozitate să fie astfel expusă infestării mai facile cu dăunători din depozite, cu toate urmările ei. Cu atât mai evidentă apare însemnătatea neamestecării produselor horticole infestate cu cele de calitate şi recunoscute ca sănătoase, lipsite de dăunători şi cu un potenţial ridicat de păstrare.

Starea de igienă a utilajelor şi a depozitelor reprezintă un alt factor important pentru evitarea deprecierii produselor vegetale după recoltare. Se cunoaşte că numeroşi dăunători infestează produsele agricole şi horticole supuse păstrării sau sunt introdusi în depozite prin intermediul utilajelor.Ouăle (mai rar larvele şi adulţii) multor dăunători pot rezista de la un an la altul în resturile de plante rămase după descărcare, apoi în seminţele căzute în crăpături etc., unde pot duce o viaţă

latentă luni şi chiar ani (speciile de Anguina, Tyroglyphus etc.), iar apoi îşi reiau ciclul biologic, devenind activi, apţi de înmulţire şi atac, când se creează din nou condiţiile favorabile dezvoltării. De aceea este obligatorie dezinfectarea utilajelor şi a mijloacelor de transport al produselor vegetale în magazii etc., pentru a preveni astfel răspândirea dăunătorilor şi, deci, noi infestări.

Condiţiile ecologice din timpul recoltării şi al păstrării reduc posibilităţile de infestare a produselor vegetale după recoltare. Sunt ani şi zone în care recoltarea produselor agricole este îngreunată şi întârziată din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile şi astfel produsele se recoltează imature şi cu o umiditate mult ridicată sau invers (în perioadele calde, secetă), seminţele sunt zbârcite şi şiştave.După depozitare, nerespectarea condiţiilor de temperatură, umiditate şi aeraţie în perioada păstrării îndelungate, în raport de specia depozitată (grâu etc.), influenţează favorabil biologia dăunătorilor.În general, pentru toate produsele vegetale (agricole şi horticole) depozitate

trebuie să se ţină seama de unele condiţii obligatorii, cum ar fi: respectarea criteriului ca temperatura şi umiditatea să fie cât mai scăzute, să se asigure o aeraţie permanentă şi bine executată, pentru a se asigura eliminarea surplusului de umiditate şi o scădere a temperaturii. Se recomandă apoi ca păstrarea produselor să se facă mai ales la întuneric, pentru a se încetini desfăşurarea proceselor metabolice, în special pentru legume şi fructe.

Lipsa controlului asupra produselor vegetale în perioada păstrării conduce la pierderi cantitative şi mai ales calitative, control ce se recomandă a se face la intervale cât mai scurte posibil, acesta fiind necesar pentru depistarea la timp a focarelor de infestare şi a cauzelor ce le-au determinat, deoarece altfel se favorizează extinderea lor şi deci a daunelor.

Nesortarea produselor în timpul comercializării şi al păstrării peste iarnă, mai ales a legumelor şi fructelor, ce trebuie realizată imediat după recoltare, cauzează pierderi în special calitative şi, deci, reducerea economicităţii valorificării lor. Se recomandă 2-3 sortări pentru eliminarea tuturor produselor necorespunzătoare calitativ, unei păstrări optime şi îndelungate (peste iarnă), deoarece o sortare riguroasă asigură o păstrare bună şi de lungă durată, generalizată şi la produsele agricole (porumb, sfeclă etc.).


trccsapsapadîn

L

Vic

tor

VĂTĂ

MAN

U


PR63A86Grupa de maturitate: timpuriuDescriere/Avantaje: hibrid simplu timpuriu, cu potenţial de producţie ridicat şi cu o bună stabilitate a producţiei, tolerant la secetă, toleranţă la lupoaie rasa E (Orobanche cumana), toleranţă la mană (Plasmopora helianti rasa 304, 710), toleranţă la atacul de Phomopsis helianthi, tolerant la Slerotinia, rezistenţă foarte bună la cădere şi frângere, grad înalt de autofertilitate.

PR63A90Grupa de maturitate: timpuriuDescriere/Avantaje: este cel mai cultivat hibrid de floarea-soarelui din Europa (un milion de hectare); hibrid simplu timpuriu, cu potenţial de producţie ridicat şi cu o bună stabilitate a producţiei; toleranţă la lupoaie rasa E (Orobanche cumana); toleranţă la mană (Plasmopora helianti rasa Europeană 304); toleranţă la atacul de Phomopsis helianthi;

Oferta 2012 de hibrizi performanţi de floarea-soarelui

rezistenţă foarte bună la cădere şi frângere; grad înalt de autofertilitate.

PR64F50Grupa de maturitate: semitimpuriuDescriere/Avantaje: tolerant la lupoaie (Orobanche cumana) rasa E; rezistenţă genetică la mană rasele 304 şi 710; tolerant la Phomopsis şi Sclerotinia; are o bună rezistenţă la cădere şi frângere; toleranţă la secetă şi arşiţă; grad ridicat de autofertilitate, înregistrând producţii ridicate în zone cu entomofaună polenizatoare mai redusă.

PR64A71Grupa de maturitate: semitimpuriuDescriere/Avantaje: hibrid simplu, semitimpuriu cu rezistenţă genetică la lupoaie (Orobanche cumana), rase fiziologice mai agresive decât rasa E, cu o mare plasticitate ecologică, fiind recomandat a fi cultivat în toate zonele de cultură. Este rezistent şi la rasa de mană 310 existentă în România.

P64LE19Grupa de maturitate: semitimpuriuDescriere/Avantaje: tolerant la lupoaie

(Orobanche cumana) rasa E; rezistenţă genetică la mană rasa 304, 710, 714; tolerant la Phomopsis şi Sclerotinia; are o bună rezistenţă la cădere şi frângere; toleranţă foarte bună la secetă şi arşiţă; grad ridicat de autofertilitate, înregistrând producţii ridicate în zone cu entomofaună polenizatoare mai redusă.

P64LE20Grupa de maturitate: semitimpuriuDescriere/Avantaje: hibridul cu cea mai mare rezistenţă la lupoaie (Orobanche cumana) mai mult decât rasa E; rezistenţă genetică la mană rasa 304, 710, 714; tolerant la Phomopsis şi Sclerotinia; are o bună rezistenţă la cădere şi frângere; toleranţă la secetă şi arşiţă; grad ridicat de autofertilitate, înregistrând producţii ridicate în zone cu entomofaună polenizatoare mai redusă.

P64LE25Grupa de maturitate: semitimpuriuDescriere/Avantaje: tolerant la lupoaie (Orobanche cumana) inclusiv rasa E; toleranţă mare la Phomopsis şi Sclerotinia, precum şi la noile rase de mană (710 şi 714); are o bună


rezistenţă la cădere şi frângere; toleranţă foarte bună la secetă şi arşiţă; grad ridicat de autofertilitate, înregistrând producţii ridicate în zone cu entomofaună polenizatoare mai redusă.

P64BB01Grupa de maturitate: timpuriuDescriere/Avantaje: perioada de vegetaţie până la maturitatea fiziologică într-un sezon normal este de 112-114 zile; rezistent la toate rasele de lupoaie (inclusiv rasa H), precum şi la rasele de mană din grupele 304, 710 şi 714.

Hibrizii de floarea-soarelui Euralis semitimpurii convenţionali cu rezistenţă la Orobanche:ES VeniciaHibrid convenţional linoleic cu rezistenţă la Orobanche până la rasa E, boabe striate, toleranţă ridicată la stres, conţinut ridicat de ulei (~48%) şi toleranţă foarte bună la Phomopsis. Acest hibrid oferă producţii foarte bune pentru grupa semitimpurie.

ES SolanoHibrid convenţional linoleic cu rezistenţă la Orobanche până la rasa F. Acest hibrid are producţii constante ce aduc fermierilor profituri sigure, este foarte bine adaptat la condiţii de stres şi foarte tolerant la frângere şi la Sclerotinia atât pe tulpină, cât şi pe capitul. Conţinut maxim posibil în ulei: ~49%.

ES ArticHibrid convenţional high-oleic, cu rezistenţă la Orobanche până la rasa F. Acest hibrid are un conţinut foarte ridicat atât în ulei (~52,5%), cât şi în acid oleic (~93% din total ulei). La acest hibrid mai impresionează pornirea viguroasă în vegetaţie, iar profilul fitosanitar stabil securizează producţii ridicate.

Hibrizii de floarea-soarelui Euralis semitimpurii cu sistem erbicid CLEARFIELD:ES PrimisHibrid linoleic cu tehnologie de ultimă generaţie CLEARFIELD. Acest hibrid oferă producţii comparabile cu ale

hibrizilor tardivi, fiind unul dintre cei mai timpuri hibrizi CLEARFIELD de pe piaţă. Alte puncte forte ale acestui hibrid sunt toleranţa excelentă la Sclerotinia, boabe foarte mari şi conţinutul ridicat în ulei, de ~49%.

ES Balistic CLHibrid high-oleic CLEARFIELD. ES Balistic CL le oferă fermierilor producţii stabile chiar şi în condiţii mai puţin favorabile şi este foarte rezistent la boli. Conţinutul ridicat în ulei (~48%) şi acid oleic (~89% din total ulei) a convins deja fermierii din România în ultimii doi ani.

PARAISO 102 CL - CLEARFIELD «cel mai vândut»Hibrid de tip Clearfield®, semitimpuriu, cu o perioadă de vegetaţie de 115-118 zile. Producţii realizate - 2.900-4.100 kg/ha; MMB - 42-56 g; greutate hectolitrică mare - 40-41 kg; conţinut în ulei mare - 49,2-50,4%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă mare la mană, putregai şi pătarea brună; sensibil la rasele cunoscute de lupoaie.

TAMARA CLHibrid de tip Clearfield®, semitimpuriu, cu o perioadă de vegetaţie de 114-116 zile. Producţii realizate - 2.900-3.800 kg/ha; MMB - 44-67 g; greutate hectolitrică mare - 38-40 kg; conţinut în ulei - 48,2-50,2%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha;

condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă mare la mană, putregai şi pătarea brună; sensibil la rasele cunoscute de lupoaie.

CELIA CL - CLEARFIELD «nou»Hibrid de tip CLEARFIELD®, semitimpuriu, cu o perioadă de vegetaţie de 114-116 zile. Producţii realizate - 2.800-3.700 kg/ha; MMB - 50-54 g; greutate hectolitrică mare - 39-41 kg; conţinut în ulei - 48,2-50,2%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă mare la mană, putregai şi pătarea brună; sensibil la rasele cunoscute de lupoaie.

SUNFLORA CLHibrid de tip CLEARFIELD®, semitimpuriu, cu o perioadă de vegetaţie de 114-116 zile. Producţii realizate - 2.800-3.800 kg; MMB - 46-62 g; greutate hectolitrică mare - 40-41 kg; conţinut în ulei mare - 49,2-50,4%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă mare la mană, putregai şi pătarea brună; sensibil la rasele cunoscute de lupoaie.

MORENA CL - «nou 2012»Hibrid de tip CLEARFIELD®, semitimpuriu, cu o perioadă de vegetaţie de 114-120 zile. Producţii realizate - 2.800-4.100 kg; MMB - 50-70 g; greutate hectolitrică mare - 40-42 kg; conţinut în ulei mare - 49,2-50,4%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă foarte mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă mare la mană, foarte mare la putregai şi rezistenţă mare la pătarea brună; sensibil la rasele cunoscute de lupoaie.

ALPIN Hibrid convenţional, timpuriu, cu perioada de vegetaţie de 110 zile. Producţii realizate - 2.800-3.800 kg; MMB - 52-70 g; greutate hectolitrică medie-mare - 38-40 kg; conţinut în ulei mare - 48,1-51,1%. Densităţi

cptoapla

CHczkh


recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă foarte mare la mană şi mare la putregai şi pătarea brună; tolerant la rasele a,b,c, d, e de lupoaie.

SAXO HO - «High oleic»Hibrid convenţional, semitimpuriu. Perioada de vegetaţie este de aproximativ 115-117 zile. Producţii realizate - 2.800-3.600 kg; MMB - 59-64 g; greutate hectolitrică medie-mare - 38-41 kg; conţinut în ulei mare - 48-51%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă foarte mare la mană, medie la putregai şi rezistenţă medie-mare la pătarea brună; tolerant la rasele a, b, c, d, e de lupoaie.

SUPERSOLHibrid convenţional, semitimpuriu. Perioada de vegetaţie este de aproximativ 114-116 zile. Producţii realizate - 2.900-4.100 kg; MMB - 51-64 g; greutate hectolitrică mare - 39-42 kg; conţinut în ulei mare - 48,5-51,31%. Densităţi recomandate: condiţii de irigare - 70.000 plante/ha; condiţii de neirigare - 60.000 plante/ha. Rezistenţă mare la fângere; toleranţă medie-mare la secetă şi arşiţă; rezistenţă foarte mare la mană şi putregai şi rezistenţă mare la pătarea brună; tolerant la rasele a, b, c, d, e de lupoaie.

Sikllos CLSikllos CL este un hibrid convenţional, semitimpuriu, rezistent la imidazolinon, înscris în catalogul european în aprilie 2010. Prezintă o talie medie spre înaltă, un capitul foarte bine dezvoltat şi acoperit cu portul la 45°, un conţinut ridicat de ulei în seminţe (46-47%). Hibridul prezintă atât o bună rezistenţă la secetă şi arşiţă, cât şi o foarte bună toleranţă la boli precum Phomopsis, Plasmopara, Sclerotinia pe capitul şi rădăcină. Dintre calităţile hibridului putem enumera: potenţial mare de producţie, toleranţa la boli şi rezistenţă foarte bună la cădere şi frângere. Se recomandă cultivarea cu densităţi între 50.000 şi 55.000

plante/ha în regim neirigat şi între 60.000 şi 65.000 plante/ha în condiţii de irigat.

Ollimi CLOllimi CL este un hibrid rezistent la imidazolinon şi de tip oleic, cu un conţinut în acid oleic de 82-84%. Se caracterizeză printr-o talie medie, un capitul bine dezvoltat şi bine acoperit, un conţinut ridicat de ulei în seminţe (45-46%). Manifestă o foarte bună plasticitate ecologică, având o toleranţă bună la principalele boli ale florii-soarelui. Punctele forte ale acestui hibrid sunt: buna adaptabilitate la condiţiile de mediu; stabilitatea şi excepţionalul potenţial productiv confirmat atât în testările oficiale, cât şi în cultura mare; posibilitatea de a cultiva un hibrid cu conţinut ridicat de acid oleic în zonele infestate cu lupoaie. Se recomandă cultivarea cu densităţi între 50.000 şi 55.000 plante/ha în regim neirigat şi între 60.000 şi 65.000 plante/ha în condiţii de irigare.

Mooglli CLMooglli CL este noutatea RAGT, fiind înscris în catalogul european în 2010. Este cel de-al doilea hibrid „CLEARFIELD” şi de tip oleic existent în portofoliul RAGT. Hibrid semitimpuriu, de talie medie, cu un aparat foliar mediu dezvoltat, un capitul bine fecundat, convex şi un MMB de 45-50 g. Punctele forte ale hibridului sunt: bun potenţial de producţie corelat cu un conţinut ridicat de ulei în seminţe (47-48%) şi cu un foarte bun conţinut în acid oleic (84-86%), rezistenţă genetică la atacul de mană existent în România, foarte bună stare fitosanitară şi rezistenţă la cădere şi frângere. Se recomandă cultivarea cu densităţi între 50.000 şi 55.000 plante/ha în regim neirigat şi între 60.000 şi 65.000 plante/ha în condiţii de irigare.

Nallimi CLNallimi CL este un hibrid convenţional,

rezistent la imidazolinon, înscris în catalogul european în 2010. Hibrid timpuriu, de talie mică, cu un capitul bine dezvoltat cu portul la 45°, cu un conţinut bun de ulei în seminţe (44-45%). Hibridul evită foarte bine perioadele de secetă şi arşită, pierde apa foarte rapid, fiind adaptabil tuturor regiunilor de cultură din România. Nallimi CL manifestă o excelentă stare fitosanitară, fiind rezistent la toate rasele de mană existente în România şi prezentând o foarte bună toleranţă la Phomopsis, Sclerotinia pe rădăcină şi pe capitul. Dintre calităţile hibridului putem enumera: recoltarea timpurie şi uşoară datorită taliei sale reduse, potenţialul de producţie ridicat confirmat atât în testările oficiale, cât şi în cultura mare; buna ezistenţă la cădere şi frângere. Se recomandă cultivarea cu densităţi între 50.000 şi 55.000 plante/ha în regim neirigat şi între 60.000 şi 65.000 plante/ha în condiţii de irigare.

Tarllac CLTarllac CL este un hibrid convenţional, semitimpuriu, rezistent la imidazolinon, înscris în catalogul european în august 2010. Prezintă o talie medie, un aparat foliar mediu dezvoltat, un capitul convex, foarte bine dezvoltat şi acoperit, cu portul la 45°, un conţinut bun de ulei în seminţe (46-47%). Hibridul prezintă o bună toleranţă la principalele boli ale florii-soarelui. Dintre calităţile hibridului putem enumera: potenţial mare de producţie, buna adaptabilitate în toate zonele de cultură, uşurinţa recoltării datorată taliei sale şi bunei sale rezistenţe la cădere şi frângere. Se recomandă cultivarea cu densităţi între 50.000 şi 55.000 plante/ha în regim neirigat şi între 60.000 şi 65.000 plante/ha în condiţii de irigare.

Pollka CLPollka CL este un alt hibrid nou, rezistent la imidazolinon, înscris în

www.agrimedia.ro

Pollka CL este un alt hibrid nou, rezistent la imidazolinon, înscris în

v l /h 60 000

rctdbeşadelR


catalogul european în 2010. Este un hibrid timpuriu-semitimpuriu, de talie medie-înaltă, cu un conţinut foarte bun de ulei în seminţe (48-49%). Dintre calităţile hibridului putem enumera: bun potenţial productiv corelat cu conţinutul ridicat de ulei în sămânţă, bună vigoare la răsărire, rezistenţă la cădere şi frângere, rezistenţă genetică la atacul de mană existent în România. Se recomandă cultivarea cu densităţi între 50.000 şi 55.000 plante/ha în regim neirigat şi între 60.000 şi 65.000 plante/ha în condiţii de irigare.

HIBRIZI CONVENŢIONALI

LG 55.80 - rezistenţă la Orobanche (lupoaie)Hibrid semitimpuriu cu talie medie, rezistent la rasele noi de lupoaie (rase mai virulente decât rasa F). Plantele sunt uniforme, cu calatidiul mediu, bine fecundat şi au portul semiînclinat. Conţinut ridicat în ulei. Este rezistent la noile rase de mană (Plasmopara helianthi) şi cu o toleranţă bună la Phomopsis şi Sclerotinia. Flexibilitate bună în condiţii diferite de cultură. Potenţial de producţie ridicat. Genetică cu adaptabilitate deosebită pentru condiţiile agronomice din sud-estul european. Rezistenţă la Orobanche (rase noi). Densitate recomandată: 50.000-55.000 plante/ha.

LG 56.55Hibrid semitimpuriu cu talie medie/înaltă. Plantele sunt uniforme, cu calatidiul mediu, bine fecundat şi au portul semiînclinat. Conţinut

bun în ulei 45-47%. Rezistent la noile rase de mană (Plasmopara helianthi) şi cu o toleranţă bună la Phomopsis şi Sclerotinia. Flexibilitate bună în condiţii diferite de cultură. Potenţial de producţie foarte ridicat. Densitate recomandată: 55.000-60.000 plante/ha.

LG 56.65Hibrid semitardiv, cultivat în diferite zone agricole cu rezultate excepţionale. Are o tulpină puternică, un sistem foliar care rămâne verde până aproape de recoltare. Recolta are siguranţă maximă pentru că asigură: randament uniform în diferite tipuri de sol, număr mare de seminţe pe capitul; profil bun al toleranţei la maladii; toleranţe la Phoma, Phomopsis şi Botritis cinerea; rezistent la Orobanche cumana (rasele A-E). Comportament excelent în condiţii de secetă şi un potenţial de producţie ridicat, chiar şi în condiţii dificile de cultură. Hibrid cu un comportament foarte stabil în toate zonele de cultură a florii-soarelui din România. Conţinut de ulei: 48-50%. Densitate recomandată: 50.000-55.000 plante/ha.

HIBRIZI LG de tip CLEARFIELDLG 56.63 CL Hibrid semitardiv, de tip CLEARFIELD. Rezistenţă la Plasmopara (rase cunoscute) şi prin tratamentul cu Pulsar 40 la Orobanche cumana (rase cunoscute). Toleranţă crescută la Phomopsis şi Sclerotinia de capitul. Genetică nouă, cu potenţial ridicat de producţie. Densitate recomandată: 55.000-60.000 plante/ha.

LG 56.33 CL Hibrid semitimpuriu, de tip CL. Plante înalte, cu capitul bine dezvoltat, bine fecundat. Are o toleranţă bună la Phomopsis şi Sclerotinia de capitul; are rezistenţă la rasele cunoscute de Orobanche cumana. Densitate la semănat: maximum 55.000 plante/ha.

LG - LG 55.43 CL – NOU Hibrid semitimpuriu cu talie medie/înaltă. Plantele sunt uniforme, cu stay green bun, calatidiul este bine fecundat şi au portul semiînclinat. Rezistent la Orobanche cumana şi cu o toleranţă bună la Phomopsis şi Sclerotinia. Flexibilitate bună în condiţii diferite de cultură. Potenţial genetic de producţie ridicat. Conţinut

ridicat de ulei în seminţe. Densitate recomandată: 55.000-60.000 plante/ha.

LG 56.58 CL Hibrid semitimpuriu, CLEARFIELD de tip linoleic. Plante înalte, cu capitul bine dezvoltat, bine fecundat. Are o toleranţă bună la Phomopsis şi Sclerotinia de capitul. Prin tratament cu Pulsar 40 are rezistenţă la rasele cunoscute de Orobanche cumana. Stabilitate crescută a rezultatelor în productie. Stay green foarte bun, plantele rămân verzi până aproape de recoltare. Reuneşte un aport foarte bun între randament şi conţinutul în ulei. Densitate la semănat: maximum 55.000 plante/ha.

HIBRIZI LG de tip HOLG 54.74 HO - hibrid timpuriu de tip HOPotenţial bun de producţie în condiţii de secetă. Are un conţinut ridicat de ulei. Este rezistent la noile rase de Plasmopara (RM). Rezistent la Orobanche (rasele A-E). Toleranţă bună la Phomopsis şi Sclerotinia. Densitate optimă: ~55.000 plante/ha.

Inovaţie LimagrainPrima companie care a introdus în portofoliu un hibrid rezistent la erbicidul Pulsar 40 vine acum cu un hibrid HO de tip CLEARFIELD: LG 54.51 HO CL - hibrid timpuriu cu un potenţial genetic şi adaptabilitate în cultură foarte bune. Conţinut ridicat în ulei. Conţinut high oleic stabil şi ridicat. Genetică nouă de tip CLEARFIELD; rezistent la noile rase de mană; toleranţă genetică bună la Orobanche; toleranţă la Phoma şi Macrophomina; hibrid flexibil în diferite condiţii.

Barolo RO Este un hibrid foarte stabil şi productiv, indiferent de zonă, cu dublă rezistenţă genetică: la mană (Plasmopara helianthi) şi lupoaie, inclusiv rasa E (Orobanche cumana).Hibrid semitardiv, conţinut de ulei: 49-50%; producţie ridicată de ulei la unitatea de suprafaţă; potenţial de

www.agrimedia.ro

portul semiînclinat. Conţinut ads

LHmcfRcşcg


producţie: 3,8-4,5 t/ha; talia plantelor: medie-înaltă; toleranţă foarte bună la secetă; rezistenţă bună la frângere.

Meteol RO Meteol RO este hibridul KWS cu cea mai mare răspândire, fiind caracterizat prin dublă rezistenţă genetică: la mană (Plasmopara helianthi) şi lupoaie, inclusiv rasa E (Orobanche cumana). Meteol RO este hibridul cu cea mai bună plasticitate ecologică pe care firma KWS îl pune la dispoziţia fermierilor. Hibrid semitimpuriu; conţinut de ulei: 48-51%; MMB mare (circa 65 g); potenţial de producţie: 3,6-4,0 t/ha; talia plantelor: medie; toleranţă foarte bună la secetă; rezistenţă bună la frângere; tolerant la Phomopsis helianthi şi Sclerotinia sclerotiorum. Fiind un hibrid semitimpuriu, densitatea recomandată este de 50.000-54.000 plante/ha neirigat şi de 54.000-58.000 plante/ha irigat.

Huracan Huracan este hibridul KWS cu cea mai bună rezistenţă la lupoaie (Orobanche cumana), motiv pentru care este foarte solicitat de către cultivatorii din zonele afectate de acest parazit. Hibrid semitardiv; conţinut de ulei: 47-50%; MMB mare (peste 60 g); potenţial de producţie: 3,2-3,7 t/ha; talia plantelor: înaltă; toleranţă foarte bună la secetă; rezistenţă bună la frângere; tolerant la Sclerotinia sclerotiorum şi Plasmopara helianthi; rezistent la lupoaie (Orobanche cumana), inclusiv rasa E.

Mas 91.IRHibrid semitimpuriu cu conţinut mare în ulei; hibrid tolerant la erbicidul Pulsar® 40; MMB: 50-55 g; MHL: 40-42 kg/hl; conţinut în ulei: 49-51%. Densitatea

recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000-70.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000-60.000 plante/ha.

Mas 92.IRHibrid semitardiv, tolerant la erbicidul Pulsar® 40; MMB: 49-53 g; MHL: 41-43 kg/hl; conţinut în ulei: 45-46%. Densitatea recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000-70.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000-60.000 plante/ha.

Mas 95.IRHibrid semitardiv, are talia plantei medie; capitul mediu, convex, puţin înclinat şi bine acoperit cu seminţe; seminţele sunt de mărime mijlocie; hibrid tolerant la erbicidul Pulsar® 40; MMB: 55 g; MHL: 41-43 kg/hl; conţinut în ulei: 50%. Densitatea recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000-70.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000-60.000 plante/ha.

Mas 83.RHibrid timpuriu cu conţinut în ulei: 49-50%; hibrid rezistent la Orobanche (A-E); MMB: 48-52 g; MHL: 42-44 kg/hl. Densitatea recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000 plante/ha.

Mas 90.THibrid semitardiv cu conţinut în ulei: 48-50%; hibrid rezistent la Orobanche (A-E); MMB: 48-52 g; MHL:

40-42 kg/hl. Densitatea recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000 plante/ha.

Mas 94.CHibrid semitardiv cu conţinut în ulei: 46-48%; hibrid rezistent la Orobanche (A-E); MMB: 44-46 g; MHL: 40-42 kg/hl. Densitatea recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000 plante/ha.

Mas 97.AHibrid semitardiv cu conţinut în ulei: 49-52%; Hibrid rezistent la Orobanche (A-E); MMB: 58-60 g; MHL: 41-43 kg/hl. Densitatea recomandată: condiţii optime de cultură: 65.000 plante/ha; condiţii dificile de cultură: 55.000 plante/ha.

KLARIKA CSNOU Hibrid timpuriu/semitimpuriu. Elemente de productie: MMB - 55-60 g; MH - 40-45 g; conţinut în ulei (%) - 50-55; potenţial de producţie - 5.000-5.500 (kg/ha). Hibrid tip oleic, rezistenţă IMI, ambele forme parentale rezistente la imazamox; hibrid omologat cu 106,59% mai mult ulei decât martorii; hibrid foarte sănătos pe tot parcursul ciclului de vegetaţie; foarte bun potenţial de producţie, pentru grupa sa de maturitate; toleranţă foarte bună la arşiţă şi secetă atmosferică; densitate (plante/ha) 55.000-60.000 la neirigat şi 60.000-65.000 la irigat.

IMERIA CS Hibrid semitimpuriu; elemente de producţie: MMB - 60-68 g; MH - 40-43 g; conţinut în ulei (%) - 47-49, potenţial de producţie - 5.000-5.500 (kg/ha). Hibrid cu rezistenţă IMI, ambele forme parentale rezistente la imazamox, rezistenţă genetică la 10 rase de Plasmopara, toleranţă bună la condiţii de secetă şi arşiţă, rezistenţă bună la

Ianuarie 201234

kg/hl; conţinut în ulei: 49 51%. Densitatea

(A E); MMB: 48 52 g; MHL: dl

IHpgdHprPd

40-42 kg/hl. Densitatea


cădere şi frângere. Densitate (plante/ha) 55.000-60.000 la neirigat şi 60.000-65 la irigat.

FUSHIAHibrid semitimpuriu; elemente de producţie: MMB - 60-65 g; MH - 40-43 g; conţinut în ulei (%) - 53-54; potenţial de producţie - 4.500-5.000 (kg/ha). Hibrid cu rezistenţă IMI, ambele forme parentale rezistente la imazamox; randament excelent în ulei; profil fitosanitar foarte bun; adaptabilitate la diferite condiţii de tehnologie. Recomandări: densitate (plante/ha) 55.000-60.000 la neirigat şi 60.000.65.000 la irigat.

DALIA CS Hibrid semitimpuriu; elemente de productie: MMB - 60-70 g; MH - 41-42 g; conţinut în ulei (%) - 48-49; potenţial de producţie - 5.000-5.500 (kg/ha). Hibrid cu producţie excelentă; rezistenţă la Orobanche rasele A-E; calatidiu mare foarte, bine acoperit cu seminţe; toleranţă foarte bună la secetă şi arşiţă. Densitate (plante/ha) 55.000-60.000 la neirigat şi 60.000-65.000 la irigat.

ROBIA CS Hibrid semitimpuriu; elemente de producţie: MMB - 60-70 g; MH 40-42 g, conţinut în ulei (%) 49-50, potenţial de producţie 5.000-5.500 (kg/ha). Hibrid care valorifică foarte bine solurile mai slab productive; calatidiu mare, foarte bine polenizat; toleranţă foarte bună la condiţii de secetă şi arşiţă; rezistenţă la Orobanche rasele A-E. Densitate (plante/ha) 50.000-55.000 la neirigat şi 55.000-60.000 la irigat.

CORALIA CSHibrid timpuriu; elemente de producţie: MMB - 60-65 g; MH - 41-42 g; conţinut

în ulei (%) - 47-49, potenţial de producţie - 5.000-5.200 (kg/ha). Hibrid timpuriu pretabil şi în zonele mai reci; start excelent în vegetaţie; constanţă deosebită a producţiei; toleranţă la complexul de boli. Densitate (plante/ha) 50.000-55.000 la neirigat şi 55.000-60.000 la irigat; toate zonele recomandate pentru cultura florii-soarelui lipsite de Orobanche.

FABIOLA CS Hibrid semitimpuriu; elemente de producţie: MMB - 60-65 g; MH - 41-42 g; conţinut în ulei (%) - 47-49, potenţial de producţie - 5.000-5.500 (kg/ha). Hibrid cu producţie excelentă; plasticitate ecologică deosebită; toleranţă bună la condiţii de secetă; rezistenţă foarte bună la frângere şi cădere. Densitate (plante/ha) 50.000-55.000 la neirigat şi 55.000-60.000 la irigat; toate zonele recomandate pentru cultura florii-soarelui lipsite de Orobanche.

NK - RockyHibrid timpuriu cu vigoare bună după răsărit, plantă robustă. Tolerant la Orobanche rasa E; talie semiînaltă; bună toleranţă în condiţii de secetă; bună toleranţă la boli (Phomopsis, Sclerotinia tulpină şi calatidiu, Plasmopara helianthi); densitatea recomandată: 50.000-55.000 boabe germinabile/ha.

Rigasol - ORHibrid timpuriu cu plantă viguroasă; bună toleranţă la stres hidric; MMB mare; tolerant la Orobanche rasa E; talie semiînaltă; potenţial de producţie ridicat; bună toleranţă la boli (Phomopsis, Plasmopara helianthi şi

Sclerotinia); densitatea recomandată: 50.000-55.000 boabe germinabile/ha.

NK - FertiHibrid semitimpuriu cu conţinut de acid oleic cuprins între 86 şi 89%; hibridul numărul 1 în Europa pe segmentul HO (High Oleic); tolerant la Orobanche rasa E; talie semiînaltă; bună toleranţă la cădere; potenţial de producţie ridicat; conţinut de ulei ridicat; tolerant la bolile specifice florii-soarelui (în special la Sclerotinia); MMB mare, având un număr ridicat de seminţe pe calatidiu; excelentă reacţie la fertilizare; densitatea recomandată: 50.000-55.000 boabe germinabile/ha.

TristanHibrid semitimpuriu, rezistent la imazamox; bună adaptabilitate în toate zonele de cultură a florii-soarelui; tolerant Orobanche cumana rasa E; talie semiînaltă; bună toleranţă la boli; potenţial de producţie ridicat; densitate recomandată: 50.000-55.000 boabe germinabile/ha.

NK - NeomaHibrid timpuriu cu potenţial ridicat de producţie; hibridul CLEARFIELD numărul 1 în Europa; hibrid rezistent la imazamox; tolerant la Orobanche cumana - rasa E; talie semiînaltă; bună toleranţă la cădere şi frângere; bună toleranţă la principalele boli (Sclerotinia, Phomopsis, Phoma); densitatea recomandată: 50.000-55.000 boabe germinabile/ha; MMB mare.



Valoarea longevităţii medii nu are o importanţă prea mare. Un interes mult mai mare îl au noţiunile de longevitate biologică şi mai ales longevitatea economică.Longevitatea biologică se referă la intervalul de timp după care într-un lot se mai găsesc încă seminţe germinabile. De obicei, acest interval este de 2-3 ori mai mare decât longevitatea medie şi prezintă numai importanţă teoretică.Longevitatea economică reprezintă intervalul de timp după care germinaţia seminţelor dintr-un lot ajunge la valoarea minimă în mod curent pentru seminţele destinate însămânţărilor. Este vorba deci de limita maximă a scăderii de germinaţie, considerată acceptabilă, limită care trebuie să fie variabilă

Longevitatea seminţelor

Prin longevitatea unei seminţe înţelegem durata menţinerii vieţii ei, care se exprimă, de obicei, în ani sau luni de zile. Deoarece în practică lucrăm cu loturi de seminţe, deci cu populaţii de indivizi ale căror însuşiri variază mai mult sau mai puţin în jurul unor valori medii, durata vieţii seminţelor ar trebui exprimată ca longevitate medie, prin care trebuie să întelegem timpul după care 50% din seminţe şi-au pierdut capacitatea germinativă.

cu specia şi care aproape în toate ţările este fixată prin acte normative cu valoare de legi, la noi prin standardele de stat.Numeroase încercări făcute cu seminţele din ierbare sau din straturi vechi de sol şi cu seminţe trecute în mod special la o păstrare mai lungă au permis să se stabilească, cu o oarecare precizie, longevitatea biologică a seminţelor la cele mai diferite specii cultivate şi spontane.În funcţie de aceasta, s-a făcut chiar o clasificare a seminţelor în ceea ce priveşte longevitatea lor în condiţii optime de păstrare, acestea fiind împărţite în: macrobiotice (cu durata de viaţă de peste 15 ani), mezobiotice (cu o durată de 3-15 ani) şi microbiotice (cu o durată de până la 3 ani).

În ultima clasă se cuprinde o subclasă a efemerelor (seminţe recalcitrante, după unii autori), în care se încadrează seminţele care îşi păstrează germinaţia numai un timp foarte scurt după desprinderea lor de planta-mamă şi mor chiar în sezonul în care au fost produse dacă nu găsesc condiţii de germinare, cum este cazul speciilor de plop, salcie şi altele.

N. Bucurescu şi colaboratorii (1992) consideră că seminţele macrobiotice aparţin, în general, speciilor spontane şi din acestea cele mai numeroase fac parte din familia Leguminoase, apoi familia Convolvulaceae, Malvaceae şi Nymphaceae. Într-o experienţă a lui Ewart, din 49 de specii ale căror seminţe au avut o longevitate biologică de peste 50 de ani, 37 dintre acestea au fost leguminoase. Seminţele macrobiotice se caracterizează de obicei printr-un tegument neted şi printr-un strat palisadic bine dezvoltat, cu pereţi îngroşaţi şi fără spaţii libere între celulele sale. Maximum de longevitate demonstrat în mod sigur s-a înregistrat la seminţele de Nelumbo nucifera, găsite pe fundul unui lac din Manciuria, la care cele mai multe dintre determinări au arătat o vechime de 800-1.200 de ani.În grupa microbioticelor, se cuprind seminţele câtorva plante cultivate care conţin substanţe eterooleaginoase, precum

Ianuarie 201236

g ţ , p ,limită care trebuie să fie variabilă

( p )l3SdppcdlpcaÎsc


şi seminţele multor plante spontane. Cele mai multe plante cultivate au seminţe mezobiotice. Longevitatea lor economică şi biologică a fost intens studiată şi, deşi datele experimentale nu sunt perfect concordante, ele permit totuşi o anumită eşalonare a speciilor.Astfel, se poate considera că în condiţii corespunzătoare seminţele de grâu, orz şi ovăz îşi pot menţine facultatea germinativă la un nivel ridicat timp de până la 15 ani, cele de porumb şi sfeclă până la 10 ani, cele de secară şi orez până la 8 ani, cele de soia până la 5 ani, iar seminţele uleioase, până la 3-5 ani.

În condiţiile unei clime mai umede, germinaţia scade mult mai repede, iar reacţia seminţelor din diferite specii se poate schimba. Aşa de exemplu, în condiţiile unui climat mai umed, longevitatea economică a seminţelor de grâu şi orz nu depăşeşte 3 ani. Această comportare diferită obligă la trecerea în revistă a factorilor de care depinde longevitatea.Aşa cum reiese şi din cele mai sus prezentate, ereditatea speciei imprimă longevitatea seminţelor prin compoziţia chimică şi particularităţile structurii, îndeosebi ale structurii anatomice a tegumentului sau pericarpului; de foarte multe ori, longevitatea variază cu subspecia şi soiul. Astfel, seminţele de grâu tare au o longevitate mai mare decât a soiurilor de grâu comun, iar între diferiţii hibrizi de porumb diferenţele de longevitate pot merge de la simplu la dublu sau pot fi chiar mai accentuate. Seminţele de pe aceeaşi plantă pot avea longevităţi diferite; astfel, la graminee, seminţele din mijlocul spicelor sau de la baza paniculelor au o longevitate mai mare decât celelalte, iar la leguminoase, seminţele din păstăile etajelor de jos ale plantei. Aceasta este o consecinţă a dinamicii depunerii substanţelor în bob şi deci a maturităţii. La multe specii, în special la cele luate mai de mult în cultură, cum sunt majoritatea plantelor de câmp, recoltarea în fazele timpurii micşorează longevitatea, chiar dacă seminţele se usucă imediat după recoltare.Condiţiile zonei de cultură influenţează puternic longevitatea. La acelaşi soi, seminţele produse în zonele uscate, secetoase, au o longevitate mai mare decât cele produse în zonele umede, care de obicei au o microfloră mai bogată şi o

structură mai afânată.Variaţiile mari de umiditate şi temperatură din perioada formării şi maturizării, condiţiile necorespunzătoare de recoltare, treierat şi condiţionare provoacă deteriorarea naturală şi fizică a seminţelor, scurtând longevitatea lor. În fine, condiţiile de umiditate, temperatură, accesul oxigenului şi starea sanitară din perioada de depozitare sunt esenţiale pentru menţinerea vieţii seminţelor. Un mare număr de rezultate experimentale obţinute până acum demonstrează marile posibilităţi de a prelungi, în condiţii controlate, viabilitatea seminţelor şi, concomitent, celelalte însuşiri alimentare sau tehnologice corelate cu ea.Pe baza unora din aceste date, Harrington a formulat două reguli, conform cărora - celelalte condiţii fiind egale - longevitatea seminţelor se dublează, şi anume: prima = scăderea umidităţii lotului cu 1% şi a doua = reducerea temperaturii de păstrare cu circa 5 grade Celsius.Aceste reguli au fost confirmate ulterior la cele mai multe specii pentru umidităţi ale seminţelor cuprinse între 6 şi 16%, pentru temperaturi între 0 şi 45 de grade Celsius.Conform acestora, o sămânţă cu umiditate de 12% păstrată la 15 grade Celsius va avea o viaţă dublă faţă de aceeasi sămânţă cu 13% umiditate păstrată la aceeaşi temperatură; durata vieţii va fi de 4 ori mai mare dacă şi temperatura de păstrare se reduce cu 5 grade Celsius (în cazul nostru, de la 15 la 10 grade Celsius).Seminţele celor mai multe plante de cultură îşi pierd rapid germinaţia la umidităţi relative ale aerului în jur de 80% şi temperaturi de 25-30%. Ele pot trăi însă 10 sau mai mulţi ani la o umiditate realativă a aerului de 50% şi o temperatură de 5 grade Celsius sau ceva mai mare (6-7 grade Celsius). Tot Harrington (1973) arăta că, pentru o păstrare sigură a acestor seminţe,

suma umidităţii relative a aerului adunată cu grade termice (exprimate în grade Fahrenheit) nu trebuie să depăşească valoarea de 100.

Influenţa vârstei seminţelor asupra recolteiDatele din literatura de specialitate privind acest subiect sunt contradictorii. Crocker şi Barton (1975) menţionează comunicări după care, la folosirea seminţelor vechi de Phaseolus aureus, s-a constatat mărirea numărului de păstăi pe plantă; la grâu şi rapiţă, o dată cu lungirea perioadei de păstrare a seminţelor, s-a observat micşorarea înălţimii plantelor, precum şi scăderea productivităţii lor. În experienţe strict controlate, cu seminţe de Aster, Verbena, Capsicum, Lycopersicum şi Lactuca, având diferite durate de păstrare, s-au constatat, între altele, următoarele: la Capsicum şi Verbena - indiferent de vârsta seminţelor, plantele au avut aceleaşi însuşiri. La Aster, plantele rezultate din seminţe vechi de 9 ani au înflorit mai repede, însă numărul de flori în cursul perioadei de vegetaţie a fost acelaşi.Seminţele de salată păstrate timp de 13 ani au format căpăţâni mai mari decât seminţele proaspete. Seminţele de tomate păstrate timp de 13 ani şi care ajunseseră la o germinaţie de 6% au produs plante cu o dezvoltare mai slabă decât plantele obţinute din seminţe proaspete. Totuşi, plantele de tomate obţinute din seminţe păstrate 13 ani în condiţii uscate şi la 4 grade Celsius au fost absolut egale sub toate aspectele cu plantele obţinute din seminţe proaspete. Autorii conchid, afirmând că din punct de vedere al productivităţii plantelor condiţiile de păstrare a seminţelor au o importanţă mai mare decât durata păstrării. Mulţi floricultori au constatat că seminţele vechi produc mai multe plante cu flori bătute, însă cu tulpini relativ mai slabe; că de la seminţele vechi se obţin mai multe fructe şi mai puţine frunze, mărindu-se în acelaşi timp variabilitatea descendenţilor; că plantele de la seminţe vechi au o mai slabă creştere în înălţime, o mai slabă tendinţă spre alungire. Unii legumicultori folosesc seminţele de castraveţi şi pepeni galbeni vechi de 4-5 ani deoarece consideră ca plantele obţinute din aceste seminţe sunt mai productive.

Vic

tor

VĂTĂ

MAN

U



O cultură care ar putea să intereseze: dovleacul comestibil

maturitate conţin 40% ulei comestibil. Uşor prăjite, au un gust plăcut, sunt hrănitoare, dar au şi efect vermifug, fără a fi iritante ale mucoaselor intestinale. Dovleacul comestibil este o plantă anuală, cu perioadă de vegetaţie lungă, solicitând 145-155 de zile de la semănat pentru a ajunge la maturitate. Rădăcina acestei plante este puternică, ramificată şi pătrunde în sol până la 2,5 m, explorând o mare parte din solul aferent, ceea ce îi conferă o mare rezistenţă la fenomenul de secetă.Tulpina este culcată pe sol, este bine dezvoltată, uneori se poate şi agăţa de planta principală (porumb). Fixarea faţă de sol se realizează cu ajutorul rădăcinilor adventive, care nu trebuiesc deranjate în timpul lucrării de prăşit mecanic. Frunzele sunt de dimenisiuni mari, rotunjite, ceea ce permite ca solul să fie bine acoperit. Aceasta conferă avantajul că ajuta ca terenul să rămână curat de buruieni şi să păstreze umiditatea din sol. Limbul şi peţiolul frunzelor, la fel ca şi tulpina, sunt acoperite cu numeroşi peri, bine dezvoltaţi şi deşi, ceea ce conferă însuşirea plantei de dovleac comestibil de a fi xerofită. Florile dovleacului comestibil sunt foarte mari, având corola de culoare galbenă, sunt unisexuate monoice şi au polenizare alogamă-entomofilă. Înfloresc după o perioadă de circa 65-70 de zile de la semănat. Fructul are dimensiuni mari, uneori până la 45-70 de kilograme, este rotund, baciform şi cu epicarpul tare. Fructul de dovleac comestibil conţine până la 250-300 de seminţe prinse în masa placentei. Seminţele sunt mari, elipsoidale, plate, lat-ovale, îmbrăcate într-un tegument scleros, de culoare albă sau alb-gălbuie. În cultură există două forme: una cu seminţele albe mătăsoase şi alta cu tegumentul mai gros, având marginea de culoare alb-gălbuie, iar feţele de culoare galben-cafenie, netede şi lucioase. Seminţele nu au endosperm, iar embrionul care formează miezul seminţei are cotiledoane lungi şi radicula scurtă. Lungimea seminţelor este cuprinsă între 8 şi 15 mm,

greutatea a 1.000 de seminţe variază în jur de 300 de grame, iar greutatea hectolitrică este de 35 de kilograme.Facultatea germinativă a seminţelor de dovleac comestibil este de 75-95%, în condiţii de laborator şi se păstrează timp de 5-8 ani, iar în condiţii de câmp, seminţele răsar după 6-8 zile de la semănat. Energia germinativă se determină după 4 zile. În general, seminţele de dovleac comestibil reprezintă, în medie, 1,2-2% din greutatea fructului şi au un conţinut mare de ulei (35-50%), care poate fi folosit în alimentaţie, în industria lubrifianţilor şi la fabricarea săpunului. Datorită conţinutului ridicat în ulei, seminţele de dovleac comestibil trebuiesc păstrate în condiţii de temperatură şi umiditate controlate şi scăzute, deoarece ele se alterează foarte uşor.Soiurile de dovleac comestibil cele mai răspândite în ţara noastră sunt cele de origine franceză, cum ar fi: Roşu d'Etampes, Galben Mare, Cenuşiu de Boulogne, dar în egală măsură se cultivă şi soiurile româneşti, cum ar fi soiurile de dovleac plăcintar Aromat şi Delicios şi soiurile de dovleac pentru copt Alb Mare şi Pink Banana (de provenienţă din America).În ceea ce priveşte cerinţele faţă de factorii de vegetaţie, dovleacul comestibil este caracterizat ca fiind o plantă bogată în substanţe hrănitoare. În condiţiile în care terenul pe care se cultivă dovleacul comestibil este bogat în elemente hrănitoare şi în timpul vegetaţiei se pot aplica şi udări de întreţinere a culturii, fructele rezultate au dimensiuni mari, asigurând producţii de

Dovleacul comestibil este o specie strâns înrudită cu dovleacul

plăcintar, dovlecelul şi patisonul. Originea acestei plante agricole

este considerată America de Nord. Valentin Voican şi colaboratorii

consideră că prezenţa în cultură în ţările din Apusul Europei se

semnalează în secolul al XVII-lea.

www.agrimedia.ro

dimensiuni mari, asigurând producţii de

Mai târziu, cultura s-a extins şi în ţările din sudul Europei, învecinate cu Marea Mediterană, după care a pătruns şi în ţările balcanice, cum ar fi Turcia, Grecia şi Bulgaria.În Ţara Românească, cultura de dovleac comestibil ajunge pe la jumătatea secolului al XVII-lea, după care s-a răspândit şi în Moldova. În prezent, dovleacul comestibil se cultivă pe suprafeţe relativ mari, în special în zonele de sud, sud-vest şi parţial sud-est, atât în culturi de bază, cât şi în culturi intercalate în porumb.În România, se mai cultivă şi dovleacul aşa-zis românesc, care are fructele cu coaja groasă, întărită, fructul colorat, de obicei în roşu-portocaliu la maturitate şi peduncul muchiat (Cucurbita pepo L.).În general, dovleacul comestibil se cultivă pentru fructele sale, care, ajunse la maturitatea fiziologică, sunt consumate sub diferite forme: coapte, zaharisite, jeleuri, plăcinte sau sunt folosite ca un component de bază la prepararea sucurilor cu diferite arome de fructe. Fructele de dovleac comestibil au o valoare alimentară deosebită, în special datorită conţinutului ridicat în hidraţi de carbon, proteine, săruri de calciu, fier şi fosfor, dar şi prin cantităţile mari de vitamina A şi vitamina C raportate la 100 de grame de produs. Toate acestea contribuie la valoarea energetică ridicată a fructelor de dovleac comestibil, egală cu 38 calorii/100 g. O menţiune în plus: fructele de dovleac comestibil sunt benefice pentru alimentaţia celor cu afecţiuni ale tubului digestiv. Pacienţii cu aceste afecţiuni pot consuma fructele de dovleac comestibil sub formă de pireuri, sucuri, dar mai ales compoturi. Seminţele fructelor ajunse la

Ianuarie 2012 41www.agrimedia.rowww.agrimedia.ro

peste 80-90 de tone la hectar (în cazul aplicării corecte a compostului rezultat din fermentarea gunoiului de grajd din gospodăria ţarănească individuală). Teoretic, cele mai bune soluri pe care se poate cultiva dovleacul comestibil sunt cele care sunt bogate în humus (6-8%), cu un pH relativ neutru (6,8-7,2) şi pânză de apă fretică la suprafaţă (1,5-2 m).În seria acestor soluri regăsim solurile de tip cernoziom, brun-deschise şi cenuşii de stepă, libere de boli şi dăunători şi, pe cât posibil, soluri lipsite de buruieni. Ca aport hrănitor, în primul rând, indiferent de tipul solului, în anul cultivării acestei plante se vor aplica circa 50 de tone de gunoi de grajd descompus (compost), la care se adaugă 400-450 de kilograme de superfosfat şi 150-200 de kilograme de sulfat de potasiu la hectar.De asemenea, în timpul vegetaţiei, se fac fertilizări faziale cu circa 100 de kilograme de azotat de amoniu, până când frunzele aparatului foliar ocupă spaţiul dintre rânduri. Una dintre cele mai eficiente măsuri de fertilizare este aceea a fertilizării culturii de dovleac comestibil cu urină de grajd, în amestec cu apă de irigare.

Tehnologia de cultivare a dovleacului comestibilCa plante premergătoare foarte favorabile pentru cultura de dovleac comestibil sunt indicate următoarele culturi de plante agricole: lucerna, trifoiul (în primul an de desţelenire), mazărea şi fasolea; bune premergătoare sunt rădăcinoasele şi bulboasele şi plante premergătoare corespunzătoare: varza şi cartofii. În ceea ce priveşte pregătirea terenului, lucrările sunt asemenătoare celor executate pentru familia cucurbitaceelor, înţelegând prin aceasta următoarele: în toamnă se execută discuitul pentru desfiinţarea culturii premergătoare,

nivelarea de exploatare, fertilizarea de bază şi arătura adâncă la 28-32 cm; în primăvară, cu circa două săptămâni înainte de înfiinţarea culturii de dovleac comestibil se vor executa următoarele lucrări: grăpatul arăturii, fertilizarea de primăvară (în cazul în care nu s-a făcut în toamnă în cantităţile recomandate) cu cantităţi de circa 100-150 de kilograme de azotat de amoniu la hectar şi 50-75 de kilograme de sulfat de potasiu la hectar.Pentru distrugerea eventualelor buruieni din cultură, se vor aplica erbicidări cu substanţele indicate de specialiştii Centrului Fitosanitar Judeţean, cu circa două săptămâni înainte de semănat; erbicidul folosit se va încorpora în sol la 5-6 cm adâncime. În paralel, se pot deschide şi rigolele de aplicare a udărilor din timpul vegetaţiei, din 3 în 3 metri. Epoca optimă de semănat pentru cultura dovleacului comestibil este ultima decadă a lunii aprilie, cu o normă de semănat de 8-10 kilograme de sămânţă la hectar. Adâncimea de semănat este la 3-4 cm, iar schema de semănat se poate aplica în două moduri, şi anume: pe suprafeţele mici, individuale, semănatul se poate face manual, în cuiburi, la distanţa de 3 x 1 metri, cu 2-3 seminţe semănate la cuib; pe suprafeţe mai mari, se poate semăna mecanic şi pe teren nemodelat în toamnă, la distanţă de 3 x 1 metri.Deschiderea rigolelor de udare se poate face mecanic, anterior semănatului sau imediat după semănat, când plantele au răsărit şi se observă foarte bine direcţia rândurilor de plante, în vederea protejării plantelor răsărite.În ceea ce priveşte lucrările de îngrijire, acestea încep imediat după răsărire, când se execută răritul plantelor pe cale manuală, acolo unde semănatul s-a executat manual, în cuiburi, lăsând în cuib 1-2 plante.În vederea combaterii buruienilor din cultură, se execută prăşitul mecanic de 2-3 ori, până când plantele de dovleac comestibil acoperă intervalele dintre

rânduri. De asemenea, se poate executa şi prăşitul manual, pe rând, de 1-2 ori, în funcţie de apariţia buruienilor. Irigarea culturii de dovleac comestibil se face de 3-4 ori în timpul vegetaţiei, în special în perioada de creştere intensă a fructelor, cu norme mai mici la începutul vegetaţiei, de circa 200-300 de metri cubi la hectar, ajungând până la norme de 500-600 metri cubi la hectar în timpul formării şi dezvoltării fructelor. În cazul apariţiei de dăunători sau de boli la cultura dovleacului comestibil, se vor executa imediat tratamentele prevăzute în buletinul de avertizare emis de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean, în care se specifică substanţa ce se va folosi, doza şi modul de aplicare a acesteia. În general, combaterea bolilor şi a dăunătorilor se va face în mod preventiv şi curativ. Recoltarea fructelor de dovleac comestibil se face când fructele au ajuns la maturitate, ceea ce, calendaristic, pentru zonele climatice din sudul, sud-vestul şi sud-estul ţării coincide cu a doua decadă a lunii septembrie. În mod normal, recoltarea se face în masă, după căderea primei brume de toamnă, când se consideră că întreaga masă de fructe a ajuns la maturitatea tehnică, iar substanţele zaharoase din fruct au atins parametrii maximi. Producţia de fructe la dovleacul comestibil ce se poate obţine, în condiţii normale, este şi poate ajunge uşor la 30-35 de tone la hectar, dar în condiţiile asigurării cerinţelor culturii la nivel maximal, producţia de fructe poate ajunge la circa 70-80 de tone la hectar. Şi pentru a exemplifica justeţea acestei afirmaţii, este de ajuns să prezentăm faptul că la Institutul Vidra la dovleacul comestibil cultivat după un îngrăşământ verde şi o fertilizare cu 300 de kilograme de îngrăşământ complex aplicat la pregătirea patului germinativ, cu două fertilizări faziale în timpul vegetaţiei, de 150 de kilograme de azotat de amoniu, cu aplicarea a patru udări în timpul vegetaţiei şi folosind soiul românesc Alb Mare, s-a obţinut o producţie de fructe de circa 85 de tone la hectar, ceea ce asigură o rentabilitate economico-financiară destul de bună pentru promovarea culturii de dovleac comestibil.

nivelarea de exploatare fertilizarea de


Vic

tor

VĂTĂ

MAN

U


Începând din anul 1996, IPSO Agricultură este unicul importator autorizat al mărcii John Deere în România, iar anul acesta aniversează 15 ani de succes în oferirea de soluţii complete pentru fermele agricole. În prezent, IPSO Agricultură îşi desfăşoară activitatea în 7 centre regionale pentru distribuţie de utilaje, piese de schimb şi service, respectiv: Mogoşoaia, Feteşti, Craiova, Timişoara, Oradea,

Un număr impresionant de tractoare JD livrate în 2011

John Deere este lider mondial pe piaţa de maşini şi utilaje

agricole, fi ind prezent pe toate continentele şi oferind o gamă

completă de tractoare, cu puteri cuprinse între 25 şi 600 CP.

Târgu Mureş şi Filipeşti, şi în 5 puncte de lucru pentru vânzare de piese de schimb, respectiv: Galaţi, Ulmeni, Alexandria, Alba Iulia şi Ovidiu. Serviciul de postvânzare al firmei IPSO Agricultură dispune de echipe de tehnicieni formaţi pentru a diagnostica aceste tractoare moderne şi este foarte apreciat de agricultori.

500 de tractoare John Deere La sfârşitul lunii octombrie 2011, IPSO Agricultură se mândrea deja cu peste 500 de unităţi vândute şi livrate. Succesul celor peste 500 de tractoare vândute se datoreză experienţei, care a permis alegerea celor mai bune modele şi configuraţii adaptate nevoilor agricultorilor români, care recunosc calitatea acestor produse, în special simplitatea în utilizare, robusteţea şi fiabilitatea. De la tractorul John Deere 5090 M cu şasiu şi încărcător frontal integrat la tractorul John Deere 8360 R cu ghidaj automatic Autotrac, IPSO Agricultură oferă fermierilor o gamă largă de soluţii cu sistemele cele mai moderne şi perfecţionate din industria de maşini agricole. Primele tractoare 7R (7200R şi 7230R)

sunt deja la lucru pe câmpurile din România încă din luna august a anului trecut. De asemenea, primele noi tractoare 8R cu motor IT4 au fost deja livrate. Particularitatea acestor tractoare ar fi aceea că utilizează doar carburant diesel, fără aditivi AdBlue, răspunzând astfel normelor „Interim 4”. Nu putem încheia fără a menţiona tractorul 6930, un bestseller care a contribuit la realizarea acestei frumoase performanţe. Pe această cale, IPSO Agricultură felicită cumpărătorii pentru achiziţie şi le mulţumeşte pentru încrederea acordată. Grupul Monnoyeur investeşte în România încă din 1991 şi această nouă investiţie în domeniul agriculturii nu va fi ultima. Sunt în curs de studiere şi alte proiecte destinate asigurării satisfacţiei clienţilor şi care implică planuri de recrutare şi de formare importante. Pentru a lucra bine sunt necesare echipe bune, pentru a avea echipe bune trebuie desfăşurate programe de formare continuă, astfel ca fiecare angajat să evolueze permanent.

Loredana Voicu, manager Comunicare Promovare IPSO Agricultură


Ianuarie 201242

Craiova, Timişoara, Oradea,

Ianuarie 2012 45Ianuarie 201244 www.agrimedia.ro

Daniel Mayer, director tehnicMunca noastră la Departamentul Service ar fi mult uşurată, iar buzunarul fermierului nu ar avea de suferit dacă depozitarea pe timp de iarnă a tractoarelor şi utilajelor s-ar efectua în conformitate cu cele menţionate în manualele de utilizare ale fiecărui echipament în parte. De aceea, pe lângă îndemnul de a citi şi respecta instrucţiunile privind depozitarea precizate în cărţile tehnice, voi menţiona câteva dintre cele mai importante operaţii ce trebuie efectuate la unele utilaje agricole.• la pluguri: înainte de depozitare, ungeţi

cormanele şi brăzdarele cu ulei ars (asigurând astfel şi reciclarea/refolosirea unui deşeu); pe lângă prevenirea apariţiei coroziunii, în primăvară, când utilajul va intra în brazdă, frecarea cu solul nu va mai fi atât de mare, forţele de tracţiune vor fi diminuate, iar întoarcerea brazdei va fi mai bună;

• la aparatele de erbicidat (MET): înainte de depozitare, trebuie golite de lichid rezervoarele, furtunurile, lăncile, duzele etc., iar pompele principale trebuie demontate şi păstrate într-un spaţiu închis;

• la semănătorile de prăşitoare: de asemenea, dozatoarele trebuie demontate şi păstrate într-un spaţiu închis;

Patru ponturi de la patru dintre specialiştii MEWIprivind depozitarea pe timp de iarnă a tractoarelor şi a utilajelor agricoleorice fermier harnic şi gospodar ştie că, în această perioadă a anului, tractorul şi/sau utilajul său agricol trebuie bine pregătit pentru campania de primăvară şi că orice amânare sau întârziere înseamnă costuri suplimentare în perioada ce va urma iernii. În prezent, nimeni nu-şi permite să aibă timpi neproductivi, iar meWi este perfect echipată pentru aceste eventualităţi. patru dintre specialiştii meWi prezintă, în rândurile următoare, patru sugestii pentru o bună depozitare (şi numai!), dezvăluind, din experienţa lor, câteva ponturi mai puţin cunoscute.

• la tractoare: pentru a asigura o bună durată de viaţă maşinii dv. respectaţi întocmai cele precizate în manual cu privire la conservarea motorului pe timpul iernii.

Cristin Marcu, șef atelier• pe durata depozitării, rezervorul de

motorină trebuie să fie plin (indiferent dacă este tractor sau combină). Dacă acesta rămâne gol, înăuntru se va face condens, va îngheţa şi se va deteriora;

• pentru a nu îngheţa sistemul de frânare, în instalaţia de aer trebuie introdus alcool tehnic;

• nici un tractor, combină sau orice alt utilaj nu trebuie depozitat în aceeaşi încăpere în care sunt stocate cerealele, pentru a evita apariţia rozătoarelor, care deteriorează cablurile;

• în prezent, există spray-uri speciale cu care se pulverizează atât instalaţiile electrice, pentru a împiedica rozătoarele să acţioneze, cât şi întregul tractor, pentru a preveni coroziunea acestuia.

Radu Raica, mecanic • combinele nu se spală cu apă,

ci se suflă cu aer sub presiune, deoarece apa se poate depozita pe planurile înclinate ale combinei, accelerând procesul de coroziune;

• mesele de tăiere trebuie unse

cu un lubrifiant pentru protecţia împotriva coroziunii;

• pe cât posibil, trebuie evitată lăsarea sub presiune a cilindrilor hidraulici de orice fel;

• curelele trebuie demontate şi depozitate într-un spaţiu cu umiditate redusă şi temperaturi pozitive.

Ahmed Nader, inginer service• la scoaterea din conservare a tractorului

(care, desigur, a fost depozitat corespunzător), la prima pornire acesta trebuie să fie lăsat pentru o jumătate de oră să meargă în gol. Operaţia este benefică pentru depistarea unor eventuale defecte ascunse;

• dimineaţa, tractorul trebuie lăsat cel puţin 5 minute să se încălzească motorul (mers în gol); tractoarele Valtra, fiind produse în Finlanda, vin în dotarea standard cu un cablu ce se racordează la o priză electrică şi care asigură pornirea acestuia;

• pentru exploatarea optimă a tractorului, pe timp de iarnă uleiurile trebuie aduse la temperatura optimă de funcţionare;

• întotdeauna, nivelul de ulei se verifică dimineaţa.


Ianuarie 2012 45Ianuarie 201244 www.agrimedia.ro

privind depozitarea pe timp de iarnă a tractoarelor şi a utilajelor agricole


Se urmăresc două mari obiective: primul, să se facă economie de muncă, pentru ca produsele să aibă un preţ de cost scăzut, şi al doilea, să se lucreze solul cât mai puţin, deoarece cu fiecare lucrare agricolă însuşirile fizice ale acestuia se înrăutăţesc. În cultura obişnuită a porumbului, de la o treime până la jumătate din cheltuielile directe revin pregătirii solului pentru semănat şi întreţinerii culturii. Lucrările de pregătire a solului pentru semănat, aplicarea îngrăşămintelor, a erbicidelor şi semănatul se pot face în două sau numai într-o singură operaţie. Pentru uşurinţă, ne vom referi mai jos la aplicarea lucrărilor minime la porumb. Când se fac două operaţii, atunci răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, răspândirea erbicidelor pe toată suprafaţa se fac într-o singură operaţie, deci într-o singură trecere a tractorului. Această lucrare agricolă se poate executa toamna, primăvara devreme sau primăvara înainte de semănat.A doua operaţie, deci a doua cursă a tractorului, constă în pregătirea patului germinativ, semănatul, cu

Sistemul de lucrări minime aplicate solului

O tendinţă actuală foarte pronunţată în tehnica agricolă este reducerea la minimum a lucrărilor de pregătire a solului pentru semănat şi a lucrărilor de îngrijire pentru toate plantele cultivate, îndeosebi pentru plantele agricole care se prăşesc mecanic.

aplicarea concomitentă la cuib a îngrăşămintelor chimice.Când toate lucrările de pregătire a solului pentru semănat şi îngrijire se fac într-o singură operaţie, atunci răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, semănatul cu aplicarea îngrăşămintelor la cuib, răspândirea erbicidelor se fac într-o singură trecere a tractorului. Pentru porumb sau soia este folosit în acest din urmă caz un agregat alcătuit dintr-un plug cu 5-7 brazde, după plug urmează grapa stelată, înaintea tractorului este o maşină cu lăţime mică de lucru, care răspândeşte la suprafaţă îngrăşămintele. Ele sunt încorporate prin aratul care urmează. Alături de plug se găseşte şi o semănătoare cu dispozitiv de aplicat îngrăşăminte la cuib şi care parcurge suprafaţa arată. În urma tubului semănătorii este un tăvălug care presează solul şi face un contact „intim” între sămânţă şi sol. Este posibil să se poată ataşa şi dispozitivul de răspândit erbicidele pe toată suprafaţa. Prin aplicarea sistemului de lucări minime, cultura porumbului, a soiei sau a altei plante ce se prăşeşte este

foarte mult simplificată. Nu va mai fi nevoie când se aplică erbicide decât de o singură lucrare de întreţinere, când aceste plante se cultivă pe soluri cu textură lutoasă şi argiloasă. Dacă nu se pot aplica erbicide, sunt totuşi necesare cel putin 2-3 praşile manuale pentru porumb, soia sau alte plante semănate în rânduri depărtate. Se înţelege că agregatul care execută toate lucrările de pregătire a solului şi de semănat într-o singură operaţie este foarte complicat şi are şi anumite neajunsuri care trebuiesc semnalate. O maşină complicată se defectează destul de uşor; coeficientul de siguranţă în exploatare are anumite limite; varianta cu toate operaţiunile agricole într-o singură cursă a tractorului se poate aplica numai în zonele umede, unde nu se pune problema acumulării rezervelor de apă, iar în zonele secetoase se aplică numai în condiţii de irigare. Cercetarea mecanică agricolă a produs tractoare de mare capacitate şi de mare flexibilitate a executării lucrărilor componente, s-a mărit viteza de semănat şi în acelaşi timp suprafaţa semănată în timpul unei zile. Totuşi, aceste maşini


agricole trebuie să îndeplinească anumite cerinţe, cum ar fi: să aplice îngrăşăminte pe rândul semănăturii, pentru a grăbi creşterea tinerelor plante; să aplice dispozitivul de presat solul peste sămânţă, deoarece după arat stratul de sol de la suprafaţă este foarte afânat şi se usucă repede, iar prin presare se asigură o răsărire grabnică şi uniformă.Între rânduri, solul rămâne afânat şi rădăcinile pot creşte în mod ideal, deoarece numai 5% din durata de creştere a unei plante aparţin încolţirii şi răsăririi şi 95% fazei de creştere. De asemenea, între rânduri solul rămâne afânat, cu agregate mari, uneori chiar cu bulgări, ceea ce face ca seminţele de buruieni să nu poată încolţi. În schimb, apa din precipitaţii se infiltrează repede în adâncime şi rămâne la dispoziţia plantelor în perioadele de secetă din primăvară şi vară.Apa infiltrată în cantităţi mari reduce eroziunea, dacă semănatul se face de-a lungul curbelor de nivel şi s-a constatat că după ploi torenţiale, cu o cantitate de precipitaţii de circa 50-75 mm, apa este reţinută în totalitate, iar dacă se seamănă porumb, floarea-soarelui, cartofi etc., în şanţuri continue (rigole) de-a lungul curbelor de nivel, se reţine apa integral şi din ploi mai mari de 75 mm. În aplicarea sistemului de lucrări minime apare imperios necesar să se lucreze solul la un conţinut optim de umiditate. Nu se poate lucra şi executa semănatul în condiţii bune dacă solul are prea multă umiditate sau are foarte puţină umiditate. De asemenea, nu se poate concepe un sistem de lucări minime fără aplicarea erbicidelor, pentru a se reduce la minimum numărul de praşile sau să se înlăture plivitul pentru plantele semănate în rânduri apropiate.

În continuare, prezentăm câteva variante legate de aplicarea sistemului de lucrări minime Prima variantă constă în efectuarea aratului, aplicarea îngrăşămintelor, semănatul şi aplicarea erbicidelor într-o singură operaţie agricolă, deci într-o singură trecere a tractorului. Pentru cerealele păioase, această variantă este optimă, deşi, dacă în urma executării arăturii ies bulgări mari, semănatul se face dezastruos. Această metodă nu este potrivită pentru soluri argiloase, care în cele mai dese cazuri, la arat şi semănat,

sunt fie prea uscate, fie prea umede. A doua variantă constă în două operaţii, respectiv două treceri cu tractorul pe aceeaşi suprafaţă. La prima operaţie se aplică îngrăşămintele şi se ară, această lucrare putând fi executată toamna sau primăvara devreme. La a doua operaţie se ataşează un cultivator (sau o freză) sau o grapă cu discuri, urmată de semănătoare cu dispozitiv de aplicat erbicidele. Această metodă se aplică în zonele agricole unde este necesar aratul din toamnă şi este potrivită pentru condiţiile pedoclimatice din România. A treia variantă se deosebeşte de precedentele două metode prin semănatul porumbului în rigole făcute cu dispozitivul de rariţă. Se poate pregăti terenul şi se poate face semănatul într-o singură operaţie. Rigorile şi semănatul se fac în acest caz în miriştea de grâu sau în porumbişte. Se poate aplica această variantă şi în două operaţii, aratul şi aplicarea îngrăşămintelor într-o operaţie, iar răriţatul, semănatul, aplicarea îngrăşămintelor la cuib, aplicarea erbicidelor, în a doua operaţie. Aplicarea îngrăşămintelor la cuib este necesară deoarece pe fundul şanţului executat prin trecerea cu dispozitivul rariţă temperatura este mai scăzută şi umiditatea mai ridicată. Îngrăşămintele ajută plantele să germineze, să răsară şi să crească mai bine, cu deosebire în primele faze de vegetaţie. A patra variantă se aplică pe terenurile în pantă, unde se lasă la suprafaţă, după recoltare, cantităţi mari de paie sau coceni. Înaintea tuburilor semănătorii sunt ataşate discuri care înlătură de pe rând şi adună aceste resturi vegetale între viitoarele rânduri de porumb. Se fac toate lucrările într-o singură operaţie agricolă. În ţările care au aplicat aceste metode ale sistemului de minimum de lucrări, recoltele de porumb nu au înregistrat scăderi faţă de recoltele obţinute aplicând metodele tradiţionale de cultivare a porumbului. În schimb, au scăzut mult cheltuielile de producţie, care au reprezentat circa 53-60%, în comparaţie cu metodele obişnuite. Foarte convingătoare sunt rezultatele obţinute prin aplicarea sistemului de lucrări minime la micşorarea eroziunii în monocultura de porumb. Pe o pantă cu sol nisipo-lutos s-a arat cu plugul obişnuit şi imediat a fost semănat porumbul, fără nici o lucrare de pregătire a patului germinativ. Rândul semănăturii

a fost tasat de roata semănătorii. Această variantă este numită lucrări minime.În a doua variantă, considerată martor, cu lucrări obişnuite, s-a arat cu plugul primăvara devreme şi apoi s-a lucrat de două ori cu grapa cu discuri şi de două ori cu grapa cu colţi. Această variantă este denumită lucrări obişnuite.În decurs de 4 ani, în intervalul 1 mai-31 august, s-au înregistrat precipitaţii, între care 7 ploi torenţiale, din care cea mai mare a fost de 37,6 mm, cu intensitatea de 29,7 mm/h. Scurgerea apei, pierderile de sol în cultura de porumb au fost următoarele: în aceleaşi condiţii pedoclimatice, în care semănătul s-a făcut în rânduri orientate de-a lungul curbelor de nivel, s-a scurs de 2,4 ori mai puţină apă şi s-a erodat de 5,7 ori mai puţin sol acolo unde s-au aplicat lucrările minime, în comparaţie cu lucrările obişnuite. În prezent, s-a ajuns să se semene porumb pe suprafeţe destinate ca fiind păşuni şi fâneţe, fără nici o lucrare de pregătire a solului, ci numai prin distrugerea vegetaţiei şi a buruienilor, prin aplicarea de erbicide specifice florei existente în zonă. Experienţele efectuate în România, în cadrul Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Fundulea, pe un sol de tip cernoziom mediu levigat cu textură luto-argiloasă, pentru cultura porumbului, au scos în evidenţă următoarele: varianta în care terenul a fost discuit toamna şi primăvara a permis ca plantele de porumb să parcurgă fazele de vegetaţie (răsărire, inspicare, mătăsire) într-un ritm mai alert decât plantele din celelalte variante. Conţinutul de apă până la 1,50 metri este mai mare în variantele unde s-a făcut aratul toamna la 20 cm adâncime. Numărul de bacterii sporogene, capacitatea de nitrificare a solului au fost mai mari în varianta unde s-a făcut aratul de toamnă la adâncimea de 20 cm. De aici rezultă principala concluzie, şi anume: în condiţiile cernoziomului mediu levigat din Câmpia de Sud, şi chiar în monocultura de porumb, în aplicarea cu succes a lucrărilor minime, tehnologia de cultivare nu se poate dispensa de o lucrare a solului toamna, fie că este o arătură la adâncimea de 20 cm, fie că este o discuire.


Vic

tor

VĂTĂ

MAN

U


Pentru prima dată de la aderarea la Uniunea Europeană, România

este autorizată să comercializeze şi să exporte carne de porc

pe piaţa intracomunitară şi în ţările terţe. Decizia a fost luată

în cadrul şedinţei Comitetului permanent pentru lanţul

alimentar şi sănătatea animalelor, desfăşurat la Bruxelles la data

de 6 decembrie 2011. În acest context, participarea României

cu carne şi produse din carne de porc la comerţul intracomunitar

şi exportul către ţările terţe se va realiza după publicarea deciziei

în Jurnalul Oficial European.

România, autorizată să comercializeze şi să exporte carne de porc

La baza acestei hotărâri a stat raportul elaborat de către specialiştii ANSVSA, care a prezentat modul în care autoritatea competentă din România a implementat atât Programul Naţional de Monitorizare şi Control al Pestei Porcine Clasice în România, cât şi sistemele de biosecuritate şi trasabilitate dezvoltate în cadrul sistemului canalizat.„Această reuşită se datorează eforturilor de peste un an, iar acest accept, care trebuie conservat prin toate măsurile de securitate sanitare-veterinare, certifică faptul că în perspectiva imediată vor beneficia de această măsură cât mai multe ferme crescătoare de porci, unităţi de procesare a cărnii de porc şi a preparatelor din carne de porc. Reluarea exporturilor înseamnă relansarea sectorului, cu efecte benefice asupra dezvoltării şi a valorificării producţiei de cereale şi plante tehnice”, a declarat ministrul Valeriu Tabără.

Canalul securizat pentru comerţ intracomunitar presupune stabilirea unei reţele de ferme, abatoare şi unităţi sigure care îndeplinesc toate cerinţele de biosecuritate şi trasabilitate, din care să poată fi comercializată carnea de porc pe piaţa europeană şi extraeuropeană. În prezent, sunt 49 de unităţi de producţie şi un abator care au fost aprobate în cadrul sistemului canalizat, pentru care se estimează un export pentru anul 2012 la nivelul producţiei de peste 20.000 de tone echivalent carcasă. Sistemul pentru comerţ intracomunitar este deschis şi reprezintă punctul de plecare pentru extinderea canalului securizat pentru toate unităţile care îndeplinesc condiţiile de biosecuritate şi sanitare-veterinare.



A. Teodorescu şi colaboratorii consideră că transmiterea virusurilor prin butăşire, altoire şi vectori animali (nematozi, cicade etc.) constitue un pericol major pentru viticultură, stabilirea unei strategii eficace de control şi combatere fiind absolut obligatorie. Există două metode majore care permit regenerarea de plante sănătoase: cultura de meristem şi termoterapia (tratamentul cu temperaturi ridicate). În ambele cazuri, eficacitatea metodei este în corelaţie pozitivă cu tipul tulpinei virale şi genotipul tratat. De asemenea, s-a stabilit o proporţionalitate inversă între dimensiunea explantului şi procentul de devirozare.Datorită utilizării tehnicilor de devirozare pe un număr mare de specii şi soiuri s-a constat că rezultate foarte bune s-au obţinut prin combinarea celor două metode (cultura de meristem şi termoterapia).

Cultura de meristeme, ca metodă de obţinere a clonelor sănătoaseCultura de meristem, asociată adesea cu aceea de apex meristematic, oferă perspective multiple industriei horticole, în scopul obţinerii de clone sănătoase, plecând de la planta-mamă bolnavă.

Obţinerea materialului săditor viticol din categorii biologice superioare

Viţa-de-vie, una dintre culturile cele mai răspândite în climatul temperat, este expusă multor factori cu efecte detrimentale asupra producţiei şi aspectului plantelor, datorită interferenţei acestor factori cu procesele fi ziologice de bază. Cauzele unor asemenea efecte adverse pot fi identifi cate ca factori abiotici (regimul climatic, poluarea aerului şi balanţa minerală) sau de natură biotică, dintre care agenţii infecţioşi intracelulari (virusuri, viroizi, procariote asociate fl oemului şi xilemului) au un rol major, cauzând mari pierderi plantelor afectate.

Primele rezultate ale unei culturi aseptice au fost obţinute de către Kotte (1922) şi Robbins (1922), în acelaşi moment, unul în Germania, celălalt în SUA, prelevând meristeme radiculare de la bob şi de la porumb. La viţa-de-vie, în 1944 (Morel), se înregistrează primele culturi de meristeme, dar abia în 1961, Galzy demonstrează posibilitatea obţinerii de plante libere de virusuri prin cultura de vârfuri de lăstari, corelată cu termoterapia. În practică, procentul de purificare a virusurilor este întotdeauna invers proporţional cu dimensiunile explantului. Într-adevăr, prin microscopie electronică s-a pus în evidenţă prezenţa particulelor virale în celule meristematice, inoculate in vitro, atunci când plantele-mamă au fost bolnave. Mecanismul eradicării virusurilor prin cultura meristematică nu a fost pe deplin elucidat, dar sunt admise diferite ipoteze, cum ar fi: absenţa plasmodesmelor la nivelul celulelor meristematice, competiţia între sinteza nucleoproteinelor necesare diviziunii celulare şi replicarea virală sau intervenţia substanţelor inhibitoare. După unii autori, replicarea virală necesită prezenţa enzimelor normal disponibile în celulele apropiate domului meristematic.

Excizia meristemului antrenează un traumatism care redă momentan indisponibilitatea acestor enzime şi deci replicarea virală se întrerupe. ARN-ul viral se degradează şi este integrat în celulă. Astfel, cu cât explantul este mai mic (0,1-0,3 mm), cu atât creşte şansa obţinerii de plante sănătoase. Rezultatele experimentale au confirmat că eliminarea de GFV (virusul scurtnodării) a fost posibilă în proporţie de 54%, iar de closterovirusuri, la 3 genotipuri (Merlot, Trebbiana, Toscana) în proporţie de 73-79%, prin cultura de meristem.Cercetările efectuate în ţara noastră au evidenţiat posibilitatea obţinerii de plante sănătoase prin culturi de meristeme în proporţie de 60-84%, pentru virusul scurtnodării în complex cu virusul fleck şi respectiv 83-95% în cazul virusului răsucirii frunzei, cu condiţia ca explantele să nu fie mai mari de 0,2-0,3 mm. În ultimii ani s-a demonstrat prin protocoalele de lucru că eliminarea răsucirii frunzelor a fost obţinută prin regenerarea in vitro a meristemelor aplicate întregi sau fragmentate. În ciuda succeselor obţinute prin aceste metode, există unele probleme care împiedică utilizarea şi recomandarea acestor tehnici. Una dintre problemele


majore o constitue dificultatea izolării meristemelor de dimensiuni cât mai mici (0,1-0,3 mm), urmată apoi de cerinţele multiple necesare pentru asigurarea viabilităţii explantului şi a declanşării proceselor de regenerare. O dovadă în acest sens este experimentul realizat de Gribaudo şi colaboratorii (1997), prin care se realizează un procent de devirozare de 79,3% pentru viruşii cei mai puternici, evidenţiind că rata de eliminare a virusului poate fi influenţată de genotip, de tipul virusului şi, nu în ultimul rând, de dificultatea izolării meristemului.

Microaltoirea in vitroO tehnică particulară a culturii de meristem, propusă de Navarro în 1975, pentru eliminarea virusului la Citrus, o constitue microaltoirea in vitro. Astăzi, această metodă este folosită frecvent pentru obţinerea de plante sănătoase la mai multe specii de pomi fructiferi. Utilizarea ei în programele sanitare la viţa-de-vie nu a fost stabilită, deoarece apexul meristematic microaltoit creşte greu. Totuşi, Martino (1991) a obţinut plante devirozate la viţa-de-vie prin microaltoire in vitro, utilizând ca portaltoi hipocotil rezultat prin germinarea seminţelor de Mission, iar ca altoi, aplex prelevat de la soiurile micropropagate in vitro.Rezultatele cercetărilor întreprinse de Cupidi şi Barba (1993) conduc la optimizarea diferitelor faze ale microaltoirii, prin modificările aduse metodei propuse de Martino (şocuri de temperatură şi alternarea luminii cu întunericul aplicate la seminţele de portaltoi; izolarea apexurilor-altoi s-a făcut de la lăstari crescuţi in vitro). Procentele mici de reuşită a microaltoirii nu au satisfăcut pretenţiile specialiştilor. Din aceste motive, Ben Abdallah şi colaboratorii (1996) insistă pentru îmbunătăţirea procentului de prindere la microaltoire prin tratamente anterioare procesului la seminţele de portaltoi şi la planta-mamă utilizată ca donator de altoi (apex meristematic). Rezultatele experimentului au evidenţiat creşteri ale procentului de prindere de la 15 la 60%, datorită, în special, nutrierii suplimentare cu fier (sequestren de fier 138).

TermoterapiaExistă deja suficiente informaţii care demonstrează că în plantele infectate sistemic de virusuri, titrul virusului descreşte spre meristemul din vârful

lăstarului. După confirmarea acestor rezultate de către mulţi cercetători în domeniu, metoda culturilor de apex meristematic şi mugurii axilari s-a extins, adiţionată cu termoterapia, mai ales în cazul closterovirusurilor, unde rezultatele nu erau decât parţial satisfăcătoare.Combinaţia celor două metode a condus la eliminarea virusurilor diferitelor specii de viţă-de-vie.Cercetările întreprinse de Bass şi Legin (1981) susţin şansa vindecării plantelor obţinute prin remultiplicarea lăstarilor după termoterapie, plecând de la explante cât mai apropiate de extremitate. Aceiaşi autori afirmă că procentul de vindecare nu este acelaşi la toate varietăţile; în particular, speciile vinifera şi hibrizii portaltoi americani sunt vindecaţi în proporţie mai mare decât viţele europene Vitis vinifera.De asemenea, se remarcă o diferenţă a eficacităţii tratamentului termic în cadrul speciei vinifera (ex.: soiul Cabernet frank - 70% plante sănătoase, în comparaţie cu soiul Servant - 55%). În experienţele de eliminare prin termoterapie şi cultura de meristem a 4 setipuri de closterovirusuri asociate cu răsucirea frunzei, Stellmach (1993) a evidenţiat că tratamentul termic la 38 de grade Celsius peste 150 de zile şi utilizarea a 3 muguri distali pentru micropropagare asigură o devirozare de 100%.Efectul temperaturii ridicate (36-38 de grade Celsius) aplicată o perioadă îndelungată (60-70 de zile) plantelor infectate donatoare de explante, aparţinând clonei de Vitis vinifera (soiul Rauschling), şi cultivarea in vitro a aplexurilor meristematice au condus la eliminarea totală a closterovirusurilor.Numeroşi specialişti au apreciat că totuşi fitoterapia plantelor-mamă la ghiveci necesită spaţii mari şi sterilizatori de

suprafaţă, care pot micşora procentul de regenerare a explantelor. Rezultatele unor cercetări au demonstrat că procente ridicate de plante sănătoase se pot obţine şi prin termoterapia in vitro a explantelor formate dintr-un fragment de un mod. Termoterapia in vitro a explantelor mici (aplexuri de 5 mm) a condus la necrozarea acestora după 8 săptămâni (Leonhardt şi colaboratorii, 1998). Autorii recomandă astfel, pentru eliminarea virusurilor prin termoterapie in vitro, minilăstari înrădăcinaţi; prin această metodă, la două luni după termoterapie, aproape toate clonele induse în experiment au fost libere de virus.

Substanţe viricide folosite în vederea diminuării infecţiilor viraleSe apreciază că, indiferent de metoda utilizată în eradicarea virusurilor, în unele cazuri la anumite viroze şi în special la atacul cu viroizi (particule care pot strabate până la meristem, fiind rezistente la caldură) este necesară administrarea de substanţe în mediul de cultură, cu rol de a diminua infecţia. Toussaint (1985) propune o listă amplă cu substanţe vericide, de tipul compuşilor antimetabolici, printre care se numără şi ribavirina. Această substanţă are rolul de a inhiba numeroase procese biochimice, conducând la blocarea sintezei şi a translocarii particulelor virale. Ribavirina poate deveni toxică dacă depăşeşte 35 ppm în mediul de cultură şi dacă se administrează mai mult de două subculturi. Deogratis (1987) demonstrează că pentru o eliminare completă şi definitivă de virusuri cu ajutorul ribavirinei (virozele) este obligatorie prezenţa în mediul de cultură a unei citochinine, care să stimuleze multiplicarea rapidă a materialului biologic. De asemenea, acelaşi autor remarca o corelaţie directă între tratamentul cu ribavirină şi genotipul studiat, rezultatele fiind diferite de la un soi la altul. Rezultatele cercetărilor întreprinse în scopul eliminării closterovirusurilor la viţa-de-vie cu ajutorul ribavirinei au fost controversate. Astfel, Shauter (1982) afirma că s-au obţinut procente bune prin aplicarea în mediul de cultură a substanţelor viricide, în timp ce Staudt şi Kassemreyer (1994) nu au observat efecte asemănătoare.

de

lă t l i D ă fi t


Vic

tor

VĂTĂ

MAN

U


PIAŢA GRÂULUIPreţul grâului a fost în creştere ca urmare a condiţiilor meteo difi cile din America de Sud. Stresul hidric din Argentina şi Brazilia generează îngrijorare cu privire la nivelul producţiei şi astocului mondial, discutându-se de reduceri ale acestora. În acest caz, toate cerealele furajere au afi şat preţuri în creştere, ţinând cont de cererea venită din partea producătorilor de furaje pentru animale. Această creştere a fost întreţinută şi de lipsa ofertelor, ţinând cont că mulţi operatori au fost în vacanţă. Fondurile speculative au scos la vânzare poziţiile lor în acestă perioadă de sfârşit de an.

PIAŢA PORUMBULUIPiaţa porumbului este în actualitate de mai multe săptămâni ca urmare a secetei instalate în mijlocul zonelor de producţie a porumbului din America de Sud, în special din Pampasul argentinian. După o toamnă destul de caldă şi uscată, faţă de media normală, seceta s-a accentuat pe parcursul lunii noiembrie. Precipitaţiile sunt foarte rare pe parcursul ultimelor săptămâni, când temperaturile s-au situat între 30 şi 40 de grade Celsius, accelerându-se astfel evapotranspiraţia.

Statistici şi prognoze de piaţă pentru Statistici şi prognoze de piaţă pentru cereale, oleaginoase şi uleiuri vegetalecereale, oleaginoase şi uleiuri vegetale

09.12.2011 - 30.12.2011 Rubrică realizată de Daniel BOTĂNOIU

ie

PORUMB

p

p

GRÂUPIAPrmeArnivdefur

A

Ianuarie 201254

ORZ PIAŢA ORZULUIPreţul orzului furajer s-a menţinut la un nivel destul de bun, piaţa profi tând de tensiunile existente pe celelalte pieţe ale furajelor, în special pe cea a porumbului, tensiune accentuată de seceta din America de Sud. Seceta din Argentina şi Brazilia alimentează îngrijorările legate de nivelul redus al producţiei de porumb, ceea ce va avea repercusiuni asupra tuturor cerealelor de substituţie în producerea furajelor.

Data Bursa din Chicago

Bursa Golfului Mexic

Bursa din Paris

09 dec. 2011 230.5 256.9 184.5

16 dec. 2011 229.5 250.7 185.9

23 dec. 2011 243.9 265.9 191.3

30 dec. 2011 254.5 287.5 196.7

Data Bursă Creil

Bursă Dunkerque

Bursă Moselle

Bursă Rouen

Bursă Creil**

Bursă Moselle**

09 dec. 2011 170.3 174.3 173.7 174.7 263.9 261.9

16 dec. 2011 169.3 176.9 172.3 176.9 258.5 263.9

23 dec. 2011 172.3 180.5 175.9 181.5 267.9 267.9

30 dec. 2011 178.5 184.5 185.3 185.3 261.9 265.9



Bursa din Londra

09 dec. 2011 210.7 242.9 142.3

16 dec. 2011 214.5 237.3 142.3

23 dec. 2011 228.5 250.7 147.3

30 dec. 2011 239.7 271.3 152.3


*

PIAŢA RAPIŢEIPreţul rapiţei şi-a continuat creşterea în ultima săptămână a anului trecut, ca urmare a raportului de schimb euro/dolar, ceea ce a dus la creşterea preţului importurilor, în special a celor de soia, din SUA. Preţul uleiului de rapiţă la bursa din Rotterdam a fost de 962 euro/t, el crescând cu 40 euro/t. Iarna poate infl uenţa nivelul producţiei de rapiţă din Europa, atât în vestul, cât şi în estul european. Un factor important care poate modera creşterea preţului rapiţei este reprezentat de economia mondială, şi anume de evoluţia acesteia.

PIAŢA SOIEIPreţul orzului furajer s-a menţinut la un nivel destul de bun, piaţa profi tând de tensiunile existente pe celelalte pieţe ale furajelor, în special pe cea a porumbului, tensiune accentuată de seceta din America de Sud. Seceta din Argentina şi Brazilia alimentează îngrijorările legate de nivelul redus al producţiei de porumb, ceea ce va avea repercusiuni asupra tuturor cerealelor de substituţie în producerea furajelor.

PIAŢA FLORII-SOARELUIÎn Europa, evoluţia monedei unice este un adjuvant pentru preţul uleiurilor în contextul delicat în care se găsesc culturile din bazinul Mării Negre. Lipsa de precipitaţii poate infl uenţa nivelul suprafeţelor ce vor fi cultivate cu fl oarea-soarelui în această primăvară. Rusia şi Ucraina au transformat o mare parte din recolta lor de fl oarea-soarelui în ulei, oferind cantităţi consistente la export.

N.B.Informatiile din prezenta sinteza sunt rezultatul colectarii de informatii, avand la baza urmatoarele surse: date ofi ciale (Ministerul Agriculturii, Padurilor şi Dezvoltarii Rurale, Institutul National de Statistica, Organizatia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economica, Departamentul de Agricultura al SUA, Bursele produselor agricole China, Argentina, Australia, Canada, Brazilia, Rusia, Ucraina şi principalele Burse din Comunitatea Europeana), informatii din piata (traderi , producatori, fermieri, procesatori, depozitari), organizatii de profi l (asociatii profesionale, etc) şi surse complementare. Din motive obiective, nu putem garanta pentru acuratetea şi integralitatea acestor informatii astfel că orice concluzie şi initiativa de actiune in baza acestui material trebuiesc privite sub aceasta limitare.

N.B.Informatiile din prezenta sinteza sunt rezultatul

PPrbupiteSe

RAPIŢĂ

FLOAREA-SOARELUI - ULEI FLOAREA-SOARELUI - SEMINŢE

SOIA



Bursa din Rotterdam

09 dec. 2011 406.9 434.3 1206.9

16 dec. 2011 415.9 443.5 1178.5

23 dec. 2011 427.3 454.5 1190.9

30 dec. 2011 440.3 474.3 1250.3

Data Bursa din Paris

09 dec. 2011 421.7

16 dec. 2011 420.3

23 dec. 2011 432.7

30 dec. 2011 438.5

Data Bursa din Rotterdam

09 dec. 2011 1195.5

16 dec. 2011 1195.3

23 dec. 2011 1190.3

30 dec. 2011 1215.3

Data Bursa din Franţa

09 dec. 2011 400.3

16 dec. 2011 400.3

23 dec. 2011 410.7

30 dec. 2011 420.3


Legea nr. 277 din 7 decembrie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2010 privind controlul operaţiunilor care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă - M.O. nr. 0875/12 decembrie 2011

Legea nr. 274 din 7 decembrie 2011 pentru modificarea Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004 - M.O. nr. 0876/12 decembrie 2011

Ordinul nr. 74 din 21 octombrie 2011 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind substanţele nedorite din produsele pentru furaje - M.O. nr. 0876/12 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.202 din 30 noiembrie 2011 privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 199/2011 pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, aflată sub autoritatea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - M.O. nr. 0878/13 decembrie 2011

Ordinul nr. 266 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1.141/2011 privind reglementarea unor măsuri financiare temporare pentru stimularea gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură aferente schemelor de plăţi directe şi pentru măsuri de piaţă în agricultură - M.O. nr. 0880/13 decembrie 2011

Normele nr. 266 din 29 Noiembrie 2011 metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1.141/2011 privind reglementarea unor măsuri financiare temporare pentru stimularea gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură aferente schemelor de plăţi directe şi pentru măsuri de piaţă în agricultură - M.O. nr. 0880/13 decembrie 2011

Ordinul nr. 267 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente trimestrului III al anului 2011, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare - M.O. nr. 0880/13 decembrie 2011

Legea nr. 282 din 12 decembrie 2011 pentru modificarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 56/2010 privind accesibilizarea fondului forestier naţional - M.O. nr. 0882/13 decembrie 2011

Ordinul nr. 236 din 14 octombrie 2011 pentru aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - M.O. nr. 0882/13 decembrie 2011

Legea nr. 232 din 5 decembrie 2011 pentru modificarea alin. (3) al art. 31 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare - M.O. nr. 0884/14 decembrie 2011

Hotărârea nr. 59 din 6 decembrie 2011 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole („Regulamentul privind OCP unică“) - COM (2011) 626 final - M.O. nr. 0885/14 decembrie 2011

Hotărârea nr. 58 din 6 decembrie 2011 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune - COM (2011) 625 final - M.O. nr. 0885/14 decembrie 2011

Hotărârea nr. 60 din 6 decembrie 2011 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) - COM (2011) 627 final - M.O. nr. 0885/14 decembrie 2011

Ordinul nr. 275 din 6 decembrie 2011 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsurile 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizată“, 212 „Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană“ şi 214 „Plăţi de agromediu“ din Programul naţional de dezvoltare rurală 2007-2013, aferente cererilor de plată depuse începând cu anul 2011 - M.O. nr. 0897/19 decembrie 2011

Ordinul nr. 111 din 14 decembrie 2011 pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii


Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 113/2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial în unităţile de prelucrare, procesare, depozitare, transport, valorificare şi comercializare a produselor şi subproduselor alimentare de origine nonanimală - M.O. nr. 0900/19 decembrie 2011

Ordinul nr. 112 din 14 decembrie 2011 privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 64/2007 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial sanitar-veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unităţile care produc alimente de origine animală - M.O. nr. 0904/20 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.224 din 14 decembrie 2011 privind stabilirea pentru anul 2011 a cuantumului plăţilor naţionale directe complementare care se acordă în agricultură în sectorul vegetal - M.O. nr. 0904/20 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.236 din 14 decembrie 2011 privind înscrierea unor bunuri imobile în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea lor în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru unele unităţi din subordine - M.O. nr. 0908/21 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.245 din 21 decembrie 2011 privind suplimentarea bugetului Ministerului Mediului şi Pădurilor pe anul 2011 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, pentru plata arieratelor - M.O. nr. 0911/21 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.218 din 14 decembrie 2011 pentru aprobarea amendamentului convenit prin scrisorile semnate la Bucureşti la 9 august 2011, 7 octombrie 2011 şi 25 octombrie 2011 şi la Washington la 29 septembrie 2011 şi 19 octombrie 2011 între Guvernul României şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind finanţarea Proiectului

pentru modernizarea sistemului de informare şi cunoaştere în agricultură, semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005 - M.O. nr. 0914/22 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.222 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Listei cuprinzând 40 de obiective de investiţii - platforme de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, precum şi a caracteristicilor principale şi a indicatorilor tehnico-economici aferenţi acestora - M.O. nr. 0919/23 decembrie 2011

Ordinul nr. 2.890 din 15 decembrie 2011 pentru modificarea poziţiilor nr. 734, 742, 1131, 1132, 1141, 1455, 1465, 2061, 2093, 2095, 2115 şi „Total ţară“ din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.384/2011 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2011-14 mai 2012 - M.O. nr. 0922/27 decembrie 2011

Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ - M.O. nr. 0924/27 decembrie 2011

Legea nr. 255 din 30 decembrie 1998 privind protecţia noilor soiuri de plante - M.O. nr. 0926/28 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.237 din 14 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea anexelor nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 245/2011 privind aprobarea Programului Naţional Apicol pentru perioada 2011-2013, a normelor de aplicare, a cuprinsului Ghidului de bune practici pentru apicultură, precum şi a valorii sprijinului financiar - M.O. nr. 0928/28 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.285 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea

Hotărârii Guvernului nr. 755/2010 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de vacă din zonele defavorizate - M.O. nr. 0936/29 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1294 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013 - M.O. nr. 0939/30 decembrie 2011

Hotărârea nr. 1.296 din 27 decembrie 2011 privind aprobarea activităţii aferente anului 2009 pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, a cuantumului sprijinului financiar şi a sumei totale alocate acestei activităţi - M.O. nr. 0939/30 decembrie 2011

Ordinul nr. 298 din 29 decembrie 2011 pentru modificarea Ordinului ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ S.A. Bucureşti - M.O. nr. 0011/6 ianuarie 2012

Hotărârea nr. 1.295 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea anexelor nr. 4 şi 5 la Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia - M.O. nr. 0011/6 ianuarie 2012

Ordinul nr. 2 din 5 ianuarie 2012 privind aprobarea tarifelor pentru procedurile de examinare în vederea acordării protecţiei juridice a soiurilor, eliberarea brevetului pentru soi şi înregistrarea denumirii soiurilor - M.O. nr. 0034/16 decembrie 2012

Decizia nr. 1.478 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu - M.O. nr. 0033/16 ianuarie 2012



Kwizda Agro România Împreună creştem în siguranţă!

Kwizda Agro este o companie familială, care s-a înfi inţat în anul 1853, prin deschiderea unei farmacii umane în regiunea Korneuburg din Austria.

şi distribuţie), protecţia plantelor şi materiale pentru izolaţie în construcţii. Încă de la înfiinţarea diviziei agro, în anul 1926, prin produsele şi inovaţiile realizate, compania a ajutat decisiv la modelarea şi dezvoltarea managementului produselor de protecţie a plantelor. Succesul deosebit obţinut pe piaţa austriacă a dus la extinderea rapidă la nivel internaţional a companiei în ţări precum: Ungaria, Franţa, Italia etc.Din 2010, grupul Kwizda a lansat Kwizda Agro România, aducând un model de business nou ce doreşte să împletească valorile companiei-mamă cu realităţile pieţei agricole româneşti.La un an de la lansarea companiei Kwizda Agro România, am dat dovadă că suntem un partener competent şi de încredere al agriculturii româneşti. Astfel, primul obiectiv a fost atins, acela de a avea alături o echipă de specialişti cu vastă experienţă în domeniul agricol, care pot îndeplini cele mai exigente cerinţe ale fermierilor români. Ca urmare a rezultatului din 2011, studiile de piaţă ne plasează în topul firmelor din domeniu, iar principalele noastre obiective

pentru viitor sunt consolidarea portofoliului şi a relaţiilor cu principalii furnizori de inputuri de protecţia plantelor, dar şi de seminţe, îngrăşăminte şi igienă publică. Totodată, ne propunem dezvoltarea unor produse proprii, având la dispoziţie staţiunea de cercetare agricolă aflată în ATC Gerhaus din Austria, dar şi propriile fabrici aflate în Leobendorf şi Sarea Marchtrenk din Austria şi Val d’Ize din Franţa.Cu tehnologiile şi produsele oferite de către specialiştii Kwizda Agro România, pregătim terenul pentru o agricultură durabilă şi performantă, asigurând un lucru mai presus de toate: „Împreună creştem în siguranţă!”


Ianuarie 201258

Alexandru Precup, director marketing Kwizda Agro RomâniaDe-a lungul timpului, Kwizda Group a devenit o companie multinaţională, având filiale în mai multe ţări din Europa şi a ocupat poziţia de lider de piaţă în mai multe domenii: farmaceutice (producţie

Revista AGRIMEDIA Ianuarie 2012

Documents

Transcript of Revista AGRIMEDIA Ianuarie 2012