reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ director: AcAd. ionel … · 2016-12-19 · numai ideile...

iUlie–AUGUSt2016

Anul XXVi309–310

nr. 7–8

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂdirector: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

E-mail: [email protected]. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

directori: Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014 Acad. Ionel-Valentin VLADdin mai 2014 –

conSiliUl editoriAl:Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICUAcad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin IONESCU-

TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

Sector teHnic:TehnoredactorStela ŞERBĂNESCUOperatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

coleGiUl de redAcŢie: Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCUSecretar de redacţieSofia ŢIBULEAC Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

3

Cuprins

SUB cUpolA AcAdemieiIonel-Valentin Vlad, traian Vuia – un pionier al aviaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Mircea Petrescu, drumul lui traian Vuia de la Academia Franceză

la Academia română . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Dumitru-Dorin Prunariu, Zborul mecanic în epoca lui traian Vuia . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Corneliu Berbente, traian Vuia – un creator plurivalent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Ioan Vasile Buiu, traian Vuia şi ale sale aeroplane-automobil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Dan Antoniu, Generatorul de abur „Vuia-Yvonneau“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Radu Homescu, traian Vuia: de la montesson la trianon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

diScUrS de recepŢieConstantin Ionescu-Tîrgoviște, istoricul diabetului zaharat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Victor Voicu, contribuții de prestigiu ale școlii medicale românești în diabetologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

preocUpĂri contemporAneCristian Hera, cercetarea ştiinţifică din agricultura româniei,

în cea mai accentuată criză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

pAGini de FiloSoFie româneAScĂAlexandru Surdu, logos, cuvinte şi rostire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68Alexandru Boboc, limbă şi limbaj în „rostirea filosofică“.

constantin noica despre universal şi specific în limbajul filosofic . . . . . . . . . . . . . . 71

mĂrtUriSiriGheorghe Duca, chimia este soarta mea în căutarea propriului drum . . . . . . . . . . . . . .76

.

perSonAlitĂŢi AcAdemiceIoan-Aurel Pop, dan Berindei – istoricul de o vârstă cu ţara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

eVenimente ştiinŢiFice Gheorghe Benga, marginalii asupra celui de-al doilea congres mondial

privind proteinele-canal pentru apă (aquaporinele şi proteinele înrudite) . . . . . . . 83

iStoriA BiSericii ortodoXe româneÎPS Irineu, Biserica Învierii, moştenitoare a templului şi a promisiunilor mesianice . 88

deZVoltAre dUrABilĂCristina Gârlea, Manole St. Şerbulea, Florin Şerban, Analize bio-economice

în sprijinul dezvoltării strategiei autorităţilor locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107opinii

Alexandru Zub, ca un creier, europa unui savant: Jean Askenasy . . . . . . . . . . . . . . . . 111Marin Aiftincă, Gândire şi limbaj la Aristotel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

in memoriAmAlexandru Boboc, „o viaţă de cărturar”: ion ianoşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Maya Simionescu, „Un mesager pentru omenire” – elie Wiesel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Ionel-Valentin Vlad, radu Beligan – in memoriam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Voicu Lupei, la despărţirea de un coleg – ioan Baltog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

cronicA VieŢii AcAdemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126

ApAriŢii lA editUrA AcAdemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

GHid pentrU AUtori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Distinși membri ai Academiei Române,Onorați invitați, Onorat auditoriu, Astăzi, sărbătorim la Academia Română, pe

unul dintre cei mai mari inventatori români, al căruinume este legat de începutul aviației și a cărui faimăeste recunoscută de marile instituții din domeniu(Air and Space Museum, Washington DC) –Traian Vuia.

Deși era mai degrabă un autodidact în inginerie,Traian Vuia a obținut un brevet în Franța, la 17august 1903, pentru invenția sa „aeroplanautomobil” și, apoi, un alt brevet în Marea Britaniepentru un motor, care va echipa prototipul său (în1904).

În 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris,Traian Vuia a zburat pentru prima dată cu aparatulsău Vuia I, fiind printre pionierii aviației. Acontinuat creația tehnică cu un generator de abur,care îi poartă numele, cu invenții de elicoptere ș.a. Afost ales membru de onoare al Academiei Române la27 mai 1946 și a plecat din această lume, înBucureşti, în 1950, la scurt timp după aceastărecunoaștere în țara sa.

Reputații specialiști din domeniu, invitați laacest simpozion, domnul profesor Mircea Petrescu,membru de onoare al Academiei Române, domnulgeneral locotenent (r) doctor inginer cosmonautDumitru-Dorin Prunariu, membru de onoare alAcademiei Române, domnul profesor doctor inginerCorneliu Berbente, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice, vor prezenta pe larg acest moment impor-tant al aviației mondiale, prin care Traian Vuiarămâne în conștiința noastră.

Domnul doctor inginer Ioan-Vasile Buiu,membru al Comitetului Român de Istoria șiFilosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române,ne va prezenta unele aspecte istorice interesante

legate de activitatea lui Traian Vuia; domnul inginerDan Antoniu – Generatorul cu aburi „Vuia”; ingi-ner Dumitru Mihalcea – Motorul Vuia cvasi-perfecttermodinamic.

Domnul ambasador și profesor doctor în fizicăRadu Homescu îl va prezenta pe Traian Vuia îndocu mente diplomatice și îi așteptăm cu nerăbdarecuvântul, fiindcă prea de multe ori în biografia luiTraian Vuia se uită că acest Mare Român a făcutparte din delegația Regatului României la tratati velede pace de la Paris, din 1919.

Domnul academician Dan Berindei arată că,după eforturile energice și eficiente ale lui IonelI.C. Brătianu, la sfârşitul anului 1919, delegațiaromână a fost condusă de un nou prim-ministru,

5

Sub cupola Academiei

traian Vuia – un pionier al aviaţiei*Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Cuvânt de deschidere susţinut la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)

Traian Vuia

Alexandru Vaida-Voevod, unul dintre conducătoriiPNR din Transilvania și probabil cel mai bun oratordin Parlamentul României. Din aceeași delegațiefăceau parte și alți transilvăneni reputați: CaiusBrediceanu, Mihail Șerban, Traian Vuia și poetulIon Pillat. Toți au jucat un rol important în„momentul astral” al recunoașterii internaționale aMarii Uniri, alături de Casa Regală și de Ionel I.C.Brătianu.

Sunt onorat să particip la această sesiuneomagială a Academiei Române dedicată unuiMare Român și pentru un considerent personal: în

1978, lucrările mele și ale colectivului meu înholografie și prelucrarea optică a informației dinInstitutul de Fizică Atomică, Secția laseri, au fostdistinse cu Premiul „Traian Vuia” al AcademieiRomâne. Tratatul Prelucrarea optică a infor -mației, publicat de Editura Academiei, era printreprimele din lume în acel moment și a fost cerut deEditura J. Wiley pentru o versiune în limbaengleză. Aveam 35 de ani. Exemplul vocației și almuncii perseverente, plin de speranță al lui Vuiami-a rămas întipărit pentru toată viața și activita-tea mea, ca un mare model.

6

Mecanismul aeroplanului Vuia

Macheta elicopterului lui Traian Vuia

7

Stimate domnule președinte al Academiei Române,Stimați membri ai Academiei Române, Doamnelor și domnilor,Ne aflăm în această aulă pentru a comemora un

eveniment cu o crucială semnificație pentru istoriaștiinței românești, precum și pe românul al căruigeniu a condus la acest eveniment. Știind cine iaparte la întâlnirea noastră și înțelegerea largă decătre dumneavoastră a realizărilor lui Traian Vuia,nu mă voi opri asupra părții tehnice a elaborărilorsale. Îmi voi permite să încerc numai a evidențiaconcepția sa științifică, maniera fundamentală încare și-a condus cercetările și cunoaștrea extensivă apreocupărilor altor specialiști din lume în domeniulaeronauticii.

Vă mărturisesc de la început că în modesta meaprezentare mă voi baza aproape în întregime pe tex-tul original conceput de Traian Vuia și trimis Aca-demiei Franceze în februarie 1903, ca un memoriu.Am avut acces la acest memoriu prin bunăvoințaBibliotecii Academiei Române. M-am gândit căaceastă manieră de prezentare este cea mai firească,totodată, sperând că voi reuși o traducere îndeajunsde corectă a originalului formulat în limba franceză.Îmi cer scuze pentru această abordare.

În continuare, de-a lungul prezentării, voi relevanumai ideile principale formulate de Traian Vuia înmemoriul său. Dintre aceste idei, locul central esteocupat de rolul deplasării pe orizontală a obiectuluiaflat în zbor, respectiv de parametrii traiectoriei res-pective (viteză, înclinare). Voi începe prin a subliniafaptul că în cea de-a doua pagină a memoriului,autorul, tratând subiectul zborului unei păsări, arată

că, pornind dintr-o stare de imobilitate, pasăreaacumulează treptat o viteză de translație orizontalăcrescătoare, această viteză constituind un sprijinpentru a se menține în aer. În pregătirea acestei afir -mații, Vuia se referea la faptul că zmeiele („cerbiizburători”) se înalță într-o direcție opusă vântului(Marey Étienne-Jules, Physiologie du mouvement.Le vol des oiseaux, Paris, G. Masson, 1890), preci-zând că un obiect mai greu ca aerul se va susține înzbor nu numai prin forța elicei sale, dar și prin ceadobândită în momentul ascensiunii. În fapt, toateconsiderațiile înfățișate aici de autor au ca scop săevidențieze faptul că obiectele mai grele ca aerul potzbura. În sprijinul acestei idei, Traian Vuia arată înmemoriul său: „Partizanii balonului pretind cămașinile aeriene ale viitorului nu vor fi niciodatămai grele ca aerul, pentru a reuși să se susțină sin-gure, ca un vas în apă. Trebuie totuși să fie reținutcă îndată ce elicea sa încetează să funcționeze,balonul este susținut de vânt. Rezultă o consecințăimediată, anume dependența absolută a balonuluide o forță superioară, care îl ridică fără niciorezistență, aceea a vântului. Balonul mai ușor are,deci, acest prim inconvenient față de rivalul său maigreu ca aerul. Este că ultimul pus în mișcare, învirtutea inerției sale, va rezista presiunii curențiloratmosferici”.

În textul său, Vuia spune că datele „luate dinnatură direct ne demonstrează că pentru corpul maigreu, pentru a se ridica, problema esențială esteviteza orizontală. Am văzut că și păsările, al cărorzbor atât de ușor îl admirăm, trebuie să ajungă la oviteză orizontală, înainte de a părăsi solul și de a semișca pe orizontală destul de repede pentru a putea

drumul lui traian Vuia de la Academia Franceză la Academia română*Mircea PetrescuMembru de onoare al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)

rezista la acțiunea vântului. Henry Giffard, cons -tructorul primului dirijabil, a recunoscut acestlucru, la finele vieții sale. Trebuie o mișcare orizon-tală cu o viteză mare – spunea el –, acesta este punc-tul capital, căci, după Giffard, peste doi metri pesecundă, forța necesară pentru a se menține apara-tul în aer devine aproape neglijabilă”.

În continuare, el afirmă: „Noi ne propunem,deci, să studiem dacă această viteză orizontală,necesară zborului artificial, este deja realizată și înce condiții. Nu este deloc necesar să ne mirăm căproblema zborului nu este încă rezolvată... A trebuitsă așteptăm construirea vehiculelor care pot să semiște pe sol cu viteze considerabile, este deci para-doxal de a inventa mașini de zbor la viteze mari,având puterea de a se deplasa pe drumuri simple.Sunt zece ani de când viteza cea mai mare atinsă peun drum de un automobil era 30 km pe oră. Dar, înacest moment, ea a depășit 140 km pe oră. DoctorulLantur spunea în 1884: după cum în natură spirituluman face progrese pas cu pas, este probabil caperfecționarea motoarelor ușoare să ne dea maiîntâi direcția baloanelor. Ca urmare, se vor cercetamotoare foarte ușoare aplicabile locomoțiunii teres-tre, adică să se permită să meargă pe toate drumu-rile mici «voitures» ușoare, și de-abia apoi va firezolvată problema de o manieră satisfăcătoare,prin care, în condițiuni bune, să poată fi abordatăproblema zborului artificial cu ajutorul unui aparatmai greu ca aerul.

Aceste previziuni au fost îndeplinite într-omanieră surprinzătoare. Viteza orizontală pe undrum a depășit 140 km pe oră, iar greutatea «voitu-ré»-ei a scăzut, astfel încât ele nu cântăresc peste 11kg pe cal putere. Posibilitatea tehnică a rezolvăriiproblemei este în consecință un fapt care nu maipoate fi contestat”.

Apoi, Traian Vuia scrie: „Să vedem acum din cecauză viteza orizontală este un factor atât de impor-tant în rezolvarea acestei probleme. S-a constatatdeja, ca urmare a numeroase experimente și a stu-diilor efectuate de un număr mare de oameni deștiință și ingineri, că rezistența aerului crește cupătratul vitezei. Unei viteze duble îi corespunde orezistență cuadruplă, unei viteze triple îi corespundeo rezistență de nouă ori mai mare etc. Acest fapt estede o mare importanță. De exemplu, presiunea aeru-lui pe o suprafață de 1 m pătrat, pusă normal în aer,este:

- la viteza de 1 m pe secundă – 0,130 kgs, - la viteza de 2 m pe secundă – 0, 630 kgs,

- la viteza de 3 m pe secundă – 1,190 kgs, - la viteza de 10 m pe secundă – 13 kgs, - la viteza de 20 m pe secundă – 52 kgs,- la viteza de 50 m pe secundă – 329 kgs etc.Dacă acest plan nu este așezat într-o poziție

normală față de direcția de mișcare, ci înclinat cătreorizont (adică față de orizontală), presiunea aeruluise diminuează cu sinusul acestui unghi. De exem-plu, un plan de 1 m pătrat, înclinat cu 10 grade fațăde orizont, nu va suporta o presiune de 13 kgs laviteza de 10 m pe secundă, ci numai de 2 kgs la vi -teza de 20 m pe secundă. Această presiune nu va fidecât 11 kgs la 30 metri pe secundă, de 25 kgs la 40de metri pe secundă, de 45 kgs la 50 de metri pesecundă, de 65 kgs etc.

În afară de această rezistență la avansare a pla-nurilor înclinate față de orizontală, în aer s-a con-statat un alt fenomen remarcabil. Este acela că unplan înclinat, aflat în mișcare orizontală, are o forțăde ridicare. Un plan înclinat în raport cu orizon tala,sub un unghi dat, să zicem de 10 grade, la viteza de10 metri pe secundă, poate susține în aer o greutatede 4 kgs pe metru pătrat de suprafață. Această forțăde ridicare variază cu pătratul vitezei, deci și ea va -riază, de asemenea, cu unghiul de înclinare. Forțade ridicare este nulă la o înclinare de 0 grade fațăde orizontală, crește apoi până la 36 de grade, apoiîncepând de la 36 de grade sau 38 de grade până la90 de grade scade constant și la 90 de grade este dinnou nulă. Această forță de sustentație se calculeazăușor prin formula lui Luchemin (în textul lucrăriisale, Traian Vuia a introdus formula men ționată,care depinde de presiunea normală și de sinusul un -ghiului de înclinare). Această formulă a fost gă sităexact de către profesorul Langley cu precizie decâteva procente, precum și de către comisia deaviație a Congresului de Aeronautică al Ex pozițieidin 1889.

Potrivit acestor experimente, un plan de 1 mpătrat la viteza de 20 m pe secundă va avea:

- la înclinarea de 10 grade o forță de sustentațiede 17 kgs,




- la înclinarea de 30 grade o forță de sustentațiede 35 kgs, 8

- la înclinarea de 36 grade o forță de sustentație36 kgs,

- la înclinarea de 45 grade o forță de sustentațiede 34 kgs.

Același plan de 1 metru pătrat, la viteza de 30 mpe secundă va avea:






- la înclinarea de 36 grade o forță de sustentație85 kgs.”

Traian Vuia arată mai departe, în memoriul său,următoarele: „Se vede deci din acest exemplu căforța de sustentație poate fi crescută fie prin mări-rea vitezei orizontale, fie prin mărirea unghiului deînclinare. [...] Vom încerca să vedem care dintreaceste două moduri este mai economic. Vom lua unexemplu. Problema este de a ridica 29 kgs printr-osuprafață de 1 metru pătrat. Această problemăpoate fi rezolvată în multiple moduri, luând diferiteviteze și diferite înclinări. [...] Dacă se examineazăaceastă problemă mai îndeaproape, consultând șidatele experimentale, se va vedea, ca urmare, căplanul va trebui să aibă o viteză minimă de 15 m pesecundă și că, în acest caz, înclinarea trebuie să fiede 36 grade, corespunzând forței maxime de sus -tentație. La această înclinare rezistența aerului va fide 14 kgs. La viteza de 20 m pe secundă, înclinareanu va trebui să fie decât 14 grade și rezistența nu vafi decât de 6 kgs. Este deci evident că odată cu vitezarezistența scade în măsură considerabilă, căci încli-narea scade rapid. Atunci când M. Langley, secre-tar al Institutului Smithsonian din Washington, aajuns la această constatare, a fost surprins de acestfapt. El scrie: ...În translatarea orizontală aerianăviteza mai mare este mai economică, din punctul devedere al forței, decât la vite zele mai mici. În tran -slatarea (deplasarea!) aeriană, o suprafață maimare și de o greutate determinată înclinată sub ununghi determinat și mișcându-se înainte cu o astfelde vi teză ca ea, va putea să se mențină în zbor ori-zontal, cu cât mișcarea va fi mai rapidă, cu atât maimică va fi forța necesară pentru a o menține și a oface să avanseze. O cantitate determinată de forță

astfel folosită va atinge rezultate mai economice laviteze mari decât la viteze mici; de exemplu, forța de1 cal putere astfel folo sită va transporta o greutatemai mare la 20 de mile pe oră, decât la 10 mile, ogreu tate mai mare la 40 de mile pe oră, decât la 20de mile etc., cu o economie crescândă de forță cufiecare viteză mai mare. Matematicianul americanCurtis, imediat după comunicarea acestui fapt, ademonstrat că experimentele domnului M. Langleynu au nimic paradoxal și că acest fenomen nu tre-buie decât să încurajeze cercetătorii soluției proble-mei navigării aeriene «a obiectelor mai grele»”.

Traian Vuia spune în continuare: „Prin faptulcitat eu am reușit să demonstrez că obstacolele teh-nice ale problemei nu mai există și că soluția esteiminentă, chiar necesară. Nu mai este necesar unacord privind raportul care trebuie să existe întregreutate și forța aparatului capabil să se ridice înaer. Se estimează că greutatea nu trebuie să fie maimare de 40 kgs pe cal putere/vapor. În prezent,această chestiune a raportului între greutate și forțaaparatului nu ne mai neliniștește, deoarece automo-bilul a realizat deja rapoarte cu mult mai bune. Înplus, avem experiențe realizate de către un numărmare de savanți și ingineri, care demonstrează cumcu ajutorul unei forțe de 1 cal putere/vapor, pentruo elice cu două pale și fără nicio altă suprafață desusținere, se pot ridica cel puţin 15 kgs. Aparatulprezentat în desen îndeplinește această condiție: elcântărește 155 kgs și motorul său este capabil de oforță de 30 de cai. Fără pilot el cântărește, deci, înjur de 6 kgs pe cal/vapor și cu pilot el cântărește 10kgs pe cal, inclusiv pentru un mers de o oră. Înaceste con diții forța în raport cu greutatea este foartemare, în consecință, aparatul se va ridica uşor.

Suprafața aeroplanului fiind de 18 m pătraţi,pentru ca această suprafață să se poată susține și săavanseze orizontal în aer, va fi necesară o acțiune«susținătoare» de 240 kgs și o viteză de 20 m pesecundă cu o înclinare de 7 grade”.

În partea finală a memoriului, Traian Vuia tra-tează problemele condițiilor de echilibru transversalși longitudinal ale aparatului de zbor. Aici ocupă unloc important determinarea centrului de greutate și acentrului de presiune ale suprafeței de sustentație.

Parcurgerea și înțelegerea memoriului din anul1903 al lui Traian Vuia, destinat prezentării la Aca-demia Franceză a propunerii sale de realizare a ceeace el a numit atunci un „Aeroplan-Automobil”vădesc situarea compatriotului nostru în rândul celormai avansate minți ale epocii sale, faptul că era prin- 9

tre cei nu foarte mulți pe atunci care vedeau încotrose îndrepta progresul societății, în particular, al teh-nologiei. Iar împrejurarea că un român se înscrieprintre pionierii aeronauticii este de natură să con-firme valoarea nației noastre și să ne dea în conti-nuare curaj. Reamintesc că destinul lui Vuia nu afost ușor. El a fost ales membru de onoare al Acade-miei Române la vârsta de 74 de ani, în 1946, cupatru ani înainte de moarte. Aurel Vlaicu a trăit maipuțin, iar el a fost ales membru post-mortem al Aca-demiei în anul 1948.

Concepția sa științifică și priceperea tehnică s-auînscris în efervescența celei de-a doua jumătăți asecolului al XIX-lea şi a începutului secolului alXX-lea în materie de apariție și înflorire a aviației.Istoria acestui proces este extraordinară, prin di -versitatea și numărul considerabil al realizărilor,fenomene care continuă și astăzi. Poate este intere-sant de observat că în „conflictul” dintre „mai ușordecât aerul” și „mai greu decât aerul” nu există uncâștigător absolut, chiar dacă ultima variantă esteînvingătoare pe multe planuri. Baloanele continuăsă participe la un joc sportiv, iar pentru cei de vârstamea, folosirea lor în lupta antiaeriană în decursulcelui de-al Doilea Război Mondial este o amintireîncă prezentă.

Înainte de a încheia, doresc să fac o scurtă tr e -cere în revistă a momentelor mai importante aleefortului depus de societate pentru realizarea visuluivechi al zborului. Mă voi mărgini doar lamenționarea numelor actorilor principali ai acesteievoluții, fără a adăuga explicații sau comentarii.

În decursul timpului, au lucrat pentru progresulaviației: Leonardo da Vinci (în secolul al XIV-lea),iezuiții Francesco Lana și B.L. Gusmao (1709), sco -țianul J. Black (în 1766 a experimentat un recipientcare conținea hidrogen), italianul T. Cavallo (1766,balon de hârtie cu hidrogen). Începând cu anul 1782,francezii Joseph și Jacques Montgolfier realizează,cu rezultate remarcabile, „montgolfier”-ele, iar en -glezul J. Charles obține un succes asemănător, înaceeași variantă „mai ușor decât aerul”. În 1857,englezul G. Cayley – moment important – defineșterezistența aerodinamică, portanța și stabilitatea lon-gitudinală; în 1841, englezul W. Henson – un plancare modela coada unei păsări, dotat cu motor cuvapori, iar în 1847, J. Stringfellow a realizat un dis-pozitiv cu două elice acționate de un motor cuvapori. În anul 1852, francezul H. Giffard – un primbalon cu motor ce aburi, în 1872 – Paul Haenlein, unbalon cu motor cu gaz „carbonic”, iar în 1884, Ch.

Renard și A.C. Krebs realizează un balon cu motorelectric.

Anul 1866 a reprezentat un moment important,întrucât în Anglia a fost înființată prima societateaeronautică, având și scopul de a promova experi-mente în domeniu și de a edita o revistă. Tot atunci,englezul F. Wenham arată că portanța variază înfuncție de profilul aripei. În anii 1870–1880,W. Wenham şi francezul A. Penaud realizeazătuneluri aerodinamice, iar în 1842, 1877 și 1884apar pri mele helicoptere rudimentare (englezulF. Philips, experimente datorate lui E. Forlanini șiA.F. Mozajskij).

Alte momente semnificative ale acestei evoluțiiau fost: în perioada 1890–1900 continuă experimen-tele pe modele în tunele aerodinamice: E.J. Marey(fotografierea acţiunii vântului asupra corpurilorimobile), H.S. Maxim (portanța), O. Lilienthal,O. Chanute (planoare!), S.P. Langley (efecte aerodi-namice asupra unui model cu motor cu abur),Clement Ader (experimente). În aceeași linie, secuvine să fie evocată construirea dirijabilelor:A. Santos Dumont, F. Von Zeppeline, iar după1900–1903, frații Orville și Wilbur Wright.

Bibliografie (parțială)1. M. Étienne-Jules, Physiologie du mouvement. Le vol des

oiseaux, Paris, G. Masson, 1890 (Aeronautica, Scienze tecniche ematematiche).

2. O. Chanute, Aerial Navigation, 1891 (carte care conțineprezentarea la Sibley College of Mechanical Engineering andMechanic Arts, Cornell University, May 1890).

3. S. Pierpont Langley, Experiments in aerodynamics,Wa sh ington, 1891.

10

La 18 martie 2016 s-au împlinit 110 ani de laefectuarea de către Traian Vuia a primului zbor auto-propulsat cu un aparat mai greu decât aerul.

Am avut ocazia ca împreună cu o delegaţie despecialişti români – condusă de domnul general(ret.) Iosif Rus, preşedintele ARPIA, şi cu participa-rea Eminenţei Sale Luca Niculescu, ambasadorulRomâniei în Franţa, şi a domnului colonel FlorinMarinescu, ataşatul militar de la Paris – să marcăm,la Montesson, împreună cu primăria locală, aceastăaniversare de excepţie.

O mică paranteză legată de Montesson, ca loc dedesfăşurare a activităţilor aeronautice la sfârşitul se -colului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.Împrejurimile Montessonului erau caracterizatepri ntr-un sol nisipos, cu nisip fin şi destul de afânat.Acesta constituia un amortizor natural pentru nace-lele baloanelor, când reveneau, mai mult sau maipuţin dur, la sol. Aşa s-a consacrat Montessonul cateren aeronautic, la început pentru baloane, apoi,prin extensie, şi pentru avioanele fragile ale aceleiperioade.

Pentru a înţelege mai bine valoarea realizăriloraeronautice ale lui Vuia este nevoie să abordăm con-textul aeronautic internaţional dinaintea şi din tim-pul realizărilor acestuia. Acest context determinadinamica pe plan internaţional a aeronauticii, careînfierbânta minţi, stimula creativitatea şi determinasoluţii ingenioase şi care începeau să caracterizezedefinitoriu secolul XX.

Realizările aeronautice din secolele XVIII, XIXşi începutul secolului XX au constituit şi pentruTraian Vuia material documentar.

Prima lucrare publicată în domeniul aviaţiei esteconsiderată Schiţa de maşină pentru a zbura în aer,de Emanuel Swedenborg, publicată în 1716, autorul

intuind în aceasta necesitatea unui motor pentru azbura.

În 1799, Sir George Cayley a expus un plan pen-tru un planor, conceput modern, având o coadă sepa-rată pentru control, iar pilotul era suspendat sub cen-trul de greutate pentru a oferi stabilitate. Un modella scară al acestui aparat a zburat în 1804. Cayley aintrodus termeni, cum ar fi portanţă (lift) şi rezis -tenţă la înaintare (drag). El a folosit motoare atât cuardere internă, cât şi externă. Cu un aparat al aces-tuia, în 1853, vizitiul lui a făcut un scurt zbor laBrompton, lângă Scarborough în Yorkshire.

În 1856, francezul Jean-Marie Le Bris a făcutprimul zbor la o înălţime mai mare decât cea a punc-tului de plecare, cu planorul său „L’artificiel Alba-tros”, tras de un cal pe o plajă. Conform relatărilor,se pare că francezul a ajuns să parcurgă o distanţă de200 de metri la o înălţime de 100 de metri.

În 1866, un ţăran polonez Jan Wnęk, cioplitor şidulgher, analfabet, dar autodidact, a construit şi azburat cu un planor manevrabil.

Francis Herbert Wenham, construind o serie deplanoare nepilotate, a descoperit că portanţa la oaripă este generată la bordul de atac al acesteia şi aconcluzionat, în mod corect, că aripile lungi şi sub-ţiri ar fi mai bune decât cele tip liliac. El a prezentat,în 1866, o lucrare despre realizările sale la proaspătînfiinţata Societate Aeronautică a Marii Britanii şi adecis să-şi dovedească afirmaţiile prin construirea,în 1871, a primului tunel aerodinamic din lume.

Aproximativ în anul 1871, Alphonse Pénaud aconstruit un model de avion propulsat cu un motorde cauciuc. Acesta a inspirat o întreagă generaţie deviitori pionieri ai zborului, inclusiv pe fraţii Wright,care s-au jucat cu astfel de modele în copilărie.

11

Zborul mecanic în epoca lui traian Vuia*Dumitru-Dorin PrunariuMembru de onoare al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)

În 1874, Félix du Temple a construit în Brest,Franţa, „Monoplanul”, un avion mare din aluminiucu o anvergură a aripilor de 13 metri şi o greutate dedoar 80 kg (fără pilot). A efectuat studii şi a reuşit săse desprindă de sol prin mijloace proprii, după o acce-lerare pe o pantă de sărituri cu schiurile. Acest lucruduce la concluzia că acesta ar fi primul zbor propul-sat din istorie realizat cu succes, deşi zborul a fost peo distanţă scurtă şi cu o durată la fel de scurtă.

La acea perioadă,Traian Vuia avea doi ani.controlul zborului Anul 1880 a reprezentat o perioadă de studii

intense, inclusiv aeronautice, caracterizată prin acti-vitatea aşa-numiţilor „oamenii de ştiinţă gentle-meni”. Ca urmare, primele planoare cu adevăratprac tice au fost realizate în special de Otto Lilienthal,Percy Pilcher şi Octave Chanute.

Cercetările lui Otto Lilienthal din Germania aufost publicate în 1889. Cu planoare tot mai perfor-mante, efectua constant, în 1891, zboruri pe o dis-tanţă de 25 de metri şi chiar mai mult. El a docu-mentat riguros activitatea sa, făcând inclusiv foto-grafii, iar din acest motiv este unul dintre cei maicunoscuţi pionieri ai aviaţiei.

Continuând activitatea lui Lilienthal, OctaveChanute a finanţat dezvoltarea mai multor planoare.În vara anului 1896, echipa sa a zburat la MillerBeach, Indiana, cu mai multe modele proiectate deel, inclusiv un biplan care arăta surprinzător de mo -dern. Chanute a fost deosebit de interesat de rezol-varea problemei instabilităţii aerodinamice în zbor aaparatelor sale.

propulsia cu motor În perioada de sfârşit de secol XIX, majoritatea

eforturilor de a construi aparate cu motor au fostsortite eşecului, aparatele fiind proiectate de cătrepasionaţi care nu aveau o înţelegere deplină a pro-blemelor zborului, abordate ştiinţific de cătreLilienthal şi Chanute.

În Franţa, Clément Ader a construit aparatul„Eole” propulsat cu aburi şi se estimează că a făcutun zbor de 50 de metri lângă Paris, în 1890, care arpu tea fi primul zbor „la distanţă” autopropulsat dinistorie. Se relatează că într-un test pentru armata fran - ceză, aparatul lui Adler „Avion III” a reuşit să aco pereo distanţă de 300 de metri la o înălţime foarte mică,pierzându-i-se, însă, controlul.

La acea perioadă, Traian Vuia avea deja 18 ani şistudia dreptul la Budapesta.

În anul 1884, monoplanul proiectat de rusulAlexander Mojaiski a efectuat ceea ce acum esteconsiderată a fi o decolare asistată cu propulsie, sauun salt de 20–30 de metri, realizat în apropiereasatului Krasnoie din Rusia.

Sir Hiram Maxim a studiat în Anglia o serie demodele de aparate de zbor, construind, în cele dinurmă, un aparat monstruos cu o greutate de 3175 kg,cu o anvergură a aripilor de 32 m, propulsat de douămotoare cu abur de greutate mică, avansate pentruacea perioadă, care furnizau fiecare o putere de 180CP. La 31 iulie 1894, s-au început mai multe rulajecu putere crescută a motoarelor. La puterea maximăs-a ajuns la 68 km/h, aparatul ridicându-se de peşinele de rulare şi, după un salt de aproximativ 60 mla joasă altitudine, căzând şi deteriorându-se.

În Regatul Unit, Percy Pilcher a construit maimulte planoare funcţionale, numite „Liliacul”,„Gândacul”, „Pescăruşul” şi „Şoimul”, cu care azburat cu succes pe la mijlocul şi sfârşitul anilor1890.

perioada 1900–1910 este considerată era pionierilor aparatelor mai grele decât aerulDupă o carieră distinsă în astronomie şi cu puţin

timp înainte de a deveni secretarul InstitutuluiSmithsonian, Samuel Pierpont Langley a început oinvestigaţie serioasă în aerodinamică, la ceea ce esteastăzi Universitatea din Pittsburgh. În 1891 a publi-cat lucrarea Experimente în Aerodinamică, detaliindcercetările sale, apoi trecând la construirea modele-lor sale de zbor. La data de 6 mai 1896, aparatul maigreu decât aerul al lui Langley, de dimensiuni consi-derabile, numit „Aerodrom nr. 5” a efectuat cu suc-ces pe râul Potomac, lângă Quantico, Virginia,primul zbor susţinut, nepilotat, propulsat de unmotor, zburând pe o distanţă de un km.

Institutul Smithsonian continuă să afirme căaparatul numit „Aerodrom” al lui Langley a fostprima maşinărie „capabilă să zboare”.

Potrivit Institutului Smithsonian şi FederaţieiAeronautice Internaţionale (FAI), fraţii Wright auefectuat, la 17 decembrie 1903, primul zbor pilotat,susţinut, controlat, propulsat, cu un aparat mai greudecât aerul, la Kill Devil Hills în Carolina de Nord,8 km sud de localitatea Kitty Hawk. Prin stabilireasistemului lor riguros de proiectare, testarea aripii întunelul aerodinamic şi testarea de prototipuri de12

zbor scara 1:1, fraţii Wright nu numai că au construitavioane funcţionale, dar, de asemenea, au ajutat laprogresul ştiinţelor în domeniul ingineriei aero-nautice.

În acea perioadă, Traian Vuia aborda, deja, laLugoj subiectul aeroplanelor, iar la data primuluizbor reuşit al fraţilor Wright, acesta depusese, deja,de zece luni, la Academia Franceză de Ştiinţe, unstudiu însoţit de un proiect de invenţie, pentru al său„Aeroplan automobil”.

La data de 14 august 1901, în Fairfield, Connec-ticut, conform relatărilor din ziarele „BridgeportHe rald”, „New York Herald” şi „Transcript Boston”,Gus tave Whitehead a zburat cu aparatul său propul-sat numit „Numărul 21” pe o distanţă de 800 demetri la 15 metri înălţime. Această dată precede cucel puţin doi ani zborul fraţilor Wright din Carolinade Nord.

Brazilianul Alberto Santos-Dumont este consi-derat unul dintre pionierii aeronauticii. Prin înconju-rarea Turnului Eiffel, la 19 octombrie 1901, cu unbalon dirijabil, a devenit cea mai recunoscută per-soană din lume, la începutul anilor 1900.

La data de 23 octombrie 1906, Santos-Dumont areușit să zboare cu o aeronavă mai grea decât aerulpe o distanță de 60 de metri la o înălțime de 2–3metri, pilotând avionul „14-bis” în fața unei mulțimide spectatori. Acest eveniment, înscris în documente,a fost considerat de către Aeroclubul Fran cez primulzbor și prima demonstrație publică din lume că oaeronavă, mai grea decât aerul, poate decola fără aju-torul altor surse de energie din exterior.

Traian Vuia realizase, deja, desprinderea de sol cuun aparat cu mijloace proprii de bord la Montesson,cu şapte luni înaintea lui Santos-Dumont, dar cumult mai puţină asistenţă şi fără înregistrarea decătre Aeroclubul Franţei.

În lume încă există controverse asupra recu-noaşterii adevăratului inventator al avionului, caaparat de zbor mai greu decât aerul, care să sedeplaseze la sol, să decoleze şi să zboare autonom,utilizând propria propulsie, fără ajutorul vântului defaţă. Posibilităţile de investiţii în domeniu, mediati-zarea, publicul, generate nu o dată de averea pro-

motorilor şi zburătorilor aparatelor de zbor şi,uneori, înregistrările autorităţilor oficiale în dome-niu, au contat, în multe cazuri, în stabilirea unorpriorităţi, în detrimentul ingeniozităţii soluţiiloraltor constructori cu posibilităţi materiale maimodeste, fără posibilitatea de a aduna multă presă şispectatori la încercările lor, dar care au realizatlucruri deosebite, uneori, în premieră mondială. Înfuncţie de aspectele patriotice sau de naţionalitate,se acorda prioritate unuia sau altuia. În acest con-text, numai eforturile depuse de românii inimoşi,pasionaţi de aviaţie, de Academia Română, deARPIA şi alte instituţii oficiale ale statului, au făcutca şi Traian Vuia să aibă recunoaşterea meritelorsale, mediatizate, mai mult sau mai puţin, de insti-tuţiile şi presa internaţională.

După cum se constată, perioada în care a trăit şia construit avioane Traian Vuia a fost o perioadă deefervescenţă internaţională în domeniul zborului,acesta incitând şi aprinzând spirite, îndemnând la unnou tip de aventură în cunoaştere, dar şi la cercetaretot mai elaborată. Aceasta a pus încet, încet bazeleunui domeniu de activitate, atât de implicat acum însocietatea umană, implicând-o, la rândul lui, înmulte alte sfere de activitate.

13

Placă comemorativă de la Montesson

Am convingerea că toţi inventatorii, creatorii,fie cu realizări deosebite în arte, fie în ştiinţe, suntplurivalenţi. Aceasta, pentru că spiritul şi minteaomului care realizează ceva realmente nou şi valo-ros sunt legate strâns de inimă, de trăire intensă;creatorul în arte sau ştiinţe (în cazul lui Vuia, ştiinţetehnice) este strâns conectat cu toţi oamenii, înslujba cărora s-a pus. Această conexiune cu mulţireflectă, de fapt, o bogăţie interioară, sufletească şiintelectuală. Nu cred că un om fără trăire sufleteascăpoate fi un creator adevărat. Astfel, Vuia era un omfoarte modest, care nu a revendicat niciodată ceva,spunând „că important este că s-a zburat şi maipuţin interesează cine a fost primul”.

Plurivalent a fost şi un alt român, Henri Coandă,inventatorul avionului cu motor aeroreactor, care acombinat tracţiunea exercitată de ventilatorul moto-rului, cu reacţia jetului de gaze care iese din motor.Coandă a fost şi sculptor, lucrând în atelierele luiRodin. El este şi descoperitorul Efectului Coandă, ocontribuţie în Aerodinamică; a propus, de asemenea,materiale de construcţie noi etc. Înainte de Coandă,Traian Vuia a adus contribuţii în structura avionului,a motorului uşor, a formei elicei tractive, iar mai apoila utilizarea acesteia la elicoptere. Remarcabile suntşi contribuţiile sale în domeniul termoenergeticii.Deşi s-a înscris iniţial la Politeh nica din Budapesta,Traian Vuia a obţinut licenţa în Ştiinţe juridice. Suntconvins că Vuia ar fi devenit un jurist de excepţie,dar ideea realizării zborului cu un aparat deconcepţie şi construcţie proprii era deasupra oricăroralte preocupări. Aşadar, spiritul plurivalent al luiVuia se va manifesta deplin în domeniul ştiinţei şi altehnicii. Acest spirit se actualizează prin completitu-dinea proiectelor şi construcţiilor sale.

Realizările lui Traian Vuia cuprind invenţii,inovaţii şi contribuţii ştiinţifice de o mare diver si tate.Toate se remarcă prin modul elaborat şi completitu -

dine: elementele introduse de Vuia au rămas, sunt pre-zente în aeronavele şi instalaţiile actuale, mo derne.

copilăria şi adolescenţaTraian Vuia mărturiseşte: „Încă din tinereţe

aveam convingerea, aveam credinţa, ba chiar certi-tudinea soluţiei problemei zborului prin mijloacemecanice.” Încă de copil, şi-a dat seama deimportanţa experimentării. A „învăţat”, la început,să strice diverse jucării, ceasuri etc., după care adevenit foarte priceput în a le repara. În ceea cepriveşte zborul, a început cu zmeiele, fiind preocu-pat de echilibrul şi stabilitatea lor în zbor. Ca licean,a construit mai multe modele de tipul zmeielor.

Aeroplanul-automobilÎn iunie 1902, când a plecat la Paris, Traian Vuia

avea cu sine un proiect destul de bine conturat de„aeroplan-automobil”. În februarie 1903, el a depus,sub acest nume, un memoriu la Academia de Ştiinţedin Franţa, în care se referea la o maşină de zbor maigrea decât aerul, prevăzută cu roţi de rulare, aripă şielice, capabilă să decoleze, să zboare şi să aterizezecu mijloace proprii de bord. De menţionat că zborulcatapultat al fraţilor Wright în SUA (Carolina deNord) va avea loc abia în decembrie 1903.

Memoriul lui Traian Vuia a fost respins cu men -ţiunea: „Realizarea zborului cu un aparat mai greudecât aerul este o himeră”. Se pare că raportulcomisiei de examinare a fost semnat şi de marelematematician Henri Poincaré.

Traian Vuia şi-a continuat activitatea şi, înaugust 1903, îşi brevetează „aeroplanul-automobil”(Brevet 33210, Franţa) cu triciclu, şasiu pentrumotor, aripă parasol şi elice tractivă. Elementele deoriginalitate erau evidente; printre acestea, trenul deaterizare pe pneuri, elicea mai lată spre extremitate,motorul cu anhidridă carbonică. Schiţele prezentatedovedesc modul minuţios în care lucra Vuia, astfelîncât de la proiect la realizare era un drum scurt.

14

traian Vuia – un creator plurivalent*Corneliu Berbente**

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)**Prof. univ., Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Inginerie Aerospaţială

15

motorul uşor (perfecţionare)Neavând la dispoziţie un motor uşor, Traian

Vuia a hotărât să-l construiască singur, adaptând unmotor existent, cu aburi, de tip „Serpollet”, cu patrucilindri, folosind drept fluid de lucru anhidridacarbonică, a cărei căldură latentă la trecerea în staregazoasă este mult mai mică decât căldura de vapori-zare a apei. Puterea obţinută cu motorul modificatera de 25 CP, pe o durată de trei-cinci minute.

Avionul. Structura şi trenul de aterizare Primul avion construit de Traian Vuia, cu qua-

driciclu, botezat „Traian Vuia nr. 1”, a fost experi-mentat în toamna anului 1905.

Cu acest avion, pe câmpul de zbor de laMontesson, lângă Paris, Traian Vuia a efectuat, la 18martie 1906, primul zbor din lume cu mijloace pro-prii la bord: după un rulaj de 50 metri, aparatul s-aridicat la circa un metru înălţime, parcurgând în zboro distanţă de 12 metri, după care a aterizat.

În august 1906, cu aeroplanul îmbunătăţit „TraianVuia nr. 1 bis”, acesta a zburat pe o distanţă de 25metri, pe câmpul de manevre de la Issy-les-Mouli-neaux.

La avionul „Vuia nr. 1”, în afară de structura deconcepţie proprie, aş evidenţia echilibrarea corectă acomponentelor; aici a contat, desigur, experienţa cuzmeiele.

constructor de elicoptereTraian Vuia este şi constructor de elicoptere; a

construit două elicoptere, în anii 1918–1921, curezultate promiţătoare. Înainte de aceasta, însă, el apublicat la Paris lucrarea Études experimentales surles plans inclinés en rotation, ceea ce confirmă, odată în plus, formaţia sa de savant. În domeniul eli-

copterelor, el a ajuns imediat la soluţia utilizată as -tăzi: atât sustentaţia, cât şi propulsia maşinii pot firealizate cu un singur organ: elicea rotativă (rotorulelicopterului). Se poate spune că Traian Vuia a în -ţeles şi a aplicat în mod excepţional elicea, ca aripăîn mişcare de rotaţie, atât la avion, cât şi la elicopter.

contribuţii în domeniul termoenergeticiiPerfecţionarea adusă maşinii cu aburi prin utili-

zarea anhidridei carbonice anunţa viitoarele salecontribuţii în domeniul termoenergeticii.

În 1928, Traian Vuia a brevetat în Franţa,împreună cu Emmanuel Yvonneau, un „Générateurà vapeur”, cunoscut astăzi sub numele de „cazanulVuia”, după mai multe perfecţionări aduse ulteriorde el, printre care şi un carburator pentru ardereacombustibililor lichizi.

Printre inovaţiile aduse mai remarcăm: ardereacatalitică (fără flacără) de un mare randament, o ar derecompletă, fără aer în exces; camerele concentrice, pla-sate în jurul focarului, prin care gazele fier binţi dinfocar trec treptat spre periferie (în acest fel se asigurăşi izolarea termică); temperatura şi presiunea ridicate(tem peraturi de 500o C şi presiuni de ordinul a 100bari), asigurând un randament ridicat; economizorul.Este cert că Vuia se gândea la un generator de vaporiuşor, de volum redus, utilizabil pentru aviaţie.

Savant talentat, vizionar, cu o intuiţie extraor di -nară, muncitor, modest şi răbdător, cu realizăriaproape de perfecţiune, teoretician şi expe rimen -tator strălucit, folosind mijloace materiale mereusub strictul necesar, patriot distins cu Ordinul„Ferdinand I” clasa Comandor (1931) pentru con -tribuţia adusă la înfăptuirea Marii Uniri, Traian Vuiaeste una dintre personalităţile ţării către care gându-rile noastre se îndreaptă şi se vor îndrepta me reu cudragoste şi admiraţie.

Bibliografie1. C-tin C. Gheorghiu, Invenţii şi priorităţi româneşti în

aviaţie, Editura Albatros, Bucureşti, 1979.2. T. Costăchescu, Tehnica zborului în aviaţie, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1979.3. C-tin C. Gheorghiu ş.a., Din istoria aviaţiei româneşti, Edi-

tura Tehnică, Bucureşti, 1981.4. Pionniers de l’aviation, Editura Hachette, 2004.5. I. Iacovachi, I. Cojocaru, Traian Vuia, Editura Ştiiţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1988.6. A. Meţianu, Generatorul cu ardere catalitică Traian Vuia,

Editura Tehnică, 1957.7. R. Răduleţ, Traian Vuia şi evoluţia termoenergeticii indus -

triale, Analele Academiei, volumul VII/1957.8. Gh. Lipovan, Traian Vuia – realizatorul zborului mecanic,

Bucureşti, 1954.9. T. Vuia, Realizarea zborului mecanic. Mărturii, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1955.

16

În ziua de 17 martie 2006, Academia Românăomagia centenarul zborului lui Traian Vuia – Mon-tesson,18 martie 1906 – printr-o sesiune specială, lacare am susţinut, alături de alţi vorbitori, comunica-rea Monoplanul Vuia (1903–1908), publicată apoi înrevista „Academica” (mai 2006), cu titlul Monopla-nul Vuia – la un centenar!

După zece ani, tot la Academia Română, în 8aprilie 2016, are loc Simpozionul 110 ani de la isto-ricul zbor al lui Traian Vuia. Prin prezenta expu neresusţinută la acest simpozion, reluăm în introducereprincipalele caracterizări formulate cu zece ani înurmă, ce şi-au păstrat pe deplin justeţea, completân-du-le cu unele date şi considerente noi.

1. monoplanul VUiA – genezaTraian Vuia şi-a dedicat aproape şase ani de

viaţă creatoare conceperii, realizării şi experimentă-rii monoplanului său. Chibzuind bine asupra preca-rităţii şanselor de materializare a ideilor sale în zonageografică natală, Vuia va alege să meargă în Franţa,un adevărat „pol” al activităţilor aeronautice ale vre-mii. Avea nevoie de informaţii directe şi mai com-plete, de un climat ştiinţific elevat, de interlocutoriavizaţi şi poate chiar de competitori şi, nu în ultimulrând, de un suport tehnologic şi industrial corespun-zător.

Aşa cum ne relatează în notele sale memoriale,problema zborului uman îl preocupa pe Traian Vuiaîncă din tinereţe, imaginând un planor, bicicletăaeriană, al cărui zbor să poată fi ajutat – la nevoie –şi de o elice acţionată de pilot prin pedale.

Tot mai convins de posibilitatea realizării zboru-lui mecanic cu aparate mai grele decât aerul, Vuia îşidefineşte conceptele sale de aparat de zbor în con-textul deosebit de stimulant al preocupărilor tot maiinsistente, mai numeroase şi mai importante în

această direcţie semnalate de presa străină şi chiarde cea autohtonă.

Sosit în Franţa la 1 iulie 1902, preocuparea sa debază, încă din primele zile şi până în anul 1908, oconstituie „aeroplanul-automobil”, un aparat de zbormecanic, mai greu decât aerul, pe care îl va con cepe,realiza şi experimenta pe sol şi în aer, în mai multevariante.

Convingerea cu care a plecat pe acest drum afost dominată de ideea sa de bază că zborul mecanicse poate realiza prin îmbinarea într-un ansamblucoerent a două mari realizări tehnice anterioare:

- automobilul, apărut iniţial ca triciclu şi evoluatrapid în cuadriciclu (de exemplu, De Dion şi Ser-pollet, în Franţa, Benz şi apoi Daimler în Germania)şi ajuns, la începutul secolului XX, un produs indus-trial cu un nivel funcţional apreciabil;

- planorul cu aripă portantă, aşa cum a fost rea-lizat, demonstrat şi confirmat ca aparat de zbor fărămotor, prin sutele de zboruri planate efectuate încădin ultimul deceniu al secolului XIX de către Lilien-thal şi de emulii acestuia.

Automobilul – de fapt, sistemul său de rulare peroţi – va permite rezolvarea optimă a decolării şiaterizării, asigurând prin tracţiunea elicei aerieneviteza de translaţie necesară obţinerii pe aripa por-tantă a forţei ascensionale pentru desprinderea desol şi zborul propriu-zis.

Studiile, construcţiile şi experimentările pe carele-a realizat între anii 1903 şi 1908, au constituit şiatunci, ca şi acum, un bun exemplu de abordare prag-matică, prin evoluare din aproape în aproape, a apa-ratelor şi variantelor pe care le-a concretizat, folosindlogica proprie, rezultatele şi concluziile experienţelorproprii, atât din punctul de vedere al inginerului, câtşi al pilotului, reuniţi în aceeaşi persoană.

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)**Dr. ing., Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române

traian Vuia și ale sale aeroplane-automobil*Ioan Vasile Buiu**

17

Astfel, Vuia a conceput şi a realizat monoplanulsău în opt variante succesive, dintre care două destudiu (1903, în Memoriul către Academia de Şti inţeşi în Brevetul 332.106) şi şase variante principale, rea - lizate fizic: Vuia 1 (1905), Vuia 1 (1906), Vuia 1-bis(1906), Vuia 1-ter (1907), Vuia 2 (1907) şi Vuia 2bis/sau 3 (1908).

Fără a intra în detalii şi referindu-ne doar la tră-săturile relevante, un scurt inventar poate reţinedrept realizate, experimentate şi triate trei variantede plan general; trei variante de rezolvare a unghiu-lui de atac al aripii; trei variante de hobanaj superiorpentru rigidizarea aripilor pliante; două variante demotorizare în trei variante de poziţionare a motoru-lui; trei variante de elici; trei variante de instalaţii dealimentare a motorului cu CO2 şi două variante depoziţionare a buteliei de CO2 lichefiat; două tipuride suspensie a roţilor căruciorului de rulare şi douătipuri de pneuri lise.

Cu primele cinci variante ale monoplanului său,din scrisorile lui Vuia şi din informaţii publicate înrevista „L’Aérophile”, Vuia a efectuat între decem-brie 1905 şi iulie 1907, peste 22 de serii-zile deexperimentări, teste, zboruri. Pe lângă zborul săuistoric şi prioritar din 18 martie 1906, cele mai mar-cante rezultate au fost parcurgerea unor distanţe înaer de până la 24 m, la înălţimi de până la 5 m.

Meritul deosebit al lui Traian Vuia este însă de afi insistat, demonstrat şi convins spre o consacraredefinitivă la aparatele de zbor mai grele decât aerul, ca soluţie principială: decolarea şi aterizarea pe roţipneumatice, pe plan tehnologic: structura de rezis-tenţă din ţevi de oţel cu pereţi subţiri, sudată şi, celmai important, formula constructivă: monoplanul,cu o sin gură elice tractivă.

Toate aceste trei caracteristici se constituie caverigi importante, confirmate de istoria tehnicii, înlanţul evolutiv al avionului modern. Conceptul demonoplan, de peste o jumătate de secol, ajunge săfie aproape în exclusivitate generalizat.

Principalele etape parcurse de Vuia în perioada1903–1908 pentru conceperea, construcţia, experi-mentarea şi testarea la zbor a monoplanului său:

• 16 februarie 1903 – Depune la Academia de Şti-inţe din Paris un memoriu însoţit de Projet d’aéro-plane automobile; nu primeşte niciun răspuns (Fig. 1;Fig. 2).

• 15 mai 1903 – Solicită Biroului Naţional alProprietăţii Industriale un brevet de invenţie pentruAéroplane automobile, care i se eliberează la 17august 1903 sub nr. 332.106 (Fig. 3; Fig. 4).

• 18 mai 1904 – Brevet de invenţie în Marea Bri-tanie Improved aeroplane-motor sub nr. 11.181.

• 14 noiembrie 1904 – Brevet de invenţie fran-cez Procédés et perfectionnements à la vaporisationdes gaz liquéfiés et à leur emploi comme forcemotrice et force hydraulique sub nr. 349.493.

• 22 decembrie 1904 – Prima adiţiune (nr. 4222)la Brevetul francez nr. 349.493. În toamna anului1904, începe construcţia aeroplanului automobil,într-o soluţie constructivă evoluată faţă de memoriulşi brevetul anterioare.

• 17 ianuarie 1905 – A doua adiţiune (nr. 4683)la Brevetul francez nr. 349.493. În februarie 1905este terminată construcţia în tregii părţi mecanice aaeroplanului automobil. Pierde banii plătiţi pentrumotor, fabricantul respectiv falimentând. Adoptă şitran sformă un motor de automobil cu abur Serpolletpentru folosirea bioxidului de carbon. În august1905 începe montajul aparatului, care va fi terminatîn decembrie 1905. În decembrie 1905 efectueazăprima experimentare a aparatului VUIA 1, prin ru -lare pe sol sub tracţiunea elicei. Contractează orăceală care îi va permite să reia experimentărileabia în februarie 1906.

• 5 februarie 1906 – În prezenţa mai multor per-sonalităţi aeronautice efectuează rulaje sub tracţiu-nea elicei, vântul violent nepermiţând montarea ari-pilor.

• 18 martie 1906 – La Montesson, pe un drumlocal, cu aparatul VUIA 1, căruia îi adusese câtevamodificări, după un rulaj, decolează şi efectueazăprimul său zbor, parcurgând în aer o distanţă de 12 m,la o înălţime de 0,60 m–1 m. Aterizează lin, dar vân-tul lateral îi răstoarnă aparatul, deteriorându-se eli-cea şi trei ţevi din aripă. Este primul zbor mecanicprin folosirea exclusivă a mijloacelor de bord aleaparatului, fără utilizarea unor dispozitive auxiliarede facilitare a decolării.

• 6 mai 1906 – Pe drumul dintre Montmagny şiEpinay face o nouă încercare. Unul dintre suporţiiinferiori ai hobanelor se îndoaie, aripa stângă se ri -dică vertical şi este aprope complet stricată.

• 24 iunie–14 octombrie 1906 – Urmează şaseserii de încercări pe câmpul de manevre militare dela Issy-les-Moulineaux, dintre care mai multe deco-lări până la 60 cm înălţime, iar la 19 august, un zborpe o distaţă de 24 m. Începând cu 7 octombrie, apa-ratului i se adaugă, în spate, o cârmă de înălţime,noua variantă purtând indicativul VUIA 1-bis.

• 11 şi 26 ianuarie 1907 – Urmează două serii denoi experimentări la Bagatelle; la una dintre ele, se

ridică la o înălţime de 1 m. Aparatului i-a adăugat unnou ampenaj orizontal (stabilizator-profundor) în pre-lungirea bordului de fugă al aripii, variantă pe care noiam evidenţiat-o sub denumirea de VUIA 1-ter.

• 2–30 martie 1907 – Face cinci serii de experi-mentări şi teste pe câmpul de la Bagatelle; cele maibune rezultate: zboruri scurte pe distanţe de 4 m şi înăl-ţimi de până la 1,5 m. Va renunţa la acest aparat, dincauza motorului cu vapori de anhidridă carbo nică,capricios şi nefiabil, anunţând noul său aparat VUIA 2.

• 2–3 iunie 1907 – La Bagatelle, urmează experi-mentări prealabile cu noul aparat VUIA 2, echipat cumotorul pe benzină V-8 Antoinette de 24 CP, aparatpentru care solicitase un brevet de invenţie în Belgia.

• 11 iunie 1907 – Brevet de invenţie belgian Aéro-plane automobile sub nr. 200.682 (protejează solu ţiilede ansamblu şi detaliu ale aparatului VUIA 2).

• 21 iunie 1907 – La Bagatelle, un zbor în carese ridică la 1,5 m, unde Vuia „taie” brusc motorul şiaterizează fără avarii serioase.

• 5 iulie 1907 – Tot la Bagatelle, reuşeşte un zborla 5 m înălţime, pe o distanţă de 20 m. Aparatul seîndreaptă brusc spre sol, elicea este avariată, iar Vuiasuferă contuzii uşoare. Este ultima încercare a aparatu-lui VUIA 2, pe care o prezintă revista „L’Aérophile”.

• Ianuarie 1908 – Revista „L’Aérophile” publicăo scrisoare a lui Vuia prin care acesta anunţă inten-ţia sa de a aduce aparatului său o serie de modifi-cări importante privind forma şi dimensiunilesuprafeţelor sustentatoare, precum şi coborâreanotabilă a centrului de greutate (prin dispunereamotorului la nivelul pilotului şi acţionarea eliceiprintr-un lanţ). Până de curând nu am găsit alteinformaţii despre acest aparat (pe care noi l-amdenumit VUIA 2-bis sau VUIA 3), cu excepţia uneicărţi poştale ilus trate, prezentând aparatul pe sol laBagatelle şi a unei imagini, fără legendă, atribuităaceluiaşi aparat, aflat în zbor într-o poziţie critică.O fotografie publicată în 1908 de revista franceză„La vie au grand air”, prezintă însă o foarte bunăvedere laterală a acestui aparat, cu aripile pliate. Spe-răm că o cercetare aprofundată a presei din epocăşi mai ales a dosarului Vuia de la la Muzeul aeru-lui şi spaţiului din Paris să ne aducă mai multeinformaţii.

După experimentarea probabilă a variantei sus-menţionate din 1908, Vuia nu mai continuă; un arti-col editorial apărut în revista „L’Aérophile” dinoctombrie 1908, după o prezentare şi elogiile cuve-nite, explică: „...Dar Santos-Dumont zburase deja220 metri, iar progresele rapide ale lui Farman cap-

tivau atenţia publică. Vuia îşi încetează experimen-tările, resursele îi lipseau pentru a-şi ameliora şidezvolta concepţia sa primară. El va intra cu modes -tie în şir. Mulţi l-au uitat deja.

Noi am vrut să reparăm această nedreptate.Aparatul său era plin de dispoziţii ingenioase, careatestau un spirit original, inventiv şi cunoştinţe demecanică foarte serioase. El a fost conceput şi exe-cutat chiar în momentul în care primele succese ale[dirijabilului] Lebaudy păreau să facă să se uiteaviaţia. Efortul lui Vuia, la această oră dificilă şi cumijloace de acţiune restrânse, a fost dintre cele maimeritorii. El a fost un bun servitor al marii cauze.Să-i păstrăm deci micul său colţ de istorie pe care l-acucerit cu vitejie.” [A. Clery]

2. montesson, 1905–1906În imagistica monoplanelor Vuia, setul de foto-

grafii cel mai bogat cantitativ şi excelent din punctde vedere al conţinutului de informaţii tehnicereprezintă aeroplanul automobil Vuia 1 în varianta1905 – scos la primele sale probe în decembrie1905. Din întreg setul, una singură (Fig. 5) include –în fundal – un set de alte obiecte, care ar fi putut per-mite o eventuală identificare a locaţiei.

În prim-plan, pe lângă aparatul propriu-zis,apare un drum transversal, fără nicio trăsăturăparticulară de identificare.

În planul secund al fotografiei apar: un gardvizibil aproape pe întreagă lăţimea acesteia, câtevasiluete de clădiri în spatele gardului şi, în apropiereaclădirii din extremitatea dreapta a fotografiei, clarvizibilă, silueta unui turn-castel de apă cu oproeminenţă în vârf.

Cu ocazia vizitei şi filmărilor făcute la Mon -tesson, în ziua de 4 februarie 2006, arătând fotogra-fia respectivă primarului, domnul Jean-FrançoisBel, acesta a recunoscut imediat castelul de apă,afirmând că el există şi în prezent, fapt care ne-a fostde mon strat printr-o vizită la faţa locului. Într-adevăr,turnul-castel de apă există şi astăzi, în poziţia sainiţială, amplasat în incinta Institutului Psihiatric„Théophile Roussel”, într-un vast parc de 32 hec -tare, cu clădiri sobre. Prin bunăvoinţa conducerii, lainsistenţele primarului, am intrat în incintă şi amputut filma şi fotografia de aproape această con -s trucţie (Fig. 6). Din datele obţinute şi completateulterior, am aflat că institutul fusese inaugurat înanul 1895, deci, era pe deplin funcţional în anii1905–1906, când Vuia a adus monoplanul său pen-tru probe în acest loc. 18

19

Cu elementele mai sus-menţionate am pututdetermina locaţia aparatului Vuia 1, el fiind situatcu axul longitudinal perpendicular pe drumul –vizibil pe fotografie – spre Sartrouville (actual-mente Avenue Gabriel Péri) şi având, pe latura dindreapta, drumul spre centrul Montesson-ului –actuala Rue du 8 Mai 1945 (aceasta nu apare pefotografie, în stânga, deci, logic, este situată îndreapta). Prezentăm fotografia din 1905, turnul-castel de apă în starea lui din prezent. Faptul că existăaceastă fotografie şi că, în prezent, după mai bine de110 ani, locaţia Montesson, La Borde – semnalată înnotele memoriale ale lui Traian Vuia – poate fi iden -tificată fără niciun dubiu, folosind imaginea turnu-lui-castel de apă de la Institutul „Roussel”, confirmăşi dă un plus de veridicitate afirmaţiilor lui TraianVuia.

3. prima semnalare în presa naţională a monoplanului VUiA

Ziarul „Universul” (Fig. 7) din Bucureşti esteprimul din ţară care prezintă „Automobilul sbu -rător” inventat de „francezul Vina” (evident, o tran-scriere greşită a numelui lui Vuia), în urmă toareanotă însoţită de o gravură:

„La numeroasele proiecte şi aparate de sburatdin anii din urmă, între cari mai multe succese auobţinut aparatul fraţilor Wright şi al Căpitanuluifrancez Ferber, se asociază acum şi o originalămaşină de sburat, inventată de francezul Vina şinumită «Automobilul sburător», după cum se vedeîn ilustraţia noastră de astăzi. Acest nou aparat sebazează pe principiul smeului şi este compus din tr-unautomobil prevăzut cu aripi de mătasă şi cu unmotor de acid carbonic. Dacă se dă o mare vitezăautomobilului, 60 km pe oră, atunci rezistenţa aeru-lui de sub aripi ridică aparatul în sus. Până acuminventatorul n’a reuşit să se ridice cu aparatul săuîn aer, deoarece n’a putut să dea până acum oiuţeală mai mare de 20 km pe oră.”

4. prezentare mai detaliată, într-un periodic francez, a monoplanului VUiA şi a probelor efectuate în februarie 1906

La finele anului 2015 am avut deosebita bucuriede a descoperi, după multe căutări, în periodiculfrancez „L’automobile en Seine & Oise” un text,ilustrat cu şapte fotografii, prezentând MonoplanulVUIA şi probele preliminare, efectuate în public,în februarie 1906 (Fig. 8; Fig. 9). Avem certitudi-nea că acest articol, pe care îl prezentăm tradus, in

extenso, este cel mai important semnal publicisticcare marchează intrarea lui Traian Vuia şi a aero-planului-auto mobil VUIA în mijloacele mediainternaţionale.

„AEROPLANUL VUIAA fost încercat lunea trecută la Montesson, la

ferma de La Borde, pe drumul de la Sartrouville laPecq, în apropierea aerodromului D-lui HenryDeutsch, un foarte curios aeroplan-automobil dato-rat D-lui Vuia.

Aparatul se compune dintr-un plan purtător for-mat de o suprafaţă portantă, demontabilă, pliabilă,care poate fi etalată sub formă de aripi de liliacîntinse în mod convenabil de hobane de oţel. Acestplan purtător este fixat la un batiu solid din ţevi deoţel, sprijinite pe un fel de şasiu de cuadraciclu cupatru roţi portante, fără roţi motrice, aşa cum aratăfotografiile noastre.

Roţile sunt prevăzute cu pneumatice. Există odirecţie obişnuită de cuadraciclu.

Sursa de energie este un motor cu acid carbonic,a cărui putere poate să ajungă la peste 25 de caicrescând presiunea. Acest motor acţionează o eliceamplasată în faţă şi care antrenează întreg aparatulrulând pe sol, iar când viteza astfel realizată vadeveni probabil suficientă, aeroplanul, inclusiv unom la bord şi căruciorul purtător, va trebuie să seridice. Inventatorul, de acord cu aceasta, împreunăcu vicontele Decazes, care acordă sprijinul săuacestor experimentări, estimează că înălţarea tre -buie să se producă atunci când se va apropia deviteza de 60 kilometri pe oră. Îndată ce sistemul esteîn aer, o cârmă dispusă în spate cu axa verticală vaservi pentru direcţionarea în plan orizontal; direc-ţionarea pe verticală va fi realizată prin înclinareape care operatorul va putea să o dea după dorinţăaripilor care oscilează în jurul unei axe orizontale.Atunci când aparatul rulează pe sol, el este dirijatprin bracarea roţilor din faţă, la fel ca şi la un auto-mobil obişnuit. Greutatea totală a aparatului com-plet nu depăşeşte 195 kilograme; trebuie să se adaugegreutatea operatorului, D-l Vuia, 50 kilograme.Lungimea aripilor în sensul de mers este de 2,49 m;anvergura lor de 8,70 m. Elicea are 2,20 m în dia-metru, iar pasul său este de 2,25 m.

Luni, nu era vorba decât despre o experimen tarepreliminară. Era, din păcate, un timp glacial, iarvântul sufla într-un mod foarte violent, astfel încât afost imposibil de a desfăşura imensele aripi aleaeroplanului. A trebuit să se limiteze la experimen-

tări de tracţiune aeriană pe drum prin intermediulelicei, iar aceste experimentări au fost mai multdecât interesante. D-l Vuia se instalează pe scaunuluşor de răchită şi porneşte motorul său.

Drumul este noroios şi desfundat. El urcă uşor.În pofida acestui fapt, îndată ce elicea se învârte,aparatul se pune în mişcare sub acţiunea exclusivăa elicei sale, la o viteză de vreo douăzeci de kilo-metri pe oră. Vântul suflă de-a curmezişul, D-l Vuiareface în coborâre drumul pe care îl parcursese şiva merge puţin mai repede pe acest parcurs deîntoarcere. El reîncepe de mai multe ori, de fiecaredată cu acelaşi succes, luând împreună cu sine pemecanicul Lallemand.

În mod evident, e încă departe de la 20 kilomeripe oră, la 60, dacă realmente această viteză limităde 60 kilometri este aceea la care aparatul trebuiesă-şi ia zborul, dar încercările de luni sunt de na -tură de a încuraja mult inventatorul şi pe aceiacare se interesează de experimentările sale. Înafară de aceasta, cuadraciclul cu roţi portante,încercat pe un drum plan, poate permite de a se stu-dia, într-un mod practic, cea mai bună formă ce tre-buie dată elicilor destinate propulsiei aeriene şi va -riaţiunile randamentelor lor în funcţie de viteza lorde rotaţie.

Ar fi interesant de a-l vedea încercat cu unul dinnoile motoare de 100 de cai Buché, pentru aviaţie,cântărind 1 kg pentru un cal-putere.

Experimentările care urmează a fi continuate cuaeroplanul Vuia vor fi în mod sigur de cel mai înaltinteres şi toţi acei care se interesează de cucerireaaerului le vor urmări cu cea mai vie atenţiune.”

În loc de concluzii• Traian Vuia a avut şi are şi în prezent cea mai

importantă poziţie, cunoscută şi recunoscută, a unuiromân în istoria aviaţiei, făcând parte din galeriapionierilor, cu reale contribuţii conceptuale, tehno-logice şi experimentale, prin care a readus atenţiaconstructorilor de avioane şi a deschis drumul desucces al monoplanului pe plan mondial.

• Cu deosebire în anii 1906 şi 1907, de numelelui Traian Vuia şi de monoplanele sale, precum şi detestele şi zborurile acestora, s-au legat multe dintresperanţele europenilor de deschidere a drumuluiaviaţiei practice şi de recâştigare a poziţiilor carepăreau pierdute, ca urmare a asaltului deschis de fra-ţii Wright. Presa vremii ne-o confirmă, aşa cum amputut constata din apariţiile şi comentariile publi cate

în Franţa, Germania, Austria, Italia şi altele. Avemconvingerea că o cercetare susținută, prin studiidocumentare sistematice în bibliotecile şi arhivelestrăine, ar putea aduce noi şi interesante informaţiiîn acest sens, desigur cu implicarea unui suport definanţare adecvat.

• Considerăm ca un fapt important reuşita noas-tră de a documenta, pas cu pas, seria testelor, expe-rienţelor, tentativelor de zbor şi zborurile – scurte,dar, semnificative – efectuate de Vuia în anii 1906 şi1907, documentare bazată în primul rând pe cea maicompetentă sursă din epocă, revista „L’Aérophile”,publicaţie oficială a Aeroclubului Franţei. Reu -şita publicării în ţară a acestor informaţii și o cât mailargă difuzare a lor vor ajuta pe mulţi autori şicomentatori să poată formula păreri corecte şi in -contestabile privind acest context.

• În epocă, şi în special după 1907, poziţia luiVuia şi contribuţiile sale au fost umbrite de activita-tea şi realizările lui Alberto Santos-Dumont, care, lafinele lui 1907, va realiza, în Franţa, primul zbor„omologat”, nu într-o probă de record, ci pentru câş-tigarea unei cupe sportive. Mijloacele materialepractic epuizate ale lui Vuia, faţă de resur sele finan-ciare nelimitate ale lui Santos-Dumont, i-au adusacestuia din urmă un succes de public extraordinar.Avem însă satisfacţia că Vuia şi monoplanele sale audeschis un drum nou, păstrat până în prezent înevoluţia avionului, iar aparatul lui Santos-Dumontnu a rămas în istoria tehnicii aeronautice decât princupa pe care a câştigat-o.

• Francezul Clement Ader, un alt competitor im -portant din epocă, a cunoscut, după deceniul al II-leaal secolului al XX-lea, o promovare deosebit deinsistentă în istoriografia aeronautică franceză,considerat fiind autorul primului zbor mecanicautonom, cu mijloace proprii de bord încă înaintede 1900.

Susţinerea, după unii, exagerată şi nefun -damentată sau insuficient sprijinită documentar apriorităţii lui Clement Ader şi, probabil, un uşorsentiment de patriotism local au fost poate motivele„neglijării” în Franţa a lui Vuia şi a contri buţiilorsale.

Se pare că, odată cu trecerea timpului, prindecantarea disputelor şi a controverselor pe temaAder, Vuia „revine” şi acolo (semnalele recente nedau speranţe) pe locul pe care îl merită. Nu putem20

să nu subliniem faptul că o mare parte din vinăpentru această situaţie este proprie, deoarece amfăcut mult prea puţin pentru prezentarea lui TraianVuia în străinătate, cu mijloace moderne şi la unnivel ştiinţific competititv.

Este semnificativ fap tul că despre viaţa şi operalui Traian Vuia cunoaştem o singură lucraresusţinută, în anul 1991, de profesorul AlexandruHerlea, într-un for ştiinţific in ternaţional de presti-giu (International Committee for the His tory ofTechnology): Les contributions de Traian Vuia audeveloppement de l’aviation. Suntem convinşi căun bun început, în sensul celor de mai sus, îl consti-tuie publicarea la Bucureşti, în anul 2013, a mono-grafiei Traian Vuia – viaţa şi opera (His Life andWork), în limbile română şi engleză.

• Traian Vuia a fost opus de către mulţi autorisau comentatori din ţară zborului fraţilor Wright din17 decembrie 1903, cu argumentul că Traian Vuiaşi-a depus memoriul şi proiectul de aeroplan-auto-mobil la Academia de Ştiinţe de la Paris în 16februarie 1903, iar cererea de brevet din Franţa afost depusă de Vuia la 15 mai 1903. Concluzia aces-tora era că „Vuia a fost anterior fraţilor Wright”!Este în mod evident o argumentare eronată și lipsităde con sistență, care ar trebui să fie evitată.

Un al doilea argument eronat, invocat de unii înaceeaşi speţă, este faptul că Vuia a decolat pe roţi, cumijloace proprii de bord, în timp ce fraţii Wright arfi decolat, la 17 decembrie 1903, lansaţi cu o ca -tapultă. Dacă pentru Vuia afirmaţia este corectă,pentru fraţii Wright ea este neadevărată, deoareceaceştia au introdus catapulta, ca ajutor pentru facili-tarea decolării, abia la finele anului 1904. Rămâneînsă o diferenţă clară și esențială între soluţiile dedecolare la Vuia şi respectiv la fraţii Wright.

Vuia a conceput, realizat şi confirmat decolareaşi aterizarea pe roţi – soluţie practic generalizată – întimp ce fraţii Wright decolau de pe un căruciorrulând pe o şină de lemn fixată la sol şi aterizau pepatine (soluţie care îi obliga să readucă aparatuldupă fiecare aterizare la locul de instalare a şinei).De fapt, decolarea de pe şină şi cărucior, precum șicatapultarea le vor părăsi şi ei, abia în 1908, înfavoarea roţilor.

• În viziunea noastră, un ultim considerent, care vatrebui să fie avut în vedere în abordările ulte ri oareprivitoare la Traian Vuia, îl constituie necesitateaelaborării unei strategii şi a unui program de măsuridedicat prezentării la un înalt nivel profesional avieţii şi operei lui Traian Vuia şi, îndeosebi, a mono-planului său. Apreciem că ele vor trebui realizatesub egida Academiei Române în cadrul ComitetuluiRomân de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii.

** *

Alături de mulţi alţi pionieri ai aviaţiei modernecare au contribuit cu idei, soluţii ştiinţifice sau teh-nologice, rezultate practice în construcţia, pilotajulşi exploatarea aparatelor de zbor, de multe ori, sacri-ficându-şi resursele şi economiile băneşti, sănătatea,iar unii chiar viaţa, nici Traian Vuia nu trebuie să fieuitat. Prima sa decolare de la Montesson (lângăParis), din 18 martie 1906 – acel mic zbor, salt saudesprindere, pe o distanţă de 12 m şi la circa 0,6 mînălţime, dar efectuat exclusiv cu mijloacele de bordale aparatului VUIA 1, prin decolare pe roţi fără a serecurge la alte mijloace auxiliare – o sărbătorim şinoi în emblematica Aulă a Academiei Române. Înacest context nu putem să nu reamintim şi faptul cătot în această Aulă, în ziua de 26 mai 1946, TraianVuia era ales membru de onoare al AcademieiRomâne!

21

22

Fig. 1 Prima pagină a Memoriului depus la Academia de Ştiinţe din Paris

Fig. 2 Prima pagină a proiectului de aeroplan-automobil depus la Academia de Ştiinţe din Paris, ca anexă la Memoriul din Fig. 1

23

Fig. 3 Brevetul de invenţie din 17 august 1903 pentru aeroplanul-automobil

24

Fig. 4 Planşa 1 Anexă a Brevetului din 17 august 1903 (vedere laterală şi vedere din faţă)

25

Fig. 5 Fotografia aparatului VUIA 1pe câmpia de la Montesson

cu imaginea castelului de apă în plan secund

Fig. 6 Imaginea din 2006 a castelului de apă, vizibil în fotografia din Fig. 5

26

Fig. 7 Ştirea despre automobilul zburător, apărută în ziarul „Universul“ din 21 martie 1906Un automobil sburător

Fig. 8 Pagina de titlu a revistei „L’Automobile en Seine et Oise“ din 5 martie 1906, în care se publică articolul cu şapte fotografii despre Aeroplanul Vuia

27

Fig. 9 Vedere din faţă a Monoplanului Vuia 1, publicată pe pagina 8 a articolului

din revista „L’Automobile en Seine & Oise“

28

Denumirile „generator de abur”, „cazan deabur” sau „căldare” sunt corecte și fac referire laacelași tip de agregat întrebuințat pentru înmagazi-narea unei cantităţi de energie calorică într-un agentde transport, în cazul nostru apa, poate fi şi aerul,dar cu randament scăzut. În proiectele sale, TraianVuia utilizează două dintre aceste denumiri: „gene-rator de abur” sau „cazan”.

În perioada sa de pionierat, aeronautica s-a dez-voltat puţin înaintea instalaţiilor de forţă necesarepropulsiei. Inventatorii aparatelor de zbor, de multeori, au fost puşi în situaţia de a concepe şi construipropriile propulsoare. Traian Vuia nu face excepţieşi abordează în mod serios acest subiect. Motoarelecu explozie existente erau foarte grele și dezvoltauputeri mici, iar cele cu abur veneau doar cu deza-vantajul unei puteri limitate de parametri modești aiaburului livrat de generatoarele existente.

Pentru experiențele cu aparatul său de zbor„Vuia 1”, Traian Vuia recurge la un compromis,foloseşte un motor cu abur Serpollet, pe care-l ali-mentează cu un gaz lichefiat, bioxid de carbonsupraîncălzit într-un dispozitiv, invenție proprie,pentru a dispune de o putere mai mare.

Instalaţia inventată de Vuia este compusă dintr-uncilindru, în interiorul căruia se produce ardereacombustibilului, exteriorul acestui cilindru esteîmbrăcat cu un alt cilindru, între cei doi cilindri,îmbinați etanș la extremități, exista un spațiu princare circula gazul lichefiat. Ansamblul celor doicilindri este montat într-o carcasă tot cilindrică. Înacest mod sunt realizate camere concentrice cecreează posibilitatea gazelor rezultate din ardereacombustibilului să circule de la interior la exterior.În camera exterioară este amplasată o serpentină cerecuperează căldura reziduală a gazelor arse, este defapt „economizorul” de mai târziu, introdus înconstrucția generatoarelor de abur.

Dispozitivul a fost asigurat prin brevetul deinvenție FR349.493, depus la 14 noiembrie 1904.

În a doua jumătate a secolului trecut, TraianVuia decide să transforme încălzitorul său într-ungenerator de abur de înaltă presiune şi temperatură.Apelează la prietenul său Marcel Yvonneau, caredispunea de o mică fabrică unde existau condiţiipentru construirea generatorului; se asociază cuacesta şi încep studiul.

Conceptul generatoarelor de abur „Vuia-Yvonneau” este unul nou – denumirea consacratăfiind aceea de „Cazan de abur cu străbatere forțată” –diferit total de cele cu circulaţie naturală. Cazanele„Vuia” nu pot exploda, în cazul în care rămân fără

Generatorul de abur „Vuia-Yvonneau”*Dan Antoniu**

Foto 1 Desen original al generatorului de vapori „Vuia”, întrebuințat pentru supraîncălzirea

gazelor lichefiate pe aeroplanul Vuia 1

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)**Inginer termoenergetician

29

apă, la pornire pot furniza abur în maxim două-treiminute de la aprinderea sursei de căldură. Puteaulivra abur la parametri înalți, presiune de peste 100bari și temperatură de 480ºC, parametri ce nu puteaufi atinși de celelalte tipuri de cazane aflate înfabricație.

Noul proiect de generator cu serpentine esteconstruit și pus în funcțiune. Încercările efectuateconsacră calitățile noului model, respectiv posibili-tatea de a produce rapid abur la presiuni și tempera-turi foarte înalte, parametri ce puteau genera unlucru mecanic considerabil.

Protejează proiectul prin brevetul de invențieFR740.226, depus la 19 octombrie 1931; similar

GR3 880, depus la 18 octombrie 1932, și CA346.926, depus la 18 decembrie 1934.

Cazanele „Vuia-Yvonneau” au fost comerciali-zate pentru diverse scopuri: producerea energieielectrice, acționarea unor mașini cu abur ce furnizauforța motrică necesară atelierelor de prelucrare ametalelor sau lemnului.

Nu au întârziat cererile pentru cazane necesareîncălzirilor de locuințe, fabrici, birouri.

Pentru stabilirea randamentului cazanului „Vuia”s-au efectuat măsurători de randament, respectivanaliza gazelor arse la diferite valori de încărcare aacestora. Traian Vuia se baza pe faptul că ardereacatalitică – din camera de ardere proiectată de el –trebuia să asigure o ardere completă a combustibilu-lui. Rezultatele au dovedit că arderea era in com -pletă, evacuându-se la coș hidrogen nears. Dacă înfoca rele cazanelor clasice, în procesul de ardere estears întâi hidrogenul, apoi o mică parte din carbon,în focarele cazanelor „Vuia”, din cauza temperaturiifoarte înalte – 1800ºC – este ars întâi carbonul, iarhidrogenul într-o cantitate foarte mică, din lipsă deoxigen.

O parte din cantitatea de hidrogen putea fi arsăprin mărirea excesului de aer, dar aceasta însemnascăderea considerabilă a randamentului, prin redu-cerea temperaturii în focar.

Prin calcule și încercări, Traian Vuia stabileștesoluția pentru arderea totală a hidrogenului,procedează la injectarea unor cantități de aeradițional sau terţiar, după focar în circuitul de gazearse.

Arderea hidrogenului aduce cu sine o creștereconsiderabilă a randamentului cazanului de 99%.Niciun cazan fabricat până în prezent nu are o arderecompletă.

Această soluție a fost protejată prin brevetulFR918.590 depus la 23 august 1945.

Foto 2 Desen explicativ pentru evidențierea componentelor ce alcătuiesc Generatorul de abur„Vuia“

Foto 3 Desen brevet FR918.590

carburatorul (arzătorul) pentru Generatorul de abur „Vuia-Yvonneau”La arzătorul „Vuia”, aerul serveşte atât la pulve-

rizarea combustibilului, cât și la combustie. În acestsens, arzătorul este prevăzut cu o clapetă-sertarmobilă, care dirijează simultan aerul primar deantrenare și pulverizare a combustibilului, cât și

aerul adițional necesar arderii. Aceste funcțiuni serealizează automat, în funcție de necesități, prinsimpla reglare a presiunii aerului la refularea venti-latorului. Acest mod de automatizare a condus ladenumirea de „carburator”.

Invenția a fost protejată prin brevetele deinvenție: FR764.474, depus pe 6 februarie 1933;FR77.513; CH173 664; RO22.469.

Cazanele cu străbatere forțată, inventate deTraian Vuia, au fost ignorate o mare perioadă detimp după apariția lor, dar, începând cu deceniulşapte al secolului trecut, sistemul a fost reconsideratpentru deosebitele sale avantaje, dar la o altă scară.S-au proiectat și s-au realizat cazane de abur peacest principiu, însă parametrii impuși nu au permisproiectanților să adopte modul de amplasare a ele-mentelor constructive realizate de Vuia.

Firmele BENSON, RAMZIN, SULZER şiCANDU s-au implicat în proiectarea și construcțiacazanelor cu străbatere forțată pentru instalaţii ener-getice. România a achiziționat licența BENSONpentru cazane de 1035 t/h, construcția a fostîncredințată fostei firme „Vulcan” București. Acestecazane VULCAN de 1035 t/h au echipat termocen-tralele Rovinari și Anina.

instalații industriale echipate cu cazane „Vuia-Yvonneau”Cazanele cu străbatere forţată „Vuia-Yvonneau”,

prezentau avantajul unui timp de pornire de douăsau trei minute, o mare elasticitate în funcționare,posibilitatea de automatizare cu sisteme foarte sim-ple. Astfel, au cunoscut o gamă mare deîntrebuințări:

- încălzirea clădirilor,- producerea de abur pentru forța motrice

necesară atelierelor sau fabricilor, - pentru producerea de energie electrică, în

instalațiile de foraj petrolier sau gaze naturale, auto-mobile cu ga barit mare, locomotive şi pentruaviaţie.

În anul 1933, Traian Vuia a fost prezent înRomânia la exploatarea minieră MICA, unde a fostpusă în funcţiune o centrală electrică de 10 MW,echipată cu Cazane „Vuia-Yvonneau”.

În deceniul al cincilea, este înfiinţat, în incintaMuzeului Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida”,Institutul de Documentare Tehnică al AcademieiRomâne, pentru construcţia şi experimentarea Caza-nelor „Vuia-Yvonneau”.

30

Foto 4 Desen Brevet FR764.474

Foto 5 Desen original al Carburatorului „Vuia“

31

Foto 6 Schema unei instalații de producere a aburuluicu Generatoare „Vuia-Yvonneau“ Foto 9 Generator de abur „Vuia-Yvonneau“

Foto 10 Instalaţie de studiu la Institutul de Documentare Tehnică

Foto 11 Instalație mobilă de producere a aburului cuGeneratoare „Vuia“, construită în România, proiectată şi

experimentată de Institutul de Documentare Tehnică

Foto 7 Schema unei instalaţii de propulsie a unui cap tractor auto

Foto 8 Schema unei instalaţii de propulsiepentru aeronautică

Pionier al aeronauticii mondiale, primul care aproiectat un aparat de zbor mai greu decât aerul,Traian Vuia este înscris definitiv în patrimoniul uni-versal al tehnicii, bucurându-se de o recunoaștereunanimă, consemnată în publicațiile vremii și alecelor de azi.

Evenimentul de la Montesson, din 18 martie1906, a marcat, în istoria aeronauticii, drumul spre onouă eră, fapt recunoscut în analele tehnicii mon -di ale, inclusiv în publicațiile zilelor noastre. TraianVuia figurează, așadar, în cartea de aur a tehniciimon diale cu realizări savante, unele valabile și as -tăzi, realizări pe care le vom trece succint în revistă,chiar dacă ele sunt cunoscute de unii specialiști întotalitatea detaliilor tehnice și în multitudinea apli -cațiilor. Numeroasele sale brevete de invenție auașezat numele ilustrului român în patrimoniul mon-dial al marilor realizări tehnice și științifice care aurevoluționat începuturile aeronauticii.

În primăvara acestui an s-au împlinit 110 ani dela realizarea primului zbor cu un aeroplan dotat cumijloace proprii de bord, cu alte cuvinte fără inter -venția unor forțe exterioare, precum cele asiguratede catapulte, de sistemele de tracțiune mecanice,prin rulaje pe planuri înclinate sau alte modalități depropulsare. Căile realizării acestui important și prio-ritar pas novativ în aeronautică au fost anevoioase înprivința recunoașterii neobișnuitei per formanțe.

La 16 februarie 1903, Traian Vuia a înaintatAca demiei de Științe din Paris proiectul tehnic derealizare a unui aeroplan-automobil, în care demon -stra cu argumente științifice și tehnice posibilitateazborului cu un aparat mai greu decâ aerul, cuno s -cându-se la vremea respectivă doar succesul baloa-nelor dirijabile. Acestea au intrat în mentalul sa -vanților ca „prejudecăți”, conform cărora aparateleale căror densitate şi greutate sunt mai mari decâtale aerului nu se pot înălța și zbura deasupra pămân-

tului, singurele capabile fiind zeppelinurile. Fără a fianalizat în profunzime, memoriul-proiect înaintat deVuia înaltului forum științific francez a fost clasat șicatalogat cu rezoluția: „Realizarea și rezolvareaproblemei zborului cu un aparat mai greu decâtaerul este himerică”. Deloc descurajat, Vuia a soli-citat, la 15 mai 1903, Oficiului Național alProprietății Industriale din Republica Fran ceză înre-gistrarea unui brevet de invenție, aprobat la data de7 august 1903 și dat publicității la 16 octombrie1903, după care a urmat definitivarea construcțieiaparatului de zbor care s-a înălțat la Montesson, la18 martie 1906.

Revista „L’Aérophile” din iunie 1907 evidenția:„Sistemul Vuia, cu toate că performanțele lui au fostfoarte rare și scurte, era bogat în dispozitive inge-nioase, dovedind prin aceasta un spirit original,inventiv și cunoștințe de mecanică foarte serioase.El a conceput și executat aparatul său în momentulcând primele succese ale dirijabilului Lebaudy(Paul – n.n.) păreau mai importante decât însășiaviația. Efortul lui Vuia, în acea oră dificilă și cumijloace materiale restrânse, fiind extrem de meri-tuos. Trebuie să recunoaștem că el a fost un adevă-rat slujitor al Marii Cauze. Să-i păstrăm un mic colțîn istorie, pe care l-a cucerit cu vrednicie și-l merităcu prisosință”.

La 11 august 1906, revista „La Nature” evi -denția: „Aviația este poate cea mai frumoasă școalăa progresului care i-a fost dat omului să o creeze...Trebuie să adăugăm astăzi pe lista cercetătorilorserioși în materie de navigație aeriană numele luiVuia” (Elena Borugă: Traian Vuia: 1872–1950; Stu-diu monografic și catalog, ediția a II-a, Editura Mir-ton, 2008).

Îndată după evenimentul din 18 martie, modelulaeroplanului Vuia a devenit o mare noutate, existândmulți interesați de folosirea ideilor tehnice ale lui

32*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „110 ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia”(8 aprilie 2016, Aula Academiei Române)**Profesor universitar dr., ambasador

traian Vuia: de la montesson la trianon*Radu Homescu**

33

Traian Vuia. Iată ce releva aceeași revistă „L’Aéro -phile” în septembrie 1906: „În momentul în care ex -periențe de același gen sunt în curs de executare saude pregătire, este întru totul corect să reamintim cădl Vuia este primul la noi (în Franța – n.n.) care aîncercat într-adevăr, cu un aparat suficient de marepentru a ridica greutatea unui om, lansarea directăa unui aeroplan montat pe un cărucior purtător șipropulsat de o elice aeriană.”

Realizările sale tehnice prioritare în aeronautică,precum elicea, trenul de decolare/aterizare cu pneurisau roți pneumatice, cazanul cu aburi și carburato-rul, sunt prezentate, împreună cu macheta în minia-tură a aparatului de zbor VUIA I, ca exponat, în celmai important muzeu de profil din lume, cunoscutsub numele National Air and Space Museum of theSmithsonian Institution din Washington DC.

Trecând în revistă și celelalte invenții valoroasebrevetate, care uimesc și astăzi inginerii și oameniide știință, este suficient să amintim helicopterul –mașina cu aripi rotative și elice portantă – pentrucare Vuia a adus perfecționări mijloacelor de pro-pulsie, de tracțiune și de sustentație, prin breveteledin 1918 și 1921, înregistrate în Statele Unite șiMarea Britanie. De asemenea, una dintre invențiileextrem de importante este generatorul de aburi sau

cazanul Vuia al cărui randament termic depășește85%, performanță neîntrecută până în zilele noastre,și care și-a găsit și își găsește aplicații dintre celemai spectaculoase. Câtă lume știe că centralelenuclear-electrice de tip CANDU, deci de prove -niență canadiană, cum sunt grupurile nucleare de laCernavodă, utilizează generatorul de aburi Vuia șică acesta nu a suferit modificări ale principiului defuncționare de la data înregistrării brevetului dein venție (1904), până astăzi? Perfecționări au fostîn cer cate și mai târziu, în 1929 și 1932, prin coope-rarea lui Vuia cu Emmanuel Yvonneau, care a parti-cipat la proiectare și care a preluat o parte importantăa efortului financiar necesar realizării mai multorvariante de generatoare de aburi Vuia. În acestcontext, trebuie adăugată o altă invenție utilăgeneratorului de aburi Vuia-Yvonneau și, anume,carburatorul sau arzătorul. Mai trebuie amintit bre-vetul de invenție al motorului cu aer cald, cu cicluînchis (ianuarie 1909) și turbina cu gaze sau turbinacu combustie internă (1925).

Aceste importante realizări tehnice se numărăprintre cele 26 principale brevete de invenție în -regis trate în Franța, Belgia, Canada, Statele Uniteale Americii, Germania, Ungaria, România, MareaBritanie, Australia, Cehoslovacia, Suedia, Polonia,

Turcia, Spania, Bulgaria, Iugoslavia, Olanda, întreanii 1903 și 1934.

Traian Vuia a înscris în cartea istoriei noastrepagini de o constantă iubire de neam și țară. Activi-tatea inventatorului român pe tărâmul vieții națio -nale (sociale și politice) de pregătire, realizare și re -cu noaștere în plan internațional a actului Unirii de la1 Decembrie 1918, nu este îndeajuns cunoscută, dincauza inexistenței unui demers conjugat al istori -cilor noștri de diseminare a informațiilor privind rea - lizările sale întreprinse în străinătate și în folosulexclusiv al țării.

Date privind bogata sa activitate în sferapoliticului și a diplomației nu au fost consemnatenici în manualele de școală, nici în tratatele deistorie și enciclopediile românești sau străine. Esteadevărat, s-au scris lucrări bine documentate, sem-nate în special de prestigioși istorici bănățeni, pre-cum Elena Borugă, Vasile Dudaș, Dumitru Tomoni,Ioan Munteanu și alți autori, printre care apropiați aiilustrului inventator. Aceste contribuții, însă, nu aucunoscut răspândirea necesară unei largi cunoașteriai complexei și desăvârșitei personalități care a fostpionierul aviației mondiale născut la Surducu Mic.

Arhivele noastre – cele franceze, precum și dinalte țări – dispun de multe documente despre TraianVuia, care așteaptă să fie cercetate. Marele inventa-tor a fost un militant fervent pentru drepturile popo-rului român. Temeinic cunoscător al istoriei, socio-logiei, statisticii și demografiei, filosofiei, științelorpolitice, dreptului internațional și diplomației,cunoscător al limbilor franceză, latină, germană,engleză, italiană, sârbă și maghiară, Vuia a avutacces la documentația istorică, la doctrinele politice,la presa internațională și a purtat convorbiri cupersonalități politice și diplomatice, cu reputați uni-versitari din Franța, Belgia, Anglia, SUA, GermaniaAustria, Cehoslovacia, Serbia, Slovenia, Polonia ș.a.

Recunoscut și implicat în domeniul zboruluimecanic, Traian Vuia era anturat în capitala Franțeide cele mai influente personalități din sfera politicu-lui, diplomației, tehnicii, științei și culturii, al jurna-listicii de vârf, mediului universitar, asociațiilor șicercurilor elitiste pariziene – cu toții, dornici săcunoască progresele extrem de atrăgătoare ale înce-putului aeronauticii găzduite de Orașul Luminilor.Acest mediu propice influențelor necesare demersu-rilor românești, întreprinse în țara sprijinitoare acauzei noastre naționale de întregire a teritoriilorromânești aflate sub stăpânire străină, a fostconstant și benefic valorificat inclusiv de Vuia, încalitatea sa de constructor-strateg al relațiilor

internaționale, în echipă comună cu ilustre perso -nalități, precum Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu,Alexandru Vaida-Voevod, Nicolae Titulescu, IonCantacuzino, Caius Brediceanu etc., profund anga-jate în pregătirea Marii Uniri din 1918 și în con -sfințirea acesteia în actul final al Conferinței de Pacede la Trianon.

În pregătirea a ceea ce avea să se înfăptuiască la4 iunie 1920 prin semnarea, inclusiv de către parteamaghiară, a recunoașterii Unirii de la 1 Decembrie1918 și a consfințirii granițelor României, Austriei,Ungariei, regatelor Serbiei, Croației, Sloveniei șiCehoslovaciei, Traian Vuia – cunoscător al dreptuluiinternațional, cu serioase cunoștințe ale doctrinelorpolitice și economice, dotat cu simț politic pragma-tic, dublat de intuiție și logică – și-a exprimat, cuspirit critic realist și intransigent, opiniile asupragravelor și importantelor probleme care stăteau înfața frontului de luptă al realizării unității naționaleși teritoriale.

Curajos expuse, alegațiile sale au văzut luminatiparului în presa de limbă română din Banat,Transilvania și România, respectiv în cea de limbăfranceză din Franța, principalele publicații fiind„Drapelul” (Lugoj), „Viața socială” (București),„Orizontul” (București), „Sămănătorul” (Brașov),„Luceafărul” (Timișoara), „Fruncea” (Timișoara),„La Transylvanie” (Paris) și „La Roumanie” (Paris)– primul articol apărând la Lugoj în „Drapelul” din1901.

Un rol semnificativ l-a jucat studiul său, intitulatLe Banat (Timishana), apărut în limba franceză laParis în 1918 sub forma unei broșuri bogate îninformații, difuzate în cancelariile europene, la ofi-ciile diplomatice acreditate în Franța, precum și laCasa Albă, inclusiv la Conferința de Pace de laParis. Broșura conține argumente statistice temei -nice extrase din datele oficiale maghiare și aus -triece, precum și o hartă, toate dovedind drepturileromânilor la autodeterminare, la alipirea Banatuluiși Transilvaniei la Țara Mamă.

În privința gândirii sale politice, în strânsă legă-tură cu situația popoarelor oprimate din ImperiulAustro-Ungar, Vuia a demonstrat că ignorarea prin-cipiului naționalităților era o chestiune inactuală, ți -nând cont de faptul că preceptul a avut ca efectemanciparea popoarelor, așa cum urma să o de mon -streze istoria modernă.

În vâltoarea marii conflagrații, neutralitateaRomâniei era o soluție provizorie, o etapă necesarăpe calea încheierii alianței cu Antanta, care promiteasprijinul pentru unirea cu România a provinciilor34

35

românești aflate în chingile monarhiei austro-un -gare, măcinate în acele timpuri de o criză profundă,fără soluții de ieșire.

Spirit vizionar, Traian Vuia a argumentat con-vingător că finalitatea stării de lucruri din imperiuera eliberarea necondiționată a popoarelor înjugate.În același timp, fiind convins de necesitatea alianțeicu puterile Antantei, Vuia se afla în frunteaemigrației române din Franța și, la 30 aprilie 1918,a înființat Comitetul Național al Românilor dinTran silvania și Bucovina, unde a fost numit pre -ședinte. În declarația dată publicității, Comitetulexprima aserțiunea eliberării de sub dominație,chemând pe toți românii la o acțiune solidară învederea atingerii țelului național: unirea tuturor pro-vinciilor românești cu Țara. În funcțiile pe care le-adeținut în cadrul Comitetului, Traian Vuia a des -fășurat o amplă și salutară activitate de organizare aunor legiuni de voluntari transilvăneni și de consti-tuire a unui comitet unic al românilor stabiliți înFranța și Italia.

Mai trebuie remarcat faptul că, în vederea orga-nizării unităților de voluntari care să lupte împotrivaPuterilor Centrale, guvernul român a sprijinit ini -țiativa prin trimiterea la Paris, spre finele anului1917, a unui grup semnificativ de intelectuali dinRegat și Transilvania, format din 30 de universitariși 40 de parlamentari, printre care dr. Nicolae Lupu,Traian Lalescu, dr. Thoma Ionescu (fratele lui TakeIonescu – n.n.), Constantin Banu, deputat ș.a.

La Paris, în 17 ianuarie 1918, apărea săptămâna-lul „La Roumanie”, organ de presă destinat apărăriidrepturilor românești, în care se regăsea numele luiTraian Vuia, care și-a exprimat opiniile privinddrepturile românilor oprimați din Imperiul Austro-Ungar, protestând, totodată, față de condițiile grele –economice și teritoriale – impuse României dePacea de la București din 7 mai 1918.

Traian Vuia a cunoscut și a cultivat personalitățide seamă ale emigrației cehe, slovace, sârbe, polo-neze etc., aflate în capitala Franței. Printre ei, senumăra Edvard Beneš, ministru de Externe alCehiei, șef al delegației la Conferința de Pace, ulte-rior premier și președinte al Cehoslovaciei. L-acunoscut pe Roman Dmovski, cel care a avut oimportantă contribuție la refacerea statului polonez,șef al delegației la Conferința de Pace, precum și peLuio Voinovici, jurist și publicist muntenegrean,fost secretar al cneazului Nicolae I. Petrovici, fostambasador la Vatican și delegat la Conferința dePace de la Londra din 1913. Traian Vuia era în

excelente relații cu Henry Franklin-Bouillon, depu-tat (din gruparea radical-socialistă), ministru de statși membru al Comitetului de Război (1917), diplo-mat francez.

În timpul conflagrației mondiale, Vuia a în -treținut strânse legături, inclusiv cu mișcarea socia-listă franceză, precizând că „în Anglia și Franța...organizațiile socialiste sunt tot atâția factori deforță al căror cuvânt apasă greu în cumpăna mari-lor hotărâri ale statelor respective”.

La Paris, primele manifestări organizate de so -cialiștii francezi – la care Traian Vuia a participatactiv, în calitate de reprezentant al transilvănenilor –,erau cele prezidate de profesorul de la SorbonaMario Roques, lingvist, filolog, editor al Paliei de laOrăștie, conducător al revistei „România” și înte-meietor al Institutului de Filologie Română dinParis. De asemenea, inventatorul român era în relațiide prietenie cu Albert Thomas, șeful mișcării socia-liste, care „a făcut sforțări uriașe pentru a lămuri șidetermina puternica opinie publică socialistă ca săaccepte ca unul din scopurile supreme ale războiu-lui, dezrobirea națiunilor subjugate”.

În 1920, Albert Thomas a devenit președinteleBiroului Internațional al Muncii de pe lângă LigaNațiunilor.

În toamna anului 1918, Imperiul Austro-Ungar aintrat în stare de dezintegrare, din cauza luptei îndâr-jite a popoarelor oprimate, iar pe de altă parte, la 11noiembrie 1918 a avut loc armistițiul între Germaniași Puterile Aliate.

La inițiativa lui Traian Vuia, Comitetul Naționaldin Transilvania și Bucovina a editat, începând cu15 mai 1918, revista de propagandă bilunară „LaTransylvanie”, care apărea la Paris sub patronajulunor importante personalități franceze progresistedin sferele politică, militară și din cele ale științei șitehnicii, precum academicianul Paul Deschanel,președintele Camerei Deputaților, devenit preșe -dinte al Franței în 1920, Eduard Herriot, șef alparti dului radical-socialist, primar al Lyonului,D. Kerguezec, deputat, Jean Cruppi, deputat, fostministru, Henri Michel, senator, H. Franklin-Bouillon, deputat, Georges Lacour Gayer, aca -demician, preșe dintele Comitetului Franco-Român,R. Georges Lévy, academician, profesor la Școalade Științe Politice, Emmanuel de Martonne, profe-sor de geografie la Sorbona, Etiénne Foumol, secre-tar general al Parlamentului interaliat, MarioRoques de Martonne, G. Hervé și Albert Thomas,șeful mișcării socialiste.

36

Sosit în Franța, în 22 iulie 1918, Take Ionescuîm preună cu Nicolae Titulescu au înființat la Paris,în 3 octombrie 1918, Consiliul Național al UnitățiiRomâne, prin reorganizarea Comitetului Național alRomânilor din Transilvania și Bucovina. Din Con-siliu, făceau parte: Traian Vuia, Vasile Lucaciu,Octavian Goga, Nicolae Titulescu, Thoma Ionescu,Constantin Mille, Sever Bocu și alții. Sub titlulNotre politique national, din 15 decembrie 1918,pu bli cația „La Transylvanie” expunea principiileComi tetului Național al Românilor din Transilvaniași Bucovina, redactate de Vuia:

„- Românii sunt un popor indivizibil;- Nici o parte a poporului român nu trebuie să

rămână sub dominație străină;- Românii nu pot să conceapă decât o pace ba -

zată pe dreptul poporului de a se conduce singur;- Conform acestui principiu, românii din Austro-

Ungaria și-au exprimat voința de nestăvilit de a trăiuniți cu frații lor din România și cu cei din Basara-bia, într-o Românie nouă guvernată de principiidemocratice. În România nouă trebuie să se stabi-lească egalitatea politică a locuitorilor, fără a seține cont de originea națională și credința lor. Tre-buie acordate drepturi politice femeilor. Trebuie sta-bilit votul universal: cu vot secret obligatoriu șireprezentarea minorităților”.

În paralel cu acțiunile politico-diplomatice alede le gației române la Paris, conduse de Ion I.C.Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod, informat și con-vins de Traian Vuia, a avut un rol deosebit – așa cumre zultă din documentele cercetate și publicate deacademicianul Dan Berindei, președintele Secției deștiințe istorice și arheologie – în afilierea co legilorsăi din delegație la una dintre cele mai influente lojemasonice din Franța, loja Ernest Renan, carecuprindea printre cei o sută de membri, 11 jurnaliștiși publiciști de mare notorie tate, cu reală influență înrândul populației franceze și al autorităților.

Din delegația română făceau parte: AlexandruVaida-Voevod, Caius Brediceanu, Traian Vuia, IonPillat, Mihai Șerban, George Crișan și VoicuNițescu. Acești șapte membri – prin intermediul luiSamuel Silvan Krainik, avocat la Curtea de Apel aParisului, originar din București și colaborator alLegației României la Paris, membru al lojeimenționate – au fost inițiați, cu dispensele necesare,ca frați masoni. Prin intermediul acestor membri,delegația română, intrată în masonerie, a contactat șia obținut sprijinul unor personalități marcante dinFranța, aparținând francmasoneriei franceze. Printreei se numărau deputați, miniștri, conducători ai unor

instituții fundamentale ale statului, politicieni la vârfai Franței, ca, de exemplu, Aristide Briand, viitorulpremier, sprijinitor sincer și deosebit de eficient aldelegației române la Conferința de Pace. Lobby-ulmasonic al acestor români și-a câștigat protectori înrândul fraților masoni din delegațiile engleză, ame-ricană, belgiană, italiană, germană, cehoslovacă șipoloneză.

La 20 aprilie 1920, Nicolae Titulescu a devenitșeful delegației române la Conferința de Pace. Înaceastă calitate, a colaborat strâns cu Traian Vuiacare era consilier tehnic al Legației României de laParis, posedând pașaport diplomatic, om de bază înconexiunile la vârf cu factorii implicați în nego -cierea și elaborarea Tratatului de Pace, precum și cumembrii celorlalte delegații ale statelor desprinsedin Imperiul Austro-Ungar.

Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat, la4 iunie 1920, de către Nicolae Titulescu și dr. IonCantacuzino. Din partea Ungariei, semnatarul a fostcontele Albert Apponyi. Acest tratat internațional,analizat și finalizat de Statele Unite ale Americii,Franța, Marea Britanie, Italia și Germania, con -sfințea pentru totdeauna frontierele noilor state eli-berate din vetustul Imperiu Austro-Ungar.

Prin activitatea sa politico-diplomatică neobo -sită și calificată, inventatorul Traian Vuia se înscrieîn istoria României ca factor însemnat și eficient, camare patriot.

„Din amintirile mele de la Conferința Păcii unatrebuie să încânte..., afirma Caius Brediceanu, fap-tul că l-am ales... la Paris... colaborator în calitatede consilier tehnic pe marele inventator român,inginerul bănățean Traian Vuia. El a devenit în de -legațiunea noastră prin forța enormă de muncă,prin cunoașterea perfectă a limbii franceze, princlaritatea judecății sale de mare gânditor și filosof,prin maniera sa modestă și discretă, unul din facto-rii principali ai misiunii noastre […]. Îl consider peTraian Vuia ca pe unul dintre cei mai mari fii aiNeamului”.

BibliografieD. Antoniu, I.V. Buiu, D. Hadîrcă, R. Homescu, G. Cicoș,

Traian Vuia. Viața și opera. His Life and Work, Editura Anima,București, 2013.

V. Dudaș, Legiunea română din Franța (1918–1919) – paginide istorie militară și politică, Editura Mirton, Timișoara, 1996.

Elena Borugă, Traian Vuia (1872–1950). Studiu monograficși catalog, ediția a II-a, Editura Mirton, 2008.

D. Tomoni, Traian Vuia gânditor și militant social-politic,Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2006.

1. introducereDecizia de a-mi susţine discursul de recepție în

acest an, 2016, a fost luată pentru a coincide cu ani-versarea a 150 de ani de la înființarea AcademieiRomâne.

Luna iunie mi-a fost sugerată de următoareaîntâmplare. Am scos din raftul uneia dintre bibliote-cile mele mai vechi un mic volum intitulat Peisaj șiamintire de Lucian Blaga (1895–1961), publicat în1988 la Editura Sport-Turism, una dintre cele maipuțin cenzurate edituri. Uitându-mă la Cronologiamarelui nostru filosof, ce urma prefeței scrise deVasile Sandu, privirea mi s-a oprit la anul 1937 (anulnașterii mele) și în luna iunie a aceluiași an, ziua încare marele nostru filosof și poet, atunci membru alAcademiei Române, își susținea discursul derecepție intitulat Elogiul satului românesc, primindrăspunsul din partea filosofului Ion Petrovici(1882–1972). Ambii au făcut parte din marele lot alpurificării politico-culturale din 1948, care, culmea,a coincis tot cu luna iunie, când, în data de 8 avealoc ultima ședință a Academiei Române, pentru că adoua zi, printr-un decret prezidial semnat de Con-stantin I. Parhon, se hotăra transformarea AcademieiRomâne în Academia Republicii Populare Române,„insti tuție de stat”, politizată la vârful ei prin treiperso nalități mai flexibile: Constantin I. Parhon –pre ședintele Marii Adunări Naționale, Traian Săvu-lescu – vicepreședinte al Consiliului de Miniștri șiMihail Sadoveanu – membru al Prezidiului Republicii.

Cum se va fi simțit Lucian Blaga după aberanta„purificare intelectuală” din 1948, încadrat ca îngri-jitor la Biblioteca secției Academiei Române dinCluj-Napoca, ne putem închipui.

Pe unde se va fi găsit Ion Petrovici (care și el afăcut parte din marele lot al personalităților exclusedin Academia Română) pe 9 mai 1961, când LucianBlaga era înmormântat la cimitirul din Lancrăm?Oare cum arăta proiectul lui Ion Petrovici dereformă a învățământului secundar în perioada

1926–1927, când a funcționat ca ministru alInstrucțiunii Publice? Sau în perioada 1937–1938,când a funcționat ca ministru al EducațieiNaționale? Ar fi interesant de văzut.

Ne punem aceste întrebări în nesfârșita perioadăde tranziție din ultimii 25 de ani, în care miniștriiEducației s-au succedat cu o amețitoare repeziciune,unii dintre ei neputând prezenta propria viziune,pentru că, într-un cuvânt, trebuie să spunem, propu-neri au mai fost, dar niciodată între ele nu a existatun dialog sau o continuitate și, în consecință, un pro-iect coerent pe termen lung. Obsesia în prezent căînvățământul este subjugat de numărul mare de„manuale alternative”, în care istoria și literaturaromânească tind să fie înlocuite cu subiecte contem-porane, mai mult sau mai puțin frivole, și care vordispărea în momentul în care autorii lor nu vor maiavea sprijin politic.

37

Discurs de recepţie

istoricul diabetului zaharat*Acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte

*Discurs de recepţie susţinut de acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte(8 iunie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte

S-a întâmplat ca regretatul academician Solo-mon Marcus, care, mai mult decât mulți dintre noi,a simțit nevoia să stea „cu ochii pe școală”, ne-apărăsit atunci când nevoia greutății sfatului acade-mic era cea mai stringentă. Să fi avut noi acumveniturile proprii pentru a înființa câteva școli pilotcare să funcționeze ca modele pentru învățământulromânesc, poate că menirea noastră ar fi fost maiaproape de interesele țării, care de 25 de anibăltește în incertitudinile legate de interpretarealibertății democratice. Din mănunchiul mare delibertăți, unii și-au ales libertatea de a fura, de aprivatiza, pe un leu, fabrici, care aveau în contmilioane de lei și produse în stoc de alte milioanede lei. Cum își vor fi pus guvernanții noștri sem -nătura pe astfel de documente?

În prezent, societatea românească în ansamblulei își dorește „un proiect de țară”, despre care mulțivorbesc, dar nu cred că altcineva în afară deAcademia Română îl poate întocmi și negocia cutoate partidele politice, pentru a-i asigura continui-tatea în guvernările care vor urma.

2. trei factori care au făcut ca înţelegerea diabetului să fie dificilă

1. Diabetul este o boală cu un spectru foarte largde forme clinice, cele mai multe (peste 75%) avândo simptomatologie atipică sau discretă. Diabetul ful-minant, cu poliurie, polidipsie, polifagie şi pierdereponderală se înregistrează în tipul 1 al bolii, la copil,adolescent şi tânăr, şi mai rar la adult. Se mai întâl-neşte, de asemenea, în tipul 1 de diabet (T1D) „lent”(pe care noi am propus să fie denumit „diabet inter-mediar” – IDM) şi, mai rar, în tipul 2 de diabet(T2D).

Să ne imaginăm, deci, condiţiile în care unmedic, chiar celebru, din Antichitate, putea aveaşansa să întâlnească şi, mai ales, să urmărească unpacient cu o afecţiune necunoscută şi nedescrisăanterior, bazându-se numai pe simptomele prezen -tate de bolnav şi fără nicio altă informaţie.

Pentru a putea fi studiate, cazurile cu simptoma-tologie evidentă trebuiau să aibă o evoluţie de celpuţin câteva luni. Evident, pacientul trebuia să dis-pună de suficiente resurse financiare pentru a seadresa medicului. Având în vedere vulnerabilitateamare a pacienţilor diabetici la infecţii, din majori -tatea pacienţilor simptomatici (adică, prezentândsimptomele tipice), cei mai mulţi mureau înainte dea ajunge la medic. Să nu uităm că şi astăzi existăcazuri de diabet cu deces în comă inaugurală, fără ca

diagnosticul de diabet să fi fost precizat anterior.Înainte de insulinoterapie această situaţie era regula.Aşa se explică raritatea cazurilor de diabet raportateîn vechime. Aretaeus din Cappadocia (secolul IIî.Hr.), care a dat numele bolii (cel de diabet), spunecă a văzut în viața lui două cazuri, iar Galen(129–216), ceva mai târziu, tot două cazuri! Într-ade-văr, aparent, boala părea a fi rară.

2. În perioada antică şi în epoca medievală, cândcirculaţia informaţiei era limitată, descrierea diabe-tului făcută într-o parte sau alta a lumii (China,Egipt, Orientul Apropiat, Grecia sau altundeva înEuropa) nu putea fi cunoscută de alte şcoli medicaledecât accidental. În acele timpuri, circulaţia medici-lor (uneori, numai pentru a audia un maestru dintr-oşcoală medicală recunoscută) era mai obişnuităchiar decât circulaţia manuscriselor. Chiar şi dupăinventarea tiparului, câteva sute de ani, au fost tipă-rite cu precădere operele clasicilor (imensa literaturăgreco-romană) şi nu a medicilor trăitori în acele tim-puri. În această situaţie, observaţiile făcute în dife-rite părţi ale lumii şi în diferite perioade de timpnu au putut fi puse cap la cap, aşa cum o putemface noi azi. Alta ar fi fost evoluţia cunoştinţelordespre această boală, dacă întâi ar fi fost inventatinternetul şi numai apoi tiparul.

3. În fine, diabetul zaharat este, într-adevăr, „oboală misterioasă”, cu multe necunoscute în com-plexa interrelaţie dintre metabolismele glucidelor,lipidelor şi proteinelor. Cunoaşterea bolii în profun-zime a devenit posibilă numai după dezvoltareatehnicilor biochimice: timide în secolul XVIII,viguroase în secolul XIX şi din ce în ce mai rafi-nate în secolul XX. În mileniul în care am intratexistă mari speranţe ca genomica şi proteomica sămai desluşească unele detalii celulare, biochimice şimoleculare ale bolii, nu numai ale formelor „explo-zive” (care sunt majore ca expresie clinică, darminore ca frecvenţă), ci şi ale formelor „asimptoma-tice”, care se pierd în teritoriul încă incomplet deli-mitat al sindromului dismetabolic. Fac o previziunepentru anul 2021, centenarul descoperirii insulinei:diagnosticul bolii va putea fi pus mai precoce, com-plicaţiile cronice vor scădea semnificativ, durata desupravieţuire a pacienţilor va fi mai mare. Subiectelefierbinţi vor rămâne predicţia şi mai ales prevenireabolii, pentru că de vindecat ne-am convins că nupoate fi vorba, încă.

3. epoca chimică a diabetului michel eugène chevreul (1786–1889), chi-mist francez de anvergură, este primul care, în 1815,a constatat că zahărul din urină este identic cu cel38

din struguri, identificat ca glucoză (39). Constatareasa a avut o consecinţă practică imediată. Glucozuriaa devenit investigaţia de rutină pentru clinicienii vre-mii. Proprietăţile reducătoare ale glucozei (semnalatede viticultori) au condus rapid la dezvoltarea maimultor metode, care vor fi folosite de ApollinaireBouchardat (1806–1885), François magendie(1783–1855) sau claude Bernard (1853–1878).Aceştia au constatat că glucoza poate fi determinatăşi în sângele pacienţilor diabetici, prin metode can-titative. Cele mai multe se bazau pe capacitateareducătoare a glucozei asupra sărurilor de cupru.Claude Bernard, de exemplu, va folosi în 1850metoda pusă la punct de Karl Gotthelf lehmann(1812–1863), pe baza căreia a stabilit valorile nor-male ale glucozei în sânge.

Despre contribuţia de excepţie în înţelegerea dia-betului de către cercetătorii francezi, Bouchardat,Bernard şi Lancereaux, vom vorbi în cele ce urmează.

Bouchardat a fost una dintre cele mai interesantepersonalităţi medicale ale secolului XIX. A ocupatpostul de profesor la Catedra de igienă de la SpitalulHôtel-Dieu, disciplină pe care o va modela dupăgândirea sa fiziopatologică. Aparent, pasiunea luipentru diabet s-ar putea să apară ca fiind în afaraspecialităţii lui. Nimic mai greşit. Bouchardat avăzut diabetul ca o boală legată strâns de stilul deviaţă: alimentaţie şi activitate fizică. Nu întâmplătoraceşti factori vor fi stâlpii pe care s-a clădit concep-ţia sa terapeutică în diabet.

Interesul lui Bouchardat pentru diabet dateazădin tinereţe. Când împlinea 30 de ani, punea la punctprima tehnică proprie de determinare a glucozuriei. În1837, când împlinea 31 de ani, a determinat influenţaglucozei din urină asupra densităţii urinare: 2,1grame glucoză cresc densitatea urinară cu un grad.

O nouă metodă de determinare a glucozurieieste pusă la punct de Bouchardat în colaborare cuSandras, în 1848, fiind suficient de simplă pentru aputea fi pusă în practic (32,34)

Lui Claude Bernard (1813–1878), elev al cele-brului fiziolog francez François Magendie(1783–1855), la vârsta de numai 34 de ani, i seîncredinţează suplinirea Catedrei de fiziologie expe-rimentală la Collège du France, pe care o va ocupatimp de 31 de ani (ca şi Paulescu, de altfel), până lamoartea sa.

În 1865, la vârsta de 53 de ani, Claude Bernardpublică Introducere în studiul medicinei experimen-tale, poate cea mai cunoscută carte medicală dintimpurile moderne, venită tocmai în momentul încare „arta medicală”, bazată pe observaţie şi judecatăclinică, încerca să devină „o ştiinţă” bazată pe expe-riment (18). Această lucrare a lui Claude Bernardpoate fi considerată replica unui fiziolog şi biologinteresat de filosofie, la Discurs asupra metodeipentru a conduce bine propria raţiune şi a căutaadevărul în ştiinţe, publicată în 1637, la Leida, dematematicianul filosof cu interes în fiziologie şimedicină, rené descartes (1596–1650). Lucrarealui Claude Bernard se constituie într-un adevăratcod de reguli pe care trebuie să le respecte cercetă-torii din domeniul biologiei şi medicinei, pentru cainvestigaţiile efectuate să poată fi considerate unexperiment. Metoda experimentală întrevăzută deAristotel (384–322 î.Ch.), adusă în discuţie deFrancis Bacon (1561–1626), susţinută de RenéDescartes, Wilhelm Leibniz (1646–1716) şi AugusteComte (1798–1957), va fi impusă definitiv de cele-bra lucrare a lui Claude Bernard (18-23).

4. etapa stabilirii relaţiei cauzalediabet-pancreas: Étienne lancereaux (1829–1910)

Cea mai vehiculată idee privind originea diabe-tului zaharat a fost cea avansată de Galen, care aso-cia boala cu afectarea rinichiului. Majoritatea auto-rilor au acceptat această teorie, întrucât nu găseauargumente solide pentru o altă explicaţie. 39

Michel Eugène Chevreul Apollinaire Bouchardat Claude Bernard

În anul 1761, G.B. Morgagni (1682–1771), fon-datorul anatomiei patologice, nu a putut confirmaexistenţa unor modificări specifice la nivelul rini-chilor pacienţilor decedaţi cu diabet. El nu a găsitmodificări semnificative şi constante nici în alteorgane. Pentru acest motiv, a preferat să spună cădiabetul zaharat este o boală cu sediu necunoscut(„morbus in sede incerta locus”).

De o atenţie sporită s-a bucurat ficatul, ca organposibil cauzator al diabetului. Richard Med(1673–1754) a susţinut teoria hepatică a diabetului,întrucât ficatul multor pacienţi diabetici era mărit învolum. Stabilirea de către Claude Bernard a roluluificatului în reglarea glicemică, prin intervenţia„funcţiei glicogenice” a acestui organ, a readus îndiscuţie originea hepatică a bolii.

Rolul sistemului nervos, sugerat de WilliamCullen (1709–1790), a fost şi el susţinut de un expe-riment al lui Claude Bernard, devenit celebru:apariţia glucozuriei după înţeparea planşeului ven-tricolului IV din hipotalamus („la grande piqure”).Ulterior, au existat numeroşi susţinători ai roluluicomponentei nervoase în geneza diabetului.

pancreasul a fost unul dintre organele mai puţinstudiate în vechime. Tradiţional, se considera că elare rolul de a umple spaţiul gol dintre ficat, stomac,splină şi rinichi. În timpurile mai apropiate, desco-peririle anatomice, precum descrierea canalului pan-creatic de către Wirsung (1600–1643) sau descriereastructurii histologice a pancreasului de către Lan-gerhans (1847–1888), nu au fost în niciun fel legatede diabet.

Cel ce avea să facă legătura dintre diabet şi pan-creas, într-o manieră clară şi precisă, va fi Étiennelancereaux, reputat clinician, care cunoştea binediabetul ca boală şi avea o neegalată experienţă ana-

tomopatologică. Aceste două calităţi l-au plasat încea mai bună poziţie, pentru a stabili organul afectatîn diabet. Lancereaux nu era un om de laborator(fiziolog sau experimentalist). El era un clinician deexcepţie, care îşi verifica neclarităţile pe masa denecropsie. Că el era un clinician genial este susţinutşi de faptul că, din numeroasele cazuri de diabet pecare le urmărise şi le studiase apoi şi necroptic,numai unele (cele care se refereau la persoaneletinere, slabe, cu evoluţie rapidă a bolii) au fost incluseîn „diabetul pancreatic”.

Ca rezultat al observaţiilor sale clinice, între anii1877 şi 1888, Lancereaux aduce dovezi indubitabileprivind relaţia cauzală dintre leziunile pancreasuluişi o anumită formă de diabet, pe care el îl numeştediabetul pancreatic şi care ulterior va fi numit dia-betul insulino-dependent sau diabetul de tip 1. Cuaceeaşi precizie descrie şi simptomatologia clinică atipului 2 de diabet, desemnat de el sub numele de„diabet gras” sau „diabet constituţional” (74-77).

În 1877 (77), prezentând două cazuri de „diabetslab”, „cu evoluţie rapidă”, Lancereaux atrage aten-ţia asupra leziunilor pancreatice, „organ mai specialafectat, fiind atrofiat şi, pentru a spune altfel, com-plet distrus”. Mai departe autorul precizează: „...or,ţinând seama de caracterele speciale ale diabetuluiîn cazurile de alterări ale pancreasului şi ţinândseama de fenomenele observate la animale prin dis-trugerea acestui organ, putem concluziona că existăo relaţie cauzală între alterările grave ale pancrea-sului şi diabetul zaharat în discuţie. Această formăde diabet se distinge printr-un debut relativ brusc, oslăbire considerabilă cu polifagie şi polidipsie, eli-minări urinare destul de particulare şi mai alesprintr-o evoluţie rapidă”.

Între anii 1880 şi 1881 (75), Lancereaux face oserie de precizări, care pot fi considerate prima de -scriere clară a celor două forme de diabet cunoscuteîn prezent ca tipul 1 şi tipul 2 de diabet: „Dupăaceastă expunere, mi se pare inutil a insista asupradiferenţelor considerabile care separă aceste douăafecţiuni diabetice; aţi putut vedea că totul este dife-rit: cauzele, condiţiile patogenice, leziunile anato -mice, simptomele, evoluţia; diabetul gras este o boalăde nutriţie, iar diabetul slab o boală de digestie”.

În fine, distincţia fundamentală între cele douăforme de boală este reluată între 1883 şi 1888 (76):

„În rezumat, diabetul zaharat, aşa cum este elînţeles astăzi, nu este o boală univocă, aceastădenumire desemnând forme morbide diferite. Prin-tre aceste forme, există una care, prin debutul său40

Étienne Lancereaux (1829–1910); Pagina de gardă a lucrării lui Étienne Lancereaux

„Tratat al maladiilor ficatului şi pancreasului”

brusc, prin manifestările sale simptomatice accen-tuate, prin evoluţia rapidă şi, înainte de toate, prinslăbirea pe care o determină şi prin leziunile pan-creatice care o însoţesc, constituie un tip net diferit:este tipul pe care noi îl denumim diabet slab ori dia-bet pancreatic, şi care se găseşte în mod specialvizat în această lucrare.

În afara acestui tip, mai există un altul, nu maipuţin distinct. Mult mai frecvent decât precedentul,acesta este esenţialmente ereditar, se manifestă maiîntâi printr-o stare înfloritoare persistentă şi nueste, în general, însoţit de leziuni pancreatice.Simpto mele sale sunt mult mai puţin evidente decâtcele ale diabetului slab; evoluţia lui este lentă,durata nedeterminată. Este un sindrom ce se adaugăaltor stări patologice şi, de cele mai multe ori,manifestărilor articulare cronice. Noi l-am denumitdiabet gras sau diabet constituţional” (Nouveauxfaits de diabète sucré avec altérations du pancréas.Bulletin Acad. Méd. Communication faite en Séancedu 8 mai 1888).

Sintetizând, Lancereaux a avut două contribuţiidiabetologice de excepţie: (a) a demonstrat corect şiconvingător originea pancreatică a diabetului; (b) apus bazele clasificării diabetului zaharat, identifi-când cele două tipuri fundamentale ale bolii, ră masevalabile până în zilele noastre.

În anul următor (1889), o dispută pe tema rolu-lui vital al pancreasului pentru digestia şi absorbţialipidelor, purtată între Joseph von mering(1845–1908) şi oskar minkowski (1859–1931), acondus, nu la lămurirea disputei dintre ei privinddigestia lipidelor, ci, cu totul întâmplător, la confir-marea „experimentală” a teoriei lui Lancereaux.Înlăturarea completă a pancreasului induce diabetulexperimental, care s-a dovedit a fi identic cu diabe-tul pancreatic al lui Lancereaux. Câinii pancreatec-tomizaţi prezentau simptomele clinice (poliurie şipolidipsie) şi biochimice (glucozurie, hiperglice-mie) ale diabetului zaharat. Astfel, aceşti doi cerce-tători germani au meritul de a fi confirmat experi-mental constatarea făcută, în mod limpede, deLancereaux, însușindu-și de la acesta şi numeleacestui tip de diabet: „diabetul pancreatic”.

Mai surprinzătoare mi se pare perpetuarea pânăîn zilele noastre a unei grave erori de atribuire, aunui merit cert. Cei care scriu capitolul de istorie adiabetului din tratatele de diabetologie nu au curio-zitatea consultării lucrărilor (nu foarte multe lanumăr) care au marcat progresul pe calea dificilă adescifrării misterelor diabetului? Cum poţi altfel

să-ţi explici erorile trecute din tratat în tratat şi, maiales, durabilitatea lor? Un fapt dovedit ca greşit artrebui corectat! Să fie de vină orgoliul? Să fi fost devină comoditatea? Sau, poate, greşelile se perpe-tuează în spiritul unor simpatii sau antipatii aprio-rice? Să nu aibă Franţa susţinători calificați capabilisă înțeleagă importanța uneia dintre cele mai maridescoperiri diabetologice?

M-am întrebat adeseori de ce, după publicarealucrărilor convingătoare ale lui Lancereaux despreteoria originii pancreatice a diabetului, a existat oinexplicabilă reţinere în acceptarea explicaţiei ofe -rite de el. Câteva motive pot fi luate în calcul: (a) ni -meni înainte de el nu susţinuse ferm această locali-zare; (b) îndărătnica reţinere a histologilor şi a expe-rimentaliştilor în acceptarea unui punct de vedere alunui clinician, într-o problemă ce le aparţinea dedrept, și nu ei au rezolvat-o, ar putea fi o altă expli-caţie. Acesta a fost, posibil, motivul pentru careLancereaux îl convinge pe Claude Bernard să-l ajuteîn confirmarea experimentală a ideii lui; lucruacceptat de ilustrul fiziolog, dar care n-a mai avutloc, din cauza morţii precipitate a acestuia (1878).Am mai spus că ilustrul fiziolog francez, printr-ointerpretare greşită a unuia dintre experimentele saledin anii 1850, exclusese pancreasul ca organ impli-cat în apariţia diabetului. Autoritatea lui trebuie să fijucat un rol important în respingerea teoriei lui Lan-cereaux privind originea pancreatică a diabetului.Totuşi, acceptarea de către Claude Bernard a efec-tuării unor experimente care vizau, de fapt, infirma-rea teoriei lui privind neimplicarea pancreasului înapariţia diabetului şi, în consecinţă, confirmarea teo-riei lui Lancereaux, face parte din statura moralăînaltă a acestui mare om de ştiinţă.

Intuiţia de mare clinician a lui Lancereaux, sus-ţinută de prezenţa leziunilor pancreatice într-o anu-mită formă de diabet („diabetul slab”, pe care l-anumit şi „diabet pancreatic”), l-a condus pe acesta laideea unei relaţii cauzale diabet-leziuni pancrea tice,plasând în acest fel cercetarea clinică pe un piedes-tal la fel de înalt cu cercetarea experimentală.

Începuturile medicinei românești moderneDupă această introducere contextuală, să trecem

la primele abordări ale diabetului făcute de mediciiromâni, care și-au efectuat doctoratul în medicină laParis. Trebuie menționat că începuturile secoluluiXIX, marcate de epoca napoleoniană, care a electri-zat popoarele odinioară asuprite de vechile imperii,a reprezentat pentru elita intelectuală românească un 41

punct de mare atracție, astfel încât, se poate spunecă rădăcinile medicinei moderne românești își auoriginea aproape în întregime în medicina franceză,întrucât majoritatea celor care plecau la studii înstrăinătate preferau Parisul, mai îndepărtat decâtBerlinul sau Viena mult mai apropiate de țaranoastră. Originea latină a poporului român, comunăcu cea a limbii franceze, poate fi o explicație, dar nusingura, întrucât limba italiană este încă și maiapropiată de limba română, dar explozia științificămodernă n-a avut loc în această țară, ea producân -du-se, în cea mai mare măsură, în Franța, și în modspecial la Paris, supranumit și „Orașul Luminilor”.

În 1852 (imediat după Revoluția din 1848), tână-rul medic de origine franceză Carol Davila, absol-vent al Facultăţii de Medicină din Paris, este trimisîn Ţara Românească de către guvernul francez lasolicitarea domnitorului Barbu Ştirbei și cu sprijinulmajor al lui Napoleon al III-lea, având o misiuneprecisă: organizarea sectorului sanitar autohton,necesar iminentei confruntări a României cu Impe-riul otoman, de care, formal, încă mai depindea.Pentru aceasta, România avea nevoie de sprijinulRusiei, aflată în conflict cu Imperiul otoman. Aceastăasociere reprezenta pentru moment soluția cea maipuțin riscantă. Carol Davila a rămas definitiv înRomânia, obţinând cetăţenia română în 1866, caurmare a unei hotărâri a Parlamentului. Până laaceastă dată desfăşurase o vastă activitate de organi-zare a sectorului sanitar militar şi de ocrotire a sănă-tăţii publice. În 1855, în colaborare cu NicolaeKretzulescu, Carol Davila înfiinţează „Şcoala demică chirurgie”, pentru ca în anul 1857, tot împreună,să fondeze „Şcoala Naţională de Medicină şi Far-macie”, a cărei diplomă de absolvire va fi recunos-

cută de instituţiile de învăţământ similare din Franţaşi Italia. În forma actuală, Facultatea de Medicinădin Bucureşti ia fiinţă în anul 1859. După 145 de anide activitate neîntreruptă, Universitatea de Medicinăşi Farmacie este considerată a fi „cea mai veche, ceamai mare şi cea mai bună şcoală medicală dinspaţiul românesc” (19). În această facultate austudiat numeroși studenți din Grecia, Bulgaria saudin alte țări din jur.

primele lucrări românești dedicate diabetuluiAșa se face că, vorbind cronologic, prima teză

de doctorat în medicină, de către un valah, a fostsusținută de Nicolae Kretzulescu (1812–1900), în1839, teza având titlul Probleme privind diverseleramuri ale științelor medicale. Care anumecircumstanțe generale acţionează mai mult asupraaparatelor organice? Prima parte a tezeicomentează multiplele discipline ale tezei. A douaparte a tezei se referă la ceea ce numim în prezentepigenetică, și prin aceasta putem considera căNicolae Kretzulescu a fost un precursor al tuturorspecialităților medicale.

Prima teză de doctorat, dedicată diabetului, afost susținută în 1883 de către Christea Buicliu(1857–1918), intitulată Notes sur quelques points dela symptomatologie du diabète. Interesant de notatcă pe coperta tezei este notat: „Născut în Roman,România”. Ca elev/student a participat la asediulParisului din 1872. Întrucât teza a fost susținută în1883, rezultă că perioada lui de studii a durat peste15 ani. În 1903, tot el, publică în revista „Spitalul”lucrarea Diabetul pancreatic cu o introducere asu-pra glicozuriei (volumul 23, nr. 9, p. 337–347).42

Carol Davila (1828–1884) Nicolae Kretzulescu (1812–1900)

După întoarcerea sa de la Paris, va funcţiona ca pro-fesor la Spitalul Brâncovenesc, fiind printre primiimedici cu preocupări pentru diabet (9).

Alexandru N. Vitzu s-a născut la Săvinești,județul Neamț, unde a fost remarcat, în cursul stu-diilor sale de la Iași, de către Grigore Cobălcescu,care i-a facilitat obținerea unei burse a statului pen-tru studii medicale la Sorbona, în Paris. Biolog șifiziolog format la școala lui Claude Bernard(lucrând sub conducerea lui D. Dastre, urmașul luiClaude Bernard la Institutul de Fiziologie), după ter-minarea studiilor la Paris refuză oferta de a merge încapitala Braziliei, se întoarce în țară, pentru aînființa primul Institut de Fiziologie Experimentalădin România, care a funcționat în cadrul Institutuluide Biologie din București.

În 1894, Alexandru N. Vitzu scrie o monografieintitulată O noua funcție a pancreasului. DiabetulPancreatic. Rolul secrețiunilor interne ale pancrea-sului în actele de nutriție. În anul următor (1895),publică o lucrare mai amplă, intitulată Doctrinasecrețiunilor interne din punct de vedere al rolului ceîl au în organism. Aceste două lucrări poartă amprentainconfundabilă a clinicianului francez ÉtienneLancereaux. Aceasta explică modul în care reiadiscuția privind dificultatea impunerii de către Lance-reaux a originii pancreatice a diabetului. Numeroşiisăi opozanţi, pe care îi citează Vitzu (Cyr, Salles,Madie, Caron şi alţii), invocau două argumente majore:

(a) Adeseori, pancreasul prezintă leziuni severe(cancer de pancreas, de exemplu), fără ca diabetul săapară. Se adaugă aici un argument furnizat experi-mental de Claude Bernard, menționat mai înainte;acesta, secţionând ductul pancreatic şi obliterându-lcu gelatină, în vederea atrofiei organului, a constatatcă nu a fost urmată de apariţia diabetului.

(b) Există cazuri de diabet fără leziuni pancrea-tice (lucru menţionat chiar de Lancereaux).

dezvoltarea diabetologiei în româniaDouă personalități medicale de excepție au mar-

cat nu numai diabetologia românească, aducândcontribuții majore în cunoașterea diabetului zaharat(N.C. Paulescu 1869–1931) și în organizareaasistenței medicale a diabeticilor (Ion Pavel1897–1991).

Nicolae Paulescu este, fără îndoială, cea maicomplexă personalitate medicală pe care a dat-oRomânia, afirmație care ar putea fi considerată deunii ca hazardată.

În cele ce urmează vom încerca să facem un por-tret al ilustrului nostru savant, care, în perioada sapariziană, după absolvirea Facultății de Medicină, în1897, a apărut ca o stea de primă mărime în peisajulmedical parizian printr-o succesiune de publicații,bazate pe experimente efectuate în laboratoarele dela Sorbona; acolo, în paralel, în următorii trei ani, vasusține alte două doctorate, fiecare având o tematicămixtă, atât experimentală, cât și clinică. Să nu uitămcă Paulescu a fost extern, intern, apoi medic rezidentși, în final, șef de serviciu în clinicile în care a lucratalături de Lancereaux.

Prioritățile medicale, nu puține la număr, desprecare vom vorbi mai departe, nu pot fi explicate decâtprin dedicația totală clinicii și laboratorului, inclusiva însușirii unor tehnici de microchirurgie necesarenumeroaselor experimente efectuate la animal, de-alungul timpului, inclusiv după revenirea în țară caprofesor la Facultatea de Medicină din București.

Nu exagerăm prin a spune că întreaga medicinăromânească se poate revendica în enciclopediculTraité de Médecine de Lancereaux și Paulesco, 43

Alexandru N. Vitzu (1852–1902) Nicolae Paulescu (1869–1931)

publicat la Paris între anii 1903 (volumul I), 1906(volumul II), 1912 (volumul III) și, la Sibiu, 1930(volumul IV).

În cele ce urmează, ne vom referi la contribuţiasa majoră, nu numai la descoperirea secreţiei internea pancreasului, dar şi la asocierea diabetului cu obe-zitatea sau tulburările metabolismului lipidic.

Încă de la începutul epocii moderne, marcate deidentificarea glucozei ca fiind substanţa dulce dinurina şi sângele pacienţilor diabetici, timp de unsecol această boala a fost considerată a fi „o tulbu-rare a metabolismului glucidic”, care nu avea încă ocauză cunoscută.

După cum am menţionat înainte, către sfârşitulsecolului XIX, se conturase ideea că hiperglicemiaeste cauzată de absenţa unui „principiu” necunoscut,produs de pancreas, fără a i se cunoaşte natura,noţiunea de hormon fiind introdusă mai târziu.

Prima mare schimbare a paradigmei diabetului afost făcută de Nicolae Paulescu, care a interpretat şia demonstrat că acest sindrom nu se caracterizeazănumai prin hiperglicemie, fiind o tulburare a între-gului metabolism energetic al organismului (glu-cidic, lipidic şi proteic). Acest concept era atât deavansat încât, la acea vreme, nu a fost perceput caatare de niciunul dintre contemporanii săi şi multtimp după aceea.

În prima parte a secolului trecut, Paulescu a con-siderat că:

„Pe lângă rolul pe care pancreasul, prin secre-ţia sa exocrină, îl joacă în pregătirea substanţeloralimentare în vederea absorbţiei lor, el mai îndepli-neşte o funcţie la fel de importantă prin funcţia saendocrină, aceea de a produce o substanţă, princare intervine în pregătirea acestor substanţe absor-babile, cu precădere a hidraţilor de carbon, pentruasimilarea acestora”.

Prin asimilare, Paulescu înţelegea utilizareaacestor substanţe în ţesuturi. Această concluzie afost redată în volumul III al Tratatului de MedicinăLancereaux-Paulescu, scris în 1912 şi publicat laParis.

Înainte de a publica celebrele lui rezultate expe-rimentale privind efectele hormonului antidiabeticpancreatic asupra metabolismelor intermediare,Paulescu a studiat efectele extractului pancreaticasupra utilizării glucozei în ficat, afirmând (în trata-tul menţionat mai sus) că: „Cercetări experimentaleale unuia dintre noi (era vorba, evident, despre el)par să indice că produsul secreţiei interne a pan-creasului joacă un rol important în fixarea glucozeidin sângele venei porte, sub forma glicogenului înficat. Această fixare prealabilă pare a fi absolutnecesară pentru ca acest zahăr să poată deveni aptpentru a fi utilizat de către ţesuturi”.

Nu este vorba aici de o genială intuiţie, ci, maicurând, de o genială şi laborioasă asamblare a date-lor clinice anterioare cu progresele biochimice aletimpului şi, mai ales, cu rezultatele minuţioaselorsale experimente, care, urmărite în succesiunea lor,indică existenţa unei logici precise, ce a condus, înfinal, la descoperirea insulinei.

În 1920, în volumul II al Tratatului de FiziologieMedicală, publicat în limba franceză, atunci cândavea la dispoziţie aproape toate datele experimen -tale ce vor fi publicate în anul următor (întârziatecinci ani din cauza Primului Război Mondial), lapagina 243 sintetizează rolul fiziologic al pancrea-sului astfel:

„Pancreasul îndeplineşte două funcţii:1. Cea de glandă cu secreţie externă, producând

sucul pancreatic (funcţia digestivă);2. Cea de glandă cu secreţie internă, contri-

buind la a face asimilabili hidraţii de carbon, şi pro-44

Traité de Médecine Lancereaux-Paulescu Traité de Physiologie Médicale

babil, de asemenea, grăsimile şi proteinele (funcţiaasimilatorie).”

Şi mai departe (pagina 294):„Această funcţie (secreţia endocrină pancrea-

tică) este pusă în evidenţă prin tulburările care aparca urmare a suprimării patologice sau experimen -tale a pancreasului şi care induce un sindrom spe-cial numit diabet”.

Trebuie să menţionăm că viziunea fiziopato logicăa diabetului, ca o suprimare a funcţiei anabolice ainsulinei, care explică degringolada biochimicărezultată din catabolismul necontrolat al glucidelor(hiperglicemie), al lipidelor (dislipidemie, cetonu-rie) şi al proteinelor (proteoliză, explicând pierdereaponderală marcată) constituie, în fapt, esenţa con-cepţiei lui Paulescu asupra diabetului, care abia înzilele noastre a fost acceptată fără rezerve, dar carenu a apucat să fie expusă coerent în niciunul dintretratatele de diabetologie publicate înainte de 1996,an în care se aniversau 75 de ani de la descoperireainsulinei (Ref x3).

Pentru a ajunge la conceptul de diabet ca tulbu -rare a metabolismului energetic, această „boală mis-terioasă”, cum o caracteriza Aretaeus din Cappadociaîn secolul II d.Ch., a trebuit să treacă prin mai multeetape, în cursul cărora au fost desluşite numeroaselenecunoscute care stau în spatele acestei „tulburăride reglare”, sistemul dereglat fiind „metabolismulenergetic al organismului”, care are ca piatră deboltă a edificiului reglator, molecula de insulină,

acest adevărat „hormon al vieţii”, descoperit dePaulescu în 1916 şi publicat în Traité de Physiolo-gie Médicale (volumul II publicat în 1920). Progra-mul său experimental, care începuse în 1913, se aflaaproape de final în momentul izbucnirii războiului,perioadă în care porţile Facultăţii de Medicină aufost închise pentru trei ani. Aşa se face că datele saleexperimentale au apărut într-o primă formă în acesttratat, ajungând în revistele internaţionale la mijlo-cul anului 1921.

Până când se va scrie o istorie amplă a evoluţieigândirii diabetologice, din vremurile străvechi pânăîn prezent, vom încerca să trecem în revistă momen-tele semnificative, înregistrate în cunoaşterea aces-tei boli. Nu suntem convinşi că vom reuşi să men-ţionăm toate colateralele ei (în special, cele biofizice,biochimice, imunologice, moleculare şi genetice)constituite momente de progres în înţelegerea aces-tei complexe boli, dar suntem convinşi că cel care vaavea răbdarea să citească acest material va înţelegede ce a fost nevoie de peste 3000 de ani de observa-ţii minuţioase şi de cercetări complexe, pentru camisterele diabetului să poată fi, în sfârşit, lămurite,cel puţin în parte.

descoperirea insulinei: nicolae c. paulescu (1869–1931)Descoperirea insulinei a reprezentat unul dintre

cele mai importante momente din istoria diabetolo-giei.

Dacă analizăm cu atenţie înlănţuirea descoperi-rilor care vizau cunoaşterea cauzei diabetului zaha-rat, prima dintre ele a fost stabilirea de către Lance-reaux a pancreasului, ca organ cheie în aceastăboală (fapt confirmat de experienţele lui von Meringşi Minkowski, 74-78, 134); cea de-a doua a fostaceea a stabilirii sediului secreţiei endocrine în insu-lele langerhans, etapă ce aparţine lui Laguèsse,Hédon şi alţii (58-60, 72, 73).

Totul a pornit de la redescoperirea, în 1893, ainsulelor Langerhans, descrise de acesta în 1869 înteza sa de licenţă, ca mici aglomerări celulare, pre-zente din loc în loc printre ţesutul acinar majoritar;în fine, cea de a treia a fost aceea a descoperirii hor-monului antidiabetic pancreatic şi a caracteriză-rii efectelor sale fiziologice, etapă care aparţine înîntregime lui Paulescu (64, 71, 80, 83, 87-89, 97-122, 126); cea de a patra a fost aceea de introducereîn terapia diabe tului zaharat a hormonului des-coperit de Paulescu, etapă consumată de biochi-mistul canadian J.R. Collip în 1922, care a reuşit 45Étienne Lancereaux şi Nicolae Paulescu (1906)

purificarea extractului pancreatic, făcând posibilăadministrarea cu succes la om.

Este interesant de notat că două contribuţiiimportante – descrierea anatomică a insulelor pan-creatice, făcută de Langerhans, şi realizarea diabetu-lui experimental, făcută de von Mering şi Minkowski –au fost descoperiri întâmplătoare. Niciunul dintre einu a fost interesat de diabet şi nu a studiat pancrea-sul pentru a face vreo asociere cu această boală.Aceasta nu diminuează cu nimic contribuţia lor înistoria zbuciumată a diabetului, dar ar putea ilustrabine rolul hazardului şi poate al destinului în viaţaunor cercetători.

La polul opus se află Lancereaux şi Paulescu,doi cercetători care şi-au dedicat decenii de activitatestudiului pancreasului, a relaţiei acestuia cu diabetulzaharat.

Lancereaux a fost primul mare clinician obsedatde cauza sau originea bolilor. Nu întâmplător, Pau-lescu insistă asupra descoperirii lui Lancereaux,care a stabilit pentru prima dată relaţia cauzală din-tre pancreas şi diabet, valorificând la maxim ceea ceun clinician de geniu putea face.

Sarcina care i-a revenit lui Paulescu a fost multmai dificilă, mai laborioasă, mai complexă şi maicomplicată. Cred că anul 1888, când Paulescu aajuns la Paris, a fost şi anul în care Lancereaux apredat, simbolic iniţial, practic apoi, dificila ştafetăîn problema relaţiei cauzale diabet-pancreas, luiPaulescu.

În următorii ani, tânărul elev al lui Lancereauxşi-a însuşit temeinic tabloul clinic al diferitelorforme de diabet zaharat şi a asistat la numeroaseleexamene necroptice ale pancreasului unor pacienţidecedaţi în serviciile medicale, unde a lucrat alăturide Lancereaux. Nu cred că greşesc în a afirma că,dintre toţi cercetătorii care au fost implicaţi în des-coperirea misterelor diabetului, Paulescu a dezvoltatcea mai sistematică activitate de cercetare, cucerindtreptat toate redutele care trebuiau cucerite pentru aidentifica şi caracteriza hormonul antidiabetic pan-creatic.

Pentru a împlini această etapă, cel mai bine pozi-ţionat din punct de vedere ştiinţific şi conceptual afost Paulescu. Justificăm această afirmaţie prinurmătoarele fapte: la Paris, Paulescu a lucrat mulţiani alături de Lancereaux, clinician de excepţie, ana-tomo-patolog perspicace, maestru neegalat. Lance-reaux a făcut atât cât putea face un clinician. Pasulurmător nu putea fi făcut decât de un fiziolog asociatcu un biochimist, posedând în acelaşi timp calităţile

unui experimentator abil şi posesor al unei gândiriclinice şi fiziopatologice adânci.

Paulescu a fost singurul la vremea lui care aîndeplinit toate aceste condiţii. Abilităţile de chirurgale experimentatorului le-a câştigat alături de Rey-nier, în laboratoarele Institutului de Fiziologie Expe-rimentală de la Sorbona, conduse de fiziologul Das-tre, unde Paulescu a executat intervenţii de microchi-rurgie, precum sutura cap la cap a ureterelor sau aarterelor şi unde a executat şi primele pancreatecto-mii totale, după o metodă proprie, descrisă în deta-liu în Tratatul său de Fiziologie Medicală, publicatîn 1920, şi reproduse integral în publicaţiile noastreanterioare (65, 67). Capitolul în care se face aceastădescriere referitoare la producerea diabetului experi-mental începe cu fraza: „O condiţie experimentalăsine-qua-non este ca ablaţia (pancreasului) să fie înmod obligatoriu completă.” După ce se descrie pascu pas tehnica de înlăturare a pancreasului şi a unuilob hepatic (pentru determinarea efectului extractu-lui pancreatic asupra funcţiei glicogenice a ficatu-lui), capitolul se încheie astfel: „Operaţia dureazăcirca jumătate de oră, adică: cinci minute pentruînlăturarea lobului hepatic; 15 minute pentru extir-parea pancreasului; zece minute până la terminareapansamentului.” Una dintre marile calităţi ale luiPaulescu a fost rigoarea şi precizia. Pe pagina degardă a brevetului său de invenţie, Pancreina şi pro-cedeul fabricaţiei sale, depus pe 10 aprilie 1922,este menţionată, cu scrisul său, ora 14:02. În experi-mentele lui Paulescu contau nu numai zilele şi orele,ci şi minutele, iar pentru determinările biochimicechiar şi secundele.

Calificarea în chimie biologică a fost obţinutăde Paulescu, de asemenea, la Universitatea de ŞtiinţeNaturale din Paris.

Unul dintre cele trei doctorate obţinute în modstrălucit la Paris a fost cel în ştiinţe naturale şi dechimie biologică. Aici şi-a însuşit tehnicile biochi-mice de determinare a glicemiei, glucozuriei, ureeisanguine şi urinare, cetonemiei şi cetonuriei, a gli-cogenului hepatic şi altele, pe care le-a executatulterior personal în toate experimentele sale efectua-te la Bucureşti. Tot la Paris şi-a însuşit tehnicile deprelucrare a unor organe, în vederea identificăriiunor compuşi activi.

În cel de-al doilea doctorat efectuat la Sorbona,Paulescu studiază influenţa sărurilor unor elementechimice asupra substanţei vii. Pentru aceasta a efec-tuat multe zeci de experimente de mare fineţe şi deo atentă interpretare. 46

De menţionat că teza sa de doctorat în medi-cină, intitulată Structura splinei, este atât de intere-santă, încât am hotărât republicarea ei, nu numai înlimba franceză, ci şi tradusă în limbile română şiengleză, întrucât aici sunt ridicate unele problemede structură şi funcţie intrasplenică încă incompletelucidate.

Într-un cuvânt, Paulescu a posedat o bază clinicăsolidă şi o pregătire de excepţie în domeniul medi-cinei experimentale. Mai mult, se observă la el oextraordinară constanţă în modul de gândire fiziolo-gică/fiziopatologică, un crez aş spune pe care şi l-aînsuşit indirect de la Claude Bernard şi direct de laLancereaux şi Dastre şi pe care îl găsim exprimatîncă din 1899, într-o lucrare publicată împreună cuD. Reynier (64, 65):

„Istoria fiziologiei corpilor tiroidieni, ca şi ceaa pancreasului ori a capsulelor suprarenale,cuprinde două perioade: prima clinică, a douaexperimentală. În prima se descoperă rolul glandei,se observă şi se stabileşte; în cea de-a doua se con-firmă şi se încearcă explicarea aspectelor nelămurite.Lancereaux, în 1877 (Bull. Acad. Méd. 1877, TomXV, p. 1215), constată relaţiile de la cauză la efectîntre unele alterări ale pancreasului şi un tip parti-cular de diabet; el descoperă şi stabileşte astfel,într-o formă incontestabilă, existenţa uneia dintrecele mai importante funcţii ale acestei glande.

Doisprezece ani mai târziu, von Mering şiMinkowski (62ème Congrès des Médecins alleman-des, Heidelberg, 1889, Berliner Klin. Wosch. 1889,nr. 8, p. 167) reuşesc să realizeze extirparea totală apancreasului la câini şi să determine apariţia sin-dromului diabetic; ei nu fac decât să confirme ceeace stabilise înainte observaţia clinică. Cercetărileexperimentale ulterioare au avut ca scop explicareafaptelor de observaţie.” Menţionăm că endocrino-logii au exploatat încă prea puţin din studiile luiPaulescu efectuate împreună cu Lancereaux asuprainsuficienţei tiroidiene.

Din textul de mai sus rezultă limpede logica pre-cisă a gândirii lui Paulescu la vârsta de 30 de ani şiextraordinara putere de generalizare a unor meca-nisme fiziopatologice universale, intuite numai pebaza pieselor fragmentare de care ştiinţele fizio -logice dispuneau la acea vreme.

Tot din această perioadă (1899) datează şi încer-carea lui Paulescu de a izola din pancreas principiulantidiabetic, despre care era convins că există.

Un şir lung de evenimente a întârziat cu douădecenii obiectivul pe care şi l-a propus. Astfel, după

cele trei doctorate susţinute la Paris, între anii 1897şi 1901, a urmat revenirea în ţară pentru a ocupapostul de profesor la Catedra de fiziologie pe care afondat-o. A urmat apoi efectuarea unor experienţeclasice privind rolul hipofizei în creştere şi dezvol-tare (inclusiv publicarea celebrei monografii L’Hy-pophyse du Cerveau, Vigot, Paris, 1908) şi întocmi-rea primului Curs de Fiziologie Medicală (litografiatîn România, Bucureşti, 1907).

În perioada 1903–1912, Paulescu va depuneun efort gigantic pentru a scrie primele trei din pro-iectatele cinci volume ale Tratatului de MedicinăLancereaux-Paulesco, redactate în limba franceză şipublicate la Paris.

Cel de-al treilea volum l-a scris singur, întrucâtîn 1910 iubitul său maestru, Étienne Lancereaux,trecea în veşnicie. Este momentul când interesulpentru diabet revine puternic, odată cu redactarea, încadrul sus-numitului Tratat (volumul III), a capito-lelor dedicate „funcţiilor asimilatorii” ale ficatului şipancreasului (circa 250 de pagini). Redactarea aces-tui volum (care a avut loc în 1911) coincide cureluarea preocupărilor sale privind studiul secreţieiendocrine pancreatice.

Studiul privind formarea glicogenului în ficatsub influenţa diferitelor zaharuri injectate în venaportă („Ann. Biol”., Paris, volumul I, p. 228, 1911)reprezintă primul dintre mai multe cercetări dedi cateacestui subiect. În volumul III al Tratatului de Medi-cină, publicat în 1912, se menţionează că douăobservaţii experimentale de excepţie: „Cercetăriexperimentale inedite ale unuia dintre noi par săindice că produsul secreţiei interne a pancreasuluijoacă un rol important în fixarea glicogenului dinsângele venei porte, sub forma glicogenului în ficat”se referă la un articol publicat cu un an înainte, princare, pentru prima dată, descrie (evident, într-omanieră indirectă) efectul „incretinic” al glucozeiadministrate oral, aceasta fiind singura cale princare aportul de glucide contribuie la refacerea glico-genului hepatic. Acest efect, conform numeroaselorsale experimente, nu se înregistrează atunci cândaceeaşi cantitate de glucoză este administrată directîn vena portă. Termenul de efect incretinic a fostintrodus în ultimele două decenii, iar pe baza lui afost dezvoltată o nouă clasă de medicamente – cea aagoniştilor de Glucagon Like Peptide 1 (GLP 1) şicea a inhibitorilor de Di-Peptidi-Peptidase 4 (DPP 4).

Urmează apoi o sinteză a celor mai concludentedate, care susţin ideea că „diabetul apare din cauzasupresiei secreţiei interne a pancreasulu”. 47

„Întrebarea care se pune acum este: cum poatesupresia secreţiei endocrine a pancreasului să gene-reze diabetul? Mai multe ipoteze s-au vrut răspunsla această întrebare, dar niciuna dintre ele nu sesprijină pe o bază solidă şi indiscutabilă. Grefapancreatică şi faptul că ficatul şi muşchii animale-lor depancratizate nu mai conţin glicogen ne-aufăcut să admitem, până la noi date, că produsul desecreţie al pancreasului acţionează asupra zahăru-lui, care este condus spre ficat prin sângele veneiporte, şi face să sufere unele modificări care îi per-mit mai întâi să fie metabolizat, adică să fie înma-gazinat sub formă de glicogen de către ficat, muşchietc., şi apoi să fie utilizat (consumat) de către ţesu-turi. Or, în absenţa secreţiei endocrine a pancreasu-lui, zahărul din sânge, nemaifiind asimilat, nu maieste nici fixat (în ficat) sub formă de glicogen, niciutilizat de către ţesuturi. El se acumulează, astfel, însânge (hiperglicemie), producând efecte osmotice(deshidratarea ţesuturilor, polidipsie) şi, neputând fifolosit (slăbire, azoturie, polifagie), este eliminatprin urină (glucozurie) ca un corp străin.”

Cum să nu admirăm această magistrală paginăde fiziopatologie diabetologică, care poate fi consi-derată ca făcând parte din acele puţine formulăriştiinţifice făcute să dăinuie în eternitate?

Anul 1913 a fost dedicat aproape în întregimestudiului funcţiei glicogenice hepatice, care l-a condusla o primă concluzie importantă: formarea glicoge-nului în ficat, din glucoza absorbită în intestin,necesită intervenţia secreţiei endocrine pancreatice.

Între 1914 şi 1916, Paulescu pune la punct ometodă originală de izolare a principiului activsecretat în pancreas.

Cronologia exactă a experimentelor efectuate înaceastă perioadă este greu de precizat, întrucâtîntreaga arhivă în care se păstrau registrele, caieteleşi notele sale de studiu (pe care asistentul său Con-stantin Angelescu le cunoştea bine şi care au fost pre-luate de colaboratorul lui Paulescu, dr. V. Trifu) aufost distruse (arse) la un iminent control al Securită-ţii, la începutul anilor ’50, când anticomuniştii erauvânaţi cu zelul inchiziţiei medievale. O pierderemare şi iremediabilă. Ceea ce a rămas au fost lucră-rile deja publicate, dar care din motive care ne scapăn-au fost mediatizate niciodată, poate şi din cauzafaptului că multe dintre lucrările publicate de Pau-lescu la Paris nu au mai ajuns să fie achiziţionate debibliotecile noastre în contextul bulversării produsede Primul Război Mondial şi perioada care a urmat.În publicaţiile lui din anul 1921, Paulescu redă, în

sprijinul fiecăreia dintre observaţiile lui majore, câteun exemplu „din multe altele”. Bănuim că selecţiafăcută de Paulescu a fost cea mai bună, dar nu vomşti niciodată câte sute de experimente au stat în spa-tele concluziilor lui precise, logice şi definitive. Con-cluzii scrise pentru eternitate, martorele sigure pen-tru judecarea corectă a meritelor pe care acest mar-tir al ştiinţei le-a avut în descoperirea insulinei, acesthormon care a fascinat şi continuă să fascineze pecercetătorii care se aproprie de înţelegerea esenţeivieţii, aceea a controlului metabolismului energetic,care susţine viaţa fiecărei celule a organismului.

Logica cercetării funcţiei endocrine a pancreasu-lui, de la care a pornit planul său de cercetare, rezultădin paragraful următor, publicat în lucrarea lui sin-tetică din 31 august 1921, care spune:

„Extirparea totală a pancreasului produce înplus de tulburările digestive trei tipuri de efectecare constituie simptomele capitale ale diabetului:

1. O creştere a cantităţii de glucoză în sânge(hiperglicemie) şi apariţia ei în urină (glucozurie);

2. O creştere a concentraţiei ureei în sânge şiurină;

3. O creştere a concentraţiei corpilor cetonici însânge şi urină.”

Ca un detectiv, care are unele indicii indirecteprivind vinovatul şi care îşi adună cu migală probelenecesare pentru un verdict corect, Paulescu porneştede la următoarea observaţie: în diabet „asimilarea”,adică utilizarea în ţesuturi a glucidelor (în primulrând), dar şi a lipidelor şi proteinelor, este profundafectată, demonstrată prin creşterea în sânge a glu-cozei, a corpilor cetonici şi a ureei. Pentru ademonstra că această afectare este cauzată de absenţahormonului antidiabetic pancreatic, singura metodălogică era următoarea: administrarea intravenos aacestuia din urmă, care trebuia să conducă la corec-tarea fiecăreia dintre cele trei modificări consideratede el a fi „semnele cardinale ale diabetului”.

Dintre lucrările publicate de Paulescu putemrecons titui experimentele folosite de el:

- Ablaţia totală a pancreasului unor câini viguroşişi sănătoşi pentru a produce diabetul experimental.

- Extragerea din pancreas, printr-o metodă origi-nală, a „principiului antidiabetic”, acordând atenţiemaximă măsurilor de asepsie şi menţinerii unor con-diţii care să nu inactiveze „principiul activ” (tempe-ratură sub 50°C).

- A urmat apoi verificarea efectelor acestuiextract asupra tulburărilor specifice ale diabetului,apărute după extirparea pancreasului la câini: hiper-48

glicemia şi glucozuria; cetonemia şi cetonuria; ureeasanguină şi urinară.

Primele experimente au vizat urmărirea efectuluiextractului pancreatic asupra glicemiei şi glucozu-riei. A urmărit atent evoluţia acestor parametri peparcursul a 12 ore, notând, cu proverbiala sa rigoare,toate valorile înregistrate. În mod invariabil, glicemiilescădeau (uneori, sub limita normală, în domeniulhipoglicemiei), iar glucozuria scădea sau dispărea.Efectul se instala imediat după injectare intravenosşi dura aproximativ 12 ore.

Zeci de experimente, luni de muncă neîntreruptă,stimulat de satisfacţia rezultatelor pe care le scontaşi care confirmau, pas cu pas, ipoteza de la carepornise.

Au urmat apoi alte zeci de experimente pentru ademonstra efectul extractului pancreatic asuprametabolismului proteic, oglindite în valorile ureeisanguine şi urinare. Şi de această dată, supoziţia luise confirmă.

Urmează apoi demonstrarea efectului extractuluipancreatic asupra cetonemiei şi cetonuriei, adicăasupra metabolismului lipidic. În timp ce se pregăteapentru cucerirea acestei ultime redute, ca un trăsnetse abate asupra ţării furia Primului Război Mondial,care opreşte brutal şirul minuţioaselor cercetări şi aluimitoarelor rezultate obţinute. Parcă o forţă a rău-lui încerca să oprească descifrarea unuia dintre celemai bine ascunse secrete ale vieţii, declanşând pen-tru aceasta un devastator război mondial.

În câteva luni, viaţa economică şi socială aRomâniei este total bulversată. Universităţile seînchid. Se închide şi laboratorul în care Paulescuscosese la lumină primele secrete ale hormonuluiantidiabetic pancreatic. Colonia de câini este deza-fectată. Peste „mahalaua Cotrocenilor” se lasă unîntuneric adânc, care va dura trei ani lungi, grei şinăpraznici.

Pentru a compensa dezastrul întreruperii cerce-tărilor sale, Paulescu se retrage în „casa natală cuferestre bombate” şi se dedică redactării celor treivolume din magistralul Tratat de Fiziologie Medi-cală, scrise direct în limba franceză, care aveau săapară în Editura Vigot în 1919 (volumul I), 1920(volumul II) şi 1921 (volumul III). Pe lângă realiza-rea unei capodopere medicale, în volumul II (apărutîn 1920) sunt inserate pentru prima dată rezultateleexperienţelor sale efectuate între 1914 şi 1916 şicare nu au putut fi trimise pentru publicare la revis-tele internaţionale.

Din capitolul intitulat Aparatul asimilator (cusubtitlul Pancreasul asimilator), merită de redat

paragraful în care Paulescu sintetizează baza de lacare au pornit experimentele sale:

„Extirparea totală a pancreasului este imediaturmată de un diabet intens şi foarte grav. Acest dia-bet constă într-o acumulare considerabilă în sângede glucoză (hiperglicemie), cât şi a unor produşiproteici şi lipidici imperfect asimilaţi. El dă naşterela glucozurie, azoturie şi cetonurie şi se manifestăprin polifagie, polidipsie şi poliurie.”

Urmează 15 pagini dedicate „cercetărilor per-sonale”. Ca şi în alte ocazii, fiecare dintre puncteleesenţiale ale demonstraţiilor sale este exemplificatcu un experiment bine ales şi bine documentat. Nuomite niciun amănunt, nu retuşează nicio valoarebiochimică obţinută. De altfel, nici nu ar fi putut săo facă, neexistând până la acea dată experimenteasemănătoare. Atât protocolul său de lucru, cât şirezultatele şi interpretarea lor, erau de o totală origi-nalitate. Magistralul capitol se încheie cu următoa-rele concluzii, care sunt prezentate în Tabelul 2.

49

„CONCLUZII:I. Extractul pancreatic, injectat într-o venă

periferică, produce:- o scădere sau chiar o suprimare pasageră a

hiperglicemiei diabetice, care poate fi înlocuităprintr-o hipoglicemie;

- o diminuare şi chiar o supresie pasageră aglucozuriei;

- o diminuare a ureei sanguine;- o diminuare a ureei urinare.Cu alte cuvinte, injectarea intravenoasă a

extractului pancreatic are ca efect dispariţia simp -tomelor diabetului.

II. Atenuarea sindromului diabetic începe ime-diat după injectare. El atinge maximum la douăore şi se prelungeşte timp de aproximativ 12 ore.

Această descoperire, care aruncă o luminănouă asupra patogeniei diabetului, ne-a dat, deasemenea, cheia tratamentului acestui sindrom.

În acest moment, încercăm să facem practicăaceastă descoperire opoterapică şi vom expunecercetările noastre asupra acestui subiect în urmă-toarea ediţie a acestui Tratat“.

Tabelul 2. Concluziile preliminarii privind proprietăţile fiziologice

ale hormonului antidiabetic pancreatic

Traité de Physiologie Médicale, volumul II, 1920, p. 327

În aceeaşi lucrare, Paulescu menţionează: „Răz-boiul ne-a surprins în timp ce noi căutam să dove-dim ipoteza, pe care am emis-o mai sus, asuprarolului pancreasului în asimilare. Actualmente, sun-tem în curs de a controla şi a completa cercetărilenoastre asupra acestei probleme. Raportăm aicirezumatul câtorva experienţe, care indică direcţiainvestigaţiilor noastre.” Urmează apoi subcapitolulInjectarea extractului pancreatic într-o venă perife-rică, în care sunt expuse experimentele sale.

După cum se poate observa, scheletul edificiuluiconstruit de Paulescu era complet. Urmau să mai fieprecizate unele detalii. Completarea lor nu a fostfoarte uşoară, întrucât reluarea lucrărilor dupăredeschiderea laboratoarelor, la terminarea războiu-lui, era o treabă anevoioasă.

Refacerea coloniei de câini şi pregătirea reacti-vilor pentru determinările biochimice trebuiaufăcute în paralel cu redactarea volumului III al Tra-tatului de Fiziologie Medicală, care va apărea înanul 1921.

Completarea experienţelor sale a avut loc în timpulanului 1920 şi a avut trei obiective:

(1) determinarea influenţei extractului pancrea-tic asupra concentraţiilor corpilor cetonici în sângeşi urină;

(2) aprecierea efectelor extractului pancreatic lacâini normali (nediabetici);

(3) demonstrarea specificităţii de acţiune a hor-monului.

Rezultatele au fost cele anticipate: extractulpancreatic corectează nu numai alterările meta-bolismelor glucidic şi protidic, dar şi pe cele alemetabolismului lipidic.

Concluzia finală: hormonul antidiabetic pancrea-tic descoperit de el, pe care îl numeşte pancreină,este necesar metabolizării (asimilării) tuturor princi-piilor nutritive: glucide, lipide şi proteine.

Aceste efecte se înregistrează nu numai la câiniifăcuţi diabetici prin pancreatectomie, ci şi la câiniinormali.

pancreina este, deci, un hormon care intervinefiziologic în reglarea metabolismelor intermediareşi nu unul care corectează numai tulburările patolo-gice prezente în diabet.

Aceste noi experimente par să se fi prelungitpână la începutul anului 1921. Odată terminate,Paulescu împarte experimentele în patru grupe, carevor face obiectul a patru comunicări, pe care le vaprezenta la şedinţele Societăţii de Biologie dinBucureşti, în zilele de 21 aprilie, 19 mai, 9 iunie şi23 iunie. Titlul precizează şi temele abordate:

1. Acţiunea extractului pancreatic injectat intra-venos, la un animal diabetic.

2. Influenţa timpului scurs de la injecţia intrave-noasă a extractului pancreatic.

3. Influenţa cantităţii de pancreas utilizat pen-tru prepararea extractului injectat în sângele unuianimal diabetic.

4. Influenţa extractului pancreatic injectat însângele unui animal normal.

Cele patru scurte prezentări vor apărea împreună,în numărul din 23 iulie 1921 al revistei pariziene„Compte Rendu des Seances de la Societé de Bio-logie”, volumul LXXXV, numărul 27, paginile555–559. Prima dintre aceste patru lucrări publicateîn acelaşi număr, una după alta, apare ca referinţă înlucrarea lui Banting şi Best, publicată de aceştia înfebruarie 1922. Ea atestă fără dubiu faptul că cerce-tătorii canadieni cunoşteau lucrările lui Paulescu.

În paralel cu prezentarea succesivă a celor patrucomunicări, Paulescu redactează şi lucrarea deansamblu, care reprezintă sinteza tuturor cercetări-lor sale vizând caracterizarea efectelor fiziologice şifarmacodinamice ale hormonului antidiabetic pan-creatic, prin testări făcute atât la câini diabetici, câtşi la câini normali. Faţă de datele existente în celepatru comunicări, în această ultimă lucrare, Paulescumai adaugă trei experienţe care demonstrează căefectele „pancreinei”, conţinute în extractul pan-creatic, sunt specifice, nefiind înregistrate dupăinjectarea intravenos de ser fiziologic, după injecta-rea unui extract de alt organ sau după inducerea unuiacces febril.

Expunerea datelor experimentale ale lui Paulescueste simplă, precisă şi clară. Nu lasă loc pentru alteeventuale interpretări. Paulescu era conştient de valoa-rea datelor sale, pe care le considera „o modestă con-tribuţie la finisarea unui splendid edificiu ştiinţific”.

Prin aceasta, el înţelege elucidarea modului încare pancreasul intervine în apariţia diabetului, ofe-rind în acelaşi timp, aşa după cum spune el, „cheiatratamentului acestui sindrom”.

Lucrarea redactată de Paulescu la începutul luniiiunie este primită la redacţia revistei „Archives Inter-nationales de Physiologie” din Liège la 22 iunie şi vaapărea în numărul din 31 august 1921, sub titlulRecherches sur le rôle du pancrèas dans l’assimila-tion nutritive.

Concluziile lucrării (Tabelul 3) sunt bine ordonate şiclare. Nu permit nici corecţii, nici adăugiri. Este unmodel de cercetare experimentală de tip clasic, careporneşte de la o premisă sugerată de observaţia clinicăşi se întoarce la ea cu o originală soluţie terapeutică.50

Odată cu publicarea de către Paulescu a lucrăriiRecherches sur le rôle du pancrèas dans l’assimila-tion nutritive în „Archives Internationales de Phy-siologie”, co-editată la Liège şi Paris, „splendiduledificiu ştiinţific” reprezentat de identificarea hor-monului antidiabetic pancreatic şi caracterizarea luicompletă din punct de vedere fiziologic, farmacoci-netic şi farmacodinamic, luase sfârşit.

etapa descoperirii insulinei se încheie aici.Strălucita demonstraţie, privind acţiunea anabolică,de stimulare a utilizării în ţesuturi a glucidelor, pro-teinelor şi lipidelor, a surprins esenţa funcţiei endo-crine pancreatice în organism, aşa cum se cunoaştepână în zilele noastre.

contribuţia lui paulescu în utilizarea terapeutică a pancreinei (insulinei)Încă din 1920, în Tratatul de Fiziologie Medicală,

după prezentarea cercetărilor sale, Paulescu face oafirmaţie importantă:

„Această descoperire, care aruncă o luminănouă asupra patogeniei diabetului, ne-a dat, de ase-menea, cheia tratamentului acestui sindrom. Înacest moment, încercăm să facem practică aceastămetodă opoterapică.”

Întregul eşafodaj al gândirii şi cercetării luiPaulescu a avut o dublă finalitate: pe de o parte,cunoaşterea mai adâncă a cauzei diabetului, iar pede alta, găsirea unui tratament eficient pentruaceastă boală.

Simţul responsabilităţii l-a oprit să aplice la omextractul pancreatic în mod prematur şi fără precau-ţiile necesare. Singurele încercări făcute de el au fostcele prin care a încercat administrarea extractului pecale orală sau pe cale rectală, într-o clinică la care aavut acces temporal. Cu onestitatea care l-a caracte-rizat, a concluzionat că administrarea hormonului peaceste căi este ineficientă. Era convins că adminis-trarea intravenoasă sau subcutanată la om ar fi tre-buit să fie la fel de eficientă ca administrarea făcutăcâinilor diabetici. Întrucât, însă, Paulescu observaseuneori că administrarea extractului său subcutanat lacâini producea reacţii locale inflamatorii, el şi-areprimat tentaţia administrării sale la om pe caleinjectabilă. În opinia lui, pentru ca extractul pan-creatic să fie utilizabil la om, trebuie riguros respec-tate trei condiţii: să fie steril, să fie cât mai purificat(netoxic) şi să fie eficient. Acest lucru rezultă lim-pede din textul brevetului de invenţie pe care l-adepus sub titlul Pancreina şi procedeul fabricaţiei ei(Tabelul 4, p. 20).

Cu depunerea acestui brevet (10 aprilie 1922),Paulescu a considerat misiunea sa ca îndeplinită,urmând ca punerea în practică a descoperirii sale săfie desăvârşită de industrie. S-a dovedit că industriafarmaceutică românească n-a avut, la acea vreme,nici capacitatea de percepţie a valorii descopeririilui Paulescu şi nici forţa financiară să o pună în apli-care. În SUA, această forţă exista. Fără întârziere şifără prea multe scrupule privind autorul descoperi-rii, insulina a fost produsă industrial în paralel, atâtîn SUA (Eli Lilly), cât şi în Danemarca (Nordisk) oriMarea Britanie.

Încercând să-mi explic slaba percepţie a desco-peririi lui Paulescu de către contemporanii săi, amajuns la următoarea concluzie: Paulescu a devansatcu trei decenii conceptul diabetului zaharat ca o 51

„CONCLUZII:I. Dacă, la un animal diabetic prin ablaţia pan-

creasului, se injectează în vena jugulară un extractpancreatic, se constată:

- o diminuare sau chiar o supresie pasageră ahiperglicemiei şi a glucozuriei,

- o diminuare considerabilă a ureei sanguineca şi a ureei urinare,

- o diminuare notabilă a cetonuriei. II. Efectul extractului pancreatic asupra glice-

miei variază în funcţie de intervalul de timp de lainjectare şi de cantitatea extractului administrat.

III. Dacă, la un câine normal, adică nediabe-tic, se injectează în jugulară un extract pancreatic,se observă o scădere sensibilă a glicemiei, a ureeisanguine şi a ureei urinare.

IV. Asemenea efecte, în special cele asuprahiperglicemiei şi glucozuriei diabetice, nu suntproduse:

- nici de injectarea intravenoasă de ser fiziolo-gic, nici de

- injectarea unui alt extras de organ, nici de - injectarea intrarahidiană de nucleinat de

sodiu producând un acces febril.“

Tabel 3. Concluziile finale ale experienţelor lui Paulescu, care încheie etapa descoperirii secreţiei endocrine antidiabetice pancreatice

Archives Internationales de Physiologie, 31 august 1921

boală în care tulburarea majoră, secundară absenţeihormonului antidiabetic pancreatic, constă în inca-pacitatea ţesuturilor de a utiliza în mod corespunză-tor principiile energetice: glucide, lipide şi proteine.

Până târziu, în anul 1922, toţi cercetătorii careurmăreau descoperirea hormonului antidiabetic pan-creatic, făceau referire strict la tulburările metabo-lismului glucidic. Singurii parametri de eficienţă,pentru extractul lor pancreatic, folosiţi de Banting şide Best, de exemplu, au fost glicemia şi glucozuria.Efectul anticetogenic al insulinei va fi studiat în

1922 de Collip, la sugestia lui MacLeod, sugestievenită din citirea lucrărilor lui Paulescu, pe careMacLeod le cunoştea bine (82). Influenţa insulinei(Pancreinei) asupra metabolismului proteic, însă, afost redescoperită mult mai târziu. În fine, rolul glo-bal anabolic/anticatabolic al insulinei asupra tuturormetabolismelor constituie un concept redescoperitla începutul mileniului III, după mai mult de jumă-tate de secol de la descrierea lui de către Paulescu.

Este important să menţionăm că lucrările luiPaulescu, publicate în 1921, au avut un răsunet rapid52

Tabelul 4. Textul Brevetului de invenţie redactat de Nicolae C. Paulescu

Dau acest nume substanţei active, descoperităde mine în extractul de pancreas. Vezi: Paulescu –Recherches sur le rôle du pancrèas dans l’assimila-tion nutritive, în Archives Internationales dePhysiologie, Liège, vol. XVII, p. 85.

Această substanţă are proprietatea remarcabilăca, atunci când e injectată în sânge, la un animaldiabetic prin extirpaţia pancreasului, să producă:

- o diminuare sau chiar o suprimare trecătoarea hiperglicemiei şi a glucozuriei;

- o diminuare a ureei din sânge şi din urină;- o diminuare a acetonei din sânge şi din urină.Pentru a izola, pe cât e posibil, Pancreina de

proteinele ce o însoţesc, procedez în modul următor:iau, cu precauţie de antisepsie, o oarecare cantitatede pancreas proaspăt, de la un animal de curândsacrificat.

Toc fin glanda, într-o maşină perfecţionată(Broyeur Latapie), sterilisată în cuptor.

Adaug acestei tocături, zece ori greutatea deapă distilată sterilisată, în urmă, după ce am agitat-o,în mai multe rânduri, o introduc într-o răcitoare.

După câteva ore (6–24), filtrez tocătura printr-odublă compresă de tifon sterilisată, pentru a odebarasa de părţile solide prea voluminoase.

Filtratul – ce e tulbure şi are o culoare mai multsau mai puţin roşiatică – e adiţionat de acid clorhi-dric pur (10 p. 1000), ce dă loc la o abundentă pre-cipitaţie proteică.

Separ precipitatul cenuşiu printr-o filtraţie printifon sterilisat şi neutralizez, prin sodă causticăpură, lichidul ce era acid.

Astfel, se produce o nouă şi abundentă precipi-taţie proteinică.

Separ noul precipitat, printr-o filtraţie pe un fil-tru de hârtie Berzelius, sterilisat.

Lichidul filtrat e limpede şi transparent; el dăîncă reacţii ale proteinelor.

În sfârşit, volumul acestui lichid a redus, prinevaporaţie, la o temperatură, care trebuie să nudepăşească 50°.

Pentru ca Pancreina să fie întrebuinţată cufolos în tratamentul Diabetului la om, ea trebuie săpoată fi preparată în mari cantităţi, ceea ce necesi-tează un mare capital.

În plus, este indispensabil ca – în această prepa-raţie – să se observe cu scrupulozitate precauţii înantisepie.

În acelaşi timp, trebuie să se ţină seama punc-tual de multe particularităţi minuţioase fizico-chi-mice – bunăoară ca temperatura lichidului să nutreacă peste 50°.

Dacă aceste diverse postulate nu sunt rigurosexecutate, medicamentul ori devine repede un focarde infecţie, capabil să dea naştere la desastre, oriel îşi pierde acţiunea fiziologică.

În scopul de a asigura îndeplinirea acestor con-diţii fundamentale de prepare – precum şi în scopulde a realiza controlul ştiinţific al produsului – amcrezut oportun să cer brevet de invenţie.

RevendicăriRevendic invenţiunea produsului organic Pan-

creina, care, injectată în sânge, produce o dimi-nuare sau chiar o suprimare trecătoare a simpto-melor diabetului.

10 aprilie 1922 ss. N.C. Paulescu

PANCREINA şi procedeul fabricaţiei ei

şi puternic, mai ales în SUA. Ernest Scott îi trimitepe 5 noiembrie 1921 o scrisoare de felicitare pentrureuşita lui; acolo unde el eşuase în lucrările lui peaceeaşi temă, publicate în 1912, şi abandonate.

Un alt mare cercetător american, Murlin, carepublicase şi el lucrări privind extractul pancreatic,între 1912–1916, şi pe care, şi el, le abandonase, reiaactivitatea de cercetare în domeniu, impresionat(după propria afirmaţie) de rezultatele obţinute dePaulescu (86). A lipsit puţin pentru ca Murlin să reu-şească folosirea extractului pancreatic la om înain-tea grupului canadian. În anii următori, el va descoperiglucagonul, hormonul hiperglicemiant pancreatic.

Cel care a înţeles cel mai bine, dintre toţi, sem-nificaţia lucrărilor lui Paulescu a fost J.R. Macleod.El va mărturisi acest lucru abia în 1926, când afirmatextual că, „în timp ce ei începuseră cercetările laToronto, a luat cunoştinţă de publicaţiile lui Paulescu,ale căror rezultate le prezintă corect” (82), spredeosebire de interpretarea absolut incoerentă şi deneînţeles făcută de Banting şi Best în prima lorpublicaţie din februarie 1922.

Recunoaşterea tardivă (după cinci ani de la eve-nimente) de către Macleod a contribuţiei lui Paulescus-a datorat atacurilor violente venite din partea luiBanting, care afirma că Premiul Nobel ar fi trebuitsă fie acordat pentru activitatea de cercetare experi-mentală efectuată la animal de el şi Best, în a douaparte a anului 1921. De fapt, cu tot primitivismulsău intelectual, Banting ajunsese să înţeleagă căPremiul Nobel a fost acordat, formal, pentru „des-coperirea insulinei” şi nu pentru utilizarea insulineiîn scop terapeutic, etapă în care rolul său fusese con-testat de Collip şi Macleod. Contestarea era justifi-cată de faptul că prima injecţie eficientă şi lipsită deefecte secundare locale s-a realizat în 23 ianuarie1922, utilizându-se extractul lui Collip, după ce, înprealabil, folosirea extractului lui Banting şi Besteşuase complet.

Toate extractele pancreatice folosite în 1922 laom s-au bazat pe metoda de purificare a lui Collip,iar începând cu 1923 cu tehnica punctului izoelec-tric a lui Geoge Walden de la Eli Lilly.

În anul 1926, Macleod afirmă limpede că, dinpunct de vedere al experimentelor la animal, rezul-tatele lui Banting şi Best erau net inferioare celorobţinute de Paulescu şi publicate de el cu opt luniînaintea lor. Nu cred că Banting a fost vreodatăcapabil să înţeleagă poziţia incomodă în care seplasa, insistând asupra modestelor experimenteefectuate de ei la animal, care nu puteau decât să

confirme, într-o manieră rudimentară, concluziile lacare ajunsese Paulescu înaintea lor. În plus, ei (Ban-ting şi Best) citaseră în publicaţia lor, din februarie1922, lucrările lui Paulescu, pe care însă le comen-taseră într-o manieră descalificantă pentru un om deşti inţă (un amestec de primitivism şi ignoranţă; dacănu a fost vorba, de fapt, de o interpretare deliberataberantă, pentru a înlătura din discuţie meritele luiPaulescu).

Oricum am analiza evenimentele din perioada1921–1923, rezultă limpede că lucrările lui Paulescuau avut un ecou puternic în SUA şi Canada, fiindintenţionat ascunse de canadienii care s-au trezit bruscîn mijlocul unei competiţii la care nu se gândiserăniciodată că vor ajunge: descoperirea hormonuluiantidiabetic pancreatic.

În vara anului 1921, Banting şi Best se chinuiausă ducă până la capăt un experiment sau altul, dupăce primii câini disponibili muriseră unul după altulfără niciun rezultat, din cauza protocolului compli-cat conceput de Banting, pe care l-a abandonat dincauza inutilităţii lui. În totala lui inconştienţă, saumai bine zis în gândirea lui paranoică, în ciuda tutu-ror evidenţelor, Banting a murit cu convingereafermă că „ideea” lui a fost cea care a dus la desco-perirea insulinei şi că numai el merită PremiulNobel. Evident, un asemenea „personaj”, clădit peun basm închipuit, poate trezi multe simpatii pentrucititorii neavizaţi.

Michael Bliss a reuşit să facă, din cartonaşecolorate lipite, o construcţie care seamănă cu unpalat, dar care n-are nicio structură de rezistenţă,putând fi distrusă la o primă rafală de vânt. Singuracare poate fi luată în discuţie ca o realizare cana -diană este purificarea extractului pancreatic, care acondus la utilizarea ei cu succes în tratamentul dia-betic, pe 25 ianuarie 1922, folosind extractul luiCollip. Restul este o broderie cusută bine pentru aarăta ceva ce nu a existat în realitate niciodată. Ceicare doresc informaţii suplimentare asupra acesteipoveşti pot citi zecile de referiri la descoperireainsulinei şi la acordarea celui mai controversat Pre-miu Nobel; multe dintre aceste date fiind sintetizatede Michael Bliss, dar şi în cele două volume ale luiIon Pavel (x2) şi celelalte publicate de mine (x4) saude Tattersalle.

Înainte de a trece la cea de-a doua personalitatea diabetologiei românești – Ion Pavel – trebuie sămenționez un fapt foarte ciudat care se întâmplă,parcă, numai la noi: puțini sunt medicii români(chiar medici diabetologi) care cunosc, cât de cât, 53

care a fost și ce a însemnat pentru știința româ-nească numeroasele priorități medicale ce aparținlui Paulescu (și României) în cele mai variate dome-nii ale medicinei.

Am convingerea fermă că apropiata aniversare acentenarului descoperirii insulinei, care va avea locîn anul 2021 la București, ne va oferi ocazia să pre-zentăm într-o manieră mai organizată imensulmaterial științific pe care ni l-a lăsat Paulescu și să-lapreciem așa cum se cuvine. Se întâmplă cu Paulescuce s-a întâmplat cu Brâncuși. Guvernul caută banipentru achiziționarea Cumințeniei Pământului, pen-tru ca aceasta să rămână la noi; celelalte, mult maivaloroase, strălucesc în galeriile cele mai impor tantedin lume.

Lucrările lui Paulescu ne stau la îndemână să fiecitite, răscitite și interpretate. Abia atunci vomînțelege noi că nu banii mulți și furați au valoare șică România va fi mai vizibilă prin producția noastrăștiințifică și culturală. Acestea ne vor ridica în ochiilumii cu cel puțin două trepte, pe care, din cauzaindolenței generațiilor ce s-au succedat lui Paulescu,nu le-au meritat niciodată.

Indiferent cum am privi lucrurile, descoperireainsulinei a fost făcută de Paulescu în urma unei labo-rioase activităţi de cercetare, datele sale fiind publi-cate, conform tuturor rigorilor, în reviste de cea mailargă circulaţie internaţională, în vara anului 1921.

primele centre de diabetDeși Ion Pavel nu se afla în grațiile noului

regim comunist instalat în 1948 în România, el ascăpat de „purificarea politică” de care a avut parteprietenul său, marele nostru sociolog DimitrieGusti, care a intrat în istoria diabetologiei într-omanieră indirectă, datorită relației sale cu profeso-rul Ion Pavel. Câteva date din activitatea acestuiasunt edificatoare:

În 1939, Ion Pavel realizează la Spitalul Colţeadin Bucureşti o primă inventariere a unui grup depacienţi diabetici internaţi în spital (caiete, conţi-nând datele medicale de dietă și tratament alepacienţilor diabetici) (18).

În 1941, Ion Pavel înfiinţează (în plin război mon-dial) un „Registru de Diabet” conţinând 25 de rubrici,înscrise într-un caiet mare, pe cele două pagini aleregistrului deschis. Pe baza acestor date, în același an,Ion Pavel publică, în „Buletinul Academiei de Medi-cină din România”, prima lucrare epidemiologică pri-vind diabetul, Une statistique des diabètiques à Buca-rest et les enseignements qui en decoulent.

Din anul 1943 datează şi prima fişă standard dediabet, care va suferi în timp mai multe modificări(18). Demn de notat este faptul că acest registru a fostînființat în perioada dramatică a celui de-al DoileaRăzboi Mondial, când s-a publicat un anunț în ziare că„pacienții cu diabet pot obține un tichet de carne”,produs care, evident, se găsea mai greu în acea perioadă.La 30 noiembrie 1941 a fost înregistrat primul caz dediabet, urmat de alte 1100 în următoarele luni.

Interesant de notat că înființarea primului centrude diabet a avut la bază sesizarea de către Ion Pavela caracterului social al diabetului zaharat, motivpentru care, în 1943, îi solicită colegului său de Aca-demie, Dimitrie Gusti (1880–1955), fondator alșcolii sociologice bucureștene, să-i furnizeze șaseasistente sociale formate la Institutul de ȘtiinţeSociale al României, înființat de Dimitrie Gusti,institut care a funcționat între anii 1939 și 1944.Aceste asistente sociale aveau rolul de a vizitalocuința pacienților diabetici nou-descoperiți pentrua înțelege condițiile de trai specifice și adaptarearecomandărilor de dietă și de tratament în funcție deaceste condiții. Menționăm că la acea vreme diabe-tul era considerat o boală rară și nicăieri în altă partea Europei nu fuseseră organizate centre de diabetspecifice pentru acești bolnavi.

Este interesant de notat că acest model de orga-nizare a fost preluat ulterior, atât de profesorulM. Derot de la Spitalul Hôtel-Dieu de la Paris,precum și de doctorul Morsiani din Italia, care auadoptat în paralel și modelul de studiu epidemiolo-gic al acestor bolnavi.

Începând din anul 1953, profesorul Pavel susținecursuri de specializare pentru primele centre de dia-54

Ion Pavel (1897–1991)

bet care vor apărea în România în afara Bucu -reștiului, precum cele de la Timișoara (profesorulGh. Băcanu), Craiova (dr. V. Sfârlează), Brașov(dr. I. Modval), Sibiu (dr. N. Hozan), Buzău (dr.G. Parlogea), Iași, dar și în alte centre județene; pro-cesul va fi continuat apoi și în perioada în care aactivat ca șef al Clinicii de Nutriție și Boli Metabo-lice, profesorul I. Mincu (1927–2015).

În 1944, Ion Pavel publică prima ediţie a lucrăriiLe diabète (tipărită și în limba română cu ediţii ulte-rioare în 1955, 1965, 1974). Lucrarea a primit Pre-miul Academiei de Ştiinţe din Paris. Este primalucrare din lume în care este subliniată puternicdimensiunea socială a diabetului (18, 20).

În 1949, Ion Pavel înfiinţează Clinica de Nutriţieşi Dietetică (pe care o conduce până în 1967). PrimulCentru Antidiabetic din Bucureşti a fost găzduit în„Grajdurile boiereşti”, unde era garată odinioară„ambulanţa cu cai” a Spitalului „Cantacuzino”. Aceastăsituaţie subliniază încă o dată că marile idei nu aunevoie de condiţii favorabile pentru a se realiza. Con-diţiile vin în mod firesc ca o completare şi sunt impusede necesitate (18, 20), aşa cum s-a întâmplat cu con-struirea primului calculator într-un garaj în SUA.

Ion Pavel, împreună cu elevii lui (dr. RaduPieptea, dr. Sdrobici și R. Câmpeanu), în primulrând, dar și cu o dieteticiană de excepție (RodaVișinescu), cu un cercetător valoros (N. Chișiu) șiun set de asistente sociale, în frunte cu Maria BoldeaFeldman, a reușit să pună bazele unei specialități,abordând cele mai variate teme de ordin clinic saude ordin patogenetic, faimoșii săi arbori genealogici(câteva mii) stând la baza unei analize genetice, princare se încerca la acea vreme înțelegerea pre -dispoziției pentru diabetul zaharat.

Trebuie menționat că înainte de a se dedica înîntregime diabetului zaharat, Ion Pavel a publicatîmpreună cu maestrul său, profesorul Chiary dinFranța, date importante privind structura ficatului șia spațiilor Disse, contribuind major la dezvoltareaacestui domeniu.

Studiul alimentației omului, și mai ales a dieteifiziologice, precum și a celei terapeutice din diabetulzaharat sau din obezitate (tulburare pentru care aînființat cabinete speciale), fac parte din laborioasaactivitate de fundamentare a unei noi specialități,care s-a dezvoltat independent de endo crinologie și arămas astfel până în zilele noastre.

În 1966, profesorul Ion Pavel a participat laCongresul Federației Internaționale de Diabet de laBuenos Aires, unde a susținut raportul privind cer-

cetările sale de o viață privind prevenirea diabetuluiîn stadiul prediabetic; conduce sesiunea dedicatăgeneticii diabetului zaharat și susține, prin prezenta-rea unui poster mare, prioritatea lui Paulescu îndescoperirea insulinei. Cu această ocazie anunțăorganizarea la București, în anul 1971, a unui con-gres internațional, cu ocazia semicentenarului des-coperirii insulinei, la care își anunțaseră participareamai mulți cercetători din întreaga lume. Întrucât laacea vreme Paulescu, cunoscut ca un anticomunistnotoriu, nu se afla în grațiile regimului de atunci, iarsuccesorul său, promovat la catedră pe filiera poli-tică nouă, îl dorea exterminat, a reușit să blochezeorganizarea acestui congres printr-un atac incalifica-bil la adresa lui Paulescu, pe care ne jenăm să îlredăm aici.

Altfel ar fi evoluat problematica descopeririiinsulinei, întrucât deja în 1970, la sugestia profeso-rului Pavel, fusese nominalizată o comisie aFederației Internaționale de Diabet, având scopul dea clarifica circumstanțele în care a fost făcutăaceastă descoperire și rolul pe care alți cercetători,decât Banting, Best și Macleod, l-au avut. Evident,referirea era făcută direct la contribuția lui NicolaePaulescu, care, formal, fusese recunoscută a fi fostextrem de importantă și anterioară publicațiilor auto -rilor canadieni. Urma, însă, ca opera lui Paulescu săfie prezentată în toată splendoarea ei. Nu a mai fostposibilă nici ulterior. Această sarcină a rămas să fieîndeplinită de generația noastră. N-au fost mulţidoritori să se implice, astfel încât poate și datorităpreluării mesajului de la profesorul Ion Pavel, în1990, și a luptei permanente cu toate adversitățile,am avut și șansa de a mă afla acum și aici în fațadumneavoastră.

Ultima parte a vieții profesorului Ion Pavel afost aceea de a lupta pentru susținerea priorității luiNicolae Paulescu în descoperirea insulinei – activi -tate stimulată de cercetătorul scoțian Ian Murray(1899–1974), – publicând două lucrări importante peaceastă temă, intitulate The priority of N.C. Paulescuin the discovery of insulin, Editura Academiei, 1976,și Corespondență în sprijinul priorității lui Paulescuîn descoperirea insulinei, Editura Academiei, 1982.De la el am primit, în 1990, mesajul de a continualupta pentru recunoașterea priorității marii descope-riri făcute de Nicolae Paulescu. Pe coperta a patra alucrării Diabetul în România, publicată în EdituraBriliant, București, 2001, am prezentat pe cei doimari cercetători români, Nicolae C. Paulescu și IonPavel astfel: 55

Pe nicolae c. paulescu l-am numit „demiur-gul”, deoarece activitatea științifică creatoare a luiPaulescu, de o inimaginabilă complexitate, a fost sus -ținută continuu de flacăra geniului, prin împletireamedicinei experimentale inaugurate de Cl. Bernardcu metoda clinică a lui E. Lancereaux, Paulescu acreat medicina fiziologică, concretizată în monumen-talele lucrări Traité de Médecine Lancereaux-Paulesco(patru volume, 4000 de pagini) și Traité de Physio-logie Médicale (trei volume, 2110 de pagini).Recunoașterea acestui merit s-a făcut târziu, dupămoartea lui, cu eforturi mari și cu rezultate încănumai parțial satisfăcătoare.

Pe ion pavel l-am numit „Întemeietorul”,întrucât a definit pentru prima dată o nouă speciali-tate care s-a dezvoltat în jurul Centrului Antidiabe-tic din București și al Registrului de Diabet,funcțional din 1942 și solid construit să dăinuiepeste veacuri. Această realizare de excepție, care apornit într-un „garaj al Spitalului Cantacuzino”. Încea mai dramatică perioadă a istoriei moderne aRomâniei, a fost darul providențial pe care Ion Pavell-a făcut pacienților diabetici din România, pe carei-a slujit exemplar. După nedreapta sa alungare dinlăcașul de știință pe care l-a clădit, își va cana lizadurerea într-o altă nobilă misiune, pe care el însuși ova caracteriza astfel:

„Am dedicat recunoașterii priorității lui N.C.Paulescu în descoperirea insulinei toate eforturilemele din ultimele două decenii. Făcând acumbilanțul circumstanțelor, care, de 65 de ani încoace,continuă să îl ignore pe marele savant, constat căaceastă nedreptate este, de fapt, rezultatul unuimare deficit de etică științifică."

Alți oameni și evenimente importante în istoria diabetologiei româneștiUn scurt istoric al diabetologiei româneşti poate

fi găsit în lucrarea Diabetul în România, publicată în2001, unde, la paginile 718–727 pot fi găsite titlurileunor lucrări din domeniul diabetologiei, semnate demari internişti, neurologi sau endocrinologi ai tim-pului, dar şi de unii medici a căror biografie ocunoaştem mai puţin. La acest capitol, istoriografiadiabetologică are de recuperat multe întârzieri.

• 1870 – n. Kalinderu obţine doctoratul laParis, unde a făcut studii medicale (între1858–1863). A funcţionat ca medic la spitalele Co -len tina (1874–1878) şi Brâncoveanu (1878–1902).În 1893 a publicat Tulburările nervoase în diabet(„România Medicală” 1:185-192).

• 1893 – e. Sterian publică Reflexiuni făcuteasupra afecţiunilor medulare în diabet („RomâniaMedicală” 1:459-462).

• 1901 – nicolae c. paulescu, după susţinereacelor trei doctorate la Paris, înfiinţează la Facultateade Medicină din Bucureşti Catedra de fiziologie, pecare o va conduce neîntrerupt până în 1931, anulmorţii sale (9, 10).

• 1907 – Apare la Paris lucrarea lui nicolae c.paulescu L’Hypophyse du cerveau, Editura Vigot.Este una dintre cele mai importante lucrări de laînceputul secolului XX. Tehnica hipofizectomieitranstemporale (metodă originală imaginată de Pau-lescu) a fost considerată de celebrul endocrinologamerican H.W. Cushing, ca fiind cea mai importantăcontribuţie în domeniu. Contribuţia lui Paulescu înacest capitol de endocrinologie (în care a contribuitcu multe experimente originale) riscă să fie umbrităde prodigioasa sa activitate de cercetare desfăşuratăîntre 1911 şi 1928 (9, 10).

• 1907 – Apare la Paris lucrarea lui constantini. parhon (1874–1969) şi m. Goldstein(1872–1955) Les secretions internes. Pathologie etPhysiologie, Editura Masson. Paulescu a fost unuldintre cei care au făcut referiri pozitive asupra lucră-rii pentru a fi publicată în limba franceză. În anul1930, Parhon publică teza de doctorat Cercetări asu-pra acţiunii vasculare a insulinei, 32 pagini (10).

• 1911 – nicolae paulescu publică în „Annalesde Biologie” din Paris (volumul I, p. 228) prima dinseria lucrărilor sale dedicate originii glicogenuluihepatic, continuate până în 1920. Aceste studiivizau, în esenţă, cunoaşterea patogeniei diabetului(9, 10).

• 1913 – La Spitalul „Betleem” din Bucureşti(St. Vincent de Paul), pe actualul teritoriu al Institu-tului de Endocrinologie, n. paulescu deschide unserviciu medical de consultaţii, în special pentrupacienţii diabetici. În lecţia de deschidere, susţinutăpe 12 mai 1913, Paulescu spune: „Medicina studiazăomul şi, singură printre ştiinţe, are omul ca obiectunic al studiului său” (10).

• 1915 – theodor mironescu publică Un cazgrav de diabet pancreatic („Buletinul SocietățiiMedicale şi Naționale”, Iaşi, 10-12, 109-114).

• 1920 – Apare volumul II din Traité de Physio-logie Médicale al lui nicolae paulescu, publicat înlimba franceză şi distribuit prin Editura Vigot dinParis. În această lucrare apar in extenso primele dateexperimentale vizând izolarea şi caracterizareasecreţiei endocrine pancreatice. Suntem tentaţi să56

credem că o asemenea lucrare, apărută la Paris, nuputea lipsi din bibliotecile canadiene, în special încea de la Universitatea din Toronto, unde şefuldisciplinei de fiziologie era J.J.R. Macleod, perso-nalitate recunoscută ca o autoritate în metabolismulglucidelor. De altfel, în 1926, Macleod va publica olucrare importantă, Carbohydrate Metabolism andInsulin, unde lucrările lui Paulescu sunt menţionatecorect (9, 10).

• 1921 – La 23 iulie, în „Comptes Rendus de laSociété de Biologie” din Paris, apar cele patruscurte comunicări ale lui nicolae c. paulescu, pri-vind investigarea sistematică a caracteristicilorfiziologice şi farmacodinamice ale secreţiei endo-crine pancreatice:

(1) Acţiunea extractului pancreatic injectat însângele unui animal diabetic.

(2) Acţiunea extractului pancreatic injectat însângele unui animal normal.

(3) Influenţa cantităţii de pancreas folosit pentruprepararea extractului injectat în sângele unui ani-mal diabetic.

(4) Influenţa timpului scurs de la injectareaintravenos a extractului pancreatic la un animal dia-betic.

Toate cele patru comunicări au apărut în acelaşinumăr al revistei şi au fost cunoscute de autoriicanadieni, care le citează în lucrarea lor publicată înfebruarie 1922 (9, 10, 11).

• 1921 – La 31 august apare în „Archives Inter-nationales de Physiologie” (volumul 17, pp.85–109) lucrarea fundamentală care însumeazătoate investigaţiile sistematice ale lui n. paulescuprivind secreţia endocrină pancreatică. Lucrarea seintitulează Recherches sur le rôle du pancrèas dansl’assimilation nutritive”. Este certificatul de naştereal insulinei (9, 10, 14, 15).

• 1930 – nicolae paulescu menţionează glicozi-larea albuminelor plasmatice, în volumul IV al Tra-tatului de Medicină Lancereaux-Paulescu, în urmă-torul paragraf de la p. 5: „De altfel, când se injec-tează glucoza în sânge, ea trece rapid în urină. Maimult, chimia fiziologică arată că glucoza se găseşte,în sânge, în stare de combinaţii mai mult sau maipuţi stabile cu albuminele – din care numai o partepoate fi desfăcută, fie prin alcool (zahărul, zis apa-rent), fie prin amestec cu acizi (zahărul, zis proteic) –şi care poate fi pus apoi în evidenţă prin reactivulcupro-potasic”. (9, 10). Glicozilarea hemoglobineiva fi descoperită în 1974 de către Rabhar, devenindulterior un important indicator al controlului glice-mic pe termen lung.

• 1930 – Gh. litarczec (1888–1954) publicăContribution aux rélations qui existent entre l’obé-sité et le diabète, à l’aide des epreuves fonctionallesde l’appareil insulaire („Bulletins et Mémoires de laSociété Médicale des Hôpitaux”). În 1943, el vapublica Problema diabetului („Spitalul” 63: 3-4, 57-69). În 1948 publică o importantă lucrare, Elementede fiziopatologie generală a nutriţiei, în care pro-blematica biochimică a diabetului, analizată înprofunzime, reaminteşte despre stagiul de bursierRockefeller (1925) şi de colaborarea cu profesoriiFolin şi Benedict, care au rămas în istoria diabetolo-giei prin metodele lor de determinare a glicemiei.Din 1949 până în 1954 a condus ca profesor Clinicamedicală a Spitalului Cantacuzino, apropiindu-se înacest fel de Clinica de nutriţie a profesoruluiI. Pavel, aflată în aceeaşi clădire, la un etaj mai sus.De menţionat că la Elemente de fiziopatologie gene-rală a nutriţiei a contribuit, în calitate de coautor,viitorul profesor radu păun, care a promovat dis-cret curentul biochimist al bolilor în Tratatul demedicină în cinci volume (1953–1958) şi în Tratatulde medicină în 13 volume (1976–2001) (8).

• 1934 – În serviciul de medicină internă de laSpitalul Colţea, condus de Ion Nanu Muscel(1862–1938), tânărul ion pavel (1897–1991) creeazăun mic compartiment de diabet. Această preocupareeste atestată de Jean Vague, care a vizitat în aceastăperioadă serviciul lui Ion Nanu Muscel de la Spita-lul Colţea din Bucureşti. Jean Vague este cel care afăcut pentru prima dată distincţia între ţesutul adiposabdominal şi cel periferic (20).

• 1953 – Iau naştere primele centre antidiabe ticela Timişoara şi Craiova înfiinţate de elevii lui IonPavel: Gh. Băcanu la Timişoara, V. Sfârlează laCraiova, V. Gligore la Cluj (6) şi Gh. creţeanu laIaşi (9).

• 1957 – n. chişiu înfiinţează în serviciul profe-sorului Ion Pavel un laborator de medicină expe-rimentală (denumită şi „animaleria”). În acest labo-rator au fost dezvoltate mai multe tehnici imunolo-gice cu largă aplicabilitate practică. Laboratorul afost desfiinţat în 1977, după ce N. Chişiu a murit lacutremurul din 4 martie al aceluiaşi an.

• 1963 – După ce primeşte Premiul AcademieiFranceze de Medicină pentru monografia Lediabète, i. pavel este ales membru corespondent alAcademiei Române (membru titular în 1990) (20).

• 1963 – În cadrul Societăţii de Medicină Internă(componentă a fostei Uniuni a Societăţilor de ŞtiinţeMedicale), ia fiinţă Secţia de boli de nutriţie, con-dusă de ion pavel până în 1974. În 1975, cu ocazia 57

organizării Primului Congres Naţional de Diabet,Nutriţie şi Boli Metabolice (manifestare anuală),preşedinţia Societăţii este luată de ion mincu şipăstrată (în spiritul timpului) până în 1999.

Următorii preşedinţi au fost nicolae Hâncu(1999–2001), constantin ionescu-tîrgovişte(2001–2003), d. cheţa (2003–2005).

• 1967 – Ia naştere specialitatea diabet, nutriţieşi boli metabolice şi Catedra cu acelaşi nume con-dusă de profesorul i. mincu, care a funcţionat iniţialnumai în cadrul învăţământului postuniversitar, iardin 1990 şi în învăţământul universitar; din 1997,Catedra este condusă de profesorul constantinionescu-tîrgovişte.

• 1970 – La al VII-lea Congres al IDF de la Bue-nos Aires (Argentina), i. pavel susţine prioritatea luiPaulescu în descoperirea insulinei (cu ocazia apro-piatului semicentenar al marii descoperiri).

• 1972 – i. mincu şi S. câmpeanu publicălucrarea Angiopatia diabetică, la Editura Medicală,Bucureşti, care va fi tradusă şi publicată, în 1976, înEditura De Gruyter, sub titlul Macro and Microan-giopathy.

• 1973 – Introducerea secundariatului de treiani în diabet, nutriţie şi boli metabolice. Primaserie de șapte specialişti a fost formată în 1976.Ulterior, specialiştii formaţi au înfiinţat centre dediabet în judeţele lipsite de acest serviciu.

• 1974 – George Emil Palade primeşte PremiulNobel pentru medicină, în urma descoperirii ribo-zomilor, sediul secreţiei proteice, în celulă. Deşi nua activat direct în domeniul diabetologiei, el poatefi considerat ca fiind unul dintre fondatorii biolo-giei celulare. Studiul celulei endoteliale a deschiscalea înţelegerii complicaţiilor cronice vascularedin diabet (3, 7).

• 1975 – A fost organizat primul Congres Naţio-nal de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, iniţial subnumele de Zilele Româneşti de Diabetologie. Mani-festarea a fost apoi organizată anual, ultima (2003)fiind organizată la Craiova (maria moţa), iar urmă-toarea (al 30-lea Congres) s-a desfăşurat în mai2004, la Eforie Nord. Rezumatele congreselor aufost publicate în volumul anual Acta DiabetologicaRomana. Titlurile comunicărilor anuale între 1975 şi2001 au fost publicate în lucrarea Diabetul în Româ-nia (editată de C. Ionescu-Tîrgovişte).

• 1975 – Din 1975 se afirmă generaţia diabeto-logilor care au contribuit la extinderea şi consolida-rea reţelei de diabet din România: V. Gligore(1920–2001) la Cluj-Napoca, Gh. creţeanu

(1922–1991) la Iaşi, i. mincu (n. 1927) la Bucureştişi Gh. Băcanu (n. 1926) la Timişoara.

• 1977 – ion mincu publică tratatul Diabetulzaharat, Editura Medicală, Bucureşti.

• 1982 – Este organizat la Bucureşti, cu partici-parea lui J. ph. Assal (Elveţia) şi a lui m. Berger,Al doilea seminar est-european de educaţie a diabe-tului. Aceştia sunt două personalităţi de vază ale dia-betologiei, care au sprijinit constant diabetologiaromânească (9).

• 1983 – t. trandaburu publică la Editura Aca-demiei lucrarea Histofiziologia comparată a pancrea-sului endocrin, conţinând interesante cercetări origi-nale, insuficient apreciate în timpul publicării lor.

• 1984–1987 – Se desfăşoară la Bucureşti Stu-diul Bucureşti-düsseldorf, în cadrul căruia un pro-gram structurat de educaţie pentru tipul 1 de diabet,de cinci zile, a fost transferat cu rezultate excelentede la Düsseldorf la Bucureşti. Cu această ocazie afost pentru prima dată introdus în România autocon-trolul glicemic şi determinarea hemoglobinei glico-zilate. Din echipa largă de specialişti implicaţi înacest studiu (I. Mincu, D. Cheţa, C. Ionescu-Tîrgo-vişte, C. Dumitrescu), efortul cel mai mare l-a depusioana Bruckner. Autorul moral al acestui studiurămâne regretatul profesor Michael Berger şi soţiasa, Ingrid Mulhausser, din Düsseldorf, Germania (9).

• 1985 – Ia fiinţă Laboratorul de electrofiziolo-gie, condus de ing. S. prună, înglobat, din 1998, înDepartamentul de telemedicină din România (9).

• 1986 – Apare sub redacţia r. păun tratatulBoli de nutriţie şi metabolism, Editura Medicală,Bucureşti (coordonatorul volumului i. mincu).

• 1987 – d. cheţa publică monografia Interrela-ţii imunometabolice, Editura Academiei, Bucureşti.

• 1988–1998 – Institutul de Diabet, Nutriţie şi BoliMetabolice participă (coordonator c. ionescu-tîrgo-vişte) la studiul multicentric eUrodiAB-Ace(epidemiologia diabetului zaharat de tip 1 la grupa devârstă 0–14 ani) şi eUrodiAB-pcS (studiul com-plicaţiilor cro nice ale diabetului de tip 1). Cele douăsubstudii, coordonate la nivel european de AndersGreen (Danemarca) şi John Fuller (Marea Britanie),s-au finalizat prin publicarea a peste 40 de lucrăriimportante în domeniile respective (9).

• 1988–1998 – Institutul de Diabet, Nutriţie şi BoliMetabolice participă (coordonator c. ionescu-tîrgo-vişte) la studiul internaţional diAmond, precum şila studiile Getrem (studiul remisiei în diabetul detip 1) şi idA (ramură a studiului epidemiologicEURODIAB extinsă la grupa de vârstă 15-29 ani) (9).58

• 1989 – c. ionescu-tîrgovişte semnează înnumele României, în staţiunea montană din nordulItaliei, faimoasa declaraţie de la St. Vincent, îndirecţia căreia au fost obţinute în timp rezultateapreciabile în reducerea complicaţiilor cronice dia-betice. Aniversarea a 15 ani de la acest eveniment vaavea loc cu ocazia Congresului de Diabet de la Efo-rie Sud în cadrul Sesiunii „BlackSeaDiab” (9).

• 1990 – Apare monografia Hipoglicemiile (i.mincu şi c. ionescu-tîrgovişte), Editura Medi -cală, Bucureşti (Premiul Academiei Române).

• 1990 – Introducerea învăţământului universi-tar de diabet, nutriţie şi boli metabolice sub formaunui modul de șapte zile (9).

• 1992 – n. Horeţ publică Pancreasul endocrin,Editura Medicală, Bucureşti.

• 1993 – institutul de diabet, nutriţie şi Bolimetabolice capătă numele ilustrului fiziolog n. c.paulescu (sub legislatura ministerială a lui ionmincu).

• 1993 – Reînfiinţarea, în cadrul Institutului„N.C. Paulescu”, a Serviciului de diabetologieexperimentală (coordonator d. cheţa).

• 1995 – Ia fiinţă la Stockholm, la iniţiativa Româ-niei (constantin ionescu-tîrgovişte), Uniuneamedicală BlackSeadiab, incluzând o reţea de Centrede Diabet din cele 12 ţări riverane bazinului MăriiNegre. În cadrul ei au fost organizate șapte work shop-uri şi s-a derulat proiectul de cercetare finanţat de Uni-unea Europeană „BlackSea TeleDiab”, în care ing. S.prună a investit cu folos, mult timp şi energie (9).

• 1995–1999 – Desfăşurarea unui amplu studiude epidemiologie genetică pe populaţia cu tip 1 dediabet din România, în cadrul unei cooperări bilate-rale Oxford-Cambridge (John todd) – Institutul„N.C. Paulescu” (constantin ionescu-tîrgovişte,c. Guja).

• 1995 – V. şerban înfiinţează la Buziaş Fun-daţia „cristian şerban” dedicată îngrijirii copiilorcu diabet. Înfiinţează, în cadrul reţelei de pediatrie,organizaţia onrocAd. Din 1996, ONROCADorganizează anual o reuniune de diabetologie petema diabetului la copil şi adolescent, cu o valo roasăsusţinere internaţională (4).

• 1996 – V. şerban şi S. Brink publică mono-grafia Diabetes Mellitus of the Child and the Ado-lescent.

• 1997 – c. ionescu-tîrgovişte publică micultratat intitulat Diabetologie modernă, Editura Teh -nică, Bucureşti.

• 1999 – Începe organizarea bianuală a sesiuni-lor ştiinţifice ale Institutului „N. C. Paulescu”.

• 1999 – d. cheţa publică în Editura Wileymonografia Preventing diabetes mellitus.

• 1999 – n. Hâncu iniţiază programul EPIDIAB,care are ca scop inventarierea cazurilor noi de diabetîn 12 judeţe ale ţării, precum şi a complicaţiilor cro-nice diabetice la debutul bolii.

• 2000 – ioana micle (primul diabetolog pedia-tru) publică cea dintâi lucrare amplă privind proble-matica copilului diabetic, intitulată Diabetologiepediatrică. Teorie şi practică, Editura Marineasa,Timişoara.

• 2001 – Ia fiinţă Federaţia Română de Diabet,Nutriţie şi Boli Metabolice, la iniţiativa lui n. Hâncu(Cluj-Napoca). În cadrul ei au fost organizate două„cursuri postuniversitare Nicolae Paulescu”, subegida EASD, şi două congrese anuale (2002 la Cluj-Napoca şi 2003 la Satu Mare).

• 2001 – Pe 31 august are loc dezvelirea, în faţaFacultăţii de Medicină din Bucureşti, a statuii dinbronz a lui N.C. Paulescu, cu participarea preşedin-telui în exerciţiu al International Diabetes Federa-tion (IDF), Sir George Alberti (Marea Britanie) şi adomnului Ion Iliescu (preşedintele României întreanii 1990–1996; 2000–2004).

• 2002 – Institutul „N.C. Paulescu” din Bucu-reşti participă la Consorţiul Internaţional de Gene -tică (c. Guja, c. ionescu-tîrgovişte), în cadrulramurii europene coordonate de J. nerup şiF. pociot (Danemarca).

• 2003 – Cu ocazia desfăşurării celei de-a X-aSesiuni știinţifice a Institutului „N.C. Paulescu” a fostdezvelită Placa aniversară Lancereaux-Paulescu(100 de ani de la publicarea primului volum al Tra-tatului de Medicină Lancereaux-Paulescu), precumşi busturile celor doi oameni de ştiinţă.

• 2003 – n. Hâncu publică în Editura Springermonografia colectivă Cardiovascular risk in type 2diabetes mellitus.

• 2003 – La iniţiativa Institutului „Nicolae C.Paulescu”, ia fiinţă, în cadrul Universităţii de Medi-cină şi Farmacie din Bucureşti, Colegiul de Nutriţie(director constantin ionescu-tîrgovişte).

• 2003 – c. ionescu-tîrgovişte este ales mem-bru corespondent al Academiei Române.

• 2004 – A avut loc a XI-lea Sesiune știinţifică aInstitutului „N.C. Paulescu”, cu tema Imunogeneticaşi diabetul zaharat.

• 2004 – i.A. Vereşiu, n. Hâncu şi G. romanpublică lucrarea Insulina şi tratamentul cu insulină,Editura Echinox, Cluj-Napoca. 59

AneXA 1priorităţile medico-chirurgicale ale lui

nicolae paulescu, majoritatea lor fiind legate deglandele endo crine, cu accent asupra secreţieiendocrine pancreatice

• 1897: folosind la animal cateterismul veneisuprahepatice (sonda introdusă prin vena jugularăexternă şi urechiuşa dreaptă, până în vena cavă infe-rioară) demonstrează (contrar opiniilor unor autoriai timpului) că coagularea sângelui, obţinut dinvena suprahepatica, se face aproximativ în acelaşitimp cu coagularea sângelui obţinut din vena portăsau din venele periferice; Archives de Physiologie,nr. 1, janvier 1897, p. 21.

• 1897: realizarea anastomozei mucoasei,cap-la-cap, a venelor, ureterului şi coledocului(împreună cu Reynier); „Bulletins et Memoires de laSocieté de Chirurgie de Paris”.

• 1897: clasificarea glandelor vasculare în treicategorii distincte: (1) cele de natură epitelială (pre-cum ficatul şi pancreasul), care posedă atât o secre-ţie externă (drenând pe canale speciale bila şi, res-pectiv, sucul pancreatic), cât şi o secreţie internă(vărsată direct în sânge); (2) cele de natură epitelială,care însă nu au canale excretorii şi varsă produsullor secretor direct în sânge (de exemplu, tiroida sauglandele suprarenale); (3) cele de natură conjunctiv-limfatică, ce nu au canale excretorii (de exemplu,splina, timusul sau ganglionii limfatici); These pourle doctorat en médecine-Paris, 1897.

• 1898: utilizarea injecţiei de colagen (gelatină)steril, subcutanat ca tratament al anevrismelor, îngeneral, şi al anevrismului aortic, în special. Înprealabil, în experimente pe câini, demonstreazăabsorbţia colagenului din peritoneu şi din ţesutulsubcutanat, infirmând caracterul sau „nedializabil”(împreună cu Lancereaux); „Bulletin Académie deMédicine”, 22 juin 1897.

• 1898: studii privind funcţia tiroidei şi tulbură-rile asociate acesteia, precum şi efectele tratamen-tului cu iodotirină (extractul tiroidian BAUMANN)nu numai asupra insuficienţei tiroidiene (hipotiroi-dism), dar şi în tulburările metabolice cronice (obe-zitate, gută sau alte boli degenerative), cu rezultatefavorabile; „Journal de Médicine Interne”, 1 janvier1899.

• 1898: cercetări privind „specificitatea celularăîn cancere”, adică dezvoltarea cancerului din celu-lele ţesutului în care acesta apare. Confirmă acestlucru analizând cancerul tiroidian, care produce un

exces de hormoni tiroidieni, exprimat prin hiperti-roidism. Infirmă astfel teoria „indiferenţei celulare”(adică a caracterului nespecific al cancerului), punc-tul său de vedere fiind confirmat ulterior; „Journalde Médicine Interne”,15 novembre 1898.

• 1908: publică la Paris, Editura Vigot, mono-grafia L’Hypophyse du Cerveaux, în care descrietehnica originală a hipofizectomiei transtempo -rale, pe care ilustrul chirurg american HarveyCu shing (1869–1939) o aprecia ca fiind „cea maiimportantă contribuţie în domeniu”. Prin aceastămetodă, Paulescu demonstrează, pentru prima dată,caracterul vital al hipofizei (oprirea în dezvoltare aanimalului la vârsta la care se efectua intervenţia).

• 1911–1913: efectuează numeroase experi-mente privind funcţia glicogenică hepatică,demonstrând experimental pentru prima dată rolulsecreţiei interne a pancreasului asupra acestei func-ţii. Demonstrează experimental, de asemenea, sur-sele glicogenului hepatic: maximum după aportulde glucide, încă important după proteine, dar nul sauaproape nul după lipide. Demonstrează distribuţiaquasi generalizată şi relativ uniformă a glicogenuluiîn ficat.

• 1911: unul dintre experimentele sale a vizatprecizarea rolului pe care îl are contactul alimente-lor cu mucoasa intestinală, în depozitarea glicoge-nului hepatic. El constată că injectarea directă a glu-cozei în vena portă sau într-o venă aferentă acesteia,nu conduce la depozitarea acesteia în ficat subformă de glicogen. Dimpotrivă, administrarea glu-cozei pe cale orală conduce la depozitarea rapidă aacesteia sub formă de glicogen. Prin aceastăobservație experimentală, fără a folosi acest termen,Paulescu descoperă „factorul incretinic”, care a fostidentificat (în fapt, redescoperit) după jumătate desecol.

• 1912–1916: conceperea diabetului zaharat ca otulburare în utilizarea tuturor carburanţilor bio-chimici, nu numai a celor glucidici, cum se consi-dera anterior, ci şi a celor lipidici şi proteici. Este unconcept vizionar, care a fost acceptat ca real abia înultimii zece ani.

• 1920: face o descriere magistrală a distribu-ţiei ţesutului adipos, menţionând pentru primadată semnificaţia diferită a grăsimii abdominale(mezenterice şi epiploice) faţă de cea subcutanată.Descrie magistral relaţia obezităţii cu diabetul înparagraful: „Cel mai ades obezii devin glicozurici,ca şi cum cele două tulburări – obezitatea şi diabe-60

tul gras – reprezintă două faze ale aceluiaşi ansam-blu patogenic”.

• 1920: demonstrarea detaliată a tehnicii sale ori-ginale de realizare a pancreatectomiei totale, con-siderată de el o condiţie sine qua non pentru apariţiadiabetului experimental.

• 1920: determinarea efectului de scădere aglicemiei după administrarea extractului său pan-creatic, menţionând pentru prima dată hipoglicemiaindusă terapeutic.

• 1920: determinarea pentru prima dată a efectu-lui anticatabolic proteic (prin determinarea ureeiurinare şi sanguine înainte şi după administrareaextractului său pancreatic).

• 1920: determinarea relaţiei doză-răspuns aextractului pancreatic asupra glucozei sanguine(efectul hipoglicemiant a fost pus în evidenţă demulţi cercetători începând din 1893, datele lui Pau-lescu fiind mult mai relevante decât ale celorlalţi).

• 1921: determinarea duratei de acţiune aextractului pancreatic (farmacodinamica lui) dupăadministrarea intravenos: „Efectul începe imediatdupă injectare, atinge un maxim la 2 h şi se epui-zează după 12 h”.

• 1921: determinarea pentru prima dată a efectu-lui anticetogenetic al extractului său pancreatic.

• 1921: determinarea caracterului fiziologic alhormonului antidiabetic pancreatic (numit de elPancreină), scăzând glicemia nu numai la animaluldiabetic, ci şi la animalul normal.

• 1922: obţinerea unui brevet de invenţie pri-vind Pancreina şi procedeul fabricării sale (10 apri-lie 1922).

AneXA 2tabel cronologic din viaţa şi activitatea lui

ion pavel (18)• 1897: 14 martie – se naşte Ion Pavel, la Bucu-

reşti.• 1907–1914: urmează studiile liceale la Cole-

giul „Sf. Sava”, Bucureşti.• 1914–1916: anii I şi II ai Facultăţii de Medi -

cină, Bucureşti.• 1919–1921: extern al Spitalelor civile din

Bucureşti.• 1922: susţine teza de doctorat în medicină şi

chirurgie Reacţia Schick şi imunitatea în difterie înţara noastră.

• 1922–1930: asistent la Clinica Medicală Col-ţea, condusă de profesorul I. Nanu-Muscel.

• 1924–1926: studii de specializare medicală laParis, în primul rând cu profesorul M. Chiray.

• 1927: publică, în colaborare cu M. Chiray, Lavesicule biliaire et ses voies d’excretion, care pri-meşte Premiul „Montyon” al Academiei de Ştiinţedin Paris, carte care îl consacră internaţional, urmatăde o nouă ediţie în 1936. Primeşte titlul de docentuniversitar.

• 1930: conferenţiar onorific, apoi definitiv(1939) la Clinica Medicală Colţea.

• 1939: medic primar de medicină internă, iniţialla Institutul de Chirurgie, apoi din 1941 la SpitaleleColţea şi Cantacuzino, unde activează până în 1967şi înfiinţează Centrul Antidiabetic, o instituţie acărei organizare a fost ulterior preluată de aproapetoate centrele de combatere a diabetului din Europa.

• 1943: primeşte Marele Premiu „Oroveanu” alAcademiei Române pentru cartea Les Ictères; pentruaceastă lucrare va primi şi Premiul „Dagnan-Bouve-ret” de la Institutul Franţei.

• 1944 – apare cartea Le Diabète, pentru careulterior primeşte Premiul „Dragowitch”, decernat deAcademia de Ştiinţe din Paris.

• 1949–1967: conduce Clinica de boli de nutriţieşi dietetică de la Spitalul Cantacuzino, în calitate deconferenţiar şi profesor (din 1954).

• 1963: membru corespondent al AcademieiRomâne; membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.

• 1970: participă la congresul internaţional alIDF, unde susţine raportul privind cercetările sale deo viaţă asupra prevenirii diabetului în stadiul predia-betic, conduce Simpozionul de genetică în diabet şisusţine prioritatea lui N. Paulescu în descoperireainsulinei.

• 1976: membru corespondent al Academiei deMedicină din Paris; apare prima carte în limbaengleză despre Prioritatea lui Nicolae Paulescu îndescoperirea insulinei, urmată, în 1986, de unvolum de corespondenţă purtată în legătură cu ade-văratul descoperitor al insulinei.

• 1985: apare studiul profesorului Morsiani şicolaboratorii Screening-ul dinamic al lui Pavel pen-tru diabetul de tip 2. Rezultatele de 14 ani într-oregiune din nordul Italiei.

• 1990: membru titular al Academiei Române.• 1991: 6 martie – moare profesorul Ion Pavel. 61

Discursul de recepţie al domnului academicianConstantin Ionescu-Tîrgovişte intitulat Contribuţiiromâneşti la biografia diabetului îi dă prilejul săevoce o impresionantă epopee a unor remarcabiledescoperiri ştiinţifice, respectiv insulina şi mecanis-mul etiopatogenic al diabetului, care au marcatmedicina modernă universală şi, nu în ultimul rând,poate nu întâmplător, şcoala medicală românească.

Academicianul Constantin Ionescu-Tîrgovişte,în fapt, evocă începuturile medicinei moderne odatăcu cercetările şi publicarea lucrării Introducere înstudiul medicinei experimentale de către ClaudeBernard (1865). În context, colegul nostru face ofrumoasă şi inspirată sugestie. Claude Bernard paresă fi dat replica fiziologului unui mai mare şi cele-bru iluminist filosof şi matematician, René Descar-tes (1637) la lucrarea sa Discurs la metodă. Lucra-rea lui Claude Bernard este momentul crucial aldebutului medicinei moderne, medicinei experimen-tale, în care cuantificarea şi reproductibilitatea expe-rimentului devin repere majore.

Prezentarea istoriei şi biografiei diabetului decătre academicianul Constantin Ionescu-Tîrgovişte,în contextul istoriei medicinei în general, în cazul defaţă cu o substanţială analiză asupra contribuţieiromâneşti la progresul ştiinţelor medicale şi diabe-tologiei, aduce în discuţie, implicit, rolul şcolii şieducaţiei pe termen mediu şi lung în performanţaştiinţi fică şi culturală a unui popor.

Şcoala medicală românească ce se conturează laînceputul secolului XIX îşi are rădăcinile, indubita-bil, în Europa Occidentală. Cea mai mare pondereînsă o are, în formarea şcolii medicale româneşti,şcoala medicală franceză.

Putem să analizăm contribuţiile româneşti lafundamentarea diabetologiei moderne ca model şipentru alte contribuţii semnificative ale şcolii noas-tre naţionale la progresul medicinei în general.

Formarea şcolii medicale româneşti a fost posi-bilă într-o perioadă dificilă, înainte şi după UnireaPrincipatelor Române, datorită dedicaţiei unor marifondatori, începând cu Nicolae Kretzulescu şi CarolDavila. Acesta din urmă s-a identificat cu intereseleromânilor cu o competenţă şi o voinţă de neînfrânt,cu riscuri şi multe dezamăgiri. În climatul acestaprielnic se reîntorc din Franţa sau din alte centreeuropene, după terminarea studiilor, cei care vordeveni personalităţi ale medicinei româneşti şi uni-versale. Evocăm câteva nume, cum ar fi: Victor

62

contribuții de prestigiu ale școlii medicale românești în diabetologie*Acad. Victor VoicuSecretar general al Academiei Române

*Cuvânt de răspuns la Discursul de recepţie al academicianului Constantin Ionescu-Tîrgovişte(8 iunie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Victor Voicu

Babeş, Constantin Levaditi, Gheorghe Marinescu,Ion Cantacuzino, Frederic Rainer, Nicolae Paulescu,Christea Buicliu, Anibal Theohari, Dimitrie Gerota,Grigore T. Popa, marele diabetolog Ion Pavel şi alţii.În acest climat s-a format George Emil Palade, vii-torul laureat al Premiului Nobel. Rezultă de aici cănu există alternativă pentru propăşirea unui popor înafara şcolii şi educaţiei. Românii au dovedit că, prineducaţie, într-o şcoală performantă pe termen mediuşi lung sunt apţi să genereze valori culturale, ştiinţi-fice şi spirituale de mare anvergură. Istoria renaşte-rii noastre naţionale cu debut târziu, în secolul alXIX-lea, dovedeşte neîndoielnic acest lucru, prinpersonalităţile din toate domeniile, care au lăsatvalori de referinţă pentru cultura şi ştiinţa nationalăşi europeană. Acum trebuie să ne regăsim drumul.Revenind în timpurile evocate, Nicolae Kretzu-lescu, în 1839, susţinea la Paris prima teză de doc-torat de către un român.

În anul 1883, Christea Buicliu (1857–1918) sus-ţinea teza Notes sur quelques point de la symptoma-tologie du diabète, iar în 1903 publică în revista„Spitalul“ lucrarea Diabetul pancreatic cu o intro-ducere asupra glicozuriei.

Într-un context marcat de o profundă influenţă aşcolii medicale franceze, în 1852, un tânăr medicfrancez, absolvent al Facultăţii de Medicină dinParis este trimis de către guvernul francez în ŢaraRomânească pentru a se implica în organizarea sis-temului sanitar al principatului, mai exact al Servi-ciului medical al armatei române. A fost opţiunea luiCarol Davila de a veni în Ţara Românească, alegânddintre mai multe oferte.

În 1857, Carol Davila înfiinţează, împreună cuNicolae Kretzulescu, „Şcoala naţională de medicinăşi farmacie“, actul de naştere a celei mai importanteşcoli medicale din spaţiul românesc. Ceea ce vaurma, o creştere remarcabilă a învăţământului supe-rior medical românesc, este ilustrată de numărulabsolvenţilor medici; de la 139 în prima promoţiebucureşteană în 1973–1874 se ajunge la 219 în1835–1836, la 462 în 1900–1901 şi la 658 în1914–1915. La şcoala românească de medicină,care se conturase, se formează şi tineri din Bulga-ria. În 1903 se inaugurează localul Facultăţii deMedicină din Cotroceni, clădire simbolică şi astăzi.

** *

Revenind la biografia diabetului ilustrată remar-cabil de distinsul nostru coleg Constantin Ionescu-Tîrgovişte putem afirma că, deşi în aparenţă doar o

entitate, mai exact un sindrom, datorită complexită-ţii, corelaţiilor şi implicaţiilor metabolismului gluci-dic asupra metabolismului intermediar al lipidelor şiproteinelor, descifrarea intimităţii patogenice a aces-tei afecţiuni a luat destul de mult timp. Cercetarea şiaprofundarea diabetului, inclusiv aspectele molecu-lare şi genomice, reprezintă un model de progres alcunoaşterii ştiinţifice.

Contribuţia şcolii franceze şi şcolii româneşti demedicină la cunoaşterea etiopatogeniei diabetuluieste de mare interes ştiinţific, fiind relevantă şi pen-tru dramele personale ale unor savanţi care s-aulovit de oportunismul şi egoismul contemporanilor.M-aş referi la marele medic francez Étienne Lance-reaux (1829–1910) şi la savantul român NicolaePaulescu (1869–1931). Se admite că Lancereauxeste cel care în 1880–1881, pentru prima dată, faceo descriere clară a celor două forme de diabet, tipul 1şi tipul 2, admise definit şi în prezent, demonstrândoriginea pancreatică a acestei boli.

Colegul nostru Constantin Ionescu-Tîrgovişteidentifică, cu onestitate, dar şi cu surprindere şiamărăciune, perpetuarea unei erori grave până înzilele noastre, vizând paternitatea şi marile meriteale lui Lancereaux. Se întreabă, în continuare, cole-gul nostru, care-i motivaţia acestui tip de comporta-ment al unor oameni de ştiinţă, de preluare fără ana-liza critică a unor aserţiuni false sau defăimătoare.Să fie oportunismul, comoditatea, automatismulsau orgoliul?

Înainte de a deceda, Claude Bernard acceptasesă efectueze un experiment care să confirme teorialui Lancereaux, în fapt, opusă convingerilor sale.Marele om de ştiinţă, fondatorul medicinei experi-mentale moderne, în opţiunile sale aşeza mai întâiîndoiala carteziană, adevărul ştiinţific, eludândorgoliul.

Apariţia unui român în acest context, de marerelevanţă pentru înţelegerea mecanismelor etiopato-logene ale diabetului, pare a fi un destin. Destinul, separe, favorizează pe cei pregătiţi. Nicolae Paulescu avalorificat prin metode experimentale conceptulelaborat de un clinician de geniu, ÉtienneLancereaux. Colegul nostru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte subliniază că, în 1888, când NicolaePaulescu ajunge la Paris, practic Lancereaux îipredă ştefeta compatriotului nostru, privind relaţiacauzală pancreas-diabet. Paulescu, din acest mo -ment, dezvoltă o impresionantă activitate de cerce-tare pentru a identifica şi caracteriza hormonul pan-creatic antidiabetic. 63

Cu formaţia sa de medic, fiziolog şi biochimist,grefată pe un talent de mare chirurg experimentator,Paulescu, practic, prin opera sa, încheie strălucit oetapă esenţială în istoria diabetului. Acurateţea gândi-rii şi operei sale transpuse şi verificate experimentalsunt repere pentru cercetarea ştiinţifică, până astăzi.

În brevetul său de invenţie Pancreina şi proce-deul fabricaţiei sale, depus la 10 aprilie 1922, ora14:02, datele prezentate sunt de mare relevanţă pen-tru aportul său prioritar în diabet. Anvergura sa şti-inţifică, capacitatea de sinteză, viziunea sa, s-auconcretizat în multe alte domenii ale fiziologiei şifiziopatologiei. Paulescu a făcut un efort remarcabilscriind primele trei volume ale Tratatului de Medi-cină Lancereaux-Paulescu (1903–1912) publicat laParis. În 1910, marele Lancereaux trece în nefiinţă.

Paulescu, în opera sa fundamentală Tratat defiziologie medicală în trei volume, în limba fran ceză,apărut în anii 1919–1921, publică şi datele experi-mentale rezultate între anii 1914–1916, nepublicateîn alte reviste, din cauza anilor de război. Datele saleexperimentale, privind efectele antidiabetice aleextractului pancreatic, sunt sintetizate şi publicate în„Compte Rendu de Seances de la Societé de Biolo-gie“ din 23 iulie 1921, şi sunt menţionate ca referinţeîn lucrarea lui Banting şi Best din februarie 1922.

La 31 august 1921 este publicată lucrarea luiPaulescu în „Archives Internationale dePhysiologie” (Liège) cu titlul Recherches sur le rôledu pancrèas dans l’assimilation nutritive, cu con-cluzii de mare relevanţă ştiinţifică.

Remarc, în contextul evenimentului marcat denoi aici, astăzi, că domnul academician ConstantinIonescu-Tîrgovişte constată că, odată atinsă aceastăetapă de Nicolae Paulescu, „etapa descoperirii insu-linei se încheie aici”! Colegul nostru şi-a asumat omisiune de mare valoare deontologică, de apărare avalorilor şcolii medicale româneşti şi, să nu uităm,inclusiv a marilor contribuţii ale şcolii medicalefranceze la edificarea ştiinţifică a diabetologiei.

În 1922, Frederick Banting şi Charles Best pri-meau Premiul Nobel în dauna lui Paulescu, pentrudescoperirea insulinei şi nu pentru utilizarea aces -teia în scop terapeutic ca antidiabetic.

Desigur, încă din anii evocaţi (1926) existauoameni de ştiinţă care recunosc indubitabila priori-tate a lui Nicolae Paulescu în descoperirea şi carac-terizarea insulinei.

Profesorul Constantin Ionescu-Tîrgovişte adedicat timp, efort, perseverenţă şi competenţăpentru a apăra şi repune în drepturile sale adevărulştiinţific după circa 100 de ani. Lucrările mono -gra fice ale lui Constantin Ionescu-Tîrgovişte

publicate în 1995 (75 de ani de la descoperireainsulinei) Insu lina – descoperirea medicală a seco-lului aparţine românului Paulescu şi The re-dis-covery of insulin (ultima distribuită la un congresla Toronto) fac parte dintre acţiunile sale cura -joase şi demne de apărare a unei valori ştiinţi ficeşi morale.

În 2004, Constantin Ionescu-Tîrgovişte publicăTratatul de diabet Paulescu, la Editura AcademieiRomâne.

Activitatea remarcabilă a profesorului ConstantinIonescu-Tîrgovişte de restabilire şi recunoaştereinternaţională a paternităţii descoperirii insulinei decătre Paulescu nu ar fi fost posibilă fără un prestigiuştiinţific propriu. Dacă împreună cu colectivul săude cercetători nu ar fi marcat succese remarcabile încercetarea diabetului, cum ar fi clasificarea acestuisindrom, epidemiologia şi analiza genetică, funda-mentarea unui nou fenotip de diabet, identificareabiomarkerilor imunologici cu valoare predictivă în dia-bet etc., acest efort nu s-ar fi soldat cu succese. Presti-giul ştiinţific al lui Constantin Ionescu-Tîrgovişte şial echipei sale au constituit vehiculul de forţă pentrupledoaria sa.

Aş vrea să evoc aici o lucrare recentă a acade-micianului Constantin Ionescu-Tîrgovişte şi cola-boratorii, publicată în „Nature Scientific Reports“,în 2015, în care realizează o cartografiere tridi-mensională a insulelor Langerhans din pancreas.Deşi un domeniu aparent redundant, ConstantinIonescu-Tîrgovişte a avut viziunea ştiinţifică a fap-tului că încă se mai poate spune ceva fundamental,într-un domeniu atât de intens cercetat.

Putem să afirmăm fără rezerve că recunoaştereavalorii contribuţiilor academicanului ConstantinIonescu-Tîrgovişte în cercetarea ştiinţifică a diabe-tului, fidelitatea şi dedicaţia sa pentru a se impune,justificat, contribuţiei şcolii medicale româneşti,mai ales a profesorului Nicolae Paulescu, la desco-perirea insulinei, au avut un rol esenţial în recu-noaşterea meritelor sale şi consacrarea sa ca mem-bru al Academiei Române.

Academia Română, instituţie fundamentală aromânilor, şi-a asumat misiunea de consacrare, de aidentifica marile valori culturale şi ştiinţifice aleNaţiunii noastre, ceea ce a făcut deja şi reitereazăacum, în această Aulă.

Academicianul Constantin Ionescu-Tîrgovişteonorează această consacrare ca reprezentant al eliteişcolii medicale româneşti.

Stimate coleg,Bine ai venit în rândurile membrilor titulari ai

Academiei Române!64

Vineri 26 august 2016, a avut loc Adunareagenerală a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Sil vice„Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS), dedi cată dez-baterii proiectului de lege elaborat de MinisterulAgriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), referitorla reorganizarea cercetării ştiinţifice din agriculturaRomâniei. În cadrul Adunării generale mi-am îngă-duit să spun că vorbesc în calitate de fost cercetătoral Institutului de Cercetări Agronomice al României(ICAR), în care mi-am început activitatea ca stagiarîn anul 1957, iar în 1962, prin reorganizarea cerce-tării ştiinţifice din agricultură, am fost transferat laInstitutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Teh-nice de la Fundulea (ICCPT), subliniind că încurând voi împlini 60 de ani de activitate neîntre-ruptă în cercetarea ştiinţifică, din care peste opt aniîn afara hotarelor României.

În această calitate am afirmat şi afirm şi acum,fără rezervă, că cercetarea ştiinţifică din agriculturaRomâniei se găseşte într-o etapă de maximă dificul-tate, ca urmare a nerespectării finanţării de bazăcorespunzător legislaţiei în vigoare, a erodăriiextrem de îngrijorătoare a patrimoniului funciar,diminuării resurselor materiale şi, mai ales, a redu-cerii drastice a numărului şi calităţii resurselorumane.

Se poate afirma, fără drept de tăgadă, că înprezent cercetarea agricolă se află în cea maiaccentuată criză.

Sunt convins că starea precară a cercetării ştiin-ţifice din agricultura României poate şi trebuie folo-sită drept oportunitate pentru revigorarea, revita-lizarea şi reconstrucţia acestui domeniu de impor-tanţă vitală pentru o agricultură durabilă şi per-

formantă, care să contribuie la asigurarea se cu -rită ţii şi siguranţei alimentare, la păstrarea unuimediu sănătos, mai ales în contextul schimbărilorclimatice globale, cu fenomene extreme din ce înce mai frecvente.

În asemenea condiţii, devine imperios necesar cacercetarea ştiinţifică din agricultură, cu tradiţiede la înfiinţarea Institutului de Cercetări Agrono-mice al României (ICAR) în 1927, prin Lege, ela-borată de prestigioşii cercetători Gheorghe iones-cu-şişeşti, teodor Saidel, traian Săvulescu, con-stantin Sandu Aldea, la solicitarea ministruluiagriculturii din acea perioadă, constantin Garo-flid, Lege completată în 1932, să fie reconstruită-reorganizată, nu numai de către Ministerul Agri-culturii şi Dezvoltării Rurale, aşa cum s-a procedatîn cazul proiectului supus dezbaterii Adunării gene-rale, ci obligatoriu, cu participarea celor care şi-audedicat întreaga viaţă cercetării ştiinţifice, mai alesţinând seama de cerinţele actuale faţă de acestdomeniu a cărui importanţă vitală nu poate fi con-testată.

Elaborarea unui proiect de lege de către minis-terul Agriculturii şi dezvoltării rurale, fără par-ticiparea reprezentanţilor cercetării, constituie, dinpunctul meu de vedere, o gravă ofensă la adresacomunităţii cercetătorilor ştiinţifici din România,mulţi dintre ei cu rezultate remarcabile, cunoscuteşi recunoscute atât la nivel naţional, cât şi interna-ţional.

Propunerile făcute de Ministerul Agriculturii şiDezvoltării Rurale, privind înfiinţarea unei Agenţiide Management care să conducă şi să coordoneze

65

Preocupări contemporane

cercetarea ştiinţifică din agricultura româniei, în cea mai accentuată crizăAcad. Cristian Hera*Vicepreședinte al Academiei Române

*Preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”

cercetarea ştiinţifică din toate domeniile agriculturii,silviculturii, industriei alimentare, nu reprezintă osoluţie eficientă, rea listă şi viabilă.

Revitalizarea şi reconstrucţia cercetării ştiinţi -fice din agricultură, mai ales în condiţiile unui viitorputernic influenţat de schimbările climatice glo -bale, de evoluţiile economice şi sociale, poate şitrebuie realizată cât mai urgent posibil, cu sprijinexecutiv şi legislativ al factorilor de decizie, cu par-ticiparea unor reprezentanţi performanţi ai fermie-rilor, beneficiari ai rezultatelor cercetării, împreunăcu cercetători şi cadre didactice cu experienţă,care cunosc rolul şi specificitatea cercetării agri-cole, tendinţele actuale şi cerinţele pentru o cerce-tare performantă şi durabilă.

Academia de Ştiinţe Agricole şi Sil vice „Gheor-ghe Ionescu-Şişeşti” este în poziţia cea mai bunăpentru a contribui la găsirea căilor şi mijloacelorde modernizare şi funcţionare eficientă a cercetă-rii agricole, deoarece are în componenţa sa unnumăr apreciabil de cercetători cu experienţă, con-ducători de Institute şi Staţiuni, numeroase cadredidactice, care cunosc problemele agriculturii şicercetării agricole. Academia de Ştiinţe Agricole şiSil vice are Filiale şi Staţiuni experimentale orga-nizate în diferite zone ecologice ale ţării, în careactivează cercetători şi cadre didactice competente,care pot conlucra pentru rezolvarea problemelorspecifice diferitelor zone agricole şi realizării uneibune legături cu producătorii agricoli.

De-a lungul timpului, Academia de Ştiinţe Agri-cole şi Sil vice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” a iniţiatşi a participat la numeroase planuri de restructu-rare şi revigorare a cercetării agricole, inclusiv cuparticiparea unor experţi străini. Există variante dereorganizare, fără dezorganizare, care pot sta labaza unei restructurări eficiente, în condiţiile asigu-rării finanţării de bază aşa cum prevede Legea45/2009, modificată şi completată de Legea72/2011.

Întârzierea efectuării restructurării este cauzatăde lipsa de voinţă politică şi speranţa/naivitateacercetătorilor că legislaţia existentă privind finan-ţarea va fi respectată, ca unităţile de cercetare per-formante, cu masă critică, să poată funcţiona.

Deşi până în prezent rezultatele obţinute în res-tructurarea cercetării agricole sunt nesemnificative,buna cunoaştere a realităţilor din unităţile de cer-cetare şi competenţa ştiinţifică a multor specialişticonferă potenţialul de a asigura, în deplină colabo-rare cu factorii de decizie legislativă şi executivă, o

reformă mai funcţională, comparativ cu reformeleiniţiate de o Agenţie ministerială nou-înfiinţată.

Conlucrarea cu Universităţile trebuie să stea labaza formării şi recrutării viitoarelor cadre, pregă-tite special pentru cercetare, precum şi folosirii încomun a dotărilor existente.

Managementul economico-financiar al cercetăriiagricole, inclusiv al finanţării de bază, ar putea fiasigurat, fără cheltuieli suplimentare majore, prinînfiinţarea unei direcţii Generale de manage-ment economico-Finaciar, care ar înlocui cu suc-ces Agenţia propusă de Ministerul Agriculturii şiDezvoltării Rurale în acest scop. Afirmaţia pe careo fac este susţinută şi de faptul că programul Sec-torial al ministerului, administrat în perioada2011–2013 de Academia de ştiinţe Agricole şi Sil -vice „Gheorghe ionescu-şişeşti”, nu de Ministe-rul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a funcţionatla parametrii de vârf.

** *

În situaţia în care executivul nu acceptă înfiin-ţarea unei Direcţii Generale de Management Eco-nomico-Financiar, Academia de ştiinţe Agricoleşi Sil vice, cu secţiile sale de specialitate, ar puteafuncţiona ca „For de consacrare academică,ramura agricultură”,1 aşa cum a sugerat şi dom-nul Dacian Cioloş, Primul Ministru al României, laîntâlnirea pe care am avut-o în cabinetul său,împreună cu domnul Achim Irimescu, ministrulAgriculturii, la data de 3 februarie 2016.

În cazul în care Academia de Ştiinţe Agricole şiSil vice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” devine for deconsacrare academică, ramura agricultură, misiuneaAgenţiei Naţionale de Management propusă înProiectul de Lege iniţiat de Ministerul Agricultu-rii şi Dezvoltării Rurale poate fi atribuită unui Insti-tut similar Institutului Naţional de Cercetări Agri -cole al Franţei (INRA)2, aşa cum a propus şi primulministru Dacian Cioloş în aceeaşi întâlnire, sus -ţinută şi de ministrul Achim Irimescu. Un asemeneainstitut poate fi un nou Institut de Cercetări Agro-nomice al României (ICAR), similar celui înfiinţatîn 1927, cu sediul în clădirea proprietate ICAR,care, după reorganizarea cercetării ştiinţifice în agri-cultură şi înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Agricoleşi Sil vice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” în 1969, adevenit sediul acestei academii.

Noul ICAR poate fi realizat prin reorganizareaîntr-o structură nouă, îmbunătăţită, din resurse66

existente, adaptate cerinţelor ştiinţifice şi economi-co-financiare actuale, dar mai ales a celor de per-spectivă privind cercetarea ştiinţifică din agricul-tură.

institutul nou-înfiinţat va înlocui Agenţia deManagement propusă de Ministerul Agriculturii şiDezvoltării Rurale şi va coordona, împreună cuAcademia de Ştiinţe Agricole şi Sil vice activitateade cercetare ştiinţifică şi economico-financiară aInstitutelor şi Staţiunilor experimentale, amplasateîn diferite zone ecologice ale ţării, în domeniile cul-turilor de câmp, creşterii animalelor, industrieialimentare, fond funciar.

Unităţile din noua structură, urmează a finominalizate după o restructurare URGENTĂ,realizată de o comisie special constituită pentruanaliza şi evaluarea celor existente în prezent, pebaza datelor deja aflate în evidenţa Academiei deŞtiinţe Agricole şi Sil vice.

În situaţia organizării Institutului de CercetăriAgronomice al României, acesta va prelua, după oevaluare temenică, bazată pe analiza resurselorumane şi materiale existente, coordonarea unităţi-lor de cercetare agricolă, performante, cu masacritică adecvată, aflate în prezent în coordonareaAcademiei de Ştiinţe Agricole şi Sil vice şi a Minis-terului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.

** *

Stabilirea numărului de unităţi, nominalizareacelor performante, care îşi vor desfăşura activitateaca unităţi de cercetare-dezvoltare, precum şi acelor care vor funcţiona ca unităţi specializate înmultiplicarea materialelor biologice, soiuri, hi -brizi, rase de animale autohtone, arondate insti -tutelor de cercetări, se va face de către Academiade ştiinţe Agricole şi Sil vice „Gheorghe ionescu-şişeşti”, prin institutul de cercetări Agronomiceal româniei, institutele naţionale, institutele deramură şi reprezentanţii nominalizaţi de Ministe-rul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Încadrarea cercetării în politica agricolă aguvernului se va realiza prin includerea de drepta reprezentanţilor Ministerului Agriculturii şiDezvoltării Rurale, Ministerului Educaţiei şi Cer-cetării Ştiinţifice, Ministerului Mediului, Apelor şiPădurilor, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Sil vice„Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a producătoriloragricoli în compo nenţa Consiliului de administra-ţie al Institutului de Cercetări Agronomice al

României. Prezenţa membrilor Academiei de Şti -inţe Agricole şi Sil vice în Consiliul de administra-ţie asigură continui tate şi o necesară protecţie faţăde posi bile imixtiuni politice. Majoritatea unităţilorde cercetare de prestigiu din lume sunt ferite desubordonare faţă de politic.

Dacă se ia în consideraţie raportul dintre rezul-tatele obţinute de cercetarea agricolă româneascădeja aplicate în economia naţională şi finanţareaasigurată de la buget, puterea de revenire a fiecă-rui leu investit în unităţile de cercetare agricolă sesituează înaintea multora dintre unităţile de cerce -tare din alte domenii. Aceasta dovedeşte că, dincolode unele păreri, activitatea de cercetare agricolă afost şi poate redeveni eficientă economic.

În multe privinţe există curente şi opinii contra-dictorii, dar toate forţele politice ar trebui să fie deacord că ştiinţa este factorul determinant în dez-voltarea şi prosperitatea Naţiunii, în cazul ştiinţeiagricole în asigurarea securităţii şi siguranţei ali-mentare care conferă linişte socială, dezvoltare sus-tenabilă şi mediu sănătos.

Să dăm ştiinţei ce i se cuvine, să respectamlegislaţia în vigoare, pentru a stimula spiritul decreaţie de care România are astăzi atâta nevoie.

Avem datoria să renaştem speranţa, să regă-sim calea spre o cercetare ştiinţifică eficientă şi oagricultură prosperă, în care „măria Sa produ-cătorul de bunuri agroalimentare” să fie mândrude profesia pe care o are.

Reorganizarea cercetării ştiinţifice din agricul -tură vizează viitorul, motiv pentru care trebuie să sebazeze pe potenţialul uman şi material al instituţii-lor şi nu pe cel al persoanelor aflate temporar înunele funcţii de conducere.

Să nu preluăm mentalitatea Meşterului Manole:„ce se construieşte ziua, se dărâmă noaptea”.

responsabilitatea pentru un viitor prosper neaparţine.

note1 Academia de Agricultură a României, 1941–1945, preşe-

dinte: Constantin Garoflid, vicepreşedinţi: Gh. Ionescu-Şişeşti,Alex. Ciucă şi Aurelian Pană, secretar general: Nicolae Săulescu.

2 Creat la propunerea guvernului francez din anul 1921, Par-lamentului, institut reorganizat în 1947, cu o dotare de la buget înanul 2014 de 800 milioane de euro, 77% finanţare de bază, 8290personal permanent, 235 unităţi cercetare/experimentale, 13 divi-zii, şapte centre. 67

68

Pagini de filosofie românească

Termenul logos are o mulțime de semnificații înlimba greacă, în afară de cea uzuală, provenită dinlego, legein = a vorbi, a spune, a zice, adică:„vorbă”, „spusă”, „cuvânt”, care ar putea fiîmpărțite, în manieră aristotelico-scolastică, în treigrupe: in re, in mente și in voce.

Heraclit este unul dintre primii filosofi grecicare face din logos, cu semnificațiile sale in re și inmente, un termen fundamental pentru filosofie. Elconsidera că lumea (cosmos), care este un foc veșnicviu (pyr aei zoon), se aprinde și se stinge după voiasoartei (kath’heimarmenen). Soarta aceasta estelogos-ul, demiurgul tuturor lucrurilor care se nascprin ciocnirea contrariilor. Acesta este logos-ul divin(ho theios logos), pe care trebuie să-l urmeze și gân-direa (nous), căci logos-ul este și criteriul adevăru-lui (kriterion tes aletheias). Totul se petrece, atât inre, cât și in mente în conformitate cu logos-ul (kataton logon). Athanase Joja vorbea despre „bivalența”logos- ului la Heraclit, existențială și mentală.

Parmenides, filosoful eleat, identifică însăgândirea cu ființa (to gar auto noein estin te kaieinai), care era Totul și Unul (to pan kai to hen),logos-ul devenind astfel chiar Divinitatea (ho teos) cusemnificațiile sale supercategoriale: Totul, Unul, Infi-nitul, Eternitatea și Absolutul. Față de Aceasta, lumeanoastră nu este altceva decât o iluzie a simțurilor.Numai pe calea gândirii se ajunge la adevăr, la con-vingerea că Totul, care este Unul, este fără margini,fără început și fără sfârșit și veșnic același. Nu res piră(me anapnein), cum zicea Xenophanes, căci Unulfiind și Totul, în afara Lui nu mai este nimic.

Pentru Platon, care desparte cosmos-ul de logos,și conferă primului fluxiunea heraclitică, iar celuilaltabsoluitatea parmenidiană, cu deosebirea că Logos-ulUnul se multiplică la el în logos-uri idei, fiecare din-tre acestea fiind veșnic identică cu sine. Aceasta, spredeosebire de ideile obișnuite ale oamenilor, care,gânduri fiind, sălășluiesc în mintea omului și suntexprimate cu ajutorul cuvintelor. Ideile ca atare sunt

separate atât de gândurile in mente, cât și de lucru rilein re, sunt anterioare (ante rem) și despărțite (choris)de acestea, sunt prototipuri sau modele perfecte, ne -schimbătoare ale acestora.

Renunțând la semnificația ante rem a ideilor,Aristotel stabilește semnificația mentală a ter -menului logos și legătura lui cu vorba sau cuvântulcare îl exprimă. Numai că logos începe să însemnerațiune, ca facultate a gândirii, spre deosebire deinteligență (phronesis) și de gândirea speculativă(nous theoretikos). La nivelul termenului simplu,Aristotel, vorbind despre omonime, consideră căexistă cuvinte (denumiri) care, aceleași fiind, sereferă la lucruri diferite, pe când logos-ul substanțeiacestora este altul (homonyma legetai on onomamonon koinon, ho de kata tounoma logos tes ousiasheteros). De exemplu, zice Aristotel, cuvântul „om”(anthropos) se spune și despre un anumit viețuitor șidespre pictura acestuia, dar logos-ul celor douăsubstanțe, rațiunea lor de a fi, cum traduce Constan-tin Noica logos tes ousias, este diferită, căci logos -ul constituie într-adevăr esența (to ti esti) oricăreisubstanțe (lucru, obiect, fenomen). Din aceastăcauză, fiecare formă a gândirii raționale, în termino-logie modernă: noțiunea, judecata și raționamentul,sunt definite prin logos (horos esti logos...; protasisesti logos...; syllogismos de esti logos...).

Cuvântul ca atare, fără legătură (aneu symplo-kes) cu alte cuvinte și fără să constituie el însușivreo legătură lingvistică, trebuie să exprime ungând-logos, care este in mente, să fie, zice Aristotel,un exo logos, un logos exterior (in voce) al unuilogos interior, eso logos. În aceasta rezidă putereaevocatoare a cuvântului, în faptul că exprimă esența,ce estele (to ti esti) lucrului, adică logos-ul acestuia.

În dialogul Charmides, Platon vorbește, prinpersonajul Socrate, despre un medic traco-get al luiSalmoxis, care spunea că nu poți să vindeci o partea corpului, dacă întregul nu este sănătos, și nicicorpul în genere, dacă sufletul este bolnav.

logos, cuvinte și rostire*Acad. Alexandru SurduVicepreședinte al Academiei Române

*Comunicare prezentată la Simpozionul naţional „Constantin Noica”, ediţia a VIII-a (20–21 mai 2016, Sâmbăta de Sus)

69

Vindecarea părții prin întreg se numește astăzi„homeopatie”, iar a corpului prin vindecarea sufle-tului „psihoterapie”. Dar sufletul, zicea mediculsalmoxian, se poate vindeca prin puterea cuvinte-lor, prin rostirea cuvintelor frumoase, cărora lezicea pe grecește epode, prin „descântece”, cum lise spune și astăzi.

Dacă n-ar evoca esențele, prin logos-ul lor, cuvin-tele n-ar putea să vindece sufletul. Filosofii stoici,imitându-l pe Heraclit, considerau că logos-ul are oforță sufletească (pneumatikos) universală, cosmică.Logos-ul este soarta (heimarmene) Universului, estefocul constructiv și distructiv al acestuia, omul fiindsingura făptură dotată cu suflet, care poate să ex -prime logos-ul.

În Vechiul Testament este vorba despre Cuvântullui Dumnezeu (ho logos tou theou, tou kyriou),Logosul creator, constructiv, prin care Dumnezeu afăcut lumea: „Şi a zis Dumnezeu: să se facă lumină,și s-a făcut lumină (Genetheto phos!, kai egenetophos)”. Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul de laDumnezeu (para kyriou) este și acela către (pros)profeții Vechiului Testament, către Ieremia de exem-plu (Ho logos ho genomenos para kyriou pros Iere-mian legon). Este Cuvântul-Logos a cărui putere nuse referă numai la trecutul îndepărtat, ci și laprezent, și la viitor, și chiar „la sfârșitul timpului”(en kairou perati).

Cea mai importantă referință la Cuvântul-Logosse face însă în Prologul Evangheliei după Ioan, careeste un fel de poem al Logos-ului: „En arche en hologos, kai ho logos en pros ton theon, kai theos enho logos”. „La început era Cuvântul și Cuvântul erala Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”. Aceastaeste traducerea obișnuită în limba română a textuluidin primul verset.

Pornind de la lucrările lui Mircea Vulcănescu înlegătură cu Dimensiunea românească a existenței,operă neterminată, din cauza detenției și a morții pre-mature în închisoare, și cu acordul soției acestuia,Constantin Noica și-a propus elaborarea unui sistemfilosofic românesc bazat pe posibilitățile limbii românede a exprima în mod original, și uneori chiar mai binedecât în alte limbi moderne, conceptele de bază alefilosofiei, ale teologiei și ale dreptei noastre credințe. Aînceput prin cercetarea amănunțită a primelortraduceri românești ale textelor biblice și a constatat,cu surprindere, profunzimea acestora și utilizareaunor valențe semantice ale cuvintelor românești ne -bănuite. A cercetat apoi scrierile cronicarilor, literaturapopulară și operele marilor noștri scriitori, începând

și sfârșind orice investigație cu referințe la „omuldeplin al culturii românești” – Mihai Eminescu, celmai priceput mânuitor al cuvintelor noastre.

Vremurile, între 1964–1970, erau favorabileunor astfel de scrieri, dar nu întrutotul, și Noica afost obligat să treacă sub tăcere numele lui MirceaVulcănescu, promițându-i soției acestuia că, lasfârșitul întreprinderii sale, cu orice risc, va divulgasursa de inspirație. La fel s-a petrecut și cu interpre-tarea lui Noica la Prologul Evangheliei după Ioan,pe care nici măcar n-o amintește, intercalând însăadesea citate din Scrierile Sfinte fără menționarealor bibliografică.

Cert este faptul că în vechile traduceri ale Nou-lui Testament el a găsit formulări deosebite și celpuțin două cuvinte l-au atras în mod special, șianume întru, în loc de „la” și rostire în loc de„cuvânt”. În felul acesta, Noica admiră varianta pri-mei propoziții din versetul ioanian: „Întru începutera rostirea”, fără să-l amintească, în textul publicat,firește, pe evanghelist.

În versetul grecesc se începe cu en arche,românește „în început”, ceea ce nu sună bine și s-aoptat pentru „la început”, care nu este însă greșit. Înlimbile moderne en se traduce cu „în” (im Anfang, inthe biginning, in den beginne ș.a.), afară de franceză(au commencement), de unde s-au inspirat și româ-nii. Se observă însă articularea cuvântului „început”,care nu apare nici în greacă și nici în română. Parti-cula „întru” îl reintroduce și pe „în” (en), dar îl maiadaugă pe „-tru”, care s-a menținut independent de„în-” la machedo-români, cum o spune și Noica.Proveniența este latină, de la intra și intro, careînseamnă însă „înăuntru”, motiv pentru care latiniil-au folosit pe in (in principio erat verbum). Darromânii cei vechi au apelat la „întru”, termen care i-alipsit lui Hegel, zice Noica, căci el înseamnă și „în”și „spre”. Nu înseamnă însă numai „înăuntru”, darnici „în afară”, ci „și una și alta”.

„La”, cum apare la moderni, are semnificațietemporală. „La început”, adică atunci și sugerează„și numai atunci”, sau „doar atunci”, ceea ce nu maieste corect, deoarece logos-ul este chiar Dumnezeu(kaitheos en ho logos), și, tot în accepția ioaniană,Dumnezeu nu este doar Începutul, ci și Sfârșitul (hearche kai to telos), este Alpha și Omega.

Prin urmare, spre deosebire de „la”, dar și deobișnuitul „în”, din celelalte limbi moderne, la noi„întru”, prin valențele sale opoziționale, sugerează,chiar mai bine decât gr. en, faptul că logos-ul estelegat de început, fără să fie însă numai în acesta. Dar„întru” nu este oare un arhaism, corect sau incorect,

70

folosit numai de cronicarii și călugării dragomani?Datorită lui Constantin Noica, termenul „întru” aînceput să fie utilizat frecvent, din păcate chiar preafrecvent, în loc de „în”. Dar cea mai frumoasăreușită o constituie reintroducerea lui „întru”, în locde „la”, în traducerea Bibliei diortosită (îndreptată)de părintele Bartolomeu Valeriu Anania din 2001:„Întru’nceput era Cuvântul”. Se observă că aici tra-ducătorul a simțit chiar nevoia introducerii apostro-fului pentru eliminarea lui „î” și marcarea grafică asimbiozei pe care o sugerează semantic particula„întru”.

Mergând pe linia lui Noica, Părintele Anania tra-duce în același spirit și al doilea verset din PrologulEvangheliei după Ioan (houtos en en arche pros tontheon), redat de obicei prin: „Acesta (Cuvântul) erala început cu Dumnezeu”. În loc de „la început”,Anania zice „dintru’început”, introducând o nouăvariantă de traducere a lui en, pe care o găsește înBiblia de la 1688. O știa și Noica, dar n-a scris des-pre aceasta, căci n-a publicat niciun comentariu laîntregul Prolog. Dar l-a folosit numai pe „întru” încelebra sintagmă „devenirea întru ființă” și consi -dera că nu ar mai fi posibilă și o „revenire dintruființă”, cum consideram noi. Anania a optat pentruvarianta: „Acesta era dintru’început la Dumnezeu”.

Dar și mai important decât „întru” i se părea luiNoica „rostirea” în loc de „cuvântul”, ca traducerepentru logos. Din această cauză, el vorbește, înlucrarea Rostirea filosofică românească (EdituraȘtiințifică, București, 1970), mai întâi despre Rost șirostire, menționând că „rost” provine din latinesculrostrum, care însemna: bot, cioc, vârf încovoiat,gură, dar care a căpătat, în forma „rostire” din limbanoastră „o neașteptată înzestrare filosofică”. „Înparticular, zice Noica, rostire este singurul termencare poate reda logos-ul grec...”.

Sunt menționate, cu exemple încântătoare dinvechile scrieri („Și fie-ți spre voie cuvintele rostuluimieu”), semnificațiile de „gură”, „deschizătură” și„rânduială” ale „rostului” românesc, singurul careînseamnă și: temei, noimă, ordine, dar și rațiune dea fi, care te duce cu gândul la logos tes ousias al luiAristoteles: „Care este rostul omului pe pământ?”

În fine, rostirea, care cuprinde toate sem nificațiilerostului, le și exprimă, le spune, ca și logos-ul, care nueste însă un simplu cuvânt. Logos de esti phonesemantike, zice Aristotel, iar Noica traduce prin: „ros-tirea este o glăsuire semnifica tivă”, adică un cuvântcare înseamnă ceva, exprimă ceva, și anume rațiuneade a fi, ce este-le, esența obiectelor, lucrurilor,viețuitoarelor etc. Rostirea este cuvântul articulat, nu

„om” (anthropos), care este o denumire, ci „om-ul”(ho anthropos). Rostirea este logos- ul care, spredeosebire de cuvântul-denumire, nu se spune despreceva (kata tinos legetai), ci se spune pe sine fără legă-tură (aneu symplekes) cu altceva. „Om” se spune des-pre Socrate, despre Platon etc., dar „om-ul” nu sespune despre niciunul dintre aceștia, căci om-ul esterostirea (logos-ul) și semnifică, adică înseamnărațiunea de a fi a tuturor viețuitoarelor cugetătoaretrecute, prezente și viitoare. Aceasta este demnitateași măreția rostirii noastre, aceea de logos, pe care n-omai are niciun cuvânt din nicio altă limbă.

Dacă înțelegem toate acestea, adică sem nificațiiledeosebite ale cuvintelor „întru” și „rostire”, putemsă ne bucurăm împreună cu Noica și să recităm ver-setul evanghelic în „mândra noastră glăsuire”. Darnu înainte de a mai zăbovi și asupra cuvântului „început”prin care se traduce grecescul arche în toate limbilemoderne. Cu toate acestea, arche este tradus princi-pium în latină, care înseamnă mai mult decât începutși sugerează, ca și logos -ul, bază, fundament, lege.Urmărind însă derularea versetelor evanghelice, pecare Noica s-a ferit s-o comenteze, și mai ales identi-ficarea logos-ului cu Dumnezeu (kai theos en hologos), contextul ioanian al traducerii românești prin„întru” ne su ge rează că arhe, ca bază și fundament, nuar trebui să fie redus la început, căci Dumnezeu esteși începutul și sfârșitul (he arche kai to telos), Totul șiUnul (to pan kai to hen).

În scrierile vechi în loc de început se zice și„obârșie”, care se apropie de principium, origine:„la obârșie, la izvor”, cum zice Poetul, dar careînseamnă și sfârșit; un fel de întoarcere la început(„s-au obârșit întru Domnul”, „și-au găsitobârșia”). Un termen care i-ar fi plăcut, de bunăseamă, și lui Hegel, dar mai ales lui Noica.

Întru obârșie era rostirea este traducerea româ-nească a primului verset din Prologul Evanghelieidupă Ioan, o traducere în spiritul Rostirii FilosoficeRomânești. O regândire a versetului, căci cuvinteleexprimă gânduri. Versetul românesc însă nu maipoate fi tradus în nicio altă limbă în afară de greacaveche, căci, cu excepția cuvântului „era”, celelaltesunt numai ale noastre.

Versetul acesta aproape „al nostru” este unexemplu de îmbinare armonioasă, sinergetică, de lasyn=împreună și ergon=acțiune, între logos, cuvinteși rostire în limba românească, între începutul șisfârșitul acestei „mândre glăsuiri”, ca umbră palidăa Gândului ca atare, a Logos-ului, care este Rostirea,la capătul căreia, cum zicea și Noica, ne așteaptă,mai repede sau mai târziu, tăcerea.

71

1. „Cugetarea filosofică nu pare a fi avut și aveanevoie de limbaj simbolic sau cod; cu alte cuvintefolosește nu limbajul ci limba (subl.n.– Al. B.). Filo-sofia se întemeiază cel mai bine cu termeni ce au otensiune în ei, în timp ce limbajele și codurile sedesfășoară în siguranța și destinderea sensurilorunivoce. Iar cugetarea filosofică se bucură, cumspunea Hegel, când întâlnește în limbi cuvinte nunumai cu semnificație deosebite dar și opuse”1.

Într-adevăr, așa cum ne învață lingvistica, și nupuțini dintre marii gânditori care au cercetat proble-matica limbii și au reflectat îndelung asupra ei,distincția (de fapt, diferența, menită să atragă îndeo-sebi specificul celor diferențiate din unitatea struc-turală a „rostirii”, a discursului) dintre limbă și lim-baj este hotărâtoare pentru înțelegerea participării larostire și gândire (sau, poate, invers!) în comporta-mentul uman.

„Limba – sublinia W. von Humboldt – este, cualte cuvinte efortul veșnic reluat al spiritului de aface sunetul articulat capabil să exprime ideea. Într-oaccepție strictă și nemijlocită, aceasta este definițiaactului individual de vorbire; într-o accepțieadevărată și esențială, putem considera limba, ca săspunem așa, drept exclusiv totalitatea actelor devorbire. Căci, în haosul dispersat de cuvinte șireguli pe care obișnuim să le numim limbă, ceea ceexistă cu adevărat este doar elementul particularprodus prin vorbire, iar acesta nu este niciodatăcomplet, necesitând și el o nouă prelucrare pentru areflecta natura actului viu al vorbirii și pentru a dao imagine adevărată a limbii vii. Tocmai ceea ceeste mai elevat și mai rafinat nu se lasă recunoscutîn aceste elemente separate și poate fi perceput sauintuit doar în înlănțuirea discursului, fapt caredovedește o dată în plus că limba propriu-zisă re -

zidă în actul producerii sale efective. În toate cerce-tările care încearcă să pătrundă esența vie a limbii,vorbirea ca atare este singura care trebuie gândităca fiind ceva adevărat și primar. Fărâmițarea încuvinte și reguli este doar o cârpăceală lipsită deviață a analizei științifice”2.

Discuția despre formă prilejuiește o înțelegereclară a identității și înrudirii dintre limbi în măsuraîn care se bazează pe identitatea și înrudirea dintreformele lor: „Forma decide în mod exclusiv cu cealte limbi se înrudește o anumită limbă... Formelemai multor limbi se pot reuni într-o formă și maigenerală”, numai că „atât de admirabilă este, înlimbă, individualizarea în interiorul concordanțeiuniversale, încât se poate spune cu egalăîndreptățire și că întreaga specie umană deține osingură limbă, dar și că fiecare om deține o limbăproprie”3.

Teză de larg interes rămâne, în acest context,următoarea: „Limba este organul formator al gân-dului. Integral spirituală, integral interioară, tre-când oarecum fără să lase urme, activitatea intelec-tuală se exteriorizează în vorbire prin intermediulsunetului și devine astfel perceptibilă pentrusimțuri. Activitatea intelectuală și limba constituie ounitate și sunt inseparabile... Legătura indestructi-bilă care unește gândirea, organele vocale și auzulcu limba rezidă irevocabil în alcătuirea originară,cu neputință de explicat altfel, a naturii umane”4.

2. Această incursiune în istoria lingvisticiimoderne5 pune astfel în lumină rolul și funcțiilelimbii și ale unității (și diferenței) limbă, limbaj,vorbire, precum și ale interacțiunii dintre limbă șigândire.

Important rămâne faptul unei unități în activita-tea spirituală și în comportamentul cultural (sau caretrebuie să fie din ce în ce mai mult astfel) al omului

limbă și limbaj în „rostirea filosofică”*constantin noica despre universal și specific în limbajul filosoficAcad. Alexandru Boboc

*Comunicare prezentată la Simpozionul naţional „Constantin Noica”, ediţia a VIII-a (20–21 mai 2016, Sâmbăta de Sus)

72

unei societăți și culturi moderne, marcate valoricprin nivelul limbajelor (științei, artelor, filosofiei)ctitorite în limbă și în civilizația unui spațiu deter-minat. Căci limba este menită să împlinească unita-tea într-un spațiu de comunicare diferențiat determi-nat.

În limbajul lui Constantin Noica, la întrebarea:„Nu ar trebui ca universalul să fie universal?,cultura științifică spune că nu e un lucru bun: tre-buie să vorbim toți o singură limbă. Cultura uma-nistă spune că este totuși un lucru bun: universalultrebuie să se întrupeze, de fiecare dată, în câte olimbă istorică”6.

După aceste caracterizări, cuprinse și stilisticîntr-o formulă metaforică proprie, autorul seîndreaptă spre spațiul românesc: „Nu cunoaștem zbu-cium mai frumos, în cugetul omului contemporan,decât acesta. De vreme ce zbucium este, să-l sporimcu partea noastră românească (subl. n. – Al. B.).Dacă graiul nostru spune într-adevăr lucruri ce nus-au rostit întotdeauna în alte limbi și care le-arputea îndemna pe acestea să se mlădieze dupăcuvântul nostru, atunci, în măsura în care există unrest românesc în cele ale gândului, suntem datorilumii cu acest rest”7.

Aceasta înseamnă că, mai întâi „ne suntemdatori nouă, ca purtători ai limbii acesteia și lucră-tori în ea. Până va veni ceasul de judecată al limbi-lor în care e despicată lumea, noi gândim și creămîn cuvintele noastre, încă (subl.n.). Pentru noi elesunt vii, chiar dacă s-au îngropat în uitare. Dinaceastă uitare – ce adesea e o uitare de sine, înmăsura în care vorbirea omului este și ființa lui –noi le putem scoate, pe toate cele care ne par grăi-toare: pe unele spre a ne desfăta munca, ca într-unmuzeu... pe altele spre a ne reîmprospăta și sporigândul, din neașteptate, uneori uimitoarele loradâncimi de înțeles”8.

Cu riscul de a nu fi nimerit ce (și unde) trebuie,vedem în aceasta un veritabil program de Bildung,de formare culturală, prin limbă și faptă, în orizon-tul unui ideal, ceea ce marele gânditor numea (în altcontext) «românescul»: „Și mi-ar plăcea să măridic până la punctul în care gândirea româneascănu mai e resemnare și înțelepciune. Până înainte deînghețul în eternitate... Știu, asta e românescul: receîn sensul de rece și nu cald. Dar nu vreau să cred căe numai atât”9.

3. Să vedem, în principal, cum ne povățuieșteNoica să fim „purtători ai limbii acesteia și lucră-tori în ea”, cum „gândim și creăm în cuvintele noas-

tre, încă”. De ce așa? „Numai în cuvintele limbii tale– subliniază autorul – se întâmplă să-ți amintești delucruri pe care nu le-ai învățat niciodată. Căci oricecuvânt este o uitare și în aproape oricare s-au în-gropat înțelesuri de care nu mai știi. Cum altfel amputea da folosință vie cuvintelor? Dar dacă în oricecuvânt există o parte de uitare, este totuși vorba deuitarea noastră și ea devine propria-ne amintire. Iaraceasta e actul de cultură: să înveți noutatea ca șicum s-ar ivi din tine”10.

Așadar, este vorba de o chemare la o competițieîn care „cu creația noastră de cultură, poate nuîncă, dar cu rostirea”, cu limba noastră am putea săne înfățișăm „la judecata istoriei”, ceea ce s-ar puteaface „în termeni proprii”, uneori de netradus în altelimbi. Între acestea se situează prepoziția «întru»,unul dintre cele mai sugestive cuvinte-cheie pentruîntemeierea filosofică”: „sinea și sinele”, termeniiaduși sub ciclurile ființei, devenirii și rânduielii,apoi termenii care aduc „în rostirea filosofică” viațași societatea.

Motivarea vine în deplină solidaritate cu ceea ceam considerat mai sus ca program al unei emanci-pări prin cultură și educație. „Dacă s-ar întrebacineva de ce dăm atâta însemnătate câtorva cuvinteromânești, am răspunde: pentru că aceasta e parteanoastră de cer”11.

„Când începi să explorezi bolta pe care suntînscrise cuvintele noastre, îți ies înainte tot felul destele noi, pe care nu le vedeai cu ochiul liber. Pe dealtă parte, în afara cuvintelor, sunt formele expre -sive de rostire mai întinse sau particulele mici detot. După ce ai întâlnit negația și negativitateahege liene, este o încântare să vezi ce face prefixul«ne» în limba română, spre deosebire de «în», caree neproductiv; sau să vezi ce face particula «s»,care smintește cuvintele, ori în sfârșit, să vezi că pelângă «nu», noi avem și pe «ba», care nu știi binecum se întâmplă că sfârșește prin a fi un «da», căcidin negație devine întăritor”12.

Această incursiune în lumea cuvintelor și expre-siilor în limba română se încheie cu un „Cuvânturmător”, din care reținem câteva precizări semnifi-cative pentru unitatea dintre limbă și limbaj în „ros-tirea românească”: „Venim fiecare, pe urmele altora,avem așadar în urma noastră lumile gândului șicuvântului prin care am călătorit, iar fapta și împli-nirea aparentă te trimit la alte urme, care acumneașteptat sunt înaintea ta”; „ori unde mergi,înăuntrul limbii, mergi cu ea cu tot și te lovești depropriile ei praguri. Ai vrea să vezi cuprinsul limbii,

73

dar te cuprinde și absoarbe ea, întocmai cum seîntâmplă în lumea firii”13.

Se degajă pe ansamblu o unitate dintre lumealimbii și lumea omului în spațiul culturii române, încare autorul relevă, pe un fond de încredere învirtuțile creatoare ale acesteia, împlinirile, neîmpli-nirile, căutările și mai ales așteptările: „Toate aces-tea le comunică limba noastră despre o lume cares-a făcut odată cu ea și care se poate oglindi în ea,ca în partea ei de cer. Când însă te întrebi dacălumea aceasta românească, așa cum s-a împlinit ea,poate pluti pe apele atât de repezi ale istoriei deastăzi, cuvintele ei vin să-ți răspundă: nu numai căpoate pluti – vâslește”14.

4. În cele ce urmează vom încerca să explicităm,din perspectiva introducerii teoretico-metodologicedespre limbă și limbaj (mai complet: limbaj-vorbire-limbă) concepția susținută în capitolul Rost și rostiredin „Ciclul Ființei”.

Căci „rostire” se situează între termenii cu odeosebită „înzestrare filosofică”, întrucât, în limbanoastră „este singurul termen care poate reda«logos»-ul grec, acel princeps al gândirii ce acoperăsingur jumătate din ea. Logos înseamnă și cuvânt, șirațiune și socoteală, și raport, și definiție și rost”.La rândul ei, rostire ar putea acoperi o bună partedin echivocul fecund al lui logos: „de la flatus vocispână la ultimul temei al lumii. De aceea, «La începuta fost Cuvântul» ar putea mai bine fi redat prin «Laînceput a fost Rostirea», adică, punerea în rost, ros-tuirea lucrurilor”15.

Devine productivă, deschizătoare de cale nouăîn înțelegerea modului specific în care în limbaromână își află „rostul” termenii-paradigmă ai gân-dirii filosofice, ai cugetării într-o „rostire filosoficăromânească”. „Cum a ajuns modestul rostrum16latinesc să dea atât de mult în limba română? –se întreabă Noica. S-a întâmplat un lucru miraculosîn laboratorul limbii noastre, cândva prin secolulal XVI-lea sau al XVII-lea: s-a trecut de la un sensconcret la unul de speculație ultimă... De fapt, sen-sul concret inițial s-a dedublat: rostul ca gură asfârșit prin a însemna deopotrivă deschizător. Peambele linii cuvântul a evoluat, independent pare-se,și din fiecare sens concret s-a putut ajunge, în limbanoastră, la sensuri speculative”17.

Pe acest fond, se desfășoară o minuțioasă ana -liză din care se degajă semnificațiile termenilor:rost ca gură, rost ca deschizătură, rost pur și simplu,rostire.

Este contextul terminologic specific, în care seînfățișează (într-o spectaculoasă realizare stilistică)unitatea dintre limbaj-limbă-limbaj-vorbire înspațiul specific (nu numai terminologic) al genezeiunui limbaj filosofic în limba română.

„Rostesc ceva – sublinia Noica – spundeopotrivă enunț un lucru și pun în ordine altul. Cuverbul a rosti te ridici deci la o expresivitate filoso-fică (chiar dacă dicționarele nu o invederează încă).În Vechiul Testament, când Adam e pus să dea numefiecărui viețuitor, ni se spune că le dă și un rost, căle rostește întru ființa lor. – Cu fiecare «rostire»potrivită se evocă acest gând în limba noastră”18.

Rost și rostire țin de comportamentul omului înlume, în care gândul și fapta vin împreună și îl inte-grează într-o ordine a firii ... „Căci lucrurile au unrost, ba încă poți să le și dai un rost, găsești un rostîn lume, sau îi atribui unul. Rostești ce s-a spus prinlucruri sau le «rostești» pe ele, așa cum face logos-ulmatematic astăzi. Iar dacă pătrunzi cum trebuie încartea lumii, sfârșești prin a te întreba: «Cine-i acelce-mi spune povestea pe de rost?»”, adică spunetotul după o rânduială și nu doar din afară19.

5. Rostirea ne integrează în ordinea lucrurilor șieste ea însăși făuritoare de ordine într-un univers alexplicației, ce exprimă unitatea dintre gândire șiacțiune în virtutea puterii cuvântului. „Rostireaomului – subliniază Noica – este, dacă este potrivitgândită, solidară cu rostul lucrurilor. La capătul ei,deci, rostirea devine, într-un fel, tăcerea ființei”20.

Nota determinantă a acestora o constituie un elo-giu al disponibilităților limbii noastre, mai generalal românescului, al „rostirii filosofice românești”:„Este în orice caz o întrebare: câte limbi posedă untermen, care să fi păstrat sau regăsit miraculoasalegătură antic-greacă dintre cuvânt și ordinerațională? Modestul Verbum, folosit în lipsă dealtceva, nu este un astfel de termen. Sensul adâncfilosofic al spusei raționale, de punere sau regăsirea ordinii prin atribuirea de nume, coduri, legi, îl știeși-l redă pe deplin logos-ul. Dar în timp ce alte limbil-au pierdut, limba această românească, în care filo-sofarea n-a triumfat încă îndeajuns, a știut să-l păs-treze ori refacă”21.

Aceste rezultate vin în urma unei sondări în isto-ria culturii noastre, de la Psaltire și Biblia de la1648, și Miron Costin la Șincai și Budai-Deleanu,apoi la Odobescu, Alecsandri, Creangă, Coșbuc, îngenere evaluând momente de vârf ale creației noas-tre culturale, adevărate monumente ale studiului

74

limbii în acțiunea ei, în configurarea unui stil deviață și a unui stil cultural.

Este cadrul în care, cu spusele lui Noica, „lalimită sensul de «facultate de a vorbi» a trimispână la fel de a vorbi, modul de a se exprima înscris, stil ... Rostul a devenit limbă, vorbire, discurs,a urcat de la concretul gură spre abstract. Dar n-adezmințit încă sensul său de origină”22.

Trecerea de la rost-gură și rost-deschizătură la„rost-rânduială” este saltul „de la concret laabstract și de la sens material la sens speculativ”și „trebuie înregistrat și subliniat, chiar dacă nupoate fi explicat până la capăt”; este de reținut însăcă evoluția semantică sfârșea cel mult la limbă, vor -bire, discurs” (subl.n.)”23.

„Rostirea”, un „derivat al rostului” unifică toateînțelesurile disparate. Rostul pierdea, până la urmăsensul originar al lui rostrum; rostirea îl regăsește.Dar revenind la el, nu pierde nici sensurile mate rialeale rostului și urcă în același timp spre sensurile spe-culative24.

Dincolo de o explicare a interacțiunilor dintrelimbă și limbaj (de fapt, limbaje, în care se propuncreațiile valorice, operele), limbă și vorbire, discurs,Noica transmite un mesaj generațiilor viitoare alecercetătorilor culturii românești (în tradiție și actua-litate): „Dacă graiul nostru spune într-adevărlucruri care nu s-au rostit întotdeauna în alte limbiși care le-ar putea îndemna pe acestea să se mlă-dieze după cuvântul nostru, atunci, în măsura încare există un rest românesc în cele ale gândului(subl.n.), suntem datori lumii cu acest rest”25.

Este parcă un îndemn la „o bună întâlnire cugândirea speculativă” (de care Noica vorbea înDespărțirea de Goethe), prin puterea cuvântuluiînsă, și cu darul rostirii.

note1C. Noica, Rostirea filosofică românească, Editura Științifică,

București, 1976, p. 7. „Despre această bucurie, încă nu pe deplinîncercată de cultura noastră vie, vrea să vorbească lucrarea defață” (Ibidem).2W. von Humboldt, Despre diversitatea structurală alimbilor și influența ei asupra dezvoltării spirituale a umanității(traducere de E. Munteanu), București, Editura Humanitas, 2008,p. 83. Definirea limbii ca „activitate a spiritului”, care sedesfășoară „în mod constant și uniform”, are ca scop înțelegerea.„Acest element constant și uniform, propriu activității spiritului dea aduce sunetul articulat la înălțimea expresiei gândirii – ele-ment conceput în modul cel mai complet posibil, în configurația

sa, și reprezentat sistematic – constituie forma limbii” (Ibidem,p. 83–84).

„În sens absolut – continuă autorul – în interiorul unei limbinu poate exista nicio substanță lipsită de formă, căci totul înlimbă este destinat unui scop precis: exprimarea gândirii – iaraceastă acțiune începe odată cu elementul său primar, sunetularticulat, care devine articulat tocmai în virtutea impunerii uneiforme” (Ibidem).3Ibidem, p. 87. Interacțiunea este însă mai complexă: „Limba –subliniază von Humboldt – îmi aparține prin însuși modul în careo rostesc și o produc; și, fiindcă fundamentul acestui fapt rezidă însimultaneitatea vorbirii prezente și trecute a tuturor generațiilorumane, în măsura în care între acestea a putut exista o comuni carelingvistică neîntreruptă, tot așa și limba este, în acest sens, o limi-tare a vorbirii. Doar ceea ce în limbă mă limitează și mă determinăprovine din natura umană, strâns legată de intimitatea ființei mele,iar ceea ce în limbă îmi este străin este astfel doar pentru naturamea individuală și trecătoare, nu și pentru natura mea cu adevă-rat originară” (Ibidem, p. 98).4Ibidem, p. 89. Este semnificativă aici ideea concordanțeidintre sunet și idee: „După cum ideea cuprinde în întregimesufletul, tot așa și sunetul deține o putere pătrunzătoare, capabilăsă zguduie toate fibrele umane. Această capacitate, prin caresunetul se deosebește de toate celelalte impresii sensibile, depindeevident de faptul că auzul (ceea ce nu se întâmplă în cazulcelorlalte simțuri sau se întâmplă în alt mod) recepționează impre-sia unei mișcări sau, mai degrabă, când este perceput sunetul careemană din voce, impresia unei acțiuni efective și această acțiunepornește din interiorul unei ființe vii, manifestându-se ca sunetarticulat” (Ibidem).5Menționăm aici contribuția epocală a lui F. de Saussure:„Limba este necesară pentru ca vorbirea (la parole) să fieinteligibilă și să-și producă efectele; dar aceasta este necesarăpentru ca limba să se stabilească; istoricește, faptul vorbirii pre-cede totdeauna. Cum și-ar da seama cineva să asocieze o idee lao imagine verbală, dacă nu ar surprinde mai întâi această aso -ciere într-un act de vorbire?... Există, așadar, interdependențăîntre limbă și vorbire; aceea este totodată instrumentul și pro-dusul acesteia, ceea ce nu le împiedică de a fi două lucruri abso-lut distincte” (Cours de linguistique générale, Paris, Payot 1971,p. 37–38). Dar ce este limba? „Pentru noi, ea nu se confundă culimbajul (langage); ea nu este decât o parte determinată, e adevă-rat... este totodată un produs social al facultății limbajului și unansamblu de convenții necesare, adoptat de corpul social pentru apermite exercitarea acestei facultăți la indivizi. Luat în întregulsău, limbajul este multiform și eteroclit... Limba, dimpotrivă, esteun întreg în sine și un principiu de clasificare” (Ibidem, p. 26).

„Limba nu este o funcție a subiectului vorbitor, ci produsulpe care individul îl înregistrează pasiv; vorbirea, dimpotrivă, esteun act individual de voință și inteligență, în care se pot distinge:1. combinațiile prin care subiectul-vorbitor utilizează cadrul lim-bii pentru a-și exprima gândirea personală; 2. mecanismul psiho-fizic care îi permite să exteriorizeze aceste combinații” (Ibidem,p. 30–31).6C. Noica, op. cit., p. 6. O explicație de interes conduce preo-cupările teoretice spre spațiul românesc. „La rândul ei, cul turaindiană spune că lipsa de unitate nu e un lucru bun: că trebuie săne topim gândul și ființa în Marele Tot, ca o statuie de sare cufun-dată în apă. Dar cultura europeană, în linii mari, spune că este un

75

lucru bun: că statuile trebuie să rămână statui, persoana umanăpersoană și cuvântul propriu cuvânt...” (Ibidem).7Ibidem. Rămâne să reflecteze fiecare la discrepanța dintreaceastă admirație pentru „un rest românesc în cele ale gândului” șiceea ce „în zilele noastre s-ar întâmpla ceva istoric în viața Româ-niei”, anume: „au apărut cei dintâi care, crezând în neamul româ-nesc, să se arate nemulțumiți de omul românesc. Crezând înneamul românesc. Căci altminteri, din occidentalism, au mai fostdestui bonjuriști ai veacului XX... Până acum toți, chiar bonjuriștiiveacului al XIX-lea (afară de acest mare precursor bonjurist:Cantemir) au crezut că tot ce ne trebuie e să fim puși în anumitecondiții – de independență, libertate – spre a arăta ce putem.Dar nu e destul. Au trecut prea mulți ani de anonimat peste noica să cunoaștem de la sine căile faptei și ale personalizării”(C. Noica, Jurnal filosofic, Editura Humanitas, București, 1996,p. 119–120).8C. Noica, Rostirea filosofică românească, p. 6.9C. Noica, Jurnal filosofic, p. 119. Textul vine după oexplicație mai largă a ceea ce căutăm în știință: „Găsesc în «Limbaromână» a Profesorului Sextil Pușcariu observația aceastacurioasă. Rece vine de la «recens», proaspăt: aqua recens. Dacăînsă asocierea s-a făcut altfel, de pildă panis recens, atunci recear însemna cald... Ce căutăm în știință? Ridicarea până la punc-tul acesta de indiferență, în care un lucru putea fi contrariul lui.Ridicarea până la viață, optare. Căci viața este indiferență nuștiința, cum se spunea de obicei. Viața e libertate de alegere,indiferență de alegere, posibilitate de optare. Orice știință cautăsă se ridice până la punctul în care lucrurile puteau fi și altfel. Așacum sunt astăzi, lucrurile sunt înghețate într-un sens, într-oaccepție. A te ridica până la viață înseamnă a căuta libertatea din-colo de îngheț” (Ibidem, p. 118–119).10C. Noica, Rostirea filosofică românească, p. 5. „Cu isto-ria noastră, nu avem întotdeauna răsunetul câtorva popoaremari; cu creația noastră de cultură, poate nu încă; dar cu rosti-rea le-am putea avea. Ar merita să facem astfel încât să neînfățișăm, cu limba noastră (subl.n.) la judecata istoriei, atuncicând năzuințele de unificare a oamenilor și cerințele de unifor-mizare ale lumii mașinilor vor chema limbile naturale să spunăce drept la viață mai au. Cu limba noastră, noi dăm acea «iscu-sită oglindă a minții omenești», cum spunea despre scris MironCostin, în care gândul de totdeauna și omul de pretutindeni să-șivadă chipul. Și o putem face în termeni proprii, uneori de netăl-măcit în alte limbi” (Ibidem, p. 5).11Ibidem, p. 147.12Ibidem, p. 150. După alte exemplificări, ne întâmpină oprecizare și un îndemn: „Limba noastră te duce singură la întâlni-rea cu Celălalt, care prin participarea lui la lume o confirmădezmințind-o, întocmai ca negația hegeliană”; este adevărată șiaici vorba lui Cantemir: «din străine să înveți și în limba țării talesă scrii». În alte ceruri să privești și sub cerul lumii tale să visezi”(Ibidem, p. 150–151).13Ibidem, p. 271–272.14Ibidem, p. 270.15C. Noica, Rostirea filosofică românească, p. 23. Ridicareaîn rang (pe linia înțelesului profund al temeiului lucrurilor) a ter-

menului (rostire→Rostire) este motivat prin introducerea lui«întru», care justifică formularea „Întru început a fost Rostirea”,căci «la început» are doar sens temporal, pe când textul grec spune:în principiu” (Ibidem).

Cu aceasta, analiza se situează în sfera prezenței și funcționăriiprincipiilor, care permit motivarea ontologică și justificarea logicătotodată. De fapt, principium (grec. arché) înseamnă „început”, «fun-dament al începutului», fundamentare, temei. „Cel dintâi și Origina-rul de care este dependent sau este dedus celălalt” (J. Hoffmeister,hrsg., Wörterbuch der philosophischen Begriffe, 2. Aufl., VerlagF. Meiner, Hamburg, 1953, p. 486). Termenul angajează sistemul,sistemul principiilor (principiile formale, principiile materiale,principiile reale, principiile cauzale, principiile cognitive,principiile acțiunii) și, prin aceasta unitatea (sistemul) logicii,științei, metafizicii, eticii și teoriei acțiunii. Substituirea lui „la”prin „întru” capătă astfel semnificația unei mutații în afirmarea șiautoafirmarea gândirii.16În Ibidem (notă): De la latinescul rostrum = bot, cioc, vârfîncovoiat, gură; care dă la plural, rostra, tribuna din for împodo -bită cu piscuri de corăbii (fig. tribună, piața publică).17Ibidem. Recunoaștem aici dubla „înzestrare” a autorului înformația sa spirituală: cultură clasică (greacă și latină) și gândireamodernă (de la Descartes la Hegel, îndeosebi).18Ibidem, p. 30.19Ibidem, p. 31. Așadar, „trăim într-o lume a rostirii, de larostirea genetică până la cea matematică și metafizică a omului.Nu numai că știința reprezintă o rostire potrivită, cum s-a spus,dar datorită unei astfel de rostiri s-a ajuns astăzi să se refacă cevadin natură și să se facă noutăți în sânul ei, cu limbajul cel nou,care nu mai e al glasurilor și al undelor sonore, ci al celor mutedin spectrul electromagnetic” (Ibidem).20Ibidem. Metafora „tăcerea ființei” potențează puterea ros-tirii, primatul ei funcțional, întrucât aduce în gândire ființa.Noica exprimă, prin aceste formulări simple, concepția sa despreființă.21Ibidem, p. 30. „Așa făcând, continua autorul, rostul și ros-tirea românească te ajută să înțelegi mai bine rostul filosofiei,poate. Heidegger a crezut potrivit să spună că problema ultimă afilosofiei este: de ce există ceva în loc de nimic. E însă excesiv. Cuprivire la acest ceva, abia te poți întreba de ce e așa, ce rol are.Iar românescul «ce rost are lumea»” ni se pare că stă, mai potri-vit decât unele vorbe riscate, ca temei al filosofiei. Căci problemace se ridică astfel este: De ce există ordine, în loc de totalăneorânduială? Și e problema pe care a regăsit-o chiar știința deastăzi: De ce nu rămâne sau nu intră totul în entropie? Cum e cuputință ceva care se opune entropiei?” (Ibidem, p. 30–31).22Ibidem, p. 25.23Ibidem, p. 27. „Oricum s-ar fi întâmplat lucrurile, rost aînsemnat probabil încă de timpuriu: întâi ordinea, apoi modul dea-și întocmi viața, în bine sensul, înțelesul, rațiunea” (Ibidem).

24Ibidem, p. 29.25Ibidem, p. 6.

Destinul şi soarta fiecărui om pe Pământ suntdeterminate de anumite întâmplări, evenimente şi,desigur, oameni care îşi lasă amprenta asupra vieţii.

Prin editarea serialului „Academica”, din 2004încoace, a devenit o tradiţie de a face o retrospec tivăa realizărilor, nu atât pentru autoafirmare, cât pentrua ne manifesta respectul faţă de cei care au fost ală-turi de noi pe parcursul anilor, care ne-au ajutat,ne-au sprijinit, ne-au îndrumat şi au contribuit laceea ce suntem astăzi.

Viaţa mea a fost profund influenţată de două per-sonalităţi care mi-au marcat primii paşi în devenireaprofesională şi spirituală – tatăl meu Grigore Duca,profesor de chimie şi biologie, Pedagog Emerit şibunelul Andrei, participant la Primul Război Mondial.

Sunt chimist şi acest fapt îl datorez regretatuluimeu tată, care mi-a insuflat dragostea de carte şiinteresul faţă de acest obiect. De la el încoace, Uni-versitatea de Stat din Republica Moldova a fost şirămâne Alma Mater şi mediul care m-a format casavant şi ca om. Aici am îmbrăţişat domeniul de cer-cetare al chimiei fizice, graţie regretatului profesorAlexei Sâciov, care a fost dascălul meu la facultateşi la Catedra de chimie fizică. Sub conducerea sa,am susţinut prima teză de doctorat în ştiinţe îndomeniul cineticii și catalizei reacțiilor chimice şipentru prima oară am fost pătruns de importanţaproceselor de oxido-reducere.

De aceea, mai apoi, am manifestat interesul şitendinţa de a pătrunde în esenţa fenomenelor dinmediul ambiant prin prisma proceselor chimice şifizico-chimice. O mare contribuție în dezvoltareaacestor cercetări a avut-o prof. Iurii Skurlatov şişcoala de chimie fizică condusă de prof. Anatol Pur-mal de la Academia de Științe din Moscova. Cerce-tările efectuate în comun cu acești renumiți savanțiîn mare măsură au determinat formularea primelorconcepții ale unei noi ştiinţe – chimia ecologică.

Prima direcție, şi anume cercetările teoretice,efectuate la Catedra de chimie fizică, au contribuitla relevarea mecanismelor de transformare a sub -stanțelor chimice și elucidarea concepției despreactele elementare ale reacțiilor de oxido-reducere,reacții ce determină majoritatea transformărilor înprocesele din tehnologiile chimice și din mediulambiant. Astfel, în baza rezultatelor obţinute asupradiferitelor sisteme a fost elaborată schema generalăde interacţiune a peroxidului de hidrogen cu ioniide metal în formă redusă, care demonstrează că lainteracţiunea ionilor de M+ cu H2O2 se formeazăatât compuşi intermediari activi, cât şi radicaliliberi. Pentru a explica proprietăţile particulelorintermediare, am elaborat conceptul compuşilorcoordinativi cu transfer parţial de sarcină, care con-stă în faptul că intrarea partenerilor redox în sferacoordinativă a ionului de metal poate avea loc pedouă căi:

– prin mecanismul substituţiei liganzilor cu pro-prietăţi electrono-donatoare;

– prin apariția pe complexul inițial a unui locpotenţial vacant în rezultatul excitării conformaţio-nale.

În cadrul conceptului elaborat apare posibilitateaselecţiei orientate şi eficiente a sistemelor cataliticepentru realizarea anumitor transformări oxido-redu-cătoare, care poate fi considerat cel de-al doileaaspect al cercetărilor noastre – cercetarea aplicativă.De exemplu, apa naturală, din punct de vedere chi-mic, poate fi reprezentată ca un sistem catalitic deoxido-reducere de tip deschis, iar pe de altă parte,în mediul acvatic din exterior pătrund echivalenţioxidativi sub formă de peroxid de hidrogen şi echi-valenţi reducători, sub formă de compuşi enolici şitiolici.

În stare normală, viteza pătrunderii echivalen-ţilor oxidativi este mai mare decât viteza acumulă-76

Mărturisirichimia este soarta meaîn căutarea propriului drumGheorghe DucaMembru de onoare al Academiei RomânePreşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova

rii echivalenţilor reducători. Analizând acești indi-catori în numeroase lacuri, râuri, fântâni și izvoare,am constatat un aspect important, și anume: cali-tatea apelor naturale depinde de starea redox aacestora.

Cercetările noastre au demonstrat că, din cauzadiminuării echivalenţilor oxidativi, se micşoreazăcapacitatea de auotopurificare a mediului. Trebuiemenţionat, însă, că în prezenţa peroxidului de hidro-gen au loc efectiv și procese de iniţiere biogenă aradicalilor, care induc reacţiile în lanţ sau contribuiela transformarea substanţelor poluante P. Viteza detransformare a poluanţilor este descrisă de o ecuațiematematică de ordinul unu – cu cât este mai mareviteza de descompunere a peroxidului și cu cât estemai mică constanta de dezactivare a radicalilor OH,cu atât este mai mare aportul lor în procesele deautopurificare a apelor naturale. Este o deducerefenomenală, care ne-a permis să constatăm că încazurile când, sub acţiunea influenţei antropogene,acumularea echivalenţilor oxidativi scade, în apă sedepistează substanţe reducătoare. Mediul devine bio-logic nefavorabil şi în el se manifestă efecte toxice.

Mecanismele proceselor de oxido-reducere,constatate pentru mediul acvatic, s-au dovedit a fidestul de eficiente în elucidarea şi explicarea proce-selor ce au loc în hidrosferă, atmosferă şi sol. Preci-pitaţiile cu conţinut de substanţe reducătoare subformă de H2SO3 duc la dereglarea echilibrului pro-ceselor de oxido-reducere în sol, fenomene ce se

reflectă în primul rând asupra circuitului azotului. Înschimbul proceselor oxidative de nitrificare, caresunt tradiţionale pentru sol, se intensifică proceselereducătoare de denitrificare, ceea ce conduce la pier-derile de azot asimilabile pentru plante. Starea redoxdin soluţia solului joacă un rol important şi în pro-cesul de germinare a seminţelor. Am constatat cămediile oxidante stimulează germinarea semințelor,iar sistemele biologice şi speciile de plante se carac-terizează prin valori specifice ale rH-ului. În bazalor, au fost elaborate câteva metode non-poluante detratare a seminţelor şi de prelucrare a apei care sefoloseşte pentru irigare.

Cercetând procesele de oxido-reducere ale aci-dului tartric, unul dintre componenții de bază aivinului, am demonstrat formarea produselor cuproprietăți puternice de reducător – aciduldihidroxifumaric și reductonul. Acești aciziinteracționează cu ionii de Cu2+ și Fe3+ și inițiazăapariția particulelor intermediare, inhibând oxida-rea alcoolilor, polifenolilor, esterilor. Tot aceștireducători reglează profunzimea proceselor de oxi-dare. Astfel, procesele cu participarea aciduluitartric și a metaboliților săi determină calitatea pro-duselor oenologice. În baza cercetărilor, au fostoptimizate procesele tehnologice, propunându-semetode de stabilizare și îmbunătățire a pro -prietăților organoleptice ale vinurilor. O parte dintremetodele elaborate au fost implementate în indus-tria alimentară. 77

Gheorghe Duca, membru de onoare al Academiei RomânePreşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova

Rezultatele obţinute au fost generalizate în tezade doctor habilitat, susţinută la două specialități –cinetica și cataliza și protecția mediului ambiant şiîn manualul Chimia ecologică, editat în trei limbi(română, engleză şi rusă).

Activând la Universitatea La Sapienza dinRoma, Italia (1989–1991), sub conducerea profeso-rului Aurelio Mizitti, am avut posibilitatea de aaprofunda cercetările, utilizând metodologia expusăanterior, în eficientizarea proceselor din tehnologieși din mediul ambiant. Drept rezultat, am elaboratîmpreună cu savanții italieni un reactor biochimicfluidizat de purificare a apelor poluate de nitraţi cumicroorganisme imobilizate pe suport.

O contribuţie importantă în dezvoltarea cercetă-rilor din acest domeniu a avut participarea mea înproiectul ştiinţifico-practic din domeniul ecologiei,lansat de guvernul SUA în 1994, care a lărgit ariainvestigațiilor prin introducerea unui nou aspect –estimarea riscului chimic pentru sănătate. În cadrulacestui proiect, pentru prima oară în RepublicaMoldova, am elaborat şi am introdus în planul destudii cursul interdisciplinar Estimarea riscului chi-mic, care mai apoi, datorită stagiului de perfecţio-nare la Universitatea Central Europeană din Buda-pesta, a fost completat şi cu Managementul risculuichimic.

Rezultatele obţinute ne-au permis să determi-năm gradul de risc al acestora pentru sănătate şi săpropunem modificări în tehnologiile existente deobţinere a produselor din carne și pește. Împreunăcu Institutul de Oncologie, a fost estimat impactulacestora asupra tumorilor stomacale, calculat prin

extrapolare, în dependență de nivelul utilizării ferti-lizanţilor de azot în unele raioane din RepublicaMoldova. În consecinţă, împreună cu academicianulBoris Melnic, care mi-a fost şi un mare prieten şi unîndrumător, şi academicianul Gheorghe Ţîbîrnă, amelaborat monografia Chimia, stresul şi tumoarea.Rezultatele cercetărilor s-au reflectat şi asupra pro-cesului de instruire a studenților. Pentru prima datăîn Republica Moldova a fost deschisă Catedra dechimie industrială şi ecologică, Centrul de chimieaplicată și ecologică.

Alegerea mea în calitate de Președinte al Comi-siei parlamentare pentru învățământ, ştiinţă,cultură și mass-media, numirea în funcţia deMinistru al Ecologiei, Construcției și DezvoltăriiTeritoriului, alegerea în funcţia de Președinte alAcademiei de Științe a Republicii Moldova au avuto consecutivitate logică. Aici a fost solul favorabilpentru a crea infrastructura științifică, pentru a pro-mova reformele în știință, implementarea re -zultatelor obținute în chimie. Pentru a asigura dez-voltarea durabilă a economiei şi menţinerea unuimediu mai sănătos de viaţă, antrenarea mai activăa populaţiei în rezolvarea problemelor economice,sociale, ecologice și culturale, am trecut la prag-matizarea legislaţiei, promovând un şir de acte nor-mative.

Consider o datorie sfântă să aduc mulţumiri cer-cetătorilor cu care am colaborat şi colaborez pe par-cursul anilor şi să-mi exprim marile speranțe puse îndoctoranzi, care sper că vor traduce în viață obiecti-vele preconizate.

78

Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova

79

Personalități academice

Academicianul Dan Berindei a devenit de anibuni patriarhul istoriografiei românești. Pornit înlume sub bune auspicii, a trăit o viață plină de va -riate întâmplări – fericite, nefericite sau obișnuite –aidoma neamului său românesc, pe care l-a preamă-rit mereu, iubindu-l etern și necondiționat.

Născut la 3 noiembrie 1923, în București, s-aafirmat, de mulți ani, drept o personalitate marcantăa scrisului nostru istoric, ajungând, mai ales în dece-niile din urmă, să se confunde cu istoria însăși și,îndeobște, cu cea mai importantă instituție de con-sacrare a valorilor culturale românești – AcademiaRomână. Ales, în 1991, membru corespondent alprestigiosului for menționat, devine titular la scurttimp (1992), apoi președinte și președinte de onoareal Secției de ştiințe istorice și arheologie (din 1993până azi). De asemenea, între anii 2006 și 2014, afost vicepreședinte al Academiei Române.

Format în ambianța școlii istorice de laBucurești, în cea dintâi universitate a țării, profe-sorul Dan Berindei și-a desfășurat o partesubstanțială din cariera de istoric la Institutul deIstorie „Nicolae Iorga” al Academiei, în calitate decercetător. Grație modelului oferit cu generozitatede către profesorii săi – unii dintre cei mai de seamăistorici români ai secolului trecut –, precum șidăruirii și dotării personale excepționale, tânărulînvățăcel a ajuns repede la performanțe științificedeosebite, apreciate de către cunoscători. Aprecie-rea aceasta cvasiunanimă a avut însă și sincopelesale, cauzate de dictatura comunistă, dificultățile deexprimare obiectivă a reconstituirii trecutului, pri-matului politicului și al ideologiei, încât venerabilulistoric de astăzi s-a văzut chiar îndepărtat pentru unnumăr de ani din activitatea de cercetare. Au urmat,însă, apoi anii maturității creatoare, care aucorespuns și cu relativa destindere și liberalizare asocietății comuniste.

Specializat în istoria modernă a României, aajuns de-a lungul deceniilor să fie autorul, indivi-

dual sau în colaborare, a circa 100 de volume și aaproape 700 de articole și studii apărute în presti-gioase reviste științifice din țară și din străinătate, încare abordează aspecte referitoare la istoria politicăși socială a secolului al XIX-lea (revoluțiile din1821 și 1848, Unirea Principatelor, Războiul deIndependență), la istoria economică, istoria culturii,a jurnalismului, a orașului București, istoria di plo -mației și relațiile internaționale

S-a numărat printre autorii a numeroase lucrăricolective, este redactor-șef al unor publicații presti-gioase din domeniul în care s-a consacrat. Un monu-ment al vieții sale este, fără îndoială, Tratatul deistorie al Academiei Române, pe care l-a dus la bunsfârșit într-o manieră exemplară.

A fost ales, de-a lungul anilor, membru al unoracademii și foruri științifice străine, afirmându-se

dan Berindei – istoricul de o vârstă cu țaraAcad. Ioan-Aurel Pop

Acad. Dan Berindei

80

deplin la nivel internațional și câștigându-și res -pectul și admirația confraților.

Scrierile Domniei Sale au desenat, cu trăsăturienergice, portretul unei epoci numite îndeobște„secolul naționalităților”, evidențiind, în cadru euro-pean, afirmarea modernă a românilor și a României,cu toate procesele importante de-atunci: revoluțiilede emancipare socială și națională, formarea statuluiromân unitar, domnia lui Alexandru Ioan Cuza,instaurarea și afirmarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, marile reforme, cucerirea inde -pendenței de stat, desă vârșirea unității naționale șiPrimul Război Mondial etc. Îmbinând cu îndemâ -nare de maestru analiza cu sinteza, editarea izvoare-lor cu elaborarea de monografii, istoria națională cuimplicațiile sale europene și universale, academicia-nul Dan Berindei s-a situat mereu în centrul culturiipoporului său, pe care a înțeles să-l facă apreciat șicunoscut în lume.

Dan Berindei are vocația de a scoate la luminătrecutul „așa cum a fost”, după expresia celebră ailustrului antecesor, Leopold von Ranke, provenitdin secolul pe care Domnia Sa l-a iluminat cu atâtapricepere și dăruire.

Dan Berindei se confundă din 1991 cu AcademiaRomână, a cărei Secție de științe istorice îidatorează existența demnă de după căderea comu-nismului. Iar Academia – a cărei istorie a scris-o șirescris-o mereu – i s-a înfățișat drept instituția noas-tră spirituală supremă, care a făcut unirea românilorînainte de unirea politică.

Inițiativa lăudabilă și pana talentată a tânăruluiistoric Ion Narcis Dorin ne aduc aici, în acvaforte,imaginea unui mare istoric român, dintre aceia –puțini – a căror viață se confundă aproape cu aRomâniei de la 1918 încoace. Este vorba despre oviață născută prin confesiunile făcute de un martorocular, de un martor care știe să mărturisească și caredistinge între amănuntul semnificativ și detaliulinutil. Aceste confesiuni despre sine, despre țară șidespre lume, născute din întrebări meșteșugit puse,se vor întrepătrunde cândva cu amintirile con -temporanilor și vor întregi un portret de istoric și deom care a format destine contemporane și a iluminatepoci revolute.

L-am cunoscut inițial pe Dan Berindei indirect,prin opera sa. Citeam mult în liceu, ca mai toatăgenerația mea, obsedată de cultură, într-o lume carene voia aculturali sau culturnici.

Am parcurs pe nerăsuflate Epoca Unirii și amsimțit atâta căldură umană grevată pe un viguros

trunchi de adevăr și de credință în adevăr, încât îlvăd și azi pe Alexandru Ioan Cuza înaintea ochilor,în acord cu portretul făcut de Dan Berindei și com-pletat apoi de cel zugrăvit de Constantin C. Giurescu(citit de mine, ulterior). Apoi, treptat, s-a iluminattoată istoria modernă românească prin astfel de lec-turi din Dan Berindei, de la Tudor Vladimirescupână la Marea Unire. Apoi, am avut mare șansă săfiu auzit conferențiind de Domnia Sa, să mă aflu înambianța unor sesiuni științifice prezidate de Dom-nia Sa, să particip la emisiuni de radio și televiziunealături de Domnia Sa. Îi datorez propunerea deintrare a mea în Academie și, în cea mai mare mă -sură, acceptarea mea ca membru corespondent șiapoi titular al înaltului for. Mă aflu între privilegiațiicare, la rostirea discursului de recepție, au primitrăspunsul din partea lui Dan Berindei. Ce-miputeam dori mai mult?

Dan Berindei a scris și a făcut istorie, alături depoporul acesta, vreme de aproape un secol. A fost ooperă laborioasă și complexă – cu suișuri șicoborâșuri – ca viața.

Încă de la vârsta tinereții, a fost confruntat degreutăți care ar fi fost pentru mulți de netrecut, și-avăzut rudele lipsite de libertate, și-a văzut fiica năs-cută în închisoare, și-a câștigat existența muncindfizic, adesea umilitor, dar nu s-a frânt.

A fost înconjurat de oameni buni și răi, de colegigeneroși și egoiști, de șefi omenoși și cruzi și a tre-

81

buit să trăiască într-o societate pe care nu și-a ales-o,ci i-a fost dată de soartă. A fost dăruit cu un tempe-rament senin și echilibrat, dublat de un caracterputernic, ferm și iertător.

L-am admirat ani la rând înconjurat de oameni șirăspândind încredere, bunăvoință, modestie și bună-tate. L-am surprins și în postura de a fi judecat penedrept de oameni grăbiți, nonșalanți, geloși,aroganți sau răi, de oameni pe care nu-i ofensase învreun fel sau cărora le făcuse chiar bine. L-am văzutîntorcând celălalt obraz ca să primească lovitura, înloc să riposteze violent. Am fost martor când asusținut primirea în societăți savante de înaltă clasă,între cercetători, profesori universitari, între maridemnitari a unor oameni valoroși, dar care-l critica-seră ori chiar împiedicaseră să avanseze în carierăde-a lungul vremii.

Profesorul Dan Berindei nu a demolat, ci a con-struit o lume și a reconstituit lumi trecute. A avut șiare darul narațiunii simple și curgătoare, pe înțelesulcelor dornici de cunoaștere. Nu a avut șansa și per-misiunea să fie profesor universitar atunci când s-arfi cuvenit, dar a fost și este un dascăl al neamului,menit să formeze caractere din postura sa deînvățător al comunității.

Dan Berindei ar fi avut, poate, și talentul literarnecesar recreării realității prin mijlocirea imaginilorartistice, ar fi putut făuri lumi paralele autentice, decare noi, oamenii, avem uneori nevoie, atunci cândsimțim nevoia să evadăm din cotidian. Dar a prefe-rat să reconstituie în loc să inventeze, având dreptfar criteriul adevărului. Astfel, ne-a dovedit căoamenii care au trăit în trecut nu au avut, în fapt,decât conștiința prezentului, fiind convinși că trăiescplenar și că numai noi, printr-o convenție, îi arun-căm – de multe ori cu dispreț – în trecut. Cu altecuvinte, istoria este, în esență, viață, iar dragosteapentru trecut este – cum ar fi spus MargueriteYourcenar – dragoste de viață. Iubind trecutul –experiența omenirii – Dan Berindei iubește viața șine-o înfățișează în curgerea ei fără sfârșit, în rotun-jimea ei infinită.

Tânărul istoric Narcis Dorin Ion are meritulincontestabil de a-l fi revelat lumii intelectuale șiculturale românești pe istoricul Dan Berindei așacum este, adică plin de echilibru.

Mulți se întreabă care ar fi secretul longevității,mai ales al unei longevități senine, cumpătate, sănă-toase, fără degradări mintale și fizice. În cazul defață, al academicianului Dan Berindei, ar fi, cred,mai multe secrete, de la viața trăită în respect pentru

ea și pentru marea ei taină, până la prețuirea valoriiomului și umanității. Dar, mai presus de orice,„secretul” este ascuns bine între filele acestei cărți,deși foarte evident pentru cine știe să citească: la oîntrebare simplă a „reporterului” – pusă mai la în ceput –dacă Dan Berindei s-a răzbunat apoi pe un oare care„confrate”, puternic în perioada comunistă și care-ifăcuse, evident, rău, răspunsul vine simplu și dezar-mant: nu a putut urî pe nimeni, nu a încăput în zes-trea sa spirituală acest lucru, nu a avut în condu ităasemenea sentiment care să dureze. De altminteri, ospune direct, la pagina 120 a cărții de față: „Eu nusunt un ranchiunos, nu am fost cu nimeni toată viațamea. Sincer, nu pot să urăsc, simplu, structural”.

În aceeași notă, nonagenarul academicianmărturisește că nu și-a orchestrat și nici măcarurmărit vreodată cu scop anume recenziile cărțilorsale, cu alte cuvinte nu a făcut operă de marketingpersonal, nu s-a ilustrat prin interpuși pe „piață”,deși azi aproape că nu exiști fără așa ceva.

Experiențele personale cu Dan Berindei suntcopleșitoare. Când s-a insinuat și la noi modanumărării citărilor interne și internaționale (înaintesă apară alte năzdrăvănii, precum factorul deimpact și indicele Hirsch, aplicate în domeniileumaniste), mi-l aduc aminte pe academicianul DanBerindei complet nedumerit. După ce i-am spus,

82

după priceperea mea, cum își țin unii evidențacitărilor și cum chiar luptă (uneori, cu arme necin-stite) ca să fie citați cât mai des și să raporteze apoiasta, mi-a spus perplex: „Dar este dizgrațios să faciașa ceva! Cum să numeri de câte ori ești citat?” Înmintea unui om care văzuse valori autentice încarne și oase, care citise opere istorice nemuritoarenu încăpea „măsurarea” meschină în domeniileumanioarelor.

O altă experiență se leagă de reacțiile în fațalezării onoarei instituției numite Academia Română,pentru care și-a cheltuit o mare parte din energietoată viața și mai ales în ultimul sfert de secol, decând are mari răspunderi în cadrul ei.

De la folosirea abuzivă a numelui de „acade-mie” sau a adjectivului „academic” până la defăi-marea instituției în ansamblu, receptează orice sem-nal în acest sens și încearcă să producă „reparațiile”cuvenite.

La un moment dat, nu cu mulți ani în urmă,mi-a spus că se gândește la punerea în discuțiaSecției a candidaturii unui foarte bun istoric X. Amrămas mirat, pentru că propusul era unul dintre aceiconfrați care critica Academia și chiar pe unii dintremembrii ei, inclusiv pe acad. Dan Berindei, iar cri-ticile nu erau dintre cele mai judicioase. I-am spusacest lucru și mi-a răspuns fără replică: „Nu con-tează că nu mă simpatizează pe mine, dar e binepentru istoriografie și pentru Academie! Merită săfie primit.”

Cea mai mare vorbă de supărare a profesoruluiDan Berindei, trecătoare și aceasta, față de o per-soană, este: „M-a dezamăgit!” sau „M-a de zi luzio -nat!” Și asta după ce persoana respectivă persistă îngreșeală, după ce minte și lovește pe la spate, dupăce inventează păcate, după ce jignește.

Figura de senior nu vine din vârstă, ci dintr-omare noblețe sufletească, pe care o poartă de-o viațăcu simplitate și cu demnitate. Firește, nu a scăpat dedetractori, după cum era de așteptat. Cei mai activi –puțini, totuși, față de amploarea vieții și operei oma-giate aici – sunt cei meschini, care nu pot crede căacademicianul Dan Berindei face totul „fără ură șipărtinire”, că nu caută glorie, că nu caută funcții, cănu se răzbună pe nimeni și că îi iartă – ca-n Tatălnostru – pe toți „greșiții” săi.

Dacă ar fi să ne imaginăm bunici și strămoșiideali, ar trebui să luăm poeziile lui ȘtefanOctavian Iosif – dar, cine o mai face azi? –, dar

dacă am vrea să vedem aievea chipuri de asemeneapatriarhi, care ne-au netezit drumurile noastre lineprin drumurile lor aspre, atunci e de ajuns săprivim fața luminoasă și luminată de har a acade-micianului Dan Berindei.

Este greu să prețuim și, mai ales, să valorizămvirtuți umane precum adevărul sau dreptatea, am -bele foarte importante; este capital să urmărim înviață adevărul și dreptatea, dar niciuna dintre acestevirtuți nu se poate atinge fără bunătate. Cred căaceasta este lecția de viață pe care ne-o transmiteistoricul Dan Berindei: fără bunătate, adevărul șidreptatea ne dezumanizează, adică, ne iau ceea ceavem noi caracteristic. Să prețuim acest mesaj alacestui autentic membru al elitei intelectuale aRomâniei, într-o vreme de cumpănă! El ne cheamăspre valori simple și perene, de care pare că amuitat, cum sunt instituțiile trainice, țara, familia,meseria, toate puse sub aureola seriozității șiexigenței de sine, dar și a onestității și bunătății înraport cu ceilalți.

Istoricul Dan Berindei nu vrea frângeri și frân-turi de istorie, după dimensiunea unor provincii isto-rice, segmente ușor acceptate și ușor de exploatat decătre alții.

Unirea cea Mare de la 1918 a fost clipa noastrăastrală și a fost așa de scurtă! Nu este de acord cuistoria exagerat regională, fiindcă speră ca la 2018să putem închina un imn frumos unității noastre,într-o lume tot mai dezbinată. Astfel, academicianulDan Berindei ne dă, cu discreție, lecții de viață, caredevin testamente pentru urmași.

Și încă ceva: Dan Berindei, „aristocratul spiri-tului” – cel de viță nobilă, deopotrivă, prin sânge șiprin educație și cultură –, nevoit să trăiască într-olume vânzolită, aspră și grea, și-a păstrat mereuoptimismul. Nu a fost un erou al rezistenței și niciun cavaler alb al binelui universal, dar a căutat înviață să facă binele.

Niciunul dintre noi nu are căderea să-i judeceviața aproape centenară, dar oricine de bun simțpoate constata – așa cum spusese un alt mare istoricromân, Silviu Dragomir – că viața sa nu trebuie pri-vită numai după faptele sale – multe și importante –ci după curățenia sufletească prin care s-au întruchi-pat aceste fapte. Așa privind lucrurile, vom aveaînaintea ochilor, prin personalitatea academicianuluiDan Berindei, un mare istoric și un adevărat Omîntre oameni.

83

Evenimente științifice

Prima proteină canal pentru apă (PCA) a fostdescoperită în 1985 la Disciplina de biologiecelulară şi moleculară a Universităţii de Medicină şiFarmacie din Cluj-Napoca (UMF), după un deceniude cercetări privind baza moleculară a transportuluiapei prin membrana celulei roşii (hematiei) umane.A fost vorba de un program sistematic de inves -tigaţii conceput de mine şi realizat cu sprijinulesenţial al colaboratorilor lucrărilor menţionate înreferinţe. Programul a început în 1976 prin cola -borarea cu fizicianul dr. Vasile V. Morariu (cercetătorla Institutul de Tehnologie Izotopică şi Moleculară)cu care am perfecţionat o metodă de măsurare prinRMN (1) a transportului difuzional al apei prin mem-brana hematiei umane (2) şi am semnalat, în premierămondială, un defect de membrană cu ca racter gene -ralizat în epilepsie (3). În continuare, grupurile noas-tre de cercetare de la cele două instituţii clujene auinvestigat multiple aspecte ale permeabilităţii pentruapă a hematiilor: efectele pH-ului şi temperaturii, alediferiţilor inhibitori ai transportului apei etc (4-10).

Aceste cercetări au stat la baza experienţei cru-ciale de identificare a PCA din membrana hematieiumane, care, de fapt, a însemnat descoperirea primeiproteine de acest fel.

Experienţa s-a realizat (în laboratoarele specialamenajate la UMF Cluj-Napoca), utilizând uninhibitor al transportului apei: un reactiv cu mercurradioactiv, procurat cu fonduri dintr-un grantobţinut de la National Science Foundation (USA)pentru colaborare cu profesorul Fred Kummerow,directorul şi fondatorul Burnsides Research Labora-tories (University of Illinois, Urbana-Champaign).Cerce tătorul Ross Holmes din acest laborator s-a

deplasat la Cluj-Napoca, unde „grupul Benga” aefectuat experienţa. Cercetările (şi redactarealucrării în care s-a raportat descoperirea) au fostfinalizate în 1985, când am trimis la publicare primalucrare (apărută în 1986 în „Biochemistry”, revistăinternaţională de mare prestigiu din SUA, ref. 11).În acelaşi an, am extins cercetările, în colaborare cuenglezii John Wrigglesworth şi Anthony Brain(ambii de la King’s College, University of London),rezultatele fiind publicate în 1986 într-o altăcunoscută revistă internaţională din Europa („Euro-pean Journal of Cell Biology”, ref. 12). În lucrareapublicată în „Biochemistry” (11) am indicat şi caleapentru cercetările următoare: „studies on the recon-stitution of purified proteins in liposomes” („studiicu proteina purificată reconstituită în liposomi”).

Condiţiile tehnice limitate pe care le aveam laCluj-Napoca şi faptul că nu puteam să lucrez într-unlaborator străin adecvat (ar fi fost nevoie de celpuţin şase luni, dar în acei ani nu se mai aproba niciodeplasare peste trei luni) au făcut să nu pot purificaproteina identificată.

Spre deosebire de cercetările sistematice ale„grupului Benga”, grupul condus de Peter Agre(University of Maryland, Baltimore, USA) a purifi-cat din întâmplare aceeaşi proteină în 1987–1988,fără să ştie ce rol are (13). Abia în 1992 Agre şicolaboratorii au publicat în „Science” lucrarea lor dereferinţă (14), aducând argumente în sprijinul ideiică proteina purificată, numită iniţial CHIP28 (ulte -rior aquaporina 1 – AQP1) e canal pentru apă. Înaceastă lucrare (14) e citată şi o lucrare a „grupuluiBenga” (6), dar niciuna dintre cele două lucrări dereferinţă ale grupului nostru (11, 12) deşi până la

Acad. Gheorghe Benga

marginalii asupra celui de-al doilea congres mondial privind proteinele-canal pentru apă (aquaporinele şi proteinele înrudite)*

*Al doilea Congres Mondial asupra proteinei-canal al apei (aquaporine şi proteine înrudite),care a aniversat 30 de ani de la descoperirea primei proteine-canal pentru apă

(6–10 mai 2015, Cluj-Napoca)

84

data respectivă le descrisesem şi în mai multe tre-ceri în revistă ale cercetărilor noastre (15–17), inclu-siv un capitol dintr-o carte publicată în prestigioasaeditură CRC Press din SUA (18).

În anul 2003, Peter Agre devine co-laureatNobel pentru chimie („pentru descoperirea cana-lelor pentru apă”). Din 2003 până în prezent, miide cercetători din zeci de ţări, între care GeorgeEmil Palade (Laureat Nobel pentru fiziologie saumedicină în 1974), Philip Kuchel (University ofSydney, Australia), academicienii AlexandruBalaban, Ion Haulică şi alţii, au semnalat că omi-terea mea de la premiul sus-menţionat este ogreşeală a Comitetului (Fundaţiei) Nobel (19-23).

Profesorul Radu Iftimovici afirmă: „Din nefe-ricire acelaşi Comitet Nobel (care în ultimii 15–20de ani pleacă urechea la unele comandamente carenu au nimic de-a face cu ştiinţa şi cronologia aces -teia) a permis un veritabil rapt, privând pe profe-sorul clujean Gheorghe Benga de gloria pe care omerita pe deplin, în calitate de prim descoperitoral acestui vast orizont biologic” (23). Este bine(re)cunoscut (în România şi, din păcate, mai puţinîn străinătate) faptul că mai mulţi cercetători româniau avut prioritatea descoperirii pentru carecercetători străini au fost distinşi cu PremiulNobel. Este de menţionat întâi omiterea lui VictorBabeş de la Premiul Nobel pentru fiziologie saumedicină în 1901; Babeş a publicat descoperireaimunităţii pasive în 1889, un an înainte de vonBehring (Laureatul Nobel din 1901), aspectediscutate în discursul de recepţie al lui Babeş (24).Nicolae Paulescu, după două decenii de cercetăriştiinţifice, a descoperit şi purificat proteina cu rol

hipoglicemiant din pancreas, pe care a numit-opancreină, lucrarea principală de referinţă fiindpublicată în 1921 (ref. 25), înainte de lucrările gru-pului canadian de la Universitatea din Toronto.Acest grup a reprodus de fapt cercetările luiPaulescu, pe care le-au citat eronat, menţionândulterior că nu cunoşteau bine limba franceză (!).Lucrarea lor de referinţă a fost publicată în 1922(ref. 26), la opt luni după lucrarea lui Paulescu(23), iar ulterior proteina, care a fost purificată deCollip (Universitatea din Toronto) a fost numităinsulină. În 1923, Banting şi McLeod primesc Pre-miul Nobel pentru fiziologie sau medicină, Paulescufiind omis. Nedreptatea făcută lui Paulescu a fostrecunoscută de mai mulţi oameni de ştiinţă (citaţiîn ref. 23, 27).

Revenind la proteina descoperită de „grupulBenga” în 1985 şi redescoperită de „grupul Agre” în1988, aceasta primeşte în 1993 numele de aqua po -rina 1 (AQP1), având în vedere că mai fuseserădescoperite şi alte PCA (28).

În anii ulteriori s-au caracterizat în termenimoleculari mai multe proteine canal pentru apă, s-adescoperit că acestea constituie o mare familie deproteine de membrană, având sute de reprezentanţiprezenţi în membranele organismelor din aproapetoate speciile lumii vii: microorganisme (Archea,bacterii, levuri şi protozoare), plante, animale, om.În organismul uman s-au identificat 13 tipuri de pro-teine canal pentru apă (prezente în toate organelecorpului) şi s-au descoperit implicaţiile acestor pro-teine în foarte multe boli. Pe de altă parte, s-adescoperit că aquaporinele fac parte dintr-o superfa-milie de proteine intrinseci de membrană.

Acad. Gheorghe Benga

85

În opinia mea, în ultimii 30 de ani, studiul pro-teinelor canal pentru apă a devenit nu doar o arie decercetare foarte „fierbinte”, ci un domeniu nou alştiinţelor naturii şi biomedicale pentru care am pro-pus numele de aquaporinologie (29, 30). În acelaşitimp, implicaţiile medicale ale domeniului au dus ladefinirea unui subdomeniu: aquaporinopatologie(termen propus de Iftimovici şi Muţiu, ref. 31). Pelângă lucrarea publicată în „Nature” (3), am semna-lat un defect de membrană cu caracter generalizatexprimat într-o permeabilitate redusă faţa de apă îndistrofia musculară Duchenne (32).

Pentru a sublinia priorităţile româneşti în acestdomeniu (în special, descoperirea primei PCA), amorganizat la Cluj-Napoca, în perioada 27–29 octom-brie 2011, primul Congres Mondial privind PCA(aquaporine şi proteinele înrudite), celebrând 25 deani de la descoperirea primei PCA. Congresul s-adesfăşurat sub auspiciile celor mai reprezentativesocietăţi ştiinţifice străine din domeniul medicineide laborator (federaţiile balcanică, europeană şimondială), ale Academiei Române (şi ale altoracademii de ştiinţe din România). La congres auparticipat sute de oameni de ştiinţă din România şidin străinătate, care au declarat, unanim, că a fost unmare succes. Confirmând aceasta, prestigioasarevistă „Molecular Aspects of Medicine” (IF2012 =10,375) m-a solicitat ca guest editor la două numerespeciale consacrate PCA, care au fost publicate în2012 (nr. 5 şi 6, vol. 33).

Am decis să organizez periodic (la fiecare patruani) câte un asemenea congres, spre a menţine înactualitate ideea unei descoperiri româneşti „devaloare Nobel”.

Cel de al doilea Congres Mondial privind PCA(aquaporine şi proteinele înrudite), celebrând 30 deani de la descoperirea primei PCA s-a desfăşurat laCluj-Napoca în perioada 6–10 mai 2015. A fost,iarăşi, un congres de înaltă ţinută ştiinţifică, cu peste300 participanţi, bucurându-se de prezenţa celor mairenumiţi oameni de ştiinţă din domeniul aquapori-nologiei de pe mai multe continente (Europa, Ame-rica de Nord, America de Sud, Asia, Australia).După deschiderea oficială, programul ştiinţific aînceput cu prima conferinţă plenară intitulată Fromthe discovery of the first water channel protein(later called aquaporin 1) and the 2003 Nobel Prizein Chemistry to AQUAPORINOLOGY and AQUA-PORINOPATHOLOGY of today (Gh. Benga), încare am prezentat: istoria descoperirii AQP1,cunoştinţele actuale privind biologia moleculară,

funcţiile şi implicaţiile medicale ale acesteia, pre -cum şi nomenclatura şi clasificarea PCA (aqua -porine şi proteinele înrudite), aspecte descrise par -ţial şi în publicaţii (33-36).

Profesorul Petre Frangopol, membru de onoareal Academiei Române, m-a introdus auditoriului cuo scurtă biografie, în care a insistat şi asupra greşeliifăcute de Comitetul (Fundaţia) Nobel prin omitereamea de la Premiul pentru chimie pe 2003. Cuvântulsău a fost publicat (37).

Prima sesiune a congresului a cuprins treiconferinţe plenare keynote (keynote lectures) pre-zentate de savanţi cu contribuţii prioritare deosebiteîn aquaporinologie. Profesorul Bhanu Jena (Detroit,SUA) a descris relaţia structură-funcţie a uneientităţi numite de autor porosom, evidenţiind rolulAQP1 în secreţia celulară. Profesorul Sei Sasaki(Tokyo, Japonia) a prezentat aspectele fundamentaleşi implicaţiile clinice ale AQP2 din rinichi (PCA pecare a descoperit-o) într-o conferinţă intitulatăAquaporin-2 in the urine: cross-talk between benchand bed. Profesorul Kenichi Ishibashi (Tokyo, Japo-nia) a descris aquaporinele intracelulare (descope irea sa), care nu sunt prezente la organismele intrace-lulare, în conferinţa What will be the role of intra-cellular aquaporins?

Trei conferinţe plenare key-note s-au prezentatîn Sesiunea a II-a. Prelegerea profesorului ToshiyukiMatsuzaki expusă şi în numele profesorului KuniakiTakata intitulată Tissue distribution of water chan-nel proteins (aquaporins and relatives) a descrisfoarte sistematic datele obţinute în laboratorul dinGunma, Japonia, privind distribuţia şi rolurileAQP2, AQP3, AQP4 şi AQP11 în organele corpuluiuman (în special, în rinichi, glandele salivare şisistemul nervos). Dr. Andreas F. Mack (Tübingen,Germania), folosind microscopia electronică şiconfocală, a comparat localizarea AQP4 în astrogli -ile din retina şi creierul de la două specii de peşti(Danio rero şi Astatotilapia) cu cea din astrocitelede mamifere, prezentând rezultatele în conferinţaintitulată Aquaporin-4 in astroglial cells – a phylo-genetic perspective. Profesorul Tsutomu Nakada(Niigata, Japonia) s-a ocupat de rolul crucial alAQP4 în prevenirea bolii Alzheimer descris înconferinţa intitulată Aquaporin-4: the key to preven-ting Alzheimer disease.

Patru conferinţe plenare key-note şi o co mu -nicare orală au fost grupate în a treia Sesiune. Pro-fesorul Richard Neutze (Göteborg, Suedia), reputatspecialist în determinarea structurii proteinelor cu

86

ajutorul razelor X, în conferinţa intitulată Structuralmechanisms of eukaryotic aquaporin regulation adescris rezultatele grupului său, privind reglareafoarte rapidă a transportului apei în cazul a patruaquaporine de la eucariote. Profesorul Peter Pohl(Linz, Austria), în conferinţa intitulată Determinantsof unitary water channel permeability a prezentatdate noi despre permeabilitatea proteoliposomilor,mediată de către AQP1, respectiv aquaporina Z saude către o proteină înrudită numită GlpF (glycerolfacilitator). Dr. Andreas Eckhard (Tübingen, Ger-mania), în conferinţa intitulată Water channel-basedregulation of inner ear fluids, a descris rolul funda-mental jucat de AQP4 în homeostazia schimbului deapă între compartimentele (endolimfatic şi perilim-fatic) din urechea internă, precum şi implicaţiile înpatologia urechii.

Sesiunea a IV-a a fost dedicată, în primul rând,aquaporinelor vegetale. Grupul condus de profeso-rul François Chaumont (Louvain-la-Neuve, Belgia)a prezentat datele recente obţinute privind funcţia şireglarea aquaporinelor vegetale, sub forma uneiconferinţe plenare key-note, intitulată New insightsinto plant aquaporin function and regulation, a uneicomunicări orale (Nicolas Richet et al., Identifica-tion of new plant aquaporin inhibitors) şi a uneicomunicări scurte (Agneszka Jurkiewicz-Czekaj etal., Heterotetramerization of plasma membraneaquaporins). În aceeaşi sesiune, profesoara XuejunLi (Beijing, R.P. Chineză) a prezentat efectul diure-tic al acetazolamidei (inhibitor al anhidrazei carbo-nice) exercitat printr-un mecanism molecular com-plex, ce implică translocarea şi degradarea AQP1din tubul contort proximal al nefronului.

În sesiunea a V-a s-au prezentat trei conferinţeplenare key-note. Profesoara He-feng Huang(Shanghai, R.P. Chineză) a descris funcţiile şimecanismele de reglare ale aquaporinelor din sis-temul reproductiv feminin (Functions of waterchannels in female reproductive systems), apoi pro-fesorul Umberto Laforenza (Pavia, Italia), înconferinţa Aquaglyceroporins and adipose tissue, asubliniat că aquaporinele din ţesutul adipos auimportanţă majoră în sindromul metabolic şi pot fichiar ţinte ale terapiei acestuia (în primul rând, înterapia obezităţii). Profesorul Alexandru Tătaru(Cluj-Napoca, România) a descris importanţa des -coperirii aquaporinelor pentru fiziologia şi fiziopa-tologia pielii, cu aplicaţii clinice actuale înconferinţa key-note intitulată Applications of the dis-covery of water channel proteins (aquaporins and

relatives) in dermatology. Comunicarea orală a pro-fesoarei Olivia Ligia Burta (Oradea, România) adescris aspecte privind impactul aquaporinelor pen-tru transfuzii (The impact of aquaporins uponalloimmunisation in transfusion therapy), iar oanimaţie prezentată de Horaţiu I. Burta, BogdanLeahu, Olivia Ligia Burta (Oradea, România) aîncântat participanţii la Congres.

Toate conferinţele plenare şi comunicările,precum şi discuţiile pe marginea lor, au fost de unstandard ştiinţific de vârf, la aceasta contribuind, înmod esenţial, şi moderatorii sesiunilor (chairper-sons), între care s-au remarcat (chiar se poate spunecă au depăşit pe mulţi cercetători străini) membriiAcademiei Române: acad. Victor Voicu (secretarulgeneral şi preşedintele Secţiei de ştiinţe medicale aAcademiei Române) şi regretatul prof. univ. dr.Mihai Coculescu, membru corespondent al Aca -demiei Române. Pe lângă conducerea exemplară asesiunilor, cei doi distinşi colegi au adresat întrebărifoarte pertinente conferenţiarilor, au exprimat opiniioriginale privind aspectele prezentate în conferinţe,care au stârnit aprecieri favorabile din parteaparticipanţilor străini. Am fost foarte bucuros că şide această dată membrii marcanţi ai AcademieiRomâne au dovedit valoarea celui mai de seamă forde ştiinţă şi cultură din România.

Academicianul Octavian Popescu, un foarte va -loros colaborator la descoperirea primei PCA, aconcluzionat că acest Congres se constituie „într-onouă recunoaştere internaţională a grupului Bengacare, încă din 1985 a descris şi identificat primaproteină «canal pentru apă» şi, pe de altă parte,într-o contribuţie fundamentală la dezvoltareaaquaporinologiei” (38). Un alt distins membru alAca demiei Române, regretatul profesor MihailCoculescu a conchis: „Congresul l-a consacrat încăodată pe Gheorghe Benga drept fondator al aqua-porinologiei” (39).

referinţe bibliografice

Conlon T., Outhred R., (1972), Water diffusion permeabilityof erythrocytes using an NMR technique, „Biochim BiophysActa”, 288: 354–361.

Morariu V.V., Benga Gh., (1977), Evaluation of a NMR tech-nique for the study of water exchange through erythrocyte mem-branes in normal and pathological subjects, „Biochim BiophysActa”, 469: 301–310.

Benga Gh., Morariu V.V., (1977), Membrane defect affectingwater permeability in human epilepsy, „Nature”, 265: 636–638.

87

Morariu V.V., Pop V.I., Popescu O., Benga Gh., (1981),Effects of temperature and pH on the water exchange througherythrocyte membranes: Nuclear magnetic resonance studies,„J. Membrane Biol.”, 62: 1–5.

Benga Gh., Pop V.I., Popescu O., Ionescu M., Mihele V.,(1983), Water exchange through erythrocyte membranes: Nuclearmagnetic resonance studies on the effects of inhibitors and of che-mical modification of human membranes, „J. Membrane Biol.”,76: 129–137.

Benga Gh., Popescu O., Pop V.I., (1983), Water exchangethrough erythrocyte membranes. V. Incubation with papain pre-vents the p-chloromercuribenzensulfonate inhibition of water dif-fusion studied by a nuclear magnetic resonance technique, „CellBiol. Int. Rep.”, 7: 807–818.

Morariu V.V., Benga Gh., (1984), Water diffusion througherythrocyte membranes in normal and pathological subjects:nuclear magnetic resonance investigations, în „Membrane Pro-cesses: Molecular Biology and Medical Applications” (BengaGh., Baum H, Kummerow FA, Eds.), Springer Verlag, New York,pp. 121–139.

Benga Gh., Pop V.I., Popescu O., Hodârnău A., Borza V.,Presecan E., (1987), Effects of temperature on water diffusion inhuman erythrocytes and ghosts-nuclear magnetic resonance stu-die, „Biochim Biophys Acta”, 905: 339–348.

Benga Gh., Popescu O., Borza V., Pop V.I., Hodârnău A.,(1989), Water exchange through erythrocyte membranes: bioche-mical and nuclear magnetic resonance studies re-evaluating theeffects of sulfhydryl reagents and of proteolytic enzymes on humanmembranes, „J. Membrane Biol.” 108: 105–113.

Benga Gh., Pop V.I., Popescu O., Borza V., (1990), Thebasal permeability to water of human red blood cells evaluated bya nuclear magnetic resonance technique, „Bioscience Rep.”, 10:31–36.

Benga Gh., Popescu O., Pop V.I., Holmes R.P., (1986), p-Chloromercuribenzensulfonate binding by membranes proteinsand the inhibition of water transport in human erythrocytes, „Bio-chemistry”, 25: 1535–1538.

Benga Gh., Popescu O., Borza V., Pop V.I., Mureşan A.,Mocsy I., Brain A., and Wrigglesworth J., (1986), Water permea-bility of human erythrocytes. Identification of membrane proteinsinvolved in water transport, „Eur J Cell Biol.”, 41: 252–262.

Denker B.M., Smith B.L., Kuhaida F.P., Agre P., (1988),Identification, purification and partial characterization of a novelMr 28,000 integral membrane protein from erythrocytes and renaltubules, „J. Biol. Chem.”, 263: 15634–15642.

Preston G.M., Carroll T.P., Guggino W.B., Agre P., (1992),Appearance of water channels in Xenopus oocytes expressing redblood cell CHIP28 protein, „Science”, 256: 385–387.

Benga Gh., (1988), Water transport in red blood cell mem-branes, „Prog. Biophys. molec. Biol.”, 51: 193–245.

Benga Gh., (1989), Water exchange through the erythrocytesmembrane, „Int. Rev. Cytology”, 114: 273–316.

Benga Gh., (1989), Permeability through pores and holes,„Curr. Opinion Cell Biol.”, 1: 771–774.

Benga Gh., (1989), Membrane proteins involved in the waterpermeability of human erythrocytes, în „Water Transport in Biolo-gical Membranes”, Benga Gh., (Ed.), CRC Press, Boca Raton, Fl.(USA), vol. II, pp. 41–62.

Vandenberg J.J., Kuchel P.W., (2003), Nobel Prizes for mag-netic resonance imaging and channel proteins, „Med. J. Austra-lia”, 179: 611–613.

Kuchel P,W., (2006) The story of the discovery of aquaporins:convergent evolution of ideas – but who got there first? „Cell MolBiol”, 52: 2–5.

Balaban A.T., Haiduc I., Matasa C.G., Sha’afi R.I. (2006),Who discovered the water channels (aquaporins)? „Cell MolBiol.”, 52: 6–7.

Haulică I., (2006), A regrettable mistake in the award of the2003 Nobel Prize in chemistry: the omission of Gheorghe Benga,the first discoverer of the water channel protein in the red bloodcell membrane, „Cell Mol. Biol.”, 52: 8–9.

Iftimovici R., (2015), Istoria universală a medicinei şifarmaciei, ediţia a doua, Editura Academiei Române.

Babeş V., (1895) Despre transmiterea proprietăţilor imuni-zante prin sângele animalelor imunizate, în Discursuri de recepţie,Editura Academiei Române, vol. III 2005, pp. 289–311.

Paulescu N., (1921), Recherches sur le rôle du pancréas dansl’assimilation nutritive, „Arch. Int. de Physiol.”, Liége, 17:85–109.

Banting F.G., Best C.H., Collip J.B., (1922) Pancreaticextract in the treatment of diabetes melitus, „J. Canad. Med.Assoc.”, 12: 141–146.

Ionescu-Tîrgovişte C., (1996), Insulina – descoperireamedicală a secolului aparţine românului N.C. Paulescu, EdituraGeneze.

Agre P., Sasaki S., Chrispels M.J., (1993), Aquaporins: afamily of membrane water channels, „Am. J. Physiol.”, 265: F 461.

Benga Gh., (2013), Aquaporinology (the study of water chan-nel proteins – aquaporins and relatives) as a new domain ofnatu ral sciences, Oltenia. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii(Oltenia for Studies in natural Sciences), 29 (1): 316–319.

Benga Gh., (2014), Aquaporinology, „Acta Endocrinologica”,(Buc), 10, 1–8.

Iftimovici R., Muţiu P.A., (2015), Aquaporinele şi aquapori-nopatologia, „Viaţa medicală”, 8 (1319), 2015.

Serbu A.M., Marian A., Popescu O., Pop V.I., Borza V.,Benga I., Benga Gh., (1986), Decreased water permeability oferythrocyte membranes in patients with Duchenne muscular dys-trophy, „Muscle & Nerve”, 9: 243–247.

Benga Gh., (2006), Water channel proteins: from their disco-very in 1985 in Cluj-Napoca, Romania, to the 2003 Nobel Prize inChemistry, „Cell Mol. Biol.”, 52: 10–19

Benga Gh., (2009), Water channel proteins (later calledaquaporins) and relatives: past, present and future, „IUBMBLife”, 61: 112–133.

Benga Gh., (2012), The first discovered water channel pro-tein, later called aquaporin 1: molecular characteristics, functionsand medical implications, „Mol Asp. Med.”, 33: 518–534.

Benga Gh., (2012), On the definition, nomenclature and cl a ssi - fication of water channel proteins (aquaporins and relatives),„Mol Asp. Med.”, 33: 514–517

Frangopol P.T., (2015), Introductory presentation of Pro -fessor Gheorghe Benga at the opening ceremony of the SecondWorld Congress on Water Channel Proteins, „Rev. Pol. St. Sci.”,Serie nouă, 4: 83–84.

Popescu O., (2015), Al doilea Congres Mondial privind pro-teinele „canal pentru apă” (aquaporinele şi porinele înrudite),celebrând 30 de ani de la descoperirea primei proteine „canalpentru apă” (mai târziu numită aquaporina 1), Cluj-Napoca,Romania, 6–10 Mai, 2015 (The Second World Congress on WaterChannel Proteins (Aquaporins and Relatives) Celebrating the 30thAnniversary of the Discovery of the First Water Channel Protein(Later Called Aquaporin 1) Cluj-Napoca, Romania, May 6–10,2015, „Rev. Pol. St. Sci”, Serie nouă, 4: 85–87.

Coculescu M., (2015), Universul şi universalitatea aqua -porinelor, „Viaţa medicală”, 22 (1324), 2015.

88

Templul, ca lăcaş de cult, a existat întotdeuna înreligia popoarelor şi în evoluţia istorică a culturiiuniversale. Religiile lumii, în evoluţia istorică, aucunoscut forme diferite şi complexe de manifestareîn timp şi spaţiu. Acest fel de a gândi a făcut casacrul să lase urme adânci în interiorul omului şi alsocietăţii. De la aceste experienţe au început să seconstruiescă puncte de încopciere cu spaţiul metafi-zic şi cel concret în care omul s-a dezvoltat.

Experienţa religioasă se manifestă prin formecare uni fică dimensiunile subiective, individuale,cu cele obiective, sociale. Din această tensiuneîntre interioritate şi exterioritate s-au născut înfăp-tuiri geniale pentru cultura şi civilizaţia umană,cum spune Joachim Wach: „Energia creatoarereligioasă este inepuizabilă, ea tinde mereu cătrenoi şi mai de pline realizări. Experienţa religioasănu se exprimă direct, în mod deschis şi fără ambi-guităţi; şi totuşi, numai prin formele pe care leîmbracă această experienţă i se poate contura şiînţelege caracterul într-un mod adecvat. Toţi ceicare au încercat să analizeze religia ca fiindsubiectivă s-au lovit de următorul «cerc vicios»:înţelegerea experienţei interioare nu este posibilădecât prin interpretarea expresiei sale obiective,dar interpretarea adecvată însăşi presupune maiîntâi analiza experienţei interioare. Experienţafundamentală, pe care o numim «religioasă», aretendinţa de a se exprima sau de a se obiectiva îndiferite moduri”.1 Deci, expresia teoretică şi ceapractică a trăirii umane îşi găsesc complementul înaspectele spirituale şi sociale ale religiilor. Aceastăperpetuare a formelor de transmitere a experienţeireligioase de la o generaţie la alta şi de menţinereneîncetată a relaţiilor cu planul divinităţii s-a con-cretizat în istoria religioasă a umanităţii în insti -tuţii specifice: temple, locaşuri de cult şi spaţiisacre.

Templul exprimă evident profunzimea trăiriireligioase a oamenilor, fiind, totodată, şi locul de

adunare sau de întâlnire a omului cu Dumnezeu. Eldevine, astfel, loc de convergenţă sacră şi de comu-niune cu divinitatea şi de relaţie interumană. El este,totodată, şi mijlocul de comunicare a ideilor şi cre-dinţelor religioase. La început, oamenii aduceau uncult divinităţii în diferite locuri din natură, de prefe-rat înălţimile, poienile, văile sau malurile apelor.Analo giile dintre macrocosmos şi microcosmos,conştiinţa participării la sacru, au condus la ideeade „centrul lumii”, ceea ce face ca templul, palatul,muntele să fie una din categoriile religioase careaparţin aceleiaşi viziuni unificatoare între planuriontologice diferite şi spaţiul ales de om. Anumitelocuri au devenit puncte de comunicare între sacru şiprofan, după cunoscuta sintagmă a lui Mircea Eliade.Astfel, noţiunea de spaţiu sacru implică ideea repe-tării hierofaniei primordiale în diferite forme şi ipos-taze. În acest context, construcţia spaţiului sacru seîntemeiază fireşte pe o revelaţie primordială, în careDumnezeu s-a dezvăluit ca arhetip şi prin energia Saa detaliat formele de realizare a comuniunii, printimpurile hierofanice ale prezenţei Sale. De aici s-anăscut periodicitatea sărbătorilor care au păstratlegătura cu Divinul, ca o prezenţă ce operează res-taurarea timpului istoric, pentru a deveni timp divin.Mircea Eliade sublinia această ipostază a religiosu-lui, spunând că există o tendinţă bine observabilă înorice societate, oricare i-ar fi gradul de evoluţie, dea restabili „acel timp” care se doreşte a intra în Ma -rele Timp al divinului. Categoric, această rememo-rare este rezultatul oricărui rit şi oricărui gest sem-nificativ, fără deosebire, concretizează Eliade.

Aşadar, omul a făcut din timpul originar arhetipal tuturor timpurilor şi din ritualul său sacru a reali-zat repetiţia fiecărui fragment din acest timp originar,fără ca aceste fragmente să le separe de momentuloriginar şi de fiecare segment în parte. Aceastăexperienţă a dus la înălţarea altarului sacrificial careconţine un dublu simbolism: repetă actul creaţieilumii şi operează o integrare rituală a timpului.2 De

Istoria Bisericii Ortodoxe Române

ÎPS IrineuMembru de onoare al Academiei Române

Biserica Învierii, moștenitoare a templului și a promisiunilor mesianice

89

aici, s-a concretizat tema construcţiilor sacre carereprezintă simbolic întregul univers, datorită iniţia-tivei divine care vine de sus şi a omologiei cu ceeace intră în rezonanţă cu omul. De pildă, la unelepopoare în centrul lumii se află „Muntele sacru”,locul unde se întâlnesc Cerul şi Pământul.3 Deci,prin templu trece „Axis mundi”, punctul de joncţiuneîntre cer, pământ şi infern.4 Acesta fiind aşezat încentrul oraşului realiza, prin situarea lui, o comu-nicare concretă între oameni şi divinitate, care-şiavea „tronul” atât în templu, cât şi în „muntelesacru”.5 Prin urmare, casa Zeului trebuia văzută detoţi oamenii şi vizitată de toţii locuitorii cetăţii,întrucât reprezenta puterea de sus ce trebuie admi-rată şi adorată.6 Desigur, funcţionalitatea de „tronal zeului” o au şi templele din alte regiuni ale pla-netei, cum este stupa din India, turnurile Ha şi Taîn China sau monumentele mexicane Teocali.7Aceasta dovedeşte că toate construcţiile sacrereprezentau simbolic întregul univers, iar etajele şiterasele lor erau identificate cu „cerurile” sau cunivelele cosmice. Mircea Eliade spunea despremonumentele specific budhiste că se identificau cucorpul mistic arhitectonic al Iluminatului.8 Şimonumentele Egiptului antic exprimau în piatrăexperienţa religioasă a unei civilizaţii care a trăitcu intensitate miturile solare şi a cultivat credinţaîn nemurirea sufletului.9 Practic, marile templeerau, cum se vede la toate popoarele, rezervatesacerdoţilor care aduceau jertfe zeilor şi asigurauperpetuarea vieţii oamenilor pe pământ. Ca şi laalte popoare şi la egipteni templul era „palatul zeu-lui”, structura sa fundamentală fiind zidită pe ideeadrumului care trece de la profan la sacru, de laîntuneric la lumină.10 Fără îndoială şi templeleegiptene erau gândite ca locuri de unde oamenii săcomunice cu cerul, conţinând, totodată, şi mesajecare transmit peste veacuri faptele de vitejie alesuveranului şi binefacerile primite prin intermediullui.11 Pentru acest scop s-au alcătuit textele pira-midelor care conţin rugăciuni, formule magice,descântece, vrăji, enumerări ale virtuţilor, prin careomul a împlinit în viaţa trecătoare legea divină.Toate acestea au rolul de a-l ajuta pe cel care batela poarta veşniciei să răspundă în faţa judecătorilorcare-i cântăresc inima.12

În Vechiul Testament, latura ce ne interesează celmai mult, Dumnezeu Se descoperă oamenilor şi ledeschide „poarta cerului”.13 În locurile în careDumnezeu se arată poartă pentru totdeauna memo-ria religioasă a lui Israel şi pecetea alegerii şi locui-

rii Sale printre oameni. Un rol esenţial în unificareacultului îl are fără îndoială Cortul Mărturiei şi apoiTemplul din Ierusalim.Cum ştim din Cartea Ieşirea,după eliberarea din robia egipteană, poporul rătă-ceşte prin pustiu, în căutarea Ţării Făgăduinţei, pecare Dumnezeu a vestit-o cu mult timp poporuluiSău. Pentru a pregăti această reîntoarcere, Moiseeste chemat să urce pe muntele Sinai şi să primeascăTablele Legii. Evident, odată cu obligaţia respectăriiDecalogului, poporul are obligaţia imperativă săîndeplinească datoriile rituale prescrise de Dumne-zeu şi descoperite lui Moise, până la cele mai miciamănunte. La început, toate aceste prescripţii gravi-tau în jurul Cortului Adunării sau al Cortului Mărtu-riei. Printre acestea, reţinem faptul că Dumnezeudescoperă planul sfântului locaş, cu dimensiuni pre-cise şi materialele din care va fi alcătuit. El rându-ieşte, totodată, sacrificiile şi toate rânduielile caretrebuiau urmate, pentru a fi bine primite jertfele,rânduind, în acelaşi timp, şi persoanele consacrateslujirii speciale. Desigur, Cortul Sfânt era un sanc-tuar portabil, având în vedere vocaţia lor de călătorispre Ţara Sfântă. Acesta devine indiscutabil centrulvital al poporului aflat în drum către Canaan, loculprezenţei Dumnezeului celui Preaînalt. Aşadar, dupăsfinţire, Cortul Sfânt va avea un rol călăuzitor înviaţa poporului Israel. Rostul Cortului şi misiunealui Moise sunt redate în Exod, astfel: „Atunci un nora acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut deslava Domnului; şi Moise n-a putut să intre în cor-tul adunării, pentru că-l cuprinsese norul şi slavaDomnului umpluse locaşul. În tot timpul călătorieifiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort,atunci plecau la drum, iar de nu se ridica norul, niciei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că întot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort norulDomnului, iar noaptea se afla peste el foc, înainteaochilor întregii case a lui Israel”.14 Din această pre-zentare, vedem cum Cortul Sfânt era un model decentralitate dinamică a lucrării divine, la care popo-rul era chemat să şi-o împroprieze în cei patruzecide ani de rătăcire prin pustie. De aici, ei trebuiau săînveţe esenţialul vieţii care se află acolo unde eraprezentă slava lui Dumnezeu şi unde se descopereaputerea şi mărirea Lui, sau unde se auzea glasul Lui.

Locul Cortului adunării va fi luat, după intrareaîn Ţara Făgăduinţei, de Templul din Ierusalim,locul pe care l-a ales Dumnezeu „să locuiascăNumele Său”.15 În acel moment, Regele Solomon,fiul lui David, este învrednicit de Dumnezeu săzidească o Casă Sfântă în cetatea făgăduinţei. Acest

90

templu va avea o unicitate sfântă, aşa cum şi Dum-nezeu este unic pe pământ şi unic este rolul şi lucra-rea Sa. În virtutea acestei unicităţi, Solomon vaacţiona la construcţia acestui sanctuar, pe care îl vaavea templul în viaţa poporului său. Templul estenu numai locul prezenţei slavei Domnului, ci şisimbolul alegerii lui Israel ca popor preferat şi alunităţii religioase a celor douăsprezece triburi.Solomon este conştient de transcendenţa lui Dum-nezeu, aşa cum se roagă în rugăciunea de sfinţire aTemplului: „Oare adevărat să fie că Domnul valocui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul ceruri-lor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pecare l-am zidit numelui Tău; însă caută la rugăciu-nea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumne-zeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cucare se roagă astăzi; Să fie ochii Tăi deschişi ziuaşi noaptea la templul acesta, la acest loc, pentrucare Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo»; să asculţistrigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se varuga în locul acesta; [...] să asculţi din locul şede-rii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti”.16Evident, dacă Dumnezeu n-ar fi îngăduit să locu-iască printre oameni, Israel n-ar fi îndrăznit vreo -dată să spună pur şi simplu: „Acolo locuieşte Dum-nezeu”. Iudeii ştiau că Dumnezeu este infinit demare şi transcende şi îmbrăţişează universul, dar Elera, totuşi, prezent în Templul lor.

Funcţia unificatoare a templului în privinţacomunicării cu Dumnezeu va fi îndeplinită şi deTemplul lui Zorobabel, construit după întoarcereaevreilor din robia babilonică,17 şi de Templul luiIrod, în care a intrat şi Mântuitorul Hristos, locaşdărâmat de romani în anul 70 d.Hr. Templul dinIerusalim era, în viziunea iudaică, centrul lumiiîntregi, locul pe care Dumnezeu l-a ales să-şi arateprezenţa Sa atotputernică şi ocrotitoare în mijloculpoporului Său.18

Aşadar, locaşurile de cult ale diferitelor religiisunt, cum am văzut, expresii complexe ale credin-ţelor şi ideilor care le-au ridicat. Fireşte, simbo-lismul şi sintezele artistice care au dat viaţă unuitemplu n-au stabilit doar o cale de comunicare înplanul vertical al spiritualităţii, ci au realizat ocomunitate a celor care au mărturisit aceeaşi cre -dinţă şi au participat împreună la acelaşi cult.Dacă ne referim la Creştinism, cum vom vedea,acesta a asimilat, ce-i drept, o parte dintre simbo-lurile universale existente în cultura Antichităţiigreco-romane, dar le-a integrat în simbolismul cruci-form al locaşurilor de cult, supunându-le jertfei şi

învierii Mântuitorului Hristos. Astfel, analogiadintre lumea spirituală şi lumea materială, armo-niile numerelor, labirintul şi poarta, lumina pasca-lă şi viziunea cosmică prin care mesajul liturgiceste pus în legătură organică cu învelişul arhitec-tural al comunităţii, reprezintă cu adevărat dimen-siuni constante în alcătuirea bisericii SfântuluiMormânt şi a celorlalte biserici şi catedrale dinlume.19 Din acest punct de vedere, locaşurile deînchinare au fost şi rămân, totodată, o intrare îndialog cu Dumnezeu şi cu oamenii întreolaltă.Cum am constatat, în timpurile vechi, când comu-nicarea credinţei se făcea de la om la om, sau prinmesaje scrise, a căror transmitere era condiţionatăde mari perioade de timp, templele erau mărturiamodului de comunicare a principiilor religioase şiexperienţelor tainice de la divin către grupuri maride oameni. După ce templele au fost ridicate, ele auimpresionat prin tainele care le învăluiau, pe por -ţile lor venind oamenii pentru a intra în contactnemijlocit cu Dumnezeu şi de a avea experienţasacrului, aşa cum a fost păstrată şi transmisă de lao generaţie la alta. Pentru creştinii din Răsărit,locaşul de cult rămas emblematic este BisericaÎnvierii din Ierusalim, sinteză de cultură universa-lă şi spiritualitate creştină. Fără îndoială că geniulcreator al Ortodoxiei a rodit şi alte capodoperearhitectonice şi artistice în diferite regiuni alelumii, în care bisericile îi adună pe oameni laSfânta Liturghie şi, totodată, exprimă în spaţiu şitimp mărturia veşnică a mântuirii lumii înHristos Pantocratorul.20 Testamentum Domini,din secolul al IV-lea, indică normele de construireale unei biserici, iar tradiţia liturgică şi sacramen-tală a teologiei bizantine pune în lumină dimen-siunea cosmică şi eshatologică a bisericii.

Biserica din Ierusalim este, aşadar, moşteni-toarea Templului, „poarta cerului” şi „casă aPreasfintei Treimi” în mijlocul comunităţii de cre-dinţă. Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte înMistagogia sa simbolismele şi realităţile duhovni-ceşti pe care biserica le întrupează şi le arată,făcând legătura dintre lumea sensibilă şi cea inte-ligibilă: Biserica este chip (icoană) al lui Dumne-zeu, chip al lumii create, dar este înţeleasă şi caOm, iar Omul este privit duhovniceşte ca fiind elînsuşi biserică.21 Ca atare, biserica adună peoameni împreună, îi face să comunice în luminăşi-i ridică să primească prin har darul comuniuniişi al vieţii veşnice.

91

cortul mărturiei, lăcaş simbolic al relaţiei omului cu dumnezeu, la poporul iudeuCortul Mărturiei, primul lăcaş de închinare con-

struit de evrei, era un sanctuar mobil care, împreunăcu Chivotul Legii, au însoţit poporul evreu în toateperegrinările sale prin pustiu şi în Canaan, până laconstruirea templului din Ierusalim. Cortul Mărtu-riei era împărţit în Sfânta Sfintelor şi Sfânta. ÎnSfânta Sfintelor, locul în care nu intrau decât preoţii,pe o masă, se aflau obiectele sacre: Sfeşnicul cuşapte braţe şi Chivotul Legii. Deci, Cortul Sfânt erao mărturie vizibilă a prezenţei lui Dumnezeu în mij-locul poporului Său, ca Unul care nu-şi uita făgă-duinţele şi legământul făcut, fiind cel mai sfânt locde închinare al poporului. Acest loc de cult a fostfolosit de evrei, din timpul lui Moise, până la zidireaTemplului de către Solomon. Cortul avea trei pereţipe laturi, având la est intrarea făcută din scânduri delemn de salcâm, poleite cu aur. Scândurile eraufixate în nişte postamente de argint. La acoperiş,Cortul era învelit cu covoare, dispuse în patru stra-turi. Materialul folosit la covoare era inul răsucit şimătase violetă, stacojie şi vişinie. În ţesătura covoa-relor au fost făcute chipuri de heruvimi.

Cortul era împărţit în două: în partea de răsărit seafla Sfânta, cu o lungime de 20 de coţi, iar în parteade apus, Sfânta Sfintelor, lungă de 10 coţi. La in -trare, în partea de răsărit se aflau cinci stâlpi de sal-câm, auriţi. În partea de sus aveau cârlige de aur, decare atârna perdeaua ţesută din in şi din mătase vio-letă stacojie. Sfânta era despărţită de Sfânta Sfinte-lor prin patru stâlpi, tot din lemn de salcâm, aurit. Şiîn ţesătura perdelei erau brodate chipuri de heru-vimi. În Sfânta Sfintelor se afla Chivotul Legii, dinlemn de salcâm, îmbrăcat cu aur curat şi pe dinăun-tru şi pe din afară. Chivotul avea la cele două ca peteale sale câte un heruvim de aur, ale căror aripi în -tinse acopereau chivotul. În chivot se aflau celedouă table ale Legii, năstrapa cea de aur cu mâna şitoiagul lui Aaron. În acest Cort, Dumnezeu se arătalui Moise în Sfânta Sfintelor, deasupra chivotuluidintre cei doi heruvimi de aur: „Acolo, între cei doiheruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi des-coperi ţie şi îşi voi grăi de toate, câte am a porunciprin tine fiilor lui Israel”.22

Cortul Mărturiei era, deci, aşezat în mijlocultaberei israelite, având în jurul lui toate celelaltecorturi, aşa cum Însuşi Domnul îi ceruse lui Moise.„Fiii lui Israel să poposească fiecare lângă steagulsău, în preajma semnelor familiei sale, şi să-şi

aşeze taberele înaintea cortului mărturiei şi împre-jurul lui”.23

de la cortul mărturiei la templul din ierusalimCortul Mărturiei reprezenta centrul vieţii reli-

gioase a poporului evreu. În fiecare zi se aduceaujertfe, se făceau rugăciuni şi se împlineau ritualuriîn el şi înaintea lui. În perioada Paştilor, evreii jert-feau mielul pascal, care mai apoi era consumatacasă. Odată cu intrarea poporului în Ţara Sfântă şidupă ce fiecare seminţie s-a aşezat la locul ei, Dum-nezeu a poruncit lui Solomon să zidească TemplulSfânt. Vechiul Testament nu ne oferă despre Templuldin Ierusalim o origine cerească de tip legendar,existenţa acestuia neavând la origine vreun mit reli-gios cu semnificaţii cosmogonice, aşa cum vedem înlegendele religioase sumeriene sau babiloniene.Deci, fie că este vorba despre instituirea regalităţiisau despre construcţia Templului, totul începe cu opropunere din partea omului: poporul cere un rege şiDumnezeu îi dă, iar apoi David are ideea de a con-strui un Templu, Dumnezeu îi spune că Solomon varealiza structura arhitecturală şi va construi Templul.Dorinţa lui David de a ridica o casă Domnului s-aconcretizat odată cu aşezarea poporului ales în ŢaraCanaanului, când Cortul Mărturiei nu mai însoţea pedrum cele douăsprezece triburi ale lui Israel, care s-auinstalat fiecare la locul lor. Astfel, Solomon a con-struit Templul, consacrat în anul 960 î.Hr., care aînlocuit Cortul Legământului. În acest context, Tem-plul devenea un dar al lui Dumnezeu şi un loc al pre-zenţei Lui în mijlocul poporului. Ca atare, în timp ceDavid a stabilit capitala la Ierusalim, simbolul uni-tăţii naţionale şi religioase a lui Israel, Dumnezeu şi-aales Muntele Sionului, ca să locuiască în Templulsău cel sfânt. În felul acesta, cetatea Ierusalimuluidevenea „Cetatea Sfântă”, locul în care Domnulvorbea cu oamenii.24 De aici se urcau rugăciunilepoporului la cer, împreună cu mireasma de tămâie.Sfinţenia lui Dumnezeu, în mijlocul poporului săuales, iradia din Templu datorită Numelui său, careera invocat o singură dată pe an de Marele Preot înSanctuar, de Sărbătoarea Ispăşirii (Yom Kipur). Ast-fel, Dumnezeu şi-a manifestat prezenţa şi slava Sa,arătată de-a lungul istoriei mânturirii, prin nori,coloana de foc, tunete şi fulgere, cutremure, iaracum se manifesta în Templul Său, de unde acţionaactiv şi viu. Desigur, această locuire a lui Dumnezeupe muntele Sionului a motivat întru totul existenţacontinuă a clasei sacerdotale a lui Israel. După dis-

92

trugerea Templului lui Solomon de către armatelelui Nabucodonosor, această instituţie sacerdotală arenăscut în al doilea Templu care s-a ridicat în anul515 î.Hr. Este cunoscut faptul că preotul, legat totalde cult, de viaţa comunităţii, fiind investit de Dum-nezeu, a dobândit o încredere de netăgăduit în marileînfăptuiri ale Domnului în istoria Vechiului Testa-ment. În ciuda conflictelor politice şi religioase cares-au adâncit şi au condus la distrugerea celui de-aldoilea Templu, în anul 70 d.Hr. După acest moment,spiritualitatea sacerdotală se va centraliza pe adevă-ratul cult adus lui Dumnezeu în Templul său celsfânt, care este Biserica: „Vă voi da inimă nouă şiduh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inimacea de piatră şi vă voi da inimă de carne”.25

templul lui Solomon şi semnificaţia lui pentru poporul alesTemplul lui Solomon sau Templul din Ierusalim

a fost primul templu al evreilor din Vechiul Testa-ment. La el s-a lucrat din anul al patrulea şi până înal unsprezecelea an de domnie a regelui Solomon.David, tatăl lui Solomon, prin aducerea ChivotuluiLegii în Ierusalim, a făcut din acest oraş centrul reli-gios al poporului lui Israel. Ca toţi iudeii să fie reu-niţi în jurul aceluiaşi sanctuar, David a hotărât săzidească o casă Domnului. Această decizie a luat-o,deoarece Chivotul Legii se afla într-un cort modest.Deşi David a avut acest plan, totuşi Dumnezeu arezervat această realizare a constituirii templului,fiului şi urmaşului său la domnie, Solomon.26 Aşa-dar, Templul a fost amplasat în locul cumpărat deDavid de la iebuseul Aravna, cum se arată în CarteaRegilor. Mai exact, este vorba de muntele Sion, cucolina Moria, ce se înalţă spre nord de o alta colină,Ofel, unde se desfăşura oraşul vechi. Deoarece vâr-ful colinei Moria nu este destul de spaţios pentrutemplu şi curtea interioară, Solomon a înconjurat cuziduri înalte şi groase poalele colinei, iar golul din-tre ziduri şi colină l-a umplut cu pământ şi astfel aamenajat o platformă mai extinsă; potrivit tradiţiei,s-a înălţat altarul jertfelor din curtea interioară apreoţilor. După o altă tradiţie, pe stânca de care vor-bim s-ar fi aflat chiar Sfânta Sfintelor din Templullui Solomon, de unde şi denumirea ei de „piatra detemelie”.

Templul era o clădire de formă dreptunghiulară,împărţită în interior în trei părţi: vestibul (la răsărit),numit Ulam, cu o lungime de 10 coţi; prima încă -pere numită Heical (palat sau templu), iar mai târziuSfânta, lungă de 40 de coţi; a doua încăpere, numită

Debir, iar mai târziu Sfânta Sfintelor, lungă de 20 decoţi. Lăţimea totală a templului era de 20 de coţi.Zidurile despărţitoare nu sunt menţionate, dar ele auexistat cu siguranţă. Un astfel de zid a fost întrepridvor şi Sfânta. Sfânta şi Sfânta Sfintelor erau des-părţite printr-un perete de lemn de cedru gros de doicoţi. În mijlocul acestui perete se afla o uşă mare delemn de măslin sălbatic, care se deschidea în douăpărţi. Înălţimea pridvorului şi a Sfintei era de 30 decoţi. Iar înălţimea Sfintei Sfintelor numai de 20 decoţi. Diferenţa de spaţiu de 10 coţi, care exista întretavanul Sfintei Sfintelor şi acoperişul templului afost amenajată ca încăpere unde se păstra tezaurultemplului.

Templul era înconjurat de două curţi. Cea dintâi,care înconjura templul, era numită curtea interioară,a preoţilor sau cea înaltă. A doua curte, numită exte-rioară sau cea mare, era destinată poporului credin-cios şi se afla la un nivel inferior faţă de prima curte.Ar rezulta de aici că, privit de la distanţă, templulapărea organizat în terase. Atât în prima, cât şi în adoua curte, existau apartamente pentru preoţii careslujeau cu săptămâna la cultul divin. Dimensiunilecurţilor nu ne sunt cunoscute.

Ca şi în Cortul Sfânt şi în templu se aflau maimulte odoare sfinte ce serveau slujbelor religioase.Sfânta Sfintelor adăpostea vechiul Chivot al Legiidin Cortul Sfânt. În Sfânta se aflau altarul tămâie-rii, confecţionat din lemn de cedru îmbrăcat înaur,27 masa punerii înainte, lucrată din acelaşimaterial şi zece candelabre de aur.28 Înaintea intră-rii în Sfânta, din curtea interioară, se afla altaruljertfelor turnat din bronz. În partea de sud-est aacestuia se afla „Marea de aramă”, sub formă debazin pentru spălarea rituală a preoţilor. Acestobiect era sprijinit pe spatele a doisprezece tauri,grupaţi câte trei, cu capetele îndreptate către celepatru puncte cardinale.

Templul construit de Solomon a rezistat în timpmai mult de patru secole, fără ca iudeii să-i fi adusmodificări esenţiale. În decursul timpului, Templul asuferit din cauza unor cuceritori ai Ţării Sfinte careau jefuit tezaurul, precum a fost regele Sesonc alEgiptului.29 Chiar şi un rege iudeu, Ioaş, nu s-a sfiitsă jefuiască templul de odoarele sale, după o victo-rie ce a repurtat-o asupra lui Amasis.30 În anul 586î.Hr. templul a fost devastat şi distrus până la teme-lii de către armata lui Nabucodonosor. Cotropitoriiau luat toate obiectele sacre ale Templului şi le-audus în Babilon. Mai târziu, Templul a fost recon-struit (516 î.Hr.–70 d.Hr.), această zidire fiindcunoscută sub numele de „Al doilea templu”.

93

templul lui Zorobabel sau al doilea templuTemplul lui Zorobabel, cel de-al doilea Templu

din Ierusalim, este o reconstrucţie a Templului luiSolomon, fiind sfinţit în anul 515 î.Hr.

Construcţia acestui sanctuar a început în anul538 î.Hr., când regele Cirus al perşilor a permis atâtreîntoarcerea evreilor în Ierusalim, cât şi rezidireaTemplului, cu ajutoare financiare din trezoreriaregală. Pentru înfrumuseţarea acestuia au fost adusedin Persia înapoi la Ierusalim şi vechile obiectesfinte ale Templului, prădate cu mult timp înainte deNabucodonosor.

La început, evreii, care au venit în primul val dinexil, au ridicat un jertfelnic improvizat în curteaTemplului. Ei au pus temelia pe ruinele vechilor clă-diri sfinte, cum ne istoriseşte cartea Ezdra: „Şi s-asculat Iosua, fiul lui Iotadac, şi fraţii lui, preoţii şiZorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui şi au făcutjertfelnic Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe elarderi de tot, cum se scrie în legea lui Moise, omullui Dumnezeu. Şi au aşezat jertfelnicul pe temeliilelui, deşi se temeau de popoarele străine, şi au începutsă aducă pe el arderi de tot Domnului, arderi de totdimineaţa şi seara. (...) Iar temelia templului Dom-nului nu se pusese încă”.31

Printre cei care s-au opus la construirea Templu-lui au fost samaritenii, care au fost refuzaţi să parti-cipe la această acţiune din cauza amestecului lor cuneamurile idolatre. Această opoziţie a dus la întreru-perea construcţiei câţiva ani, cum subliniază Ezdra:„Auzind vrăjmaşii lui Iuda şi ai lui Veniamin că ceice s-au întors din robie zidesc templul DomnuluiDumnezeului lui Israel, au venit la Zorobabel şi auzis către el: «Să zidim şi noi cu voi, pentru că şi noi,ca şi voi, căutăm pe Dumnezeul vostru şi Lui Îiaducem jertfe încă din zilele lui Asarhadon, regeleAsiriei, care ne-a adus». Iar Zorobabel, Iosua şicelelalte căpetenii ale seminţiilor lui Israel le-auzis: «Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi templulDumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom ziditemplul Domnului Dumnezeului lui Israel, precumne-a poruncit Cirus, regele perşilor». Atunci po -porul ţării aceleia a început să descura jeze poporullui Iuda şi să-l împiedice de la zidire, cumpărândcontra lor pe sfetnicii regelui, ca să zădărniceascăplanul lor în toate zilele lui Cirus, regele perşilor,până în zilele lui Darie, regele perşilor”.32

La această întârziere a contribuit şi lipsa de uni-tate a poporului care venea din exil. Unii iudei înce-puseră să-şi construiască mai întâi casele lor, amâ-

nând pe mai târziu construcţia Casei lui Dumnezeu,cum ne spune profetul Agheu: „Aşa zice DomnulSavaot: Poporul acesta grăieşte: «N-a venit încăvremea ca să zidim templul Domnului». Atunci afost cuvântul Domnului către proorocul Agheu,zicând: «Este oare, timpul, ca voi să locuiţi în ca selevoastre cu pereţii lucraţi în tablii, când templulacesta este în ruină?»”33.

După câţiva ani au reînceput, în sfârşit, lucrărileTemplului, mai precis în anul 520 î.Hr., în al doileaan al domniei lui Darius, regele perşilor, la iniţiativalui Zorobabel şi a arhiereului Iosua. În acest timp auactivat şi profeţii Agheu şi Zaharia, având un rolînsemnat în rezidirea Templului. Aceştia învăţaupoporul să dorească din tot sufletul zidirea CaseiDomnului şi îndemnau pe iudei să contribuie laaceastă lucrare sfântă.

„Atunci s-au oprit lucrările la templul lui Dum-nezeu cel din Ierusalim şi oprirea aceasta a ţinutpână în anul al doilea al domniei lui Darie, regeleperşilor, spune Ezdra. Dar proorocul Agheu şi proo-rocul Zaharia, fiul lui Ido, au grăit iudeilor celordin Ierusalim şi din Iuda cuvinte prooroceşti înnumele Dumnezeului lui Israel. Atunci s-au sculatZorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Iotadac,şi au început a zidi templul lui Dumnezeu cel dinIerusalim, fiind cu ei proorocii lui Dumnezeu, careîi întăreau”.34

Tot Ezdra ne mai spune că la această lucrare acontribuit însuşi Regele Darius al perşilor: „În anulîntâi al regelui Cirus, regele Cirus a dat aceastăporuncă pentru templul lui Dumnezeu cel din Ieru-salim: Să se zidească templul pe locul acela unde seaduc jertfele şi să i se pună temelii sănătoase! Înăl-ţimea lui să fie de şaizeci de coţi şi lărgimea lui totde şaizeci de coţi. Să se pună trei rânduri de pietreşi un rând de lemn, iar cheltuielile să se dea dincasa regelui. Chiar şi vasele de aur şi de argint aletemplului lui Dumnezeu, pe care Nabucodonosorle-a luat din templul din Ierusalim şi le-a dus laBabilon să se înapoieze şi să se ducă în templul dinIerusalim şi să se pună fiecare la locul lui, în tem-plul lui Dumnezeu”.35

Templul a fost zidit, după unii cercetători, con-form aceluiaşi plan al vechiului edificiu, ridicân -du-se totodată şi clădirile anexe, necesare cultului.De subliniat este că, deşi Regele Darius a datporunci precise de construire a Templului, totuşi tre-zoreria regală n-a susţinut până la capăt construcţiasfântă. Din cauza acestui fapt, Templul n-a atinsmăsura celui ridicat de Solomon. Oricum, construc-

94

ţia acestui sanctuar a stârnit o bucurie generală întreiudei, Ezdra povestind această stare fericită, astfel:„În vremea aceasta mulţi din preoţi şi din leviţi, dincapii de familie şi din bătrânii care văzuserăvechiul Templu, văzând punerea temeliei acestuiTemplu, plângeau cu hohote, mulţi însă cântau tarede bu curie”.36

Spre deosebire de cel dintâi, acest Templu, deşiera inferior din toate punctele de vedere, avea să fiemai cinstit de Dumnezeu decât cel al lui Solomon.Despre aceste semne divine şi profetice, prooroculAgheu spunea poporului: „Cine a mai rămas dintrevoi în viaţă şi a văzut Templul acesta în strălucireasa cea dintâi, şi cum este acum? Oare nu este fărănici un preţ în ochii voştri? Şi acum, Zorobabel,întăreşte-te, zice Domnul; întăreşte-te Iosua, marepreot, fiul lui Iosedec; întreg popor al ţării, fii plinde curaj, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi, ziceDomnul Savaot. (...) Peste puţină vreme, Eu voicutremura cerul şi pământul, marea şi uscatul; voizgudui toate popoarele şi toate neamurile vor venicu lucruri de preţ şi voi umple de slavă Templulacesta, zice Domnul Savaot. (...) Şi slava acestuiTemplu de pe urmă va fi mai mare decât a celui din-tâi, zice Domnul Savaot, şi în locul acesta voi sălăş -lui pacea”.37

Din acest Templu lipseau unele obiecte şi ele-mente foarte importante pentru cultul divin, cum arfi: Chivotul Legii; Focul sfânt; Norul slavei dumne-zeieşti; Uleiul sfânt; Sorţii Urim şi Tumim; Cortulsfânt, care era păstrat în Sfânta Sfintelor.

Mai târziu, acest Templu, în anul 169 î.Hr., re -gele asirian Antioh al IV-lea Epifaniu l-a prădat,luând altarul tămâierii (din aur), candelabrul cuşapte braţe, masa punerii-înainte, perdelele scumpeşi vasele sfinte. Culmea sacrilegiului a atins-o Antioh,când, peste doi ani (167 î.Hr), va interzice cultuliudaic şi va introduce, în locul cinstirii adevăratuluiDumnezeu, cultul lui Zeus, a cărui statuie va fi aşe-zată în Templu.

În anul 164 î.Hr., cultul lui Zeus va lua sfârşit înIerusalim, Iuda Macabeul recucerind oraşul şi repa-rând Templul. Cu această ocazie, toate obiectelesfinte au fost aşezate la locul lor, potrivit nevoilorcultice. Începând de acum, sărbătoarea sfinţiriiTemplului avea să fie ţinută anual.38 În anul 63î.Hr., generalul roman Pompei va cuceri Ierusali-mul. Cu această ocazie, deşi generalul va trece prinsabie nenumăraţi evrei, în curtea preoţească, el nuva jefui Templul lui Zorobabel. Prădarea lui va veniîn anul 56 î.Hr., prin armata lui Crassus, guvernato-rul Siriei.

templul lui irod cel mareTemplul lui Irod este de fapt Templul lui Zoro-

babel restaurat. Acest personaj de tristă amintire aadus ample refaceri Templului din Ierusalim, pentrua atrage stima poporului. Irod cel Mare, numit deistorie şi Irod I, s-a născut în anul 74 î.Hr, în Idu-meea, undeva la sud de Iudeea. Între anii 43–40î.Hr., el a fost guvernator al Galileei, iar mai apoi,între anii 37 î.Hr.–4 d.Hr., a fost numit rege alIudeei, teritoriu supus Imperiului Roman.39 NoulTestament ne spune că Irod a poruncit ucidereapruncilor evrei cu vârsta până în doi ani, din Betleemşi împrejurimi.40

În anul 37, î.Hr. Irod cel Mare ocupă Templul luiZorobabel. În urma asediului, mai multe laturi aleTemplului au fost incendiate şi au căzut pradă flăcă-rilor. Ca să ajungă renumit şi pentru a se pune binecu poporul iudeu, tiranul rege a hotărât să înceapă oamplă restaurare a construcţiei şi de înfrumuse ţare aTemplului. Lucrările s-au efectuat foarte repede,preoţii şi leviţii terminând de rezidit şi de reparatedificiul într-un an şi jumătate. Pentru renovareatotală a zidurilor exterioare constructorii au conti-nuat activitatea şi sub succesorii lui Irod cel Mare,până în anul 64, când la conducerea regatului seaflau regele Irod Agripa al II-lea şi procuratorulAlbinus. Iosif Flavius vorbeşte despre această ac -ţiune în cele două lucrări ale sale Antichităţi iudaiceşi Războaiele iudaice. În aceste cărţi, istoricul iudeudescrie cum Templul lui Irod cel Mare se afla ziditîntr-un patrulater cu toate laturile egale, fiecare la -tură având câte 38 de metri. Interiorul patrulateruluiera amenajat cu terase, Templul aflându-se în centru,pe cea mai înaltă terasă. Zidurile sfinte au fost con-struite numai din marmură albă, iar acoperişul a fostacoperit cu materiale prinse în cuie din aur, spre a nuse aşeza pe el păsările. Zidul exterior al curţii Tem-plului avea numai patru porţi, toate fiind amplasatepe latura de apus a acestuia. Pereţii interiori ai curţiierau dublaţi fiecare de câte un pridvor susţinut decâte trei coloane de marmură albă. Pardoseala aces-tor pridvoare era din piatră colorată, iar acoperişuldin lemn de cedru.41 Pridvorul din partea sudică,mai lat decât celelalte trei pridvoare, era numit„Pridvorul regesc”. Aici se aflau tarabele schimbă-torilor de bani şi a celor ce vindeau animale mici,pentru jertfe.42 În curtea exterioară, unde aveauacces şi păgânii, se afla o sinagogă comună.43Curtea interioară era înconjurată de o balustradă demarmură albă, prevăzută cu o poartă, pe latura derăsărit, numită „Poarta lui Nicanor” sau „Poarta fru-

95

moasă”, la care urcau douăsprezece trepte de piatră.Ea era împărţită în două părţi, separate de un zid depiatră, una în partea de răsărit (a femeilor), iar altaîn partea de vest (a bărbaţilor). În curtea femeilor,mai îngustă şi la un nivel mai jos, se intra pe câtepatru porţi. În curtea bărbaţilor, mai largă şi situatăpuţin mai sus, se intra pe câte şase porţi. Mai sus decurtea bărbaţilor se afla curtea preoţilor.

Templul era prevăzut pe laturile de nord şi desud cu treizeci şi opt de camere, situate pe trei etaje,aşa cum erau pe timpul Regelui Solomon. La acestecămări, Irod cel Mare a mai adăugat, în partea nord-vestică a Templului, palatul regal, numit „Antonia”,în cinstea lui Marc Antoniu. În timpul DomnuluiHristos, în acest spaţiu era cantonată o legiuneromană, cu misiunea de a supraveghea piaţa dinjurul Templului. Acest Templu a fost complet dis-trus, în anul 70, de soldaţii romani conduşi de Titusşi Vespasian.44

Semnificaţia simbolică a templului din ierusalimTemplul, în viziunea iudaică avea o interpretare

cosmică şi mistică deosebită, fiind inspirată deDumnezeu. Mai mult, structura Templului făceaparte chiar din descoperirea făcută de Dumnezeu luiMoise pe muntele Sinai, atunci când a primit ta blelelegii. Tot ceea ce era reprezentat şi alcătuia Templulavea o încărcătură simbolică aparte. Astfel, coloa -nele de la intrarea în templu simbolizau puterea luiDumnezeu, forţa Lui creatoare şi acceptul Lui de alocui în casa făcută de mâini omeneşti. În viziunealui Solomon şi a poporului evreu, Templul închi puiaşi prefigura cosmosul. Cele trei părţi constructiveale lui – debirul, Sfânta Sfintelor; hekalul, sfânta şiulamul – pridvorul – aveau un simbolism profund încosmologia iudaică, ele reprezentând cele trei ele-mente fundamentale ale creaţiei; cerul, pământul şiapa. Iosif Flaviu, vorbind despre semnificaţia cos-mică a Templului, spune: „chivotul legii, cu elemen-tele lui sacre, simboliza natura universului”.

Partea a treia a templului – Sfânta Sfintelor,unde preoţii şi poporul nu aveau voie să intre, cinumai arhiereul o dată pe an – era cerul, care se des-chidea numai lui Dumnezeu, iar cele două părţi,sfânta şi pridvorul, accesibile preoţilor, este pămân-tul şi marea, accesibile oamenilor.45 Această cosmo-logie a Templului a fost preluată mai târziu în litera-tura rabinică. Filon din Alexandria dezvoltă în ope-rele sale acest simbolism, descriind templul cosmic.El compara cerul cu Sfânta Sfintelor şi obiectele din

Templu cu astrele. Chivotul legii, care se afla îndebir şi era împodobit cu ghirlande de aur, simbo lizaastrele, stelele şi planetele; cele două laturi ale luisunt cele două echinocţiuri, iar cele patru inele deaur, cu care era prins la capete, sunt cele patru ano-timpuri. Cei doi heruvimi, din Adyton, sunt celedouă emisfere „căci lumea întreagă este înaripată”.Este o viziune dualistă a lumii inteligibile. Este olume în care Moise a fost iniţiat pe muntele Sinai şide acolo el a exprimat simbolismul prin chivot, care,în obscuritatea Sfintei Sfintelor, a păstrat simbolulDumnezeului ascuns al lui Israel. Chivotul estearhetipul sau modelul, Heruvimii fiind cele douăputeri primordiale, cea creatoare, prin care sunttoate şi cea conducătoare care stăpâneşte lumea.Masa de aur din Templu este puterea binefăcătoare alui Dumnezeu asupra oamenilor. Cele două table alelegii simbolizau cârmuirea şi judecata. Cuvântulcare se făcea auzit în mijlocul heruvimilor era Logo-sul, care sta pe scaunul puterii. Se poate vedea aicişi o concepţie platonică, ce opunea simbolicii cos-mice a stoicismului. Jahve este, în concepţia iudaică,un Dumnezeu ascuns, care rămâne în obscuritate. Elexista înainte de lumea vizibilă, care este opera sa.Marele preot este iniţiatorul şi numai el are acces înlumea misterului ascuns. Filon, în interpretarea ady-tonului, are o concepţie originală, în raport cu sim-bolica cosmică a Templului. El va relua în schimbsimbolica tradiţională, în interpretarea celor douăpărţi ale Templului – ulamul şi hekalul. Obiectelordin hekal le-a dat o interpretare analogică, văzând încandelabrul cu şapte braţe (me nora) Logosul încon-jurat de cele şapte puteri. Simbolismul cosmic alTemplului se referea în mod special la trei obiecte,care erau în Sfânta; candelabrul cu şapte braţe(menora), masa punerii pâinilor şi altarul tămâierii.Aceste trei obiecte simbolizau lucrarea harului înlume: masa punerii pâinilor vieţuitoarelor terestre,candelabrul – astrele, iar locul central în cosmos îlocupa altarul tămâierii, simbolul harului în apă şipământ. Masa punerii pâinilor, cu cele douăsprezecepâini, însemna, pentru Iosif Flaviu, cele douăsprezeceluni ale anului.46 La Filon, ele mai aveau şi semni-ficaţia lumii sensibile, de unde provine hrana, spredeosebire de chivot, simbolul lumii inteligibile.Masa este situată în partea nordică a Sfintei Sfinte-lor, iar pe ea sunt două elemente, pâine şi sare, pen-tru că vânturile din nord sunt cele mai fecunde.47Cele trei sfeşnice din mijlocul candelabrului suntcele trei semne ale zodiacului care corespund fiecă-rui sezon.48 Apoi, cele patru culori simbolizau cele

96

patru elemente: byssus (pânza fină de in) – pămân-tul; purpura (roşu închis, demnitatea regală) – marea;roşu aprins – focul, iar hiacintul (albastru violet) –aerul.49 Veşmintele preoţilor şi arhiereilor simboli-zează universul, iar culorile vii şi multiple ale lor,lumea alcă tuită din mai multe elemente. Catape -teasma separa Sfânta Sfintelor, care este lumea inte-ligibilă, de hekal şi ulam – pământul şi apa. Lămpileaprinse noaptea în hekal sunt stelele cerului carestrălucesc de seara până dimineaţa, iar altarul dejertfă din pridvor, cu cele patru coloane ale sale –cele patru puncte cardinale – vânturi. După inter-pretarea Talmudului, tronul lui Dumnezeu sta înceruri exact în faţa tronului din Templu. Porţilecerului stau deasupra porţilor Templului din Ierusa-lim. Aşezarea porţilor cerului deasupra locului sfântpământesc apare aici ca o legătură între cer şipământ.

templul din ierusalim în timpul mântuitorului iisus Hristos şi sfârşitul său, potrivit profeţiei domnuluiÎn timpul vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul

Iisus Hristos a practicat şi aprobat ritualurile cultu-rale de la Templul din Ierusalim, dar a condamnatformalismul şi ipocrizia, care cuprindeau uneoriaceste practici.50 El a cerut ucenicilor săi să respecteTemplul,51 dar a şi anunţat sfârşitul acestuia şi pier-derea caracterului său sacru.52 Desigur, credincioşiicreştini au văzut în Mântuitorul Iisus Hristos adevă-ratul Templu, templul trupului, care a fost reconsti-tuit la Înviere şi care a devenit adevăratul loc decult.53

Înainte de răstignire, Mântuitorul Hristos a pro-feţit despre căderea Ierusalimului şi dărâmarea Tem-plului. Sfântul Evanghelist Matei, la sfârşitul acelor„vai vouă”, adresate de Mântuitorul Hristos cărtura-rilor şi fariseilor, consemnează un cuvânt profetic alDomnului, care la Sfântul Evanghelist Luca şi-agăsit locul în timpul călătoriei Domnului spre Ora-şul Sfânt. Aceste cuvinte tainice se refereau ladeplângerea Mântuitorului adresată iudeilor şi cetă-ţii sfinte: „Ierusalime, Ierusalime, care omori peprooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; decâte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adunăpasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casavoastră vi se lasă pustie”.54

Iubirea Domnului faţă de Ierusalim şi dorinţaLui faţă de cetatea sfântă sunt evidente, în ciuda fap-tului că această cetate n-a fost ascultătoare faţă demesajul său. Desigur, imaginea protectoare şi plină

de grijă a lui Dumnezeu faţă de iudei şi de Ierusalimvine din Vechiul Testament. Acolo Dumnezeu s-aarătat în nenumărate rânduri apărătorul şi diriguito-rul poporului Său, pe care l-a aflat „în pământpustiu, în pustiu trist şi cu urlete sălbatice, şi l-aapărat, l-a îngrijit şi l-a păzit, ca lumina ochiuluiSău. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zborpuii săi şi se roteşte pe deasupra lor, întinzându-şiaripile, a luat pe Israel şi l-a dus pe penele sale. Ast-fel, Domnul l-a povăţuit şi n-a fost cu el Dumnezeustrăin”.55 La aceste cuvinte, putem adăuga şi celespuse de psalmistul David: „Că ai înmulţit mila Ta,Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilorTale vor nădăjdui. Sătura-se-vor din grăsimeacasei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpape ei”.56

Evident, în cuvântarea Mântuitorului vedem clarlucrarea sa proprie în favoarea poporului şi felul Săude a chema pe oameni la bunătatea Sa, care ocroteşteIersalimul cu aripile întinse.57 Acestei purtări degrijă a Domnului trebuie să i se răspundă de cătrepuii Săi printr-un act de liberă voinţă, dar aceştia orefuză: „Dar n-aţi voit”.58 Deci, nenorocirile care sevor abate peste Ierusalim sunt indicate de Mântuito-rul într-un mod profetic şi fără echivoc. Domnulpreia în discursul său vechea tradiţie profetică şi rea-minteşte de lucrurile care au fost profeţite şi careacum se vor împlini. Profetul Ieremia transmisesecu mult timp înainte o profeţie, cum că Dumnezeu apărăsit casa Sa şi moştenirea Sa. Iată ce spune pro-fetul: „Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea amlăsat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu în mâinilevrăjmaşilor ei. Făcutu-s-a moştenirea Mea pentruMine ca un leu din pădure, ridicându-şi glasulîmpotriva Mea, şi de aceea am urât-o. MoştenireaMea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradăpestriţă, asupra căreia au năvălit din toate părţilecelelalte păsări de pradă. Strângeţi-vă şi vă duceţitoate fiarele câmpului, duceţi-vă şi o mâncaţi. Mul -ţime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cupicioarele lor partea Mea; partea Mea cea iubită aufăcut-o deşert neroditor. Pustietate au făcut-o, şi ea,în pustiirea sa, plânge înaintea Mea. Toată ţara epustiită, pentru că pe nici un om nu-l doare inima deaceasta. Pe toate dealurile din pustiu au venit pră-dători, că sabia Domnului mistuie totul de la o mar-gine la alta a ţării şi nici un muritor n-are pace.Semănat-au grâu şi au secerat spini! Mun cit-au şin-au avut nici un folos! Ruşinaţi-vă, dar, de aseme-nea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricinamâniei celei aprinse a Domnului!”59 Cum consta-

97

tăm din cele prezise de profetul Ieremia, exact ace-leaşi evenimente le vesteşte şi Domnul Hristos:„Casa voastră va fi pustie”.60 Cu alte cuvinte, Dum-nezeu pleacă din casa Sa, din cetatea Sa şi Templulnu mai este locul în care El şi-a aşezat Numele Său.De acum această locuinţă aleasă de Dumnezeu varămâne goală, ea devenind numai „casa voastră”.

În istoria scriitorului evreu Iosif Flavius, carevorbeşte despre războaiele iudaice, şi la istoriculTacit găsim un paralelism surprinzător între celespuse de aceştia şi cele prezise de Mântuitorul Hris-tos.61 Iosif Flavius a relatat o mulţime de lucruriînfricoşătoare care au avut loc în ultimii ani dedinaintea izbucnirii războiului iudaic şi care preves-teau, în diferite feluri, sfârşitul Templului. Astfel, încele şapte semne descrise de Flavius, unul cores-punde aidoma cu vorbele profetice ale Domnuluidin Evanghelia Sfântului Matei, amintite mai sus.Acest semn se petrecea la sărbătoarea Cincizecimiidin anul 66 d.Hr., astfel: „La sărbătoarea numită aCincizecimii, preoţii care intraseră noaptea în curteainterioară a Templului pentru a-şi împlini după obi-cei slujba sfântă au povestit că au simţit întâi o zgu-duitură şi au auzit un vuiet, iar mai apoi au auzit omulţime de voci care strigau: «Să plecăm deaici»”.62 Această prezentare arată cum în Templuldin Ierusalim, în anii premergători căderii cetăţii subromani, se petreceau lucruri misterioase apropieriisfârşitului acestuia. Cuvintele spuse de MântuitorulHristos „Casa voastră va rămâne pustie” şi celeauzite de contemporanii lui Iosif Flavius „Să plecămde aici”, vor să arate că Dumnezeu Însuşi a dat deştire că va părăsi Templul din Ierusalim.63 Aşadar,se prevestea o cădere iminentă şi „o răsturnare deproporţii universale cu semnificaţie imprevizibilă”.

Sfântul Evanghelist Matei, după cuvântul despre„casa lăsată pustie”, prezintă discursul eshatological Mântuitorului, având ca temă distrugerea Ierusa-limului şi a Templului. Sfântul Matei nu prezintă înmod direct distrugerea Templului, dar sfârşitul luieste iminent, urmat imediat de încetarea jertfelor şi asemnificaţiei lui ca loc de întâlnire dintre Dumnezeuşi om. Este adevărat că profeţia Domnului Hristoseste redată de Sfinţii Evanghelişti în mod diferit. Cutoate acestea prezentarea lor avea ca scop înfăţişareacelor spuse de Domnul Iisus Hristos referitor la dis-trugerea centrului religios al lui Israel. Dificultateaexplicării acestor texte reiese şi din faptul că, deşivorbesc despre sfârşitul Templului şi al cetăţii Ieru-salimului, ca evenimente istorice, ele se referă şi laalte momente exhatologice premergătoare sfârşitului

lumii. Deci, în cuvintele Sale, Mântuitorul anunţă unviitor care depăşeşte categoriile noastre raţionale.Ceea ce este semnificativ în aceste profeţii este căMântuitorul continuă să fie pe linia Legii şi a Profe-ţilor, introducând în cuvântarea Sa, pe lângă preves-tirea evenimentelor referitoare la Templu şi la cetate,şi misiunea Sa de mântuire a neamului omenesc.

Judecata şi răstignirea domnului iisus Hristos marchează sfârşitul jertfelor şi încetarea rolului templului Venirea Mântuitorului Hristos cu ucenicii săi

pentru ultima dată în viaţa sa pământească la Tem-plu marchează sfârşitul Templului şi o schimbareradicală a cultului rânduit de Moise poporului iudeu.Discursul Domnului, în acel moment, sublinia auto-ritatea Lui divină deplină care dădea speranţeimesianice a lui Israel o nouă formă de trăire. Înaceste zile din preajma Paştelui, în care oraşul erasuprapopulat de pelerini, mesianismul putea să setransforme cu uşurinţă într-un crez politic. Datorităacestui fapt, autorităţile de la Templu trebuiau să-şiexercite responsabilitatea şi să înţeleagă în ce fel arfi de evaluat ansamblul evenimentelor şi cum săreacţioneze rapid. Sfântul Ioan Evanghelistul estesingurul care prezintă o întrunire a sinedriului con-vocată pentru a delibera în privinţa cazului„Iisus”.64 Şedinţa sinedriului are loc înaintea intrăriiDomnului în Ierusalim imediat după învierea luiLazăr, ca reacţie imediată la această mişcare popu-lară. Fără o astfel de deliberare prealabilă, arestareaMântuitorului în noaptea din Ghetsimani ar fi fostde negândit.

După Sfântul Evanghelist Ioan, cele două grupăriopuse între ele, mai marii preoţilor şi fariseii, s-auadunat laolaltă împotriva Domnului. Îngrijorarea lorcomună era legată de nimicirea Templului şi aneamului: „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El,şi vor veni romanii şi ne vor lua locul (adică, Tem-plul, locul sacru al adorării lui Dumnezeu) şineamul”.65 Deci, motivul pentru a acţiona împotrivaMântuitorului era o preocupare politică, ascunzândde fapt ura şi invidia mai marilor lui Israel. Domnul,cum ştim din Sfintele Evanghelii, a propovăduit odesprindere clară a dimensiunii religioase a învăţă-turii sale de planurile politice ale adversarilor săi.Cu toate acestea, trebuie să spunem, nici politiculpur şi nici religiosul pur n-au fost motive concretepentru condamnarea Lui la moarte. Deci, Templul,Cetatea sfântă cu poporul său nu erau realităţi purpolitice, dar nici pur religioase. În schimb, a apăra

98

ţara şi neamul era, de fapt, o problemă religioasă,având în vedere Casa lui Dumnezeu şi poporul luiDumnezeu.

În afară de această motivaţie politică şi reli-gioasă, fundamentală pentru autorităţile iudaice dintimpul Mântuitorului, trebuie să luăm în seamă şiinteresul pentru putere al dinastiei lui Ana şi Caiafa,atitudine care va culmina cu dărâmarea Templuluidin anul 70. Aşa că preocuparea, care trebuia să fieprioritară pentru ei, Templul, a fost lăsată pe planulsecund. Prin urmare, în decizia de a-l da morţii peMântuitorul Hristos exista o suprapunere nefireascăa două niveluri: preocuparea de a proteja Templul şipoporul, iar pe de altă parte dorinţa pentru putere şiinvidia faţă de Mântuitorul Iisus Hristos.

Din Sfintele Evanghelii, Mântuitorul Hristos aavut o atitudine pozitivă plină de iubire şi compa-siune faţă de Templu şi faţă de poporul său. El a lup-tat împotriva abuzurilor egoiste ale celor lacomi, iarfaţă de cele sfinte a arătat că vechiul cult a ajuns lasfârşitul menirii sale. Trebuia, în mod firesc, să fieschimbat Templul de piatră, ca să poată veni noullegământ scris pe tablele inimii, profeţit de prooroci,cu modul său nou de a adora pe Dumnezeu. Evident,aceasta însemna că Domnul Iisus Hristos tre buia sătreacă prin răstignire spre această nouă viaţă, pentrua deveni, ca Înviat şi preamărit, noul Templu al nou-lui Israel. Încă de la curăţirea Templului sunt con-semnate acuzele aduse Domnului pentru apropriereamesianică de a se pune alături de Dumnezeu în mân-tuirea neamului omenesc.

Templul, ca loc al jertfelor lui Israel, este, cumam afirmat mai sus, fundamentul unei unităţi inte-rioare a lui Israel şi semn al regalităţii mesianice.Pentru acest fapt, Mântuitorului Hristos i se va punepe Cruce înscrisul „regele iudeilor”, ca motiv al răs-tignirii Lui. La sfârşitul răstignirii Domnului pecruce, vălul Templului a fost sfâşiat în două, de suspână jos, de o mână nevăzută, ca semn al încheieriimenirii lui.66 Este vorba despre vălul din interior alTemplului, care despărţea Sfânta de Sfânta Sfintelor.Pe acolo trecea numai marele preot o singură dată pean şi se înfăţişa înaintea Celui Preaînalt pentru a-Ipronunţa numele. Acum, în momentul morţii Mân-tuitorului Hristos, acest văl se sfâşie în două de suspână în jos. Cu acest moment, se împlinesc douălucruri esenţiale: pe de o parte, devine evident căvremea vechiului Templu şi a jertfelor lui a luat sfâr-şit, atât fizic, cât şi mistic. Evenimentul arată că înlocul simbolurilor şi al riturilor, care priveau spre vii-tor, apare realitatea însăşi, Domnul Iisus Hristos cel

răstignit, care împacă lumea cu Tatăl prin jertfa şiînvierea Sa. În acelaşi timp, sfâşierea vălului Tem-plului mai însemna şi faptul că de acum calea spreÎmpărăţia cerurilor este deschisă de Cel care s-a jert-fit pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Estecunoscut faptul că până la acel moment numele şifaţa lui Dumnezeu erau ascunse de văl, El operândprin semne şi imagini în mijlocul poporului iudeu.Dar, de acum prin răstignirea Sa, El, ca Domn şi Dum-nezeu, dă la o parte însuşi vălul, manifestându-seca Dumnezeu care iubeşte până la moarte.

evenimentele istorice ale anului 70 d.Hr. şi dărâmarea templului după profeţia mântuitorului HristosEvenimentele istorice ale anului 70 d.Hr. sunt

prefaţate de frământările războinice din anul 66.Odată cu alungarea procuratorului roman GessiusFlorus şi cu respingerea unui contraatac al romani-lor încep vremurile grele ale Ierusalimului şi aleTemplului. Începuse de fapt războiul iudaic, care sederula pe fondul disputelor diverselor curente iu -daice rivale şi între conducătorii lor alimentaţi deideologii naţionaliste şi integriste. Această rivalitatedintre grupări a dus la amplificarea conflictului,bătăliile pentru Ierusalim fiind atât de atroce, încât şiastăzi cu greu pot fi concepute mental.

Eusebiu de Cezareea ne spune că, încă înainte săînceapă asediul Ierusalimului, creştinii au fugit înţinutul de la est de Iordan, în oraşul Pella. Dupăacest istoric, creştinii s-au retars din cetatea Ierusa-limului, în urma hotărârii conducătorilor lor care auprimit de la Dumnezeu poruncă să fugă toţi acolo.67Sfântul Epifanie precizează că această plecare acreştinilor din oraşul Iersualim s-a făcut în urmaporuncii Domnului. „Hristos le spusese, zice Sfân-tul, că trebuie să părăsească Ierusalimul şi să semute, căci urma să fie asediat”.68 Cele spuse deSfântul Epifanie sunt în concordanţă cu cuvinteleDomnului, cuprinse în discursul eshatologic dinEvanghelia Sfântului Matei: „Iar când veţi vedeaurâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine – cineciteşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeeasă fugă în munţi”.69 Semnul „urâciunii pustiirii” nune este confirmat de tradiţie sau de vreo mărturie căs-ar fi referit la ceva concret, după care creştiniiurmau „să fugă în munţi”. Cu toate acestea, putemdeduce că în acele vremuri tulburi s-au petrecut multeevenimente, care puteau fi considerate ca fiind con-forme cu semnul prevestitor al Domnului. De fapt,acest semn, profeţit de proorocul Daniel, îl întâlnim

99

în descrierea profanării elenistice a Templului.70Evident, această expresie simbolică „urâciuneapustiirii” preluată din tradiţia şi istoria poporuluiIsrael, ca vestire a viitorului, permitea diferite inter-pretări. Explicaţia lui Eusebiu pare să fie raţională,având în vedere că unii membri ai comunităţii creş-tine primare aveau posibilitatea efectiv să primeascăaceastă descoperire divină prin care să recunoascăîntre multele semne prevesti toare sfârşitul Templu-lui şi al cetăţii Ierusalimului. Ca atare, aceşti haris-matici ai comunităţii trebuiau să fie urmaţi de toatăcomunitatea. Deci, fuga creştinilor departe de eveni-mentele tragice ale cetăţii n-a fost un act de laşitate,ci de o permanetă legătură cu Mântuitorul Hristos.În felul acesta, creştinii n-au cedat niciodată gândi-rii zeloţilor şi răzvrătiţilor iudei, care nutreau o spe-ranţă lumească, alta decât a Împărăţiei cerurilor.

Din punct de vedere istoric, războiul iudaic s-adesfăşurat astfel. Vespasian a fost numit de Nerocomandant al operaţiunii militare din Palestina. Înanul 68, împăratul Nero moare, iar Vespasian esteîntronizat împărat în locul lui. După ridicarea sa petron, Vespasian a încredinţat conducerea armatei fiu-lui său Titus, şi i-a poruncit să cucerească Ierusali-mul din mâinile răzvrătiţilor. După Iosif Flaviu,Titus a ajus la porţile Ierusalimului tocmai de sărbă-toarea Paştilor, în ziua a 14-a a lunii Nisan. Asediula început exact la patruzeci de ani de la răstignireaMântuitorului Hristos. Ca întotdeuna, mii de peleriniveneau la Ierusalim din toate regiunile imperiului deaceastă mare sărbătoare. În aceste zile, care ar fi tre-buit să aibă o altă cinstire, Templul a fost ocupat derăzboinici înarmaţi, travestiţi în pelerini. Aceştia auînceput fără milă să masacareze pe oponenţii lor. Înfelul acesta, primii care au profanat sfinţenia Tem-plului cu sângele lor au fost fanaticii iudei. Aceastăpângărire a locului sfânt a fost numai o acţiune pre-mergătoare atrocităţilor de neimaginat ale soldaţilorromani, care aveau să se desfăşoare cu o brutalitateinimaginabilă asupra poporului şi asupra bunurilorTemplului. Atunci, a apărut o formă nouă de fana-tism, care în confruntarea cu adversarii lor a crescutşi mai mult furia zeloţilor, potenţându-se reciproc.

Distrugerea oraşului şi a Templului s-a făcut întrei etape: mai întâi s-au sistat jertfele regulate,făcând din sanctuar o simplă fortăreaţă. Apoi aurmat incendierea locului sacru. După aceasta, aurmat dărâmarea Templului şi risipirea ruinelor.Distrugerile definitive ale sanctuarului s-au executatprin foc. Cine a supravieţuit acestor crunte masacre

şi n-a murit de foame sau de epidemii, a fost vândutcircurilor romane. Unii dintre iudei au fost transfor-maţi în sclavi, alţii au fost trimişi să lucreze în mineleimperiului.71 Efectiv, cine citeşte întreaga rela tare amasacrelor, jafurilor, a foametei, a pângăririi cadavre-lor, poate să-şi dea seama de ce Mântuitorul Hristosa profeţit că „în acele zile va fi strâmtoare mare cumn-a fost de la începutul lumii pe care a creat-oDumnezeu şi până acum, şi nici nu va mai fi”.72

Cât priveşte jertfa de la Templu, ce-i drept a înce-tat odată în timpul lui Nabucodonosor, 587 î.Hr., darpe o perioadă de 70 de ani, şi în timpul lui Antiohal IV-lea, în ambele cazuri, Templul fiind ridicatiarăşi. Dar, din anul 70 d.Hr., jertfa a încetat pentrutotdeuna, distrugerea Templului fiind definitivă.

Mai târziu, după o răscoala lui Bar Kochba,împăratul Hadrian a distrus definitiv locul sacru alTemplului şi a interzis poporului evreu accesul înIerusalim sau în jurul acestuia. În locul OraşuluiSfânt, împăratul a construit un alt oraş, care s-anumit Aelia Capitolina. Iar pe locul Templului a fostridicat un jertfelnic zeului Jupiter Capitolinus. Dupămulţi ani de la această dată, împăratul Constantin celMare, în secolul al IV-lea, a permis iudeilor ca, odată pe an, de aniversarea distrugerii Ierusalimului,să viziteze oraşul, ca să plângă la zidul Templului.73

iiBiserica, moştenitoarea sfinţeniei Vechiului testament şi a templului prin mântuitorul iisus HristosEvident, pentru evrei, încetarea jertfei şi distru-

gerea Templului, au fost fapte îngrozitoare, atât dinpunct de vedere religios, cât şi politic. Templul şijertfa erau elementele esenţiale care preînchipuiauispăşirea de păcate şi constituiau puntea de legăturădintre israeliţi şi Dumnezeu. De acum Dumnezeu,care îşi aşezase numele asupra acestui Templu şilocuia în el în mod tainic, se desparte de lăcaşul Său,pentru a alege un alt loc de cinstire în Trupul tainical Fiul Său înomenit, Mântuitorul Iisus Hristos.Acest lăcaş sfânt şi binecuvântat este Biserica;aceasta cinsteşte Vechiul Testament într-un mod nou,credinţa în legământ şi în făgăduinţele divine,dobândind o formă nouă de evlavie.74 Desigur, dis-trugerea Templului din Ierusalim ne vorbeşte desprerăbdarea lui Dumnezeu, care nu impune omuluinimic de neînţeles. Astfel, cum spunea Sfântul Gri-gorie de Nazianz, primul Testament a eliminat ido-lii, însă a tolerat jertfele. Al doilea a pus capăt jert-felor, care erau prevăzute de Tora, acestea fiind doar

100

o etapă pe drumul spre adevărata cinstire a lui Dum-nezeu în Mântuitorul Iisus Hristos. Faptul că Dom-nul a prezis sfârştul teologic al Templului ne aratăclar că locul lui va fi luat de alt Templu, care esteBiserica, Trupul său tainic.75 După cum ne spunSfinţii Evanghelişti, Mântuitorul a iubit Templul,acesta fiind casa Tatălui Său.76 El a învăţat şi a făcutminuni în el. L-a considerat permanent ca fiind casade rugăciune pentru toate popoarele, dar ştia şi cătimpul lui a trecut şi că în locul lui va fi inauguratceva nou, strâns legat de moartea şi învierea Sa.Relaţia este evidentă între cuvintele Domnului,Templu, Cruce şi Înviere. Toate aceste elementefuseseră gândite înainte de sfârşitul material al Tem-plului iudaic. Ceea ce împlinea comunitatea dinFaptele Apostolilor este pilduitor: credincioşii careau primit botezul „în fiecare zi, stăruiau într-uncuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luauîmpreună hrana întru bucurie şi întru curăţia ini-mii”.77 Cele două dimensiuni ale vieţii Bisericii pri-mare se derulau între Templu şi euha ristie. Chiardacă ei veneau la Templu, acceptându-l ca o casă acuvântului lui Dumnezeu şi a rugăciunii, totuşieuharistia, frângerea pâinii, centrul cel nou al vieţiilor spirituale, se săvârşeşte în alte spaţii de comu-niune cu Mântuitorul Hristos cel răstignit şi înviat.În felul acesta, Biserica devenea moştenitoarea atâta harului şi a sfinţeniei Vechiului Testament prinMântuitorul Hristos, cât şi a Templului din Ierusa-lim. Acest mod de a vedea lucrurile îl întâlnim însinteza teologică a Sfântului Ştefan, premergătoareaceleia predicată de Sfântului Apostol Pavel. SfântulŞtefan face parte din comunitatea primară elenistădin Ierusalim. El, ca toţi iudeo-creştinii, interpretauLegea într-un mod cu totul nou, pregătind calea creş-tinismului paulin. În cuvântul său, Sfântul Ştefanprezenta noua viziune asupra istoriei mîntuirii şiasupra Templului. Mânia adversarilor săi a atinspunctul decisiv atunci când el a vorbit despre sfârşi-tul vechiului Templu şi despre începutul celui nou,care va fi cu totul diferit de cel vechi. Acestuia dinurmă arhidiaconul i s-a dedicat cu totul, aşezându-l încentrul propovăduirii sale. Aşadar, timpul templuluide piatră şi al cultului său sacrificial a trecut, iar vre-mea cea nouă a venit, cuvintele profeţilor dobândindde acum o nouă semnificaţie. Indiscutabil, SfântulŞtefan, deşi a fost omorât cu pietre, viaţa lui a deve-nit una cu a Mântuitorului Hristos, prin pătimirea sa.Astfel, moartea sa seamănă cu moartea Domnului şirugăciunea sa este după exemplul de rugăciune al Stă-pânului său: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta”.78

Fără îndoială, rolul de a construi mai departeacestă viziune a Bisericii învierii ca moştenitoare aTemplului i-a revenit Sfântului Pavel, care, pe cândîncă era Saul, aprobase uciderea Sfântului Ştefan.79Acest Apostol al Mântuitorului Hristos a dovedit,prin cuvântul şi faptele sale, că înainte de distruge-rea fizică a Templului, creştinătatea născândă eraconvinsă că vremea şi semnificaţia acestui sanctuarse încheiase, după cum spusese Domnul Hristos princuvântul despre „casa părăsită” şi prin discursuldespre noul Templu al trupului Său.

Sfântul Apostol n-a dus, cum se ştie, o luptăîmpotriva Templului, ci împotriva obiceiurilor sub-jugate Legii în care se exprima identitate iudaică.Ceea ce este interesant de subliniat aici este cădispu tele s-au dus nu pentru Templu şi pentru nece-sitatea jertfelor de acolo, ci pentru tăierea împrejur,sabatul, regulile alimentare şi normele de purificare.Evident, Sfântul Apostol n-a neglijat nici aceastăchestiune referitoare la Templu şi la înlocuirea lui cuBiserica. Din contră, centrul predicii fericituluiPavel este Mântuitorul Hristos cel răstignit şi înviatcare în Crucea sa a desăvârşit toate jertfele, El Însuşifiind noul Templu al mântuirii noastre. În sensulacesta, el spune în Epistola către Romani: „Fiindcătoţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpăra-rea cea în Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rân-duit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui,ca să-şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelorcelor mai înainte făcute”.80

Reţine atenţia noastră cuvântul „ispăşire”. Sfân-tul Apostol foloseşte această expresie „ispăşire”hilasterion, în ebraică kapporet, care duce la capaculChivotului Legământului din Vechiul Testament.Cândva, deasupra acestui acoperiş al chivotului,într-un nor luminos, a apărut Iahve, pentru a marcaprezenţa Sa divină, locul fiind totodată spaţiul pre-zenţei tainice a lui Dumnezeu. Cum ştim din Levitic,în ziua Împăcării – Yom ha-Kippurim – acest locsfânt era stropit cu sângele animalelor aduse ca jertfăpentru păcat. După Sfântul Chiril al Alexandriei,viaţa acestor animale este oferită lui Dumnezeu înlocul vieţii omului păcătos care ar merita moarteapentru faptele sale rele. Ideea era că sângele acestoranimale nevinovate care au absorbit păcatele oame-nilor, de îndată ce atingea acoperişul Chivotuluiatingea dumnezeirea însăşi. Astfel, purificareavenea asupra oamenilor reprezentaţi de acest sângede la Dumnezeu care primea această jertfă substitu-tivă. Evident că această jertfă nu putea rămâne defi-

101

nitivă, având în vedere caracterul ei de substitut alomului; aşadar, era nevoie de jertfa supremă a Mie-lului lui Dumnezeu – care ridică păcatele lumii –aşteptată atât de lumea păgână, cât şi de poporuliudeu.

Deci, dacă Sfântul Apostol Pavel aplică terme-nul hilasterion, Mântuitorului Hristos, ca Unul carea împlinit menirea acoperământului Chivotului dinLegea Veche şi, desigur, ca prezenţă a lui Dumne-zeu, atunci întreaga gândire din cultul lui Israel şi, îngeneral, din toate teologiile cultului din istoria reli-giilor luau sfârşit. Aceasta înseamnă clar că jertfelevechi sunt ridicate ipso facto la o înţelegere cu totulnouă în jertfa Domnului Hristos şi în învierea Lui. Deasemenea, în Mântuitorul aflăm în mod deosebit pre-zenţa lui Dumnezeu şi întâlnirea dintre Dumnezeu şiom, într-o unire ipostatică definitivă, ca între Dum-nezeu şi lumea Sa. Deci, „Dumnezeu fiind în chip, n-asocotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-adeşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se ase-menea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca unom, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se pânăla moarte, şi încă moarte pe cruce”.81

Din cuvintele Sfântului Apostol Pavel putemspune că în Mântuitorul Hristos se împlineşte ceeace semnifica tainic prin ritul zilei Împăcării. Dom-nul în jertfa sa pe cruce s-a aşezat în locul nostru şia ispăşit tot păcatul lumii cuprinzându-l în iubireaSa dumnezeiască nemărginită. Din momentul răstig-nirii, omenirea este împăcată cu Dumnezeu Tatăl înFiul Său înomenit, iar cel ce se hrăneşte din roadeleCrucii intră în comuniune cu Preasfânta Treime,împărtăşindu-se de ispăşirea adusă de El, prin jertfaşi învierea Sa. Prin urmare, Sfântul Pavel vede înteologia sa demolarea în întregime a Templului şiabolirea cultului iudaic, ambele fiind înghiţite dejertfa şi învierea Domnului. Astfel, în locul Templu-lui stă de acum Chivotul viu al legământului luiDumnezeu cu lumea în Iisus Hristos Cel răstignit şiînviat. Această formulă a Marelui Apostol ne aratăcât de timpuriu s-a maturizat convingerea în sânulcreştinătăţii că Domnul Cel crucificat şi înviat estenoul Templu, adevăratul loc de comuniune dintreDumnezeu şi om, adică Trupul tainic al Domnului.Tocmai de aceea creştinii, încă de la început, nu luauparte la cultul Templului din Ierusalim, pentru că eitrăiau în Templul Domnului, Biserica, şi desigur,pentru ei distrugerea templului în anul 70 d.Hr. n-areprezentat o adevărată problemă religioasă.82

Deci, vestirea distrugerii Templului şi a Ierusali-mului nu sunt legate de războiul propriu-zis din anul

70, ci de sfârşitul Templului din perspectiva istorieimântuirii oamenilor. Templul devine „casa lăsatăpustie”, încetând astfel să mai fie locul prezenţei luiDumnezeu şi al împăcării pentru iudei. Ca atare,timpul jertfelor prescrise de legea lui Moise a trecut.Biserica, deşi a luat fiinţă la Cina cea de Tatină şi pecruce, întregindu-se la Cincizecime, mult înainte dedistrugerea Templului, totuşi s-a detaşat clar de jertfe,rămânând ancorată clar în Mântuitorul Hristos. Ea atrecut dincolo de obiceiurile iudaice şi de jertfele dela Templu, punând accent pe ceea ce Domnul a învă-ţat şi a poruncit ucenicilor săi să facă. Chiar şi Israe-lul rămâne într-un fel legat de Biserică, pentru căaşteaptă şi el mântuirea lui „în întregime”, cândnumărul păgânilor va fi complet. Durata istorică aacestei perioade, fireşte, nu se poate calcula, înschimb, ucenicii sunt solicitaţi să pornească imediatla evanghelizarea neamurilor. Acest aspect duce laconcluzia că timpul păgânilor nu este unul mesianic,ci intră în timpul eshatologic al Împărăţiei lui Dum-nezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Noapteae pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm darlucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armeleluminii”.83

Biserica Învierii, continuatoarea templului din ierusalimDupă ce ucenicii au frecventat un timp Templul

din Ierusalim84 au considerat că Biserica este ade-văratul Templu, având ca piatră de temelie pe însuşiMântuitorul Hristos.85 De fapt, fiecare creştin estetemplu al lui Dumnezeu sau templu al DuhuluiSfânt,86 piatră a templului nefăcut de mână ome-nească, despre care au vorbit proorocii.87 Aceastăimagine a Bisericii ca templu, având ca temelie peDomnul Hristos, este preluată de literatura creştinătimpurie, cum ar fi în Păstorul lui Herma. Hermavede zidirea Bisericii sub chipul unui turn: aşezat peapă (apa botezului), zidit de şapte mari îngeri, alcă-tuit doar din pietre potrivite (sfinţii adormiţi, epis-copii dreptmăritori şi creştinii virtuoşi, cei păcătoşineputând intra în construcţia zidului) şi aflat încă înconstrucţie. La rândul lui, Sfântul Marcu Ascetulpreia imaginea templului, ca să vorbească despreomul botezat: „Templul este lăcaşul sfânt al sufletu-lui şi al trupului şi este zidit de Dumnezeu. Altaruleste masa nădejdii aşezată în acest templu. Pe ea seaduce de către minte şi se jertfeşte gândul cel întâinăscut al fiecărei întâmplări ca un animal întâi năs-cut adus ca jertfă de ispăşire… Acest templu are şiel un loc tainic în partea dinăuntru a catapetesmei.

102

Acolo a intrat Iisus ca Înaintemergător, locuind dela Botez în noi… Acest loc este încăperea cea maidinăuntru care deschizându-se, arhiereul ceresc pri-meşte gândurile întâi născute ale minţii şi le mistuieîn focul dumnezeiesc de care spune că a venit să-larunce de pe pământ”.88

De asemenea, s-a făcut o legătură şi între Tem-plu şi arhitectura bisericilor creştine, care preiauîntr-o anumită măsură arhitectura Templului dinIerusalim, cu structura lui: pronaos, naos, altar cusfânta masă. Templul ceresc este prezentat deSfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei cafiind cortul ceresc în care a intrat Mântuitorul IisusHristos, singur Arhiereu, după rânduiala lui Mel-chisedec, pentru a deschide tuturor calea spreDumnezeu prin jertfa Sa.89 În Apocalipsă, templulceresc este în ultimă instanţă însuşi Dumnezeu şiMielul cel ce ridică păcatele lumii.90

Cât priveşte Biserica Sfântului Mormânt,aceasta este numită de creştini Biserica Învierii,fiind zidită de Sfânta Elena în secolul IV. În decur-sul istoriei, biserica a avut diferite denumiri, darmajoritatea oamenilor o numesc Biserica SfântuluiMormânt, pentru că a fost construită pe locul undeMântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit şi îngro-pat într-un mormânt săpat în piatră. Alţii o numescBiserica Învierii, pentru că aici a înviat Domnul.Pentru creştini, ea are o importanţă deosebită, aiciei vin să se în chine şi să aducă slavă lui Dumne-zeu pentru toate câte a făcut pentru neamul ome-nesc. Imediat după răstignirea şi învierea Mântui-torului, locul Golgotei şi al Sfântului Mormânt aufost venerate ca sfinte, nu numai de către Apostolişi de creştinii din Ierusalim, ci şi de alţi credin-cioşi creştini de pe cuprinsul Ţării Sfinte şi alîntregii lumi.

Masiva clădire de astăzi este pusă ca un clopotdeasupra Golgotei. În partea din faţă a bisericii seaflă o curte spaţioasă în care se adunau pelerinii întimpul marilor sărbători de peste an. În aceastăcurte, cu formă pătrată, se pot vedea împrejur maimulte mănăstiri şi paraclise ale ortodocşilor, arme-nilor şi copţilor. Spre nord se deschide, sub formaunor arce, două intrări, una zidită, iar alta care per-mite accesul în interior. Pe această uşă, numită„poarta sfântă”, se păstrează două inscripţii adre -sate pelerinilor: „Închinătorule, intră întru bucu-ria Domnului în cerul plin de lumină” şi „Intraţi,în curţile Domnului, în mormântul dătător deviaţă, unde sălăşluieşte Harul şi stăpâneşte lu -mina cea binecuvântată”.

Coloanele din marmură albă din stânga intrăriisunt fisurate în partea de jos. Tradiţia ne spune căîntr-un an, credincioşii ortodocşi, neavând cu ce săachite taxele impuse de turci pentru intrarea în Sfân-tul Mormânt, au rămas afară pentru Sfânta Înviere.Atunci, în chip minunat, focul dumnezeiesc, carecoboară în fiecare an în Sâmbăta Mare la SfântulMormânt, s-a pogorât în coloana de la intrare,lăsând în ea aceste urme, care se văd şi astăzi.

Intrând sub cupola acestui mare complex, lanumai câţiva metri de la intrare se ajunge la PiatraUngerii, locul unde Iosif din Arimateea şi Nicodimau aşezat trupul Domnului după ce l-au coborât de pecruce, cum ne relatează Sfântul Evanghelist Matei:„Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat dein, şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-lsăpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşamormântului, s-a dus”.91 Deasupra plăcii de marmu-ră atârnă frumos mai multe candele. Pe mozaicul dinfaţă este prezentat, în culori foarte vii, acest eveni-ment cutremurător. Împrejurul acestei lespezi dinmarmură, acoperită cu mir şi petale de trandafir, mul-ţimile de pelerini cântă prohodul Domnului.

La câţiva metri de acest loc spre răsărit se înalţăo stâncă încadrată astăzi într-un paraclis mai spaţioscu două altare. Acest paraclis este zidit pe piatraMuntelui Golgota, pe locul unde a fost înfiptă Cru-cea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.În dreapta Crucii se află primul altar şi marcheazălocul în care Domnul a fost dezbrăcat de haineleSale şi pironit în cuie pe lemnul crucii. În mijloculaltarului principal, numit Sfânta Golgotă, este fixatăîn crăpătura stâncii o cruce, care aminteşte de răs-tignirea Domnului. În imediata apropiere este icoanaPreasfintei Fecioare Maria, prin inima căreia a tre-cut sabia durerii la vederea Fiului ei preaiubit răs-tignit între tâlhari. Sfântul Evanghelist Matei descrieacest moment în capitolul 28 al Evangheliei sale.Astăzi, pe acest loc se află o Sfântă Masă pe care seslujeşte Sfânta Liturghie. În partea de jos a SfinteiMese, prin nişte panouri transparente ce protejeazăstânca Golgotei, se vede despicătura lăsată de cutre-murul ce a avut loc la răstignirea Mântuitorului.92Credincioşii pot atinge această stâncă printr-un ori-ficiu al unui disc din aur, împodobit cu scene de peDrumul Crucii, donat Sfântului Mormânt de cătredomnitorul român Şerban Cantacuzino. Locul estecunoscut în Evanghelie ca Locul Căpăţânii, adicălocul unde a fost îngropată căpăţâna lui Adam, pestecare a curs sângele Mântuitorului Hristos, spălându-ipăcatul prin jertfa Sa.

103

Coborând treptele Golgotei, în partea de apus seaflă Sfântul Mormânt, locul unde a fost pus trupulMântuitorului Hristos. Spaţiul este circular, de maridimensiuni, acoperit cu o cupolă susţinută de co -loane din piatră. Sub centrul acestei cupole se aflăSfântul şi Preamăritului Mormânt din care a înviatDomnul Hristos.

La intrarea în Sfântul Mormânt, în partea dinsprerăsărit, se află icoana învierii Domnului cu inscripţia:„Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm, Sfântu-lui Domnului Iisus”. Iar în partea superioară a aces-tuia se află alte două inscripţii ale învierii. Primadintre ele spune: „Toţi credincioşii să se închine ţie,mormânt primitor de viaţă, că a fost îngropat în tineşi a înviat cu adevărat Hristos Dumnezeu”. A douazice: „Cei care tăgăduiţi învierea trupurilor, intrândîn mormântul lui Hristos, învăţaţi că a murit şi aînviat din nou, trupul Dătătorului de Viaţă, spreîncredinţarea învierii celei de pe urmă, în carenădăjduim”.

Paraclisul îngerului este prima încăpere în carepelerinul păşeşte cu evlavie şi cu credinţă. În centrulacesteia se află un prestol, peste care stă aşezată opiatră sub formă pătrată. Această piatră, protejată deun geam, este o bucată din piatra care a fost aşezatăla uşa mormântului Domnului Hristos, cum preci-zează Sfântul Evanghelist Matei.93 Pe această piatră,la fiecare miez al nopţii, este aşezată o sfântă masă şipe ea se săvârşeşte Sfânta Liturghie. În dreapta şi înstânga, în pereţi, sunt două nişe circulare care comu-nică cu exteriorul. Prin acestea, în Sâmbăta Mare dedinaintea Sfintelor Paşti, Patriarhul Ierusalimuluiscoate câte o torţă aprinsă cu Sfânta Lumină, carecoboară din cer pentru a o împărţi credincioşilor careaşteaptă afară de Sfântul Mormânt.94

Bisericuţa Mormântului este o construcţie micuţă,sub formă dreptunghiulară. Aici intră pe o uşă joasăîn interiorul Mormântului, câte o singură persoană.Încăperea are vreo doi metri lungime şi permitenumai câtorva credincioşi să stea deodată înăuntrula rugăciune, în vreme ce alţii aşteaptă în rugăciuneîn Capela Îngerului.

În Sfântul Mormânt propriu-zis se află o lespededin marmură albă, care protejează locul unde a fostaşezat trupul mort al Răscumpărătorului nostru IisusHristos, care după trei zile a înviat. În faţa acestuiMormânt, milioane de oameni din întreaga lume auîngenuncheat, rostind cererile şi rugăciunile lor,împletite cu lacrimi de durere, de mulţumire şi desperanţă. Aici realizezi, poate cel mai bine, că oricejertfă te conduce spre înviere, că orice gest de bună-

tate ne apropie de Dumnezeu şi, de asemenea, cănimic nu te mai poate despărţi de dragostea Mântui-torului Hristos, nici chiar moartea. Acest loc este altuturor confesiunilor creştine, aici slujind zilnic,după un program stabilit, mai întâi ortodocşii, apoiarmenii, copţii şi catolicii.

Ieşind din interiorul Sfântului Mormânt sprerăsărit ajungem în faţa unei biserici mari numităBiserica Învierii. Această biserică se află în centrulîntregului complex bisericesc şi aparţine în exclusi-vitate ortodocşilor. În mijlocul bisericii stă aşezat unsfeşnic special, care marchează după Sfintele Scrip-turi centrul geografic şi spiritual al pământului.

Sub aceeaşi rotondă a Sfântului Mormânt se aflăşi alte altare creştine, începând din sud cu altarularmenilor, spre apus altarul copţilor, iar spre nordcapela catolicilor. Altarul franciscanilor este con-struit pe locul unde Domnul s-a arătat după învierefemeilor mironosiţe.95 Altarul mai este cunoscut şisub numele de Capela Sfintei Maria Magdalena,deoarece aici Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătatSfintei Mariei Magdalena, care stătea afară lângămormânt şi plângea.96

Urcând câteva trepte ajungem într-o altă capelăunde, după tradiţie, Mântuitorul s-a arătat Preasfin-tei Fecioarei Maria, după înviere. În interiorul cape-lei se află şi un fragment din coloana de piatră decare a fost legat Domnul, în pretoriu, când ostaşiiromani l-au bătut şi l-au batjocorit. Tot aici, dupătradiţie, Patriarhul Ierusalimului şi Sfânta Împără-teasă Elena au atins lemnul crucii de un mort şiacela îndată a înviat.

Culoarul continuă, spre răsărit, până la un micaltar, construit peste locul în care soldaţii romani l-aupăzit pe Domnul Hristos înainte de a fi răstignit. Înpardoseala paraclisului se afla o lespede din piatrăcu două orificii în care erau introduse picioarelecelor osândiţi la moarte, iar pe dedesubt picioareleerau legate cu un lanţ. Din acest loc, Maica Domnu-lui şi alte femei evlavioase au văzut răstignirea Fiu-lui ei şi a Mântuitorului nostru. Din cauza durerilorde mamă, pricinuite de pătimirile şi suferinţeleDomnului, Preacurata Maică a leşinat de durere,prin sufletul ei trecând sabia morţii. Locul leşinuluieste marcat de o icoană a Maicii Domnului făcă toarede minuni.

În partea de răsărit a Bisericii Învierii, plecândde la Altarul temniţei Domnului Iisus Hristos spreGolgota, întâlnim pe rând două paraclise mai mici:unul al Sfântului Longhin sutaşul şi altul al împărţiriiveşmintelor Domnului, foarte aproape de Golgota. În

104

acest loc soldaţii romani au aruncat zarurile pentruhainele Mântuitorului.97 Paraclisul Cununii de Spinise află în imediata apropiere a locului răstignirii, lanumai câţiva metri de paraclisul lui Adam.

În centrul paraclisului este un stâlp de granitîncadrat sub o sfântă masă din marmură împrej -muită cu sticlă. Pe această coloană retezată, tradiţiafixează locul unde soldaţii romani i-au pus Mântui-torului pe cap co roana cu spini. Mulţi creştini audaici loviturile biciului, precum şi bătăile ciocanuluicare au bătut cuiele în mâinile şi în picioarele Dom-nului.

Între locul încoronării Domnului cu spini şi celal împărţirii hainelor se află un culoar care coboarăîn paraclisul aflării Sfintei Cruci. În vechime, aicierau nişte cisterne imense săpate în piatră pentruacumularea apei, care erau folosite în anotimpulsecetos.

După răstignire Crucea Domnului a fost arunca-tă de evrei în această cisternă împreună cu cele aletâlharilor, crucificaţi de-a dreapta şi de-a stânga.Pentru a se şterge urma acestor evenimente, cister-nele au fost umplute cu gunoaie şi pietre, aşa încâtpe la începutul secolului IV aproape nimeni nu maiştia ce s-a întâmplat cu Sfânta Cruce pe care a fostrăstignit Domnul.

În această vreme, Sfânta Elena a venit la Ierusa-lim şi, preluând unele informaţii de la localnici, asăpat în aceste cisterne până a găsit cele trei cruci înpartea cea mai de jos a cisternei. Astăzi, aici se aflăun mic paraclis închinat Sfintei Cruci.

În concluzie, din cele prezentate mai sus reiesecă Templul sfânt de la Ierusalim a reprezentat pentruiudei locul binecuvântat unde Dumnezeu şi-a desco-perit slava sa. Acesta, la împlinirea vremii şi-a înche-iat menirea sa. Deci, prin Mântuitorul Iisus Hristostemplul este transpus într-o altă formă de cinstire,aceasta fiind cuprinsă în însăşi Trupul Domnului.Mântuitorul Hristos a avut o atitudine plină de iubireşi compasiune faţă de Templul vechi şi faţă de popo-rul său, dar l-a înlocuit pe acesta prin Biserica Sa.Astfel, Domnul nu s-a depărtat de cei care au crezutîn El, făcându-i pe toţi mădulare ale trupului Său. Înfelul acesta, răstignirea şi învierea Domnului audevenit viaţa cea nouă a Bisericii, unde ucenicii şiurmaşii acestora sunt cuprinşi prin taina SfântuluiBotez în Trupul său tainic, formând un popor noucare merge cu nădejde spre Împărăţia cerurilor. Deci,Casa lui Dumnezeu este Biserica Învierii, moşteni-toarea harului şi a făgăduinţelor lui Dumnezeu din

Vechiul Testament în Mântuitorul Hristos, Domnulslavei.

note1J. Wach, Sociologia religiei, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 45.2În Satapathabrahmana VI, 5, 1 se spune că altarul focului

este anul. Templul, spaţiul consacrat, este singurul „real”, iar „tim-pul real” este anul liturgic, timpul consacrat de sărbătorile care sedesfăşoară în templu sau împrejurul acestuia. Valoarea cosmogo-nică a imaginii care leagă cerul de pământ se verifică şi în con-strucţia mandalei – „cerc”, „centru”, „ceea ce ne înconjoară”. Îninteriorul acestei diagrame se organizează chipurile diferitelor zei-tăţi tantrice.

3În virtutea acestui fapt, orice templu sau palat, orice oraşsacru sau reşedinţă regală sunt asimilate unui „Munte sacru”, dupăcum spune Eliade (M. Eliade, Cosmologie şi alchimie babilo niană,Editura Moldova, Iaşi, 1991, p. 66).

4Această centralitate indică atât relaţia nemijlocită cu sacrul,cât şi cu cosmogonia care reprezintă arhetipul nu numai pentrutemplu, ci şi pentru casă, asociată unui microcosmos, sau pentruoraş, ca imago mundi. După cum se ştie din istoria religiilor, înte-meierea unui oraş la populaţiile mande din Africa era asemănă -toare cu aceea a întemeierii Romei, civitas aeterna. De asemenea,planul oraşului Ninive a fost alcătuit, în timpurile arhaice, după oscriere cerească a stelelor de pe boltă. Apoi, geografia babilonianăa fost la început o geografie mistică, ce folosea pentru a desenamunţii, apele şi oraşele de pe pământ, în imaginea lor perfectă şis-a bazat pe studiul cerului. După înţelepţii Babilonului, oraşul lorera în centrul lumii, denumirile având funcţii simbolice: CasaTemeliei Cerului şi Pământului, Legătura între Cer şi Pământ,Casa Muntelui Strălucitor.

5Numai în acest sens cosmologic putem înţelege semnificaţiaziqquratelor babiloniene, care, potrivit cu viziunea religioasăreprezentată, aveau prin etajele şi terasele simbolizate figura divi-ziunilor Universului, cu obişnuita împărţire tripartită: firmamentul,pământul, lumea subterană. Deci, în zidurile lor au fost înscriseclar credinţele religioase care trebuie să fie transmise generaţiilorurmătoare.

6Din istoria sumeriană aflăm că termenul „ziqqurat”, U-Nir,care înseamnă „vizibil de foarte departe” era explicitarea crezuluireligios al sumerienilor. Ziqquratul avea şapte etaje, aşa cum şimarele templu al lui Buddha din insula Java are şapte terase.

7Templele impunătoare în care se aduceau sacrificiile în reli-gia aztecilor, teocali („casa Zeului”), au formă de piramidă şi suntconstruite cu mai multe etaje.

8Iată ce spune Mircea Eliade despre Borobudur: „Privit dinafară, Borobudur pare o cetate de piatră, cu mai multe etaje.Galeriile care conduc spre terasele superioare sunt astfel cons -truite încât pelerinul nu vede nimic altceva decât basoreliefurileşi statuile din nişe. Iniţierea se face deci treptat. Meditând asu-pra fiecărei scene în parte, realizând pe rând într-o continuămeditaţie. De altfel, chiar această oboseală fizică a ascensiuniilente este o asceză. Suferind călugăreşte, meditând asupra trep-telor extazului reprezentate iconografic, cu mintea purificată dea sceză şi contemplaţie, pelerinul realizează, apropiindu-se devârful templului, acea ascensiune spirituală pe care Buddha aproclamat-o ca singura cale a mântuirii. Evident, calea mântui-rii buddhiste este lungă şi spinoasă – şi ea e admirabil formu latăîn arhitec tura complicată a Borobudurului”. Borobudur estetemplul buddhist ridicat în mijlocul insulei Java din arhipelagulindonezian în secolele VIII–IX d.Hr. El a fost asemănat cu o carte

105

gigantică ce povesteşte viaţa lui Śakyamuni şi ilustrează învăţătu-rile acestuia. Templul este construit pe trei nivele, conform celortrei nivele cosmologice: Kamadhatu (lumea dorinţelor şi a sufe-rinţei), Rupadhatu (sfera tranzitorie), Arupadhatu (sfera ilumină-rii), şi este construit ca o trecere iniţiatică de la samsara la nir-vana. Pereţii coridoarelor alcătuiesc un adevărat scenariu în pia-tră: 1460 de sculpturi nara tive, pe o lungime de 2500 m, 1900 mpşi 1212 panouri sculp tate cu învăţăturile lui Buddha. Ctitorii audorit ca în templu, alături de 504 statui ale Iluminatului, să fiereprezentate învăţăturile sale şi calea de eliberare, conformcurentului Mahāyāna. Borobudur este, aşadar, reprezentareasimbolică a universului, iar rolul templului este acela de vehi-cul care conduce pe om către Transcendent (Mircea Eliade,Barabudur, templul simbolic, în: Drumul spre centru, antologiealcătuită de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, Editura Univers,Bucureşti, 1991, p. 191–192).

9N. Achimescu explică cum piramidele erau monumente fune-rare prin care credinţa în viaţa de după moarte era afirmată ca fiindceva firesc. Astfel, geometria obeliscurilor şi a piramidelor trimitcătre veşnicia razelor de lumină care leagă mereu cerul de pământ.Ca atare, zice autorul: „Templul şi componentele sale aveau întot-deauna o semnificaţie cosmică. De pildă, acoperişul simbolizabolta cerească şi era, prin urmare, ornamentat cu stele. Încăpereaîn care se afla statuia zeului simboliza orizontul de răsărit sau«movila» primordială, locul de apariţie a zeului Soare. Iazul cuapă pentru purificări este asemănat cu Nun, «apa primordială»”(N. Achimescu, Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice,Editura Tehnopress, Iaşi, 2002, p. 44).

10Chiar după dispariţia religiei egiptene au rămas celebrepentru istoria culturilor şi civilizaţiilor marile construcţii de altă-dată: templul imperial al lui AmonRe de la Karnak, templul de laDenderah închinat zeiţei Hathor, cel închinat zeului Horus de laEdfu sau Ramesseumul de la Luxor.

11Claire Lalouette, Civilizaţia Egiptului antic, Editura Meri-diane, Bucureşti, 1987, volumul I, p. 236–237).

12C-tin Daniel, Gândirea egipteană antică în texte, tradu ceredin limba egipteană veche, studiu introductiv, notiţe introductive şinote, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, p. 101.

13Facerea 28, 1714Ieşirea 40, 34–38.15Deuteronom 12, 11.163 Regi, 8, 27–30. Nenumăraţi credincioşi israeliţi, cum vom

vedea, vor veni la Ierusalim cu prilejul sărbătorilor anuale ca să seînchine şi să aducă ofrande după cum era scris în Lege, respectândastfel porunca dată în Levitic ca jertfele să fie aduse la locaşul sfântpentru că aşa este bineplăcut Domnului (Leviticul 17, 39).

17 Ibidem.18După dărâmarea Templului, Tora, păstrată cu veneraţie în

sinagogi, va continua legătura cu Iahve, precum odinioară TableleLegii, Chivotul Sfânt şi Cortul Adunării.

19A se vedea lucrarea interesantă a lui Jean Hani, Le Symbo-lisme du Temple Chrétien, Éditions Vega, Paris, 2005.

20Cum arată Constituţiile Apostolice, locaşul de cult creştineste ca o corabie care se deplasează pe apele acestei lumi cătreÎmpărăţia lui Dumnezeu (Testamentum Domini, Cartea a II-a, 57,în: Canonul Ortodoxiei, volumul I: Canonul apostolic al primelorsecole, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 646).

21L.Thunberg, Omul şi cosmosul in viziunea Sf. Maxim Măr-turisitorul, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bise riciiOrtodoxe Române, Bucureşti, 1999, p. 105–114.

22Ieşire 25, 22.23Numeri 2, 2.

24Amos 1, 2.25Ezechiel 36, 27.26II Samuel 7, 13.27I Regi 6, 20–21 ; 7, 48.28I Regi 7, 48–49.29I Regi 14, 26.30II Regi 14, 14.31Exdra 3, 2–6.32Exdra 4, 1–5.33Agheu 1, 2–4.34Ezdra 4, 24; 5, 1–2.35Ezdra 6, 3–5.36Ezdra 3, 12.37Agheu 2, 1–9.38I Macabei 4, 59.39Despre viaţa lui imorală a scris istoricul Iosif Flaviu în isto-

riile sale.40Matei 2, 16.41Pridvorul din partea de răsărit, numit Pridvorul lui Solo-

mon, era locul în care se adunau, de obicei, Mântuitorul IisusHristos şi Sfinţii Apostoli, cum arată Sfântul Ioan Evanghelistul şiFaptele Apostolilor (Ioan 10, 23; Faptele Apostolilor 5, 12).

42Matei 21, 12-13; Marcu 11, 15–17; Luca 19, 45-46; Ioan 2,13–17: „Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ieru-salim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şiporumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-şi un bici dinştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şischimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celorce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casaTatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Luică este scris: «Râvna casei Tale mă mistuie»”.

43Aici a fost aflat Mântuitorul Hristos de Preacurata Fecioarăşi Dreptul Iosif, la vârsta de 12 ani: „Şi părinţii Lui, în fiecare an,se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fostEl de doisprezece ani s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbă-torii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisusa rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este înceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printrerude şi printre cunoscuţi. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusa-lim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând înmijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îlauzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2,41–47).

44Dărâmarea Templului s-a împlinit, cum vom vedea, dupăcuvintele profetice ale Mântuitorului, rostite mai înainte de răstig-nirea Sa, că „nu va rămânea piatră pe piatră” (Matei 24, 2).

45Antiq. jud. III, 6, 4; III, 7, 7.46Antiq. jud. III, 7, p. 7.47Viaţa lui Moise, III, 10.48În anumite sinagogi din primele secole creştine se poate

vedea soarele deasupra celor patru puncte cardinale, înconjurat deşapte raze. Acestea sunt înconjurate de 12 semne ale zodiacului şiflancate de figuri de îngeri. Aceste semne zodiacale apar frecventşi în unele biserici creştine, cât şi pe unele obiecte de cult creştin,transmise de cosmologia iudaică. Uşile din lemn de măslin, cu heru-vimi, flori, finici îmbrăcaţi în aur care separau Sfânta de Sfânta Sfin-telor, în viziunea lui Filon este catapeteasma.

49Acest simbolism comun îl găsim şi la Iosif Flaviu, care vafi preluat şi de Părinţii Bisericii Creştine (Antiq. jud. III, 7, 7).

106

50Matei 5, 23; 12, 2-7; 23, 16-22; Luca 2, 20-50.51Matei 21, 12-17; Marcu 11, 11-17; Luca 19, 45.52Matei 27, 51; Marcu 15, 38; Luca 23, 45.53Ioan 2, 19-21.54Matei 23, 37-38; Luca 13, 34-35.55Deuteronom 32, 10-12.56Psalmul 35, 8.57Isaia 31, 5: „Ca păsările care zboară, aşa Domnul Savaot

va ocroti Ierusalimul, îl va acoperi, îl va mântui, îl va cruţa, îl valibera”.

58Matei 23, 37.59Ieremia 12, 7-13.60Matei 23, 38.61Tacit, Hist. 5, 23.62Iosif Flavius, De bello Iud. VI. 63Reamintim pluralul majestatic din Vechiul Testament, care

utilizează forma „noi”, caracteristică vorbirii divine, cum se aratăîn Facere 1, 26: „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şidupă asemănarea Noastră”.

64Ioan 11, 47-53.65Ioan 11, 48.66Matei 27, 51; Marcu 15, 38; Luca 23, 45. 67Eusebiu, Hist. Eccl. III, 5.68Sfântul Epifanie, Ad. Haer. 29, 8.69Marcu 13, 14.70Daniel 9, 27: „Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o

săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosulşi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimici-rii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii”. 11, 31: „Şi oştitrimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iarjertfa de fiecare zi o vor da de o parte şi vor pune în loc urâciuneapustiirii”. 12, 11: „Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-apururi şi va începe urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouă-zeci de zile”.

71Iosif Flaviu spune că atunci au murit în jur de un milion deoameni (De Bello Iud. VI, 420) sau, după Tacit, şase sute de mii(Hist. V, 13).

72Marcu 13, 19.73J. Gnilka, Die Nazarener und der Koran. Eine Spurensu-

che, Herder, Freiburg – Basel – Wien, 2007, p. 72.74Din curentele iudaice din vremea Mântuitorului Hristos a

supravieţuit numai cel fariseic, care şi-a găsit un nou centru înşcoala rabinică de la Iamnia. El a continuat fără Templu, elaborân-du-şi un fel aparte de a citi şi interpreta Vechiul Testament, avândTora drept centru. Saducheii, care erau în întregime legaţi de Tem-plu, n-au putut supravieţui distrugerii sanctuarului sfânt. „Existădouă feluri de a citi, spune Joseph Ratzinger, după anul 70,Vechiul Testament: lectura cu Hristos, pornind de la profeţi, şi lec-tura rabinică” (Isus din Nazaret, partea a II-a, De la intrarea în

Ierusalim la Înviere, traducere Cristian Langa, Cristina Palici şiMihai Pătraşcu, Editura Galaxia Gutemberg, 2012, p. 47).

75Matei 26, 61; Marcu 14, 58: „Voi dărâma acest templufăcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi”. 15,29: „Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şizicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti”. Fap-tele Apostolilor 6, 14: „Că l-au auzit zicând că Acest Iisus Nazari-neanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-alăsat nouă Moise”.

76Luca 2, 49.77Faptele Apostolilor 2, 46.78Faptele Apostolilor 7, 60.79Faptele Apostolilor 8, 1.80Romani 3, 23–25.81Filipeni 2, 6-8.82U. Wilckens, Teologie des Neuen Testaments, apud

J. Ratzinger, op. cit., p. 53.83Romani 13, 12.84Faptele Apostolilor 2, 46; 3, 1–11; 21, 26.85I Corinteni 3, 16; II Corinteni 6, 16–18; Efeseni 2, 20.86I Corinteni 3, 17; I Corinteni 6, 19.87Isaia 66, 1; Fapte 7, 49–51; 17, 24.88Sf. Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc des-

pre Dumnezeiescul Botez, Filocalia I, p. 283.89Evrei 4, 14; 6, 19; 9, 11–14, 24; 10, 19.90Apocalipsă 5, 6–14; 7, 15; 21, 22.91Matei 27, 57–60.92Matei 27, 50–52: „Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare,

şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în douăde sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despi-cat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţis-au sculat”.

93Matei 27, 60.94În fiecare an, în Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mor-

mânt, Patriarhul Ierusalimului intră în Sfântul Mormânt. După cetermină rugăciunile, apare o lumină miraculoasă din văzduh.Patriarhul aprinde două candele de la această lumină şi apoi iesedin mormânt cu două torţe aprinse şi aprinde candelele celor care-laşteaptă afară. În primele câteva minute de la apariţia foculuiacesta nu arde când este atins şi mulţi pelerini îşi scufundă feţele şimâinile în flăcări fără să se ardă. Acest foc este cunoscut subnumele de Lumina Sfântă sau Focul Sfânt. Evenimentul minunat sepetrece aici, cel puţin din secolul al IV-lea, dacă nu de mai demult.În 1579, când patriarhul ortodox a fost scos din mormânt de auto-rităţile turce, Sfânta Lumină s-a pogorât într-o coloană din afarabisericii şi a ajuns la patriarhul ortodox şi la credincioşi. Coloanadespicată încă face parte din clădirea Bisericii Învierii.

95Matei 28, 1–7.96Ioan 20, 11–18.97Ioan 19, 23–24.

rezumatÎn sprijinul creionării corecte a strategiei de dez -

voltare durabilă a triunghiului Dunăre Maritimă-Siret-Prut au fost abordate cercetări inovative pri-vind reconstrucţia ecologică a falezei Dunării înzona maritimă a fluviului, studii privind metode decomunicare în bio-economie, precum definirea unorconcepte de gestionare a situaţiilor de urgenţă înmediul rural, în ecozone cu alunecări de terenmajore şi în amplasamente afectate de deşeuri.Lucrările, coordonate de CSCBA-INCE AcademiaRomână şi realizate de echipele multidisciplinaredin institute de cercetare, universităţi, firme particu-lare cu obiecte de activitate cercetare/IT şi fundaţiide interes public, au avut drept scop dezvoltareaunei linii ştiinţifice de eco-bio-economie inovativă,prin care să se răspundă unor cerinţe reale ale auto-rităţilor locale din zona Galaţi şi care să dezvolteparadigme moderne de abordare, pe baza lucrărilorunor autori de certă reputaţie mondială.

1. introducere Strategia de dezvoltare durabilă a triunghiului

Dunăre Maritimă-Siret-Prut implică luarea în consi-derare a moştenirii naturale a ecozonei, dar şi posi-bile crize financiare1, dezastre naturale2, conflictearmate, evenimente nucleare3, accidente industriale,care pot duce la pierderea biodiversităţii4. O astfel depierdere afectează major supravieţuirea comu-nităţilor locale. Analizele bio-economice eviden -ţiază, pe baza unor studii şi cercetări inovative,direcţiile de îmbunătăţire a calităţii vieţii populaţiei,în condiţiile schimbărilor climatice şi dezechilibre-lor energetice de proporţii apărute la nivel global.5,6

Din punctul de vedere al guvernelor locale, se puneproblema prevenţiei şi intervenţiei în cazul fenome-nelor cu risc major la nivel local şi naţional, precumşi a comunicării cu publicul, prin metode eficienteşi, mai ales, sustenabile. În cazul unor fenomene curisc naţional şi/sau transfrontalier, minimizareaefectelor devastatoare ale acestora, cu costuri su-portabile pentru autorităţile locale, se poate faceinclusiv prin educarea populaţiei.

2. material şi metodăS-au elaborat metodologiile de obținere a

hărților tematice care, integrate, să conducă lamodelul final de hazard la alunecări de teren, celeprivind instruirea şi comunicarea cu populaţia în cazde urgenţă, pe baza analizelor bio-economice, şi s-audefinit elementele de intervenţie incluse în strategiade dezvoltare durabilă a municipiului Galaţi7. S-aurmărit detalierea algoritmilor de integrare a datelorprimare, calibrare multicriterială și prelucrare geo-statistică a acestora, în scopul validării măsurători-lor satelitare ca metodă precisă, exactă și trasabilă,pentru utilizarea în conservarea patrimoniului natu-ral şi cultural al oraşului.

Pornind de la propunerea tehnică, ce a recoman-dat utilizarea zonei urbane a municipiului Galați8 învederea validării monitorizării deformațiilor pesuprafețe mari prin intermediul măsurătorilor sateli-tare, a fost determinată, pe baza informațiilor preli-minare oferite de către ASRC (actualmente TERRASIGNA), precum și a hărților topografice scara1:25000 și a celor geologice 1:200000, a fost selec-tată zona sud-estică a orașului. În acest sens, au fostîntrunite următoarele condiții:

107

Dezvoltare durabilă

Analize bio-economice în sprijinul dezvoltării strategiei autorităților localeCristina Gârlea*Manole St. Şerbulea**Florin Şerban***

* Cercetător ştiinţific I, Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”** Prof. univ. dr. ing., Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti *** Dr. ing., Terra Signa S.R.L., Bucureşti

- Zona de validare trebuie să fie monitorizatăsatelitar. Acest aspect a limitat extinderea zonelorposibile la partea sud-estică a orașului, unde moni-torizarea satelitară a început din data de 17 martie2013 (fig. 1 – banda gri, orientată E-V, la o încli narede aproximativ 7°).

- Zona de validare trebuie să prezintepotențialul de a avea deplasări importante ale masi-vului de teren, a căror monitorizare să aibă unimpact asupra siguranței populației. Din acest punctde vedere, zona falezei (malul stâng al Dunării) pre-zintă declivitățile maxime ale zonei urbane a muni-cipiului Galați, precum și din punct de vedere isto-ric, fiind identificate zone afectate.

Fig. 1: Municipiul Galați și zona monitorizată satelitar

A fost selectată zona falezei Dunării, de-a lungulcăreia a fost realizat un număr inițial de cinci forajegeotehnice, în vederea determinării condițiilor geo-hidrologice ale masivului de pământ. Ulteriorcampaniei inițiale, din anul 2013, a fost desfășuratăo nouă campanie, în cursul anului 2014, cu scopulde a determina noi deformaţii locale, în zona parcu-lui „La Elice”. Aceasta din urmă a îmbunătățit bazade date cu rezultatele a cinci foraje de adâncime depână la 40 m.

În plus, în cursul perioadei aprilie-noiembrie2014, a fost realizată și o monitorizare topografică,utilizând metoda nivelmentului de precizie, cuprin-

zând patru citiri ale deformațiilor verticale ale tere-nului. Ulterior, s-au urmărit:

- detalierea algoritmilor de integrare a datelorprimare;

- calibrare multi-criterială și prelucrare geosta-tistică a acesteia, în scopul validării măsurătorilorsatelitare ca metodă precisă, exactă și trasabilă, pen-tru utilizarea în gestionarea sigură a municipiuluiGalaţi şi a zonelor periurbane.

Apărarea, în domeniul situaţiilor de urgenţă, serealizează prin măsuri generale, de natură econo-mică, socială şi politică, precum şi prin măsuri spe-ciale, cu caracter preponderent preventiv. Din ana-liza evenimentelor petrecute numai în ultimii doi anirezultă menţinerea vulnerabilităţii comunităţilor lamanifestarea situaţiilor de urgenţă, deşi capacitateade răspuns a instituţiilor specializate a crescut.

Pe lângă pericolul reprezentat pentru populație,atât din punct de vedere al pierderii de viețiomenești, cât și al pagubelor suferite, alunecările deteren sunt un factor cheie în perturbarea activitățiloreconomice, precum: transporturile de persoane,bunuri și energie, lacuri de acumulare, lacuri dedecantare și fabrici din industria chimică. Monitori-zarea InSAR poate reprezenta o modalitate foarterapidă și eficientă de cartare și prevenție a pagube-lor produse de acest hazard reprezintă accesul ingi-nerilor civili români la datele European SpaceAgency, permițând dezvoltarea altor direcții decercetare și programe comerciale legate de monito-rizarea structurilor civile și efectele produse asupramediului sau a vecinătăților.

Capacitatea de rezistenţă a comunităților locale,în faţa unor posibile situaţii de urgenţă, este dată de:

- activităţile de prevenire a situaţiilor de urgenţă,inclusiv pentru reducerea vulnerabilităţilor;

- capabilitatea de management a situaţiilor deurgenţă;

- capacitatea de înlăturare a urmărilor şi de reve-nire rapidă la normalitate.

3. rezultate În urma calculelor, au fost obținute valori ale

deformațiilor orizontale, verticale și totale ale masi-vului de pământ, starea de eforturi, respectivdistribuția punctelor de cedare în masivul depământ. Din punctul de vedere al punctelor de ce-dare, acestea nu au fost semnalate în niciunul dintrepașii de calcul.

Din punctul de vedere al deformațiilor obținute,acestea au fost compuse pe direcția de vizare a sate-108

litului, astfel încât să poată fi comparate cu valorileobținute prin intermediul măsurătorilor satelitare. Înacest sens, au fost considerate unghiurile θ, întredirecția verticală și direcția de vizare, având valoa-rea 27°, respectiv φ, între direcția planului de vizareși cea a secțiunii de calcul, având valoarea 159.52°.Deformațiile, calculate pe cele două direcții ortogo-nale ale secțiunii (verticală și orizontală), au fostcompuse pe direcția de vizare a satelitului și au fostcomparate cu variația deformațiilor, rezultată prinmăsurători SAR (fig.2)

Parametrii geotehnici determinaţi reprezintă ca-racteristici intrinseci ale fiecărui material, determi-

naţi pe baza încercărilor de laborator realizate, învederea modelării comportamentului hidro-mecanical masivului de pământ. Între principalele informațiinecesare pentru realizarea modelului numeric alzonei de validare, se pot aminti parametrii de defor-mabilitate – modulii secanți edometrici. În plus,ținând cont că vorbim, întotdeauna, despre un com-portament elasto-plastic al materialului pământos,sunt necesari și parametrii rezistenței la forfecare, cemodelează limitele comportamentului plastic, deter-minând și starea de eforturi necesară atingeriicedării. Din punctul de vedere al proprietăților fi-zice ale materialului, ce îi descriu starea în masivul

de pământ, putem enumera greutatea volumică șiindicele porilor sau porozitatea. Ținând cont cănatura calculului ce se impune a fi realizat este unacuplată hidro-mecanic, a fost necesar a se identificapermeabilitatea fiecărui tip de pământ.

În vederea determinării parametrilor sus-menționați, au fost realizate încercări de teren și de 109

tip pământ γnat[kn/m3]

e[ - ]

eoed[kpa]

e50[kpa]

eur[kpa]

ϕ

[° ]c

[kpa]k

[m/s]0. Umplutură 18.60 0.6 9000 10 000 21 000 28.00 21.20 1⋅10-7

1. Praf argilos plastic moale 19.15 0.7 6000 8000 16 000 21.80 17.00 7.5⋅10-7

2. Nisip prăfos mediu îndesat 20.00 0.4 10 000 12 500 30 000 26.10 6.20 5⋅10-63. Nisip cu pietriş mediu

îndesat 20.00 0.4 26 150 18 000 50 000 31.00 4.00 2⋅10-5

Tabelul 1. Parametrii fizico-hidro-mecanici utilizați în cadrul modelului numeric

γnat – greutatea volumică de pământ [kN/m3]e – indicele porilor pentru fiecare tip de material [ - ]Eoed – modulul secant edometric [kPa]E50– modulul secant al curbei de mobilizare [kPa]Eur – modulul secant al curbei de mobilizare în zona

de descărcare-reîncărcare [kPa]

a)

b) c)Fig. 2: Exemplu de variație a deplasărilor

(deformațiilor) pe modelul de calcul: deformații totale (a);deformații orizontale (b) și deformații verticale (c)

laborator, între care: încercări de compresiune edo-metrică, încercări de compresiune triaxială, încer-cări de forfecare directă, încercări de turnare, pene-trări dinamice standard (SP).

Luând în considerare valorile reduse ale defor-mațiilor măsurate, atât prin intermediul monitoriză-rii la nivelul terenului, cât și prin cea satelitară, s-aidentificat necesitatea utilizării unui model neliniarelasto-plastic, care să țină cont de variația rigiditățiiterenului, în funcție de deformațiile apărute. În acestsens, au fost suplimentate încercările realizate, pen-tru determinarea parametrilor necesari implemen-tării acestui model constitutiv – modulul secant alcurbei de mobilizare ce unește originea sistemuluide axe cu punctul de pe curbă, a cărui abscisă repre-zintă jumătate din valoarea maximă a efortuluideviator înregistrat (e50), respectiv modulul secant alcurbei de mobilizare în zona de descărcare-reîncăr-care [eur] ().

Utilizând zona restrânsă, din jurul parcului „LaElice”, pe suprafața căreia informațiile, atât cele lanivelul terenului, cât și cele satelitare au o densitateridicată, a fost realizat un calcul numeric elasto-plastic cuplat hidro-mecanic. Modelul a încercat săsurprindă o perioadă cuprinsă între 28 octombrie2013 și 6 august 2015, de-a lungul căreia au fost rea-lizate lucrări de monitorizare la nivelul terenului alesuprafeței acestuia (tasări), deplasări ale masivului(deformații în adâncime), respectiv nivelul apei sub-terane. Astfel, suprapunând momentele de monitori-zare satelitară cu cele de realizare a măsurătorilor lasol, au rezultat 27 de etape de calcul9, fiind baza şti-inţifică a analizelor bio-economice ale municipalită-ţii Galaţi.

concluzii1. Au fost colectate, prelucrate şi sintetizate

informații provenite din măsurători satelitare și te-

restre, care au stat la baza elaborării unor modele decalcul numeric ale căror rezultate au fost validate,prin terţe metode de teren, și folosite ca bază decomparație pentru monitorizarea satelitară.

2. Există o foarte bună coerență a rezultatelor,ceea ce validează metoda InSAR pentru monitoriza-rea vitezelor de deformație a suprafețelor masivelorde pământ, rezultatele fiind incluse în materialeleautorităţilor locale.

3. Programul, responsabil cu observarea, moni-torizarea și furnizarea de informații referitoare lamediul înconjurător, crearea posibilității manage-mentului mediului, evaluarea efectelor provocate deschimbările climatice și prevenirea hazardurilor,poartă numele de GMES (Global Monitoring forEnvironment and Security).

4. Rezultatele sunt în concordanță cu activitățileproiectelor ESA, urmărind să îmbunătățească posi-bilitățile de monitorizare a alunecărilor de teren înRomânia.

Recunoaştere: Autorii doresc să sublinieze contribuţiaîn abordarea inovativă a modelării dezastrelor a domniloracademician Horia Scutaru-Ungureanu şi prof. univ. dr.Ion Gârlea, plecaţi dintre noi.

note1 Swedish research and innovation strategy for a bio-based

economy – Report R3-2012 ISBN 978–91–540–6068–9.2 A. Bărbieru, A. Crâşmariu, C. Gârlea, D. Miclea, M.St.Şerbulea, D. Manol, A. Andronic, Reabilitarea zonelor afectate deinundaţii de-a lungul sectorului românesc al fluviului Dunăre,Conferinţa europeană „Dialogul Dunării”, Galaţi, 2011.3 Cristina Gârlea, I. Gârlea, M. Popescu, Sustainable deve-lopment aspects concerning nuclear field. Comunicare: Internatio-nal conf. ecological performance in a competitive economy –PEEC 2013, A.S.E. Bucureşti, martie, 2013.4 A. Andronic, C. Ungureanu, D. Manoli, M.St. Şerbulea, C.Gârlea, H. Scutaru-Ungureanu, Protecţia comunităţilor lacalamităţile produse prin alunecări de teren, Sesiunea ştiinţificăEconomia agroalimentară şi dezvoltarea rurală în România –implicaţii ale PAC, IEA, 2014.5 I. Purica, expert U.E., Comunicare particulară, 2015.6 N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei şi procesul econo-mic, Colecţia Bibliotecii Naţionale nr.13, Editura Expert, 1996.7 M. St. Şerbulea, M. Pastor-Perez, C. Gârlea, D. Miclea, D.Manoli, A. Andronic, „Noi metode de modelare numerică a unorprobleme generate de catastrofe naturale”, Conferinţa europeană„Dialogul Dunării”, Galaţi, aprilie, 2011.8 A. Vlaicu, city manager, Comunicare particulară, Galaţi,2013.9 M.St. Şerbulea, Raport final proiect. ILUSTRO,ROSA–ESA, 2015.110

111

Opinii

De câțiva ani, colocviul tematic Penser l’Europe,ajuns, iată, la a XIV-a ediție, profită de contribuțiilesavante, deschizătoare de orizont, ale neurologuluide aleasă reputație, Jean Askenasy.

Născut la 13 octombrie 1929, în Sofia, și-a făcutstudiile medii și superioare în România, la Cluj șiBucurești, într-o perioadă plină de convulsii social-politice, în care, însă, școala mai putea generaperformanță la nivel mondial, inclusiv în sferamedicinei. În domeniul neurologiei, școala creată deGheorghe Marinescu mai era încă activă, stimulândnoi vocații, la Institutul de Neurologie al AcademieiRomâne.

Tânărul medic Jean Askenasy s-a bucurat acolode îndrumările lui Arthur Kreindler și VladVoiculescu, obținând doctoratul în științe în 1972,an în care s-a și stabilit în Israel, activând acolo laCatedra de neurologie a Facultății de Medicină„Sackler” din Tel-Aviv.

La Institutul „Weitzman” a putut face apoi studiiaplicate în neuro-științe, domeniu interdisciplinar încare Jean Askenasy a făcut dovada marilor salecalități de savant. Medicina somnului a ajuns dome-niul său predilect, mai ales după stagiul newyorkez,de care a profitat în anii optzeci. Un alt stagiuextern, la Universitatea pariziană „Pierre et MarieCurie”, i-a adus noi realizări și alte recu noașteri înlumea savantă, fiind ales membru de onoare laSociété Française de Neurologie, instituție de înaltăconsacrare științifică.

Recunoașterile profesionale nu i-au lipsit, înpatria sa, ca și în afara acesteia, pe temeiul atâtorstudii monografice și articole de specialitate înneurologie și medicina somnului.

Volumul Penser l’Europe comme un cerveau(A gândi Europa ca un creier), lansat la AcademiaRo mână, cu ocazia colocviului tematic (1–3 octom-brie 2015), poate fi socotit ca o încununare în acestcomplex și inepuizabil domeniu. Astfel îl și pre -zintă, într-o persuasivă prefață, academicianul

Eugen Simion, plasând noua realizare a autorului încontextul preocupărilor europeniste de la AcademiaRomână.

În ultimii trei lustri, mai ales, această instituție aștiut să facă parteneriate, în diverse domenii alecunoașterii, inclusiv pe tema proiectului european,gândit pe linia acelui umanism care a reușit sămențină ștacheta gândirii și a spiritului civic, înpofida crizelor traversate de lume în ultimele douăsecole. Autorul e convins, ca și clasicul francez, cubun temei, că „știința fără suflet este ruina sufletu-lui”, ceea ce îi obligă pe noii săi devoți la maximăluare-aminte.

Întâia propoziție din volumul la care ne referimîi și definește în esență rostul. „Ca neurolog invitatla seminarul «A gândi Europa», scrie Jean Askenasy,m-am decis să utilizez, ca model în realizarea uni-

ca un creier, europa unui savant: Jean AskenasyAcad. Alexandru Zub

112

rii Europei, modelul activității creierului ca un totglobal (gestalt), activitate care realizează minuni.În cele nouă conferințe prezentate la seminar, amtratat fiecare temă în baza stratagemei echivalareaunui om cu un neuron, punându-mi întrebarea:activitatea ca un tot global a 100 de milioane deneuroni ai creierului poate folosi ca modelactivității ca un tot global a 500 de milioane deoameni ai Europei? Cartea, conchide autorul, esteo modestă încercare de a ajuta unirea oamenilor și,chiar dacă nu va contribui la soluționarea unifică-rii celor 28 de națiuni ale Europei într-un tot glo-bal, va destăinui celor ce nu sunt neurologi câtevadin minunile activității celui mai nobil organ alnaturii”1.

Metafora creierului uman propusă de autor searată a fi rodnică peste tot în cuprinsul cărții și pro-mite a stimula reflecții novatoare în științele despreom. Modelul propus nu e o simplă analogie. Dialo-gul interneuronal ar trebui să aibă, în lumea noastră,un echivalent benefic în dialogul interuman.

Definirea sumară a conceptelor puse în joc, ana-liza lor sistematică, în virtutea unei lungi și com -plexe inițieri în domeniul „umanioarelor”, simplifi-carea discursului pentru a-l pune la îndemâna oricuise interesează, în ansamblu, de condiția umană îndiacronia ei complexă, iată ce se poate desluși dinnoua carte a profesorului Jean Askenasy. Formu lă -rile lui sunt, în aparență, simple, ca rezultat al unuilung travaliu intelectual.

Să notăm un pasaj de neocolit în istoriografie:„Pentru neuroștiințe, istoria este memoria poporu-lui, iar adevărul istoric se suprapune adevăruluimemoriei creierului. Memoria este un proces cere-bral cu multiple inexactitudini, legate de imper -fecțiunile mecanismului memorial. Aceste inexacti-tudini influențează direct istoria scrisă. Este obli -gația istoriografilor de a cunoaște amănuntelemecanismului memorial și a-l determina cantitativși calitativ, deci de a cunoaște entropia memoriei”2.

Și încă unul, nu mai puțin instructiv:„Înțelegerea mecanismelor creierului poate folosica model pentru realizarea unei educații creative,conducând la unificarea tezaurului uman aflat pe

continentul european”3. În fond, conchide exegetul,„pentru realizarea unei uniri sinaptice a Europei,după modelul creierului omenesc, este imperativăintegrarea informației și prelucrarea ei în armoniaimpusă de un interes comun al Europei”4.

S-ar putea reproduce destule pasaje exemplare.Rigoarea analizei și claritatea expresiei fac din nouacarte a profesorului Jean Askenasy, Penser l’Europecomme un cerveau (A gândi Europa ca un creier),un text de referință, atât în economia simpozionului,cât și pentru o mai deplină cunoaștere a autorului.

note

1 J. Askenasy, Penser l’Europe comme un cerveau (A gândiEuropa ca un creier), București, Academia Română, FNSA, 2015,p. 17.

2 Ibidem, p. 83.3 Ibidem, p. 67.4 Ibidem, p. 175.

113

Cu toate că limbajul a fost dintotdeauna mediulfilosofării, se apreciază că, pentru întâia oară, însecolul XX, limba a fost considerată nu doar ca„obiect” al filosofiei, ci, în primul rând, ca o „con-diţie de posibilitate” a filosofiei, în sens kantian1.Orice gând, orice idee nu poate accede la realitatesau, altfel spus, nu poate ajunge în prezenţă în afaralimbajului. Nu numai atât, filosofarea însăşi presu-pune ab initio situarea „în limbaj”.

Dincolo însă de poziţia ambivalentă a limbaju-lui, ca mediu şi obiect al filosofiei, ceva mult maiprofund atrage atenţia, şi anume ideea că, în ansam-blul ei, tematica filosofiei limbajului este strânsconexată cu aceea a unei „filosofii prime”. Ocupân-du-se de limbă, filosofia nu o priveşte în primul rândca un „obiect special”. Dimpotrivă, pornind de lalimbă, încearcă să exploreze gândirea în raporturileei cu existenţa2. În această perspectivă, filosofialimbajului se sprijină pe o îndelungată tradiţie, laînceputurile căreia Aristotel este unul dintre cei maiprestigioşi reprezentanţi. El a demonstrat unitateadintre gândire şi limbaj în relaţiile lor cu existenţa,într-o tentativă exemplară de aflare a principiuluigeneral de fiinţare a lucrurilor, precum şi ridicareanoastră la „înţelegerea faptului că binele supremeste unu, incorporal, indivizibil, de necuprins, denepătruns, de nedefinit”3, cum remarca Ammonius,comentatorul antic. Configurând astfel ştiinţa logi-cii, demersul aristotelian reuneşte orizonturile onto-logic, gnoseologic şi lingvistic într-o viziune ce astimulat problematica filosofiei limbajului şi nu maipuţin a semanticii, care au atins astăzi un rafina-ment, o complexitate şi o profunzime ce le-au înde-părtat atât de mult de începuturi, încât se pare căuneori au uitat complet de ele, deşi acolo îşi au fun-damentele.

Fireşte, în studiul de faţă nu vom cuprinde între-gul evantai tematic, specific filosofiei limbajului,care se regăseşte, direct sau indirect, în opera stagi-

ritului. Interesul nostru va fi orientat cu precă dere decăutarea răspunsului la două întrebări esenţiale: în cemăsură Aristotel a conceput limbajul ca modalitatepentru „descifrarea” lumii? Cum înţelege filosofulrelaţia dintre expresie şi referent? Dată fiind multi-tudinea tipurilor de limbaj cu care operează gândi-rea contemporană, precizăm din capul locului căvom folosi, în acest studiu, conceptul de limbajnatural, aşa cum de altfel apare în lucrărilearistotelice.

În celebrele sale tratate, Categorii (Categorein),Despre interpretare (Peri Hermeneia) incluse înOrganon, dar şi în alte lucrări fundamentale caMetafizica, Despre suflet, Aristotel, urmărind vastulspaţiu al logicului, îşi orientează reflecţia filosoficăasupra limbajului. În acest demers întemeietor, carefocalizează razele ce trimit la întreaga sa filosofie,stagiritul afirmă o viziune superioară despre limbaj,descoperind în el punctul de inserţie a omului înlume. De aceea, ni se pare că este reducţionistăaprecierea potrivit căreia Aristotel concepe limbajul„în mod precumpănitor”, ca un instrument sau ounealtă4 şi nimic mai mult. Poate că o asemenea cri-tică are în atenţie sugestia filosofului referitoare lafuncţia instrumentală a logicii. Există şi un alt fapt,mult mai plauzibil, ce ar fi putut induce astfel deconsideraţii: discursul ştiinţific contemporan, înde-părtându-se de logos-ul anticilor, adeseori despartegândul de cuvânt, raţiunea de limbă şi priveşte gân-dul ca pe un instrument din care a dispărut conţinu-tul ideatic. Oricum însă, criticile de genul celeiamintite nu se susţin, fiindcă instrumentele suntneutre în raport cu scopurile omeneşti sau cu oriceintenţionalitate. Or, Aristotel nu consideră limbajulca pe o unealtă amorfă, cercetându-l în legătură cuinteresul de a elabora un Organon pentru gândirealogică, îl priveşte în orizont ontologic, rezervându-iun rol fundamental în efortul dramatic şi necurmatal omului de a percepe, cunoaşte şi interpreta lumeaîn care trăieşte.

Gândire și limbaj la Aristotel*Marin Aiftincă**

*Comunicare susţinută la Congresul mondial de filosofie consacrat lui Aristotel (10–15 iulie 2016, Atena)**Prof. univ. dr., secretarul ştiinţific al Secţiei de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române

114

În altă ordine de idei, dar cu trimitere tot la cri-tica menţionată, trebuie să mai adăugăm că Aristotelnu se ocupă de limbă ca instrument ce guverneazăactele de comunicare; el stăruie asupra limbajuluiînţeles ca o facultate comună tuturor oamenilor, încare sunt reunite vorbirea şi limbajul, rostirea filo-sofică şi cuvântul prin care dăm sens celor ce stauînaintea noastră, dar şi celor pe care le resemnificămpe măsura avansării cunoaşterii. Aşadar, filosofulcercetează cu o acribie exemplară, posibilitatea lim-bajului de a facilita accesul nostru la lume sau de acunoaşte şi exprima realitatea potrivit cu exigenţelegândirii logice. În această perspectivă mai întâiorientează analiza asupra cuvintelor, dar nu a tuturorcuvintelor, întrucât s-ar plasa în afara filosofiei.Atenţia lui este centrată, într-o primă instanţă,numai pe cuvintele simple, cu sens, care poartă asu-pra lucrurilor, angajând astfel discuţia în plan onto-logic.

Relaţia dintre lucruri şi cuvinte sau, cum i sespune în contemporaneitate, dintre referent şi expre-sie, a fost o temă majoră de reflecţie pentru filosofiaantică greacă. De la Heraclit la sofişti, s-au formulatdiverse teze despre funcţia şi valoarea limbajului,între care atât de mult controversata problemă refe-ritoare la „semnificaţia semnificaţiei”, ce a rămasdeschisă până în zilele noastre. În acest context estesuficient să reamintim numai că Platon a insistatasupra controversei natură – convenţie apărută îndiscuţiile privitoare la esenţa limbii, precum şi asu-pra altor teme, ca dreapta potrivire a numelor, rapor-turile dintre gând şi cuvânt, rostul cuvântului încunoaştere5, încercând să facă lumină acolo undetotul era întunecat şi confuz. În mod firesc, Aristotel,care se împărtăşise din învăţăturile Academiei, nuputea ocoli aceste chestiuni de filosofia limbajuluice erau, în fond, ale timpului său. De aceea, el le-aabordat cu prioritate chiar de la începutul elaborări-lor sale teoretice. Aşadar, el cercetează cuvintele nuca nişte entităţi lingvistice în sine, ci în raport culucrurile individuale, cele care se oferă cunoaşteriimai întâi pe cale sensibilă. Pentru că, în concepţialui Aristotel, existenţa este un dat, anterioară cuvân-tului. Fiind date, lucrurile fiinţează într-un deplinanonimat; nu semnifică ceva; ele sunt semnificate.Omul le identifică şi le dă semnificaţie prin cuvântşi nume. Deci, cuvintele indică lucrurile şi lenumesc, ceea ce îl îndreptăţeşte pe un comentatorantic să spună că „vorbele, asemenea unui mesager,vestesc lucrurile”6. Dar puterea miraculoasă de anumi nenumitul, cuvântul nu o are de la sine, ci o

primeşte de la gând, în care este proiectată imaginealucrului. Aşa cum susţine în tratatul Despre suflet,Aristotel concepe gândirea ca fiind primirea imagi-nii gânditului7, faptul de a-l face accesibil. Pe acesteconsiderente el numeşte gândul ca asemănare a„lucrului”. Înţeles astfel, gândul este imaginealucrului în cuget, imagine obiectivată în cuvânt. Înconsecinţă, cuvântul considerat ca atare închide în elgândul, în forma unei cunoştinţe despre lume.

Aşa cum rezultă din cele două mici tratate –Categorii şi Despre interpretare – lucrul, gândul şicuvântul sunt relaţionate într-o triadă indestructibilăsau într-un „triunghi semantic”, configurând, toto-dată, un traseu al cunoaşterii, care porneşte de laexistenţă şi se finalizează în cuvântul rostit şi scris.Această idee este susţinută şi de o altă teză a filoso-fului, potrivit căreia dobândim cunoştinţele pe bazaexistenţei prealabile a lucrurilor8. Aşadar, mai întâitrebuie să fie ceva de cunoscut, adică lucrurile, şiapoi cuvintele care le exprimă. Existenţa este dată şiconstituie obiect al cunoaşterii, pe când cuvintelesunt instituite spre a-şi îndeplini o funcţie cognitivăşi, evident, comunicaţională.

Punând astfel problema limbajului, Aristotel caşi întreaga filosofie greacă de la începuturile ei adepăşit credinţa în puterea magică a cuvântului, pecare omul primitiv îl investise cu o „forţă naturalăşi chiar supranaturală”. Mai mult, textul sacrudebutează cu fraza cunoscută, în care cuvântul estesinonim cu Divinitatea supremă şi este causa sui şi,implicit, cauza lumii: „La început era Cuvântul şiCuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvân-tul”9. Descoperind într-un alt sens legătura dintreexistenţă şi limbaj, „Funcţia magică a cuvântului afost eclipsată şi înlocuită prin funcţia semantică”10.Cuvântul nu mai are o influenţă fizică modifica toarea lumii; în schimb, caracterul său logic îl pro pul -sează la nivelul cel mai înalt. Demonstrând legăturaunitară dintre cuvânt, gând şi raţiunea de a fi a lucru-rilor, Aristotel plasează problemele limbajului însfera Logos-ului, care devenise „principiul univer-sului şi primul principiu al cunoaşterii umane”11.

Avansând ideea anteriorităţii lucrurilor faţă decuvinte, ca determinare a cunoaşterii, Aristotel areîn vedere nu Fiinţa ca fiinţă, pe care o va teoretizamai târziu în Metafizica, ci fiinţa ca fiind sau moda-lităţile fiinţării, ce îşi află reprezentarea în vorbireaconcretă. Aceasta nu înseamnă însă diminuarea sta-tutului ontologic al limbii. Dimpotrivă, filosofulsusţine implicit rolul ei de a fi o condiţie a reflecţieiînseşi, a fiinţării, cunoaşterii şi universalului.

115

Gândirea şi limbajul sunt concepute de Aristotelîntr-o deplină unitate, din care limbajul îşi trageforţa cognitivă, capacitatea de a contribui la „desci-frarea lumii”, cum spunem astăzi, depăşind prinesenţa lui condiţia de simplu instrument pentrucomunicare. Dacă acceptăm această aserţiune fără ascăpa din vedere cele arătate mai sus se iveşte o altăîntrebare: cum se raportează, totuşi, cuvântul la rea-litate? Interogaţia mută discursul în perimetrulsemanticii, care a fost o modalitate practică de abor-dare în studiul limbii, cu mult anterioară adoptăriitermenului respectiv. În acest sens, exemplul luiAristotel este concludent. Prin poziţia sa teoretică, ela influenţat enorm reflecţia filosofică privitoare larelaţia dintre cuvânt sau expresie şi referent, într-unplan mai larg, dintre limbaj, gândire şi lume. S-acreat o tradiţie aristotelică prezentă de-a lungul tim-pului, în filosofia Occidentală, îndeosebi în empi-rismul englez, continuând şi astăzi să-şi exerciteputerea de seducţie12.

Pe fondul temei amintite, Aristotel analizeazăcuvintele simple cu sens şi cele combinate, demon -strând că, deşi trimit la realitatea obiectuală, pe careo percepem pe cale sensibilă, ele nu se raporteazădirect la realitate ca obiect al cunoaşterii. Chiar laînceputul tratatului Despre interpretare, el spune că:„…sunetele articulate prin voce sunt simboluri alestărilor sufleteşti, iar cuvintele scrise sunt simboluriale cuvintelor vorbite”13. Aşadar, cuvintele rostitesau „sunetele articulate prin voce” sunt simboluriale gândurilor (stărilor sufleteşti)14. Cuvintele sem-nifică în primul rând gândurile. În măsura în care searmonizează cu lucrurile, sau le reflectă cât maifidel, gândurile sunt imagini ale lucrurilor în cuget.Între gând şi lucru, Aristotel exclude existenţa orică-rui intermediar, despre care vorbeau urmaşii stoici-lor, numindu-l enunţabil (lekton) şi atribuindu-iînsuşirea de a fi adevărat sau fals. Semnificând gân-dul, cuvântul trimite abia în al doilea rând la unobiect în afara subiectivităţii noastre. Prin urmare,cuvântul semnifică lucrul, dar, indirect, prin inter-mediul gândului. Este posibil ca aceste idei aristote-lice să-l fi stimulat, mai târziu, pe Cassirer să afirmecă, spre deosebire de animal, omul nu se raporteazănemijlocit la realitate, ci numai prin mijlocirea sim-bolurilor. Ca atare, el trăieşte într-un univers simbo-lic, ce sintetizează experienţa umană în modalitateaformelor culturii15.

Ca semn sau simbol lingvistic, între care Aristo-tel nu face nicio distincţie, cuvântul are un conţinutideatic ce surprinde şi fixează imaginea unui lucru.

Deci, pe de o parte, cuvintele semnifică şi simboli-zează imaginile lucrurilor şi percepţia acestora încuget, nu lucrurile înseşi. Pe de altă parte, prinforma şi conţinutul lor, cuvintele, ce se deosebesc desunetele nesemnificative, mărturisesc despre unita-tea dintre gândire şi limbaj. Asupra ultimei idei vommai reveni în studiul de faţă; acum însă ni se pareimportant de reţinut că înţelegerea aristotelică arelaţiei dintre limbaj şi existenţă, dintre semnificantşi semnificat a generat o tradiţie teoretică şi o regă-sim, la un alt nivel de tratare, în critica limbajuluiîntreprinsă de Humboldt. După el, cuvântul caexpresie a percepţiei subiective a realităţii „nu este ocopie a obiectului în sine, ci a imaginii acestuia,născută în sufletul nostru”16. Aceasta înseamnă căsubiectivitatea este implicată în orice percepţieobiectivă şi, ca o consecinţă, orice individualitateumană exprimă un punct de vedere propriu desprecare ea însăşi „devine şi mai mult” prin limbă. Dez-voltând aceste idei, Humboldt elaborează conceptulde „formă interioară a limbii” (innere Sprachform)şi teoria ce susţine că limba nu este doar un simpluinstrument de comunicare, ci „organul constituental gândurilor”. Ea îndeplineşte astfel un rol activ îndescifrarea lumii şi, în genere, în procesul decunoaştere. Pornind de la concepţia aristotelică,Humboldt adânceşte reflecţia pentru a conchide că„…limba provine tot aşa de puţin ca şi cunoaştereade la obiect ca un dat, în scopul de a-l «exprima» însine în cele din urmă; dimpotrivă, ea ascunde însine o modalitate spirituală de cuprindere, careintră ca moment hotărâtor în întreaga noastrăreprezentare a obiectivului”17.

Afirmând că cuvintele rostite sunt simboluri alegândurilor, iar cuvintele scrise sunt simboluri alecelor rostite, Aristotel continuă cu altă idee deosebitde fertilă pentru filosofia limbajului. El spune că „Şiapoi, cum nu toţi oamenii au aceeaşi scriere, tot aşanu toţi oamenii au aceleaşi sunete ale vorbirii, pecând stările sufleteşti pe care sunetele le simboli-zează direct sunt aceleaşi pentru toţi, după cum, larândul lor, sunt şi lucrurile, ale căror imagini suntreprezentările noastre”18. Aristotel pune, aici, înevidenţă un alt aspect al relaţiei dintre limbaj, gân-dire şi lume, devenit o banalitate astăzi, dar de oprofundă semnificaţie filosofică la vremea respec -tivă. Filosoful distinge între patru elementefundamen tale: lucrurile şi gândurile, cuvintele şiscrisul19. Dispus după criteriul ontologic, ele seordonează astfel: pe primul loc se află lucrurile şigândurile, după care vin cuvintele şi scrisul. Primele

116

două sunt date prin natură (gândurile sunt identifi-cate aici cu capacitatea de a gândi, care este o însu-şire naturală) şi sunt comune tuturor oamenilor;cele din urmă sunt instituiri umane pentru exprima-rea gândurilor şi a lucrurilor. Întrucât „sunetele arti-culate prin voce” sau cuvintele nu sunt aceleaşi pen-tru toţi, la fel şi scrisul, acesta constituie un fenomence explică diferenţierea limbilor.

Pe acest temei aristotelic s-a ajuns la teza una-nim acceptă că limbajul, înţeles ca facultate comunătuturor oamenilor, are o dimensiune universală, învreme ce limbile sunt „realităţi particulare, princare se actualizează facultatea generală numită lim-baj”20. Din perspectiva funcţiei cognitive a limbaju-lui, diferenţierea limbilor a condus la formulareaprincipiului relativismului, potrivit căruia limbileparticulare determină moduri diferite de a vedealumea, aşa cum preciza încă Humboldt, sau confi-gurează „viziuni ale lumii”, care nu permit compa-raţia între ele. În consecinţă, vorbitorii unei limbi arfi izolaţi într-un cerc epistemic de netrecut. Este oidee pe care unii gânditori şi-au clădit convingereacă trăim în „lumi diferite” (Kuhn, Feyerband). Ase-menea teorii, aşezate uneori sub sintagma „dogmaempirismului”, sunt ţinta unor critici dure, aşa cumface, de pildă, Donald Davidson, care le calificădrept „incoerente”. În context, se apreciază că lim-bajele naturale conţin suficiente resurse pentru tra-ductibilitatea sau exprimarea sensului gândurilornoastre dintr-un idiom în altul, ceea ce face de pri-sos un metalimbaj21. Circumscrisă unui orizont mailarg, discuţia aceasta conduce la ideea conclusivă călimbajul face posibil accesul la lume, întrucât elînsuşi îmbrăţişează o lume, iar lumea pe care ocuprinde este dintotdeauna o parte a lumii sau o„shared world”, cum spune Davidson22.

Cercetând modul în care se raportează limbajulla lume, Aristotel priveşte cuvintele ca instituiriumane pentru a desemna realitatea. În acest sens, lesupune analizei pe două planuri. Mai întâi, se ocupăde prima instituire a cuvintelor, care pun în luminălucrurile, iar, în al doilea rând, îndreaptă atenţiacătre cea de-a doua instituire, ce poartă asupra tipu-rilor de cuvinte, în expresiile dătătoare de sens.

Aşa cum am arătat şi în cele de mai sus, primainstituire se referă la cea dintâi folosire a rostirilorpentru înfăţişarea lucrurilor individuale prin expre-sii şi nume. Omul atribuie lucrurilor expresii şinume şi, astfel, cuvântul dobândeşte o dublă ipos -tază: el este expresie indicatoare a sunetelor articu-late prin voce, care, la rândul ei, simbolizează gân-

dul ce reflectă un lucru. În acelaşi timp, însă, cuvân-tul este nume pentru lucrul respectiv. Aşadar, primainstituire desemnează procesul de plăsmuire acuvintelor simple cu sens, pentru exprimarea nu aFiinţei, ci a fiindului, nu a Existenţei indeterminate,ci a existenţelor, a individualului concret. În aceastăperspectivă, sensul cuvântului este însuşi lucrul de -semnat, dar nu în ce are el accidental, ci „raţiunealui de a fi” sau esenţa lui. Deci, fiecare cuvânt dăcâte un sens realităţii.

În corelaţie cu această idee, Aristotel nu omite săprecizeze că fiecare cuvânt trebuie să aibă „un sensdeterminat”, altminteri nu are niciun înţeles. Estecondiţia sine qua non, care face posibilă cunoaştereaşi, evident, comunicarea între oameni. Mai mult,având un sens determinat, cuvântul permite nu doarvorbirea „unora cu alţii”, ci şi a „fiecăruia cu sineînsuşi”; facilitează, totodată, structurarea gândurilor.Căci nu poţi gândi, dacă nu gândeşti la un anumitlucru, pe care îl evocă cuvântul23. Rezultă că Aristotelînţelege relaţia dintre gândire şi limbaj nu în sensunivoc. Chiar dacă nu o spune explicit, el sesizeazăretroacţia limbii asupra gândirii, ceea ce înseamnăcă filosoful nu limitează rostul limbii la acela de a fi„sclavă” a gândirii, cum îi reproşează astăzi unii cer-cetători, şi nici la acela de „instrument” pentrucomunicare. Aici ne găsim în faţa unei alte pro blemefoarte dificile, care se iveşte dincolo de textul aris-totelic: dacă gândul reflectă lucrul pe care îl ex primăprin cuvânt, oare cuvântul este o „copie” fidelă alucrului? Nu cumva cuvântul este o formă preastrâmtă pentru a reda exact esenţa obiectului sinteti-zată în gând? Şi dacă este aşa, nu trebuie să ne preo-cupe sensul cuvântului ca intenţionalitate? Fireşte,cu interogaţiile noastre nu-l putem acuza pe Aristo-tel că nu şi-a pus asemenea probleme. Totuşi, uniicomentatori antici, între care filosoful neoplatonic,Dexip, au sesizat că „întrucât numele nu se echiva-lează cu lucrurile, iar cele ce semnifică nu posedăaceeaşi natură şi alcătuire cu cele semnificate”,rezultă că „înţelesul cuvintelor este cu mult inferiorlucrurilor”24. Credem că dreptatea este de partea luiDexip, căci, în fond, limitele cuvântului şi ale lim-bajului în genere sunt limitele omului de a percepe,descrie şi exprima realitatea.

Aportul limbajului la percepţia, descifrarea cog-nitivă şi interpretarea lumii sau, mai exact, la „con-stituirea cunoaşterii” poate fi exprimat sintetic princonceptul de categorizare25. În acest orizont ideatic,Aristotel, prin tratatul Categorii, înscrie contribuţiide referinţă pentru întreaga filosofie şi, îndeosebi,

117

pentru filosofia limbajului. El este interesat să con-tureze o imagine generală, şi, totodată, cuprinză -toare cu privire la conţinutul empiric al cunoaşterii,exprimată prin intermediul limbajului, lăsânddeoparte tot ceea ce nu se armonizează cu acestobiectiv.

Cercetarea modului în care se rostesc gândurilenoastre despre existenţă îl determină pe Aristotel săapeleze la procedeul categorizării, adică trecerea dela cuvântul ce desemnează un obiect, la semnifica-rea generală printr-o expresie. Întrucât lumea lucru-rilor este infinită şi, la fel, cuvintele care le numesc;şi întrucât lucrurile sunt clasificabile după genuri şispecii, filosoful a găsit că realităţile, ca şi expresiilece le semnifică, pot fi delimitate în zece genuri dife-renţiate ontologic. Spre deosebire, însă, de Parmenideşi Platon, care socoteau că existenţa este unică şi areun singur sens, Aristotel susţine pluralitatea sensuri-lor acesteia, fapt apreciat a fi o mare contribuţie teo-retică la evoluţia filosofiei26. Potrivit concepţiei sta-giritului, „Fiinţa în sine se ia în tot atâtea sensuricâte feluri de categorii sunt. Căci tot atâtea sunt şisemnificaţiile fiinţei”27. În consecinţă, nu există unsingur gen suprem, ci mai multe şi fiecare poartă unnume care este, în fond, o noţiune. Categoriile suntnoţiunile simple, cele mai generale, prin care seenunţă genurile superioare sau, altfel spus, felurilefundamentale de existenţă a lucrurilor. Ca expresiisemnificative ale existenţelor diferenţiate după gen,categoriile sunt cuvinte „fără nici o legătură”28,adică izolate şi, ca atare, ele „nu implică, în şi prinsine, o afirmaţie sau o negaţie”, din care decurgeadevărul şi falsul. Ele sunt numai enunţuri, în carecuvintele şi existenţele se găsesc împreună.

Ca o introducere pregătitoare la analiza catego-riilor, Aristotel cercetează o serie de situaţii deose-bite privind raporturile dintre limbaj şi realitate,reliefând implicit atât rolul activ al gândirii încunoaştere şi dezvoltarea limbajului, cât şi retroac-ţia stimulativă a limbii asupra gândirii, precum şi, înultimă instanţă, aportul ei la descifrarea existenţei.În acest sens, el se ocupă de omonime, sinonime şiparonime, stăruind cu precădere asupra celor dintâi,întrucât numai ele sunt folositoare pentru studiulcategoriilor. Ce vor să însemne acestea?

De regulă, orice lucru se face cunoscut printr-unnume şi printr-un sens definitoriu, care semnificăraţiunea lui de a fi. Dar există situaţii în care maimulte lucruri, diferite după sens, au aceleaşi nume(omonimele), după cum, alteori, unul şi acelaşilucru are mai multe nume (sinonimele) şi, în fine,

există lucruri al căror nume provine, prin derivare,de la alte nume (paronimele)29. În toate acesteîmprejurări, gândirea depăşeşte simpla reflectare aimaginii unui lucru şi se manifestă ca un „intelectactiv”. În această calitate, analizează relaţiile de ase-mănare, deosebire dintre lucruri, surprinde elemen-tele generale din aceste relaţii şi le rosteşte apoi princuvânt. La rândul lui, cuvântul cu valoare omoni -mică ori sinonimică, prin rostire sau citire, stimuleazăgândirea să-şi reprezinte situaţiile corespunzătoaredin realitate, săvârşind astfel un act de cunoaştere alumii. Ocupându-se, mai întâi, de omonime, sino -nime şi paronime, Aristotel a prefaţat astfel aborda-rea categoriilor într-un mod pe deplin justificat. Înviziunea lui, categoriile pot fi considerate nişteomonime, întrucât ele exprimă modalităţile Fiinţei.După cum, la rândul ei, sinonimia ne arată că fiecarelucru se rosteşte sinonimic, potrivit cu genul cores-punzător, pentru speciile subordonate.

Pe lângă delimitările amintite, Aristotel soco -teşte că este necesar ca înaintea descrierii categorii-lor, dar într-o inextricabilă legătură cu ele, să facăalte distincţii esenţiale. Mai întâi, o distincţie cu pro -funde semnificaţii filosofice vizează rostirile.Aristotel precizează că rostirile sunt fie pe bază decuvinte legate între ele (exp.: omul aleargă, omulînvinge), formând propoziţii care angajează jude -cata şi despre care vom trata într-un alt context pro-blematic; fie pe bază de cuvinte nelegate ori sim-ple30 (om, bou, aleargă, învinge), din care fac partecategoriile, aşa cum am arătat mai sus.

O altă diviziune, esenţială pentru contribuţialimbajului la descifrarea lumii, dar şi pentru întregularistotelism, se referă la substanţe, ca o clasă spe-cială a realităţii, precum şi la rostirile despre ele.Cum este posibil să spunem ceva despre altceva sausă spunem ceva despre mai multe lucruri? Răspun-sul vine, potrivit observaţilor lui Ammonius, dinfaptul că, dintre realităţi, unele sunt substanţe uni-versale, altele accidente particulare; unele sunt acci-dente universale, altele substanţe individuale (parti-culare). Este un adevăr pe care Aristotel îl exprimaîn următoarea diviziune. Dintre lucruri, unele suntenunţate despre un subiect, dar nu sunt niciodatăîntr-un subiect (substanţa universală); altele suntîntr-un subiect, dar niciodată nu sunt enunţate des-pre un subiect (accidentul particular); unele lucrurisunt enunţate despre un subiect şi sunt într-unsubiect (accidentele universale); alte lucruri nu suntîntr-un subiect şi nici nu sunt enunţate despre unsubiect (substanţele particulare)31. Prin această divi-

118

ziune, Aristotel surprinde raporturile dintre univer-sal şi individual; susţine implicit ideea că desprelucruri se poate afirma doar ceea ce este universal,esenţa lor, nu însuşirile accidentale; că ceea ce sedenunţă despre un subiect ca predicat îi este inerent,indiferent dacă este vorba de universal ori acciden-tal. După această primă diviziune a realităţilor,Aristotel trece la clasificarea categorială, având înve dere cele rostite fără nicio legătură. „Cuvintelefără nicio legătură înseamnă substanţă, cantitate,calitate, relaţie, loc, timp, poziţie, posesie, acţiuneori pasiune”32. Acestea sunt cele zece categorii,cărora filosoful le consacră cercetări separate, consi-derând că, de fapt, categoria implică atribuirea, pre-dicarea, enunţarea a ceva despre ceva, „punând înjoc universul predicatelor posibile”33. În şirul cate-goriilor, primul loc este rezervat substanţei (ousia),întrucât numai ea subzistă prin sine, pe când cele -lalte categorii subzistă prin ea. Altfel, spus, substanţa,semnificând existenţa în sesul deplin al cuvântului,este categoria fundamentală şi toate celelalte existăprin raportare la ea. De aceea, substanţa nu este pre-dicat ori atribut a altceva; ea este „subiectul sau«substratul» celorlalte atribute sau predicate”34.

În concepţia lui Aristotel, substanţa are douăsensuri35: 1) substanţa primă (prote ousia), careexprimă individualul, esenţa concretă. Întrucât Aris-totel este de părere că numai indivizii au existenţăindependentă, substanţa în sens propriu este indivi-dul, concretul; 2) substanţa secundă (deutera ousia)sau universală: este cea care poartă asupra unuisubiect oarecare. Exprimând universalul, substanţasecundă desemnează clasele comune ale indivizilor,speciile şi genurile, dar nu orice fel de specie, cinumai cele în care se găsesc substanţe prime. Potri-vit lui Aristotel, acestea se numesc substanţe se -cunde, căci prin natură, ele sunt substanţe prime.Rezultă astfel că predicarea substanţei se face atâtdinlăuntrul, cât şi din afara ei. Prin urmare, substanţava fi enunţată, atât substanţial, cât şi accidental, atâtîn esenţă, cât şi în aparenţă; atât sinonimic, cât şiomonimic, după cum remarcă Noica. „Ne aflăm,deci, în faţa unui logos – spune acelaşi comentator –care n-a putut înregistra lumea ca un ansambluunitar de substanţe individuale, despre care să sepredice numai substanţele universale, ci drept unansamblu de zece clase de realităţi distincte, careîngăduie predicarea esenţială înăuntrul lor şi acci-dentală, în afara lor”36.

Prin şirul categoriilor, Aristotel descrie genurilede existenţă pe care le-a decupat gândirea din lumea

sensibilă şi le-a rostit, fixându-le în cuvinte. Acesteidei vor fi dezvoltate şi completate în tratatul Despreinterpretare, unde analizează numele şi verbele înperspectiva celei de-a doua instituiri a cuvintelor;rostirile prin cuvinte combinate, punând alte pro -bleme ale limbajului, asupra cărora nu putem stăruiaici. Ni se pare oportun să menţionăm că nici chiargândirea aristotelică despre limbaj, în pofida autori-tăţii ei, nu a rămas neclintită în faţa timpului şi aistoriei. Împreună cu întreaga tradiţie pe care adeterminat-o, a generat o puternică reacţie criticistăîn rândul filosofilor contemporani, în special deorientare analitică. Se consideră că teoria stagirituluişi tradiţia constituită pe baza ei este fundamentalvulnerabilă. De la Aristotel la Locke şi mai departe,cuvântul individual este semnificat prin puterea luide a exprima „idei” simple, iar cuvintele combinate,ca exprimând „idei complexe”. Un asemenea stil dea vorbi, spun ei, este neclar, întrucât nu se ia înseamă o distincţie esenţială: cea dintre combinaţiilede cuvinte ce formează o propoziţie şi acele combi-naţii ce alcătuiesc expresii, care pot fi numai partesau părţi ale propoziţiei37. Dar mult mai important,afirmă Michael Dummet, este atacul împotriva teo-riei „imagiste sau asociaţioniste” (imagist or asso-ciationist) a semnificaţiei. Întâia breşă remarcabilăîn tradiţia care porneşte de la Aristotel şi atingepunctul culminant la empiriştii britanici, a realizat-oFrege. El a lansat ofensiva în contra teoriei conformcăreia, semnificaţia unui cuvânt sau a unei expresiiconsistă în capacitatea sa de a determina, în cugetulascultătorului, asocierea cu o imagine mentală.Această critică a fost confirmată de Wittgenstein, încunoscuta lucrare Cercetări filosofice. Efectul ofen-sivei criticiste, afirmă Dummett, este moartea „teo-riei imagiste”, fără speranţa de a reînvia38.

Un alt gânditor contemporan, Hilary Putnam,consideră că tezele aristotelice din tratatul Despreinterpretare, la care ne-am referit şi noi mai sus, auadus o viguroasă contribuţie la caracterizarea sem-nificaţiei şi referinţei. Dar, el respinge abordările dinultima vreme bazate pe aşa-numitul „punct de vederearistotelic”, despre semnificaţie, socotindu-le înmod fatal vulnerabile. Acestor abordări le asociazăpe cele ce aparţin lui Mill, Frege, Russell, Carnap,extinzând trimiterile la Chomsky, Fodor şi Searle39.

Fără a mai continua cu alte exemplificări critice,reţinem totuşi că problema subordonării limbajuluiideilor ori reprezentărilor mentale, privite ca„obiecte interne”, animă multe discuţii despre lim-baj şi filosofia spiritului în gândirea contemporană.

119

Ele constituie un alt argument că Aristotel este încăviu şi continuă să provoace filosofarea pe tema lim-bajului. În concluzie, putem spune că, cercetândlimbajul în raporturile lui cu gândirea şi existenţa,Aristotel a demonstrat că limbajul nu este un simpluinstrument de comunicare, ci reprezintă o modali -tate de cunoaştere sau „descifrare” a lumii. Cuvân-tul reflectă realitatea prin intermediul gândirii şi, înaceastă situaţie, el nu este un sclav al ideilor sauconceptelor. Dimpotrivă, reprezintă chiar un factordecisiv al elaborării acestora.

Analizând posibilităţile limbajului de a cunoaşteşi exprima o realitate sensibilă, potrivit cu exigen -ţele gândirii logice, Aristotel a contribuit decisiv lafundamentarea filosofiei limbajului, determinândinstituirea unei prestigioase şi îndelungate tradiţii înacest sens. Dacă unele teze aristotelice despre lim-baj sunt ţinta criticilor formulate de o seamă de filo-sofi contemporani, acesta este un fapt ce intră subzodia normalităţii, cugetării şi evoluţiei ştiinţei îngenere. Excesivă este numai tentativa de a-l facerăspunzător pe Aristotel că nu a dat soluţii la intero-gaţiile noastre de astăzi. În rest, stagiritul continuăsă fie printre noi şi să ne înveţe, ceea ce constituie operformanţă extrem de greu de atins.

note

1 K.-O. Apel, Die Idee der Sprache in der Tradition desHumanismus von Dante bis Vico, 2 Aufl., Bouvier, 1975, p. 22.2 Al. Boboc, Limbaj şi ontologie, Editura Didactică şi Peda-gogică R.A., Bucureşti, 1997, p. 20. 3 Prolegomene la cele zece categorii după cuvântul filosofu-lui Ammonius, în volumul Porfir, Dexip, Ammonius. Comentarii laCategoriile lui Aristotel, însoţite de textul comentat. Traducere,cuvânt-înainte şi note de Constantin Noica, Editura Academiei,Bucureşti, 1963, p. 227–2284 G. Keil, Limbajul, în volumul Filosofie. Curs de bază, Edi-tura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999, p. 441.5 Platon, Cratylos; Scrisoarea a VII-a.6 Porfir, Comentarii la Categoriile lui Aristotel, în volumulPorfir, Dexip, Ammonius. Comentarii la Categoriile lui Aristotel,însoţite de textul comentat. Traducere, cuvânt-înainte şi note deConstantin Noica, Editura Academiei, Bucureşti, 1968, p. 46.7 În lucrarea menţionată, Aristotel numeşte imaginaţia drept„intelect pasiv”; ea „prelucrează” ceea ce senzaţiile îi aduc desprecele cunoscute ca exterioare. Gândirea ne apare prin excelenţă pro-prie sufletului, fiind şi ea o formă de imaginaţie.8 Teza menţionată se referă la lucrurile sensibile subzistente,pe care Aristotel le distinge de lucrurile inteligibile, create de cuge-tul omenesc. În cazul acestora din urmă, cunoaşterea este simul -tană cu plăsmuirea lor.9 Sfânta Evanghelie cea de la Ioan, în Sfânta Scriptură, tra-dusă după textul greceasc al Septuagintei confruntat cu cel ebraic,Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1936, p. 1295.10 E. Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filosofia cul-turii umane, traducere de Constantin Coşman, Humanitas, Bucu-reşti, 1994, p. 156.

11 Ibidem, p. 157.12 J.P. O’Callaghan, The Problem of Language and Men-tal Representation in Aristotle and St. Thomas, în „The Reviewof Metaphisics”, volumul L, No. 3, March 1997, p. 500–502.13 Aristotel, Despre Interpretare, în Organon, volumul I,Editura IRI, Bucureşti, 1997, p. 158.14 În viziunea lui Aristotel, „sufletul este, oarecum, toaterealităţile” sau „realităţile” sunt „sau obiecte de simţire sauobiecte inteligibile” (Despre suflet, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1969, p. 97).15 E. Cassirer, op. cit.16 W. von Humboldt, Fragmente lingvistice, în volumulAlexandru Boboc, Semiotică şi ontologie. Texte de referinţă, Edi-tura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1998, p. 34.17 E. Cassirer, Philosophie der symbolischen Formen, I,p. 102, Apud: Alexandru Boboc, Confruntări de idei în filosofiacontemporană, Editura Politică, Bucureşti, 1984, p. 61.18 Aristotel, op. cit., p. 158.19 Am. Sthepanus, Comentarii la tratatul Despre interpre tareal lui Aristotel, traducere de Constantin Noica, Edi tura Academiei,Bucureşti, 1971, p. 52.20 Tratat de lingvistică generală, red. Al. Graur şi alţii, Edi-tura Academiei, Bucureşti, 1972, p. 32–33.21 Această temă implică o abordare mai largă şi mai expli cită;în contextul de faţă nu am făcut decât să o menţionăm.22 G. Keil, op. cit., p. 446–448.23 Aristotel, Metafizica, A–E, traducere din limba greacă şinote de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Paideia, Bucureşti, 1998,p. 44–45.24 Nedumeririle şi soluţiile lui Dexip, filosof neoplatonic, cuprivire la Categoriile lui Aristotel, în op. cit., p. 151.25 G. Keil, op. cit., p. 442.26 M. Florian, Introducere la categorii, în Aristotel, Organon,volumul I, ediţia citată, p. 52.27 Aristotel, Metafizica, A–E, ediţia citată, p. 62.28 Idem, Categorii, în vol. cit., p. 97.29 Ibidem, p. 93–94.30 Ibidem, p. 94.31 Ibidem, p. 95.32 Ibidem, p. 97.33 C-tin Noica, Pentru o interpretare a Categoriilor lui Aris-totel, în Probleme de logică, volumul I, Editura Academiei, Bucu-reşti, 1968, p. 112.34 M. Florian, op. cit., p. 36.35 Comentând teoria aristotelică privind diviziunea substanţeiîn primă şi secundă, Mircea Florian identifică şi un al treilea sens,esenţa. Adică, substanţa are, la Aristotel, şi înţelesul de esenţă,întrucât esenţa este tot ceea ce este general şi, sub raport logic, eastă înaintea individului şi îl determină (vezi op. cit., p. 86).36 C-tin Noica, op. cit., p. 112.37 M. Dummett, Philosophy of Language, second ed., Har-vard University Press, Cambridge, 1981, p. 638.38 Ibidem.

39 Hilary Putnam, Meaning, Other People, and the World, înRepresentation and Reality, MIT Press, Cambridge, 1988; Idem,Aristotel after Wittgenstein, în Modern Thinkers & Ancient Thin-kers, ed. Robert W. Sharples, Westview Press, Boulder, 1993,p. 117–137.

120

Filosof, estetician şi om de cultură, născut la1 mai 1928 în oraşul Braşov, un de a făcut studiileprimare şi medii, Ion Ianoşi a urmat cursurile Facul-tăţii de Litere (Secţia maghiară) a Universităţii„Bolyai” din Cluj (1947–1949), continuând apoi(1949–1955) în Uniunea Sovietică. Cu un „doctoratîn filosofie” îşi începe activitatea la Bucureşti, maiîntâi în presă, după aceea (1957) la I.A.T.C., iar din1958, la Fa cultatea de Filosofie a UniversităţiiBucureşti.

Prezenţă activă în învăţământ şi în cultură pânăla pensionare (1999), Ion Ianoşi s-a remarcat princursurile sale de estetică şi literatură comparată, pre-cum şi printr-o prodigioasă activitate de cerce tare,realizând lucrări de referinţă în lite ratura domeniu-lui. În perioada profesoratului a participat la mani-festări ştiinţifice (naţionale şi internaţionale), laviaţa culturală a ţării (membru al Uniunii Scriitori-lor), precum şi la munca de traducere şi prefaţare(comentare-valorizare) a numeroase scrieri din lite-ratura filosofică.

Fără a intenţiona prezentarea unei liste com -plete, menţionăm aici titlurile cele mai semnifi -cative:

1) Volume:• Romanul monumental al secolului XX (1963);

Thomas Mann (1965); Dostoievski – „TragediaSubteranei” (1968); Dialectică şi estetică (1971);Romanul unui oraş. Petersburg-Petrograd-Lenin-grad (1972); Alegerea lui Iona (1974); Schiţăpentru o estetică posibilă (1975); Poveste cu doinecunoscuţi: Dostoievski şi Tolstoi (1978); Uma-nism: Viziune şi întruchipare (1978); Secolul nos-tru cel de toate zilele (1980); Hegel şi arta (1980);Neartă-Artă, volumele I–II (1982, 1985); Sublimulîn estetică (1983); Sublimul în artă (1984); Litera-tură şi filosofie. Interacţiuni în cultura română

(1986); Sublimul în spiritualitatea românească(1987); Opţiuni (1989); Romanul unei drame(1991); Iz voare biblice. Alegerea lui Iona. Morali-tăţi (1994); Idei inopor tune. Moralităţi (1995); Oistorie a filosofiei româneşti în relaţia ei cu litera -tura (1996); Constantin Noica între construcţie şiexpresie (1998; ediţia a II-a, 2006); Vârstele omu-lui (1998); Tolstoi (1998); Dostoievski (2000);Thomas Mann, Temă cu variațiuni (2002);Prejudecăți și judecăți (2002); Sankt-Petersburg.Romanul și romanele unui oraș (2004); Studii defilosofia artei (2005); Autori și opere: volumul I,Culturi occidentale (2007); volumul II, Culturarusă (2008); Internaționala mea. Cronica uneivieți (2012).

In memoriam

„o viaţă de cărturar”: ion ianoşi Acad. Alexandru Boboc

Prof. Ion Ianoşi,membru de onoare al Academiei Române

2) Manuale, Dicţionare (personale sau colective) • Dicţionar de estetică generală (1972); Lecţii

de estetică (974); Manual de estetică (1976); Este -tica (1978, 1983); Cariatide ale esteticii româneşti(1982); Esteticul – Interferenţe valorice (1985);Dicţionarul operelor filosofice româneşti (1997).

Privită în ansamblu, opera lui Ion Ianoşi cu -prinde, într-o tratare sistematică, domenii-cheie alecreaţiei literar-artistice şi ale interacţiunii dintre artăşi celelalte forme ale culturii (ştiinţă, filosofie, reli-gie, tehnică, mit ş.a.), vizând o modelare interpreta-tivă înscrisă în mod preponderent sub semnul esteti-cului. O spune autorul însuşi: „tema vieţii mele...s-a dovedit a fi anume «impunitatea» artei, joncţiu-nea ei cu morala şi cu filosofia”.

De fapt, în elaborările sale în câmpul esteticii(cărţi, manuale, articole, interviuri) autorul estepreocupat constant de elaborarea unei estetici,

numai că nu la nivel pur teoretico-metodologic, cica urmare a unei sinteze, a unei „totalizări”, păs-trând autonomia esteticului prin unitatea dintreexperienţa estetică şi conştiinţa critică a factoruluitotalizant.

Opera şi personalitatea lui Ion Ianoși consti tuieun veritabil model pentru cei în stare să cultivefrumosul, binele şi adevărul – paradigmele cultu-rii şi ale unei vieţi care năzuieşte la autenticitate şipersonalizare. Aşa cum o spune autorul însuşi(idee la care, procedând obiectiv, nu putem să nuaderăm): „Rămân ideile. Cât sau deloc a fost dinele acceptabil, se cade să fie cernut cât vom trăi.Dacă mulţi nu vor s-o facă, îi priveşte. Personalcred în nevoia confruntărilor de sine”. O mărturi-sire impresionantă, relevantă pentru conștiințaistorico-critică a înscrierii unei personalități înistoria culturii.

121

122

Domnule Președinte, Excelențele voastre,Onorată Audiență,Vă vorbesc în numele Conducerii Academiei

Române, al membrilor săi și al meu personal, de -sigur.

Astăzi, Academia noastră este mai săracă. Lumea – Planeta noastră – este mai săracă!Ne copleșește o tristețe grea: a plecat din

această lume Elie Wiesel, membru de onoare alAcademiei Române, laureat al Premiului Nobelpentru Pace.

Scriitor, jurnalist, filosof de factură umanistă,profesorul Elie Wiesel ne-a lăsat o moştenirebogată – cărțile sale cutremurător de reale, operasa științifică și o valoroasă activitate diplomaticăşi militantă, recunoscută atât în România, cât şi lanivel mondial.

În anul 2001 a fost ales membru de onoare alAcademiei Române. Eram vicepreședintă a Aca-demiei. Îmi amintesc cât de activi au fost acade-micianul Nicolae Cajal și academicianul EugenSimion (președinte la acea vreme), în încercareade a-l convinge pe Elie Wiesel să devină membrude onoare al Academiei Române. Și l-au convins;toți am fost mândri și bucuroși. Discursul rostit deprofesorul Elie Wiesel a fost emoționant, impre-sionant, o confesiune a ideilor și principiilorcărora și-a dedicat viața.

Luptător pentru memoria Holocaustului,neobosit militant pentru drepturile omului, indife-rent de naţionalitate sau confesiune, Elie Wieselși-a asumat rolul de a înălța spiritul și moralaoamenilor și de a lupta împotriva uitării, nepăsăriiși indiferenței.

În acest sens, Elie Wiesel ne-a lăsat mesaje pecare umanitatea nu le va uita. El spune în dis -cursul de acceptare a Premiului Nobel: „Am

încercat să lupt împotriva tuturor celor care uită.Pentru că, dacă uităm, devenim vinovați, suntemcomplici”.

De asemenea, mi se pare tulburător un altmesaj: „Opusul dragostei nu este ura, ci in -diferența. Opusul frumuseții nu este urâțenia, ciindiferența. Opusul credinței nu este o erezie, ciindiferența. Iar opusul vieții nu este moartea, ciindiferența între viață și moarte”.

Câtă dreptate are! Cât de diferit ar arăta lumeanoastră dacă ar înțelege să lupte cu acest maredușman – indiferența –, atribut care nu onoreazăspecia umană.

„Mesager pentru omenire” a fost numit deComitetul norvegian de acordare a PremiuluiNobel. Și-a asumat acest rol și l-a îndeplinit printot ceea ce a făcut în viață.

„Un mesager pentru omenire” –elie Wiesel Acad. Maya SimionescuPreşedinta Secţiei de ştiinţe biologice

Prof. Elie Wiesel,membru de onoare al Academiei Române

Prin activitatea sa neobosită în spațiulumanității, Elie Wiesel este un adevărat „cetățeanal Planetei”. Și Planeta l-a recunoscut prin acor-darea celor mai înalte onoruri. Menționez doarcâteva: Marea Cruce a Legiunii de Onoare a Sta-tului Francez (unde exista un număr maximal de75); Medalia Prezidențială a Libertății conferităde Președinția Statelor Unite ale Americii șiSteaua României în grad de Mare Ofițer. În plus,a fost decorat și înnobilat de Regina Angliei cu ti -tlul de Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic cugradul de Comandant.

Este pentru noi un privilegiu să fi fost contem-porani cu Elie Wiesel, un Om care prin tot ceea cea făcut transcende timpul.

Doamnelor și Domnilor,Nu putem schimba istoria – dar putem avea

grijă ca istoria rea să nu se mai repete. Cred căaceasta a fost dorința lui Elie Wiesel.

În lumea agitată în care trăim, sper ca noi toți,de aici și de pretutindeni, să ne găsim puterea sănu acceptăm uitarea, indiferența, ura – ci, dincontră – să promovăm pacea, toleranța și iubirea.Mă gândesc la o toleranță activă și la iubirea desemeni. Să fim activi în apărarea adevărului,dreptății și inteligenței, care ar trebui să fie apana-jele speciei umane.

Astăzi ne despărțim de Elie Wiesel. Oare ne despărțim?El rămâne în inimile noastre... și cât timp Elie

Wiesel este aici – în inima noastră – el rămâneprintre noi.

Astăzi, Academia noastră nu este mai săracă!Și asta pentru că Academia Română îl va păstra peElie Wiesel între marcantele ei personalități pen-tru totdeauna.

Să-i fie amintirea binecuvântată!

123

Îndoliată familie, Întristată adunare,În numele Academiei Române şi al meu perso -

nal exprim marea tristeţe pentru despărţirea demaestrul Radu Beligan, personalitate proeminentă aartei teatrale şi cinematografice româneşti, a căruicarieră artistică acoperă peste şapte decenii derealizări memorabile pe scenele din ţară şi dinstrăinătate.

Interpret incomparabil al unui număr conside -rabil de roluri din dramaturgia română şi universală,om de cultură de mare profunzime, creator şi orga-nizator de instituţii teatrale, eseist şi traducător, pro-fesor respectat şi iubit, reprezentant stimat în impor-tante organisme de artă şi de cultură din străinătate,maestrul Radu Beligan şi-a înscris pentru totdeaunanumele în istoria teatrului românesc.

Cu personalitatea sa, cu vocea incon fundabilă,cu o măiestrie pornită din înţelegerea profundă acreaţiei artistice, a dat viaţă unor per s o naje dintrecele mai diverse din operele lui Caragiale, CamilPetrescu, Tudor Muşatescu şi Delavrancea, ale luiShakespeare, Dostoievski, Cehov şi Goldoni. A fostctitor de instituţii teatrale, cele două teatrebucureştene, Teatrul Naţional şi Teatrul de Comedievor rămâne pentru totdeauna legate strâns de numelesău. A slujit cu aceeaşi pa siune filmul, radioul şiteleviziunea, fiecare apariţie a sa fiind adevăratemomente de sărbătoare. Dragostea pentru teatru s-arevărsat în egală măsură şi asupra tinerei generaţiide actori, pe care a reuşit să o îndrume în calitatea sade profesor la Universitatea Naţională/Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică.

Maestrul Radu Beligan a fost în egală măsură şiun mesager al artei româneşti dincolo de graniţeleţării, fiind preţuit nu numai pentru talentulactoricesc, ci şi pentru vasta sa cultură. A fostpreşedinte de onoare pe viaţă al InstitutuluiInternaţional de Teatru și cel dintâi actor român dis-tins cu Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare.

Academia Română, care, de la înfiinţarea eiacum 150 de ani, a primit în rândurile sale ilustrepersonalităţi ale culturii şi ştiinţei, l-a ales în 2004

membru de onoare. Maestrul Radu Beligan a fostastfel primul actor din teatrul românesc primit înAcademia Română. Legătura sa cu AcademiaRomână a fost însă mai veche, în 1999 fiindu-i acor-dat Premiul „Aristizza Romanescu” pentru întreagaactivitate teatrală şi cinematografică. Prezenţa sa înAula Academiei, la adunările generale, a reprezentatpentru noi toţi momente de adevărată încântareintelectuală. Un moment impresionant a avut loc îndecembrie 2013, când Academia Română i-a con-ferit, într-un cadru solemn, cea mai înaltă distincţiea sa, Diploma „Doctor Honoris Causa”.

În aceste momente deosebit de dureroase pentrunoi toţi, cei care l-am cunoscut şi admirat, exprimfamiliei îndurerate, numeroaselor personalităţi aleculturii româneşti prezente aici, în numele Acade-miei Române şi al meu personal, sincerecondoleanţe, asigurând-o că îi vom păstra maestru-lui Radu Beligan o neştearsă amintire.

Luminaţi de valorile eshatologiei noastrecreştine, credem şi sperăm că Dumnezeu l-a chematla El ca să-l odihnească în pace şi să-i dea Luminacea fără de sfârşit.124

radu Beligan – in memoriam

Radu Beligan,membru de onoare al Academiei Române

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

Academia Română este profund îndurerată depierderea neașteptată și prematură a domnului dr.Ioan Baltog, membru corespondent în cadrul Secțieide fizică.

De la absolvirea facultății, în anul 1962, domnulBaltog a lucrat în cercetarea științifică. A începutucenicia în domeniul cercetărilor privind pro -prietățile materiei condensate (solide, lichide) subîndrumarea unor mari personalități ale științei – aca-demicienii Radu Grigorovici și Margareta Giurgea –și aceasta și-a pus amprenta asupra întregii saleactivități. Specializările de lungă durată în stră -inătate – Franța (1971) și SUA (1975) – i-au permisselectarea unor direcții proprii de cercetare pentruidentificarea și caracterizarea de noi materiale avan-sate, pe care le-a consolidat prin urmarea consec -ventă a unui principiu fundamental de corelare aproprietăților mediilor condensate cu structura șicompoziția lor. Recent, câmpul de interes s-a lărgitprin abordarea unui domeniu de mare actualitate șiimpact, materia condensată la scară nanometrică.

Această abordare i-a permis contribuții știin -țifice de mare originalitate la dezvoltarea cunoașteriifundamentale și a tehnicilor de investigare și analizăa datelor în domenii de mare actualitate științifică.Rezultatele acestei activități sunt reflectate în câtevasute de lucrări și comunicări științifice, cu mii decitări în literatura de specialitate. În același timp,acest mod complex de abordare i-a permis iden -tificarea potențialului inovativ al rezultatelorfundamentale și a modalităților prin care acesterezultate pot fi dirijate spre aplicații practice concrete.Pe această bază a obținut un număr mare de brevetede invenție și a proiectat, a construit și a omologatnumeroase echipamente introduse în practică îndiverse domenii, de la producerea de materiale laenergetica nucleară. Cercetările sale recente auevidențiat potențialul unor materiale nanometricebazate pe carbon pentru construcția de baterii elec-trice de mare capacitate.

Om de mare bunătate, generozitate și noblețesufletească, devotat principiilor adevărului științei șirolului său în dezvoltarea societății, s-a preocupat în

permanență de formarea profesională a unui marenumăr de tineri cercetători, atât în cadrul activitățiipractice, cât și în calitatea de conducător de doctorat.Calitățile sale umane și profesionale deosebite i-aupermis astfel organizarea unei echipe complexe decercetare, cu contribuții originale remarcabile ladezvoltarea cunoașterii. În calitate de președinte alconsiliului științific al Institutului Național de Fizicași Tehnologia Materialelor, a extins aceste principiila nivelul întregii activități, contribuind la ridicareanivelului și prestigiului acestuia. Prin aceste rezul -tate domnul dr. Ioan Baltog se conturează ca opersonalitate științifică remarcabilă, deschizător denoi direcții în știință și creator de școală în cerceta-rea românească, cu înalt prestigiu internațional.

Academia Română acordă o mare prețuire rea -lizărilor și aceasta s-a reflectat prin recenta alegereca membru corespondent. Ne-am pus mari speranțeîn contribuția sa viitoare în dezvoltarea cercetăriiștiințifice românești. Ne exprimăm speranța șiîncrederea că echipa sa de cercetare va continua cucinste și va dezvolta aceste activități.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! 125

Dr. Ioan Baltog,membru corespondent al Academiei Române

Voicu LupeiMembru corespondent al Academiei Române

la despărţirea de un coleg –ioan Baltog

126

iulie4–5 iulie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, pre -

ședintele Academiei Române, a prezentat – la Pala-tul Parlamentului, în cadrul Forumului Admi -nistrației Publice, manifestare organizată de Guvern,prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminis -trației Publice – comunicarea intitulată „Strategiade dezvoltare pe termen lung a româniei”.

7 iulie: Acad. Maya Simionescu a reprezentatAcademia Română la Templul Coral din București,unde a evocat personalitatea filosofului și scriito-rului elie Wiesel, membru de onoare al Acade-miei române, laureat al premiului nobel.

9 iulie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, președinteleAcademiei Române, și acad. Alexandru Surdu,vicepreședinte al Academiei Române, au luat partela Universitatea „Politehnica” din București lasesiunea consacrată împlinirii a „150 de ani deregali tate”, la festivitatea depunerii jurământuluide credință față de țară și de profesie a promoției

„Carol I” și la premierea șefilor de promoție. Cuacest prilej, acad. Ionel-Valentin Vlad,președintele Academiei Române, a vorbit despreLegătura dintre Academia Română, Casa Regală aRomâniei și Școala Politehnică.

11-12 iulie: Academia Română a primit vizitaunei delegaţii a Academiei chineze de ştiinţe,conduse de vicepreşedintele enge Wang. Cu acestprilej, membrii delegaţiei s-au întâlnit cu membriiPrezidiului Academiei Române.

Academicianul Ionel-Valentin Vlad, preşedinteleAcademiei Române, i-a însoţit pe oaspeţii chineziîntr-o vizită la Institutul Naţional de Fizică şi Ingi-nerie Nucleară „Horia Hulubei”. La întâlnire a par-ticipat şi academicianul Nicolae-Victor Zamfir,preşedintele Secţiei de ştiinţe fizice.

19 iulie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedin teleAcademiei Române, a participat la o manifestaredesfăşurată la Banca naţională a româniei prile-juită de împlinirea a 150 de ani de la fondareacasei regale a româniei.

21 iulie: În Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu”al Bibliotecii Academiei Române a avut loc lansareacărții Portretul unui aristocrat al spiritului. Con-vorbiri cu academicianul Dan Berindei, autor IonNarcis Dorin, la care au participat membrii BirouluiAcademiei Române, membri ai Academiei Române,

Cronica vieţii academice

Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române Lansarea cărții „Portretul unui aristocrat al spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei”

127

istorici, oameni de cultură, un numeros public. Auluat cuvântul: acad. Ionel-Valentin Vlad, președinteleAcademiei Române, acad. Răzvan Theodorescu,președintele Secției de arte, arhitectură și audiovi-zual, acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității„Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, acad. DanBerindei, președintele Secției de științe istorice șiarheologie și domnul Narcis Dorin Ion, autorulcărții.

21 iulie: la împlinirea vârstei de 80 de ani,academicianul nicolae manolescu a fost sărbăto-rit în cadrul unei manifestări desfăşurate în AulaAcademiei Române. Despre personalitatea şi contri-buţiile ştiinţifice ale sărbătoritului, din partea con-ducerii Academiei Române, au vorbit acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, şiacad. Cristian Hera, vicepreşedinte al AcademieiRomâne.

În încheierea manifestării, academicianulNicolae Manolescu a adresat un emoționant cuvântde mulțumire.

21–24 iulie: Acad. Alexandru Surdu, vice pre -ședinte al Academiei Române, și acad. AlexandruBoboc au participat la cea de a 16-a ediție a Festi-valului internațional „lucian Blaga”, des fășuratla Târgu Mureș, şi au susținut comunicările Proble-ma categoriilor abisale, respectiv Despre tran -scendentul care coboară.

24 iulie: Acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinteal Academiei Române, şi prof. Nicolae Edroiu,membru corespondent al Academiei Române, auparticipat, la Mănăstirea Rohia, judeţul Maramureş,la simpozionul dedicat împlinirii a 90 de ani dela înfiinţarea acestei vechi vetre monahale şi lamasa rotundă cu tema „Actualitatea luinicolae Steinhardt”.

24 iulie: O delegație a conducerii AcademieiRomâne, condusă de acad. Ionel-Valentin Vlad,președintele Academiei Române, a depus o coroanăde flori și a adus un ultim omagiu, la teatrulnațional, actorului radu Beligan, membru deonoare al Academiei Române.

August10 august: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedin-

tele Academiei Române, acad. Cristian Hera,vicepreşedinte al Academiei Române, şi acad. IonelHaiduc, fost preşedinte al Academiei Române, auprezentat, la Castelul Peleş, omagiul Academieiromâne la catafalcul reginei Ana a româniei,condoleanţe membrilor Familiei Regale şi au sem-nat în Cartea de condoleanţe. Cu acest prilej a fostadre sată şi o scrisoare MS Regelui Mihai I şi între-gii Familii Regale. Momentul a fost consemnat şiîntr-un mesaj postat pe site-ul Academiei Române.

11 august: prof. mihail Șora, membru deonoare al Academiei Române, și prof. dumitruprotase, membru de onoare al Academiei Române,au fost decorați de domnul Klaus Werneriohannis, președintele româniei, cu OrdinulNațional „Steaua României” în grad de Cavaler.

13-16 august: Acad. Ionel-Valentin Vlad, pre-şedintele Academiei Române, acad. AlexandruSurdu, vicepreşedinte al Academiei Române, acad.Emil Burzo, președintele Filialei Cluj-Napoca aAcademiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, rectorulUniversității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca,prof. Mircea Dumitru, membru corespondent alAcademiei Române, ministrul Educației Naționaleși Cercetării Științifice, dr. Dan Dungaciu, directorulInstitutului de Științe Politice și Relații Inte r -naționale „I.I.C. Brătianu” al Academiei Române auluat parte la simpozionul „cultură şi civilizaţie înmaramureş”, desfăşurat la Săliştea de Sus.

20-30 august: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-dintele Academiei Române, însoţit de acad. BogdanSimionescu şi acad. Victor Spinei, vicepreşedinţi aiAcademiei Române, au participat, la Chişinău, lamanifestările prilejuite de Ziua limbii române.Academicianului Ionel-Valentin Vlad, preşedinteleAcademiei Române, i s-a conferit titlul de membrude onoare al Academiei de Ştiinţe din RepublicaMoldova.

128

Apariţii la Editura AcademieitUlBUrĂrile reSpirAtorii În SomnSub redacţia codruţ SArAFoleAnU

Lucrarea este structurată în nouă capitole şitrece în revistă concis, dar riguros, elemente defiziologie a somnului, etiologia tulburărilor respira-torii în somn, diagnostic multidisciplinar şi tehnicichirurgicale cu efect benefic.

Modul de redactare, iconografia bogată,comen tariile pertinente izvorâte din experienţapersonală a autorilor se îmbină fericit cu analizarezultatelor publicate în literatura de specialitateinternaţională.

dreptUl şi JUriştii În AcAdemiA românĂ1866 –2016mircea dUŢU

Lucrarea apare în contextul aniversării a 150 deani de la crearea, la 1aprilie 1866, a Societăţii Lite-rare Române, devenite, în august 1867, SocietateaAcademică şi, din 1879 „Institut naţional”, subdenumirea de Academia Română. Este un omagiu,prin evocarea şi consemnarea evenimentelor, adusacelor jurişti (ca formaţie şi/ori profesie), care, de-alungul timpului, au contribuit, sub cupolă aca de -mică, la propăşirea limbii române, ştiinţei şi culturiinaţionale.

Exprimând asemenea realităţi, volumul este opledoarie în favoarea recunoaşterii şi preţuirii aca-demice a dreptului – a ştiinţei şi culturii juridice –şi a reprezentanţilor acestuia, prin evidenţierea unorelemente şi aspecte semnificative în acest sens.

129

AStronomiA şi AcAdemiA românĂmagda StAVinScHi Monografie structurată pe 12 capitole, lucrarea

este prima din literatura ştiinţifică română, în carese abordează locul astronomiei în preocupările decercetare ale Academiei Române, de la înfiinţarea ei(1/13 aprilie 1866) şi până în prezent.

Cele mai multe capitole sunt dedicateprezentării biografiilor astronomilor români, mem-bri ai Academiei Ro mâne (Neculai Culianu,Constantin Gogu, Spiru Haret, Ştefan C. Hepites,Nicolae Donici, Constantin C. Popovici, GheorgheDemetrescu, Constantin Drâmbă, Călin Popovici,Constantin Pârvulescu).

Volumul este dedicat aniversării a 150 de ani dela fondarea Academiei Române.

StrUctUri, SiSteme, trAnSFormĂriStUdii de linGViSticĂ şi poeticĂSanda GolopenŢiA-ereteScUCentrat pe conceptele de structură, sistem şi

transformare, volumul reuneşte articole, studii,recenzii, prezentări şi interviuri consacrate lingvis-ticii structurale sau transformaţionale, poeticii şianalizei contrastive, datând din perioada1959–1980. Lucrarea corespunde unei şcoli aprivirii şi imaginaţiei lingvistice care, necontinuatăexplicit în perioada următoare, a stat implicit la bazaa ceea ce autoarea a scris şi a publicat de atunci.

Ordonarea cronologică a textelor permitecititorilor să urmărească evoluţia din aproape înaproape a preocupărilor, precum şi felul în care seîntreţes lecturile şi scrisul, reacţiile la lucrări alealtora şi lucrările proprii, grupul naţional sauinternaţional în care se încadrează de fiecare datăautoarea.

Textele reproduse îşi menţin actualitatea. Elereprezintă un moment de efervescenţă colectivă încântărirea, asimilarea critică şi dezvoltarea lingvis-ticii structurale şi transformaţionale în Româniaanilor 1960 şi 1970.

131

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Din cauza volumului mare de lucru, nu seprimesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

- Dacă există scheme, nu trebuie să aibăevidenţieri în alte culori.

- Dimensiunile unui articol trebuie să fiecinci–şase pagini de calculator, corp 12 şi trei–patruilustraţii.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

GHid pentrU AUtori

132

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

redacţia revistei „Academica“casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

iSSn 1220-5737 132 pAGini

PREŢUL 6 lei

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ director: AcAd. ionel … · 2016-12-19 · numai ideile...

Documents

Transcript of reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ director: AcAd. ionel … · 2016-12-19 · numai ideile...