Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

Fasolea - Cultură ecologică

(Phaseolus vulgaris)

1.Locul în asolament Fasolea nu este pretenţioasă faţă de cultura premergătoare, dar având sistemul

radicular slab dezvoltat (răspândit în stratul superficial al solului), este bine să se 30 cultive

după plante ce nu sărăcesc solul în apă şi elemente nutritive şi care permit o bună pregătire a

terenului pentru semănat. Pretinde ca terenul să fie lucrat încă din toamnă, afânat profund,

bine drenat, curat de buruieni, fără resturi vegetale, într-o stare bună de fertilitate.

Poate fi cultivată cu bune rezultate după cereale păioase, îndeosebi grâu şi orz de

toamnă (care eliberează terenul devreme), cartof, sfeclă pentru zahăr, tutun, porumb. Nu sunt

recomandate ca premergătoare culturile de floarea-soarelui, rapiţă, in, leguminoase, din cauza

bolilor comune. După aceste culturi, fasolea nu trebuie să revină mai devreme de patru ani.

Deşi se autosuportă, nu se recomandă cultura repetată din cauza înmulţirii bolilor

(antracnoză, bacterioză, putregai cenuşiu, rugini) şi mai ales datorită faptului că fasolea este o

foarte bună plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă plantă

premergătoare pentru grâul de toamnă, lăsând terenul bogat în azot şi curat de buruieni.

Întrucât suprafeţele ocupate de fasole în cultură pură sunt relativ reduse, comparativ cu alte

culturi, amplasarea ei în rotaţie după cele mai bune premergătoare nu constituie o problemă

deosebită.

Este necesar ca fasolea să se cultive în asolamente de 3-5 ani, ca de exemplu:

a) asolament de 3 ani: fasole-grâu de toamnă-porumb boabe; fasole-orz de toamnă-sfeclă

pentru zahăr;

b) asolament de 4 ani: fasole-grâu de toamnă-grâu de toamnă-porumb boabe; fasole-grâu de

toamnă-orz de toamnă-cartof; fasole-grâu de toamnă-cartof-porumb boabe; fasole-grâu de

toamnă-porumb boabe-grâu de toamnă;

c) asolament de 5 ani: fasole-grâu de toamnă-porumb boabe-grâu de toamnă- porumb boabe;

fasole-porumb boabe-porumb boabe-grâu de toamnă-orz de toamnă.

1

Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

1.2. Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelorDatorită sistemului radicular slab dezvoltat, fasolea are cerinţe ridicate faţă de

substanţele nutritive. Pentru 1000 kg boabe şi producţia corespunzătoare de tulpini, fasolea

extrage din sol: 60-65 kg N, 17 kg P2O5, 45 kg K2O (Gh. Bîlteanu şi colab., 1991). Totuşi,

reacţia la îngrăşăminte este mai slabă, deoarece îşi asigură azotul în proporţie de peste 70 %

prin intermediul bacteriilor simbiotice şi valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor

aplicate plantei premergătoare. În general îngrăşămintele organice nu se recomandă să se

aplice direct la cultura de fasole ci plantei premergătoare care este de regulă o prăşitoare. Pe

solurile cu reacţie acidă, unde fasolea dă producţii mici, este necesară aplicarea amestecurilor

calcaroase.

1.3. Lucrările soluluiLucrările de pregătire a terenului sunt, în general, asemănătoare cu cele pentru cultura

porumbului. Totuşi, fasolea are nevoie de un pat germinativ bine mărunţit, nivelat, afânat şi

curat de buruieni, deoarece rădăcina are o putere mică de pătrundere în sol, seminţele necesită

o cantitate mare de apă pentru germinare, iar răsărirea se face cu dificultăţi, fiind epigeică

(puterea de străbatere este slabă).

În funcţie de planta premergătoare, umiditatea solului, starea culturală a terenului,

prezenţa resturilor vegetale, arătura se face vara sau toamna, imediat după recoltarea plantei

premergătoare, la 20-30 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, realizând o

lucrare de bună calitate, uniformă, cu îngroparea completă a resturilor organice. Până la

venirea iernii sunt necesare lucrări superficiale de grăpare pentru mărunţirea şi nivelarea

arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Nivelarea terenului este o lucrare necesară la cultura

fasolei pentru a realiza un semănat de calitate, o răsărire uniformă a plantelor şi a uşura

recoltarea mecanizată. În primăvară, după zvântarea terenului, se face o lucrare de grăpare

pentru afânarea solului, iar patul germinativ se pregăteşte în preajma semănatului printr-o

lucrare cu combinatorul la adâncimea de 6-7 cm. Pe terenurile tasate, denivelate şi

îmburuienate, patul germinativ se va pregăti cu discul în agregat cu grapa cu colţi reglabili,

după care se va face o lucrare cu combinatorul în preziua semănatului, la adâncimea de

încorporare a seminţei.

2

Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

Trebuie evitate trecerile repetate în primăvară cu agregatele de pregătire a terenului

care pulverizează solul şi favorizează formarea 31 crustei după semănat, deoarece solul va

pierde multă apă prin evaporare, iar răsărirea plantelor va fi întârziată şi neuniformă.

1.4. Sămânţa şi semănatul1.4.1 Sămânţa

Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să fie sănătoasă, provenită din culturi

neinfectate cu boli, să posede o puritate minimă de 98% şi o facultate germinativă de cel puţin

80%. În scopul stimulări activităţii simbiotice, în ziua semănatului se foloseşte biopreparatul

Nitragin care conţine bacteria specifică Rhizobium phaseoli, utilizându-se 4 flacoane în 2 l

apă la sămânţa necesară pentru un hectar. Nitraginul se poate aplica şi concomitent cu

semănatul prin pulverizarea suspensiei direct în sol, în zona seminţei, cu ajutorul unui

dispozitiv prevăzut cu duze ataşate la brăzdarele semănătorii.

1.4.2.Semănatul

Perioada optimă de semănat a fasolei coincide cu cea a porumbului, când în sol la

adâncimea de 5-6 cm temperatura este de 8-100 C, cu tendinţă de creştere, ceea ce corespunde

cu decada a II-a şi a III-a a lunii aprilie, iar în zonele mai reci ale ţării chiar cu prima decadă a

lunii mai. Atât semănatul prea timpuriu cât şi semănatul întârziat determină scăderi însemnate

de producţie. In cazul semănatului prea devreme se prelungeşte perioada de răsărire, multe

seminţe mucegăiesc şi putrezesc în solul rece şi umed (are loc „clocirea” seminţelor, răsărirea

plantelor este întârziată şi neuniformă, iar cultura se îmburuienează). Semănatul întârziat este

la fel de dăunător. Prin întârzierea semănatului se pierde apa din sol, răsărirea întârzie şi este

neuniformă. Înflorirea, fecundarea şi formarea bobului (faza critică pentru apă a fasolei) se

prelungesc şi coincid cu perioada secetoasă din vară care determină avortarea florilor şi

scăderea accentuată a producţiei de boabe.

Densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de germinaţia seminţelor şi de pierderile

de plante pe parcursul vegetaţiei din cauza praşilelor şi a atacului de boli. In experienţe cu

densităţi de semănat cuprinse între 30-80 boabe germinate/m2 la diferite staţiuni de cercetare

din ţară, producţiile au fost foarte apropiate(C.Olaru,1982). Densitatea optimă de semănat este

de 40-50 boabe germinabile/m2 , iar pe soluri cu umiditate corespunzătoare şi în condiţii de

irigare se asigură 50-55 boabe germinabile/m2 . La densităţi prea mici se favorizează

ramificarea plantelor, se prelungeşte perioada de înflorire, se eşalonează coacerea, fapt ce

creează dificultăţi în alegerea momentului optim de recoltare şi condiţii pentru scuturarea

3

Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

boabelor din primele păstăi. Pentru realizarea desimilor recomandate la semănat sunt

necesare norme de sămânţă cuprinse între 80-200 kg/ha în funcţie de mărimea seminţelor.

Fasolea se seamănă cu semănătorile de precizie (SPC) echipate cu numărul de secţii

corespunzător realizării distanţei dintre rânduri care se doreşte. Semănatul se poate face fie în

rânduri simple la 45-50cm, folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii, iar la întreţinere

tractoare legumicole L-445 pentru efectuarea praşilelor sau la 60-70cm când semănatul şi

lucrările de îngrijire se fac cu tractorul U-650, fie în benzi la 45-50cm între rânduri şi 60-

70cm între benzi (pe urmele roţilor tractorului) când semănătoarea este prevăzută cu 9 secţii.

La irigarea prin brazde, distanţa dintre benzi este de 80cm, interval pe care urmează să se

deschidă brazdele de udare.

Având în vedere puterea redusă de străbatere a germenilor şi necesarul mare de apă al

boabelor pentru germinare, la stabilirea adâncimii de semănat se ţine seamă de umiditatea şi

textura solului. Se recomandă adâncimea de 4-5cm pe solurile mai grele şi umede şi 5-6 cm

pe solurile uşoare şi mai uscate. Pe terenurile irigate sau în primăverile umede, adâncimea de

semănat poate fi redusă la 3-4cm.

1.6. Lucrările de îngrijire 1.6.1. Combaterea buruienilor

Fasolea este foarte sensibilă la îmburuienare şi luptă greu cu buruienile, datorită

creşterii lente a plantelor în primele faze de vegetaţie şi densităţii reduse la unitatea de

suprafaţă. Ca urmare, combaterea buruienilor reprezintă cea mai importantă lucrarea de

îngrijire din cultura fasolei. Din acest considerent, lucrările premergătoare semănatului,

precum şi lucrarea de semănat trebuie să asigure o răsărire rapidă şi uniformă a plantelor.

Combaterea integrată a buruienilor prin asocierea măsurilor preventive cu cele

curative urmăreşte realizarea unor culturi curate de buruieni. Distrugerea buruienilor din

culturile de fasole se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. În culturile de fasole în

timpul vegetaţiei se execută 3-4 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând

(prăşit-plivit). Prima praşilă mecanică apare necesară imediat după răsărire, când se cunosc

bine rândurile, efectuându-se cu viteză redusă a cultivatorului pentru a nu acoperi plantele, iar

ultima, înaintea înfloririi pentru a nu stânjeni fecundarea florilor şi legarea fructificaţiilor.

Praşilele mecanice sunt urmate de cele manuale. Prin praşile, solul se menţine afânat şi curat

de buruieni.

4

Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

1.6.2. Combaterea bolilor

Cele mai păgubitoare boli sunt antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum) şi arsura

comună (Xanthomonas phaseoli) împotriva cărora se iau măsuri preventive (folosirea de

seminţe sănătoase, curăţate de impurităţi, cultivarea de soiuri mai rezistente cum este noul soi

Bianca, rotaţia culturilor etc).

1.6.3. Combaterea dăunătorilor

Dăunătorul cel mai periculos este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obsoletus) care

atacă boabele, având o generaţie pe an în câmp şi 2-3 generaţii în depozit. Pentru diminuarea

atacului se recomandă încadrarea fasolei într-un asolament raţional, cu respectarea celorlalte

măsuri fitosanitare. Irigarea fasolei apare necesară în anii secetoşi, în zonele cu deficit de

umiditate din Câmpia de Sud. În perioada critică pentru apă, de la înflorire la începutul

formării păstăilor, se aplică 2-3 udări, la intervale de 10-15 zile, cu norme de udare de 500-

600m3 apă / ha pentru a menţine umiditatea solului la peste 50% din intervalul umidităţii

accesibile pe adâncimea de 50 cm. Momentul şi mărimea normei de udare se stabilesc în

funcţie de starea de vegetaţie a culturii şi de regimul precipitaţiilor. Irigarea se poate realiza

prin aspersiune şi prin brazde. În cazul irigării prin aspersiune creşte umiditatea relativă a

aerului, se reduce temperatura la nivelul culturii şi se creează un microclimat favorabil

fecundării florilor.

1.7. Recoltarea şi păstrarea recolteiMomentul optim de recoltare a fasolei de câmp este dificil de stabilit din cauza

coacerii neuniforme a păstăilor şi boabelor, dehiscenţei păstăilor, portului culcat sau

semiculcat al plantelor la maturitate, inserţiei joase a păstăilor bazale şi spargerii boabelor la

treierat.

Fasolea se recoltează când 70-75% din păstăi s-au maturizat şi seminţele sunt tari

având sub 17% umiditate. Întârzierea recoltării atrage după sine pierderi importante de boabe

prin scuturare. Recoltarea se face în două faze. În prima fază se dislocă plantele, pe o lăţime

de 1.5 m, la adâncimea de 3-4 cm în sol, cu maşini de dislocat fasole (MDF – 1.5) sau cu

cultivatorul echipat cu cuţite unilaterale, care lasă plantele pală (poloage) sau sunt adunate cu

grebla oblică în brazde continui. După 2-3 zile de uscare, plantele se treieră cu combina,

prevăzută cu ridicător de brazdă şi cu echipamentul de treierat fasole, la care se fac reglajele

necesare pentru evitarea spargerii boabelor: se reduce turaţia bătătorului, se măreşte distanţa

dintre bătător şi contrabătător.

5

Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

Pentru evitarea pierderilor se aleg corect sitele şi se reglează combina de 2-3 ori pe zi

în funcţie de evoluţia condiţiilor de lucru (temperatura aerului şi umiditatea boabelor) Din

cauza dificultăţilor întâmpinate, recoltarea mecanizată a fasolei este destul de limitată la noi în

ţară, practicându-se încă pe suprafeţe mari recoltarea manuală, o lucrare costisitoare care

necesită multă forţă de muncă. În acest caz, plantele se smulg sau se taie cu coasa, dimineaţa,

seara sau pe timp noros pentru reducerea pierderilor prin scuturare şi se adună în grămezi sau

în brazde mici, afânate pentru uscare, iar după 2-3 zile se treieră cu combina adaptă pentru

fasole. După treierat, boabele trebuie aduse la sub 14 % umiditate pentru a asigura condiţii

bune de păstrare.

Producţiile medii de fasole obţinute la noi în ţară ca şi pe plan mondial, sunt mici, în

general sub 1ooo kg boabe/ha,datorită regimului pluviometric deficitar din lunile de vară şi

unor greşeli în tehnologia de cultivare .In cultură neirigată se consideră normale producţiile de

1500-2000 kg boabe / ha, dar în condiţii de irigare se pot obţine 2000-3000 kg / ha şi chiar

mai mult, potenţialul de producţie al soiurilor de fasole fiind de 4000-6000 kg / ha.

6

Universitatea de Știinețe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara

Bibliografie

1. Tehnologii de agricultură ecologică, Samuil Costel, IAŞI, 2007

2. Bazele agriculturii ecologice- LS Muntean, MS Ştirban, E Luca -

Editura Risoprint, 2005

7