RADIODIAGNOSTICUL CHISTURILOR DENTO

3
RADIODIAGNOSTICUL CHISTURILOR DENTO-MAXILARE în marca lor majoritate chisturile dento-maxilare sunt reprezentate de imagini radiotransparente, tipice sau mai puţin tipice, situaţie în care numai examenul anatomo-patologic şi cel histoenzimologic pot stabili un diagnostic corect. Chistul este o cavitate limitată de un epiteliu, iar când acesta nu există sc consideră că este un pseudochist (chist fals sau tâlsă „tumoră”). De regulă sunt formaţiuni rotunde, întâlnite cu o anumită frecvenţă în zone de predilecţie şi care pot fi sau nu în legătură cu dinţii, cu dezvoltarea acestora. în practica stomatologică şi maxilo-facială se acceptă existenţa a două categorii dc chisturi dento-maxilare: - odontogene (dependente direct de dinţi sau în legătură cu dezvoltarea acestora); - neodontogene (tară o legătură determinantă cu dinţii). O clasificare recentă a chisturilor au realizat R. Cavezian şi colab. (1995), consemnând: Chisturi de origine dentară: - chistul radiculo-dentar (majoritatea de cauză infiamatorie); - chistul eruptiv (folicular, corono-dentar, pericoronar, dentiger); - chistul primordial (şi periodontal lateral, şi formaţiunile chistice Gorlin); - chistul epidermoid (cheratochistu! odontogen). Chisturi disemhriopatice sau de fisurare (situate pe linia dc fuziune a mugurilor faciali sau mandibulari): - chistul naso-palatin; - chistul globulo-maxilar; - chistul medio-palatin; - chistul naso-labial; - chistul medio-mandibular. Pseudochisturi: chistul osos esenţial (solitar); - chistul anevrismal. Chistul, tradus printr-o imagine transparentă (zonă de absorbţie slabă a RX) bine delimitată, este reprezentat de o lacună intr-o zonă osoasă (radioopacă) maxilară sau mandibulară, care nu se poate deosebi cu certitudine de o tumoră chisiică sau chiar de o transparenţă normală. Deşi pentru chist sau tumoră sunt descrise anumite caracteristici radiologice, acestca trebuie coroborate cu examenul clinic, topografia imaginii, starea dentară, vârsta pacientului etc. Investigaţia radio-imagistică Pentru clarificarea diagnosticului sunt necesare o serie de tehnici şi metode ca: - O.P.T., care se realizează în scop orientativ, pentru aprecierea loco-regională (dreapta-stânga) a eventualelor modificări; - filme endobucale, în special ortoocluzale, care dau relaţii asupra dimensiunilor orizontale (vestibulo-lingual şi privind situaţia chistului în raport cu corticalele ctc.); - examene pe secţiuni (C.T.), care stabilesc raporturile cu cavităţile sinusale, cu canalul dentar inferior, cu fosele nazale etc., folosindu-se ferestre de os şi ferestre pentru părţi moi.

description

Radiologie

Transcript of RADIODIAGNOSTICUL CHISTURILOR DENTO

RADIODIAGNOSTICUL CHISTURILOR DENTO-MAXILAREn marca lor majoritate chisturile dento-maxilare sunt reprezentate de imagini radiotransparente, tipice sau mai puin tipice, situaie n care numai examenul anatomo-patologic i cel histoenzimologic pot stabili un diagnostic corect.Chistul este o cavitate limitat de un epiteliu, iar cnd acesta nu exist sc consider c este un pseudochist (chist fals sau tls tumor).De regul sunt formaiuni rotunde, ntlnite cu o anumit frecven n zone de predilecie i care pot fi sau nu n legtur cu dinii, cu dezvoltarea acestora.n practica stomatologic i maxilo-facial se accept existena a dou categorii dc chisturi dento-maxilare: odontogene (dependente direct de dini sau n legtur cu dezvoltarea acestora); neodontogene (tar o legtur determinant cu dinii).O clasificare recent a chisturilor au realizat R. Cavezian i colab. (1995), consemnnd:Chisturi de origine dentar: chistul radiculo-dentar (majoritatea de cauz infiamatorie); chistul eruptiv (folicular, corono-dentar, pericoronar, dentiger); chistul primordial (i periodontal lateral, i formaiunile chistice Gorlin); chistul epidermoid (cheratochistu! odontogen).Chisturi disemhriopatice sau de fisurare (situate pe linia dc fuziune a mugurilor faciali sau mandibulari): chistul naso-palatin; chistul globulo-maxilar; chistul medio-palatin; chistul naso-labial; chistul medio-mandibular.Pseudochisturi:chistul osos esenial (solitar); chistul anevrismal.Chistul, tradus printr-o imagine transparent (zon de absorbie slab a RX) bine delimitat, este reprezentat de o lacun intr-o zon osoas (radioopac) maxilar sau mandibular, care nu se poate deosebi cu certitudine de o tumor chisiic sau chiar de o transparen normal.Dei pentru chist sau tumor sunt descrise anumite caracteristici radiologice, acestca trebuie coroborate cu examenul clinic, topografia imaginii, starea dentar, vrsta pacientului etc.Investigaia radio-imagisticPentru clarificarea diagnosticului sunt necesare o serie de tehnici i metode ca: O.P.T., care se realizeaz n scop orientativ, pentru aprecierea loco-regional (dreapta-stnga) a eventualelor modificri; filme endobucale, n special ortoocluzale, care dau relaii asupra dimensiunilor orizontale (vestibulo-lingual i privind situaia chistului n raport cu corticalele ctc.); examene pe seciuni (C.T.), care stabilesc raporturile cu cavitile sinusale, cu canalul dentar inferior, cu fosele nazale etc., folosindu-se ferestre de os i ferestre pentru pri moi.Posibilitatea reconstruciilor n 2D i mai ales n 3D ofer importante relaii de diagnostic. Cu ajutorul acestor tehnici, diagnosticul poate fi concludent, dar poate fi dificil sau imposibil cnd nu se obin date caracteristice.Imagini anatomice normale care se pot confunda cu o leziune chistic: transparena canalului incisiv (naso-palatin anterior); (fig. 16-1) transparenele fosetelor maxilare laterale, ale ramurilor orizontale ale mandibulei la nivelul glandelor sub- maxilare, sau ale ramurilor verticale mandibulare ntre spina lui Spix i incizura sigmoid; transparena gurii mentoniere, n vecintatea apexului premolarului 2 mandibular; lacuna lui Stafne, care este o transparen situat n regiunea gonionului, omogen, cu limite precise. Ea corespunde incluziei n mandibul de esut grsos i glandular salivar submaxilar i sialografic se poate constata c accast formaiune este dependent de glanda submaxilar prin mici canalicule.CHISTURI ODONTOGENEChistul radiculo-dentar (al dinilor infectai) a fost dcscris n capitolul X.Chistul eruptiv (folicular, pericoronar, dentiger, corono-dentar) (fig. 16-2)Este reprezentat de o imagine transparent, net delimitat, rotund, care nconjoar coroana unui dinte n faza de erupie sau pe cea a unui dinte inclus.Prin dezvoltarea sa, poate deplasa dinii vecini, iar diagnosticul este mai dificil n cazul chistului pericoronar al molarului 3 inferior, care se poate dezvolta i n ramul ascendent al mandibulei.Chistul primordial i chistul periodontal lateralSe ntlnete rar i se produce printr-o proliferare chistic a unui germene absent.Este un veritabil folicul fr germene.Imaginea este cea a unei lacune bine delimitate, n teritoriul unui dinte absent i, cnd chistul primordial se dezvolt pornind de la un germene supranumerar, nu trebuie confundat cu un chist latero- -radicular.Formaiunile chistice din cadrul nevomatozei bazo-celulare Gorlin.Aceasta este o boal ereditar i aparine facomatozelor. Pentru unii autori este o varietate particular a chisturilor primordiale sau a chisturilor epidermoide multiple.Se depisteaz la copii, la nivelul maxi- larului i al mandibulei, mpinge germenii dentari, i chisturile reapar dup exerez.Se asociaz cu nevii bazocelulari, cuW*" , 4anomalii scheletice (costale, vertebrale), cu manifestri oculare (strabism, cecitate) i neuropsihice (hidrocefalie i ntrziereChistul epidermic (epidermoid sau keratochistul odontogen)fig- 16-2Se ntlnete destul de frecvent, cuRadiografie - masiv facial, profilpredilecie la nivelul arcadei mandibulare,_ chist foiicular (dentiger, eruptiv)-clinic manifestndu-se printr-o tumefacie nedureroas.Provine din incluzii embrionare i are un coninut bogat n keratin. Este comparat cu un colesteatom de la nivelul bolii craniului.Radiologie, imaginea este caracteristic reprezentat de lacune omogene, rotunde, cu lizereu marginal, iar alteori se constat aspect polichistic.Subiaz corticala din vecintate i, de obicei, nu intereseaz apexurile dentare.Adesea este o surpriz histologic.CHISTURI DISEMBRIOPATICE (chisturi de fisurare)Se produc prin proliferarea elementelor epiteliale de origine embrionar, pe linia de fuziune a mugurilor faciali i mandibulari.La maxilarul superior se poate constata:Chistul naso-palatin (chistul canalului incisiv)Acesta deriv din epiteliul canalului incisiv, este relativ frecvent i are form de inim de carte de joc. Este situat strict median, n regiunea incisivilor superiori, pe el suprapunndu-se spina nazal anterioar.Este bin Chistul globulo-maxilar (fig. 16-3)Este situat ntre incisivul lateral i canin, la jonciunea dintre mugurele facial median i cel lateral.mpinge i dezorganizeaz rdcinile dinilor vecini.Chistul maxilo-palatinSe ntlnete rar, poate avea volum important i este localizat pe linia median a palatului, la nivelul suturii longitudinale.Chistul naso-alveolar (sau labial)Este superficial, cu discret interesare osoas de contact.La nivelul mandibulei:Chistul fisurar 'median (medio-mandibular)Se constat rar i este situat n regiunea simfizar, ntre cei doi nuclei embrionari ai mandibulei.Devine simptomatic cnd se infecteaz, i deplaseaz rdcinile dentare vecine, pe cele mediane ntr-o parte i n cealalt.PSEUDOCHISTURILEChistul osos esenial (solitar)Nu prezint manifestri clinice i apare radiografie ca o lacun, mai mult sau mai puin bine delimitat, fr lizereu marginal.Se depisteaz, de obicei ntmpltor, la nivelul mandibulei.Este un chist fals, fr strat epitelial, deseori cu coninut uor hemoragie.Dup chiuretare chirurgical, n 6-12 luni se realizeaz reconstrucia osoas a pseudochistului.e evideniat cu ajutorul incidenelor ocluzale i disocluzale.Chistul anevrismal (chist sangvin)Este o transparen osoas multilocular, n cavitile creia se afl snge, dar poate fi i sub forma unei caviti unice.Se ntlnete, mai frecvent, la copil i adultul tnr, fund situat n ramul ascendent al mandibulei.Nu i se poate stabili un diagnostic radiologie de certitudine.